Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

INOMAX 400 ppm mol/mol
 
Denumire INOMAX 400 ppm mol/mol
Descriere INOmax, împreună cu dispozitivul de ventilaţie artificială şi alţi agenţi corespunzători, este indicat în tratamentul nou-născuţilor cu gestaţie  34 săptămâni cu insuficienţă respiratorie hipoxică asociată cu semne clinice sau ecocardiografice de hipertensiune pulmonară, pentru a ameliora oxigenarea şi reduce nevoia de oxigenare prin membrană extracorporală.
Denumire comuna internationala AZOTUM OXIDUM
Actiune terapeutica ALTE MED. PENTRU TRATAMENTUL AP. RESPIRATOR ALTE MED. PT. TRATAMENTUL APARATULUI RESPIRATOR
Prescriptie S - Medicamente si produse medicamentoase care se utilizeaza numai in spatii cu destinatie speciala (spitale, dispensare medicale etc.)
Forma farmaceutica Gaz inhalabil
Concentratia 400 ppm mol/mol
Ambalaj Cilindru din Al x 2 l gaz inhal.
Valabilitate ambalaj 2 ani
Volum ambalaj 2 l
Cod ATC R07AX
Firma - Tara producatoare AGA MEDICAL - FRANTA
Autorizatie de punere pe piata INO THERAPEUTICS AB - SUEDIA

Ai un comentariu sau o intrebare despre INOMAX 400 ppm mol/mol ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



Prospect si alte informatii despre INOMAX 400 ppm mol/mol, gaz inhalabil       

ANEXA I
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

 

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

INOmax 400 ppm mol/mol gaz de inhalat

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂŞI CANTITATIVĂ

Oxid de azot (NO) 400 ppm mol/mol.

O butelie de 2 litri umplută cu gaz la o presiune absolută de 155 bari, conţinând 307 litri de gaz sub presiune de 1 bar la 15oC.
O butelie de 10 litri umplută cu gaz la o presiune absolută de 155 bari, conţinând 1535 litri de gaz sub presiune de 1 bar la 15oC.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Gaz de inhalat

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

INOmax, împreună cu dispozitivul de ventilaţie artificialăşi alţi agenţi corespunzători, este indicat în tratamentul nou-născuţilor cu gestaţie ³ 34 săptămâni cu insuficienţă respiratorie hipoxică asociată cu semne clinice sau ecocardiografice de hipertensiune pulmonară, pentru a ameliora oxigenarea şi reduce nevoia de oxigenare prin membrană extracorporală.

4.2 Doze şi mod de administrare

Siguranţa şi eficacitatea INOmax la sugarii prematuri cu vârstă gestaţională mai mică de 34 săptămâni nu au fost încă stabilite. Vezi pct. 5.1.

Prescrierea oxidului de azot trebuie supravegheată de un medic cu experienţă în terapie intensivă neonatală. Prescrierea trebuie limitată la acele secţii pentru nou-născuţi care au beneficiat de instruire adecvată în ceea ce priveşte utilizarea unui sistem de alimentare cu oxid de azot. INOmax trebuie administrat doar conform prescripţiei unui neonatalog.

INOmax trebuie utilizat la sugari ventilaţi care pot necesita ventilaţie artificială >24 de ore. INOmax trebuie utilizat doar după ce asistenţa respiratorie a fost optimizată. Acest lucru include optimizarea presiunii/volumului tidal şi restabilirea pulmonară (surfactant, frecvenţă ventilatorie crescutăşi presiune expiratorie finală pozitivă).

Doze

INOmax trebuie utilizat doar după optimizarea asistenţei respiratorii, incluzându-se utilizarea unui surfactant. Doza maximă recomandată de INOmax este de 20 ppm şi această doză nu trebuie depăşită. În cadrul studiilor clinice pivot, doza iniţială a fost de 20 ppm. Începând cât mai curând posibil şi în 424 de ore de terapie, doza trebuie scăzută la 5 ppm, cu condiţia ca oxigenarea arterială să fie adecvată la această doză mai mică. Tratamentul cu oxid de azot inhalat trebuie menţinut la 5 ppm până când se produce o ameliorare în oxigenarea nou-născutului, astfel încât FiO2 (fracţia oxigenului inspirat) < 0,60.

Tratamentul poate fi menţinut timp de până la 96 de ore sau până când a dispărut desaturarea primară a oxigenului şi nou-născutul este gata să fie scos de la terapia cu INOmax. Durata tratamentului este variabilă, dar în general este mai mică de patru zile. În cazul eşecurilor privind răspunsul la oxidul de azot inhalat, vezi pct. 4.4.

Dezobişnuire

Trebuie să se încerce întreruperea INOmax după ce ventilaţia artificială este redusă substanţial sau după 96 de ore de terapie. Când se ia decizia de întrerupere a tratamentului cu oxid de azot inhalat, doza trebuie redusă la 1 ppm timp de 30 de minute până la o oră. Dacă nu are loc nici o schimbare în oxigenare în timpul administrării de INOmax la 1 ppm, FiO2 trebuie crescută cu 10%, tratamentul cu INOmax trebuie întrerupt, iar nou-născuţii monitorizaţi îndeaproape pentru a se detecta semne de hipoxemie. Dacă oxigenarea scade cu >20%, tratamentul cu INOmax trebuie reluat la 5 ppm, iar întreruperea terapiei cu INOmax trebuie reconsiderată după 12 până la 24 de ore. Sugarii care nu pot fi scoşi de la tratamentul cu INOmax într-un interval de 4 zile trebuie supuşi unei diagnosticări atente pentru alte boli.

Mod de administrare

Oxidul de azot este administrat pacientului prin ventilaţie mecanică după diluarea cu un amestec de oxigen/aer utilizându-se un sistem de alimentare cu oxid de azot aprobat (marcat CE).

