Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

GLUSTIN 30mg
 
Denumire GLUSTIN 30mg
Descriere Pioglitazona este indicată în tratamentul diabetului zaharat tip 2:

în monoterapie
- la pacienţi (în special pacienţii supraponderali) controlaţi inadecvat prin dietă şi exerciţiu fizic, la care metforminul este inadecvat datorită contraindicaţiilor sau intoleranţei.
Denumire comuna internationala PIOGLITAZONUM
Actiune terapeutica ANTIDIABETICE ORALE SI PARENTERALE, EXCLUSIV INSULINE TIAZOLIDINDIONE
Prescriptie P-RF - Medicamente si produse medicamentoase care se elibereaza in farmacii pe baza de prescriptie medicala care se retine la farmacie
Forma farmaceutica Comprimate
Concentratia 30mg
Ambalaj Cutie x 56 compr. ( blist. Al/Al )
Valabilitate ambalaj 3 ani
Cod ATC A10BG03
Firma - Tara producatoare TAKEDA IRELAND LIMITED - IRLANDA
Autorizatie de punere pe piata TAKEDA GLOBAL RESEARCH AND DEVELOPMENT CENTRE LTD - MAREA BRITANIE

Ai un comentariu sau o intrebare despre GLUSTIN 30mg ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



>> GLUSTIN 15mg Comprimate, 15mg >> GLUSTIN 30mg Comprimate, 30mg >> GLUSTIN 45mg Comprimate, 45mg
Prospect si alte informatii despre GLUSTIN 30mg, comprimate       

ANEXA I

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Glustin 15 mg comprimate.

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat conţine pioglitazonă 15 mg sub formă de clorhidrat.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimate.

Comprimatele sunt de culoare albă sau aproape albă, rotunde, convexe având marcat „15” pe una din feţe şi „AD4” pe cealaltă faţă..

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Pioglitazona este indicată în tratamentul diabetului zaharat tip 2:

în monoterapie

- la pacienţi (în special pacienţii supraponderali) controlaţi inadecvat prin dietă şi exerciţiu fizic, la care metforminul este inadecvat datorită contraindicaţiilor sau intoleranţei.

ca terapie orală dublă în asociere cu

- metformin, la pacienţi (în special pacienţii supraponderali) cu control glicemic insuficient în pofida dozei maxime tolerate a monoterapiei cu metformin.

- o sulfoniluree, numai la pacienţii care manifestă intoleranţă la metformin sau la care metforminul este contraindicat, cu control glicemic insuficient în pofida dozei maxime tolerate a monoterapiei cu o sulfoniluree.

ca terapie orală triplă în asociere cu

- metformin şi o sulfoniluree, la pacienţi (în special pacienţii supraponderali) cu control glicemic insuficient în pofida terapiei orale duble.

Pioglitazona este de asemenea indicată în asociere cu insulina la pacienţi cu diabet tip 2 la care insulina nu asigură un control glicemic suficient şi la care metforminul este inadecvat datorită contraindicaţiilor sau intoleranţei (vezi pct. 4.4).

4.2 Doze şi mod de administrare

Comprimatele de pioglitazonă se administrează oral o dată pe zi, cu sau fără alimente.

Tratamentul cu pioglitazonă poate fi iniţiat cu doza de 15 sau 30 mg o dată pe zi. Doza poate fi crescută în trepte până la 45 mg o dată pe zi.

În asocierea cu insulină, doza curentă de insulină poate fi păstrată după iniţierea tratamentului cu pioglitazonă. Dacă pacienţii raportează hipoglicemie, doza de insulină trebuie scăzută.

Vârstnici:

La pacienţii vârstnici nu este necesară modificarea dozei (vezi pct. 5.2).

Pacienţi cu insuficienţă renală:

La pacienţii cu insuficienţă renală (clearance al creatininei > 4 ml/min) (vezi pct. 5.2) nu este necesară modificarea dozei. Nu sunt disponibile informaţii referitoare la pacienţi dializaţi, în consecinţă pioglitazona nu trebuie utilizată la aceşti pacienţi.

Pacienţi cu insuficienţă hepatică:

Pioglitazona nu trebuie utilizată la pacienţii cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.4).

Copii şi adolescenţi:

Nu sunt disponibile date asupra utilizării pioglitazonei la pacienţi cu vârsta sub 18 ani; în consecinţă utilizarea pioglitazonei la acest grup de vârstă nu este indicată.

4.3 Contraindicaţii

Pioglitazona este contraindicată la pacienţii cu:

- hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi
- insuficienţă cardiacă sau istoric de insuficienţă cardiacă (stadiile NYHA I până la IV)
- insuficienţă hepatică
- cetoacidoză diabetică.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Retenţia hidrică şi insuficienţa cardiacă:

Pioglitazona poate determina retenţie de hidrică, care poate exacerba sau precipita insuficienţa cardiacă. Când sunt trataţi pacienţi care au cel puţin un factor de risc pentru dezvoltarea insuficienţei cardiace congestive (de exemplu infarct miocardic în antecedente sau boală arterială coronariană simptomatică), medicii trebuie să înceapă cu cea mai mică doză disponibilă şi să crească doza gradat. Pacienţii, în special cei cu rezervă cardiacă scăzută, trebuie urmăriţi pentru decelarea semnelor şi simptomelor de insuficienţă cardiacă, creştere în greutate sau apariţia edemelor. Pioglitazona trebuie întreruptă dacă apare orice deteriorare a stării cardiace. După punerea pe piaţă s-au raportat cazuri de insuficienţă cardiacă atunci când pioglitazona a fost utilizată în asociere cu insulina sau la pacienţi cu istoric de insuficienţă cardiacă; atunci când pioglitazona este utilizată în asociere cu insulina, pacienţii trebuie monitorizaţi pentru apariţia semnelor şi simptomelor de insuficienţă cardiacă, creştere în greutate şi edeme. Dat fiind că insulina şi pioglitazona se asociază cu retenţie hidrică, administrarea lor concomitentă poate creşte riscul de edeme. Pioglitazona trebuie întreruptă dacă apare orice deteriorare a stării cardiace.

Un studiu de evaluare a efectelor cardiovasculare ale pioglitazonei a fost efectuat la pacienţi sub 75 ani cu diabet de tip II şi boală majoră macrovasculară preexistentă. Pioglitazona sau placebo au fost adăugate la medicaţia antidiabetică şi cardiovasculară pentru până la 3,5 ani. Acest studiu a arătat o creştere a rapoartelor referitoare la insuficienţa cardiacă, totuşi aceasta nu a dus la o creştere a mortalităţii în acest studiu. Este necesară prudenţă la pacienţii peste 75 ani datorită experienţei limitate la acest grup de pacienţi.

Monitorizarea funcţiei hepatice:

În cadrul experienţei după punerea pe piaţă au existat rare raportări de disfuncţie hepatocelulară (vezi pct. 4.8). În consecinţă, se recomandă monitorizarea periodică a valorilor concentraţiei plasmatice a enzimelor hepatice la pacienţii trataţi cu pioglitazonă. Înainte de instituirea terapiei cu pioglitazonă, la toţi pacienţii trebuie verificate valorile concentraţiei plasmatice a enzimelor hepatice. Tratamentul cu pioglitazonă nu trebuie instituit la pacienţii cu valori iniţiale crescute ale concentraţiei plasmatice a enzimelor hepatice (ALAT > 2,5 ori limita superioară a normalului) sau cu orice alte semne de hepatopatie.

După instituirea tratamentului cu pioglitazonă se recomandă ca valorile concentraţiei plasmatice a enzimelor hepatice să fie monitorizate periodic, în funcţie de evaluarea clinică. Dacă în cursul tratamentului cu pioglitazonă valorile ALAT cresc de până la 3 ori limita superioară a normalului, concentraţia plasmatică a enzimelor hepatice trebuie reevaluată cât mai curând posibil. Dacă valorile ALAT rămân > 3 ori limita superioară a normalului, tratamentul trebuie întrerupt. Dacă pacientul dezvoltă simptome care sugerează disfuncţie hepatică, ce pot include greaţă, vărsături, dureri abdominale, oboseală, anorexie şi/sau urini hipercrome inexplicabile, trebuie verificate valorile concentraţiei plasmatice a enzimelor hepatice. Până la obţinerea datelor de laborator, decizia de continuare a tratamentului cu pioglitazonă trebuie luată pe baza evaluării clinice. Dacă se constată icter, tratamentul medicamentos trebuie întrerupt.

Creşterea în greutate:

În studiile clinice cu pioglitazonă au existat dovezi de creştere în greutate dependentă de doză, care poate fi datorată acumulării de ţesut adipos şi în unele cazuri asociată cu retenţia de fluide. În unele cazuri creşterea în greutate poate fi un simptom al insuficienţei cardiace, în consecinţă, greutatea trebuie atent monitorizată. O parte a tratamentului diabetului este controlul dietei. Pacienţii trebuie sfătuiţi să respecte strict o dietă cu control al caloriilor.

Hematologie:

În cursul tratamentului cu pioglitazonă a apărut o uşoară reducere a valorii medii a hemoglobinei (4% scădere relativă) şi hematocritului (4,1% scădere relativă), compatibilă cu hemodiluţia. În studii controlate, comparative, ale pioglitazonei s-au observat modificări similare la pacienţii trataţi cu metformin (hemoglobină 3 - 4% şi hematocrit 3,6-4,1% scăderi relative) şi, în mai mică măsură, cu sulfoniluree şi insulină (hemoglobină 1- 2% şi hematocrit 1-3,2% scăderi relative).

Hipoglicemia:

Ca o consecinţă a sensibilităţii crescute la insulină, pacienţii cărora li se administrează pioglitazonă în dublă sau triplă asociere cu o sulfoniluree sau în dublă asociere cu insulină pot prezenta risc de hipogligemie dependentă de doză şi, o scădere a dozei de sulfoniluree sau insulină poate fi necesară.

Tulburări oculare:

În perioada după punerea pe piaţă au fost semnalate pentru tiazolidindione, inclusiv pioglitazonă, rapoarte despre apariţia sau agravarea edemului macular diabetic cu scăderea acuităţii vizuale. Mulţi dintre aceşti pacienţi au raportat edeme periferice concomitente. Nu este clar dacă există sau nu o asociere directă între pioglitazonă şi edemul macular, dar medicii care prescriu acest medicament trebuie să aibă în vedere posibilitatea apariţiei edemelui macular dacă pacienţii raportează afectări ale acuităţii vizuale; trebuie avută în vedere recomandarea unui consult oftalmologic corespunzător.

Altele:

Într-o analiză globală a raportărilor de evenimente adverse referitoare la fractura osoasă din studii clinice dublu orb, controlate, randomizate, care au cuprins peste 8100 de pacienţi trataţi cu pioglitazonă şi 7400 de pacienţi trataţi cu un comparator pe o perioadă de până la 3,5 ani, s-a evidenţiat o incidenţă crescută a fracturilor osoase la femei.

Fracturile s-au observat la 2,6% dintre femeile cărora li s-a administrat pioglitazonă faţă de 1,7% dintre femeile tratate cu un comparator. Nu a existat o creştere a frecvenţei fracturilor la bărbaţii trataţi cu pioglitazonă (1,3%), faţă de comparator (1,5%).

Incidenţa calculată a fracturilor a fost de 1,9 fracturi la 100 pacient-ani la femeile tratate cu pioglitazonă şi de 1,1 fracturi la 100 pacient-ani la femeile tratate cu un comparator. Conform acestui set de date, creşterea riscului observată pentru femeile tratate cu pioglitazonă este de 0,8 fracturi la 100 pacient-ani de utilizare.

În studiul PROactive, desfăşurat pe durata a 3,5 ani, în vederea evaluării riscului cardiovascular, 44/870 (5,1%; 1,0 fracturi la 100 pacient-ani) dintre femeile tratate cu pioglitazonă au prezentat fracturi, faţă de 23/905 (2,5%; 0,5 fracturi la 100 pacient-ani) dintre pacientele tratate cu un comparator. Nu a existat o creştere a frecvenţei fracturilor la bărbaţii trataţi cu pioglitazonă (1,7%), faţă de comparator (2,1%).

Riscul de fractură trebuie avut în vedere în cazul femeilor cărora li se administrează pioglitazonă în cadrul unui tratament pe perioadă îndelungată.

Ca o consecinţă a accentuării efectului insulinei, tratamentul cu pioglitazonă al pacientelor cu sindrom ovarian polichistic poate determina reluarea ovulaţiei. La aceste paciente poate apare riscul de sarcină. Pacientele trebuie să cunoască acest risc iar dacă o pacientă doreşte să rămână gravidă sau dacă rămâne gravidă, tratamentul trebuie întrerupt (vezi pct. 4.6).

Pioglitazona trebuie utilizată cu precauţie în cazul administrării concomitente de inhibitori (de exemplu gemfibrozil) sau de inductori (de exemplu rifampicină) ai citocromului P450 2C8. Trebuie urmărit îndeaproape controlul glicemiei. Trebuie luată în considerare ajustarea dozelor de pioglitazonă în intervalul de dozaj recomandat sau modificări ale tratamentului diabetului (vezi pct. 4.5).

Comprimatele Glustin conţin lactoză monohidrat şi, în consecinţă, nu trebuie administrate la pacienţii cu probleme ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază Lapp sau malabsorbţie de glucoză-galactoză.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Studiile privind interacţiunile medicamentoase au arătat că pioglitazona nu are efect relevant asupra farmacocineticii sau farmacodinamicii digoxinei, warfarinei, fenprocumonei şi metforminului. Administrarea asociată a pioglitazonei cu sulfoniluree nu afectează farmacocinetica sulfonilureei. Studiile la om sugerează absenţa inducerii principalelor izoenzime inductibile ale citocromului P450, 1A, 2C8/9 şi 3A4. Studiile in vitro nu au evidenţiat inhibarea nici unei izoenzime a citocromului P450. Nu sunt de aşteptat interacţiuni cu substanţele metabolizate de aceste enzime, de exemplu anticoncepţionale orale, ciclosporină, blocante ale canalului de calciu şi inhibitorii HMGCoA reductazei.

Asocierea pioglitazonei cu gemfibrozil (un inhibitor al izoenzimei 2C8 a citocromului P450) a determinat o creştere de 3 ori a ASC pentru pioglitazonă. Deoarece în cazul administrării concomitente de gemfibrozil există un potenţial de creştere dependentă de doză a evenimentelor adverse, poate fi necesară scăderea dozei de pioglitazonă (vezi pct. 4.4). Asocierea pioglitazonei cu rifampicină (un inductor al izoenzimei 2C8 a citocromului P450) a determinat o scădere cu 54% a ASC pentru pioglitazonă. Atunci când se administrează concomitent cu rifampicină poate fi necesară creşterea dozei de pioglitazonă. Trebuie luată în considerare o monitorizare atentă a glicemiei (vezi pct. 4.4).

4.6 Sarcina şi alăptarea

Utilizarea în cursul sarcinii:

Nu există date adecvate la om pentru a se determina siguranţa pioglitazonei în cursul sarcinii. În studiile cu pioglitazonă la animale s-a observat restricţia creşterii fetale. Aceasta poate fi atribuită acţiunii pioglitazonei de diminuare a hiperinsulinemiei materne şi a rezistenţei crescute la insulină care apar în timpul sarcinii, reducând astfel disponibilitatea substraturilor metabolice pentru creşterea fetală. Relevanţa la om a unui astfel de mecanism este neclară iar pioglitazona nu trebuie utilizată în cursul sarcinii.

Utilizarea în cursul alăptării:

S-a demonstrat că pioglitazona este prezentă în laptele femelelor de şobolan. Nu se ştie dacă pioglitazona se excretă în laptele uman. În consecinţă, pioglitazona nu trebuie administrată la femeile care alăptează.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Nu s-au observat efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de folosi utilaje.

4.8 Reacţii adverse

Reacţiile adverse raportate mai frecvent (> 0,5 %) decât cu placebo şi ca mai mult decât un caz izolat la pacienţii care au primit pioglitazonă în studiile dublu-orb sunt enumerate mai jos sub forma clasificării MedDRA pe aparate, sisteme şi organe şi ca frecvenţă absolută. Frecvenţele sunt definite astfel: foarte frecvent >1/10; frecvent > 1/100, < 1/10; mai puţin frecvent > 1/1000, < 1/100; rar > 1/10000, < 1/1000; foarte rar < 1/10000; frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată pe baza datelor disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

PIOGLITAZONĂ ÎN MONOTERAPIE

Tulburări oculare

Frecvent: tulburări de vedere

Infecţii şi infestări

Frecvent: infecţie a căilor respiratorii superioare

Mai puţin frecvent: sinuzită

Investigaţii diagnostice

Frecvent: creştere în greutate

Tulburări ale sistemului nervos

Frecvent: hipoestezie

Mai puţin frecvent: insomnie

PIOGLITAZONĂ ÎN ASOCIERE CU METFORMIN

Tulburări hematologice şi limfatice

Frecvent: anemie

Tulburări oculare

Frecvent: tulburări de vedere

Tulburări gastro-intestinale

Mai puţin frecvent: flatulenţă

Investigaţii diagnostice

Frecvent: creştere în greutate

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv

Frecvent: artralgii

Tulburări ale sistemului nervos

Frecvent: cefalee

Tulburări renale şi ale căilor urinare

Frecvent: hematurie

Tulburări ale aparatului genital şi sânului

Frecvent: disfuncţie erectilă

PIOGLITAZONĂ ÎN ASOCIERE CU SULFONILUREE

Tulburări acustice şi vestibulare

Mai puţin frecvent: vertij

Tulburări oculare

Mai puţin frecvent: tulburări de vedere

Tulburări gastro-intestinale

Frecvent: flatulenţă

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Mai puţin frecvent: oboseală

Investigaţii diagnostice

Frecvent: creştere în greutate

Mai puţin frecvent: creştere a valorilor concentraţiei plasmatice a dehidrogenazei lactice

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Mai puţin frecvent: creşterea apetitului alimentar, hipoglicemie

Tulburări ale sistemului nervos

Frecvent: ameţeli

Mai puţin frecvent: cefalee

Tulburări renale şi ale căilor urinare

Mai puţin frecvent: glicozurie, proteinurie

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Mai puţin frecvent: transpiraţie

PIOGLITAZONĂ ÎN TRIPLĂ ASOCIERE CU METFORMIN ŞI SULFONILUREE

Investigaţii diagnostice

Frecvent: creştere în greutate, creşterea creatinfosfokinazei sanguine

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Foarte frecvent: hipoglicemie

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv

Frecvent: artralgii

PIOGLITAZONĂ ÎN ASOCIERE CU INSULINĂ

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Frecvent: hipoglicemie

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Foarte frecvent: edeme

Infecţii şi infestări

Frecvent: bronşită

Investigaţii diagnostice

Frecvent: creştere în greutate

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv

Frecvent: dureri de spate, artralgii

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

Frecvent: dispnee

Tulburări cardiace

Frecvent: insuficienţă cardiacă

DATE DIN PERIOADA DUPĂ PUNEREA PE PIAŢĂ

Tulburări oculare

Edem macular: frecvenţă necunoscută

În studiile clinice controlate s–au raportat edeme la 6- 9% dintre pacienţii trataţi cu pioglitazonă timp de un an. Ratele de apariţie a edemelor în grupurile de comparaţie (sulfoniluree, metformin) au fost de 2- 5%. Edemele au fost în general uşoare până la moderate şi de obicei nu au necesitat întreruperea tratamentului.

