Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

KINZALKOMB 40/12,5mg
Denumire KINZALKOMB 40/12,5mg
Descriere Tratamentul hipertensiunii arteriale esentiale.Administrarea asocierii în doza fixa Kinzalkomb (40 mg telmisartan/12,5 mg hidroclorotiazidă) este indicata la pacientii a căror tensiune arterialănu este controlatăadecvat numai cu telmisartan.
Denumire comuna internationala COMBINATII (TELMISARTANUM+HYDROCHLOROTHIAZIDUM)
Actiune terapeutica ANTAGONISTI DE ANGIOTENSINA II, COMBINATII ANTAGONISTI DE ANGIOTENSINA II SI DIURETIC
Prescriptie P-6L - Medicamente si produse medicamentoase care se elibereaza in farmacii pe baza de prescriptie medicala valabila 6 luni
Forma farmaceutica Comprimate
Concentratia 40/12,5mg
Ambalaj Cutie x 14 compr. (blist.PA/Al/PVC)
Valabilitate ambalaj 3 ani
Cod ATC C09DA07
Firma - Tara producatoare BAYER HEALTHCARE AG - GERMANIA
Autorizatie de punere pe piata BAYER HEALTHCARE AG - GERMANIA

Ai un comentariu sau o intrebare despre KINZALKOMB 40/12,5mg ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



Prospect si alte informatii despre KINZALKOMB 40/12,5mg, comprimate       

ANEXA I
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A PRODUSULUI MEDICAMENTOS

Kinzalkomb 40 mg/12,5 mg comprimate

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂŞI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat conţine telmisartan 40 mg şi hidroclorotiazidă 12,5 mg.
Excipienţi: Fiecare comprimat conţine lactoză monohidrat 112 mg şi sorbitol (E420) 169 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct.6.1.

3 FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimate.
Comprimate de 5,2 mm, de formă ovală, cu două straturi roşu şi alb, gravate cu codul „H4”.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale.

Administrarea asocierii în doză fixă Kinzalkomb (40 mg telmisartan/12,5 mg hidroclorotiazidă) este indicată la pacienţii a căror tensiune arterială nu este controlată adecvat numai cu telmisartan.

4.2 Doze şi mod de administrare

Adulţi Kinzalkomb trebuie administrat, la pacienţii a căror tensiune arterială nu este controlată adecvat în urma administrării de telmisartan în monoterapie. Se recomandă ajustarea dozei individuale pentru fiecare din cele două componente înaintea trecerii la combinaţia în doză fixă. Dacă este adecvat din punct de vedere clinic, se poate avea în vedere trecerea directă de la monoterapie la combinaţia fixă.

Kinzalkomb 40 mg/12,5 mg poate fi administrat la pacienţii a căror tensiune arterială nu este controlată adecvat cu Kinzalmono 40 mg.

Kinzalkomb 80 mg/12,5 mg poate fi administrat la pacienţii a căror tensiune arterială nu este controlată adecvat cu Kinzalmono 80 mg.

Grupe speciale de pacienţi

Insuficienţă renală: Se recomandă monitorizarea periodică a funcţiei renale (vezi pct. 4.4).

Insuficienţă hepatică: La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată, doza zilnică de Kinzalkomb nu trebuie să depăşească 40 mg/12,5 mg o dată. Nu este indicată administrarea Kinzalkomb la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă. Tiazidele trebuie utilizate cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.4).

Vârstnici: Nu este necesară ajustarea dozei.

Copii şi adolescenţi

Siguranţa şi eficacitatea Kinzalkomb la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite. Nu există date disponibile.

Mod de administrare

Kinzalkomb comprimate se administrează oral, o dată pe zi, cu lichid, cu sau fără alimente.

Precauţii care trebuie luate înainte de administrarea sau manipularea medicamentului.

Kinzalkomb trebuie păstrat în blisterul sigilat datorită proprietăţilor higroscopice ale comprimatelor. Comprimatele trebuie scoase din blister imediat înainte de administrare.