Sistemul de alimentare trebuie să furnizeze o concentraţie constantă de INOmax inhalat indiferent de ventilator. Cu un ventilator neonatal cu flux continuu, acest lucru se poate realiza prin infuzarea unui debit scăzut de INOmax în membrul inspirator al circuitului de ventilaţie artificială. Ventilaţia neonatală cu flux intermitent poate fi asociată cu valori extreme ale concentraţiei de oxid de azot. Sistemul de alimentare cu oxid de azot pentru ventilaţie cu flux intermitent trebuie să fie adecvat pentru a evita valorile extreme ale concentraţiei de oxid de azot.

Concentraţia de INOmax inspirat trebuie măsurată continuu în membrul inspirator al circuitului din apropierea pacientului. Concentraţia de dioxid de azot (NO2) şi FiO2 trebuie de asemenea măsurate în acelaşi loc utilizându-se echipamente de monitorizare calibrate şi aprobate (marcate CE). Pentru siguranţa pacientului, trebuie setate alarme corespunzătoare pentru INOmax (± 2 ppm din doza prescrisă), NO2 (1 ppm) şi FiO2 (± 0,05). Presiunea gazului în butelia cu INOmax trebuie afişată pentru a permite înlocuirea la timp a buteliei fără întreruperi accidentale ale tratamentului şi buteliile cu gaz de rezervă trebuie să fie disponibile pentru a asigura o înlocuire promptă. Tratamentul cu INOmax trebuie să fie disponibil pentru ventilaţie manuală, precum aspiraţie, transportul pacientului şi resuscitare.

În cazul unei defectări a sistemului sau al unei căderi de curent la priza de perete, trebuie să fie disponibile o sursă de rezervă de alimentare cu energie pe baterie şi un sistem de alimentare cu oxid de azot de schimb. Sursa de curent a echipamentelor de monitorizare trebuie să fie independentă de funcţia dispozitivului de alimentare.

Limita superioară de expunere (expunerea medie) la oxid de azot pentru personal definită de legislaţia muncii este de 25 ppm pentru 8 ore (30 mg/m3) în majoritatea ţărilor, iar limita corespunzătoare pentru NO2 este de 2-3 ppm (4-6 mg/m3).

Instruire cu privire la administrare

Elementele cheie care trebuie incluse în instruirea personalului din spital sunt următoarele.

Instalare şi conexiuni corecte -Conexiunile la butelia cu gaz şi la circuitul de ventilaţie artificială a pacientului Operare

-Procedura listei de verificare înainte de utilizare (o serie de măsuri necesare imediat înainte de iniţierea tratamentului în cazul fiecărui pacient pentru a se asigura că sistemul funcţionează în mod corespunzător şi că acesta este purjat de NO2) -Setarea dispozitivului la concentraţia corectă de oxid de azot care trebuie administrată -Setarea monitoarelor de NO, NO2 şi O2 la limitele superioare şi inferioare de alarmă -Utilizarea sistemului de alimentare de rezervă manual -Proceduri pentru schimbarea corectă a buteliilor cu gaz şi a sistemului de purjare -Alarme pentru acţiuni de depanare -Calibrarea monitoarelor de NO, NO2 şi O2 -Proceduri lunare de verificare a performanţelor sistemului

Monitorizarea formării de methemoglobină

Se cunoaşte faptul că nou-născuţii prezintă o activitate diminuată a reductazei MetHb în comparaţie cu adulţii. Concentraţia methemoglobinei trebuie măsurată în interval de o oră de la iniţierea terapiei cu INOmax, utilizându-se un analizor care poate distinge în mod fiabil hemoglobina fetală de methemoglobină. Dacă este > 2,5%, doza de INOmax trebuie scăzutăşi poate fi avută în vedere administrarea unor agenţi reducători precum albastrul de metilen. Deşi este neobişnuită creşterea semnificativă a concentraţiei de methemoglobină dacă primul nivel este scăzut, este prudentă repetarea măsurătorilor methemoglobinei în fiecare zi sau din două în două zile.

Monitorizarea formării de dioxid de azot

Imediat înainte de iniţierea tratamentului în cazul fiecărui pacient, trebuie să se aplice procedura corespunzătoare de purjare a sistemului de NO2. Concentraţia de NO2 trebuie menţinută la un nivel cât mai scăzut posibil şi întotdeauna < 0,5 ppm. Dacă NO2 este > 0,5 ppm, sistemul de alimentare trebuie evaluat pentru a se detecta o eventuală funcţionare inadecvată, analizorul de NO2 trebuie recalibrat, iar INOmax şi/sau FiO2 trebuie reduse dacă este posibil. Dacă are loc o modificare neaşteptată a concentraţiei de INOmax, sistemul de alimentare trebuie evaluat pentru a se detecta o eventuală funcţionare inadecvată, iar analizorul trebuie recalibrat.

4.3 Contraindicaţii

Nou-născuţii cunoscuţi a fi dependenţi de şunt sanguin dreapta - stânga sau stânga - dreapta semnificativ.
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Dacă se consideră că răspunsul clinic este inadecvat la 4-6 ore de la iniţierea tratamentului cu INOmax, trebuie avute în vedere următoarele: Pentru pacienţii care vor fi trimişi la un alt spital, pentru a preveni agravarea stării lor la întreruperea acută a tratamentului cu INOmax, trebuie să se asigure disponibilitatea oxidului de azot în timpul transportului. Măsuri de urgenţă, precum ECMO dacă există, trebuie avute în vedere în situaţia unei deteriorări continue sau a lipsei ameliorării, definite de criterii pe baza circumstanţelor locale.

În cadrul studiilor clinice, nu s-a demonstrat eficacitatea utilizării de oxid de azot inhalat la pacienţii cu hernie diafragmatică congenitală.

Întreruperea tratamentului: Doza de INOmax nu trebuie întreruptă brusc deoarece poate duce la o creştere a presiunii arteriale pulmonare (PAP) şi/sau la înrăutăţirea oxigenării sanguine (PaO2). Deteriorarea oxigenării şi creşterea PAP se pot produce de asemenea la nou-născuţii fără un răspuns evident la INOmax. Dezobişnuirea de la oxidul de azot inhalat trebuie efectuată cu precauţie. Pentru pacienţii transportaţi la alte unităţi medicale pentru tratament adiţional, care necesită continuarea terapiei cu oxid de azot inhalat, trebuie să se ia măsuri pentru a se asigura furnizarea continuă de oxid de azot inhalat în timpul transportului. Medicul trebuie să aibă acces, la patul pacientului, la un sistem de alimentare cu oxid de azot de rezervă.