În studiile controlate cu comparator activ, creşterea medie în greutate în cazul pioglitazoneiadministrată în monoterapie a fost 2-3 kg în timp de un an. Aceasta a fost similară cu cea constatată într-un grup comparator activ cu sulfoniluree. În studiile cu asocieri medicamentoase, pioglitazona adăugată la metformin a dus la o medie a creşterii în greutate de 1,5 kg în timp de un an, iar adăugată la sulfoniluree creşterea a fost de 2,8 kg. În grupurile de comparaţie adăugarea sulfonilureei la metformin a dus la creştere medie în greutate de 1,3 kg iar adăugarea metforminului la sulfoniluree a dus la o scădere medie a greutăţii de 1,0 kg.

Tulburarea vederii a fost raportată în principal la începutul tratamentului, este legată de modificările valorilor glicemiei şi se datorează alterării temporare a turgidităţii şi a indicelui de refracţie al cristalinului, aşa cum se constată şi cu alţi agenţi hipoglicemianţi.

În studiile clinice cu pioglitazonă incidenţa creşterii valorilor concentraţiei plasmatice a ALAT mai mare decât de trei ori limita superioară a normalului a fost egală cu incidenţa în grupul placebo dar mai mică decât cea constatată în grupurile de comparaţie cu sulfoniluree sau metformin. Valorile medii ale concentraţiei plasmatice a enzimelor hepatice au scăzut sub tratamentul cu pioglitazonă. În cadrul experienţei după punerea pe piaţă au survenit cazuri rare de creşteri ale valorilor concentraţiei plasmatice a enzimelor hepatice şi disfuncţie hepato-celulară. Cu toate că, în cazuri foarte rare, s-a raportat deznodământ letal, nu a fost stabilită o relaţie cauzală.

În studiile clinice controlate incidenţa raportărilor de insuficienţă cardiacă sub tratament cu pioglitazonă a fost aceeaşi ca în grupurile de tratament cu placebo, metformin şi sulfoniluree, dar a fost crescută în cazul asocierii cu insulina. Într-un studiu de evaluare a efectelor la pacienţi cu boală majoră macrovasculară preexistentă, ,incidenţa insuficienţei cardiace grave a fost cu 1,6% mai mare cu pioglitazonă decât cu placebo atunci când pioglitazona a fost adăugată la terapie ce includea insulina. Totuşi, aceasta nu a dus la o creştere a mortalităţii în acest studiu. În cadrul utilizării după punerea pe piaţă a pioglitazonei insuficienţa cardiacă a fost raportată rar, dar mai frecvent atunci când pioglitazona a fost utilizată în asociere cu insulina sau la pacienţi cu un istoric de insuficienţă cardiacă.

S-a efectuat o analiză globalăextinsă a rapoartărilortelor de evenimente adverse referitoare la fractura osoasă, la pacienţi trataţi până la 3,5 ani, din studii clinice dublu orb, controlate cu un comparator, randomizate, care au cuprinsla peste 8100 de pacienţi trataţi cu pioglitazonă şi 7400 de pacienţi trataţi cu un comparator pe o perioadă de până la 3,5 ani. S-a observat o frecvenţă mai mare a fracturilor la femeile cărora li se administra pioglitazonă (2,6%) faţă de comparator (1,7%). Nu a existat o creştere a frecvenţei fracturilor la bărbaţii trataţi cu pioglitazonă (1,3%), faţă de comparator (1,5%).

În studiul PROactive, desfăşurat pe durata a 3,5 ani, în vederea evaluării riscului cardiovascular, 44/870 (5,1%) dintre femeile tratate cu pioglitazonă au prezentat fracturi, faţă de 23/905 (2,5%) dintre pacientele tratate cu un comparator. Nu a existat o creştere a frecvenţei fracturilor la bărbaţii trataţi cu pioglitazonă (1,7%), faţă de comparator (2,1%).

4.9 Supradozaj

Pacienţii au luat pioglitazonă în doză mai mare decât cea mai mare doză recomandată, de 45 mg/zi. Doza maximă raportată, de 120 mg/zi timp de patru zile, apoi 180 mg/zi timp de şapte zile, nu s–a asociat cu nici un simptom.

În asociere cu sulfoniluree sau cu insulină poate să survină hipoglicemie. În caz de supradozaj trebuie instituite măsuri simptomatice şi suportive generale.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: antidiabetice orale; tiazolidindione, cod ATC: A10 BG03.

Efectele pioglitazonei pot fi mediate de reducerea rezistenţei la insulină. Pioglitazona pare să acţioneze prin activarea unor receptori nucleari specifici (receptorul gama activat de proliferatorul peroxizomilor), ducând la creşterea sensibilităţii la insulină a celulelor hepatice, adipocitelor şi celulelor musculare striate la animale. S-a arătat că tratamentul cu pioglitazonă reduce producţia hepatică de glucoză şi creşte consumul periferic de glucoză în cazul rezistenţei la insulină.

Controlul glicemic în condiţii de repaus alimentar şi postprandial la pacienţii cu diabet zaharat tip 2 se îmbunătăţeşte. Controlul glicemic îmbunătăţit se asociază cu reducerea concentraţiilor plasmatice ale insulinei atât în condiţii de repaus alimentarcât şi postprandial. Un studiu clinic cu pioglitazonă versus. gliclazidă în monoterapie a fost extins la doi ani pentru a evalua timpul până la eşecul tratamentului (definit prin valori ale HbA1c ≥ 8,0% după primele şase luni de tratament). Analiza Kaplan-Meier a evidenţiat un timp mai scurt până la eşecul tratamentului la pacienţii trataţi cu gliclazidă în comparaţie cu pioglitazonă. La doi ani, controlul glicemic (definit prin valori ale HbA1c < 8,0%) s–a menţinut la 69% dintre pacienţii trataţi cu pioglitazonă, în comparaţie cu 50% dintre cei trataţi cu gliclazidă. Într–un studiu cu durata de doi ani, cu terapie asociată, comparând pioglitazona cu gliclazida atunci când a fost adăugată la metformin, controlul glicemic, măsurat ca modificarea medie a HbA1c faţă de valoarea iniţială, a fost similar în cele două grupuri de tratament după un an. Rata deteriorării HbA1c în cel de-al doilea an a fost mai mică cu pioglitazonă decât cu gliclazidă.

Într-un studiu controlat cu placebo, pacienţi cu control glicemic neadecvat chiar după o perioadă de trei luni de optimizare a dozei de insulină au fost randomizaţi pe pioglitazonă sau placebo pentru 12 luni. Pacienţii cărora li s-a administrat pioglitazonă au avut o scădere medie a HbA1c de 0,45% faţă de cei care au continuat tratamentul cu insulină în monoterapie şi o scădere a dozei de insulină în cadrul grupului tratat cu pioglitazonă.

Analiza HOMA arată că pioglitazona îmbunătăţeşte funcţia celulelor beta, pe lângă creşterea sensibilităţii la insulină. Studii clinice cu durata de doi ani au arătat menţinerea acestui efect.

În studiile clinice de un an, pioglitazona s-a asociat constant cu o reducere semnificativă statistic a raportului albumină/creatinină în comparaţie cu raportul iniţial.

Efectul pioglitazonei (45 mg în monoterapie vs. placebo) a fost studiat într-un studiu restrâns cu durată de 18 săptămâni la pacienţi cu diabet tip 2. Pioglitazona s-a asociat cu creştere semnificativă în greutate. Ţesutul adipos la nivel visceral s-a redus semnificativ, constatându-se în acelaşi timp o creştere a masei ţesutului adipos extraabdominal. Modificări similare ale distribuţiei ţesutului adipos în organism s-au însoţit de creşterea sensibilităţii la insulină. În majoritatea studiilor clinice s-a observat, în comparaţie cu placebo, reducerea concentratiei trigliceridelor plasmatice totale şi a acizilor graşi liberi şi creşterea valorilor concentratiei plasmatice a colesterolului HDL, cu creşteri mici, fără semnificaţie clinică, ale valorilor colesterolului LDL.

În studiile clinice cu durată până la doi ani, pioglitazona a redus valorile concentraţiei trigliceridelor plasmatice totale şi acizilor graşi liberi şi a crescut valorile concentraţiei plasmatice a colesterolului HDL în comparaţie cu placebo, metforminul sau gliclazida. Pioglitazona nu a produs creşteri semnificative statistic ale valorilor concentraţiei plasmatice a colesterolului LDL în comparaţie cu placebo, în timp ce cu metformin şi gliclazidă s-au observat reduceri. Într-un studiu de 20 săptămâni, pe lângă reducerea valorilor concentraţiei plasmatice a trigliceridelor în condiţii de repaus alimentar, pioglitazona a redus hipertrigliceridemia postprandială printr-un efect atât asupra trigliceridelor absorbite, cât şi asupra celor sintetizate hepatic. Aceste efecte au fost independente de efectele pioglitazonei asupra glicemiei şi au fost semnificativ diferite statistic de glibenclamidă.

În studiul PROactive, un studiu al efectelor cardiovasculare, 5238 pacienţi cu diabet tip 2 şi boală majoră macrovasculară preexistentă au fost randomizaţi pe pioglitazonă sau placebo ca supliment al medicaţiei existente antidiabetice şi cardiovasculare pentru o perioadă de până la 3,5 ani. Pacienţii incluşi în studiu au avut o vârstă medie de 62 ani; durata medie a bolii diabetice a fost 9,5 ani. Aproximativ o treime din pacienţi urmau tratament cu insulină în asociere cu metformin şi/sau o sulfoniluree. Pentru a fi eligibili pacienţii trebuiau să fi avut una sau mai multe din următoarele: infarct miocardic, accident vascular cerebral, intervenţie cardiacă percutanată sau bypass arterial coronarian cu implant, sindrom coronarian acut, boală arterială coronariană sau boală arterială obstructivă periferică. Aproape jumătate dintre pacienţi au avut în antecedente un infarct miocardic şi aproximativ 20% au avut un accident vascular cerebral. Aproximativ jumătate dintre pacienţii incluşi în studiu au avut cel puţin două dintre criteriile de istoric cardiovascular necesare intrării în studiu. Aproape toţi subiecţii (95%) urmau tratament cu medicaţie cardiovasculară (beta-blocanţi, inhibitori ECA, antagonişti ai angiotensinei II, blocanţi ai canalelor de calciu, nitraţi, diuretice, acid acetilsalicilic, statine, fibraţi).

Deşi studiul a eşuat în demonstrarea obiectivului primar, reprezentat de o combinaţie a mortalităţiilor de orice cauză, infarct miocardic non-letal, accident vascular cerebral, sindrom coronarian acut, amputaţie majoră de membru inferior, revascularizare coronariană şi revascularizare a membrului inferior, rezultatele sugerează că nu există motive de îngrijorare la nivel cardiovascular privind administrarea pe termen lung a pioglitazonei. Totuşi, incidenţa edemelor, a creşterii în greutate şi a insuficienţei cardiace au fost crescute. Nu a fost observată o creştere a mortalităţii datorate insuficienţei cardiace.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţia:

După administrarea orală pioglitazona este absorbită rapid iar concentraţiile plasmatice maxime ale pioglitazonei nemodificate se realizează de obicei la 2 ore după administrare. Pentru doze între 2-60 mg s-au observat creşteri proporţionale ale concentraţiei plasmatice. Concentraţia la starea de echilibru se realizează după 4-7 zile de administrare. Administrarea repetată nu duce la acumularea compusului sau a metaboliţilor săi. Absorbţia nu este influenţată de ingestia de alimente. Biodisponibilitatea absolută este mai mare de 80 %.

Distribuţia:

Volumul de distribuţie estimat la om este 0,25 l/kg.

Pioglitazona şi toţi metaboliţii ei se leagă extensiv de proteinele plasmatice (> 99 %).

Metabolizarea:

Pioglitazona suferă metabolizare hepatică extensivă prin hidroxilarea grupărilor metil alifatice. Aceasta se realizează predominant de către izoenzima 2C8 a citocromului P450, cu toate că şi alte izoforme pot fi implicate într-o măsură mai mică. Trei din cei şase metaboliţi identificaţi sunt activi. (M-II, M-III şi M-IV). Atunci când se iau în considerare activitatea, concentraţiile şi legarea de proteine, pioglitazona şi metabolitul M-III contribuie egal la eficacitate. Pe baza acestui fapt, contribuţia la eficacitate a M-IV este aproximativ de trei ori cea a pioglitazonei, în timp ce eficacitatea relativă a lui M-II este minimă.

Studiile in vitro nu au adus dovezi că pioglitazona inhibă vreuna din izoenzimele citocromului P450. La om nu există inducţie a principalelor izoenzime P450 inductibil: 1A, 2C8/9 şi 3A4.

Studiile privind interacţiunile au arătat că pioglitazona nu are efect relevant asupra farmacocineticii sau farmacodinamicii digoxinei, warfarinei, fenprocumonei şi metforminului. Administrarea concomitentă de pioglitazonă cu gemfibrozil (un inhibitor al izoenzimei 2C8 a citocromului P450) sau cu rifampicină (un inductor al izoenzimei 2C8 a citocromului P450) a determinat creşterea, respectiv scăderea concentraţiei plasmatice a pioglitazonei (vezi pct. 4.5)

Eliminarea:

După administrarea orală la om a pioglitazonei marcate radioactiv, marcajul s-a regăsit în principal în fecale (55%) şi, în cantitate mai mică, în urină (45%). La animale, în urină sau fecale se pot detecta doar mici cantităţi de pioglitazonă nemodificată. Valoarea medie a timpului de înjumătăţire plasmatică a pioglitazonei nemodificate la om este 5 până la 6 ore iar pentru totalul metaboliţilor activi este 16 până la 23 ore.

Vârstnici:

Farmacocinetica la starea de echilibru este similară la pacienţii de 65 ani sau mai mult şi la subiecţii tineri.

Pacienţi cu insuficienţă renală:

La pacienţii cu insuficienţă renală concentraţiile plasmatice ale pioglitazonei şi metaboliţilor ei sunt mai mici decât cele constatate la subiecţii cu funcţie renală normală, dar clearance-ul oral al substanţei de referinţă este similar. Astfel, concentraţia pioglitazonei libere (nelegate) este nemodificată.

Pacienţi cu insuficienţă hepatică:

Concentraţia plasmatică totală a pioglitazonei este nemodificată, dar cu un volum de distribuţie mai mare. Astfel, clearance-ul intrisec este redus, cuplat cu o cantitate mai mare a fracţiunii libere (nelegate) a pioglitazonei.

5.3 Date preclinice de siguranţă

În studiile toxicologice, după administrarea de doze repetate la şoareci, şobolani, câini şi maimuţe au apărut constant expansiunea volumului plasmatic, cu hemodiluţie, anemie şi hipertrofie cardiacă excentrică, reversibilă. Suplimentar, s-a observat creşterea depunerilor şi infiltrării de ţesut adipos. Aceste constatări s-au observat la toate speciile, la concentraţii plasmatice ≤ 4 ori expunerea clinică. În studiile cu pioglitazonă la animale a apărut restricţia creşterii fetale. Aceasta poate fi atribuită acţiunii pioglitazonei de diminuare a hiperinsulinemiei materne şi a rezistenţei crescute la insulină care au loc în cursul sarcinii, reducând astfel disponibilitatea substraturilor metabolice ale creşterii fetale.

Pioglitazona nu a avut potenţial genotoxic într-o baterie comprehensivă de teste in vivo şi in vitro de evaluare a genotoxicităţii. La şobolanii trataţi cu pioglitazonă timp de până la 2 ani a apărut incidenţă crescută a hiperplaziei (la masculi şi femele) şi a tumorilor (la masculi) epiteliului vezicii urinare. Relevanţa acestor constatări nu este cunoscută. La şoarecii de ambele sexe nu a existat răspuns tumorigen. Hiperplazia epiteliului vezicii urinare nu s-a constatat la câinii sau maimuţele tratate timp de până la 12 luni.

Într-un model animal de polipoză adenomatoasă familială (PAF), tratamentul cu două alte tiazolidindione a crescut multiplicarea tumorilor la nivelulcolonului. Relevanţa acestei constatări nu este cunoscută.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Carmeloză calcică

Hidroxipropilceluloză

Lactoză monohidrat

Stearat de magneziu.

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

3 ani.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Blistere din aluminiu/aluminiu, cutii cu 14, 28, 30, 50, 56, 84, 90 şi 98 comprimate.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinţe speciale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Takeda Global Research and Development Centre (Europe) Ltd

61 Aldwich

London

WC2B 4AE

Marea Britanie

8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/00/151/001-003, 007, 014-016, 023

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: 11 Octombrie 2000. Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: 11 Octombrie 2005

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Glustin 30 mg comprimate.

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat conţine 30 mg pioglitazonă sub formă de clorhidrat.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimate.

Comprimatele sunt de culoare albă sau aproape albă, rotunde, plate având marcat „30” pe una din feţe şi „AD4” pe cealaltă faţă..

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Pioglitazona este indicată în tratamentul diabetului zaharat tip 2:

în monoterapie

- la pacienţi (în special pacienţii supraponderali) controlaţi inadecvat prin dietă şi exerciţiu fizic, la care metforminul este inadecvat datorită contraindicaţiilor sau intoleranţei.

ca terapie orală dublă în asociere cu

- metformin, la pacienţi (în special pacienţii supraponderali) cu control glicemic insuficient în pofida dozei maxime tolerate a monoterapiei cu metformin.

- o sulfoniluree, numai la pacienţii care manifestă intoleranţă la metformin sau la care metforminul este contraindicat, cu control glicemic insuficient în pofida dozei maxime tolerate a monoterapiei cu o sulfoniluree.

ca terapie orală triplă în asociere cu

- metformin şi o sulfoniluree, la pacienţi (în special pacienţii supraponderali) cu control glicemic insuficient în pofida terapiei orale duble.

Pioglitazona este de asemenea indicată în asociere cu insulina la pacienţi cu diabet tip 2 la care insulina nu asigură un control glicemic suficient şi la care metforminul este inadecvat datorită contraindicaţiilor sau intoleranţei (vezi pct. 4.4).

4.2 Doze şi mod de administrare

Comprimatele de pioglitazonă se administrează oral o dată pe zi, cu sau fără alimente.

Tratamentul cu pioglitazonă poate fi iniţiat cu doza de 15 sau 30 mg o dată pe zi. Doza poate fi crescută în trepte până la 45 mg o dată pe zi.

În asocierea cu insulină, doza curentă de insulină poate fi păstrată după iniţierea tratamentului cu pioglitazonă. Dacă pacienţii raportează hipoglicemie, doza de insulină trebuie scăzută.

Vârstnici:

La pacienţii vârstnici nu este necesară modificarea dozei (vezi pct. 5.2).

Pacienţi cu insuficienţă renală:

La pacienţii cu insuficienţă renală (clearance al creatininei > 4 ml/min) (vezi pct. 5.2) nu este necesară modificarea dozei. Nu sunt disponibile informaţii referitoare la pacienţi dializaţi, în consecinţă pioglitazona nu trebuie utilizată la aceşti pacienţi.

Pacienţi cu insuficienţă hepatică:

Pioglitazona nu trebuie utilizată la pacienţii cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.4).

Copii şi adolescenţi:

Nu sunt disponibile date asupra utilizării pioglitazonei la pacienţi cu vârsta sub 18 ani; în consecinţă utilizarea pioglitazonei la acest grup de vârstă nu este indicată.

