Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

MYOZYME 50mg
 
Denumire MYOZYME 50mg
Descriere Myozyme este indicat în terapia de substituţie enzimatică (TSE) pe termen lung la pacienţii cu diagnostic confirmat de boală Pompe (deficienţă de α-glucozidază acidă).


Beneficiile Myozyme la pacienţii cu boală Pompe cu debut tardiv nu au fost stabilite (vezi pct. 5.1).
Denumire comuna internationala ALGLUCOSIDASUM ALPHA
Actiune terapeutica ALTE PRODUSE PENTRU TRACTUL DIGESTIV SI METABOLISM ENZIME
Prescriptie PR
Forma farmaceutica Pulbere pentru concentrat pentru solutie perfuzabila
Concentratia 50mg
Ambalaj Cutie x 10 flac. cu 50mg pulb. pt. conc. pt. sol. perf.
Valabilitate ambalaj 3 ani
Cod ATC A16AB07
Firma - Tara producatoare GENZYME LTD. - MAREA BRITANIE
Autorizatie de punere pe piata GENZYME EUROPE B.V. - OLANDA

Ai un comentariu sau o intrebare despre MYOZYME 50mg ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



>> MYOZYME 50mg Pulbere pentru concentrat pentru solutie perfuzabila, 50mg
Prospect si alte informatii despre MYOZYME 50mg, pulbere pentru concentrat pentru solutie perfuzabila       

ANEXA I REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Myozyme 50 mg, pulbere pentru concentrat pentru solutie perfuzabilă

2. COMPOZITIA CALITATIVĂ SI CANTITATIVĂ

Un flacon contine alfa alglucozidază 50 mg.

După reconstituire, solutia contine alfa alglucozidază 5 mg /ml si după diluare, concentratia variază între 0,5 mg si 4 mg/ml.

Pentru lista tuturor excipientilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Pulbere pentru concentrat pentru solutie perfuzabilă. Pulbere albă până la alb-gălbuie.

4. DATE CLINICE

4.1      Indicatii terapeutice

Myozyme este indicat în terapia de substitutie enzimatică (TSE) pe termen lung la pacientii cu diagnostic confirmat de boală Pompe (deficientă de a-glucozidază acidă).

La pacientii cu boala Pompe cu debut tardiv, dovada eficacitătii este limitată (vezi pct. 5.1).

4.2      Doze si mod de administrare

Tratamentul cu Myozyme trebuie să fie monitorizat de către un medic cu experientă în tratamentul pacientilor cu boala Pompe sau alte boli metabolice sau neuromusculare ereditare.

Doza de alfa alglucozidază recomandată este de 20 mg/kg, administrată prin perfuzie intravenoasă o dată la 2 săptămâni.

Perfuziile trebuie să fie administrate cu o viteză treptat crescătoare. Se recomandă ca perfuzia să înceapă cu o viteză initială de 1 mg/kg/h si să fie crescută treptat la 2 mg/kg/h la fiecare 30 minute dacă nu există indicii de reactii asociate perfuziei (RAP) până se atinge o viteză maximă de 7 mg/kg/h. RAP sunt descrise la pct. 4.8.

Doze pentru copii, adolescenti, adulti si vârstnici:

Nu există dovezi privind necesitatea unor precautii speciale atunci când Myozyme este administrat la

copii, adolescenti, adulti sau pacienti vârstnici.

Siguranta si eficacitatea Myozyme la pacientii cu insuficientă renală sau hepatică nu au fost evaluate si nu poate fi recomandată o schemă de dozare specifică pentru acesti pacienti.

Răspunsul pacientului la tratament trebuie să fie observat în mod regulat pe baza unei evaluări cuprinzătoare a tuturor manifestărilor clinice ale bolii.

4.3 Contraindicatii

Hipersensibilitate (reactie anafilactică) cu potential letal la substanta activă sau la oricare dintre excipienti, în cazul în care reluarea tratamentului nu a fost eficace (vezi pct. 4.4 si 4.8).

4.4 Atentionări speciale si precautii pentru administrare

Au fost raportate reactii anafilactice grave si potential letale, incluzând soc anafilactic, în timpul perfuziilor cu Myozyme la pacientii cu debut infantil si tardiv al bolii (vezi pct. 4.8). Posibilitatea aparitiei unor reactii severe asociate perfuziei impune ca administrarea de Myozyme să se facă numai odată ce au fost asigurate mijloacele pentru luarea măsurilor terapeutice necesare, inclusiv echipament de resuscitare cardio-pulmonară. În cazul aparitiei hipersensibilitătii sau a unor reactii severe sau anafilactice, se va lua în considerare întreruperea imediată a perfuziei cu Myozyme si initierea tratamentului medical adecvat. Se vor respecta standardele medicale curente pentru tratamentul de urgentă al reactiilor anafilactice.

Aproximativ jumătate dintre pacientii tratati cu Myozyme în studiile clinice cu debut infantil al bolii si 28% dintre pacientii tratati cu Myozyme în studiile clinice cu debut tardiv au prezentat reactii asociate perfuziei (RAP-uri). RAP-urile sunt definite ca orice eveniment advers asociat apărut în timpul perfuziei sau în intervalul de timp de după perfuzie. Unele reactii au fost severe (vezi pct. 4.8). La copiii tratati cu o doză mai mare (40 mg/kg) s-a observat o tendintă de a prezenta mai multe simptome în cadrul RAP. Se pare că pacientii cu debut infantil care dezvoltă titruri mari de anticorpi prezintă un risc crescut de a manifesta RAP în mod frecvent. Se pare că pacientii cu o boală acută (de exemplu pneumonie, septicemie) la momentul administrării perfuziei cu Myozyme prezintă un risc mai ridicat de RAP. O atentie specială trebuie acordată stării clinice a pacientului înaintea administrării Myozyme. Pacientii vor fi monitorizati îndeaproape si se vor raporta către Genzyme toate cazurile de RAP, reactii întârziate sau posibile reactii imunologice.

Pacientii care au prezentat RAP (si în special reactii anafilactice) trebuie să fie tratati cu precautie la readministrarea de Myozyme (vezi pct. 4.3 si 4.8). Este posibil ca reactiile usoare si temporare să nu necesite tratament medical sau întreruperea perfuziei. Scăderea vitezei de perfuzare, întreruperea temporară a perfuziei sau tratamentul prealabil, în general cu antihistaminice si/sau antipiretice si/sau corticosteroizi pe cale orală, au tratat în mod eficient majoritatea acestor reactii. RAP pot apărea în orice moment în timpul administrării perfuziei cu Myozyme sau, în general, în cele 2 ore de după perfuzie, si sunt mai probabile la viteze mai mari de perfuzare.

