Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

BEROMUN
Denumire BEROMUN
Descriere Adjuvant în intervenţia chirurgicală pentru îndepărtarea tumorii, pentru prevenirea sau amânarea amputării, sau pentru tratament paleativ,, în caz de sarcom de ţesut moale nerezecabil al extremităţilor, administrat în asociere cu melfalan, sub formă de perfuzie loco-regională la un membru (PLRM) în condiţii de hipertermie uşoară.
Denumire comuna internationala TASONERMINUM
Actiune terapeutica IMUNOSTIMULANTE IMUNOSTIMULANTE
Prescriptie S - Medicamente si produse medicamentoase care se utilizeaza numai in spatii cu destinatie speciala (spitale, dispensare medicale etc.)
Forma farmaceutica PULB. + SOLV. PT. SOL. PERF.
Concentratia 1mg/5ml
Ambalaj Cutie x 4 flac. cu pulb + 4 fiole x 5 ml solv.
Valabilitate ambalaj 3 ani
Cod ATC L03AX11
Firma - Tara producatoare BOEHRINGER INGELHEIM AUSTRIA GMBH - AUSTRIA
Autorizatie de punere pe piata BOEHRINGER INGELHEIM INTERNATIONAL GMBH - GERMANIA

Ai un comentariu sau o intrebare despre BEROMUN ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



Prospect si alte informatii despre BEROMUN, pulb. + solv. pt. sol. perf.       

ANEXA I
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

BEROMUN 1 mg/5 ml pulbere şi solvent pentru soluţie perfuzabilă

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂŞI CANTITATIVĂ

Fiecare flacon conţine tasonermin* 1 mg , care corespunde la 3,0 – 6,0 x 107 UI (Unităţi Internaţionale). După reconstituire fiecare ml conţine 0,2 mg tasonermin.

*factor de necroză tumorală alfa-1a (TNFα-1a), produs în celulele E. coli prin tehnologia ADN-ului recombinant.

Excipient (excipienţi): sodiu 19 mg (0,8 mmol) per flacon. Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Pulbere şi solvent pentru soluţie perfuzabilă.

Pulberea este de culoare albă sau aproape albă.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Adjuvant în intervenţia chirurgicală pentru îndepărtarea tumorii, pentru prevenirea sau amânarea amputării, sau pentru tratament paleativ,, în caz de sarcom de ţesut moale nerezecabil al extremităţilor, administrat în asociere cu melfalan, sub formă de perfuzie loco-regională la un membru (PLRM) în condiţii de hipertermie uşoară.

4.2 Doze şi mod de administrare

Acest tratament trebuie administrat în centre specializate, de către echipe de chirurgi cu experienţă în tratarea sarcomului de membru şi în procedura PLRM, având o unitate de terapie intensivă disponibilă în regim de urgenţăşi facilităţi de monitorizare continuă a cantităţii de medicament care trece în circulaţia sistemică.

Mod de administrare

BEROMUN

Membru superior: 3 mg doză totală prin perfuzie loco-regională la membru afectat Membru inferior: 4 mg doză totală prin perfuzie loco-regională la membru afectat

Melfalan:

Doza de melfalan se calculează după metoda litru-volum Wieberdink (Wieberdinck J, Benckhuysen C, Braat RP, van Slooten EA, Olthius GAA. Dosimetry in isolation perfusion of the limbs by

assessments of perfused tisssue volume and grading of toxic tissue reactions. Eur J Cancer Clin
Oncol 1982; 18: 905-910.).până la o doză maximă de 150 mg.
13 mg / litru volum perfuzat la membrul superior
10 mg / litru volum perfuzat la membrul inferior

Metoda de administrare:
Pentru instrucţiuni în legătură cu reconstituirea inainte de administrare, vezi pct.6.6. BEROMUN trebuie administrat prin perfuzie loco-regională la membrul afectat în condiţii de hipertermie uşoară. Circuitul de perfuzie (pompă peristaltică, oxigenator cu rezervor integrat, schimbător de căldură, tubulatură de conectare) trebuie pregătit înainte de operaţie şi va fi asigurat cu 700 până la 800 ml de soluţie perfuzabilă, pentru un hematocrit de 0,25 la 0,30.

Nivelul de perfuzie trebuie ales astfel încât să cuprindă întregul ţesut afectat (fiind acceptate căile arterelor iliacă externă, femurală, femuro-poplitee, poplitee, axiliarăşi brahială) şi se vor introduce catetere. Pierderea externă de căldură a membrului trebuie prevenită prin aplicarea de pături termice, iar temperatura membrului va fi monitorizată continuu cu sonde de temperatură inserate în ţesutul subcutanat şi muscular. Mâna şi laba piciorului, dacă nu sunt afectate, trebuie protejate cu bandaje Esmarch (de expulzare). Se va aplica un bandaj de compresie la nivelul proximal al membrului.

După conectarea membrului la circuitul izolat, debitul circulant va fi reglat la 35 - 40 ml / litru volumla membru şi minut iar controlul pierderii de lichid de la nivelul membrului în circulaţia sistemică se va face utilizând markeri radioactivi (vezi pct. 4.4). Reglarea debitului şi bandajul de compresie pot fi necesare pentru a se asigura că pierderea de lichid din circuitul de perfuzie către circulaţia sistemicăeste stabilă (radioactivitatea în circuitul sistemic a atins un platou) şi nu depăşeşte 10%. BEROMUN
trebuie administrat numai dacă pierderea de lichid este sub 10%.

Odată ce temperatura în ţesutul subcutanat distal al membrului a ajuns > 38°C (dar nu a depăşit 39°C), iar pH-ul soluţiei perfuzabile este între 7,2 şi 7,35, BEROMUN trebuie injectat în bolus în linia arterială a circuitului. După 30 minute de perfuzie cu BEROMUN în monoterapie, trebuie adăugat melfalan, în bolus în rezervorul circuitului, sau lent în linia arterială a circuitului. Ulterior, temperatura va fi crescută la > 39°C (dar nu va depăşi 40°C), prin măsurarea în două locuri diferite
din zona tumorală. Durata perfuziei cu medicamentele asociate, va fi de 60 de minute. Astfel, durata totală de perfuzie este de 90 de minute.

La sfârşitul perfuziei, soluţia perfuzabilă trebuie colectată în rezervor, cu adăugarea simultană de lichid de spălare în circuit şi menţinerea debitului circulant la 35 - 40 ml / litru volum la membru şi minut. Spălarea trebuie continuată până când culoarea soluţiei perfuzabile este limpede roz, transparentă; (vezi pct. 4.4).

Rezecţia chirurgicală a tumorii restante va fi efectuată cât de curând posibil. La nevoie, se va avea în vedere o a doua PLRM după 6-8 săptămâni de la prima PLRM (vezi pct. 4.4).

Administrare la copii:

Administrarea BEROMUN nu este recomandată la copiii sub 18 ani datorită lipsei datelor de siguranţă şi eficacitate.