4.3 Contraindicaţii

Pioglitazona este contraindicată la pacienţii cu:

- hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi
- insuficienţă cardiacă sau istoric de insuficienţă cardiacă (stadiile NYHA I până la IV)
- insuficienţă hepatică
- cetoacidoză diabetică.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Retenţia hidrică şi insuficienţa cardiacă:

Pioglitazona poate determina retenţie de hidrică, care poate exacerba sau precipita insuficienţa cardiacă. Când sunt trataţi pacienţi care au cel puţin un factor de risc pentru dezvoltarea insuficienţei cardiace congestive (de exemplu infarct miocardic în antecedente sau boală arterială coronariană simptomatică), medicii trebuie să înceapă cu cea mai mică doză disponibilă şi să crească doza gradat. Pacienţii, în special cei cu rezervă cardiacă scăzută, trebuie urmăriţi pentru decelarea semnelor şi simptomelor de insuficienţă cardiacă, creştere în greutate sau apariţia edemelor. Pioglitazona trebuie întreruptă dacă apare orice deteriorare a stării cardiace. După punerea pe piaţă s-au raportat cazuri de insuficienţă cardiacă atunci când pioglitazona a fost utilizată în asociere cu insulina sau la pacienţi cu istoric de insuficienţă cardiacă; atunci când pioglitazona este utilizată în asociere cu insulina, pacienţii trebuie monitorizaţi pentru apariţia semnelor şi simptomelor de insuficienţă cardiacă, creştere în greutate şi edeme. Dat fiind că insulina şi pioglitazona se asociază cu retenţie hidrică, administrarea lor concomitentă poate creşte riscul de edeme. Pioglitazona trebuie întreruptă dacă apare orice deteriorare a stării cardiace.

Un studiu de evaluare a efectelor cardiovasculare ale pioglitazonei a fost efectuat la pacienţi sub 75 ani cu diabet de tip II şi boală majoră macrovasculară preexistentă. Pioglitazona sau placebo au fost adăugate la medicaţia antidiabetică şi cardiovasculară pentru până la 3,5 ani. Acest studiu a arătat o creştere a rapoartelor referitoare la insuficienţa cardiacă, totuşi aceasta nu a dus la o creştere a mortalităţii în acest studiu. Este necesară prudenţă la pacienţii peste 75 ani datorită experienţei limitate la acest grup de pacienţi.

Monitorizarea funcţiei hepatice:

În cadrul experienţei după punerea pe piaţă post-autorizare au existat rare raportări de disfuncţie hepatocelulară (vezi pct. 4.8). În consecinţă, se recomandă monitorizarea periodică a valorilor concentraţiei plasmatice a enzimelor hepatice la pacienţii trataţi cu pioglitazonă. Înainte de instituirea terapiei cu pioglitazonă, la toţi pacienţii trebuie verificate valorile concentraţiei plasmatice a enzimelor hepatice. Tratamentul cu pioglitazonă nu trebuie instituit la pacienţii cu valori iniţiale crescute ale concentraţiei plasmatice a enzimelor hepatice (ALAT > 2,5 ori limita superioară a normalului) sau cu orice alte semne de hepatopatie.

După instituirea tratamentului cu pioglitazonă se recomandă ca valorile concentraţiei plasmatice a enzimelor hepatice să fie monitorizate periodic, în funcţie de evaluarea clinică. Dacă în cursul tratamentului cu pioglitazonă valorile ALAT cresc de până la 3 ori limita superioară a normalului, concentraţia plasmatică a enzimelor hepatice trebuie reevaluată cât mai curând posibil. Dacă valorile ALAT rămân > 3 ori limita superioară a normalului, tratamentul trebuie întrerupt. Dacă pacientul dezvoltă simptome care sugerează disfuncţie hepatică, ce pot include greaţă, vărsături, dureri abdominale, oboseală, anorexie şi/sau urini hipercrome inexplicabile, trebuie verificate valorile concentraţiei plasmatice a enzimelor hepatice. Până la obţinerea datelor de laborator, decizia de continuare a tratamentului cu pioglitazonă trebuie luată pe baza evaluării clinice. Dacă se constată icter, tratamentul medicamentos trebuie întrerupt.

Creşterea în greutate:

În studiile clinice cu pioglitazonă au existat dovezi de creştere în greutate dependentă de doză, care poate fi datorată acumulării de ţesut adipos şi în unele cazuri asociată cu retenţia de fluide. În unele cazuri creşterea în greutate poate fi un simptom al insuficienţei cardiace, în consecinţă, greutatea trebuie atent monitorizată. O parte a tratamentului diabetului este controlul dietei. Pacienţii trebuie sfătuiţi să respecte strict o dietă cu control al caloriilor.

Hematologie:

În cursul tratamentului cu pioglitazonă a apărut o uşoară reducere a valorii medii a hemoglobinei (4% scădere relativă) şi hematocritului (4,1% scădere relativă), compatibilă cu hemodiluţia. În studii controlate, comparative, ale pioglitazonei s-au observat modificări similare la pacienţii trataţi cu metformin (hemoglobină 3 - 4% şi hematocrit 3,6 - 4,1% scăderi relative) şi, în mai mică măsură, cu sulfoniluree şi insulină (hemoglobină 1 - 2% şi hematocrit 1 - 3,2% scăderi relative).

Hipoglicemia:

Ca o consecinţă a sensibilităţii crescute la insulină, pacienţii cărora li se administrează pioglitazonă în dublă sau triplă asociere cu o sulfoniluree sau în dublă asociere cu insulină pot prezenta risc de hipogligemie dependentă de doză şi, o scădere a dozei de sulfoniluree sau insulină poate fi necesară.

Tulburări oculare:

În perioada după punerea pe piaţă au fost semnalate pentru tiazolidindione, inclusiv pioglitazonă, rapoarte despre apariţia sau agravarea edemului macular diabetic cu scăderea acuităţii vizuale. Mulţi dintre aceşti pacienţi au raportat edeme periferice concomitente. Nu este clar dacă există sau nu o asociere directă între pioglitazonă şi edemul macular, dar medicii care prescriu acest medicament trebuie să aibă în vedere posibilitatea apariţiei edemelui macular dacă pacienţii raportează afectări ale acuităţii vizuale; trebuie avută în vedere recomandarea unui consult oftalmologic corespunzător.

Altele:

Într-o cazul unei analizăe extinse globală a raportărilorartelor de evenimente adverse referitoare la fractura osoasă, la pacienţi trataţi până la 3,5 ani, din studii clinice dublu orb, controlate, randomizate, care au cuprinsla peste 8100 de pacienţi trataţi cu pioglitazonă şi 7400 de pacienţi trataţi cu un comparator pe o perioadă de până la 3,5 ani, s-a evidenţiat o incidenţă crescută a fracturilor osoase la femei.

Fracturile s-au observat la 2,6% dintre femeile cărora li s-ae administrat pioglitazonă faţă de 1,7% dintre femeile tratate cu un comparator. Nu a existat o creştere a frecvenţei fracturilor la bărbaţii trataţi cu pioglitazonă (1,3%), faţă de comparator (1,5%).

Incidenţa calculată a fracturilor a fost de 1,9 fracturi la 100 pacient-ani la femeile tratate cu pioglitazonă şi de 1,1 fracturi la 100 pacient-ani la femeile tratate cu un comparator. Conform acestui set de date, creştereaexcesul de riscului observată pentru femeile tratate cu pioglitazonă este de 0,8 fracturi la 100 pacient-ani de utilizare.

În studiul PROactive, desfăşurat pe durata a 3,5 ani, în vederea evaluării riscului cardiovascular, 44/870 (5,1%; 1,0 fracturi la 100 pacient-ani) dintre femeile tratate cu pioglitazonă au prezentat fracturi, faţă de 23/905 (2,5%; 0,5 fracturi la 100 pacient-ani) dintre pacientele tratate cu un comparator. Nu a existat o creştere a frecvenţei fracturilor la bărbaţii trataţi cu pioglitazonă (1,7%), faţă de comparator (2,1%).

Riscul de fractură trebuie avut în vedere în cazul femeilor cărora li se administrează pioglitazonă în cadrul unui tratament pe perioadă îndelungată.

Ca o consecinţă a accentuării efectului insulinei, tratamentul cu pioglitazonă al pacientelor cu sindrom ovarian polichistic poate determina reluarea ovulaţiei. La aceste paciente poate apare riscul de sarcină. Pacientele trebuie să cunoască acest risc iar dacă o pacientă doreşte să rămână gravidă sau dacă rămâne gravidă, tratamentul trebuie întrerupt (vezi pct. 4.6).

Pioglitazona trebuie utilizată cu precauţie în cazul administrării concomitente de inhibitori (de exemplu gemfibrozil) sau de inductori (de exemplu rifampicină) ai citocromului P450 2C8. Trebuie urmărit îndeaproape controlul glicemiei. Trebuie luată în considerare ajustarea dozelor de pioglitazonă în intervalul de dozaj recomandat sau modificări ale tratamentului diabetului (vezi pct. 4.5).

Comprimatele Glustin conţin lactoză monohidrat şi, în consecinţă, nu trebuie administrate la pacienţii cu probleme ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază Lapp sau malabsorbţie de glucoză-galactoză.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Studiile privind interacţiunile medicamentoase au arătat că pioglitazona nu are efect relevant asupra farmacocineticii sau farmacodinamicii digoxinei, warfarinei, fenprocumonei şi metforminului. Administrarea asociată a pioglitazonei cu sulfoniluree nu afectează farmacocinetica sulfonilureei. Studiile la om sugerează absenţa inducerii principalelor izoenzime inductibile ale citocromului P450, 1A, 2C8/9 şi 3A4. Studiile in vitro nu au evidenţiat inhibarea nici unei izoenzime a citocromului P450. Nu sunt de aşteptat interacţiuni cu substanţele metabolizate de aceste enzime, de exemplu anticoncepţionale orale, ciclosporină, blocante ale canalului de calciu şi inhibitorii HMGCoA reductazei.

Asocierea pioglitazonei cu gemfibrozil (un inhibitor al izoenzimei 2C8 a citocromului P450) a determinat o creştere de 3 ori a ASC pentru pioglitazonă. Deoarece în cazul administrării concomitente de gemfibrozil există un potenţial de creştere dependentă de doză a evenimentelor adverse, poate fi necesară scăderea dozei de pioglitazonă (vezi pct. 4.4). Asocierea pioglitazonei cu rifampicină (un inductor al izoenzimei 2C8 a citocromului P450) a determinat o scădere cu 54% a ASC pentru pioglitazonă. Atunci când se administrează concomitent cu rifampicină poate fi necesară creşterea dozei de pioglitazonă. Trebuie luată în considerare o monitorizare atentă a glicemiei (vezi pct. 4.4).

4.6 Sarcina şi alăptarea

Utilizarea în cursul sarcinii:

Nu există date adecvate la om pentru a se determina siguranţa pioglitazonei în cursul sarcinii. În studiile cu pioglitazonă la animale s-a observat restricţia creşterii fetale. Aceasta poate fi atribuită acţiunii pioglitazonei de diminuare a hiperinsulinemiei materne şi a rezistenţei crescute la insulină care apar în timpul sarcinii, reducând astfel disponibilitatea substraturilor metabolice pentru creşterea fetală. Relevanţa la om a unui astfel de mecanism este neclară iar pioglitazona nu trebuie utilizată în cursul sarcinii.

Utilizarea în cursul alăptării:

S-a demonstrat că pioglitazona este prezentă în laptele femelelor de şobolan. Nu se ştie dacă pioglitazona se excretă în laptele uman. În consecinţă, pioglitazona nu trebuie administrată la femeile care alăptează.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Nu s-au observat efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de folosi utilaje.

4.8 Reacţii adverse

Reacţiile adverse raportate mai frecvent (> 0,5 %) decât cu placebo şi ca mai mult decât un caz izolat la pacienţii care au primit pioglitazonă în studiile dublu-orb sunt enumerate mai jos sub forma clasificării MedDRA pe aparate, sisteme şi organe şi ca frecvenţă absolută. Frecvenţele sunt definite astfel: foarte frecvent >1/10; frecvent > 1/100, < 1/10; mai puţin frecvent > 1/1000, < 1/100; rar > 1/10000, < 1/1000; foarte rar < 1/10000; frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată pe baza datelor disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

PIOGLITAZONĂ ÎN MONOTERAPIE

Tulburări oculare

Frecvent: tulburări de vedere

Infecţii şi infestări

Frecvent: infecţie a căilor respiratorii superioare

Mai puţin frecvent: sinuzită

Investigaţii diagnostice

Frecvent: creştere în greutate

Tulburări ale sistemului nervos

Frecvent: hipoestezie

Mai puţin frecvent: insomnie

PIOGLITAZONĂ ÎN ASOCIERE CU METFORMIN

Tulburări hematologice şi limfatice

Frecvent: anemie

Tulburări oculare

Frecvent: tulburări de vedere

Tulburări gastro-intestinale

Mai puţin frecvent: flatulenţă

Investigaţii diagnostice

Frecvent: creştere în greutate

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv

Frecvent: artralgii

Tulburări ale sistemului nervos

Frecvent: cefalee

Tulburări renale şi ale căilor urinare

Frecvent: hematurie

Tulburări ale aparatului genital şi sânului

Frecvent: disfuncţie erectilă

PIOGLITAZONĂ ÎN ASOCIERE CU SULFONILUREE

Tulburări acustice şi vestibulare

Mai puţin frecvent: vertij

Tulburări oculare

Mai puţin frecvent: tulburări de vedere

Tulburări gastro-intestinale

Frecvent: flatulenţă

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Mai puţin frecvent: oboseală

Investigaţii diagnostice

Frecvent: creştere în greutate

Mai puţin frecvent: creştere a valorilor concentraţiei plasmatice a dehidrogenazei lactice

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Mai puţin frecvent: creşterea apetitului alimentar, hipoglicemie

Tulburări ale sistemului nervos

Frecvent: ameţeli

Mai puţin frecvent: cefalee

Tulburări renale şi ale căilor urinare

Mai puţin frecvent: glicozurie, proteinurie

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Mai puţin frecvent: transpiraţie

PIOGLITAZONĂ ÎN TRIPLĂ ASOCIERE CU METFORMIN ŞI SULFONILUREE

Investigaţii diagnostice

Frecvent: creştere în greutate, creşterea creatinfosfokinazei sanguine

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Foarte frecvent: hipoglicemie

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv

Frecvent: artralgii

PIOGLITAZONĂ ÎN ASOCIERE CU INSULINĂ

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Frecvent: hipoglicemie

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Foarte frecvent: edeme

Infecţii şi infestări

Frecvent: bronşită

Investigaţii diagnostice

Frecvent: creştere în greutate

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv

Frecvent: dureri de spate, artralgii

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

Frecvent: dispnee

Tulburări cardiace

Frecvent: insuficienţă cardiacă

DATE DIN PERIOADA DUPĂ PUNEREA PE PIAŢĂ

Tulburări oculare

Edem macular: frecvenţă necunoscută

În studiile clinice controlate s–au raportat edeme la 6-9% dintre pacienţii trataţi cu pioglitazonă timp de un an. Ratele de apariţie a edemelor în grupurile de comparaţie (sulfoniluree, metformin) au fost de 2-5%. Edemele au fost în general uşoare până la moderate şi de obicei nu au necesitat întreruperea tratamentului.

În studiile controlate cu comparator activ, creşterea medie în greutate în cazul pioglitazonei administrată în monoterapie a fost 2-3 kg în timp de un an. Aceasta a fost similară cu cea constatată într-un grup comparator activ cu sulfoniluree. În studiile cu asocieri medicamentoase, pioglitazona adăugată la metformin a dus la o medie a creşterii în greutate de 1,5 kg în timp de un an, iar adăugată la sulfoniluree creşterea a fost de 2,8 kg. În grupurile de comparaţie adăugarea sulfonilureei la metformin a dus la creştere medie în greutate de 1,3 kg iar adăugarea metforminului la sulfoniluree a dus la o scădere medie a greutăţii de 1,0 kg.

Tulburarea vederii a fost raportată în principal la începutul tratamentului, este legată de modificările valorilor glicemiei şi se datorează alterării temporare a turgidităţii şi a indicelui de refracţie al cristalinului, aşa cum se constată şi cu alţi agenţi hipoglicemianţi.

În studiile clinice cu pioglitazonă incidenţa creşterii valorilor concentraţiei plasmatice a ALAT mai mare decât de trei ori limita superioară a normalului a fost egală cu incidenţa în grupul placebo dar mai mică decât cea constatată în grupurile de comparaţie cu sulfoniluree sau metformin. Valorile medii ale concentraţiei plasmatice a enzimelor hepatice au scăzut sub tratamentul cu pioglitazonă. În cadrul experienţei după punerea pe piaţă au survenit cazuri rare de creşteri ale valorilor concentraţiei plasmatice a enzimelor hepatice şi disfuncţie hepato-celulară. Cu toate că, în cazuri foarte rare, s-a raportat deznodământ letal, nu a fost stabilită o relaţie cauzală.

În studiile clinice controlate incidenţa raportărilor de insuficienţă cardiacă sub tratament cu pioglitazonă a fost aceeaşi ca în grupurile de tratament cu placebo, metformin şi sulfoniluree, dar a fost crescută în cazul asocierii cu insulina. Într-un studiu de evaluare a efectelor la pacienţi cu boală majoră macrovasculară preexistentă, ,incidenţa insuficienţei cardiace grave a fost cu 1,6% mai mare cu pioglitazonă decât cu placebo atunci când pioglitazona a fost adăugată la terapie ce includea insulina. Totuşi, aceasta nu a dus la o creştere a mortalităţii în acest studiu. În cadrul utilizării după punerea pe piaţă a pioglitazonei insuficienţa cardiacă a fost raportată rar, dar mai frecvent atunci când pioglitazona a fost utilizată în asociere cu insulina sau la pacienţi cu un istoric de insuficienţă cardiacă.

S-a efectuat o analiză globalăextinsă a rapoartărilortelor de evenimente adverse referitoare la fractura osoasă, la pacienţi trataţi până la 3,5 ani, din studii clinice dublu orb, controlate cu un comparator, randomizate, care au cuprinsla peste 8100 de pacienţi trataţi cu pioglitazonă şi 7400 de pacienţi trataţi cu un comparator pe o perioadă de până la 3,5 ani. S-a observat o frecvenţă mai mare a fracturilor la femeile cărora li se administra pioglitazonă (2,6%) faţă de comparator (1,7%). Nu a existat o creştere a frecvenţei fracturilor la bărbaţii trataţi cu pioglitazonă (1,3%), faţă de comparator (1,5%).

În studiul PROactive, desfăşurat pe durata a 3,5 ani, în vederea evaluării riscului cardiovascular, 44/870 (5,1%) dintre femeile tratate cu pioglitazonă au prezentat fracturi, faţă de 23/905 (2,5%) dintre pacientele tratate cu un comparator. Nu a existat o creştere a frecvenţei fracturilor la bărbaţii trataţi cu pioglitazonă (1,7%), faţă de comparator (2,1%).

4.9 Supradozaj

Pacienţii au luat pioglitazonă în doză mai mare decât cea mai mare doză recomandată, de 45 mg/zi. Doza maximă raportată, de 120 mg/zi timp de patru zile, apoi 180 mg/zi timp de şapte zile, nu s–a asociat cu nici un simptom.

În asociere cu sulfoniluree sau cu insulină poate să survină hipoglicemie. În caz de supradozaj trebuie instituite măsuri simptomatice şi suportive generale.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: antidiabetice orale; tiazolidindione, cod ATC: A10 BG03.

Efectele pioglitazonei pot fi mediate de reducerea rezistenţei la insulină. Pioglitazona pare să acţioneze prin activarea unor receptori nucleari specifici (receptorul gama activat de proliferatorul peroxizomilor), ducând la creşterea sensibilităţii la insulină a celulelor hepatice, adipocitelor şi celulelor musculare striate la animale. S-a arătat că tratamentul cu pioglitazonă reduce producţia hepatică de glucoză şi creşte consumul periferic de glucoză în cazul rezistenţei la insulină.