Pacientii cu boală Pompe avansată pot avea functia cardiacă sau respiratorie compromisă, ceea ce îi poate predispune la un risc mai înalt de complicatii severe datorate reactiilor asociate perfuziei. Din această cauză, acesti pacienti trebuie monitorizati mai îndeaproape în timpul administrării de Myozyme.

În studiile clinice, majoritatea pacientilor au început să producă anticorpi IgG anti AGA ur în general după 3 luni de tratament. Astfel, se anticipează aparitia conversiei serologice la majoritatea pacientilor tratati cu Myozyme. La pacientii cu debut infantil tratati cu o doză mai mare (40 mg/kg) s-a observat o tendintă de a produce titruri mai mari de anticorpi. Se pare că nu există o corelatie între declansarea RAP si momentul producerii de anticorpi IgG. Un număr limitat de pacienti IgG pozitivi evaluati a prezentat un răspuns pozitiv pentru efectele inhibitoare la testele in vitro. Datorită raritătii afectiunii si experientei limitate până în prezent, efectul producerii de anticorpi asupra sigurantei si eficientei nu este încă stabilit clar. Probabilitatea unui rezultat slab si a dezvoltării de titruri mari si sustinute de anticorpi pare mai mare în cazul pacientilor cu CRIM negativ (Material imunologic cu reactie încrucisată; pacientii la care nu a fost detectată proteină endogenă AGA în urma analizei Western blot) decât în cazul celor cu CRIM pozitiv (pacientii la care a fost detectată proteina endogenă AGA prin analiza Western blot). Totusi, titrurile de anticorpi mari si sustinute apar de asemenea si la unii pacienti cu CRIM pozitiv. Cauza unui rezultat clinic slab si a dezvoltării de titruri de anticorpi mari si sustinute este considerată multifactorială. Titrurile de anticorpi IgG trebuie să fie monitorizate în mod regulat.

Pacientii care au prezentat reactii de hipersensibilitate pot fi testati si pentru anticorpi IgE fată de alfa alglucozidază si alti mediatori ai anafilaxiei. Pacientii care produc anticorpi IgE fată de Myozyme par a prezenta un risc crescut de aparitie a RAP când Myozyme este readministrat (vezi pct. 4.8). Prin urmare, acesti pacienti trebuie monitorizati îndeaproape în timpul administrării de Myozyme. Unii pacienti IgE pozitivi au fost retratati cu succes cu Myozyme utilizând o viteză mai mică de perfuzare la doze initiale mai mici si au continuat tratamentul cu Myozyme sub o atentă supraveghere medicală.

Sindromul nefrotic temporar, care a dispărut în timpul întreruperii temporare a TSE a fost observat la un pacient cu boală Pompe cu debut infantil căruia i-a fost administrată foarte frecvent doza de AGA umană recombinată (10 mg/kg de 5 ori pe săptămână) pe o perioadă îndelungată.

4.5     Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune

Nu au fost efectuate studii specifice pentru interactiunile alfa alglucozidazei cu alte medicamente. Fiind o proteină umană recombinată, este putin probabil ca alfa alglucozidaza să prezinte interactiuni medicamentoase mediate de citocromul P450.

4.6     Sarcina si alăptarea

Sarcina

Nu există date cu privire la utilizarea de alfa alglucozidază dla gravide. Studiile efectuate la animale au demonstrat toxicitate asupra functiei de reproducere (vezi pct. 5.3) La om, riscul potential nu este cunoscut. Myozyme nu trebuie să fie administrat în timpul sarcinii dacă nu este absolut necesar.

Alăptarea

Este posibil ca alfa alglucozidaza să fie excretată în laptele matern. Deoarece nu există date disponibile privind reactiile apărute la nou-născutii expusi la alfa alglucozidază prin laptele matern, în timpul administrării Myozyme este recomandată întreruperea alăptării.

4.7     Efecte asupra capacitătii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje

Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacitătii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje.

4.8     Reactii adverse

Boala Pompe cu debut infantil

În studiile clinice, 39 de pacienti cu debut infantil al bolii au fost tratati cu Myozyme timp de peste trei ani (168 de săptămâni cu o mediană de 121 săptămâni; vezi sectiunea 5.1). Majoritatea evenimentelor adverse raportate la acesti 39 de pacienti s-au datorat manifestărilor bolii Pompe si nu au fost asociate administrării de Myozyme. Reactiile adverse medicamentoase (RAM) raportate pe cel putin 2 pacienti sunt enumerate în Tabelul 1 clasificate pe aparate, sisteme si organe. Majoritatea RAM au avut o intensitate usoară până la moderată si aproape toate au apărut în timpul perfuziei sau în interval de 2 ore de la perfuzie (reactii asociate perfuziei, RAP-uri). S-au raportat reactii grave asociate perfuziei inclusiv urticarie, raluri, tahicardie, saturatie scăzută de oxigen, bronhospasm,tahipnee, edem periorbital si hipertensiune arterială.

Boala Pompe cu debut tardiv

Într-un studiu controlat prin placebo timp de 78 de săptămâni, 90 de pacienti cu boala Pompe cu debut tardiv, cu vârsta cuprinsă între 10 si 70 de ani si randomizati într-un raport 2:1 au fost tratati cu Myozyme sau li s-a administrat placebo (vezi pct. 5.1). În general, numărul pacientilor cu reactii adverse si reactii adverse grave a fost comparabil între cele două grupuri. Cele mai frecvente reactii adverse observate au fost RAP-urile. Un număr usor mai crescut de pacienti din grupul tratat cu Myozyme fată de cel tratat cu placebo au prezentat RAP-uri (28% fată de 23%). Majoritatea acestor reactii nu au fost grave, cu intensitate usoară spre moderată si s-au remis spontan. Reactiile adverse

medicamentoase (RAM) raportate la minim 2 pacienti sunt prezentate în Tabelul 1. Reactiile adverse grave raportate la 4 pacienti tratati cu Myozyme au fost: angioedem, disconfort toracic, senzatie de constrictie la nivelul gâtului, durere toracică noncardiacă si tahicardie supraventriculară. Reactiile prezente la 2 dintre acesti pacienti au fost reactii de hipersensibilitate mediate de IgE.Tabelul 1: reactii adverse medicamentoase (raportate la minim 2 pacienti) clasificate pe aparate, sisteme si organe, sunt prezentate în functie de frecventă: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (între ≥ 1/100 si <1/10). Datorită grupului mic de pacienti, o reactie adversă medicamentoasă raportată la 2 pacienti este clasificată ca frecventă.