O mare porţiune de oxid de azot pentru inhalare este absorbită sistemic. Produsele finale ale oxidului de azot care intră în circulaţia sistemică sunt în principal methemoglobina şi nitratul. Concentraţiile de methemoglobină din sânge trebuie monitorizate (vezi pct. 4.2).

NO2 se formează rapid în amestecurile de gaze ce conţin oxid de azot şi O2, iar oxidul de azot poate astfel cauza inflamări şi leziuni ale căilor respiratorii. Doza de oxid de azot trebuie redusă în cazul în care concentraţia de dioxid de azot depăşeşte 0,5 ppm.

Tratamentul cu oxid de azot inhalat poate agrava insuficienţa cardiacă în situaţia unui şunt stânga -dreapta. Aceasta se datorează unei vasodilataţii pulmonare nedorite cauzate de inhalarea oxidului de azot, ceea ce duce la o creştere şi mai mare a hiperperfuziei pulmonare deja existente. Prin urmare, se recomandă ca, înainte de administrarea oxidului de azot, să se efectueze cateterismul arterei pulmonare sau examinarea ecocardiografică a hemodinamicii centrale.

Modelele animale au arătat că oxidul de azot poate interacţiona cu hemostaza, având ca rezultat o durată a hemoragiei crescută. Datele referitoare la subiecţii umani adulţi sunt contradictorii şi nu s-a produs nici o creştere a complicaţiilor hemoragice în cadrul studiilor randomizate controlate la pacienţii neonatali născuţi la termen şi aproape de termen cu insuficienţă respiratorie hipoxică.

Siguranţa şi eficacitatea INOmax la sugari prematuri cu vârsta gestaţională mai mică de 34 săptămâni nu au fost încă stabilite.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Nu s-au efectuat studii privind interacţiunile. Pe baza datelor disponibile, nu se poate exclude o interacţiune semnificativă din punct de vedere clinic cu alte medicaţii folosite în tratamentul insuficienţei respiratorii hipoxice. Ar putea exista un efect aditiv cu INOmax asupra riscului de dezvoltare a methemoglobinemiei cu compuşi donori ai oxidului de azot, incluzând nitroprusiat de sodiu şi nitroglicerină. INOmax a fost administrat în condiţii de siguranţă împreună cu tolazolină, dopamină, dobutamină, steroizi, surfactant şi ventilaţie de mare frecvenţă. Studiile experimentale au sugerat că oxidul de azot şi de asemenea dioxidul de azot pot reacţiona chimic cu surfactanţi şi/sau proteine ale surfactanţilor.

Există un risc crescut de formare a methemoglobinei dacă se administrează substanţe cu tendinţă cunoscută de mărire a concentraţiilor de methemoglobină concomitent cu oxid de azot (de exemplu, nitraţi alchilici şi sulfamide). Substanţele cunoscute a cauza niveluri crescute de methemoglobină trebuie astfel utilizate cu precauţie în timpul terapiei cu oxid de azot inhalat. Prilocaina, administrată fie pe cale orală, parenterală sau topică, poate cauza methemoglobinemie. Trebuie acţionat cu prudenţă atunci când se administrează INOmax în acelaşi timp cu medicamente ce conţin prilocaină.

În prezenţa oxigenului, oxidul de azot se oxidează rapid în derivaţi care sunt toxici pentru epiteliul bronşic şi membrana alveolo-capilară. Dioxidul de azot (NO2) este principalul compus format şi, în timpul tratamentului cu oxid de azot, concentraţia de NO2 trebuie să fie < 0,5 ppm în intervalul de dozare a oxidului de azot < 20 ppm. Dacă, în orice moment, concentraţia de NO2 depăşeşte 1 ppm, doza de oxid de azot trebuie redusă imediat. Vezi pct. 4.2 pentru informaţii privind monitorizarea NO2.

4.6 Sarcina şi alăptarea

Nu există date adecvate despre utilizarea oxidului de azot la femeile însărcinate. Nu se cunoaşte riscul potenţial pentru om.

INOmax nu este destinat adulţilor. Trebuie să se evite expunerea pasivă la oxid de azot în timpul sarcinii şi alăptării la om.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Nu sunt relevante.

4.8 Reacţii adverse

S-a observat formarea methemoglobinemiei > 5% în ciuda administrării la concentraţii adecvate. Nounăscuţii au o activitate scăzută a reductazei MetHb şi prin urmare ar putea fi supuşi unui risc sporit de a dezvolta methemoglobinemie.

Au fost descrise recăderi rapide la întreruperea tratamentului („rebound”) precum o vasoconstricţie pulmonară intensificatăşi hipoxemie în urma întreruperii bruşte a tratamentului cu oxid de azot inhalat, precipitând colapsul cardiopulmonar. Pacientul trebuie tratat cu un nivel crescut de FiO2 şi/sau prin reinstalarea terapiei cu oxid de azot inhalat. Dacă este posibil, tratamentul cu oxid de azot inhalat trebuie continuat până când boala de bază s-a vindecat.

NO2 se formează rapid în amestecurile de gaze ce conţin oxid de azot şi O2, iar NO2 poate astfel cauza inflamaţii şi leziuni ale căilor respiratorii. Există, de asemenea, date referitoare la animale care sugerează o sensibilitate sporită la infecţii ale căilor respiratorii în urma expunerii la niveluri scăzute de NO2.

În cadrul unui studiu clinic (NINOS), grupurile de tratament au fost similare în ceea ce priveşte incidenţa şi severitatea hemoragiei intracraniene, hemoragiei de Gradul IV, leucomalaciei periventriculare, infarctului cerebral, convulsiilor care au necesitat terapie cu anticonvulsivante, hemoragiei pulmonare sau hemoragiei gastrointestinale.