Controlul glicemic în condiţii de repaus alimentar şi postprandial la pacienţii cu diabet zaharat tip 2 se îmbunătăţeşte. Controlul glicemic îmbunătăţit se asociază cu reducerea concentraţiilor plasmatice ale insulinei atât în condiţii de repaus alimentarcât şi postprandial. Un studiu clinic cu pioglitazonă versus. gliclazidă în monoterapie a fost extins la doi ani pentru a evalua timpul până la eşecul tratamentului (definit prin valori ale HbA1c ≥ 8,0% după primele şase luni de tratament). Analiza Kaplan-Meier a evidenţiat un timp mai scurt până la eşecul tratamentului la pacienţii trataţi cu gliclazidă în comparaţie cu pioglitazonă. La doi ani, controlul glicemic (definit prin valori ale HbA1c < 8,0%) s–a menţinut la 69% dintre pacienţii trataţi cu pioglitazonă, în comparaţie cu 50% dintre cei trataţi cu gliclazidă. Într–un studiu cu durata de doi ani, cu terapie asociată, comparând pioglitazona cu gliclazida atunci când a fost adăugată la metformin, controlul glicemic, măsurat ca modificarea medie a HbA1c faţă de valoarea iniţială, a fost similar în cele două grupuri de tratament după un an. Rata deteriorării HbA1c în cel de-al doilea an a fost mai mică cu pioglitazonă decât cu gliclazidă.

Într-un studiu controlat cu placebo, pacienţi cu control glicemic neadecvat chiar după o perioadă de trei luni de optimizare a dozei de insulină au fost randomizaţi pe pioglitazonă sau placebo pentru 12 luni. Pacienţii cărora li s-a administrat pioglitazonă au avut o scădere medie a HbA1c de 0,45% faţă de cei care au continuat tratamentul cu insulină în monoterapie şi o scădere a dozei de insulină în cadrul grupului tratat cu pioglitazonă.

Analiza HOMA arată că pioglitazona îmbunătăţeşte funcţia celulelor beta, pe lângă creşterea sensibilităţii la insulină. Studii clinice cu durata de doi ani au arătat menţinerea acestui efect.

În studiile clinice de un an, pioglitazona s-a asociat constant cu o reducere semnificativă statistic a raportului albumină/creatinină în comparaţie cu raportul iniţial.

Efectul pioglitazonei (45 mg în monoterapie vs. placebo) a fost studiat într-un studiu restrâns cu durată de 18 săptămâni la pacienţi cu diabet tip 2. Pioglitazona s-a asociat cu creştere semnificativă în greutate. Ţesutul adipos la nivel visceral s-a redus semnificativ, constatându-se în acelaşi timp o creştere a masei ţesutului adipos extraabdominal. Modificări similare ale distribuţiei ţesutului adipos în organism s-au însoţit de creşterea sensibilităţii la insulină. În majoritatea studiilor clinice s-a observat, în comparaţie cu placebo, reducerea concentratiei trigliceridelor plasmatice totale şi a acizilor graşi liberi şi creşterea valorilor concentratiei plasmatice a colesterolului HDL, cu creşteri mici, fără semnificaţie clinică, ale valorilor colesterolului LDL.

În studiile clinice cu durată până la doi ani, pioglitazona a redus valorile concentraţiei trigliceridelor plasmatice totale şi acizilor graşi liberi şi a crescut valorile concentraţiei plasmatice a colesterolului HDL în comparaţie cu placebo, metforminul sau gliclazida. Pioglitazona nu a produs creşteri semnificative statistic ale valorilor concentraţiei plasmatice a colesterolului LDL în comparaţie cu placebo, în timp ce cu metformin şi gliclazidă s-au observat reduceri. Într-un studiu de 20 săptămâni, pe lângă reducerea valorilor concentraţiei plasmatice a trigliceridelor în condiţii de repaus alimentar, pioglitazona a redus hipertrigliceridemia postprandială printr-un efect atât asupra trigliceridelor absorbite, cât şi asupra celor sintetizate hepatic. Aceste efecte au fost independente de efectele pioglitazonei asupra glicemiei şi au fost semnificativ diferite statistic de glibenclamidă.

În studiul PROactive, un studiu al efectelor cardiovasculare, 5238 pacienţi cu diabet tip 2 şi boală majoră macrovasculară preexistentă au fost randomizaţi pe pioglitazonă sau placebo ca supliment al medicaţiei existente antidiabetice şi cardiovasculare pentru o perioadă de până la 3,5 ani. Pacienţii incluşi în studiu au avut o vârstă medie de 62 ani; durata medie a bolii diabetice a fost 9,5 ani. Aproximativ o treime din pacienţi urmau tratament cu insulină în asociere cu metformin şi/sau o sulfoniluree. Pentru a fi eligibili pacienţii trebuiau să fi avut una sau mai multe din următoarele: infarct miocardic, accident vascular cerebral, intervenţie cardiacă percutanată sau bypass arterial coronarian cu implant, sindrom coronarian acut, boală arterială coronariană sau boală arterială obstructivă periferică. Aproape jumătate dintre pacienţi au avut în antecedente un infarct miocardic şi aproximativ 20% au avut un accident vascular cerebral. Aproximativ jumătate dintre pacienţii incluşi în studiu au avut cel puţin două dintre criteriile de istoric cardiovascular necesare intrării în studiu. Aproape toţi subiecţii (95%) urmau tratament cu medicaţie cardiovasculară (beta-blocanţi, inhibitori ECA, antagonişti ai angiotensinei II, blocanţi ai canalelor de calciu, nitraţi, diuretice, acid acetilsalicilic, statine, fibraţi).

Deşi studiul a eşuat în demonstrarea obiectivului primar, reprezentat de o combinaţie a mortalităţiilor de orice cauză, infarct miocardic non-letal, accident vascular cerebral, sindrom coronarian acut, amputaţie majoră de membru inferior, revascularizare coronariană şi revascularizare a membrului inferior, rezultatele sugerează că nu există motive de îngrijorare la nivel cardiovascular privind administrarea pe termen lung a pioglitazonei. Totuşi, incidenţa edemelor, a creşterii în greutate şi a insuficienţei cardiace au fost crescute. Nu a fost observată o creştere a mortalităţii datorate insuficienţei cardiace.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţia:

După administrarea orală pioglitazona este absorbită rapid iar concentraţiile plasmatice maxime ale pioglitazonei nemodificate se realizează de obicei la 2 ore după administrare. Pentru doze între 2-60 mg s-au observat creşteri proporţionale ale concentraţiei plasmatice. Concentraţia la starea de echilibru se realizează după 4-7 zile de administrare. Administrarea repetată nu duce la acumularea compusului sau a metaboliţilor săi. Absorbţia nu este influenţată de ingestia de alimente. Biodisponibilitatea absolută este mai mare de 80 %.

Distribuţia:

Volumul de distribuţie estimat la om este 0,25 l/kg.

Pioglitazona şi toţi metaboliţii ei se leagă extensiv de proteinele plasmatice (> 99 %).

Metabolizarea:

Pioglitazona suferă metabolizare hepatică extensivă prin hidroxilarea grupărilor metil alifatice. Aceasta se realizează predominant de către izoenzima 2C8 a citocromului P450, cu toate că şi alte izoforme pot fi implicate într-o măsură mai mică. Trei din cei şase metaboliţi identificaţi sunt activi. (M-II, M-III şi M-IV). Atunci când se iau în considerare activitatea, concentraţiile şi legarea de proteine, pioglitazona şi metabolitul M-III contribuie egal la eficacitate. Pe baza acestui fapt, contribuţia la eficacitate a M-IV este aproximativ de trei ori cea a pioglitazonei, în timp ce eficacitatea relativă a lui M-II este minimă.

Studiile in vitro nu au adus dovezi că pioglitazona inhibă vreuna din izoenzimele citocromului P450. La om nu există inducţie a principalelor izoenzime P450 inductibil: 1A, 2C8/9 şi 3A4.

Studiile privind interacţiunile au arătat că pioglitazona nu are efect relevant asupra farmacocineticii sau farmacodinamicii digoxinei, warfarinei, fenprocumonei şi metforminului. Administrarea concomitentă de pioglitazonă cu gemfibrozil (un inhibitor al izoenzimei 2C8 a citocromului P450) sau cu rifampicină (un inductor al izoenzimei 2C8 a citocromului P450) a determinat creşterea, respectiv scăderea concentraţiei plasmatice a pioglitazonei (vezi pct. 4.5)

Eliminarea:

După administrarea orală la om a pioglitazonei marcate radioactiv, marcajul s-a regăsit în principal în fecale (55%) şi, în cantitate mai mică, în urină (45%). La animale, în urină sau fecale se pot detecta doar mici cantităţi de pioglitazonă nemodificată. Valoarea medie a timpului de înjumătăţire plasmatică a pioglitazonei nemodificate la om este 5 până la 6 ore iar pentru totalul metaboliţilor activi este 16 până la 23 ore.

Vârstnici:

Farmacocinetica la starea de echilibru este similară la pacienţii de 65 ani sau mai mult şi la subiecţii tineri.

Pacienţi cu insuficienţă renală:

La pacienţii cu insuficienţă renală concentraţiile plasmatice ale pioglitazonei şi metaboliţilor ei sunt mai mici decât cele constatate la subiecţii cu funcţie renală normală, dar clearance-ul oral al substanţei de referinţă este similar. Astfel, concentraţia pioglitazonei libere (nelegate) este nemodificată.

Pacienţi cu insuficienţă hepatică:

Concentraţia plasmatică totală a pioglitazonei este nemodificată, dar cu un volum de distribuţie mai mare. Astfel, clearance-ul intrisec este redus, cuplat cu o cantitate mai mare a fracţiunii libere (nelegate) a pioglitazonei.

5.3 Date preclinice de siguranţă

În studiile toxicologice, după administrarea de doze repetate la şoareci, şobolani, câini şi maimuţe au apărut constant expansiunea volumului plasmatic, cu hemodiluţie, anemie şi hipertrofie cardiacă excentrică, reversibilă. Suplimentar, s-a observat creşterea depunerilor şi infiltrării de ţesut adipos. Aceste constatări s-au observat la toate speciile, la concentraţii plasmatice ≤ 4 ori expunerea clinică. În studiile cu pioglitazonă la animale a apărut restricţia creşterii fetale. Aceasta poate fi atribuită acţiunii pioglitazonei de diminuare a hiperinsulinemiei materne şi a rezistenţei crescute la insulină care au loc în cursul sarcinii, reducând astfel disponibilitatea substraturilor metabolice ale creşterii fetale.

Pioglitazona nu a avut potenţial genotoxic într-o baterie comprehensivă de teste in vivo şi in vitro de evaluare a genotoxicităţii. La şobolanii trataţi cu pioglitazonă timp de până la 2 ani a apărut incidenţă crescută a hiperplaziei (la masculi şi femele) şi a tumorilor (la masculi) epiteliului vezicii urinare. Relevanţa acestor constatări nu este cunoscută. La şoarecii de ambele sexe nu a existat răspuns tumorigen. Hiperplazia epiteliului vezicii urinare nu s-a constatat la câinii sau maimuţele tratate timp de până la 12 luni.

Într-un model animal de polipoză adenomatoasă familială (PAF), tratamentul cu două alte tiazolidindione a crescut multiplicarea tumorilor la nivelulcolonului. Relevanţa acestei constatări nu este cunoscută.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Carmeloză calcică

Hidroxipropilceluloză

Lactoză monohidrat

Stearat de magneziu.

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

3 ani.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Blistere din aluminiu/aluminiu, cutii cu 14, 28, 30, 50, 56, 84, 90 şi 98 comprimate.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinţe speciale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Takeda Global Research and Development Centre (Europe) Ltd

61 Aldwych

London

WC2B 4AE

Marea Britanie

8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/00/151/004-006, 008, 017-019, 024

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: 11 Octombrie 2000. Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: 11 Octombrie 2005

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Glustin 45 mg comprimate.

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat conţine 45 mg pioglitazonă sub formă de clorhidrat.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimate.

Comprimatele sunt de culoare albă spre alb spălăcitsau aproape albă, rotunde, plate şi marcateavând marcat „45” pe una din feţe şi „AD4” pe cealaltă faţă..

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Pioglitazona este indicată în tratamentul diabetului zaharat tip 2:

în monoterapie

- la pacienţi (în special pacienţii supraponderali) controlaţi inadecvat prin dietă şi exerciţiu fizic, la care metforminul este inadecvat datorită contraindicaţiilor sau intoleranţei.

ca terapie orală dublă în asociere cu

- metformin, la pacienţi (în special pacienţii supraponderali) cu control glicemic insuficient în pofida dozei maxime tolerate a monoterapiei cu metformin.

- o sulfoniluree, numai la pacienţii care manifestă intoleranţă la metformin sau la care metforminul este contraindicat, cu control glicemic insuficient în pofida dozei maxime tolerate a monoterapiei cu o sulfoniluree.

ca terapie orală triplă în asociere cu

- metformin şi o sulfoniluree, la pacienţi (în special pacienţii supraponderali) cu control glicemic insuficient în pofida terapiei orale duble.

Pioglitazona este de asemenea indicată în asociere cu insulina la pacienţi cu diabet tip 2 la care insulina nu asigură un control glicemic suficient şi la care metforminul este inadecvat datorită contraindicaţiilor sau intoleranţei (vezi pct. 4.4).

4.2 Doze şi mod de administrare

Comprimatele de pioglitazonă se administrează oral o dată pe zi, cu sau fără alimente.

Tratamentul cu pioglitazonă poate fi iniţiat cu doza de 15 sau 30 mg o dată pe zi. Doza poate fi crescută în trepte până la 45 mg o dată pe zi.

În asocierea cu insulină, doza curentă de insulină poate fi păstrată după iniţierea tratamentului cu pioglitazonă. Dacă pacienţii raportează hipoglicemie, doza de insulină trebuie scăzută.

Vârstnici:

La pacienţii vârstnici nu este necesară modificarea dozei (vezi pct. 5.2).

Pacienţi cu insuficienţă renală:

La pacienţii cu insuficienţă renală (clearance al creatininei > 4 ml/min) (vezi pct. 5.2) nu este necesară modificarea dozei. Nu sunt disponibile informaţii referitoare la pacienţi dializaţi, în consecinţă pioglitazona nu trebuie utilizată la aceşti pacienţi.

Pacienţi cu insuficienţă hepatică:

Pioglitazona nu trebuie utilizată la pacienţii cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.4).

Copii şi adolescenţi:

Nu sunt disponibile date asupra utilizării pioglitazonei la pacienţi cu vârsta sub 18 ani; în consecinţă utilizarea pioglitazonei la acest grup de vârstă nu este indicată.

4.3 Contraindicaţii

Pioglitazona este contraindicată la pacienţii cu:

- hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi
- insuficienţă cardiacă sau istoric de insuficienţă cardiacă (stadiile NYHA I până la IV)
- insuficienţă hepatică
- cetoacidoză diabetică.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Retenţia hidrică şi insuficienţa cardiacă:

Pioglitazona poate determina retenţie de hidrică, care poate exacerba sau precipita insuficienţa cardiacă. Când sunt trataţi pacienţi care au cel puţin un factor de risc pentru dezvoltarea insuficienţei cardiace congestive (de exemplu infarct miocardic în antecedente sau boală arterială coronariană simptomatică), medicii trebuie să înceapă cu cea mai mică doză disponibilă şi să crească doza gradat. Pacienţii, în special cei cu rezervă cardiacă scăzută, trebuie urmăriţi pentru decelarea semnelor şi simptomelor de insuficienţă cardiacă, creştere în greutate sau apariţia edemelor. Pioglitazona trebuie întreruptă dacă apare orice deteriorare a stării cardiace. După punerea pe piaţă s-au raportat cazuri de insuficienţă cardiacă atunci când pioglitazona a fost utilizată în asociere cu insulina sau la pacienţi cu istoric de insuficienţă cardiacă; atunci când pioglitazona este utilizată în asociere cu insulina, pacienţii trebuie monitorizaţi pentru apariţia semnelor şi simptomelor de insuficienţă cardiacă, creştere în greutate şi edeme. Dat fiind că insulina şi pioglitazona se asociază cu retenţie hidrică, administrarea lor concomitentă poate creşte riscul de edeme. Pioglitazona trebuie întreruptă dacă apare orice deteriorare a stării cardiace.

Un studiu de evaluare a efectelor cardiovasculare ale pioglitazonei a fost efectuat la pacienţi sub 75 ani cu diabet de tip II şi boală majoră macrovasculară preexistentă. Pioglitazona sau placebo au fost adăugate la medicaţia antidiabetică şi cardiovasculară pentru până la 3,5 ani. Acest studiu a arătat o creştere a rapoartelor referitoare la insuficienţa cardiacă, totuşi aceasta nu a dus la o creştere a mortalităţii în acest studiu. Este necesară prudenţă la pacienţii peste 75 ani datorită experienţei limitate la acest grup de pacienţi.

Monitorizarea funcţiei hepatice:

În cadrul experienţei după punerea pe piaţă au existat rare raportări de disfuncţie hepatocelulară (vezi pct. 4.8). În consecinţă, se recomandă monitorizarea periodică a valorilor concentraţiei plasmatice a enzimelor hepatice la pacienţii trataţi cu pioglitazonă. Înainte de instituirea terapiei cu pioglitazonă, la toţi pacienţii trebuie verificate valorile concentraţiei plasmatice a enzimelor hepatice. Tratamentul cu pioglitazonă nu trebuie instituit la pacienţii cu valori iniţiale crescute ale concentraţiei plasmatice a enzimelor hepatice (ALAT > 2,5 ori limita superioară a normalului) sau cu orice alte semne de hepatopatie.

După instituirea tratamentului cu pioglitazonă se recomandă ca valorile concentraţiei plasmatice a enzimelor hepatice să fie monitorizate periodic, în funcţie de evaluarea clinică. Dacă în cursul tratamentului cu pioglitazonă valorile ALAT cresc de până la 3 ori limita superioară a normalului, concentraţia plasmatică a enzimelor hepatice trebuie reevaluată cât mai curând posibil. Dacă valorile ALAT rămân > 3 ori limita superioară a normalului, tratamentul trebuie întrerupt. Dacă pacientul dezvoltă simptome care sugerează disfuncţie hepatică, ce pot include greaţă, vărsături, dureri abdominale, oboseală, anorexie şi/sau urini hipercrome inexplicabile, trebuie verificate valorile concentraţiei plasmatice a enzimelor hepatice. Până la obţinerea datelor de laborator, decizia de continuare a tratamentului cu pioglitazonă trebuie luată pe baza evaluării clinice. Dacă se constată icter, tratamentul medicamentos trebuie întrerupt.

Creşterea în greutate:

În studiile clinice cu pioglitazonă au existat dovezi de creştere în greutate dependentă de doză, care poate fi datorată acumulării de ţesut adipos şi în unele cazuri asociată cu retenţia de fluide. În unele cazuri creşterea în greutate poate fi un simptom al insuficienţei cardiace, în consecinţă, greutatea trebuie atent monitorizată. O parte a tratamentului diabetului este controlul dietei. Pacienţii trebuie sfătuiţi să respecte strict o dietă cu control al caloriilor.

Hematologie:

În cursul tratamentului cu pioglitazonă a apărut o uşoară reducere a valorii medii a hemoglobinei (4% scădere relativă) şi hematocritului (4,1% scădere relativă), compatibilă cu hemodiluţia. În studii controlate, comparative, ale pioglitazonei s-au observat modificări similare la pacienţii trataţi cu metformin (hemoglobină 3-4% şi hematocrit 3,6- 4,1% scăderi relative) şi, în mai mică măsură, cu sulfoniluree şi insulină (hemoglobină 1-2% şi hematocrit 1- 3,2% scăderi relative).