Clasificare pe aparate, sisteme si organe

Frecventă

Reactie adversă medicamentoasă (Termen preferat)

Boala Pompe cu debut

infantil1

Boala Pompe cu debut

tardiv2

Investigatii diagnostice

foarte frecvente

Scăderea saturatiei de oxigen

 

frecvente

Frecventă cardiacă crescută

Tensiune arterială crescută Temperatura corpului crescută

Tensiune arterială crescută

Tulburări cardiace

foarte frecvente

Tahicardie

 

frecvente

Cianoză

 

Tulburări ale sistemului nervos

frecvente

Tremor

Ameteli Parestezie

Cefalee3

Tulburări respiratorii, toracice si mediastinale

foarte frecvente

Tahipnee Tuse

 

frecvente

 

Senzatie de constrictie la nivelul gâtului

Tulburări gastro-intestinale

foarte frecvente

Vărsături

 

frecvente

Senzatia de a vărsa Greată

Diaree Vărsături Greată3

Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat

foarte frecvente

Urticarie

Eruptii cutanate tranzitorii

 

frecvente

Eritem

Eruptii cutanate tranzitorii

maculo-papuloase

Eruptii cutanate tranzitorii

maculare

Eruptii cutanate tranzitorii

papuloase

Prurit

Urticarie Eruptii cutanate tranzitorii papuloase Prurit Hiperhidroză

Tulburări musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv

frecvente

 

Spasme musculare Contractii musculare Mialgie

Tulburări vasculare

foarte frecvente

Eritem tranzitor al fetei si gâtului

 

frecvente

Hipertensiune arterială Paloare

Eritem tranzitor al fetei si gâtului

Tulburări generale si la nivelul locului de administrare

foarte frecvente

Pirexie

 

 

frecvente

Iritabilitate

Frisoane

Pirexie

Disconfort toracic Edem periferic Umflare locală Oboseală3 Senzatie de căldură

Tulburări ale sistemului imunitar

frecvente

 

Hipersensibilitate

Tulburări psihice

frecvente

Agitatie

 

1 Evenimente raportate în două studii clinice la 39 de pacienti cu debut infantil

2 Evenimente raportate într-un studiu clinic controlat prin placebo la 60 de pacienti cu debut tardiv

3 Evenimente raportate mai frecvent în grupul placebo decât în grupul Myozyme la pacienti cu debut tardiv

Aditional

RAM suplimentare raportate la 2 din 9 pacienti cu debut tardiv al bolii, tratati cu Myozyme timp de până la 1 an în 3 studii clinice necontrolate diferite, au inclus cresterea frecventei cardiace, hipertensiune arterială, extremităti reci, durere la nivelul locului de perfuzare si reactii la nivelul locului de perfuzare. Cei 2 pacienti cu debut tardiv al bolii nu au prezentat aceleasi RAM. RAM au fost usoare ca intensitate si au fost evaluate ca RAP.

RAP suplimentare la pacientii cu debut infantil si tardiv tratati cu Myozyme în cadrul unor studii clinice necontrolate si programe de acces extinse si raportate în mai mult de 1 pacient au inclus eruptii cutanate, tuse, tahicardie, saturare cu oxigen redusă, tahipnee, agitatie, cianoză, hipertensiune, iritabilitate, paloare, senzatie de vomă, frisoane, tremor, hipotensiune, frecventă cardiacă crescută, bronhospasm, eritem, edem facial, senzatie de căldură, cefalee, hiperhidroză, lăcrimare, livedo reticularis, edem periorbital, neliniste si wheezing. Acele RAP raportate ca fiind severe în mai mult de 1 pacient au inclus pirexie, saturare cu oxigen redusă, tahicardie, cianoză si hipotensiune. Un număr redus de pacienti (< 1%) în studii clinice si în mediul comercial au prezentat soc anafilactic si/sau stop cardiac în timpul perfuziei cu Myozyme, necesitând interventii pentru restabilirea functiilor vitale. În general, reactiile au apărut la scurt timp după initierea perfuziei. Pacientii au prezentat un grup de semne si simptome, în special de tip respirator, cardiovascular, edematos si/sau cutanat . vezi Sectiunea. 4.4).

Pacienti cu RAP moderate până la severe sau recurente au fost evaluati pentru anticorpi IgE specifici Myozyne; câtiva pacienti au testat pozitiv incluzând câtiva pacienti care au prezentat o reactie anafilactică.

Date obtinute după punerea pe piată: frecventă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)

RAP suplimentare cuprind: bradicardie, disconfort toracic, durere toracică, dispnee, tulburări respiratorii, edem faringian si senzatie de nod în gât.

4.9 Supradozaj

Nu a fost raportat nici un caz de supradozaj. În studiile clinice, s-au administrat doze de până la 40 mg/kg.

5. PROPRIETĂTI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăti farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: Alte produse pentru tractul digestiv si metabolism – enzime. Codul ATC: Alfa alglucozidază A16AB07.

Alfa alglucozidaza este o formă recombinantă a a-glucozidazei umane acide si este produsă prin tehnologia ADN-ului recombinant utilizând o cultură de celule ovariene de hamster chinezesc (OHC).

Boala Pompe

Boala Pompe este o miopatie metabolică rară, progresivă si letală cu o incidentă totală estimată de 1 la 40.000 nasteri. Alte denumiri pentru boala Pompe includ boală de stocare a glicogenului de tip II (BSG-II), deficientă de maltază acidă (DMA) si glicogenoză de tip II. Boala Pompe face parte din tulburările de tezaurizare lizozomală deoarece este cauzată de o deficientă a unei hidrolaze lizozomale prezentă în mod obisnuit,la acest nivel, α-glucozidaza acidă (AGA), care degradează glicogenul lizozomal în glucoză. Deficienta acestei enzime duce la acumulare de glicogen în diverse tesuturi, în special cardiac, respirator si muschii scheletici, determinând aparitia cardiomiopatiei hipertrofice si slăbirii progresive a musculaturii, inclusiv insuficientă respiratorie.