Tabelul de mai jos indică reacţiile care s-au produs la cel puţin 5% din pacienţii care au primit INOmax în cadrul studiului CINRGI. Nici una din diferenţele legate de aceste reacţii adverse nu a fost semnificativă din punct de vedere statistic la compararea pacienţilor trataţi cu oxid de azot inhalat cu pacienţii care au primit placebo. Rata de raportare este clasificată astfel: foarte frecvente (>1/10), frecvente (≥1/100 şi < 1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi < 1/1000), foarte rare (<1/10000), inclusiv raportările izolate.

Următoarele reacţii adverse au fost semnalate ca parte a supravegherii după punerea pe piaţă: cefalee asociată expunerii la mediu, hipotensiune arterială asociată întreruperii bruşte a tratamentului, hipoxemie asociată întreruperii bruşte a tratamentului şi erori de dozaj asociate sistemului de alimentare.

4.9 Supradozaj

Supradozajul INOmax se manifestă prin creşteri ale concentraţiilor de methemoglobinăşi de NO2. Concentraţia crescută de NO2 poate cauza leziuni pulmonare acute. Creşterea methemoglobinemiei reduce capacitatea sistemului circulator de transport al oxigenului. În cadrul studiilor clinice, concentraţiile de NO2 > 3 ppm sau concentraţiile de methemoglobină > 7% au fost tratate prin reducerea dozei sau întreruperea INOmax. Methemoglobinemia care nu dispare după reducerea sau întreruperea terapiei poate fi tratată prin administrarea intravenoasă a vitaminei C, administrarea intravenoasă a albastrului de metilen sau prin transfuzii de sânge, în funcţie de situaţia clinică.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: Alte medicamente pentru tratamentul aparatului respirator, codul ATC R07AX.

Oxidul de azot este un compus produs de numeroase celule din organism. Acesta relaxează muşchiul neted vascular prin legarea guanilat-ciclazei citosolice de hem, activând guanilat-ciclaza şi crescând concentraţiile intracelulare de guanozină 3’,5’ciclic monofosfat, care cauzează apoi vasodilataţia. Atunci când este inhalat, oxidul de azot produce vasodilataţie pulmonară. INOmax pare să crească presiunea parţială a oxigenului arterial (PaO2) prin dilatarea vaselor pulmonare în zonele mai bine ventilate ale plămânului, redistribuind fluxul sanguin pulmonar din regiunile plămânului cu raporturi de ventilaţie/perfuzie (V/Q) scăzute spre regiunile cu raporturi normale.

Hipertensiunea pulmonară persistentă a nou-născutului (HPPNN) se produce ca defect de dezvoltare primar sau ca o afecţiune secundară altor boli precum sindromul de aspiraţie a meconiului (SAM), pneumonie, sepsis, boala membranelor hialine, hernie diafragmatică congenitală (HDC) şi hipoplazie pulmonară. În aceste afecţiuni, rezistenţa vasculară pulmonară (RVP) este ridicată, ceea ce duce la hipoxemie secundarăşuntului sanguin dreapta - stânga prin ductul arterial şi foramen ovale. La nounăscuţii cu HPPNN, INOmax poate ameliora oxigenarea (după cum s-a indicat prin creşteri semnificative ale PaO2).

Eficacitatea INOmax a fost investigată la nou-născuţii la termen şi aproape de termen cu insuficienţă respiratorie hipoxică rezultată dintr-o varietate de etiologii.

În cadrul studiului NINOS, 235 de nou-născuţi cu insuficienţă respiratorie hipoxică au fost randomizaţi pentru a primi 100% O2 cu (n=114) sau fără (n=121) oxid de azot, majoritatea cu o concentraţie iniţială de 20 ppm cu dezobişnuire pe cât posibil la doze mai mici şi o durată medie de expunere de 40 de ore. Obiectivul acestui studiu dublu-orb, randomizat, cu placebo controlat a fost de a determina dacă oxidul de azot inhalat ar reduce incidenţa decesului şi/sau a iniţierii oxigenării prin membrană extracorporală (ECMO). Nou-născuţii cu un răspuns incomplet la 20ppm au fost evaluaţi pentru un răspuns la 80ppm de oxid de azot sau gaz de control. Incidenţa combinată a decesului şi/sau iniţierii ECMO (obiectivul principal definit prospectiv) a arătat un avantaj semnificativ pentru grupul tratat cu oxid de azot (46% faţă de 64%, p=0,006). Datele au mai sugerat lipsa beneficiilor suplimentare pentru doza mai ridicată de oxid de azot. Reacţiile adverse înregistrate s-au produs cu rate de incidenţă similare la ambele grupuri. Examinările de urmărire la vârsta de 18-24 de luni au fost similare la ambele grupuri cu privire la evaluările mentale, motorii, audiologice şi neurologice.

În cadrul studiului CINRGI, 186 de nou-născuţi la termen şi aproape de termen cu insuficienţă respiratorie hipoxică au fost randomizaţi pentru a primi fie INOmax (n=97), fie gaz de azot (placebo; n=89), cu o doză iniţială de 20 ppm redusă la 5 ppm în interval de 4 până la 24 de ore, cu o durată medie de expunere de 44 de ore. Obiectivul principal definit prospectiv a fost primirea de ECMO.

Semnificativ mai puţini nou-născuţi din grupul tratat cu INOmax au necesitat ECMO faţă de grupul de control (31% faţă de 57%, p<0,001). Grupul tratat cu INOmax prezenta o oxigenare semnificativ ameliorată, măsurată în funcţie de PaO2, OI şi gradientul alveolar-arterial (p<0,001 pentru toţi parametrii). Din cei 97 de pacienţi trataţi cu INOmax, la 2(2%) administrarea medicamentului de studiu a fost întreruptă datorită concentraţiilor de methemoglobină >4%. Frecvenţa şi numărul de reacţii adverse au fost similare la ambele grupuri de studiu.