Hipoglicemia:

Ca o consecinţă a sensibilităţii crescute la insulină, pacienţii cărora li se administrează pioglitazonă în dublă sau triplă asociere cu o sulfoniluree sau în dublă asociere cu insulină pot prezenta risc de hipogligemie dependentă de doză şi, o scădere a dozei de sulfoniluree sau insulină poate fi necesară.

Tulburări oculare:

În perioada după punerea pe piaţă au fost semnalate pentru tiazolidindione, inclusiv pioglitazonă, rapoarte despre apariţia sau agravarea edemului macular diabetic cu scăderea acuităţii vizuale. Mulţi dintre aceşti pacienţi au raportat edeme periferice concomitente. Nu este clar dacă există sau nu o asociere directă între pioglitazonă şi edemul macular, dar medicii care prescriu acest medicament trebuie să aibă în vedere posibilitatea apariţiei edemelui macular dacă pacienţii raportează afectări ale acuităţii vizuale; trebuie avută în vedere recomandarea unui consult oftalmologic corespunzător.

Altele:

Într-o cazul unei analizăe extinse globală a raportărilorartelor de evenimente adverse referitoare la fractura osoasă, la pacienţi trataţi până la 3,5 ani, din studii clinice dublu orb, controlate, randomizate, care au cuprinsla peste 8100 de pacienţi trataţi cu pioglitazonă şi 7400 de pacienţi trataţi cu un comparator pe o perioadă de până la 3,5 ani, s-a evidenţiat o incidenţă crescută a fracturilor osoase la femei.

Fracturile s-au observat la 2,6% dintre femeile cărora li s-ae administrat pioglitazonă faţă de 1,7% dintre femeile tratate cu un comparator. Nu a existat o creştere a frecvenţei fracturilor la bărbaţii trataţi cu pioglitazonă (1,3%), faţă de comparator (1,5%).

Incidenţa calculată a fracturilor a fost de 1,9 fracturi la 100 pacient-ani la femeile tratate cu pioglitazonă şi de 1,1 fracturi la 100 pacient-ani la femeile tratate cu un comparator. Conform acestui set de date, creştereaexcesul de riscului observată pentru femeile tratate cu pioglitazonă este de 0,8 fracturi la 100 pacient-ani de utilizare.

În studiul PROactive, desfăşurat pe durata a 3,5 ani, în vederea evaluării riscului cardiovascular, 44/870 (5,1%; 1,0 fracturi la 100 pacient-ani) dintre femeile tratate cu pioglitazonă au prezentat fracturi, faţă de 23/905 (2,5%; 0,5 fracturi la 100 pacient-ani) dintre pacientele tratate cu un comparator. Nu a existat o creştere a frecvenţei fracturilor la bărbaţii trataţi cu pioglitazonă (1,7%), faţă de comparator (2,1%).

Riscul de fractură trebuie avut în vedere în cazul femeilor cărora li se administrează pioglitazonă în cadrul unui tratament pe perioadă îndelungată.

Ca o consecinţă a accentuării efectului insulinei, tratamentul cu pioglitazonă al pacientelor cu sindrom ovarian polichistic poate determina reluarea ovulaţiei. La aceste paciente poate apare riscul de sarcină. Pacientele trebuie să cunoască acest risc iar dacă o pacientă doreşte să rămână gravidă sau dacă rămâne gravidă, tratamentul trebuie întrerupt (vezi pct. 4.6).

Pioglitazona trebuie utilizată cu precauţie în cazul administrării concomitente de inhibitori (de exemplu gemfibrozil) sau de inductori (de exemplu rifampicină) ai citocromului P450 2C8. Trebuie urmărit îndeaproape controlul glicemiei. Trebuie luată în considerare ajustarea dozelor de pioglitazonă în intervalul de dozaj recomandat sau modificări ale tratamentului diabetului (vezi pct. 4.5).

Comprimatele Glustin conţin lactoză monohidrat şi, în consecinţă, nu trebuie administrate la pacienţii cu probleme ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază Lapp sau malabsorbţie de glucoză-galactoză.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Studiile privind interacţiunile medicamentoase au arătat că pioglitazona nu are efect relevant asupra farmacocineticii sau farmacodinamicii digoxinei, warfarinei, fenprocumonei şi metforminului. Administrarea asociată a pioglitazonei cu sulfoniluree nu afectează farmacocinetica sulfonilureei. Studiile la om sugerează absenţa inducerii principalelor izoenzime inductibile ale citocromului P450, 1A, 2C8/9 şi 3A4. Studiile in vitro nu au evidenţiat inhibarea nici unei izoenzime a citocromului P450. Nu sunt de aşteptat interacţiuni cu substanţele metabolizate de aceste enzime, de exemplu anticoncepţionale orale, ciclosporină, blocante ale canalului de calciu şi inhibitorii HMGCoA reductazei.

Asocierea pioglitazonei cu gemfibrozil (un inhibitor al izoenzimei 2C8 a citocromului P450) a determinat o creştere de 3 ori a ASC pentru pioglitazonă. Deoarece în cazul administrării concomitente de gemfibrozil există un potenţial de creştere dependentă de doză a evenimentelor adverse, poate fi necesară scăderea dozei de pioglitazonă (vezi pct. 4.4). Asocierea pioglitazonei cu rifampicină (un inductor al izoenzimei 2C8 a citocromului P450) a determinat o scădere cu 54% a ASC pentru pioglitazonă. Atunci când se administrează concomitent cu rifampicină poate fi necesară creşterea dozei de pioglitazonă. Trebuie luată în considerare o monitorizare atentă a glicemiei (vezi pct. 4.4).

4.6 Sarcina şi alăptarea

Utilizarea în cursul sarcinii:

Nu există date adecvate la om pentru a se determina siguranţa pioglitazonei în cursul sarcinii. În studiile cu pioglitazonă la animale s-a observat restricţia creşterii fetale. Aceasta poate fi atribuită acţiunii pioglitazonei de diminuare a hiperinsulinemiei materne şi a rezistenţei crescute la insulină care apar în timpul sarcinii, reducând astfel disponibilitatea substraturilor metabolice pentru creşterea fetală. Relevanţa la om a unui astfel de mecanism este neclară iar pioglitazona nu trebuie utilizată în cursul sarcinii.

Utilizarea în cursul alăptării:

S-a demonstrat că pioglitazona este prezentă în laptele femelelor de şobolan. Nu se ştie dacă pioglitazona se excretă în laptele uman. În consecinţă, pioglitazona nu trebuie administrată la femeile care alăptează.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Nu s-au observat efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de folosi utilaje.

4.8 Reacţii adverse

Reacţiile adverse raportate mai frecvent (> 0,5 %) decât cu placebo şi ca mai mult decât un caz izolat la pacienţii care au primit pioglitazonă în studiile dublu-orb sunt enumerate mai jos sub forma clasificării MedDRA pe aparate, sisteme şi organe şi ca frecvenţă absolută. Frecvenţele sunt definite astfel: foarte frecvent >1/10; frecvent > 1/100, < 1/10; mai puţin frecvent > 1/1000, < 1/100; rar > 1/10000, < 1/1000; foarte rar < 1/10000; frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată pe baza datelor disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

PIOGLITAZONĂ ÎN MONOTERAPIE

Tulburări oculare

Frecvent: tulburări de vedere

Infecţii şi infestări

Frecvent: infecţie a căilor respiratorii superioare

Mai puţin frecvent: sinuzită

Investigaţii diagnostice

Frecvent: creştere în greutate

Tulburări ale sistemului nervos

Frecvent: hipoestezie

Mai puţin frecvent: insomnie

PIOGLITAZONĂ ÎN ASOCIERE CU METFORMIN

Tulburări hematologice şi limfatice

Frecvent: anemie

Tulburări oculare

Frecvent: tulburări de vedere

Tulburări gastro-intestinale

Mai puţin frecvent: flatulenţă

Investigaţii diagnostice

Frecvent: creştere în greutate

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv

Frecvent: artralgii

Tulburări ale sistemului nervos

Frecvent: cefalee

Tulburări renale şi ale căilor urinare

Frecvent: hematurie

Tulburări ale aparatului genital şi sânului

Frecvent: disfuncţie erectilă

PIOGLITAZONĂ ÎN ASOCIERE CU SULFONILUREE

Tulburări acustice şi vestibulare

Mai puţin frecvent: vertij

Tulburări oculare

Mai puţin frecvent: tulburări de vedere

Tulburări gastro-intestinale

Frecvent: flatulenţă

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Mai puţin frecvent: oboseală

Investigaţii diagnostice

Frecvent: creştere în greutate

Mai puţin frecvent: creştere a valorilor concentraţiei plasmatice a dehidrogenazei lactice

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Mai puţin frecvent: creşterea apetitului alimentar, hipoglicemie

Tulburări ale sistemului nervos

Frecvent: ameţeli

Mai puţin frecvent: cefalee

Tulburări renale şi ale căilor urinare

Mai puţin frecvent: glicozurie, proteinurie

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Mai puţin frecvent: transpiraţie

PIOGLITAZONĂ ÎN TRIPLĂ ASOCIERE CU METFORMIN ŞI SULFONILUREE

Investigaţii diagnostice

Frecvent: creştere în greutate, creşterea creatinfosfokinazei sanguine

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Foarte frecvent: hipoglicemie

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv

Frecvent: artralgii

PIOGLITAZONĂ ÎN ASOCIERE CU INSULINĂ

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Frecvent: hipoglicemie

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Foarte frecvent: edeme

Infecţii şi infestări

Frecvent: bronşită

Investigaţii diagnostice

Frecvent: creştere în greutate

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv

Frecvent: dureri de spate, artralgii

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

Frecvent: dispnee

Tulburări cardiace

Frecvent: insuficienţă cardiacă

DATE DIN PERIOADA DUPĂ PUNEREA PE PIAŢĂ

Tulburări oculare

Edem macular: frecvenţă necunoscută

În studiile clinice controlate s–au raportat edeme la 6-9% dintre pacienţii trataţi cu pioglitazonă timp de un an. Ratele de apariţie a edemelor în grupurile de comparaţie (sulfoniluree, metformin) au fost de 2-5%. Edemele au fost în general uşoare până la moderate şi de obicei nu au necesitat întreruperea tratamentului.

În studiile controlate cu comparator activ, creşterea medie în greutate în cazul pioglitazonei administrată în monoterapie a fost 2-3 kg în timp de un an. Aceasta a fost similară cu cea constatată într-un grup comparator activ cu sulfoniluree. În studiile cu asocieri medicamentoase, pioglitazona adăugată la metformin a dus la o medie a creşterii în greutate de 1,5 kg în timp de un an, iar adăugată la sulfoniluree creşterea a fost de 2,8 kg. În grupurile de comparaţie adăugarea sulfonilureei la metformin a dus la creştere medie în greutate de 1,3 kg iar adăugarea metforminului la sulfoniluree a dus la o scădere medie a greutăţii de 1,0 kg.

Tulburarea vederii a fost raportată în principal la începutul tratamentului, este legată de modificările valorilor glicemiei şi se datorează alterării temporare a turgidităţii şi a indicelui de refracţie al cristalinului, aşa cum se constată şi cu alţi agenţi hipoglicemianţi.

În studiile clinice cu pioglitazonă incidenţa creşterii valorilor concentraţiei plasmatice a ALAT mai mare decât de trei ori limita superioară a normalului a fost egală cu incidenţa în grupul placebo dar mai mică decât cea constatată în grupurile de comparaţie cu sulfoniluree sau metformin. Valorile medii ale concentraţiei plasmatice a enzimelor hepatice au scăzut sub tratamentul cu pioglitazonă. În cadrul experienţei după punerea pe piaţă au survenit cazuri rare de creşteri ale valorilor concentraţiei plasmatice a enzimelor hepatice şi disfuncţie hepato-celulară. Cu toate că, în cazuri foarte rare, s-a raportat deznodământ letal, nu a fost stabilită o relaţie cauzală.

În studiile clinice controlate incidenţa raportărilor de insuficienţă cardiacă sub tratament cu pioglitazonă a fost aceeaşi ca în grupurile de tratament cu placebo, metformin şi sulfoniluree, dar a fost crescută în cazul asocierii cu insulina. Într-un studiu de evaluare a efectelor la pacienţi cu boală majoră macrovasculară preexistentă, ,incidenţa insuficienţei cardiace grave a fost cu 1,6% mai mare cu pioglitazonă decât cu placebo atunci când pioglitazona a fost adăugată la terapie ce includea insulina. Totuşi, aceasta nu a dus la o creştere a mortalităţii în acest studiu. În cadrul utilizării după punerea pe piaţă a pioglitazonei insuficienţa cardiacă a fost raportată rar, dar mai frecvent atunci când pioglitazona a fost utilizată în asociere cu insulina sau la pacienţi cu un istoric de insuficienţă cardiacă.

S-a efectuat o analiză globalăextinsă a rapoartărilortelor de evenimente adverse referitoare la fractura osoasă, la pacienţi trataţi până la 3,5 ani, din studii clinice dublu orb, controlate cu un comparator, randomizate, care au cuprinsla peste 8100 de pacienţi trataţi cu pioglitazonă şi 7400 de pacienţi trataţi cu un comparator pe o perioadă de până la 3,5 ani. S-a observat o frecvenţă mai mare a fracturilor la femeile cărora li se administra pioglitazonă (2,6%) faţă de comparator (1,7%). Nu a existat o creştere a frecvenţei fracturilor la bărbaţii trataţi cu pioglitazonă (1,3%), faţă de comparator (1,5%).

În studiul PROactive, desfăşurat pe durata a 3,5 ani, în vederea evaluării riscului cardiovascular, 44/870 (5,1%) dintre femeile tratate cu pioglitazonă au prezentat fracturi, faţă de 23/905 (2,5%) dintre pacientele tratate cu un comparator. Nu a existat o creştere a frecvenţei fracturilor la bărbaţii trataţi cu pioglitazonă (1,7%), faţă de comparator (2,1%).

4.9 Supradozaj

Pacienţii au luat pioglitazonă în doză mai mare decât cea mai mare doză recomandată, de 45 mg/zi. Doza maximă raportată, de 120 mg/zi timp de patru zile, apoi 180 mg/zi timp de şapte zile, nu s–a asociat cu nici un simptom.

În asociere cu sulfoniluree sau cu insulină poate să survină hipoglicemie. În caz de supradozaj trebuie instituite măsuri simptomatice şi suportive generale.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: antidiabetice orale; tiazolidindione, cod ATC: A10 BG03.

Efectele pioglitazonei pot fi mediate de reducerea rezistenţei la insulină. Pioglitazona pare să acţioneze prin activarea unor receptori nucleari specifici (receptorul gama activat de proliferatorul peroxizomilor), ducând la creşterea sensibilităţii la insulină a celulelor hepatice, adipocitelor şi celulelor musculare striate la animale. S-a arătat că tratamentul cu pioglitazonă reduce producţia hepatică de glucoză şi creşte consumul periferic de glucoză în cazul rezistenţei la insulină.

Controlul glicemic în condiţii de repaus alimentar şi postprandial la pacienţii cu diabet zaharat tip 2 se îmbunătăţeşte. Controlul glicemic îmbunătăţit se asociază cu reducerea concentraţiilor plasmatice ale insulinei atât în condiţii de repaus alimentarcât şi postprandial. Un studiu clinic cu pioglitazonă versus. gliclazidă în monoterapie a fost extins la doi ani pentru a evalua timpul până la eşecul tratamentului (definit prin valori ale HbA1c ≥ 8,0% după primele şase luni de tratament). Analiza Kaplan-Meier a evidenţiat un timp mai scurt până la eşecul tratamentului la pacienţii trataţi cu gliclazidă în comparaţie cu pioglitazonă. La doi ani, controlul glicemic (definit prin valori ale HbA1c < 8,0%) s–a menţinut la 69% dintre pacienţii trataţi cu pioglitazonă, în comparaţie cu 50% dintre cei trataţi cu gliclazidă. Într–un studiu cu durata de doi ani, cu terapie asociată, comparând pioglitazona cu gliclazida atunci când a fost adăugată la metformin, controlul glicemic, măsurat ca modificarea medie a HbA1c faţă de valoarea iniţială, a fost similar în cele două grupuri de tratament după un an. Rata deteriorării HbA1c în cel de-al doilea an a fost mai mică cu pioglitazonă decât cu gliclazidă.

Într-un studiu controlat cu placebo, pacienţi cu control glicemic neadecvat chiar după o perioadă de trei luni de optimizare a dozei de insulină au fost randomizaţi pe pioglitazonă sau placebo pentru 12 luni. Pacienţii cărora li s-a administrat pioglitazonă au avut o scădere medie a HbA1c de 0,45% faţă de cei care au continuat tratamentul cu insulină în monoterapie şi o scădere a dozei de insulină în cadrul grupului tratat cu pioglitazonă.

Analiza HOMA arată că pioglitazona îmbunătăţeşte funcţia celulelor beta, pe lângă creşterea sensibilităţii la insulină. Studii clinice cu durata de doi ani au arătat menţinerea acestui efect.

În studiile clinice de un an, pioglitazona s-a asociat constant cu o reducere semnificativă statistic a raportului albumină/creatinină în comparaţie cu raportul iniţial.

Efectul pioglitazonei (45 mg în monoterapie vs. placebo) a fost studiat într-un studiu restrâns cu durată de 18 săptămâni la pacienţi cu diabet tip 2. Pioglitazona s-a asociat cu creştere semnificativă în greutate. Ţesutul adipos la nivel visceral s-a redus semnificativ, constatându-se în acelaşi timp o creştere a masei ţesutului adipos extraabdominal. Modificări similare ale distribuţiei ţesutului adipos în organism s-au însoţit de creşterea sensibilităţii la insulină. În majoritatea studiilor clinice s-a observat, în comparaţie cu placebo, reducerea concentratiei trigliceridelor plasmatice totale şi a acizilor graşi liberi şi creşterea valorilor concentratiei plasmatice a colesterolului HDL, cu creşteri mici, fără semnificaţie clinică, ale valorilor colesterolului LDL.

În studiile clinice cu durată până la doi ani, pioglitazona a redus valorile concentraţiei trigliceridelor plasmatice totale şi acizilor graşi liberi şi a crescut valorile concentraţiei plasmatice a colesterolului HDL în comparaţie cu placebo, metforminul sau gliclazida. Pioglitazona nu a produs creşteri semnificative statistic ale valorilor concentraţiei plasmatice a colesterolului LDL în comparaţie cu placebo, în timp ce cu metformin şi gliclazidă s-au observat reduceri. Într-un studiu de 20 săptămâni, pe lângă reducerea valorilor concentraţiei plasmatice a trigliceridelor în condiţii de repaus alimentar, pioglitazona a redus hipertrigliceridemia postprandială printr-un efect atât asupra trigliceridelor absorbite, cât şi asupra celor sintetizate hepatic. Aceste efecte au fost independente de efectele pioglitazonei asupra glicemiei şi au fost semnificativ diferite statistic de glibenclamidă.