4.3 Contraindicaţii

Contraindicaţiile BEROMUN administrat în perfuzie loco-regională la un membru (PLRM) , clasificate în funcţie de etapele procedurii, sunt:

Contraindicaţii la BEROMUN:
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi. Boală cardiovasculară severă, de exemplu insuficienţă cardiacă congestivă (Clasa II, III sau IV . NYHA), angină pectorală severă, aritmii cardiace, infarct miocardic în ultimele 3 luni anterioare tratamentului, tromboză venoasă, boală arterială periferică ocluzivă, embolie pulmonară recentă.
Insuficienţă pulmonară severă Ulcer peptic activ sau în antecedentele recente.

Ascită severă.
Tulburări hematologice semnificative, de exemplu număr de leucocite < 2,5 x 109/l, hemoglobină < 9 g/dl, număr de trombocite < 60 x 109/l, diateză hemoragică sau afecţiune hemoragică acută.

Insuficienţă renală semnificativă, de exemplu sindrom nefrotic, valori ale concentraţiei serice de creatinină > 150 µmol/l, sau clearance-ul creatininei < 50 ml/minut.
Insuficienţă hepatică semnificativă, de exemplu valori > 2 x limita superioară a valorilor normale pentru concentraţiile plasmatice de aspartat amino-transferază, alanină amino-transferază sau
osfatază alcalină; sau concentraţii de bilirubină > 1,25 x limita superioară a valorilor normale.

Hipercalcemie > 12 mg/dl (2,99 mmol/l).
Pacienţii care prezintă contraindicaţii de utilizare a substanţelor vasopresoare.
Pacienţii care prezintă contraindicaţii de utilizare a anticoagulantelor.
Tratament simultan cu substanţe cardiotoxice (de exemplu antracicline).
Sarcina şi alăptarea (vezi pct. 4.6).
Contraindicaţii la melfalan:
A se consulta Rezumatul Caracteristicilor Produsului pentru melfalan.
Contraindicaţii la procedura PLRM:
Ascită severă
Limfoedem sever al membrului.
Pacienţii care prezintă contraindicaţii de utilizare a substanţelor vasopresoare.
Pacienţii care prezintă contraindicaţii de utilizare a anticoagulantelor.
Pacienţii care prezintă contraindicaţii la markeri radioactivi.
Pacienţii care prezintă contraindicaţii la hipertermia membrului.

Pacienţii la care există suspiciunea că alimentarea cu sânge la extremitatea distală a tumorii este în mare măsură dependentă de vasele de sânge asociate tumorii. Această suspiciune poate fi clarificată printr-o arteriogramă.

Sarcinăşi alăptare.

4.4 Atenţionări speciale şi precauţii speciale pentru utilizare

Perfuzia loco-regională la un membru trebuie administrată în centre specializate de către echipe de chirurgi cu experienţă în tratarea sarcomului de membru şi în procedura PLRM, având o unitate de terapie intensivă disponibilă în regim de urgenţăşi cu facilităţi de monitorizare continuă a cantităţii de medicament care trece în circulaţia sistemică. BEROMUN nu trebuie administrat sistemic.

A se consulta Rezumatul Caracteristicilor Produsului pentru melfalan înainte de începerea unei proceduri PLRM.

Instituirea anesteziei generale şi ventilaţia mecanică ulterioară trebuie aplicate în conformitate cu metodele standard. Este important să se menţină un nivel constant al anesteziei pentru a preveni fluctuaţii mari ale presiunii sanguine sistemice, ceea ce poate influenţa pierderea de lichid din circuitul de perfuzie spre circulaţia sistemică.

Pe durata PLRM, se recomandă insistent monitorizarea presiunii venoase centrale şi a presiunii arteriale. De asemenea, în primele 24 până la 48 de ore post-PLRM, sau mai mult dacă este cazul, trebuie efectuată monitorizarea de rutină a presiunii sanguine, a diurezei şi a electrocardiogramei. Pentru monitorizarea presiunii arteriale pulmonare şi presiunii capilare pulmonare pe durata PLRM şi în perioada post-operatorie, poate fi avut în vedere un cateter Swan-Ganz.

Profilaxia şi tratamentul febrei, frisoanelor şi a altor simptome asemănătoare gripei asociate cu administrarea de BEROMUN, pot fi realizate prin administrarea de paracetamol (oral sau supozitoare) sau alt analgezic/antipiretic, înainte de procedura PLRM.

Pentru profilaxia şocului, pacienţii trebuie hidrataţi la un nivel maxim înainte de, în cursul şi după procedura de perfuzie. Aceasta pentru a asigura condiţii hemodinamice optime şi o diureză crescută, în special după perfuzie, pentru a permite eliminarea rapidă a cantităţii reziduale de BEROMUN. În cazul unei scăderi semnificative a presiunii sanguine, sunt necesari substituenţi de volum suplimentari (soluţii cristaloide şi coloidale). Sunt preferate soluţiile coloidale şi soluţii de hidroxietil amidon, deoarece acestea sunt mai puţin susceptibile să se deplaseze din sistemul vascular. Suplimentar, în funcţie de situaţia clinică, se poate administra un agent vasopresor, de exemplu dopamina, pe durata procedurii PLRM, şi în perioada post-operatorie. În cazul instalării unui şoc sever înainte de terminarea PLRM, perfuzia membrului trebuie întreruptăşi se va administra terapia adecvată.

Pentru a reduce riscul pierderii de soluţie perfuzabilă în circulaţia sistemică, debitul perfuziei nu trebuie să depăşească 40 ml/litru volum la membru şi minut. Pierderea potenţială de lichid se evaluează prin injectarea în circuitul de perfuzie de albumină sau eritrocite marcate radioactiv , asigurându-se măsuri corespunzătoare pentru monitorizarea continuă a pierderii de radioactivitate în circulaţia sistemică (Hoekstra HJ, Naujocks T, Schraffordt Koops H, Beekhuis H, van Groningen a Stuling R, ter Veen H, et. al.. Continuous leakage monitoring during hyperthermic isolated regional perfusion of the lower limb: techniques and results. Reg Cancer Treat 1992; 4: 301-304. Klaase JM, Kroon BBR, Van Geel AN, Eggermont AMM, Franklin HR. Systemic leakage during isolated limb perfusion for melanoma. Br J

Surg 1993; 80: 1124-1126. Sprenger HJ, Markwardt J, Schlag PM. Quantitative Leckkontrolle mit Radionukliden bei der isolierten Extremitätenperfusion. Nuklearmedizin 1994; 33: 248-253.). Reglarea debitului şi bandajul de compresie pot fi necesare pentru a se asigura că pierderea de lichid din circuitul de perfuzie către circulaţia sistemică este stabilă (nivelul sistemic de radioactivitate a atins un platou) şi nu depăşeşte 10%. Perfuzia va fi oprită dacă pierderea cumulativă în circulaţia sistemică este > 10%. În acest caz, trebuie instituită o procedură standard de spălare, utilizând cel puţin 2 litri de dextran 70 în perfuzie intravenoasă, sau o soluţie similară.