În cadrul studiului INOT27, 795 de sugari prematuri (VG < 29 săptămâni) cu insuficienţă respiratorie hipoxică au fost repartizaţi randomizat pentru a li se administra fie INOmax (n=395) la o doză de 5 ppm, fie azot (placebo n=400), începând cu primele 24 de ore de viaţă, şi trataţi timp de cel puţin 7 zile, până la 21 de zile. Rezultatul principal, al criteriului de evaluare combinat privind eficacitatea - deces sau DBP la o VG de 36 de săptămâni, nu a fost semnificativ diferit de la un grup la altul, chiar şi în cazul ajustării vârstei gestaţionale ca şi covariabilă (p = 0,40) sau cu greutatea la naştere ca şi covariabilă (p = 0,41). Incidenţa generală a hemoragiei intraventriculare a fost de 114 (28,9%) în rândul nou-născuţilor trataţi cu iNO faţă de 91 (22,9%) în rândul grupului de control. Numărul total de decese în săptămâna 36 a fost puţin mai mare în grupul cu iNO; 53/395 (13,4%) faţă de 42/397 (10,6%) în grupul de control. Studiul INOT25, care a investigat efectele iNO la nou-născuţi prematuri cu hipoxie, nu a indicat o îmbunătăţire a numărului de nou-născuţi vii fără BDP. Cu toate acestea, nu s-a observat nicio diferenţă în ceea ce priveşte incidenţa hemoragiei intraventriculare sau a decesului în acest studiu. Studiul BALLR1, care a evaluat, de asemenea, efectele iNO la nou-născuţi prematuri, dar în care tratamentul cu iNO a fost iniţiat la 7 zile şi într-o doză de 20 ppm, a constatat o creştere semnificativă a numărului de nou-născuţi vii fără BPD în săptămâna 36 de gestaţie, 121 (45% faţă de 95 (35,4%) p<0,028. Nu s-au observat semne ale unei creşteri a reacţiilor adverse în acest studiu.

Oxidul de azot reacţionează chimic cu oxigenul formând dioxid de azot.

Oxidul de azot are un electron fără pereche, care face ca molecula să fie reactivă. În ţesutul biologic, oxidul de azot poate forma peroxinitrit cu peroxidul (O2-), un compus instabil care poate cauza leziuni tisulare prin alte reacţii de oxidoreducere. În plus, oxidul de azot are afinitate pentru metaloproteine şi poate reacţiona de asemenea cu grupările de SH din proteine formând compuşi nitrozilici. Nu se cunoaşte importanţa clinică a reactivităţii chimice a oxidului de azot în ţesuturi. Studiile arată că oxidul de azot prezintă efecte farmacodinamice pulmonare în concentraţii mai mari de 1 ppm în căile respiratorii.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Farmacocinetica oxidului de azot a fost studiată la adulţi. Oxidul de azot este absorbit sistemic în urma inhalării. Cea mai mare parte a acestuia traversează patul capilar pulmonar unde se combină cu hemoglobina care este 60% până la 100% saturată cu oxigen. La acest nivel de saturare cu oxigen, oxidul de azot se combină predominant cu oxihemoglobina pentru a produce methemoglobinăşi nitrat. La un nivel scăzut de saturare cu oxigen, oxidul de azot se poate combina cu deoxihemoglobina pentru a forma temporar nitrozilhemoglobină, care este transformată în oxizi de azot şi methemoglobină în urma expunerii la oxigen. În cadrul sistemului pulmonar, oxidul de azot se poate combina cu oxigenul şi apa producând dioxid de azot şi, respectiv, nitrit, care interacţionează cu oxihemoglobina pentru a produce methemoglobinăşi nitrat. Astfel, produsele finale ale oxidului de azot care intră în circulaţia sistemică sunt în principal methemoglobina şi nitratul.

Dispunerea methemoglobinei a fost investigată în funcţie de timp şi concentraţia de expunere la oxidul de azot la nou-născuţii cu insuficienţă respiratorie. Concentraţiile de methemoglobină cresc în primele 8 ore de expunere la oxidul de azot. Concentraţiile medii de methemoglobină au rămas sub 1% la grupul cu placebo şi la grupurile tratate cu INOmax 5 ppm şi 20 ppm, dar au atins aproximativ 5% la grupul tratat cu INOmax 80 ppm. Niveluri de methemoglobină > 7% au fost atinse doar la pacienţii care au primit 80 ppm, reprezentând 35% din grup. Timpul mediu de atingere a concentraţiei maxime de methemoglobină a fost de 10 ± 9 (SD) ore (în medie, 8 ore) la aceşti 13 pacienţi; dar un singur pacient nu a depăşit 7% înainte de 40 de ore.

Nitratul a fost identificat ca metabolitul predominant al oxidului de azot excretat în urină, reprezentând > 70% din doza de oxid de azot inhalat. Nitratul este eliminat din plasmă de către rinichi la rate care se apropie de rata de filtrare glomerulară.

5.3 Date preclinice de siguranţă

În studiile non-clinice au fost observate efecte numai la expuneri considerate suficient de mari faţă de expunerea maximă la om, indicând o relevanţă mică în utilizarea clinică.

Toxicitatea după doză unică este legată de anoxia determinată de concentraţiile crescute de methemoglobină.

Oxidul de azot este genotoxic în unele sisteme de testare. O incidenţă mică a adenocarcinoamelor uterine la şobolani în urma expunerii zilnice la doza recomandată la om timp de doi ani a fost considerată, cu prudenţă, a fi legată de tratament.

Nu s-au efectuat studii privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Azot

6.2 Incompatibilităţi

Toate echipamentele, inclusiv conectorii, tuburile şi circuitele utilizate la furnizarea de oxid de azot trebuie confecţionate din materiale compatibile cu gazul. Din punct de vedere al coroziunii, sistemul de alimentare poate fi împărţit în două zone: 1) De la valva buteliei cu gaz la umidificator (gaz uscat) şi 2) De la umidificator la priză (gaz umed care poate conţine NO2). Testele arată că amestecurile uscate de oxid de azot pot fi utilizate cu majoritatea materialelor. Totuşi, prezenţa dioxidului de azot şi a umidităţii creează o atmosferă agresivă. Dintre materialele de construcţie metalice, se poate recomanda doar oţelul inoxidabil. Polimerii testaţi care pot fi utilizaţi în sistemele de administrare a oxidului de azot includ polietilenă (PE) şi polipropilenă (PP). Nu trebuie să se utilizeze butil-cauciuc, poliamidăşi poliuretan. Politrifluorocloroetilena, copolimerul hexafluoropropilenă-viniliden şi politetraflouretilena au fost utilizate în mare măsură cu oxid de azot pur şi alte gaze corozive. Acestea au fost considerate atât de inerte, încât nu a fost nevoie de testare.