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la oricare dintre substanţele active sau la oricare dintre excipienţi (vezi pct. 6.1)

Hipersensibilitate la alţi derivaţi de sulfonamidă (deoarece hidroclorotiazida este un produs medicamentos derivat al sulfonamidei)

Trimestrele doi şi trei ale sarcinii (vezi pct. 4.4 şi 4.6)

Colestazăşi afecţiuni biliare obstructive

Insuficienţă hepatică severă

Insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei < 30 ml/min)

Hipokaliemie refractară, hipercalcemie

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Sarcina Tratamentul cu antagonişti ai receptorilor angiotensinei II nu trebuie început în timpul perioadei de sarcină. Cu excepţia cazurilor în care continuarea terapiei cu antagonişti ai receptorilor angiotensinei II este considerată esenţială, pacientele care intenţionează să rămână gravide trebuie trecute pe tratamente antihipertensive alternative, care au un profil de siguranţă bine stabilit în cazul administrării lor în timpul sarcinii. În momentul în care sarcina este diagnosticată, tratamentul cu antagonişti ai receptorilor angiotensinei II trebuie oprit imediat şi, dacă este necesar, trebuie început tratamentul alternativ (vezi pct.

4.3 şi 4.6).

Insuficienţă hepatică: Nu trebuie să se administreze Kinzalkomb pacienţilor cu colestază, afecţiuni biliare obstructive sau insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 4.3) deoarece telmisartanul este eliminat în principal în bilă. Se aşteaptă ca la aceşti pacienţi clearance-ul hepatic al telmisartanului să fie redus.

În plus, Kinzalkomb trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu funcţie hepatică alterată sau boală hepatică în evoluţie, deoarece modificări minore ale echilibrului hidro-electrolitic pot precipita coma hepatică. Nu există experienţă clinică referitoare la administrarea Kinzalkomb la pacienţii cu insuficienţă hepatică.

Hipertensiune arterială renovasculară: Există un risc crescut de hipotensiune arterială severăşi insuficienţă renală la pacienţii cu stenoză bilaterală a arterelor renale sau cu stenoza arterei renale a rinichiului unic funcţional, trataţi cu medicamente care afectează sistemul renină-angiotensină-aldosteron.

Insuficienţă renalăşi transplant renal: Nu trebuie utilizat Kinzalkomb la pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei <30 ml/min) (vezi pct. 4.3). Nu există experienţă în ceea ce priveşte administrarea Kinzalkomb la pacienţii cu transplant renal recent. Experienţa referitoare la administrarea Kinzalkomb este modestă la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată, de aceea se recomandă monitorizarea periodică a concentraţiilor plasmatice ale potasiului, creatininei şi ale acidului uric. La pacienţii cu insuficienţă renală poate să apară azotemie asociată administrării diureticului tiazidic.

Hipovolemie intravasculară: La pacienţii cu hipovolemie şi/sau depleţie de sodiu în urma unei terapii diuretice intensive, restricţie de sare din dietă, diaree sau vărsături, poate să apară hipotensiune arterială simptomatică, în special după administrarea primei doze. Asemenea situaţii trebuie corectate înainte de administrarea Kinzalkomb.

Blocajul dublu al sistemului renină-angiotensină-aldosteron: La pacienţii predispuşi au fost raportate hipotensiune, sincopă, hiperkaliemie şi modificări ale funcţiei renale (inclusiv insuficienţă renală acută) ca o consecinţă a inhibării sistemului renină-angiotensină-aldosteron, mai ales dacă se combină medicamente care afectează acest sistem. Blocajul dublu al sistemului renină-angiotensină-aldosteron (de exemplu prin adăugarea unui inhibitor ECA la antagonişti ai receptorilor angiotensinei II) nu este recomandat la pacienţi care au deja tensiunea arterială controlată medicamentos şi trebuie limitată la cazuri individuale bine definite, la care funcţia renală este atent monitorizată.

Alte situaţii asociate cu stimularea sistemului renină-angiotensină-aldosteron: La pacienţii la care tonusul vascular şi funcţia renală depind predominant de activitatea sistemului renină-angiotensină-aldosteron (de exemplu, pacienţi cu insuficienţă cardiacă congestivă severă sau cu o afecţiune renală preexistentă, inclusiv stenoză de arteră renală), tratamentul cu medicamente, care afectează acest sistem s-a asociat cu hipotensiune arterială acută, hiperazotemie, oligurie sau, rareori, insuficienţă renală acută (vezi pct. 4.8).

Hiperaldosteronism primar: Pacienţii cu hiperaldosteronism primar nu răspund, în general, la tratamentul cu medicamente antihipertensive, care acţionează prin inhibarea sistemului renină-angiotensină. De aceea, nu se recomandă utilizarea Kinzalkomb.