După PLRM, va fi efectuată întotdeauna o procedură de spălare standard utilizând dextran 70 înperfuzie intravenosă, sau o soluţie similară. După perfuzia la membru inferior, trebuie utilizaţi 3 pânăla 6 litri, iar după perfuzia la membru superior, 1 până la 2 litri. Pentru perfuziile la nivel popliteu şi brahial poate fi suficient 1 litru. Procedura de spălare trebuie continuată până se obţine un lichid venos clar (roz, transparent).

Trebuie luate măsuri care să asigure perioade de întrerupere a oxigenării membrului cât mai scurte posibil (maxim 20 de minute).

Rezecţia chirurgicală a tumorii trebuie efectuată atunci cînd acest lucru este posibil. Atunci când este necesar, o a doua PLRM poate fi luată în considerare la 6-8 săptămâni după prima PLRM.

Dacă este indicată o a doua PLRM, medicii trebuie să aibă în vedere debitul de pierdere de lichid al procedurii PLRM anterioare.

Doza maximă tolerată (MTD) de BEROMUN pentru PLRM este de 4 mg, care este de 10 ori mai mare decât MTD sistemică. Prin urmare, atunci când există o pierdere sistemică semnificativă de BEROMUN, sunt de aşteptat reacţii adverse grave. S-au administrat pe cale PLRM doze de până 6 mg de alte preparate TNFα, însă s-a constatat că această doză nu este tolerată din cauza toxicităţii loco-regionale.

Asocierea cu substanţe cardiotoxice (de exemplu antracicline) trebuie evitată, deoarece este posibil ca tasonermin să crească cardiotoxicitatea, după cum s-a observat în studiile de toxicologie preclinică cu durata de 13 săptămâni. Nu se recomandă administrarea concomitentă de substanţe care pot produce hipotensiune arterială semnificativă (vezi pct. 4.5).

Pe parcursul PLRM şi în perioada imediat post-operatorie sunt utilizate o serie de măsuri terapeutice de rutină. Acestea includ administrarea de anestezice standard, analgezice, antipiretice, fluide intravenoase, substanţe anticoagulante şi vasopresoare.
Nu există dovezi că aceste substanţe ar contracara efectele farmacodinamice ale tasonermin. Nu s-au observat până acum interacţiuni semnificative, dar trebuie manifestată precauţie (vezipct.4.5).

Dacă apar semne de toxicitate sistemică, de exemplu febră, aritmii cardiace, şoc/hipotensiune arterială, sindrom de detresă respiratorie acută (SDRA), trebuie instituite măsuri generale de susţinere şi pacientul va fi transferat imediat la o unitate de Terapie Intensivă pentru monitorizare. Se recomandă substituenţi de volum şi vasopresoare. Dacă SDRA evoluează poate fi necesară respiraţia artificială. Trebuie monitorizate atent funcţiile renalăşi hepatică. Pot să apară tulburări hematologice, în special leucopenie, trombocitopenie şi tulburări de coagulare.

În cazuri izolate, după administrarea de BEROMUN, s-au observat un sindrom de compartiment caracterizat prin durere, edem şi simptome neurologice, precum şi leziuni musculare la nivelul membrului perfuzat. Prin urmare, pacienţii vor fi monitorizaţi în primele trei zile după PLRM. În cazul în care se stabileşte diagnosticul clinic de sindrom de compartiment trebuie avut în vedere
următorul tratament: Diureză forţată şi alcalinizarea urinei, dacă apare o leziune musculară cu valori crescute ale concentraţiei de mioglobină în plasmăşi în urină.

Acest medicament conţine până la 77 mg (3,3mmol) sodiu per doza recomandată.
Acest lucru trebuie avut în vedere de către pacienţii care au un regim controlat de sodiu .

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Nu s-au efectuat studii formale de interacţiune. În timpul procedurii PLRM, BEROMUN a fost administrat concomitent cu interferon-gama, dar nu s-au demonstrat beneficii suplimentare. Adăugarea de interferon-gama la soluţia perfuzabilă de
tasonermin nu pare să fie asociată cu creşteri semnificative ale producţiei endogene de tasonermin sau de alte citokine inflamatoare, ca în cazul pacienţilor cu traumatisme grave. Datele clinice indică faptul că incidenţa generală a reacţiilor adverse creşte dacă pacienţii sunt expuşi simultan la tasonermin şi interferon-gama.

Asocierea cu substanţe cardiotoxice (de exemplu antracicline) trebuie evitată, deoarece este posibil ca tasonerminul să crească cardiotoxicitatea, după cum s-a observat în studiile de toxicologie preclinicăcu durata de 13 săptămâni (vezi pct 4.4).

Pe durata PLRM şi în perioada imediat post-operatorie se utilizează o serie de măsuri terapeutice. Acestea includ agenţi anestezici standard, analgezice, antipiretice, soluţii administrate intravenos, anticoagulante şi agenţi vasopresori. Nu există dovezi clinice că unii din aceşti agenţi antagonizeazăefectele farmacodinamice ale tasonerminului. Nu s-au observat până acum interacţiuni semnificative, dar trebuie manifestată precauţie (vezi pct.4.4).

Nu se recomandă administrarea concomitentă de substanţe care pot produce hipotensiune arterialăsemnificativă (vezi pct.4.4). Trebuie consultat Rezumatul Caracteristicilor Produsului pentru melfalan pentru informaţii privind interacţiunea altor medicamente cu melfalan.

4.6 Sarcina şi alăptarea

Nu există informaţii adecvate cu privire la utilizarea BEROMUN de către femeile gravide. Studiile efectuate pe animale nu oferă dovezi suficiente în legătură cu dezvoltarea embrională sau post-natală (vezi pct 5.3). Riscul potenţial pentru om este necunoscut. BEROMUN este contraindicat pe timpul sarcinii (vezi pct.4.3).

Nu se cunoaşte dacă tasonermin este excretat în laptele matern. Din cauza riscului necunoscut asupra nou născutului, alăptarea este contraindicată timp de 7 zile de la PLRM (vezi pct. 4.3).

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Nu sunt relevante.

4.8 Reacţii adverse

Reacţiile adverse pot fi datorate BEROMUN, melfalanului sau procedurii de perfuzie loco-regională a membrul afectat şi măsurilor care o însoţesc sau unei asocieri a acestor factori.

Reacţiile adverse au fost clasificate, indiferent de gravitatea lor, pe game de frecvenţă utilizând
următoarea convenţie:
Foarte frecvente (≥1/10);
Frecvente (≥1/100 şi <1/10);
Mai puţin frecvente ((≥1/1000 şi <1/100).
Rare (≥1/10 000 şi <1/1 000).

Reacţii adverse sistemice:
Majoritatea pacienţilor prezintă febră, de obicei de intensitate uşoară până la moderată.