6.3 Perioada de valabilitate

2 ani

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

Trebuie respectate toate reglementările referitoare la manipularea recipientelor sub presiune.

Păstraţi buteliile cu gaz în interior în încăperi bine aerisite sau în exterior în magazii ventilate unde sunt ferite de ploaie şi lumina directă a soarelui.

Feriţi buteliile cu gaz de şocuri, căderi, materiale oxidante şi inflamabile, umezeală, surse de căldură sau aprindere.

Instalarea unui sistem de conducte pentru oxid de azot cu staţie pentru buteliile cu gaz, reţea fixăşi unităţi terminale este interzisă.

Păstrarea în departamentul farmaceutic

Buteliile cu gaz trebuie păstrate într-un loc aerisit, curat şi încuiat, destinat exclusiv păstrării gazuluimedicinal. În acest loc, un spaţiu separat trebuie dedicat păstrării buteliilor ce conţin oxid de azot.

Păstrarea în departamentul medical

Butelia cu gaz trebuie amplasată într-un loc dotat cu materialele corespunzătoare pentru a menţine butelia cu gaz în poziţie verticală.

Transportul buteliilor cu gaz

Buteliile cu gaz trebuie transportate cu ajutorul unor materiale corespunzătoare pentru a-i proteja împotriva riscurilor de şocuri şi căderi. În timpul transferurilor între sau în cadrul spitalelor ale pacienţilor trataţi cu INOmax, buteliile cu gaz trebuie ambalate fix şi menţinute în poziţie verticală pentru a se evita riscul căderii sau al unui debit modificat necorespunzător. Atenţie deosebită trebuie acordată de asemenea fixării regulatorului de presiune pentru a se evita riscul unor defectări accidentale.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

butelie din aluminiu de 2 litri cu gaz butelie din aluminiu de 10 litri cu gaz

O butelie din aluminiu de 2 litri şi de 10 litri cu gaz (identificare după gulerul acvamarin şi corpul alb) umplută la o presiune de 155 bari, prevăzută cu o valvă de retenţie presiune (reziduală) pozitivă din oţel inoxidabil cu racord de priză specific.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor <şi alte instrucţiuni de manipulare>

Instrucţiuni de utilizare/manipulare a INOmax

Pentru a se evita orice incidente, trebuie respectate cu stricteţe următoarele instrucţiuni. -trebuie să se verifice starea corespunzătoare a materialului înainte de utilizare -buteliile cu gaz trebuie ambalate fix pentru a preveni căderea inoportună -valva nu trebuie deschisă cu violenţă -nu trebuie să se utilizeze o butelie cu gaz a cărei valve nu este protejată cu un capac sau un înveliş -trebuie să se utilizeze un racord specific, cu un filet de 30 mm, special conceput pentru uz medical, conform standardului ISO 5145, şi un regulator de presiune care admite o presiune cel puţin egală cu 1,5 ori presiunea de lucru maximă (155 bari) buteliei cu gaz -regulatorul de presiune trebuie purjat de amestecul azot-oxid de azot înaintea fiecărei noi utilizări pentru a preveni inhalarea de dioxid de azot -o valvă defectă nu trebuie reparată -regulatorul de presiune nu trebuie strâns cu cleştele, din cauza riscului de deteriorare a garniturii de etanşare

Instrucţiuni de eliminare a buteliei cu gaz

Nu aruncaţi butelia cu gaz dacă este goală. Buteliile golite vor fi colectate de furnizor.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

INO Therapeutics AB SE-181 81 Lidingö Suedia

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/01/194/001, EU/1/01/194/002

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: 1 august 2001 Reînnoirii autorizaţiei: 1 august 2006

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului http://www.ema.europa.eu/.

ANEXA II

A. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE FABRICAŢIE RESPONSABIL PENTRU ELIBERAREA SERIEI

B. CONDIŢIILE EMITERII AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

A. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE FABRICAŢIE RESPONSABIL PENTRU ELIBERAREA SERIEI

Linde France Zone Industrielle de Limay-Porcheville 2 rue Gustave Eiffel - 3 avenue Ozanne 78440 Gargenville Franţa

B. CONDIŢIILE EMITERII AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

· CONDIŢII SAU RESTRICŢII PRIVIND FURNIZAREA ŞI UTILIZAREA IMPUSE DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Medicament cu eliberare pe bază de prescripţie medicală restrictivă (Vezi Anexa I: Rezumatul caracteristicilor produsului, pct. 4.2).

· CONDIŢII SAU RESTRICŢII CU PRIVIRE LA SIGURANŢA ŞI EFICACITATEA UTILIZĂRII MEDICAMENTULUI

Nu este cazul.

ANEXA III
ETICHETAREA ŞI PROSPECTUL

A. ETICHETAREA

INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL PRIMAR 2 litri

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

INOmax 400 ppm mol/mol gaz de inhalat Oxid de azot.

2. DECLARAREA SUBSTANŢEI(LOR) ACTIVE

INOmax conţine oxid de azot 400 ppm mol/mol.

3. LISTA EXCIPIENŢILOR

De asemenea, conţine azot.

4. FORMA FARMACEUTICĂŞI CONŢINUTUL

Butelie de 2 litri umplută cu gaz la o presiune absolută de 155 bari, conţinând 307 litri de gaz sub presiune de 1 bar la 15oC.

5. MODUL ŞI CALEA (CĂILE) DE ADMINISTRARE

Pentru uz endotraheopulmonar.
A se citi prospectul înainte de utilizare.