Prezentarea clinică a bolii Pompe poate fi descrisă ca având un spectru care cuprinde de la o formă cu debut infantil si progresie rapidă (aparitia simptomelor bolii Pompe în general în timpul primului an de viată si o sperantă de viată foarte scurtă) până la o formă cu debut tardiv cu progresie mai putin rapidă.

Forma cu debut infantil a bolii Pompe este caracterizată printr-o depunere masivă de glicogen la nivelul inimii si musculaturii scheletice determinând întotdeauna cardiomiopatie cu progresie rapidă, slăbiciune musculară generalizată si hipotonie. Dezvoltarea motorie încetează adesea complet sau, dacă se înregistrează progrese motorii, acestea se pierd ulterior. Decesul survine în general datorită insuficientei cardiace si/sau respiratorii înainte de vârsta de un an.

Într-un studiu retrospectiv al istoricului natural la pacienti cu boală Pompe cu debut infantil (n=168), vârsta mediană de aparitie a simptomelor a fost de 2,0 luni, iar vârsta mediană a decesului a fost de 9,0 luni. Ratele de supravietuire Kaplan-Meier la 12, 24 si 36 luni au fost de 26%, 9% si respectiv 7%.

A fost descrisă o formă atipică, cu progresie mai lentă a bolii Pompe cu debut infantil, care este caracterizată printr-o cardiomiopatie mai putin severă si, în consecintă, o perioadă de supravietuire mai lungă.

Forma cu debut tardiv a bolii Pompe se manifestă în timpul primei copilării, copilăriei, adolescentei si chiar la vârsta adultă, progresia sa fiind mult mai lentă decât a formei cu debut infantil. De obicei, este caracterizată prin prezenta unei activităti AGA reziduale suficiente pentru a preveni aparitia cardiomiopatiei; totusi, o afectare cardiacă a fost raportată la aproximativ 4% din pacientii cu boală Pompe cu debut tardiv.

Pacientii cu boală Pompe cu debut tardiv prezintă în general miopatie progresivă, în special la nivelul muschilor proximali din centurile pelviană si scapulară si grade variate de afectare respiratorie, progresând până la incapacitate profundă si/sau necesitatea suportului ventilator. Durata progresiei bolii este extrem de variabilă si imprevizibilă, unii pacienti suferind o deteriorare rapidă a functiei musculaturii scheletice si respiratorii care duce la pierderea capacitătii de deplasare si insuficientă respiratorie, altii progresând mai lent si altii prezentând o disociere între progresia afectării musculaturii scheletice si a celei respiratorii.

Se estimează faptul că Myozyme restabileste activitatea lizozomală AGA determinând stabilizarea sau restabilirea functiei musculaturii cardiace si scheletice (inclusiv a musculaturii respiratorii). Datorită efectului de barieră hemato-encefalică si dimensiunii enzimei, este putin probabilă preluarea alfa alglucozidazei de către sistemul nervos central.

Boala Pompe cu debut infantil; studiu clinic pe pacienti cu vârsta de maxim 6 luni Siguranta si eficacitatea Myozyme au fost evaluate într-un studiu clinic pivot, randomizat, deschis, cu control istoric, la 18 pacienti cu boală cu debut infantil, neventilati, cu vârsta de 6 luni sau sub 6 luni în momentul initierii tratamentului. Populatia netratată a fost comparată cu populatia studiului pivot si a derivat dintr-un studiu retrospectiv al istoricului natural (n=42) la pacienti cu boală Pompe cu debut infantil. Pacientii au fost randomizati în vederea administrării fie a 20 mg/kg fie a 40 mg/kg o dată la interval de două săptămâni pe o perioadă de 52 săptămâni. După o perioadă minimă de 52 de săptămâni, 16 din acesti 18 pacienti au fost înscrisi într-un studiu extins pentru continuarea tratamentului, cu aceeasi doză, pe o perioadă totală de până la trei ani (150 de săptămâni).

Obiectivul final principal a fost proportia pacientilor care au rămas în viată si independenti de suportul ventilator invaziv. Totusi, perioada de supravietuire fără ventilare invazivă nu a fost înregistrată la grupul istoric de referintă netratat si o comparatie a acestui obiectiv nu este posibilă. După 52 de săptămâni de tratament, toti cei 18 pacienti tratati cu Myozyme au supravietuit si 15 dintre acestia 18 au supravietuit fără suport ventilator invaziv în timp ce 1 din 42 pacienti din grupul istoric de referintă netratat a supravietuit până la 18 luni. Doi pacienti au murit si nu au fost inclusi în studiul extins. După 104 săptămâni de tratament, toti cei 16 pacienti înrolati în studiul extins erau încă în viată, si 10 dintre acesti 16 pacienti nu mai aveau nevoie de suport ventilator invaziv. La sfârsitul studiului (cu durate ale tratamentului individual al pacientilor cuprinse între 60 si 150 de săptămâni; perioada medie de urmărire 119 săptămâni) 14 din 16 pacienti au supravietuit si 9 din 16 pacienti au supravietuit si nu au mai avut nevoie de suport ventilator neinvaziv. Un alt pacient a murit după terminarea studiului si un altul după retragerea din studiu.

Compararea curbelor de supravietuire de la momentul diagnosticării cu grupul istoric de referintă netratat a fost efectuată utilizând o analiză Cox de regresie proportională a riscurilor. Pacientii tratati cu Myozyme au demonstrat o perioadă de supravietuire prelungită comparativ cu perioada de supravietuire a grupului istoric de referintă netratat.(vezi Tabelul 2).

Tabelul 2: Rezultate cu privire la obiectivul de supravietuire utilizând modelul de regresie al lui Cox

Pacienti tratati

Comparator referintă istorică

Obiectiv

Raport de risc al efectului tratamentului

95% Interval de încredere

Valoarea p

N=18

N=42

Supravietuirea

0,05

(0,015, 0,147)

<0,0001

Notă: Rezultatele provin dintr-o analiză Cox de regresie proportională a riscurilor, care include un covariat în functie de timp si include de asemenea vârsta stabilirii diagnosticului si vârsta declansării simptomelor. În momentul începerii tratamentului, subiectii aveau vârsta de maxim 6 luni. Subiectii din grupul istoric de referintă netratat s-au născut în 1993 sau mai târziu.