Infecţii şi infestări:

Foarte frecvente: infecţii Frecvente: sepsis*

Tulburări hematologice şi limfatice

Frecvente: trombocitopenie, leucopenie

Tulburări ale sistemului nervos:

Frecvente: neurotoxicitate, diminuarea stării de conştienţă, cefalee

Tulburări cardiace:

Foarte frecvente: aritmie cardiacă Frecvente: insuficienţă cardiacă

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

Frecvente: sindrom de detresă respiratorie acută

Tulburări gastro-intestinale

Foarte frecvente: greaţă, vărsături Frecvente: constipaţie, diaree

Tulburări hepatobiliare

Foarte frecvente: afecţiuni hepatice

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv

Frecvente: mialgii

Tulburări renale şi ale căilor urinare

Frecvente: proteinurie Mai puţin frecvente: insuficienţă renală acută

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Foarte frecvente: febră, oboseală, frisoane
Frecvente: şoc, hipotensiune arterială, transpiraţie nocturnă, reacţie de hipersensibilitate*

Reacţii adverse locale:

Tulburări ale sistemului nervos

Foarte frecvente: durere în membru, leziuni nervoase

Tulburări vasculare:

Frecvente: tromboză arterială, tromboză venoasă

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Foarte frecvente: reacţii cutanate, edeme Frecvente: pierderea unghiilor, necroza cutanată

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv

Frecvente: sindromul de compartiment, necroză musculară

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Foarte frecvente: infectarea rănilor Frecvente: reacţie de hipersensibilitate*

Între reacţiile adverse enumerate mai sus s-au observat reacţii adverse grave:

Reacţiile adverse sistemice grave raportate frecvent (grad III şi IV OMS; toate cu incidenţă sub 10 % dar mai mare de 1%) sunt afecţiuni hepatice, trombocitopenie, febră, insuficienţă cardiacă, leucopenie, şoc, infecţie (inclusiv sepsis), sindrom de detresă respiratorie acutăşi aritmie cardiacă. mai puţin frecvent s-a raportat insuficienţă renală acută, cu o frecvenţă de 0,4%.

Reacţiile adverse locale ca necroza muscularăşi cutanatăşi sindrom de compartiment pot fi suficient de grave pentru a justifica amputarea.

Rareori s-au observat reacţii acute grave de hipersensibilitate la pacienţii care au primit BEROMUN

4.9 Supradozaj

Dacă se produce supradozajul accidental, PLRM trebuie oprită imediat şi membrul va fi spălat utilizând cel puţin 2 litri de dextran 70 soluţie perfuzabilă intravenoasă sau o soluţie similară (vezi pct. 4.4).

Dacă apar semne de toxicitate sistemică, de exemplu febră, aritmii cardiace, şoc/hipotensiune arterială, sindrom de detresă respiratorie acultă (SDRA), trebuie luate măsuri generale de susţinere şi pacientul va fi transferat imediat la o unitate de Terapie Intensivă pentru monitorizare. Se recomandă substituenţi de volum şi vasopresoare. Dacă SDRA evoluează. poate fi necesară respiraţia artificială Se vor monitoriza atent funcţiile renalăşi hepatică. Pot să apară tulburări hematologice, în special leucopenie, trombocitopenie şi tulburări de coagulare.

În prezent nu există un antidot specific pentru BEROMUN. Tratamentul cu anticorpi anti-TNFα nu este recomandat.

A se citi Rezumatul Caracteristicilor Produsului pentru melfalan pentru detalii privind supradozajul cu melfalan.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: alte imunostimulatoare, cod ATC: LO3A X11

Mecanism de acţiune:

Activitatea antitumorală in vivo se bazează probabil pe efecte directe şi indirecte.

Inhibarea directă a proliferării celulelor tumorale In vitro, tasonerminul este citotoxic sau citostatic pentru o varietate de linii de celule tumorale cu histogeneză diferită.

Efecte directe asupra vascularizaţiei tumorale:

Tasonerminul afectează morfologia şi reduce proliferarea celulelor endoteliale şi modifică expresia suprafeţei celulelor specifice şi a proteinelor secretoare (inclusiv molecule de adeziune şi proteine care modulează coagularea, interleukine şi factori de creştere hematopoietică). La rândul lor, aceste modificări induc o stare pro-coagulantă care determină tromboză microvasculară. De asemenea, este crescută aderenţa şi extravazarea leucocitară, conducând la infiltrarea tumorii cu limfocite, monocite şi granulocite. Nu se cunosc în prezent cauzele diferenţei de sensibilitate între vascularizaţia tumorală (ridicată) şi vascularizaţia normală (scăzută).

Efect imunomodulator indirect şi direct.

Tasonermin are efecte profunde asupra componentelor celulare ale sistemului imun. Proliferarea limfocitelor B şi T activate, dezvoltarea celulelor T citotoxice şi a celulelor secretoare de imunoglobulină este mărită, monocitele/macrofagele sunt activate pentru a suprima celulele tumorale, granulocitele sunt activate pentru a prezenta o creştere a activităţii fagocitare, a respiraţiei celulare şi degranulării, precum şi o aderenţă crescută la endoteliu. Suplimentar efectelor directe, tasonermin modulează răspunsurile imune prin inducerea producţiei de citokine precum şi de mediatori cu greutate moleculară mică (prostaglandine, factorul de activare plachetară). Unele dovezi sugerează că aceste activităţi imunomodulatoare sunt relevante pentru efectele antitumorale; de exemplu activităţile antitumorale ale tasonerminului sunt mult mai puţin pronunţate la animalele cu imunodeficienţă. De asemenea, animalele care rejectează tumorile experimentale după administrare de tasonermin, pot dezvolta o imunitate specifică pentru acest tip de celule tumorale.

Efecte farmacodinamice Testul clasic de determinare a factorului de necroză tumorală a dovedit că tasonermin este activ: după injectarea locală sau sistemică , producând necroza hemoragică a nodulilor tumorali în sistemele tumorale singeneice murinice şi xenogeneice (la om). Administrarea sistemică de tasonermin este limitată de efectele sale toxice, doza efectivă anticipată din studiile preclinice fiind substanţial mai mare decât doza maxim tolerată la om.

Eficacitate clinică Administrarea loco-regională de BEROMUN, împreună cu melfalan, s-a dovedit a fi foarte eficientă pentru controlul local al sarcoamelor de ţesut moale nerezecabil al membrelor. Totuşi, tratamentul este în mod specific unul loco-regional şi nu este de aşteptat să influenţeze durata de supravieţuire. O analiză încrucişată a duratei de supravieţuire la pacienţii trataţi cu BEROMUN şi melfalan prin PLRM, nu a demonstrat vreo diferenţă în supravieţuire (p=0,5), comparativ cu datele anterioare.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Farmacocinetica sistemică:

Informaţiile cu privire la farmacocinetica sistemică a tasonermin sunt limitate. S-a observat o relaţie dependentă de doză, după cum indică scăderea clearance-ului şi prelungirea timpului de înjumătăţire plasmatică la doze crescătoare. Timpul de înjumătăţire plasmatică terminal la doza intravenoasă maxim tolerată (150 µg/m2) a fost de 15-30 de minute.