6. ATENŢIONARE SPECIALĂ PRIVIND FAPTUL CĂ MEDICAMENTUL NU TREBUIE PĂSTRAT LA ÎNDEMÂNA ŞI VEDEREA COPIILOR

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

7. ALTĂ(E) ATENŢIONARE(ĂRI) SPECIALĂ(E), DACĂ ESTE(SUNT) NECESARĂ(E)

Asiguraţi-vă că părintele sau tutorele a citit şi cunoaşte indicaţiile şi precauţiile prezentate în prospect înainte de administrarea medicamentului copilului său.

DATA DE EXPIRARE

CONDIŢII SPECIALE DE PĂSTRARE

Data de expirare: {luna/anul}

Trebuie respectate toate reglementările referitoare la manipularea recipientelor sub presiune.
Păstraţi buteliile cu gaz în poziţie verticală în încăperi bine aerisite.
Feriţi buteliile cu gaz de şocuri, căderi, materiale oxidante şi inflamabile, umezeală, surse de căldură sau aprindere.

10. PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL

Nu aruncaţi buteliile cu gaz utilizate. Toate buteliile cu gaz trebuie returnate furnizorului în vederea eliminării.

11. NUMELE ŞI ADRESA DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

INO Therapeutics AB SE-181 81 Lidingö Suedia

12. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/01/194/002

13. SERIA DE FABRICAŢIE

Seria de fabricaţie {numărul}

14. CLASIFICARE GENERALĂ PRIVIND MODUL DE ELIBERARE

Medicament eliberat pe bază de prescripţie medicală.

15. INSTRUCŢIUNI DE UTILIZARE

INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL PRIMAR 10 litri

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

INOmax 400 ppm mol/mol gaz de inhalat Oxid de azot.

2. DECLARAREA SUBSTANŢEI(LOR) ACTIVE

INOmax conţine oxid de azot 400 ppm mol/mol.

3. LISTA EXCIPIENŢILOR

De asemenea, conţine azot.

4. FORMA FARMACEUTICĂŞI CONŢINUTUL

Butelie de 10 litri umplută cu gaz la o presiune absolută de 155 bari, conţinând 1535 litri de gaz sub presiune de 1 bar la 15oC.

5. MODUL ŞI CALEA (CĂILE) DE ADMINISTRARE

Pentru uz endotraheopulmonar.
A se citi prospectul înainte de utilizare.

6. ATENŢIONARE SPECIALĂ PRIVIND FAPTUL CĂ MEDICAMENTUL NU TREBUIE PĂSTRAT LA ÎNDEMÂNA ŞI VEDEREA COPIILOR

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

7. ALTĂ(E) ATENŢIONARE(ĂRI) SPECIALĂ(E), DACĂ ESTE(SUNT) NECESARĂ(E)

Asiguraţi-vă că părintele sau tutorele a citit şi cunoaşte indicaţiile şi precauţiile prezentate în prospect înainte de administrarea medicamentului copilului său.

DATA DE EXPIRARE

CONDIŢII SPECIALE DE PĂSTRARE

Data de expirare: {luna/anul}

Trebuie respectate toate reglementările referitoare la manipularea recipientelor sub presiune.

Păstraţi buteliile cu gaz în poziţie verticală în încăperi bine aerisite.
Feriţi buteliile cu gaz de şocuri, căderi, materiale oxidante şi inflamabile, umezeală, surse de căldură
sau aprindere.

10. PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL

Nu aruncaţi buteliile cu gaz utilizate. Toate buteliile cu gaz trebuie returnate furnizorului în vederea eliminării.

11. NUMELE ŞI ADRESA DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

INO Therapeutics AB SE-181 81 Lidingö Suedia

12. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/01/194/001

13. SERIA DE FABRICAŢIE

Seria de fabricaţie {numărul}

14. CLASIFICARE GENERALĂ PRIVIND MODUL DE ELIBERARE

Medicament eliberat pe bază de prescripţie medicală.

15. INSTRUCŢIUNI DE UTILIZARE

B. PROSPECTUL

PROSPECT: INFORMAŢII PENTRU UTILIZATOR

INOmax 400 ppm mol/mol gaz de inhalare

Oxid de azot

Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să utilizaţi acest medicament.

-Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi.

-Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului copilului dumneavoastră.

- Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect, rugăm să-i spuneţi medicului copilului dumneavoastră.

În acest prospect găsiţi:

Ce este INOmax şi pentru ce se utilizează

Înainte ca copilul dumneavoastră să înceapă tratamentul cu INOmax

Cum este tratat copilul dumneavoastră cu INOmax

Reacţii adverse posibile

Cum se păstrează INOmax

Informaţii suplimentare

1. CE ESTE INOmax ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ

INOmax este un amestec de gaze pentru inhalare.

INOmax se administrează pentru tratamentul nou-născuţilor cu insuficienţă pulmonară asociată unei presiuni arteriale pulmonare mari, o afecţiune cunoscută sub numele de insuficienţă respiratorie hipoxică. Atunci când este inhalat, protoxidul de azot poate ameliora fluxul de sânge la nivelul plămânilor, ceea ce poate facilita creşterea cantităţii de oxigen care ajunge în sângele copilului dumneavoastră.

2. ÎNAINTE CA COPILUL DUMNEAVOASTRĂ SĂ ÎNCEAPĂ TRATAMENTUL CU INOmax

Nu utilizaţi INOmax

- În cazul în care copilul dumneavoastră este alergic (hipersensibil) la oxidul de azot sau la oricare dintre celelalte componente ale INOmax.

- INOmax nu se va administra nou-născuţilor care prezintă o circulaţie anormală în interiorul inimii.

Utilizarea altor medicamente

Medicul va decide când va fi tratat copilul dumneavoastră cu INOmax şi cu alte medicamente şi va supraveghea cu atenţie tratamentul. Unele medicamente pot afecta capacitatea sângelui de a transporta oxigenul. Gazul INOmax 400 ppm trebuie administrat împreună cu unele medicamente numite “donori ai oxidului de azot” doar dacă se acţionează cu prudenţă pentru a se asigura că sângele poate transporta suficient oxigen. Această nevoie de prudenţă este prezentă fie că medicamentele sunt administrate pe cale orală, prin injectare sau chiar aplicate ca o cremă pe piele. De exemplu, trebuie acţionat cu prudenţă atunci când se administrează INOmax în acelaşi timp cu alte medicamente ce conţin prilocaină.

Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră dacă copilul dumneavoastră ia sau a luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.

3. CUM SE ADMINISTREAZĂ INOmax

Medicul dumneavoastră va stabili doza corectă de INOmax şi va administra INOmax în plămânii copilului dumneavoastră printr-un sistem conceput să furnizeze oxid de azot. Acest sistem de alimentare va asigura furnizarea cantităţii corecte de oxid de azot. Cantitatea de dioxid de azot şi de oxigen furnizată va fi monitorizată constant.

INOmax este administrat copilului dumneavoastră utilizându-se un sistem de alimentare aprobat (marcat CE) conceput pentru furnizarea oxidului de azot. Acest sistem furnizează concentraţia prescrisă de oxid de azot în plămânii copilului dumneavoastră prin diluarea INOmax cu un amestec de oxigen/aer imediat înainte de administrare.

Pentru siguranţa copilului dumneavoastră, sistemele de alimentare destinate administrării de INOmax sunt prevăzute cu dispozitive care măsoară în permanenţă cantitatea de oxid de azot, de dioxid de azot şi de oxigen care pătrunde în plămânii copilului dumneavoastră.

Medicul copilului dumneavoastră va decide durata tratamentului cu INOmax.

Dacă copilul dumneavoastră încetează să utilizeze INOmax

La sfârşitul tratamentului, medicul va reduce lent doza de INOmax administrată copilului dumneavoastră. Tratamentul cu INOmax nu trebuie oprit brusc, astfel încât circulaţia pulmonară a copilului dumneavoastră să poată să se adapteze la oxigen/aer fără INOmax. Prin urmare, atunci când tratamentul copilului dumneavoastră cu INOmax este aproape de sfârşit, reducerea gradată a cantităţii de INOmax administrată copilului dumneavoastră va fi supravegheată de către medicul acestuia. Este cunoscută apariţia unei presiuni arteriale scăzute dacă tratamentul cu INOmax este întrerupt brusc fără a se reduce mai întâi doza.

Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la utilizarea acestui medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră.

4. REACŢII ADVERSE POSIBILE

Ca toate medicamentele, INOmax poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele. Medicul copilului dumneavoastră îl va examina cu atenţie pentru a detecta orice reacţii adverse.

Cele mai frecvente reacţii adverse sunt asociate cu o concentraţie foarte mare de oxid de azot care ajunge în sângele copilului dumneavoastră sau reacţii adverse asociate formării de dioxid de azot:

· Dacă o cantitate prea mare de oxid de azot ajunge în sângele copilului dumneavoastră, capacitatea sângelui acestuia de a transporta oxigen poate fi diminuată. Dacă se întâmplă acest lucru, medicul copilului dumneavoastră va reduce imediat doza de oxid de azot administratăşi sângele copilului îşi va redobândi capacitatea de a transporta oxigen.

· Atunci când oxidul de azot se combină cu oxigenul, se formează o substanţă chimică numită dioxid de azot. Dioxidul de azot este asociat cu inflamaţii şi leziuni ale căilor respiratorii şi trebuie menţinut la un nivel cât mai scăzut posibil.

De asemenea, deşi atât oxidul de azot, cât şi prezenţa dioxidului de azot la concentraţii mari de oxid de azot pot cauza leziuni tisulare, nu se cunoaşte importanţa clinică pe termen lung a acestora. Prin urmare, medicul copilului dumneavoastră va pune în balanţă acest risc potenţial cu beneficiile imediate pe care le poate oferi tratamentul pe termen scurt cu INOmax şi va monitoriza cu atenţie doza de oxid de azot administrată.

Printre reacţiile adverse ale INOmax se numără o oxigenare deficitară a sângelui datorită întreruperii bruşte a tratamentului, tensiune arterială scăzută, prezenţa de sânge în urină, concentraţie crescută a zahărului în sânge, septicemie, infecţii şi infecţii ale pielii.

Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect, chiar şi după ce copilul dumneavoastră este externat, vă rugăm să-i spuneţi medicului copilului dumneavoastră.

5. CUM SE PĂSTREAZĂ INOmax

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor

Nu utilizaţi INOmax după data de expirare înscrisă pe ambalaj.

Trebuie respectate toate reglementările referitoare la manipularea buteliilor cu gaz sub presiune. Modul de păstrare este supravegheat de specialişti din cadrul spitalului. Buteliile cu gaz se vor păstra în încăperi bine aerisite sau în magazii ventilate unde sunt feriţi de ploaie şi lumina directă a soarelui.

Feriţi buteliile cu gaz de şocuri, căderi, materiale oxidante şi inflamabile, umezeală, surse de căldură sau aprindere.

Păstrarea în departamentul farmaceutic

Buteliile cu gaz trebuie păstrate într-un loc aerisit, curat şi încuiat, destinat exclusiv păstrării gazuluimedicinal. În acest loc, un spaţiu separat trebuie dedicat păstrării buteliilor cu oxid de azot.

Păstrarea în departamentul medical

Butelia cu gaz trebuie amplasată într-un loc dotat cu materialele corespunzătoare pentru a menţine butelia în poziţie verticală.

6. INFORMAŢII SUPLIMENTARE Ce conţine INOmax

Substanţa activă din INOmax este oxidul de azot. Celălalt component este azotul.

Cum arată INOmax şi conţinutul ambalajului

INOmax este disponibil în butelii pentru gaze din aluminiu de 2 litri şi de 10 litri.

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă şi fabricantul

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă

INO Therapeutics AB SE-181 81 Lidingo Suedia

Fabricant

Linde France Zone Industrielle de Limay-Porcheville 2 rue Gustave Eiffel - 3 avenue Ozanne 78440 Gargenville Franţa

Data ultimei verificări a prospectului

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.