Indicii ecocardiografici ai cardiomiopatiei, măsurati ca o scădere a masei ventriculare stângi (MVS), s-au ameliorat. După 52 de săptămâni de tratament, MVS a scăzut fată de momentul intrării în studiu, la toti cei 14 pacienti cu date disponibile si s-a încadrat în limite normale la 3 din 14 pacienti. După primul an (64 până la 130 de săptămâni) de tratament, MVS a scăzut în continuare la 8 pacienti. După 104 săptămâni de tratament, evaluările MVS au fost disponibile la 8 pacienti, dintre care la 5 a scăzut până la limitele normale.

Conform măsurătorilor prin scorurile de performantă corespunzătoare vârstei din Scala Alberta a Motilitătii la Copii (Alberta Infant Motor Scale -AIMS), sapte din 18 pacienti au înregistrat progrese de dezvoltare motorie în timpul studiului si au reusit să meargă singuri până la ultima evaluare a studiului (cu durate ale tratamentului individual cuprinse între 52 si 130 săptămâni; perioada medie de urmărire 94 de săptămâni) alti 4 pacienti au înregistrat progrese de dezvoltare motorie în timpul studiului si au reusit să stea în sezut singuri până la ultima evaluare a studiului (cu durate ale tratamentului individual al pacientilor cuprinse între 78 si 130 de săptămâni; perioada medie de urmărire 110 săptămâni), desi nu îsi puteau utiliza picioarele. Ceilalti 7 pacienti nu au înregistrat progrese semnificative de dezvoltare motorie sau nu au fost capabili să sustină progresele de dezvoltare motorie realizate si au prezentat o miscare motorie foarte limitată până la ultima evaluare a studiului (cu durate ale tratamentului individual al pacientilor cuprinse între 52 si 142 de săptămâni; perioada medie de urmărire 103 săptămâni).

După 52 săptămâni de tratament, 14 din 18 pacienti (77,8%) îsi mentinuseră sau îsi îmbunătătiseră percentila în ceea ce priveste greutatea corespunzătoare vârstei (peste percentila 3), 14 din 15 (93,3%) pacienti au prezentat valori peste percentila 3 pentru lungime si 12 din 15 pacienti (80,0%) depăsiseră percentila 3 pentru circumferinta capului. În al doilea an de tratament, 15 din 17 pacienti îsi îmbunătătiseră în continuare percentila în ceea ce priveste greutatea corespunzătoare vârstei (cu durate ale tratamentului individual al pacientilor cuprinse între 78 si 142 de săptămâni; perioada medie de urmărire 111 săptămâni), 10 din 16 pacienti îsi îmbunătătiseră în continuare percentila pentru lungime (cu durate ale tratamentului individual cuprinse între 90 si 130 de săptămâni; perioada medie de urmărire 113 săptămâni) si 11 din 15 pacienti continuaseră să-si îmbunătătească percentila pentru circumferinta capului (cu durate ale tratamentului individual al pacientilor cuprinse între 90 si 130 de săptămâni; perioada medie de urmărire 110 săptămâni). După 104 săptămâni de tratament, toti cei 13 pacienti cu date disponibile îsi mentinuseră sau îsi îmbunătătiseră percentila în ceea ce priveste greutatea corespunzătoare vârstei (peste percentila 3), toti cei 12 pacienti cu date disponibile depăsiseră percentila 3 pentru lungime si cei 12 pacienti cu date disponibile depăsiseră percentila 3 pentru circumferinta capului.

Analizele eficacitătii nu au evidentiat diferente semnificative între cele 2 grupuri de doze în ceea ce priveste perioada de supravietuire, perioada de supravietuire fără ventilatie invazivă, perioada de supravietuire fără orice tip de suport ventilator, scăderea MVS, ameliorări ale parametrilor de crestere si obtinerea unor progrese motorii. Pe baza acestor rezultate este recomandată doza de 20 mg/kg la interval de două săptămâni.

Boala Pompe cu debut infantil; studiu clinic pe pacienti cu vârste de la 6 luni la 3,5 ani Un al doilea studiu clinic deschis a evaluat de asemenea siguranta si eficacitatea Myozyme la 21 de pacienti prezentând în general o formă atipică a bolii Pompe cu debut infantil, cu vârste cuprinse între 6 luni si 3,5 ani în momentul începerii tratamentului. Pacientilor li s-au administrat 20 mg/kg Myozyme o dată la interval de 2 săptămâni timp de 52 de săptămâni, cu exceptia a 8 pacienti care au primit 40 mg/kg după minim 26 de săptămâni de tratament. După încheierea celor 52 de săptămâni, toti pacientii au continuat tratamentul pe o perioadă de mai mult de 3 ani (168 de săptămâni cu o mediană de 121 de săptămâni).

Obiectivul principal urmărit în studiul pilot a fost proportia pacientilor care au supravietuit. După 52 de săptămâni de tratament, 16 din cei 21 de pacienti (76,2%) care au fost tratati cu Myozyme au supravietuit. După 104 de săptămâni de tratament, 14 din cei 21 de pacienti (66,7%) au supravietuit si 1 pacient a supravietuit dar a abandonat studiul. Aceste proportii au fost mentinute până la sfârsitul studiului (cu durate ale tratamentului individual al pacientilor cuprinse între 1 si 168 de săptămâni; perioada medie de urmărire 109 săptămâni). Din grupul istoric netratat, 5 din 47 de pacienti (10,6%) pentru care datele au fost disponibile, au fost în viată la vârsta de 30 de luni (2,5 ani).

Perioada de supravietuire la pacientii tratati a fost comparată cu perioada de supravietuire la un lot istoric similar netratat, utilizând o analiză Cox de regresie proportională a riscurilor (Vezi Tabelul 3).

Tabelul 3: Rezultate cu privire la obiectivul de supravietuire utilizând modelul de regresie al lui Cox

Pacienti tratati

Comparator referintă istorică

Obiectiv

Raport de risc al efectului tratamentului

95% Interval de încredere

Valoarea p

N=21

N=48

Supravietuirea

0,301

(0,112, 0,804)

0,0166

Notă: Rezultatele provin dintr-o analiză Cox de regresie proportională a riscurilor, care include un covariat în functie de timp si

include de asemenea vârsta stabilirii diagnosticului si vârsta declansării simptomelor.

În momentul începerii tratamentului, subiectii aveau vârsta cuprinsă între 6 luni si 3,5 ani.

Subiectii din grupul istoric de referintă netratat s-au născut în 1995 sau mai târziu.