Farmacocinetica în perfuzia loco-regională la un membrui:

Perfuzia loco-regională la un membru permite administrarea de concentraţii ridicate şi constante de tasonermin. Datele obţinute de la 51 de pacienţi trataţi cu PLRM au demonstrat că în circuitul de perfuzie, concentraţiile maxime sunt atinse în 30 de minute de la debutul PLRM şi acestea sunt cuprinse între 3000 şi 4000 ng/ml. În condiţiile pierderii de lichid în circulaţia sistemică de maxim 2% (observată la 38 din cei 51 de pacienţi), concentraţiile maxime de tasonermin în circulaţia sistemică, au fost atinse în 5 minute de la debutul PLRM şi au fost de aproximativ 200 de ori mai mici decât în circuitul de perfuzie. În condiţiile unei pierderi de lichid în circulaţia sistemică mai mari de 2% (observată la 13 din cei 51 de pacienţi), concentraţiile maxime de tasonermin în circulaţia sistemică, rămân de cel puţin zece ori mai mici decât în circuitul de perfuzie.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Profilul toxicologic al tasonermin a fost investigat în studii preclinice la şoarece, şobolan, iepure, câine şi maimuţă. După administrarea repetată de tasonermin, principalele reacţii adverse observate au fost modificările hematologice şi circulatorii, astenie şi creştere ponderală, precum şi tulburări ale funcţiei hepatice şi renale. Modificările hematologice au inclus anemie, creşterea hematocritului, creşterea sau scăderea numărului de leucocite şi trombocite, în funcţie de speciile studiate şi de durata tratamentului. Modificările circulatorii au inclus presiune sanguină scăzutăşi, în unele studii, frecvenţă cardiacă crescutăşi contractilitate scăzută. S-a observat o scădere generală a capacităţii de sinteză hepatică, confirmată de creşterea valorilor enzimelor hepatice. Alterarea funcţiei renale s-a manifestat prin creşterea excreţiei de apăşi sodiu, precum şi prin creşterea valorilor concentraţiilor plasmatice de uree şi creatinină. În studiile preclinice nu s-a putut stabili un nivel la care nu se observă efecte toxice, cu excepţia unui caz de administrare timp de 7 zile a unei doze de 0,1 µg/kg la maimuţe. Modificările observate la doză scăzută în studii cu durata de 13 săptămâni pot fi clasificate ca fiind minime şi complet reversibile.

La şoarece, tasonermin nu traversează în măsură semnificativă bariera hemato-encefalică intactă. La maimuţe Rhesus, radiografia corporală integrală după administrarea de tasonermin radiomarcat, nu a indicat un model de distribuţie specific. Tasonermin nu a traversat placenta şi nu a trecut în tumoarea necrotică. La maimuţe Rhesus, studiile de farmacocinetică după administrare intravenoasă de tasonermin au indicat o excreţie nespecifică, nesaturabilă pe calea filtrării renale glomerulare. Este posibil să existe un alt mecanism specific şi saturabil de eliminare care implică receptorii de tasonermin.

Nu există dovada unui efect mutagen, nici in vivo nici in vitro. Nu s-au efectuat studii de toxicitate asupra funcţiei de reproducere sau de carcinogenicitate datorită faptului că testarea este improprie atât timp cât BEROMUN este utilizat clinic în PLRM pentru tratarea sarcomului de ţesut moale.

Pentru a acoperi utilizarea clinică a BEROMUN, s-au efectuat experimente pe membrul posterior de şobolan sănătos utilizând doze diferite de tasonermin dar în concentraţii similare celor administrate la om. Cu excepţia unei uşoare agravări a efectelor ischemice la doze ridicate, examinarea histologică standard a pielii, muşchilor, oaselor, nervilor şi vaselor de sânge nu a relevat o diferenţă între grupul de animale tratate cu tasonermin şi cel de control. Nu s-au observat efecte dăunătoare tardive ale tasonerminului.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Pulbere:

Dihidrat de fosfat dihidrogenat de sodiu Dodecahidrat de fosfat disodic Clorură de sodiu Albumină serică umană

Solvent:

Clorură de sodiu Apă pentru preparate injectabile

6.2 Incompatibilităţi

În cazul perfuziei loco-regionale la un membru, nu se cunosc incompatibilităţi cu alte componente ale soluţiei perfuzabile, cu hipertermia sau cu oxigenatorul cu membranăşi tubulatura de silicon. Probele de soluţie perfuzabilă din câteva PLRM au prezentat concentraţii stabile de tasonermin (determinate prin teste ELISA) până la 100 de minute după iniţierea perfuziei, fără nici o alterare ce poate fi atribuită degradării.

Cu privire la incompatibilităţile cu melfalan se va consulta Rezumatul Caracteristicilor Produsului pentru melfalan.

6.3 Perioada de valabilitate

3 ani

Soluţie reconstituită:

S-a demonstrat că stabilitatea fizicăşi chimică la 25 °C este de maxim 48 de ore.

Din considerente microbiologice, soluţia trebuie utilizată imediat după reconstituire. Dacă nu este utilizată imediat, responsabilitatea privind durata şi condiţiile de păstrare înainte de utilizare revine în utilizatorului şi nu trebuie să depăşească 24 ore la temperaturi de 2-8°C, cu excepţia cazurilor când amestecurile au fost realizate în condiţii de asepsie controlate şi validate.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la frigider (2 °C - 8 °C).

Pentru condiţiile de păstrare ale medicamentului reconstituit, vezi pct.6.3.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Flaconul pentru pulbere

Flacoane sterile de sticlă tip I cu dop de cauciuc clorobutil şi sigilate cu capace de aluminiu „flip-off”.

Fiole pentru solvent

O fiolă de sticlă conţine 5 ml.clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) soluţie pentru injectare. Fiecare ambalaj conţine 4 flacoane şi 4 fiole.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

La prepararea şi manipularea soluţiilor de BEROMUN, se recomandă utilizarea mănuşilor. Dacă pulberea uscată de BEROMUN sau soluţia reconstituită vin în contact cu pielea sau mucoasele, zona respectivă trebuie spălată cu apă din abundenţă.

Instrucţiuni pentru reconstituire BEROMUN trebuie reconstituit prin adăugarea a 5 ml solvent pentru soluţie perfuzabilă (clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) soluţie pentru preparate injectabile). Prin agitare uşoară se obţine o soluţie omogenă. Înainte de administrare, soluţia reconstituită trebuie analizată vizual pentru a constata prezenţa unor eventuale particule. Soluţia trebuie să fie incoloră până la galben pal.

Medicamentul nu are în compoziţie conservanţi şi este pentru utilizare unică. În mod normal, conţinutul unui flacon trebuie utilizat imediat după deschidere (vezi pct. 6.3). Pentru instrucţiuni de administrare, vezi pct.4.2.