În studiul PROactive, un studiu al efectelor cardiovasculare, 5238 pacienţi cu diabet tip 2 şi boală majoră macrovasculară preexistentă au fost randomizaţi pe pioglitazonă sau placebo ca supliment al medicaţiei existente antidiabetice şi cardiovasculare pentru o perioadă de până la 3,5 ani. Pacienţii incluşi în studiu au avut o vârstă medie de 62 ani; durata medie a bolii diabetice a fost 9,5 ani. Aproximativ o treime din pacienţi urmau tratament cu insulină în asociere cu metformin şi/sau o sulfoniluree. Pentru a fi eligibili pacienţii trebuiau să fi avut una sau mai multe din următoarele: infarct miocardic, accident vascular cerebral, intervenţie cardiacă percutanată sau bypass arterial coronarian cu implant, sindrom coronarian acut, boală arterială coronariană sau boală arterială obstructivă periferică. Aproape jumătate dintre pacienţi au avut în antecedente un infarct miocardic şi aproximativ 20% au avut un accident vascular cerebral. Aproximativ jumătate dintre pacienţii incluşi în studiu au avut cel puţin două dintre criteriile de istoric cardiovascular necesare intrării în studiu. Aproape toţi subiecţii (95%) urmau tratament cu medicaţie cardiovasculară (beta-blocanţi, inhibitori ECA, antagonişti ai angiotensinei II, blocanţi ai canalelor de calciu, nitraţi, diuretice, acid acetilsalicilic, statine, fibraţi).

Deşi studiul a eşuat în demonstrarea obiectivului primar, reprezentat de o combinaţie a mortalităţiilor de orice cauză, infarct miocardic non-letal, accident vascular cerebral, sindrom coronarian acut, amputaţie majoră de membru inferior, revascularizare coronariană şi revascularizare a membrului inferior, rezultatele sugerează că nu există motive de îngrijorare la nivel cardiovascular privind administrarea pe termen lung a pioglitazonei. Totuşi, incidenţa edemelor, a creşterii în greutate şi a insuficienţei cardiace au fost crescute. Nu a fost observată o creştere a mortalităţii datorate insuficienţei cardiace.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţia:

După administrarea orală pioglitazona este absorbită rapid iar concentraţiile plasmatice maxime ale pioglitazonei nemodificate se realizează de obicei la 2 ore după administrare. Pentru doze între 2-60 mg s-au observat creşteri proporţionale ale concentraţiei plasmatice. Concentraţia la starea de echilibru se realizează după 4-7 zile de administrare. Administrarea repetată nu duce la acumularea compusului sau a metaboliţilor săi. Absorbţia nu este influenţată de ingestia de alimente. Biodisponibilitatea absolută este mai mare de 80 %.

Distribuţia:

Volumul de distribuţie estimat la om este 0,25 l/kg.

Pioglitazona şi toţi metaboliţii ei se leagă extensiv de proteinele plasmatice (> 99 %).

Metabolizarea:

Pioglitazona suferă metabolizare hepatică extensivă prin hidroxilarea grupărilor metil alifatice. Aceasta se realizează predominant de către izoenzima 2C8 a citocromului P450, cu toate că şi alte izoforme pot fi implicate într-o măsură mai mică. Trei din cei şase metaboliţi identificaţi sunt activi. (M-II, M-III şi M-IV). Atunci când se iau în considerare activitatea, concentraţiile şi legarea de proteine, pioglitazona şi metabolitul M-III contribuie egal la eficacitate. Pe baza acestui fapt, contribuţia la eficacitate a M-IV este aproximativ de trei ori cea a pioglitazonei, în timp ce eficacitatea relativă a lui M-II este minimă.

Studiile in vitro nu au adus dovezi că pioglitazona inhibă vreuna din izoenzimele citocromului P450. La om nu există inducţie a principalelor izoenzime P450 inductibil: 1A, 2C8/9 şi 3A4.

Studiile privind interacţiunile au arătat că pioglitazona nu are efect relevant asupra farmacocineticii sau farmacodinamicii digoxinei, warfarinei, fenprocumonei şi metforminului. Administrarea concomitentă de pioglitazonă cu gemfibrozil (un inhibitor al izoenzimei 2C8 a citocromului P450) sau cu rifampicină (un inductor al izoenzimei 2C8 a citocromului P450) a determinat creşterea, respectiv scăderea concentraţiei plasmatice a pioglitazonei (vezi pct. 4.5)

Eliminarea:

După administrarea orală la om a pioglitazonei marcate radioactiv, marcajul s-a regăsit în principal în fecale (55%) şi, în cantitate mai mică, în urină (45%). La animale, în urină sau fecale se pot detecta doar mici cantităţi de pioglitazonă nemodificată. Valoarea medie a timpului de înjumătăţire plasmatică a pioglitazonei nemodificate la om este 5 până la 6 ore iar pentru totalul metaboliţilor activi este 16 până la 23 ore.

Vârstnici:

Farmacocinetica la starea de echilibru este similară la pacienţii de 65 ani sau mai mult şi la subiecţii tineri.

Pacienţi cu insuficienţă renală:

La pacienţii cu insuficienţă renală concentraţiile plasmatice ale pioglitazonei şi metaboliţilor ei sunt mai mici decât cele constatate la subiecţii cu funcţie renală normală, dar clearance-ul oral al substanţei de referinţă este similar. Astfel, concentraţia pioglitazonei libere (nelegate) este nemodificată.

Pacienţi cu insuficienţă hepatică:

Concentraţia plasmatică totală a pioglitazonei este nemodificată, dar cu un volum de distribuţie mai mare. Astfel, clearance-ul intrisec este redus, cuplat cu o cantitate mai mare a fracţiunii libere (nelegate) a pioglitazonei.

5.3 Date preclinice de siguranţă

În studiile toxicologice, după administrarea de doze repetate la şoareci, şobolani, câini şi maimuţe au apărut constant expansiunea volumului plasmatic, cu hemodiluţie, anemie şi hipertrofie cardiacă excentrică, reversibilă. Suplimentar, s-a observat creşterea depunerilor şi infiltrării de ţesut adipos. Aceste constatări s-au observat la toate speciile, la concentraţii plasmatice ≤ 4 ori expunerea clinică. În studiile cu pioglitazonă la animale a apărut restricţia creşterii fetale. Aceasta poate fi atribuită acţiunii pioglitazonei de diminuare a hiperinsulinemiei materne şi a rezistenţei crescute la insulină care au loc în cursul sarcinii, reducând astfel disponibilitatea substraturilor metabolice ale creşterii fetale.

Pioglitazona nu a avut potenţial genotoxic într-o baterie comprehensivă de teste in vivo şi in vitro de evaluare a genotoxicităţii. La şobolanii trataţi cu pioglitazonă timp de până la 2 ani a apărut incidenţă crescută a hiperplaziei (la masculi şi femele) şi a tumorilor (la masculi) epiteliului vezicii urinare. Relevanţa acestor constatări nu este cunoscută. La şoarecii de ambele sexe nu a existat răspuns tumorigen. Hiperplazia epiteliului vezicii urinare nu s-a constatat la câinii sau maimuţele tratate timp de până la 12 luni.

Într-un model animal de polipoză adenomatoasă familială (PAF), tratamentul cu două alte tiazolidindione a crescut multiplicarea tumorilor la nivelulcolonului. Relevanţa acestei constatări nu este cunoscută.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Carmeloză calcică

Hidroxipropilceluloză

Lactoză monohidrat

Stearat de magneziu.

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

3 ani.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

Acest medicament nu necesită nici o precauţie specialăcondiţii speciale de păstrare.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Blistere din aluminiu/aluminiu, cutii cu 14, 28, 30, 50, 56, 84, 90 şi 98 comprimate.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinţe speciale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Takeda Global Research and Development Centre (Europe) Ltd

61 Aldwych

London

WC2B 4AE

Marea Britanie

8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/00/151/009-013, 020-022

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: 11 Octombrie 2000. Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: 11 Octombrie 2005

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

ANEXA II

A. DEŢINĂTORII AUTORIZAŢIEI DE FABRICAŢIE RESPONSABILI PENTRU ELIBERAREA SERIEI

B. CONDIŢIILE EMITERII AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

A. DEŢINĂTORII AUTORIZAŢIEI DE FABRICAŢIE RESPONSABILI PENTRU ELIBERAREA SERIEI

Numele şi adresa producătorilor responsabili pentru eliberarea seriei

Takeda Ireland Limited.

Bray Business Park, Kilruddery, County Wicklow.

Irlanda.

B. CONDIŢIILE EMITERII AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

• CONDIŢII SAU RESTRICŢII PRIVIND FURNIZAREA ŞI UTILIZAREA IMPUSE DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Medicament cu eliberare pe bază de prescripţie medicală.

• CONDIŢII SAU RESTRICŢII CU PRIVIRE LA SIGURANŢA ŞI EFICACITATEA UTILIZĂRII MEDICAMENTULUI

Nu este cazul.

• ALTE CONDIŢII

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă va depune RPAS anuale dacă CHMP nu decide altfel.

Sistemul de farmacovigilenţă

DAPP trebuie să se asigure că sistemul de farmacovigilenţă, în forma prezentată în versiunea 9.0 inclusă în modulul 1.8.1. al Autorizaţiei de punere pe piaţă este implementat şi funcţional înaintea şi în timpul existenţei medicamentului pe piaţă.

Planul de management al riscului

DAPP se angajează să efectueze studiile şi activităţile de farmacovigilenţă suplimentare detaliate în Planul de farmacovigilenţă, conform celor stabilite în versiunea 10.0 a Planului de management al riscului (PMR) prezentată în modulul 1.8.2. al Autorizaţiei de punere pe piaţă şi în orice actualizări ulterioare ale PMR aprobate de către CHMP.

În ceea ce priveşte ghidurile CHMP privind Sistemele de management al riscului pentru medicamentele de uz uman, orice versiune actualizată a PMR trebuie depusă în acelaşi timp cu următorul Raport periodic actualizat referitor la siguranţă (RPAS).

În plus, versiunea actualizată a PMR trebuie depusă

- Când se primesc informaţii noi care pot avea impact asupra Specificaţiei de siguranţă actuale, Planului de farmacovigilenţă sau activităţilor de reducere la minim a riscului
- În decurs de 60 de zile de la atingerea unui obiectiv important (de farmacovigilenţă sau de reducere la minim a riscului)
- La cererea EMEA

ANEXA III

ETICHETAREA ŞI PROSPECTUL

A. ETICHETAREA

INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR

CUTIE DE CARTON

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Glustin 15 mg comprimate

pioglitazonă (sub formă de clorhidrat)

2. DECLARAREA SUBSTANŢEI(LOR) ACTIVE

Fiecare comprimat conţine pioglitazonă 15 mg (sub formă de clorhidrat).

3. LISTA EXCIPIENŢILOR

Conţine lactoză monohidrat. A se citi prospectul pentru informaţii suplimentare.

4. FORMA FARMACEUTICĂ ŞI CONŢINUTUL

14 comprimate

28 comprimate

30 comprimate

50 comprimate

56 comprimate

84 comprimate

90 comprimate

98 comprimate

5. MODUL ŞI CALEA(CĂILE) DE ADMINISTRARE

Orală.

A se citi prospectul înainte de utilizare.

6. ATENŢIONARE SPECIALĂ PRIVIND FAPTUL CĂ MEDICAMENTUL NU TREBUIE PĂSTRAT LA ÎNDEMÂNA ŞI VEDEREA COPIILOR

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

7. ALTĂ(E) ATENŢIONARE(ĂRI) SPECIALĂ(E), DACĂ ESTE(SUNT) NECESARĂ(E)

8. DATA DE EXPIRARE

Data expirării {lună/an}

9. CONDIŢII SPECIALE DE PĂSTRARE

10. PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL

11. NUMELE ŞI ADRESA DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Takeda Global Research and Development Centre (Europe) Ltd

61 Aldwych

London

WC2B 4AE

Marea Britanie

12. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/00/151/007 14 comprimate

EU/1/00/151/001 28 comprimate

EU/1/00/151/014 30 comprimate

EU/1/00/151/002 50 comprimate

EU/1/00/151/023 56 comprimate

EU/1/00/151/015 84 comprimate

EU/1/00/151/016 90 comprimate

EU/1/00/151/003 98 comprimate

13. SERIA DE FABRICAŢIE

Lot

14. CLASIFICARE GENERALĂ PRIVIND MODUL DE ELIBERARE

Medicament eliberat pe bază de prescripţie medicală.

15. INSTRUCŢIUNI DE UTILIZARE

16. INFORMAŢII ÎN BRAILLE

Glustin 15 mg

INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR

CUTIE DE CARTON

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Glustin 30 mg comprimate

pioglitazonă (sub formă de clorhidrat)

2. DECLARAREA SUBSTANŢEI(LOR) ACTIVE

Fiecare comprimat conţine pioglitazonă 30 mg (sub formă de clorhidrat).

3. LISTA EXCIPIENŢILOR

Conţine lactoză monohidrat. A se citi prospectul pentru informaţii suplimentare.

4. FORMA FARMACEUTICĂ ŞI CONŢINUTUL

14 comprimate

28 comprimate

30 comprimate

50 comprimate

56 comprimate

84 comprimate

90 comprimate

98 comprimate

5. MODUL ŞI CALEA(CĂILE) DE ADMINISTRARE

Orală.

A se citi prospectul înainte de utilizare.

6. ATENŢIONARE SPECIALĂ PRIVIND FAPTUL CĂ MEDICAMENTUL NU TREBUIE PĂSTRAT LA ÎNDEMÂNA ŞI VEDEREA COPIILOR

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

7. ALTĂ(E) ATENŢIONARE(ĂRI) SPECIALĂ(E), DACĂ ESTE(SUNT) NECESARĂ(E)

8. DATA DE EXPIRARE

Data expirării {lună/an}

9. CONDIŢII SPECIALE DE PĂSTRARE

10. PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL

11. NUMELE ŞI ADRESA DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Takeda Global Research and Development Centre (Europe) Ltd

61 Aldwych

London

WC2B 4AE

Marea Britanie

12. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/00/151/008 14 comprimate

EU/1/00/151/004 28 comprimate

EU/1/00/151/017 30 comprimate

EU/1/00/151/005 50 comprimate

EU/1/00/151/024 56 comprimate

EU/1/00/151/018 84 comprimate

EU/1/00/151/019 90 comprimate

EU/1/00/151/006 98 comprimate

13. SERIA DE FABRICAŢIE

Lot

14. CLASIFICARE GENERALĂ PRIVIND MODUL DE ELIBERARE

Medicament eliberat pe bază de prescripţie medicală.

15. INSTRUCŢIUNI DE UTILIZARE

16. INFORMAŢII ÎN BRAILLE

Glustin 30 mg

INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR

CUTIE DE CARTON

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Glustin 45 mg comprimate

pioglitazonă (sub formă de clorhidrat)

2. DECLARAREA SUBSTANŢEI(LOR) ACTIVE

Fiecare comprimat conţine pioglitazonă 45 mg (sub formă de clorhidrat).

3. LISTA EXCIPIENŢILOR

Conţine lactoză monohidrat. A se citi prospectul pentru informaţii suplimentare.

4. FORMA FARMACEUTICĂ ŞI CONŢINUTUL

14 comprimate

28 comprimate

30 comprimate

50 comprimate

56 comprimate

84 comprimate

90 comprimate

98 comprimate

5. MODUL ŞI CALEA(CĂILE) DE ADMINISTRARE

Orală.

A se citi prospectul înainte de utilizare.

6. ATENŢIONARE SPECIALĂ PRIVIND FAPTUL CĂ MEDICAMENTUL NU TREBUIE PĂSTRAT LA ÎNDEMÂNA ŞI VEDEREA COPIILOR

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

7. ALTĂ(E) ATENŢIONARE(ĂRI) SPECIALĂ(E), DACĂ ESTE(SUNT) NECESARĂ(E)

8. DATA DE EXPIRARE

Data expirării {lună/an}

9. CONDIŢII SPECIALE DE PĂSTRARE

10. PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL

11. NUMELE ŞI ADRESA DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Takeda Global Research and Development Centre (Europe) Ltd

61 Aldwych

London

WC2B 4AE

Marea Britanie

12. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/00/151/009 14 comprimate

EU/1/00/151/010 28 comprimate

EU/1/00/151/020 30 comprimate

EU/1/00/151/011 50 comprimate

EU/1/00/151/012 56 comprimate

EU/1/00/151/021 84 comprimate

EU/1/00/151/022 90 comprimate

EU/1/00/151/013 98 comprimate

13. SERIA DE FABRICAŢIE

Lot

14. CLASIFICARE GENERALĂ PRIVIND MODUL DE ELIBERARE

Medicament eliberat pe bază de prescripţie medicală.

15. INSTRUCŢIUNI DE UTILIZARE

16. INFORMAŢII ÎN BRAILLE

Glsutin 45 mg

MINIMUM DE INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE BLISTER SAU PE FOLIE TERMOSUDATĂ

BLISTER

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Glustin 15 mg comprimate

Pioglitazonă (HCl)

2. NUMELE DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Takeda (logo)

3. DATA DE EXPIRARE

Data expirării {lună/an}

4. SERIA DE FABRICAŢIE

Lot

5. ABREVIEREA ZILELOR SĂPTĂMÂNII (NUMAI PENTRU AMBALAJE A CÂTE 14, 28, 56, 84 ŞI 98 COMPRIMATE)

LU

MA

MI

JO

VI

SB

DU

MINIMUM DE INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE BLISTER SAU PE FOLIE TERMOSUDATĂ

BLISTER

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Glustin 30 mg comprimate

Pioglitazonă (HCl)

2. NUMELE DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Takeda (logo)

3. DATA DE EXPIRARE

Data expirării {lună/an}

4. SERIA DE FABRICAŢIE

Lot

5. ABREVIEREA ZILELOR SĂPTĂMÂNII (NUMAI PENTRU AMBALAJE A CÂTE 14, 28, 56, 84 ŞI 98 COMPRIMATE)

LU

MA

MI

JO

VI

SB

DU

MINIMUM DE INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE BLISTER SAU PE FOLIE TERMOSUDATĂ

BLISTER

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Glustin 45 mg comprimate

Pioglitazonă (HCl)

2. NUMELE DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Takeda (logo)

3. DATA DE EXPIRARE

Data expirării {lună/an}

4. SERIA DE FABRICAŢIE

Lot

5. ABREVIEREA ZILELOR SĂPTĂMÂNII (NUMAI PENTRU AMBALAJE A CÂTE 14, 28, 56, 84 ŞI 98 DE COMPRIMATE)

LU

MA

MI

JO

VI

SB

DU

B. PROSPECTUL

PROSPECT: INFORMAŢII PENTRU UTILIZATOR

GLUSTIN 15 MG COMPRIMATE

[Pioglitazonă (sub formă de clorhidrat)]

Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să luaţi acest medicament.

- Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi.

- Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

- Acest medicament a fost prescris pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor persoane. Lepoate face rău, chiar dacă au aceleaşi simptome cu ale dumneavoastră.

- Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravǎ sau dacă observaţi orice reacţie adversǎnemenţionatǎ în acest prospect, vă rugăm să-i spuneţi medicului dumneavoastră saufarmacistului.

În acest prospect găsiţi:

1. Ce este Glustin şi pentru ce se utilizează
2. Înainte să luaţi Glustin
3. Cum să luaţi Glustin
4. Reacţii adverse posibile
5. Cum se păstrează Glustin
6. Informaţii suplimentare

1. CE ESTE GLUSTIN 15 MG COMPRIMATE ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ

Glustin 15 mg comprimate este un medicament antidiabetic utilizat pentru tratamentul diabetului zaharat tip 2 (insulino-independent). Acesta este diabetul care apare de obicei la vârsta adultă.

Comprimatele Glustin 15 mg vă ajută la menţinerea sub control a valorilor concentraţiei zahărului din sânge. atunci când suferiţi de diabet tip 2, ajutând organismul să utilizeze mai bine insulina pe care o produce.

Comprimatele Glustin 15 mg pot fi administrate singure sau împreună cu metformin şi/sau cu o sulfoniluree, care sunt şi ele medicamente antidiabetice orale.