Date suplimentare privind eficacitatea au arătat că din 16 pacienti care nu necesitau suport ventilator invaziv la momentul intrării în studiu, 7 si-au mentinut starea după 104 săptămâni de tratament. Ceilalti 9 pacienti fie au murit (5 pacienti), fie au devenit dependenti de ventilatorul invaziv (4 pacienti). Toti cei 5 pacienti cărora li se efectua ventilatie invazivă la momentul intrării în studiu au continuat să necesite ventilatie pe toată durata studiului (4 pacienti au supravietuit până după săptămâna 104, iar unul a decedat).

După 52 de săptămâni de tratament, MVS a scăzut fată de începutul studiului, la toti cei 12 pacienti cu date disponibile si s-a încadrat în limite normale la 6 din 12 pacienti. După primul an (58 până la 168 de săptămâni) de tratament, MVS a scăzut în continuare la 9 din 12 pacienti cu date disponibile. La 104 săptămâni de tratament, evaluările MVS au fost disponibile la 10 pacienti, dintre care la 9 scăzuseră până la limita normală.

După 52 de săptămâni de tratament, 3 din cei 8 pacienti cu date disponibile au înregistrat progrese a functiei motorii, după cum au fost măsurate prin scorurile de performantă corespunzătoare vârstei de la începutul studiului, în AIMS. Sase din cei 11 pacienti cu date disponibile au continuat să aibă progrese de dezvoltare motorie după Săptămâna 52 (cu durate ale tratamentului individual al pacientilor cuprinse între 58 si 168 de săptămâni; perioada medie de urmărire 121 săptămâni), inclusiv 3 pacienti în ambulatoriu si 3 pacienti cu numai capacitate functională de a sta în sezut la ultima vizită în cadrul studiului. Restul de 5 pacienti, nu au prezentat nici o modificare semnificativă în dezvoltarea motorie după Săptămâna 52 (cu durate ale tratamentului individual al pacientilor cuprinse între 104 si 168 de săptămâni; perioada medie de urmărire 140 săptămâni), inclusiv 4 pacienti fără capacităti motorii semnificative în oricare dintre pozitiile evaluate si 1 pacient cu numai capacitate functională de a sta în sezut la ultima evaluare în cadrul studiului.

Marea majoritate a pacientilor cu boală Pompe cu debut infantil, tratati cu Myozyme, prezintă o ameliorare a functiei cardiace, precum si stabilizarea sau ameliorarea parametrilor de crestere. Totusi, răspunsurile motorii si respiratorii la tratament au fost mai variate. Pacientii cu boală Pompe cu debut infantil care au înregistrat progrese motorii au prezentat o mentinere mai bună a functiei motorii si un continut mai scăzut de glicogen în muschiul cvadriceps la momentul intrării în studiu. Este demn de mentionat faptul că un procent mai mare de pacienti cu rezultate initiale motorii mai bune, prezintă stabilitate sau ameliorare a parametrilor de crestere (greutate), în timp ce marea majoritate a pacientilor, indiferent de rezultatele lor motorii sau de caracteristicile de la momentul intrării în studiu, prezintă o corectare a cardiomiopatiei, măsurată prin modificări ale scorului Z MVS. Totalitatea datelor sugerează faptul că diagnosticarea si tratamentul precoce, în stadiul initial al bolii, pot fi esentiale pentru obtinerea celor mai bune rezultate la acesti pacienti cu declansare infantilă a bolii.

Boala Pompe cu debut tardiv

Siguranta si eficacitatea medicamentului Myozyme a fost evaluată într-un studiu randomizat, dublu-orb, controlat prin placebo, efectuat la 90 de pacienti cu boala Pompe cu debut tardiv, cu vârsta cuprinsă între 10 si 70 de ani la începutul tratamentului, si care nu au mai fost tratati cu terapie de substitutie enzimatică. Pacientii au fost randomizati în raport de 2:1 si li s-a administrat 20 mg/kg Myozyme (n=60) sau placebo (n=30) o dată la interval de două săptămâni timp de 78 de săptămâni (18 luni).

Evaluarea rezultatului privind criteriul principal compus de eficacitatea a fost reprezentată de distanta parcursă (în metri) în 6 minute (testul de mers timp de 6 minute TM6M) si CVF (capacitatea vitală fortată) % prezisă în pozitie sezândă. După 78 de săptămâni, pacientii tratati cu Myozyme au prezentat o îmbunătătire a distantei parcurse conform TM6M si stabilizarea functiei pulmonare măsurată prin % din CVF prezisă ,comparativ cu pacientii din grupul tratat cu placebo. Distanta parcursă în 6 minute a crescut cu o valoare medie de 15,0 metri pentru pacientii cărora li s-a administrat Myozyme si a scăzut cu o valoare medie de 7,5 metri pentru pacientii cărora li s-a administrat placebo, indicând un efect terapeutic semnificativ statistic al Myozyme comparativ cu placebo (p=0,0283). Valoarea procentuală din CVF prezisă s-a modificat cu o medie de 0,0 pentru pacientii cărora li s-a administrat Myozyme si a scăzut cu o valoare medie de 3% pentru pacientii cărora li s-a administrat placebo, indicând un efect terapeutic statistic semnificativ (p=0,0026). Rezultatele sunt prezentate în Tabelul 4.

Tabelul 4: Modificări raportate la fată de valorile initiale : rezultate de eficacitate în studiul controlat prin placebo

 

Myozyme

(N = 60)

Placebo

(N = 30)

Test de distantă parcursă în 6 minute (metri)

Valori initiale înainte de tratament

Medie ± AS Mediană

332,20 ± 126,69 360,0

317,93 ± 132,29 339,0

Săptămâna 78/Ultima observatie

Medie ± AS Media nă

357,85 ± 141,32 367,5

313,07 ± 144,69 307,0

Modificări pornind dela valorile initiale până în Săptămâna 78/Ultima observatie*

Medie ± AS Mediană

26,08 ± 64,41 15,0

-4,87 ± 45,24

-7,5

Testul Wilcoxon-Mann-Whitney

Valoare p

0,0283

Capacitate vitală fortată (procent din valoarea normală estimată)

Valori initiale înainte de tratament

Medie ± AS Medianăe

55,43 ± 14,44 53,5

53,00 ± 15,66 49,0

Săptămâna 78/Ultima observatie

Medie ± AS Medieana

56,67 ± 16,17

55,5

50,70 ± 14,88 49,0

Modificări pornind de la valorile initiale la Săptămâna 78/Ultima observatie*

Medie ± AS Medianăedie

1,25 ± 5,55

0,0

-2,3 ± 4,33

-3,0

Testul Wilcoxon-Mann-Whitney

Valoare p

0,0026

*Un pacient care nu avea date anterioare momentului de referintă a fost exclus din analiză.