Eliminarea reziduurilor Orice cantitate de produs neutilizată sau material rezidual trebuie eliminate în conformitate cu reglementările locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Boehringer Ingelheim International GmbH Binger Strasse 173 55216 Ingelheim am Rhein Germania

8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/99/097/001

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: 13 Aprilie 1999 Data reînnoirii autorizaţiei: 13 Aprilie 2004

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

ANEXA II

A. PRODUCĂTORUL SUBSTANŢEI BIOLOGIC ACTIVE ŞI DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE FABRICAŢIE RESPONSABIL PENTRU ELIBERAREA SERIEI

B. CONDIŢIILE EMITERII AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ A. PRODUCĂTORUL SUBSTANŢEI (LOR) BIOLOGIC ACTIVE ŞI DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE FABRICAŢIE RESPONSABIL PENTRU ELIBERAREA SERIEI

Numele şi adresa producătorului substanţei biologic active

Boehringer Ingelheim Austria GmbH Dr. Boehringer Gasse 5-11 1121 Vienna, Austria

Numele şi adresa producătorului responsabil pentru eliberarea seriei

Boehringer Ingelheim Austria GmbH Dr. Boehringer Gasse 5-11 1121 Vienna, Austria

B. CONDIŢIILE EMITERII AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

• CONDIŢII SAU RESTRICŢII PRIVIND FURNIZAREA ŞI UTILIZAREA IMPUSE DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Medicament cu eliberare pe bază de prescripţie medicală restrictivă (Vezi Anexa I: Rezumatul caracteristicilor produsului, pct. 4.2).

CONDIŢII SAU RESTRICŢII CU PRIVIRE LA SIGURANŢA ŞI EFICACITATEA UTILIZĂRII MEDICAMENTULUI

Nu este cazul

ANEXA III
ETICHETAREA ŞI PROSPECTUL

A. ETICHETAREA

INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR Cutie

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

BEROMUN 1 mg/ 5 ml pulbere şi solvent pentru soluţie perfuzabilă tasonermin

2. DECLARAREA SUBSTANŢEI ACTIVE

Fiecare flacon conţine 1 mg tasonermin. care corespunde la 3,0-6,0 x 107 UI. După reconstituire fiecare ml conţine 0,2 mg tasonermin.

3. LISTA EXCIPIENŢILOR

Pulbere: Dihidrat de fosfat dihidrogenat de sodiu, dodecahidrat de fosfat disodic, clorură de sodiu, albumină serică umană Solventul: clorură de sodiu, apă pentru preparate injectabile

4. FORMA FARMACEUTICĂŞI CONŢINUTUL

Pulbere şi solvent pentru soluţie perfuzabilă (perfuzie loco-regională la un membru; PLRM)
4 flacoane cu pulbere pentru soluţie perfuzabilă
4 fiole cu solvent pentru administrare parenterală (clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) soluţie pentru preparate injectabile).

5. MODUL ŞI CALEA(CĂILE) DE ADMINISTRARE

A se citi prospectul înainte de utilizare. Pentru administrare prin PLRM. Utilizare intraarterială

6. ATENŢIONARE SPECIALĂ PRIVIND FAPTUL CĂ MEDICAMENTUL NU TREBUIE PĂSTRAT LA ÎNDEMÂNA ŞI VEDEREA COPIILOR

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

7. ALTĂ(E) ATENŢIONARE(ĂRI) SPECIALĂ(E), DACĂ ESTE(SUNT) NECESARĂ(E)

8. DATA DE EXPIRARE

EXP:
De unică utilizare. După reconstituire, soluţia trebuie utilizată imediat.

9. CONDIŢII SPECIALE DE PĂSTRARE

A se păstra la frigider.

10. PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL

Flacoanele neutilizate şi conţinutul acestora rămas neutilizat se vor elimina conform prevederilor legale.

11. NUMELE ŞI ADRESA DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Boehringer Ingelheim International GmbH Binger Strasse 173 55216 Ingelheim am Rhein Germania

12. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/99/097/001

13. SERIA DE FABRICAŢIE

Serie:
Serie solvent:

14. CLASIFICARE GENERALĂ PRIVIND MODUL DE ELIBERARE

Medicament eliberat pe bază de prescripţie medicală

INSTRUCŢIUNI DE UTILIZARE

INFORMATII ÎN BRAILLE

Justificare pentru ne-includerea Braille acceptată

19

MINIMUM DE INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJELE PRIMARE MICI

ETICHETA FLACONULUI DE BEROMUN

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI ŞI CALEA(CĂILE) DE ADMINISTRARE

BEROMUN 1 mg / 5 ml pulbere pentru soluţie perfuzabilă tasonermin Administrare intraarterială

2. MODUL DE ADMINISTRARE

A se citi prospectul înainte de utilizare. (PLRM)

3. DATA DE EXPIRARE

EXP

4. SERIA DE FABRICAŢIE

Serie

5. CONŢINUTUL PE MASĂ, VOLUM SAU UNITATEA DE DOZĂ

1 mg

6. ALTE INFORMAŢII

MINIMUM DE INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJELE PRIMARE MICI ETICHETA FIOLEI PENTRU SOLVENT

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI ŞI CALEA(CĂILE) DE ADMINISTRARE

Solvent pentru BEROMUN clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) soluţie pentru preparate injectabile Administrare intraarterială

2. MODUL DE ADMINISTRARE

A se citi prospectul înainte de utilizare.

3. DATA DE EXPIRARE

EXP

4. SERIA DE FABRICAŢIE

Serie

5. CONŢINUTUL PE MASĂ, VOLUM SAU UNITATEA DE DOZĂ

5 ml

6. ALTE INFORMAŢII

B. PROSPECTUL

PROSPECT: INFORMAŢII PENTRU UTILIZATOR

BEROMUN 1 mg/5 ml pulbere şi solvent pentru soluţie perfuzabilă

Tasonermin

Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să utilizaţi acest medicament.

Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi. Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acest medicament a fost prescris pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor persoane. Le poate face rău, chiar dacă au aceleaşi simptome cu ale dumneavoastră. Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să-i spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.

În acest prospect găsiţi:

Ce este BEROMUN şi pentru ce se utilizează

Înainte să utilizaţi BEROMUN

Cum să utilizaţi BEROMUN

Reacţii adverse posibile

Cum se păstrează BEROMUN

Informaţii suplimentare

- Substanţa activă este tasonermin (factor de necroză tumorală alfa -1a; TNFα-1a) produs în celulele E. coli prin tehnologia ADN-ului recombinant.

- Celelalte componente sunt dihidrat de fosfat dihidrogenat de sodiu, dodecahidrat de fosfat disodic, clorură de sodiu, albumină serică umanăşi soluţie de clorură de sodiu 0,9%.

1. CE ESTE BEROMUN ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ

BEROMUN are ca substanţă activă tasonermin (factor de necroză tumorală alfa-1a; TNFα-1a ) produs prin tehnologia ADN-ului recombinant. Aparţine unei clase de compuşi cunoscuţi ca substanţe imunostimulatoare, care ajută sistemul imun al corpului dumneavoastră să lupte cu celulele canceroase.

BEROMUN este utilizat împreună cu un medicament care conţine melfalan pentru tratarea sarcomului de ţesut moale de la nivelul braţelor sau al picioarelor. Prin reducerea dimensiunii tumorii acest tratament intenţionează să permită îndepărtarea chirurgicală mai uşoară a acesteia, preîntâmpinând vătămarea gravă a ţesutului sănătos, a nervilor şi a vaselor de sânge înconjurătoare, şi să întârzie sau eventual să prevină necesitatea amputării braţului sau a piciorului.