Glustin 15 mg comprimate poate fi de asemenea utilizat în asociere cu insulina.

2. ÎNAINTE SĂ LUAŢI GLUSTIN

Nu luaţi Glustin 15 mg comprimate :

- Dacă sunteţi hipersensibil (alergic) la pioglitazonă sau la oricare dintre celelalte componente ale Glustin 15 mg comprimate.
- Dacă suferiţi de insuficienţă cardiacă.
- Dacă suferiţi de o boală de ficat.

Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Glustin 15 mg comprimate:

Spuneţi medicului dumneavoastră înainte de a lua acest medicament:

- Dacă aveţi un tip special de boală diabetică a ochiului denumită edem macular (umflare la nivelul fundului de ochi).

- Dacă aveţi intenţia să rămâneţi gravidă.

- Dacă alăptaţi .

- Dacă aveţi sindrom ovarian polichistic. Datorită modului în care acţionează acest medicament, posibilitatea să rămâneţi gravidă poate creşte.

- Dacă aveţi o problemă cu ficatul sau inima.

- Dacă aveţi vârsta sub 18 ani, pentru că utilizarea la aceşti pacienţi nu este recomandată.

Utilizarea Glustin 15 mg comprimate cu alimente şi băuturi:

Puteti să vă luaţi comprimatele înainte de, în timpul sau după masă. Comprimatele se înghit cu o cantitate de un pahar cu apă.

Sarcina:

Spuneţi medicului dumneavoastră dacă sunteţi, credeţi că sunteţi sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă. Medicul vă va recomanda să întrerupeţi tratamentul cu acest medicament.

Alăptarea:

Spuneţi medicului dumneavoastră dacă alăptaţi sau intenţionaţi să vă alăptaţi copilul. Medicul vă va întrerupe tratamentul cu acest medicament.

Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor:

Pioglitazona nu vă afectează capacitatea de a conduce vehicule sau de a lucra cu utilaje.

Informaţii importante privind unele componente ale Glustin 15 mg comprimate:

Acest medicament conţine lactoză monohidrat. Dacă vi s-a spus de către medic că aveţi intoleranţă la unele zaharuri, luaţi legătura cu medicul dumneavoastră înainte de a lua Glustin 15 mg comprimate.

Utilizarea altor medicamente:

Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.

De obicei puteti să continuaţi să luaţi alte medicamente în timpul tratamentului cu Glustin 15 mg comprimate.

3. CUM SĂ LUAŢI GLUSTIN

Trebuie să luaţi un comprimat, o dată pe zi. Dacă este nevoie, medicul vă va spune să luaţi o altă doză. Dacă aveţi impresia că efectul Glustin 15 mg comprimate este prea slab, discutaţi cu medicul dumneavoastră.

Glustin 15 mg comprimate se poate lua cu sau fără alimente.

Când Glustin 15 mg comprimate se ia în asociere cu alte medicamente utilizate pentru tratamentul diabetului (cum ar fi insulina, clorpropamida, glibenclamida, gliclazida, tolbutamida), medicul vă va spune dacă este necesar să luaţi o doză mai mică din acestea.

În cursul tratamentului cu Glustin medicul vă va cere să faceţi periodic analize ale sângelului. Acestea sunt necesare pentru a verifica dacă ficatul vă funcţionează normal.

Dacă ţineţi regim alimentar specific pentru diabet, trebuie să continuaţi regimul când luaţi Glustin 15 mg comprimate.

Trebuie să vă controlaţi greutatea la intervale regulate; informaţi medicul dumneavoastră dacă creşteţi în greutate.

Unii pacienţi care aveau de mult timp diabet de tip II şi o boală de inimă sau istoric de accident vascular cerebral şi care au fost trataţi cu Glustin şi insulină au dezvoltat insuficienţă cardiacă. Informaţi-vă medicul cât de curând posibil dacă aveţi semne de insuficienţă cardiacă ca de exemplu scurtarea neaşteptată a respiraţiei sau creştere rapidă în greutate sau umflături localizate (edeme).

În studiile clinice în care pioglitazona a fost comparată cu alte medicamente antidiabetice orale sau cu placebo (comprimat fără substanţă activă), s-a observat un număr mai mare de fracturi în rândul femeilor tratate cu pioglitazonă (dar nu şi în rândul bărbaţilor). Medicul dumneavoastră va avea în vedere acest lucru când vă va trata de diabet zaharat.

Dacă luaţi mai mult Glustin 15 mg comprimate decât trebuie:

Dacă luaţi accidental prea multe comprimate sau dacă altcineva sau un copil ia medicamentul dumneavoastră, anunţaţi imediat medicul sau farmacistul.

Dacă aţi uitat să luaţi Glustin 15 mg comprimate:

Încercaţi să luaţi Glustin 15 mg comprimate în fiecare zi, aşa cum vi s–a prescris. Totuşi, dacă aţi uitat să luaţi o doză, continuaţi cu doza următoare aşa cum o luaţi în mod normal. Nu luaţi un comprimat în plus pentru a compensa doza pe care aţi uitat-o.

4. REACŢII ADVERSE POSIBILE

Ca toate medicamentele, Glustin 15 mg comprimate poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

Unii pacienţi care au luat Glustin 15 mg comprimate au prezentat următoarele reacţii adverse:

- umflături (edeme) localizate
- creştere în greutate
- dureri de cap
- sinuzită
- infecţie respiratorie
- ameţeli
- vertij
- amorţeli
- tulburări de vedere
- vedere înceţoşată datorită umflării (sau acumulării de lichid) la nivelul fundului de ochi. Dacă este prima oară când aveţi aceste simptome sau dacă acestea se agravează spuneţi medicului dumneavoastră cât mai curând posibil.
- balonare
- dureri ale articulaţiilor
- impotenţă
- transpiraţii
- oboseală
- insomnie
- scăderea concentraţiei zahărului din sânge (hipoglicemie), prezenţa de zahăr în urină, proteine în urină, sânge în urină
- în cazuri rare, afectarea funcţiei ficatului
- o mică reducere a numărului de globule roşii din sânge
- dureri de spate
- scurtarea respiraţiei.

Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravǎ sau dacă observaţi orice reacţie adversǎ nemenţionatǎ în acest prospect, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.

5. CUM SE PĂSTREAZĂ GLUSTIN

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

A nu se utiliza după data de expirare înscrisă pe ambalaj.

Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei menajere sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să eliminaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

6. INFORMAŢII SUPLIMENTARE

Ce conţine Glustin

Substanţa activă din Glustin 15 mg comprimate este pioglitazona. Fiecare comprimat conţine pioglitazonă 15 mg (sub formă de clorhidrat). Celelalte componente sunt: lactoză monohidrat, hipromeloză, carmeloză calcică şi stearat de magneziu.

Cum arată Glustin şi conţinutul ambalajului

Comprimatele Glustin 15 mg sunt de culoare albă sau aproape albă, rotunde, convexe, având marcat 15 pe una din feţe şi „AD4” pe cealaltă faţă.. Comprimatele sunt disponibile în blistere ambalate în cutii care conţin câte 14, 28, 30, 50, 56, 84, 90 sau 98 comprimate. Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă şi producătorul

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă: Takeda Global Research and Development Centre (Europe) Ltd, 61 Aldwych, London, WC2B 4AE, Marea Britanie.

Producător: Takeda Ireland Limited, Bray Business Park, Kilruddery, County Wicklow, Irlanda.

Pentru orice informaţii despre acest medicament, vă rugăm să contactaţi reprezentanţii locali ai deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă:

België/Belgique/Belgien

Takeda Global Research and Development

Centre (Europe) Ltd, Royaume-Uni

Tél/Tel: +44 (0)20 3116 8000

Luxembourg/Luxemburg

Takeda Global Research and Development

Centre (Europe) Ltd., Royaume-Uni

Tél/Tel: +44 (0)20 3116 8000

България

Takeda Global Research and Development

Centre (Europe) Ltd., Обединеното кралство

Teл.: +44 (0)20 3116 8000

Magyarország

Takeda Global Research and Development

Centre (Europe) Ltd., Nagy-Britannia

Tel.: +44 (0)20 3116 8000

Česká republika

Takeda Global Research and Development

Centre (Europe) Ltd., Velká Británie

Tel: +44 (0)20 3116 8000

Malta

Takeda Global Research and Development

Centre (Europe) Ltd., Ir-Renju Unit

Tel: +44 (0)20 3116 8000

Danmark

Takeda Global Research and Development

Centre (Europe) Ltd., Storbritannien

Tlf: +44 (0)20 3116 8000

Nederland

Takeda Global Research and Development

Centre (Europe) Ltd., Verenigd Koninkrijk

Tel: +44 (0)20 3116 8000

Deutschland

Takeda Pharma GmbH

Tel: + 49 (0) 241 941-0

Norge

Takeda Global Research and Development

Centre (Europe) Ltd., Storbritannia

Tlf: +44 (0)20 3116 8000

Eesti

Takeda Global Research and Development

Centre (Europe) Ltd., Ühendkuningriik

Tel: +44 (0)20 3116 8000

Österreich

Takeda Global Research and Development

Centre (Europe) Ltd., Vereinigtes Königreich

Tel: +44 (0)20 3116 8000

Ελλάδα

Takeda Global Research and Development

Centre (Europe) Ltd., Ηνωµένο Βασίλειο

Τηλ: +44 (0)20 3116 8000

Polska

Takeda Global Research and Development

Centre (Europe) Ltd., Wielka Brytania

Tel.: +44 (0)20 3116 8000

España

Takeda Farmacéutica España, S.A.

Tel: +34 931845730

Portugal

Takeda - Farmacêuticos Portugal, Unipessoal LDA

Tel: +351 21 464 3222

France

Laboratoires Takeda

Tél: +33 (0)1 46 25 16 16

România

Takeda Global Research and Development

Centre (Europe) Ltd., Marea Britanie

Tel: +44 (0)20 3116 8000

Ireland

Takeda Global Research and Development

Centre (Europe) Ltd., United Kingdom

Tel: +44 (0)20 3116 8000

Slovenija

Takeda Global Research and Development

Centre (Europe) Ltd., Velika Britanija

Tel: +44 (0)20 3116 8000

Ísland

Takeda Global Research and Development

Centre (Europe) Ltd., Bretland

Sími: +44 (0)20 3116 8000

Slovenská republika

Takeda Global Research and Development

Centre (Europe) Ltd., Veľká Británia

Tel: +44 (0)20 3116 8000

Italia

Takeda Italia Farmaceutici SpA

Tel: + 39 06 5026 01

Suomi/Finland

Takeda Global Research and Development

Centre (Europe) Ltd., Iso-Britannia

Puh/Tel: +44 (0)20 3116 8000

Κύπρος

Takeda Global Research and Development

Centre (Europe) Ltd., Ηνωµένο Βασίλειο

Τηλ: +44 (0)20 3116 8000

Sverige

Takeda Global Research and Development

Centre (Europe) Ltd., Storbritannien

Tel: +44 (0)20 3116 8000

Latvija

Takeda Global Research and Development

Centre (Europe) Ltd., Anglija

Tel: +44 (0)20 3116 8000

United Kingdom

Takeda Global Research and Development

Centre (Europe) Ltd.

Tel: +44 (0)20 3116 8000

Lietuva

Takeda Global Research and Development

Centre (Europe) Ltd., Jungtinė Karalystė

Tel. +44 (0)20 3116 8000

.

PROSPECT: INFORMAŢII PENTRU UTILIZATOR

GLUSTIN 30 MG COMPRIMATE

(Pioglitazonă - sub formă de clorhidrat)

Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să luaţi acest medicament.

- Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi.

- Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

- Acest medicament a fost prescris pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor persoane. Le poate face rău, chiar dacă au aceleaşi simptome cu ale dumneavoastră.

- Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravǎ sau dacă observaţi orice reacţie adversǎ nemenţionatǎ în acest prospect, vă rugăm să-i spuneţmedicului dumneavoastră sau

În acest prospect găsiţi:

1. Ce este Glustin şi pentru ce se utilizează
2. Înainte să luaţi Glustin
3. Cum să luaţi Glustin
4. Reacţii adverse posibile
5. Cum se păstrează Glustin
6. Informaţii suplimentare

1. CE ESTE GLUSTIN ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ

Comprimatele de Glustin 30 mg sunt un medicament antidiabetic folosit pentru tratamentul diabetului zaharat tip 2 (insulino-independent). Acesta este diabetul care apare de obicei la vârsta adultă.

Comprimatele de Glustin 30 mg ajută la controlul nivelului zahărului din sângele dv. atunci când suferiţi de diabet tip 2, ajutând corpul să folosească mai bine insulina pe care o produce.

Comprimatele de Glustin 30 mg pot fi folosite singure sau împreună cu metformin şi/sau cu o sulfoniluree, care sunt şi ele medicamente antidiabetice orale.

Glustin 30 mg comprimate poate fi de asemenea utilizat în asociere cu insulina.

2. ÎNAINTE DE A LUA GLUSTIN

Nu luaţi Glustin 30 mg comprimate dacă:

- Dacă sunteţi hipersensibil (alergic) la pioglitazonă sau la oricare dintre celelalte componente ale Glustin 30 mg comprimate.
- Dacă suferiţi de insuficienţă cardiacă.
- Dacă suferiţi de o boală de ficat.

Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Glustin 30 mg comprimate:

Spuneţi medicului dumneavoastră înainte de a lua acest medicament:

- Dacă aveţi un tip special de boală diabetică a ochiului denumită edem macular (umflare la nivelul fundului de ochi).

- Dacă aveţi intenţia să rămâneţi gravidă.

- Dacă alăptaţi.

- Dacă aveţi sindrom ovarian polichistic. Datorită modului în care acţionează acest medicament, posibilitatea să rămâneţi gravidă poate creşte.

- Dacă aveţi o problemă cu ficatul sau inima.

- Dacă aveţi vârsta sub 18 ani, pentru că utilizarea la aceşti pacienţi nu este recomandată.

Utilizarea Glustin 30 mg comprimate cu alimente şi băuturi:

Puteti să vă luaţi comprimatele înainte de, în timpul sau după masă. Comprimatele se înghit cu o cantitate de un pahar cu apă.

Sarcina:

Spuneţi medicului dumneavoastră dacă sunteţi, credeţi că sunteţi sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă. Medicul vă va recomanda să întrerupeţi tratamentul cu acest medicament.

Alăptarea:

Spuneţi medicului dumneavoastră dacă alăptaţi sau intenţionaţi să vă alăptaţi copilul. Medicul vă va întrerupe tratamentul cu acest medicament.

Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor:

Pioglitazona nu vă afectează capacitatea de a conduce vehicule sau de a lucra cu utilaje.

Informaţii importante privind unele componente ale Glustin 30 mg comprimate:

Acest medicament conţine lactoză monohidrat. Dacă vi s-a spus de către medic că aveţi intoleranţă la unele zaharuri, luaţi legătura cu medicul dumneavoastră înainte de a lua Glustin 30 mg comprimate.

Utilizarea altor medicamente:

Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.

De obicei puteti să continuaţi să luaţi alte medicamente în timpul tratamentului cu Glustin 30 mg comprimate.

3. CUM SĂ LUAŢI GLUSTIN

Trebuie să luaţi un comprimat, o dată pe zi. Dacă este nevoie, medicul vă va spune să luaţi o altă doză. Dacă aveţi impresia că efectul Glustin 30 mg comprimate este prea slab, discutaţi cu medicul dumneavoastră.

Glustin 30 mg comprimate se poate lua cu sau fără alimente.

Când Glustin 30 mg comprimate se ia în asociere cu alte medicamente utilizate pentru tratamentul diabetului (cum ar fi insulina, clorpropamida, glibenclamida, gliclazida, tolbutamida), medicul vă va spune dacă este necesar să luaţi o doză mai mică din acestora.

În cursul tratamentului cu Glustin medicul vă va cere să faceţi periodic analize ale sângelului. Acestea sunt necesare pentru a verifica dacă ficatul vă funcţionează normal.

Dacă ţineţi regim alimentar specific pentru diabet, trebuie să continuaţi regimul când luaţi Glustin 30 mg comprimate.

Trebuie să vă controlaţi greutatea la intervale regulate; informaţi medicul dumneavoastră dacă creşteţi în greutate.

Unii pacienţi care aveau de mult timp diabet de tip II şi o boală de inimă sau istoric de accident vascular cerebral şi care au fost trataţi cu Glustin şi insulină au dezvoltat insuficienţă cardiacă. Informaţi-vă medicul cât de curând posibil dacă aveţi semne de insuficienţă cardiacă ca de exemplu scurtarea neaşteptată a respiraţiei sau creştere rapidă în greutate sau umflături localizate (edeme).

În studiile clinice în care pioglitazona a fost comparată cu alte medicamente antidiabetice orale sau cu placebo (comprimat fără substanţă activă), s-a observat un număr mai mare de fracturi în rândul femeilor tratate cu pioglitazonă (dar nu şi în rândul bărbaţilor). Medicul dumneavoastră va avea în vedere acest lucru când vă va trata de diabet zaharat.

Dacă luaţi mai mult Glustin 30 mg comprimate decât trebuie:

Dacă luaţi accidental prea multe comprimate sau dacă altcineva sau un copil ia medicamentul dumneavoastră, anunţaţi imediat medicul sau farmacistul.

Dacă aţi uitat să luaţi Glustin 30 mg comprimate:

Încercaţi să luaţi Glustin 30 mg comprimate în fiecare zi, aşa cum vi s-a prescris. Totuşi, dacă aţi uitat să luaţi o doză, continuaţi cu doza următoare aşa cum o luaţi în mod normal. Nu luaţi un comprimat în plus pentru a compensa doza pe care aţi uitat-o.

4. REACŢII ADVERSE POSIBILE

Ca toate medicamentele, Glustin 30 mg comprimate poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

Unii pacienţi care au luat Glustin 30 mg comprimate au prezentat următoarele reacţii adverse:

- umflături (edeme) localizate
- creştere în greutate
- dureri de cap
- sinuzită
- infecţie respiratorie
- ameţeli
- vertij
- amorţeli
- tulburări de vedere
- vedere înceţoşată datorită umflării (sau acumulării de lichid) la nivelul fundului de ochi. Dacă este prima oară când aveţi aceste simptome sau dacă acestea se agravează spuneţi medicului dumneavoastră cât mai curând posibil.
- balonare
- dureri ale articulaţiilor
- impotenţă
- transpiraţii
- oboseală
- insomnie
- scăderea concentraţiei zahărului din sânge (hipoglicemie), prezenţa de zahăr în urină, proteine în urină, sânge în urină
- în cazuri rare, afectarea funcţiei ficatului
- o mică reducere a numărului de globule roşii din sânge
- dureri de spate
- scurtarea respiraţiei

Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravǎ sau dacă observaţi orice reacţie adversǎ nemenţionatǎ în acest prospect, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.

5. CUM SE PĂSTRAREA GLUSTIN

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

A nu se utiliza după data de expirare înscrisă pe ambalaj.

Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei menajere sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să eliminaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

6. INFORMAŢII SUPLIMENTARE

Ce conţine Glustin

Substanţa activă din Glustin 30 mg comprimate este pioglitazona. Fiecare comprimat conţine pioglitazonă 30 mg (sub formă de clorhidrat). Celelalte componente sunt: lactoză monohidrat, hipromeloză, carmeloză calcică şi stearat de magneziu.

Cum arată Glustin şi conţinutul ambalajului

Comprimatele Glustin 30 mg sunt de culoare albă sau aproape albă, rotunde, convexe, având marcat 30 pe una din feţe şi „AD4” pe cealaltă faţă. Comprimatele sunt disponibile în blistere ambalate în cutii care conţin câte 14, 28, 30, 50, 56, 84, 90 sau 98 comprimate. Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă şi producătorul

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă: Takeda Global Research and Development Centre (Europe) Ltd, 61 Aldwych, London, WC2B 4AE, Marea Britanie.