Un studiu clinic deschis a evaluat siguranta si eficacitatea Myozyme la 5 pacienti cu boală Pompe cu debut tardiv, cu vârste cuprinse între 5 si 15 ani în momentul începerii tratamentului. Pacientilor li s-au administrat 20 mg/kg Myozyme la interval de 2 săptămâni timp de 26 de săptămâni. Toti pacientii se deplasau liber si un singur pacient a necesitat suport ventilator (1 pacient a necesitat ventilatie nocturnă non-invazivă). Din cei 3 pacienti cu afectare pulmonară semnificativă la momentul selectiei/intrării în studiu (procentul capacitătii vitale fortate anticipate în pozitia stând cuprins între 58-67%), doi au prezentat ameliorări semnificative clinic ale CVF (+11,5% si +16,0%) în pozitia stând până în săptămâna 26. Evaluarea functiei motorii a furnizat rezultate disparate.

Zece pacienti cu boală Pompe cu debut tardiv avansată (adică imobilizati în scaunul cu rotile 10/10 pacienti sau dependenti de ventilator 9/10 pacienti) cu vârste cuprinse între 9-54 ani au fost tratati în programe de acces extins cu alfa alglucozidază 20-40 mg/kg la interval de 2 săptămâni pe perioade variate de timp cuprinse între 6 luni si 2,5 ani. Beneficiile pulmonare observate la pacienti au inclus o ameliorare semnificativă clinic a CVF de 35% la un pacient si reduceri semnificative ale numărului de ore necesar de suport ventilator în cazul a 2 pacienti. beneficii ale tratamentului asupra functiei motorii, inclusiv redobândirea abilitătilor motorii pierdute, au fost observate la unii pacienti. Un singur pacient nu a mai necesitat scaunul cu rotile. La acest grup de pacienti, s-a observat de asemenea un răspuns variabil cu privire la functia motorie.

Registrul Pompe

Medicii si personalul medical sunt încurajati să înregistreze pacientii care sunt diagnosticati cu boala

Pompe la www.PompeRegistry.com. Datele despre pacienti vor fi colectate în mod anonim în acest

Registru. Obiectivele „Registrului Pompe”sunt o mai bună întelegere a bolii Pompe si monitorizarea pacientilor si a răspunsului lor la terapia de substitutie enzimatică în timp cu scopul final de a ameliora rezultatele clinice ale acestor pacienti.

5.2 Proprietăti farmacocinetice

Boala Pompe cu debut infantil

Într-un studiu pivot ce a inclus 18 pacienti, farmacocinetica alfa alglucozidazei a fost evaluată la 15 pacienti cu boală Pompe cu debut infantil (toti cu vârste sub 6 luni la momentul începerii tratamentului) cărora li s-au administrat doze de 20 mg/kg sau 40 mg/kg alfa alglucozidază prin perfuzii cu o durată de aproximativ 4 până la respectiv 6,5 ore. Farmacocinetica a fost proportională cu doza si nu s-a modificat în timp. După prima si a sasea perfuzie cu Myozyme, media concentratiei plasmatice maxime (Cmax) s-a încadrat între 178,2 si 263,7 ug/ml pentru grupurile care au primit doza de 20 mg/kg si respectiv 40 mg/kg. Media ariei de sub curba concentratiei plasmatice în functie de timp (ASCoo) s-a încadrat între 977,5 si 1.872,5 ug«h/ml pentru grupurile care au primit doza de 20 mg/kg si respectiv 40 mg/kg. Clearance-ul plasmatic mediu (CL) a fost de 21,4 ml/h/kg iar volumul mediu de distributie la starea de echilibru (Vss) a fost de 66,2 ml/kg pentru ambele grupuri de doze cu variabilitate scăzută între subiecti, de 15% si respectiv 11%. Timpul mediu de înjumătătire plasmatică prin eliminare (t1/2) a fost de 2,75 ore pentru cele două grupuri de doze.

Farmacocinetica alfa alglucozidazei a fost de asemenea evaluată într-un studiu separat la 21 de pacienti cu boală Pompe cu debut infantil (toti cu vârste cuprinse între 6 luni si 3,5 ani la momentul începerii tratamentului) cărora li s-au administrat doze de 20 mg/kg alfa alglucozidază. La 12 pacienti cu date disponibile, ASC» si Cmax au fost aproximativ echivalente cu cele observate pentru grupul care a primit doza de 20 mg/kg din studiul pivot. T½ de aproximativ 2-3 ore a fost de asemenea similar la acest grup de pacienti.

Boala Pompe cu debut tardiv

Farmacocinetica alfa alglucozidazei a fost evaluată într-un studiu la 5 pacienti cu boală Pompe cu debut tardiv, cu vârste cuprinse între 6-15 ani, cărora li s-au administrat 20 mg/kg alfa alglucozidază la interval de 2 săptămâni. Nu a fost nicio diferentă între profilul farmacocinetic al alfa alglucozidazei la pacientii juvenili cu debut tardiv al bolii comparativ cu pacientii cu debut infantil al bolii.

Farmacocinetica alfa alglucozidazei a fost studiată pe o populatie de 32 de pacienti cu boala Pompe cu debut tardiv din cadrul studiului randomizat, dublu-orb, controlat prin placebo, cu vârsta cuprinsă între 21 si 70 de ani cărora li s-a administrat 20 mg/kg de Myozyme la interval de 2 săptămâni. Valorile ASC si Cmax au fost similare la controalele efectuate în săptămâna 0, 12 si 52, indicând că proprietătile farmacocinetice ale alfa alglucozidazei nu au fost dependente de timp (Tabelul 5).