2. ÎNAINTE SĂ UTILIZAŢI BEROMUN

Nu utilizaţi BEROMUN:

- dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la tasonermin sau la oricare dintre celelalte componente ale BEROMUN

- dacă suferiţi de tulburări cardiace severei

- dacă suferiţi de tulburări pulmonare severe

- dacă aveţi sau aţi avut recent ulcer gastric

- dacă numărul diferitelor tipuri de celule din sânge este prea scăzut sau dacă aveţi probleme la sângerare

- dacă suferiţi de boli moderate sau severe de ficat sau rinichi

- dacă nu puteţi lua vasopresoare (medicamente care sunt utilizate pentru creşterea tensiunii arteriale scăzute), anticoagulante (medicamente care sunt utilizate pentru prevenirea formării cheagurilor de sânge) sau markeri radioactivi

- dacă sunteţi tratat simultan cu medicamente care sunt toxice pentru inimă

- dacă aveţi valori crescute ale concentraţiilor de calciu din sânge

- dacă suferiţi de unele infecţii care nu răspund la antibiotice

- dacă suferiţi de o umflare severă a braţului sau piciorului afectat, cauzată de acumulare locală de lichid, sau aveţi acumulare severă de lichid în abdomen

- dacă suferiţi de răni extinse sau severe, ulcere sau inflamaţii la nivelul braţului sau piciorului afectat

- dacă sunteţi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă.

- dacă alăptaţi, trebuie să opriţi alăptarea pentru cel puţin şapte zile după administrarea BEROMUN

Aveţi grijă deosebită când utilizaţi BEROMUN:

BEROMUN vă va fi administrat de către un medic care are experienţăşi este specializat în tehnica perfuziei loco-regionale la un membru (PLRM). Această tehnică asigură menţinerea BEROMUN la nivelul braţului sau piciorului afectat. Este important ca ca acesta să nu ajungă în restul organismului, deoarece această situaţie ,cunoscută ca pierdere sistemică de lichid. poate produce reacţii adverse severe la nivelul principalelor organe ale corpului.

Pe durata PLRM şi o perioadă de şapte până la zece zile după aceea va trebui să rămâneţi în spital, timp în care medicul dumneavoastră va efectua monitorizarea atentă a tensiunii arteriale, circulaţiei şi a apariţiei oricărei reacţii adverse. Este posibil să fie necesar să staţi o scurtă perioadă într-o unitate de terapie intensivă (ATI) imediat după PLRM.

O afecţiune rară numită „sindrom de compartiment”poate apare în primele trei zile după administrarea BEROMUN. Simptomele de leziuni musculare, inclusiv dureri, tumefiere, precum şi simptome neurologice la membrul perfuzat (de exemplu parestezie, paralizie) trebuie raportate imediat medicului care vă tratează.

Folosirea altor medicamente:

Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală. Trebuie sa va informaţi medicul mai ales dacă utilizaţi medicamente care scad tensiunea arterială (pentru tratarea hipertensiunii arteriale).

Pentru PLRM vă vor fi administrate şi alte medicamente pentru controlul durerii, febrei, tensiunii arteriale, coagulării precum şi anestezie generală.

Sarcina şi alăptarea

Nu trebuie să utilizaţi BEROMUN dacă sunteţi gravidă.
Nu trebuie să alăptaţi cel puţin şapte zile după administrarea de BEROMUN.

Informaţii importante privind unele componente ale BEROMUN:

Acest medicament conţine sodiu până la 77 mg (3,3mmol) per doza recomandată.

Acest lucru trebuie avut în vedere de către pacienţii care au un regim controlat de sodiu .

3. CUM SĂ UTILIZAŢI BEROMUN

BEROMUN va fi administrat prin tehnica perfuziei loco/regionale (PLRM), împreună cu medicamentul anti-tumoral melfalan. Administrarea se va realiza în timp ce dumneavoastră sunteţi sub influenţa unui anestezic general.

Fluxul sanguin spre şi de la membrul afectat va fi oprit pe durata operaţiei utilizând un bandaj de compresie arterială. Sângele este alimentat cu oxigen prin intermediul unei maşini inimă plămân şi apoi este pompat din nou în artera membrului afectat printr-un cateter, în acelaşi timp fiind drenat din vena principală. BEROMUN şi apoi melfalan sunt injectate în acest circuit ,în total membrul afectat va fi expus la BEROMUN timp de 90 de minute.

Doza de BEROMUN depinde de membrul afectat, de obicei este de 3 mg dacă membrul afectat este braţul sau 4 mg dacă membrul afectat este piciorul. Soluţia rezultată vă va fi administrată intraarterial în braţul sau piciorul dumneavoastră prin PLRM o perioadă iniţială de 30 minute. Apoi se va adăuga o doză de maxim 150 mg melfalan şi PLRM va continua pentru încă 60 de minute. La sfârşitul PLRM, membrul va fi spălat cu un lichid adecvat pentru a îndepărta toată cantitatea de
BEROMUN şi melfalan din membru.

PLRM permite ca toate celulele tumorale din membru pot fi expuse la o doză foarte mare de BEROMUN şi melfalan, asigurând cel mai bun efect anti-tumoral posibil, fără a ajunge în restul corpului, unde poate produce reacţii adverse grave

În mod normal, BEROMUN nu va fi administrat prin procedura PLRM decât o singură dată. Dacă este necesar, administrarea se va repeta după cel puţin şase săptămâni de la prima PLRM.

Dacă utilizaţi mai mult decât trebuie din BEROMUN

Deoarece BEROMUN este administrat întotdeauna în spital, de către medici calificaţi şi cu experienţă, supradozajul accidental este puţin probabil. Totuşi, dacă acest lucru se întâmplă, membrul afectat va fi spălat imediat, cu o soluţie adecvată, pentru îndepărtarea BEROMUN, iar PLRM va fi oprită.

În cazul puţin probabil în care medicul dumneavoastră consideră că prezentaţi sau aţi putea prezenta reacţii adverse periculoase veţi fi imediat transferat la o unitate de terapie intensivă (ATI) din spital pentru a vă putea supraveghea mai îndeaproape şi a începe tratamentul adecvat.

Dacă există o pierdere semnificativă sistemică de Beromun

Dacă mai mult de 10% din BEROMUN ajunge în restul organismului, medicul dumneavoastră va lua aceleaşi măsuri ca în caz de supradozaj.