Producător: Takeda Ireland Limited, Bray Business Park, Kilruddery, County Wicklow, Irlanda.

Pentru orice informaţii despre acest medicament, vă rugăm să contactaţi reprezentanţii locali ai deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă:

België/Belgique/Belgien

Takeda Global Research and Development

Centre (Europe) Ltd, Royaume-Uni

Tél/Tel: +44 (0)20 3116 8000

Luxembourg/Luxemburg

Takeda Global Research and Development

Centre (Europe) Ltd., Royaume-Uni

Tél/Tel: +44 (0)20 3116 8000

България

Takeda Global Research and Development

Centre (Europe) Ltd., Обединеното кралство

Teл.: +44 (0)20 3116 8000

Magyarország

Takeda Global Research and Development

Centre (Europe) Ltd., Nagy-Britannia

Tel.: +44 (0)20 3116 8000

Česká republika

Takeda Global Research and Development

Centre (Europe) Ltd., Velká Británie

Tel: +44 (0)20 3116 8000

Malta

Takeda Global Research and Development

Centre (Europe) Ltd., Ir-Renju Unit

Tel: +44 (0)20 3116 8000

Danmark

Takeda Global Research and Development

Centre (Europe) Ltd., Storbritannien

Tlf: +44 (0)20 3116 8000

Nederland

Takeda Global Research and Development

Centre (Europe) Ltd., Verenigd Koninkrijk

Tel: +44 (0)20 3116 8000

Deutschland

Takeda Pharma GmbH

Tel: + 49 (0) 241 941-0

Norge

Takeda Global Research and Development

Centre (Europe) Ltd., Storbritannia

Tlf: +44 (0)20 3116 8000

Eesti

Takeda Global Research and Development

Centre (Europe) Ltd., Ühendkuningriik

Tel: +44 (0)20 3116 8000

Österreich

Takeda Global Research and Development

Centre (Europe) Ltd., Vereinigtes Königreich

Tel: +44 (0)20 3116 8000

Ελλάδα

Takeda Global Research and Development

Centre (Europe) Ltd., Ηνωµένο Βασίλειο

Τηλ: +44 (0)20 3116 8000

Polska

Takeda Global Research and Development

Centre (Europe) Ltd., Wielka Brytania

Tel.: +44 (0)20 3116 8000

España

Takeda Farmacéutica España, S.A.

Tel: +34 931845730

Portugal

Takeda - Farmacêuticos Portugal, Unipessoal LDA

Tel: +351 21 464 3222

France

Laboratoires Takeda

Tél: +33 (0)1 46 25 16 16

România

Takeda Global Research and Development

Centre (Europe) Ltd., Marea Britanie

Tel: +44 (0)20 3116 8000

Ireland

Takeda Global Research and Development

Centre (Europe) Ltd., United Kingdom

Tel: +44 (0)20 3116 8000

Slovenija

Takeda Global Research and Development

Centre (Europe) Ltd., Velika Britanija

Tel: +44 (0)20 3116 8000

Ísland

Takeda Global Research and Development

Centre (Europe) Ltd., Bretland

Sími: +44 (0)20 3116 8000

Slovenská republika

Takeda Global Research and Development

Centre (Europe) Ltd., Veľká Británia

Tel: +44 (0)20 3116 8000

Italia

Takeda Italia Farmaceutici SpA

Tel: + 39 06 5026 01

Suomi/Finland

Takeda Global Research and Development

Centre (Europe) Ltd., Iso-Britannia

Puh/Tel: +44 (0)20 3116 8000

Κύπρος

Takeda Global Research and Development

Centre (Europe) Ltd., Ηνωµένο Βασίλειο

Τηλ: +44 (0)20 3116 8000

Sverige

Takeda Global Research and Development

Centre (Europe) Ltd., Storbritannien

Tel: +44 (0)20 3116 8000

Latvija

Takeda Global Research and Development

Centre (Europe) Ltd., Anglija

Tel: +44 (0)20 3116 8000

United Kingdom

Takeda Global Research and Development

Centre (Europe) Ltd.

Tel: +44 (0)20 3116 8000

Lietuva

Takeda Global Research and Development

Centre (Europe) Ltd., Jungtinė Karalystė

Tel. +44 (0)20 3116 8000

.

PROSPECT: INFORMAŢII PENTRU UTILIZATOR

GLUSTIN 45 MG COMPRIMATE

(Pioglitazonă - sub formă de clorhidrat)

Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să luaţi acest medicament.

- Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi.

- Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

- Acest medicament a fost prescris pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor persoane. Le poate face rău, chiar dacă au aceleaşi simptome cu ale dumneavoastră.

- Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravǎ sau dacă observaţi orice reacţie adversǎ nemenţionatǎ în acest prospect, vă rugăm să-i spuneţmedicului dumneavoastră sau

În acest prospect găsiţi:

1. Ce este Glustin şi pentru ce se utilizează
2. Înainte să luaţi Glustin
3. Cum să luaţi Glustin
4. Reacţii adverse posibile
5. Cum se păstrează Glustin
6. Informaţii suplimentare

1. CE ESTE GLUSTIN ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ

Glustin 45 mg comprimate este un medicament antidiabetic utilizat pentru tratamentul diabetului zaharat tip 2 (insulino-independent). Acesta este diabetul care apare de obicei la vârsta adultă.

Comprimatele Glustin 45 mg vă ajută la menţinerea sub control a valorilor concentraţiei zahărului din sânge atunci când suferiţi de diabet tip 2, ajutând organismul să utilizeze mai bine insulina pe care o produce.

Comprimatele Glustin 45 mg pot fi administrate singure sau împreună cu metformin şi/sau cu o sulfoniluree, care sunt şi ele medicamente antidiabetice orale.

Glustin 45 mg comprimate poate fi de asemenea utilizat în asociere cu insulina.

2. ÎNAINTE SĂ LUAŢI GLUSTIN

Nu luaţi Glustin 45 mg comprimate:

- Dacă sunteţi hipersensibil (alergic) la pioglitazonă sau la oricare dintre celelalte componente ale Glustin 45 mg comprimate.
- Dacă suferiţi de insuficienţă cardiacă.
- Dacă suferiţi de o boală de ficat.

Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Glustin 45 mg comprimate:

Spuneţi medicului dumneavoastră înainte de a lua acest medicament:

- Dacă aveţi un tip special de boală diabetică a ochiului denumită edem macular (umflare la nivelul fundului de ochi).

- Dacă aveţi intenţia să rămâneţi gravidă.

- Dacă alăptaţi.

- Dacă aveţi sindrom ovarian polichistic. Datorită modului în care acţionează acest medicament, posibilitatea să rămâneţi gravidă poate creşte.

- Dacă aveţi o problemă cu ficatul sau inima.

- Dacă aveţi vârsta sub 18 ani, pentru că utilizarea la aceşti pacienţi nu este recomandată.

Utilizarea Glustin 45 mg comprimate cu alimente şi băuturi:

Puteti să vă luaţi comprimatele înainte de, în timpul sau după masă. Comprimatele se înghit cu o cantitate de un pahar cu apă.

Sarcina:

Spuneţi medicului dumneavoastră dacă sunteţi, credeţi că sunteţi sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă. Medicul vă va recomanda să întrerupeţi tratamentul cu acest medicament.

Alăptarea:

Spuneţi medicului dumneavoastră dacă alăptaţi sau intenţionaţi să vă alăptaţi copilul. Medicul vă va întrerupe tratamentul cu acest medicament.

Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor:

Pioglitazona nu vă afectează capacitatea de a conduce vehicule sau de a lucra cu utilaje.

Informaţii importante privind unele componente ale Glustin 45 mg comprimate:

Acest medicament conţine lactoză monohidrat. Dacă vi s-a spus de către medic că aveţi intoleranţă la unele zaharuri, luaţi legătura cu medicul dumneavoastră înainte de a lua Glustin 45 mg comprimate.

Utilizarea altor medicamente:

Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.

De obicei puteti să continuaţi să luaţi alte medicamente în timpul tratamentului cu Glustin 45 mg comprimate.

3. CUM SĂ LUAŢI GLUSTIN

Trebuie să luaţi un comprimat, o dată pe zi. Dacă este nevoie, medicul vă va spune să luaţi o altă doză. Dacă aveţi impresia că efectul Glustin 45 mg comprimate este prea slab, discutaţi cu medicul dumneavoastră.

Glustin 45 mg comprimate se poate lua cu sau fără alimente.

Când Glustin 45 mg comprimate se ia în asociere cu alte medicamente utilizate pentru tratamentul diabetului (cum ar fi insulina, clorpropamida, glibenclamida, gliclazida, tolbutamida), medicul vă va spune dacă este necesar să luaţi o doză mai mică din acestea.

În cursul tratamentului cu Glustin medicul vă va cere să faceţi periodic analize ale sângelului. Acestea sunt necesare pentru a verifica dacă ficatul vă funcţionează normal.

Dacă ţineţi regim alimentar specific pentru diabet, trebuie să continuaţi regimul când luaţi Glustin 45 mg comprimate.

Trebuie să vă controlaţi greutatea la intervale regulate; informaţi medicul dumneavoastră dacă creşteţi în greutate.

Unii pacienţi care aveau de mult timp diabet de tip II şi o boală de inimă sau istoric de accident vascular cerebral şi care au fost trataţi cu Glustin şi insulină au dezvoltat insuficienţă cardiacă. Informaţi-vă medicul cât de curând posibil dacă aveţi semne de insuficienţă cardiacă ca de exemplu scurtarea neaşteptată a respiraţiei sau creştere rapidă în greutate sau umflături localizate (edeme).

În studiile clinice în care pioglitazona a fost comparată cu alte medicamente antidiabetice orale sau cu placebo (comprimat fără substanţă activă), s-a observat un număr mai mare de fracturi în rândul femeilor tratate cu pioglitazonă (dar nu şi în rândul bărbaţilor). Medicul dumneavoastră va avea în vedere acest lucru când vă va trata de diabet zaharat.

Dacă luaţi mai mult Glustin 45 mg comprimate decât trebuie:

Dacă luaţi accidental prea multe comprimate sau dacă altcineva sau un copil ia medicamentul dumneavoastră, anunţaţi imediat medicul sau farmacistul.

Dacă aţi uitat să luaţi Glustin 45 mg comprimate:

Încercaţi să luaţi Glustin 45 mg comprimate în fiecare zi, aşa cum vi s-a prescris. Totuşi, dacă aţi uitat să luaţi o doză, continuaţi cu doza următoare aşa cum o luaţi în mod normal. Nu luaţi un comprimat în plus pentru a compensa doza pe care aţi uitat-o.

4. REACŢII ADVERSE POSIBILE

Ca toate medicamentele, Glustin 45 mg comprimate poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.Unii pacienţi care au luat Glustin 45 mg comprimate au prezentat următoarele reacţii adverse:

- umflături (edeme) localizate
- creştere în greutate
- dureri de cap
- sinuzită
- infecţie respiratorie
- ameţeli
- vertij
- amorţeli
- tulburări de vedere
- vedere înceţoşată datorită umflării (sau acumulării de lichid) la nivelul fundului de ochi. Dacă este prima oară când aveţi aceste simptome sau dacă acestea se agravează spuneţi medicului dumneavoastră cât mai curând posibil.
- balonare
- dureri ale articulaţiilor
- impotenţă
- transpiraţii
- oboseală
- insomnie
- scăderea concentraţiei zahărului din sânge (hipoglicemie), prezenţa de zahăr în urină, proteine în urină, sânge în urină
- în cazuri rare, afectarea funcţiei ficatului
- o mică reducere a numărului de globule roşii din sânge
- dureri de spate
- scurtarea respiraţiei

Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravǎ sau dacă observaţi orice reacţie adversǎ nemenţionatǎ în acest prospect, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.

5. CUM SE PĂSTRAREA GLUSTIN

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

A nu se utiliza după data de expirare înscrisă pe ambalaj.

Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei menajere sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să eliminaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

6. INFORMAŢII SUPLIMENTARE

Ce conţine Glustin

Substanţa activă din Glustin 45 mg comprimate este pioglitazona. Fiecare comprimat conţine pioglitazonă 45 mg (sub formă de clorhidrat). Celelalte componente sunt: lactoză monohidrat, hipromeloză, carmeloză calcică şi stearat de magneziu.

Cum arată Glustin şi conţinutul ambalajului

Comprimatele Glustin 45 mg sunt de culoare albă sau aproape albă, rotunde, convexe, având marcat 45 pe una din feţe şi „AD4” pe cealaltă faţă.. Comprimatele sunt disponibile în blistere ambalate în cutii care conţin câte 14, 28, 30, 50, 56, 84, 90 sau 98 comprimate. Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă şi producătorul

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă: Takeda Global Research and Development Centre (Europe) Ltd, 61 Aldwych, London, WC2B 4AE, Marea Britanie.

Producător: Takeda Ireland Limited, Bray Business Park, Kilruddery, County Wicklow, Irlanda.

Pentru orice informaţii despre acest medicament, vă rugăm să contactaţi reprezentanţii locali ai deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă:

.

België/Belgique/Belgien

Takeda Global Research and Development

Centre (Europe) Ltd, Royaume-Uni

Tél/Tel: +44 (0)20 3116 8000

Luxembourg/Luxemburg

Takeda Global Research and Development

Centre (Europe) Ltd., Royaume-Uni

Tél/Tel: +44 (0)20 3116 8000

България

Takeda Global Research and Development

Centre (Europe) Ltd., Обединеното кралство

Teл.: +44 (0)20 3116 8000

Magyarország

Takeda Global Research and Development

Centre (Europe) Ltd., Nagy-Britannia

Tel.: +44 (0)20 3116 8000

Česká republika

Takeda Global Research and Development

Centre (Europe) Ltd., Velká Británie

Tel: +44 (0)20 3116 8000

Malta

Takeda Global Research and Development

Centre (Europe) Ltd., Ir-Renju Unit

Tel: +44 (0)20 3116 8000

Danmark

Takeda Global Research and Development

Centre (Europe) Ltd., Storbritannien

Tlf: +44 (0)20 3116 8000

Nederland

Takeda Global Research and Development

Centre (Europe) Ltd., Verenigd Koninkrijk

Tel: +44 (0)20 3116 8000

Deutschland

Takeda Pharma GmbH

Tel: + 49 (0) 241 941-0

Norge

Takeda Global Research and Development

Centre (Europe) Ltd., Storbritannia

Tlf: +44 (0)20 3116 8000

Eesti

Takeda Global Research and Development

Centre (Europe) Ltd., Ühendkuningriik

Tel: +44 (0)20 3116 8000

Österreich

Takeda Global Research and Development

Centre (Europe) Ltd., Vereinigtes Königreich

Tel: +44 (0)20 3116 8000

Ελλάδα

Takeda Global Research and Development

Centre (Europe) Ltd., Ηνωµένο Βασίλειο

Τηλ: +44 (0)20 3116 8000

Polska

Takeda Global Research and Development

Centre (Europe) Ltd., Wielka Brytania

Tel.: +44 (0)20 3116 8000

España

Takeda Farmacéutica España, S.A.

Tel: +34 931845730

Portugal

Takeda - Farmacêuticos Portugal, Unipessoal LDA

Tel: +351 21 464 3222

France

Laboratoires Takeda

Tél: +33 (0)1 46 25 16 16

România

Takeda Global Research and Development

Centre (Europe) Ltd., Marea Britanie

Tel: +44 (0)20 3116 8000

Ireland

Takeda Global Research and Development

Centre (Europe) Ltd., United Kingdom

Tel: +44 (0)20 3116 8000

Slovenija

Takeda Global Research and Development

Centre (Europe) Ltd., Velika Britanija

Tel: +44 (0)20 3116 8000

Ísland

Takeda Global Research and Development

Centre (Europe) Ltd., Bretland

Sími: +44 (0)20 3116 8000

Slovenská republika

Takeda Global Research and Development

Centre (Europe) Ltd., Veľká Británia

Tel: +44 (0)20 3116 8000

Italia

Takeda Italia Farmaceutici SpA

Tel: + 39 06 5026 01

Suomi/Finland

Takeda Global Research and Development

Centre (Europe) Ltd., Iso-Britannia

Puh/Tel: +44 (0)20 3116 8000

Κύπρος

Takeda Global Research and Development

Centre (Europe) Ltd., Ηνωµένο Βασίλειο

Τηλ: +44 (0)20 3116 8000

Sverige

Takeda Global Research and Development

Centre (Europe) Ltd., Storbritannien

Tel: +44 (0)20 3116 8000

Latvija

Takeda Global Research and Development

Centre (Europe) Ltd., Anglija

Tel: +44 (0)20 3116 8000

United Kingdom

Takeda Global Research and Development

Centre (Europe) Ltd.

Tel: +44 (0)20 3116 8000

Lietuva

Takeda Global Research and Development

Centre (Europe) Ltd., Jungtinė Karalystė

Tel. +44 (0)20 3116 8000

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
Educația persoanelor cu diabet zaharat stă la baza prevenției neuropatiei diabetice, a ulcerațiilor și amputațiilor Neuropatia diabetică este cea mai frecventă şi invalidantă complicaţie a diabetului zaharat. Una din trei persoane cu diabet zaharat este diagnosticată cu o formă de neuropatie diabetică şi se estimează că una din două persoane are de fapt această complicaţie.
Mureş: Cazurile de diabet zaharat sunt în creştere, în special în rândul femeilor Spitalul Clinic Judeţean (SCJ) Mureş a anunţat, luni, de Ziua Mondială de Luptă Împotriva Diabetului, că în judeţul Mureş cazurile de diabet au crescut considerabil în acest an de la 732, la sfârşitul anului trecut, la 925 doar în primele 9 luni ale acestui an, în special în rândul femeilor.
Specialişti: Persoanele care au diabet zaharat trebuie să-şi examineze regulat membrele inferioare Persoanele diagnosticate cu diabet zaharat trebuie să-şi examineze regulat membrele inferioare, deoarece în acest fel factorii de risc predictivi ai ulceraţiilor şi amputaţiilor vor putea fi identificaţi din timp, susţin specialiştii reuniţi la Chişinău la simpozionul "Complicaţiile microvasculare -...
Braşov: Numărul persoanelor cu diabet zaharat din judeţ este în creştere, depăşind 27.000 Direcţia de Sănătate Publică Braşov avea în evidenţe la finalul 2012 un număr de 27.064 bolnavi cu diabet zaharat, în creştere faţă de anii precedenţi, a informat instituţia, cu ocazia Zilei Mondiale de Luptă împotriva Diabetului Zaharat, marcată în 14 noiembrie.
O SINGURĂ ORĂ POATE SALVA O ÎNTREAGĂ VIAŢĂ - Descălțarea persoanelor cu diabet zaharat și screeningul neuropatiei diabetice, prima condiție pentru reducerea amputaţiilor Neuropatia diabetică este cel mai frecvent întâlnită complicație invalidantă cauzată de diabetul zaharat. Amputațiile care pot surveni afectează nu numai pacientul cu diabet, ci și întreaga familie. O viaţă cu independenţă redusă în mobilitate, cu costuri crescute, dar şi o viaţă care, în 50% din cazuri...
Aproximativ 65% dintre persoanele care au diabet zaharat suferă de neuropatie diabetică Aproximativ 65% dintre persoanele care au diabet zaharat suferă de neuropatie diabetică, dar, din păcate, această complicaţie a diabetului zaharat este mult subdiagnosticată, susţin reprezentanţii Societăţii de Neuropatie Diabetică, recent înfiinţată.