Tabelul 5: proprietătile farmacocinetice ale alfa alglucozidazei după o doză unică si după 12, respectiv 52 de săptămâni de terapie

Parametru

Săptămâna 0

Săptămâna 12

Săptămâna 52

Cmax (ng/ml)

385 ±106

349 ± 79

370 ±88

ASCoo (μg-ore/ml)

2672 ±1140

2387 ±555

2700 ±1000

CL (ml/ore/kg)

8,1 ±1,8

8,9 ±2,3

8,2 ± 2,4

Vss (ml/kg)

904 ±1158

919 ±1154

896 ±1154

Timp de înjumătătire efectiv (ore)

2,4 ± 0,4

2,4 ± 0,3

2,5 ± 0,4

Nu s-a dovedit că anticorpii IgG fată de alfa alglucozidază au afectat proprietătile farmacocinetice. Au fost observate clearence mediu crescut, ASC medie crescută si Cmax medie scăzută la 5 pacienti care s-au dovedit pozitivi la testul de inhibare a absobtiei la nivel celular al enzimei. Cu toate acestea, nu a existat o legătură aparentă între inhibarea aportului si rezultatele criteriilor principale compuse de eficacitate (vezi pct. 4.4).

5.3 Date preclinice de sigurantă

Pe baza studiilor de evaluare a sigurantei farmacologice, a toxicitătii după administrarea de doză unică si după administrarea de doze repetate, datele preclinice nu au evidentiat nici un risc particular pentru om. Nu au fost observate rezultate adverse semnificative cu privire la dezvoltarea embriofetală în cadrul unui studiu embriofetal efectuat la soarece si iepure, si de asemenea, nu s-au constatat reactii adverse semnificative asupra fertilitătii la soarece în cadrul unui studiu embrionic precoce. În cadrul studiului cu privire la dezvoltare embriofetală efectuat la iepure, după administrarea de Myoyzme (10-40 mg/kg/zi) concomitent cu diphenhydramină, s-a constatat o cresterea a incidentei avorturilor spontane si a nasterilor premature în relatie cu tratamentul. Acest efect este determinat partial de toxicitatea maternă, întrucât s-au constatat o scădere semnificativă a consumului de hrană si crestere în greutate.

6. PROPRIETĂTI FARMACEUTICE

6.1      Lista excipientilor

Manitol

Fosfat de sodiu monobazic monohidrat Fosfat de sodiu dibazic heptahidrat Polisorbat 80

6.2      Incompatibilităti

În absenta studiilor de incompatibilitate, acest medicament nu trebuie să fie amestecat cu alte medicamente.

6.3      Perioada de valabilitate

24 luni.

După diluare, este recomandată utilizarea imediată. Totusi, stabilitatea fizică si chimică după diluare a fost demonstrată pe o perioadă de 24 ore la o temperatură cuprinsă între 2 si 8°C, când solutia este depozitată protejată de lumină.

6.4      Precautii speciale pentru păstrare

A se păstra la frigider (20C - 80C).

6.5      Natura si continutul ambalajului

50 mg pulbere într-un flacon (sticlă transparentă de tip 1) cu un dop (butil siliconat) si un sigiliu (aluminiu) cu un capac „flip-off” (plastic). Mărimi de ambalaj de 1, 10 si 25 flacoane.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6      Precautii speciale pentru eliminarea reziduurilor si alte instructiuni de manipulare

Myozyme trebuie să fie reconstituit cu apă pentru preparate injectabile, apoi diluat cu solutie de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) si apoi administrat prin perfuzie intravenoasă. Reconstituirea si diluarea trebuie să fie efectuate în conformitate cu regulile de bună practică, în special din motive de asepsie.

Datorită naturii proteice a produsului, în solutia reconstituită si pungile pentru perfuzie poate apare formarea de particule. De aceea, pentru administrare trebuie utilizat un filtru în linie de 0,2 microni, cu legare redusă a proteinelor. S-a demonstrat că utilizarea unui filtru în linie de 0,2 microni îndepărtează particulele vizibile si nu determină o pierdere aparentă de proteine sau activitate.

Stabiliti numărul de flacoane care trebuie să fie reconstituite pe baza schemei de tratament individual a pacientului (mg/kg) si scoateti flacoanele necesare din frigider pentru a le permite să ajungă la temperatura camerei (aproximativ 30 minute). Deoarece Myozyme nu contine conservant, fiecare flacon de Myozyme este destinat unei singure utilizări.

Utilizarea tehnicii aseptice

Reconstituirea

Reconstituiti fiecare flacon a 50 mg Myozyme cu 10,3 ml apă pentru preparate injectabile. Adăugati apa pentru preparate injectabile prin picurare lentă pe peretele flaconului si nu direct pe produsul liofilizat. Înclinati si rotiti usor fiecare flacon. Nu răsturnati, învârtiti sau agitati flaconul. Volumul reconstituit este de 10,5 ml, contine 5 mg/ml si are aspectul unei solutii limpezi, incolore până la galben pal, care poate contine particule sub formă de benzi albe subtiri sau fibre transparente. Efectuati o verificare imediată a flacoanelor după reconstituire pentru a detecta eventuale suspensii sau modificări de culoare. Nu utilizati solutia dacă în timpul verificării imediate observati particule străine, altele decât cele descrise mai sus sau modificarea culorii acesteia,. pH-ul solutiei reconstituite este de aproximativ 6,2.

După reconstituire, este recomandat să diluati imediat solutia din flacoane (vezi mai jos).

Diluarea

Când este reconstituită conform indicatiilor de mai sus, solutia reconstituită în flacon contine alfa alglucozidază 5 mg per ml. Volumul reconstituit permite extragerea exactă a 10,0 ml (echivalentul a 50 mg) din fiecare flacon. Apoi acesta va fi diluat după cum urmează: Extrageti usor solutia reconstituită din fiecare flacon până la obtinerea volumului corespunzător dozei pacientului. Concentratia finală recomandată a alglucozidazei din pungile de perfuzie se încadrează între 0,5 mg/ml si 4 mg/ml. Eliminati aerul din punga pentru perfuzie. Extrageti de asemenea un volum de clorură de sodiu 0,9% egal cu volumul Myozyme reconstituit cu care va fi înlocuit. Injectati încet volumul Myozyme reconstituit direct în solutia de clorură de sodiu 0,9%. Răsturnati sau masati usor punga de perfuzie pentru a amesteca solutia diluată. Nu scuturati sau agitati excesiv punga de perfuzie.

Solutia finală pentru perfuzie trebuie să fie administrată cât mai curând posibil după preparare.

Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie să fie aruncat conform cerintelor locale.

7. DETINĂTORUL AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATĂ

Genzyme Europe B.V., Gooimeer 10, NL-1411 DD Naarden, Olanda

8. NUMĂRUL(NUMERELE) AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATĂ

EU/1/06/333/001-003

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZATIEI

29 martie 2006

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.