4. REACŢII ADVERSE POSIBILE

Ca toate medicamentele, BEROMUN poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele. Reacţiile adverse sunt cauzate de BEROMUN, melfalan, de procedura PLRM.sau de o asociere a acestor factori. Unele din aceste reacţii adverse pot fi grave, în special dacă BEROMUN ajunge şi în restul corpului (pierdere sistemică de lichid). În aproximativ 2% din cazuri, BEROMUN poate determina leziuni tisulare la nivelul braţului sau piciorului afectat, destul de severe pentru a necesita
amputarea.
Reacţiile adverse pot apare cu anumite frecvenţe, definite după cum urmează:

-foarte frecvente: afectează mai mult de 1 utilizator din 10

-frecvente: afectează 1 până la10 utilizatori din 100

-mai puţin frecvente: afectează 1 până la10 utilizatori din 1,000

-rare: afectează 1 până la10 utilizatori din 10,000

-foarte rare: afectează mai puţin de 1 utilizator din 10,000

-cu frecvenţă necunoscută: frecvenţa nu poate fi estimată din datele disponibile

Reacţii locale care pot apare la braţul sau piciorul afectat imediat după administrarea de BEROMUN includ:

Reacţii adverse locale raportate foarte frecvent:

-durere şi tumefiere, sau infecţie în braţul sau piciorul afectat

-leziuni ale nervilor braţului sau piciorului afectat

-formarea de băşici pe piele, determinând uneori infecţii locale ale rănii

-acumularea de lichid în braţul sau piciorul afectat

Reacţii adverse locale observate frecvent:

-formarea de cheaguri de sânge în artera sau vena braţului sau piciorului afectat

-pierderea temporară a unghiilor de la degetele braţului sau piciorului afectat

-„sindrom de compartiment“, caracterizat prin durere, tumefiere şi simptome neurologice, precum şi leziuni musculare la nivelul braţului sau piciorului afectat

-reacţie de hipersensibilitate

Reacţii generale cauzate de o mică pierdere sistemică de BEROMUN în restul corpului:

Reacţii adverse generale raportate foarte frecvent:

-febră (de obicei slabă pînă la moderata)

-tulburări ale bătăilor inimii (aritmie cardiacă)

-greaţă vărsături

-extenuare

-tulburări hepatice

-infecţii

Reacţii adverse generale frecvente:

-tulburări ale funcţiei inimii

-scăderea tensiunii arteriale (şoc)

-dureri de cap, scăderea conştienţei

-dureri musculare, transpiraţie nocturnă

-prezenţa proteinelor în urină -oboseală -otrăvirea sângelui (septicemie)

-probleme respiratorii grave

-constipaţie, diaree

-reducerea concentraţiilor anumitor componenteale sângelui (celule albe şi plachete sanguine)

-leziuni ale nervilor

-reacţii de hipersensibilitate (alergice) Reacţii adverse generale mai puţin frecvente:

-insuficienţă renală

Aceste reacţii adverse generale pot deveni mai grave mai ales în condiţiile în care pierderea sistemică depăşeşte 10% din doza administrată. În cazul în care exită riscul de apariţie ale unor reacţii adverse periculoase medicul dumneavoastră vă va transfera imediat la o unitate de terapie intensivă pentru a vă putea supraveghea mai îndeaproape şi a începe tratamentul adecvat.

Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.

5. CUM SE PĂSTREAZĂ BEROMUN

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

Nu utilizaţi BEROMUN după data de expirare înscrisă pe cutie şi pe eticheta de flacon după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.

A se păstra la frigider (2°C - 8°C).

6. INFORMAŢII SUPLIMENTARE

Ce conţine BEROMUN

-Substanţa activă este tasonermin. Fiecare flacon conţine tasonermin 1 mg. După reconstituire fiecare ml de soluţie conţine tasonermin 0,2 mg.

-Celelalte componente sunt dihidrat de fosfat dihidrogenat de sodiu, dodecahidrat de fosfat disodic, clorură de sodiu şi albumină serică umană.

-Solventul conţine clorură de sodiu şi apă pentru preparate injectabile.

Cum arată BEROMUN şi conţinutul ambalajului

BEROMUN se prezintă sub formă de pulbere pentru soluţie perfuzabilă albă sau aproape albă, livrată într-un flacon de sticlă cu dop de cauciuc şi sigilat cu capac din aluminiu tip flip-off . Fiecare fiolă cu solvent conţine 5 ml clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) soluţie pentru preparate injectabile. Fiecare ambalaj conţine 4 flacoane cu pulbere şi 4 fiole cu solvent.

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă şi producătorul:

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă:

Boehringer Ingelheim International GmbH Binger Strasse 173 55216 Ingelheim am Rhein Germania

Producătorul:

Boehringer Ingelheim Austria GmbH Dr. Boehringer-Gasse 5-11 1121 Viena Austria

Pentru orice informaţii despre acest medicament, vă rugăm să contactaţi reprezentanţii locali ai deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă:

België/Belgique/Belgien

SCS Boehringer Ingelheim Comm.V Tél/Tel: +32 2 773 33 11

България

Бьорингер Ингелхайм Фарма ГмбХ Тел: +359 2 958 79 98

Česká republika

Boehringer Ingelheim spol. s r.o. Tel: +420 234 655 111

Danmark

Boehringer Ingelheim Danmark A/S Tlf: +45 39 15 88 88

Deutschland

Boehringer Ingelheim Pharma GmbH & Co. KG Tel: +49 (0) 800 77 90 900

Eesti

Boehringer Ingelheim Pharma GmbH Eesti Filiaal Tel: +372 60 80 940

Ελλάδα

Boehringer Ingelheim Ellas A.E. Tηλ: +30 2 10 89 06 300

España

Boehringer Ingelheim España S.A. Tel: +34 93 404 58 00

France

Boehringer Ingelheim France S.A.S. Tél: +33 3 26 50 45 33

Ireland

Boehringer Ingelheim Ireland Ltd. Tel: +353 1 295 9620

Ísland

Vistor hf.

Luxembourg/Luxemburg

SCS Boehringer Ingelheim Comm.V Tél/Tel: +32 2 773 33 11

Magyarország

Boehringer Ingelheim RCV GmbH & Co KG Magyarországi Fióktelepe Tel: +36 1 299 8900

Malta

Boehringer Ingelheim Ltd. Tel: +44 1344 424 600

Nederland

Boehringer Ingelheim b.v. Tel: +31 (0) 800 22 55 889

Norge

Boehringer Ingelheim Norway KS Tlf: +47 66 76 13 00

Österreich

Boehringer Ingelheim RCV GmbH & Co KG Tel: +43 1 80 105-0

Polska

Boehringer Ingelheim Sp. z o.o. Tel: +48 22 699 0 699

Portugal

Boehringer Ingelheim, Lda. Tel: +351 21 313 53 00

România

Boehringer Ingelheim RCV GmbH & Co KG Viena - Sucursala Bucuresti Tel: +40 21 330 99 63

Slovenija

Boehringer Ingelheim RCV GmbH & Co KG, podružnica Ljubljana Tel: +386 1 586 40 00

Slovenská republika

Boehringer Ingelheim RCV GmbH & Co KG, Sími: +354 535 7000

Italia

Boehringer Ingelheim Italia S.p.A. Tel: +39 02 5355 1

Κύπρος

Boehringer Ingelheim Ellas A.E. Tηλ: +30 2 10 89 06 300

Latvija

Boehringer Ingelheim Pharma GmbH Pārstāvniecība Latvijā Tel: +371 67 240 068

Lietuva

Boehringer Ingelheim Pharma Ges mbH Atstovybė Lietuvoje Tel: +370 37 473922

Acest prospect a fost aprobat în data de

organizačná zložka Tel: +421 2 5810 1211

Suomi/Finland

Boehringer Ingelheim Finland Ky Puh/Tel: +358 10 3102 800

Sverige

Boehringer Ingelheim AB Tel: +46 8 721 21 00

United Kingdom

Boehringer Ingelheim Ltd. Tel: +44 1344 424 600

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.