Stenoză de valvă aorticăşi mitrală, cardiomiopatie hipertrofică obstructivă: Ca şi în cazul utilizării altor vasodilatatoare, este necesară precauţie specială la pacienţii suferind de stenoză aortică, stenoză mitrală sau de cardiomiopatie hipertrofică obstructivă.

Efecte metabolice şi endocrine: Tratamentul cu tiazide poate să scadă toleranţa la glucoză. La pacienţii cu diabet zaharat poate fi necesară modificarea dozei de insulină sau a hipoglicemiantelor orale. Diabetul zaharat latent poate deveni manifest în timpul tratamentului cu tiazide.

Tratamentul diuretic cu tiazide s-a asociat cu o creştere a valorilor concentraţiilor plasmatice de colesterol şi trigliceride; însă, în cazul administrării dozei de 12,5 mg conţinută în Kinzalkomb, s-au raportat efecte minime sau nu s-au raportat efecte. La unii pacienţi trataţi cu tiazide poate să apară hiperuricemie sau se poate precipita accesul de gută.

Dezechilibre electrolitice: Trebuie efectuate determinări ale concentraţiilor plasmatice ale electroliţilor la intervale adecvate, ca în cazul tuturor pacienţilor care urmează tratament diuretic. Tiazidele, inclusiv hidroclorotiazida, pot determina dezechilibre hidro-electrolitice (inclusiv hipokaliemie, hiponatremie şi alcaloză hipocloremică). Semne care avertizează apariţia dezechilibrului hidro-electrolitic sunt xerostomie, sete, astenie, letargie, somnolenţă, nelinişte, durere musculară sau crampe, oboseală musculară, hipotensiune arterială, oligurie, tahicardie şi tulburări gastro-intestinale, precum greaţă sau vărsături (vezi pct. 4.8).

-Hipokaliemie Deşi poate să apară hipokaliemie în cazul utilizării diureticelor tiazidice, terapia asociată cu telmisartan poate determina reducerea hipokaliemiei induse de diuretic. Riscul de hipokaliemie este mai mare la pacienţii cu ciroză hepatică, la pacienţii care prezintă diureză rapidă, la pacienţii care primesc un aport necorespunzător de electroliţi şi la pacienţii care urmează un tratament concomitent cu corticosteroizi sau corticotrofină (ACTH) (vezi pct. 4.5).

-Hiperkaliemie Invers, datorită antagonismului dintre receptorii angiotensinei II (AT1) şi componenta telmisartan a produsului Kinzalkomb, poate să apară hiperkaliemia. Deşi, în cazul utilizării produsului Kinzalkomb, nu s-a studiat hiperkaliemia din punct de vedere clinic, factorii de risc pentru apariţia hiperkaliemiei includ insuficienţa renalăşi/sau insuficienţa cardiacăşi diabetul zaharat. Diureticele care economisesc potasiu, suplimentele de potasiu sau substituenţii de sare care conţin potasiu trebuie administraţi cu precauţie împreună cu Kinzalkomb (vezi pct. 4.5).

-Hiponatremie şi alcaloză hipocloremică Nu există dovezi conform cărora Kinzalkomb ar reduce sau ar preveni hiponatremia indusă de diuretice. Deficitul de clor este în general mic şi, de obicei, nu necesită tratament.

-Hipercalcemie Tiazidele pot să determine scăderea secreţiei urinare a calciului şi pot să determine o creştere uşoarăşi intermitentă a calcemiei, în absenţa unor tulburări cunoscute ale metabolismului calciului. O hipercalcemie marcată poate fi dovada unui hiperparatiroidism latent. Trebuie întreruptă administrarea tiazidelor înainte de efectuarea testelor pentru evaluarea funcţiei paratiroidiene.

-Hipomagneziemie S-a demonstrat că tiazidele măresc excreţia urinară a magneziului, ceea ce poate duce la hipomagneziemie (vezi pct. 4.5).

Sorbitol şi lactoză monohidrat: Acest medicament conţine lactoză monohidrat şi sorbitol. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructozăşi/sau cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficienţă Lapp de lactază sau malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Diferenţe etnice: După cum s-a observat în cazul utilizării tuturor antagoniştilor receptorilor angiotensinei II, telmisartanul este aparent mai puţin eficace ca antihipertensiv la populaţia de origine africană, decât la cei de alte etnii, posibil datorită prevalenţei crescute a valorilor mici ale reninei la acest grup populaţional.

Altele: Ca în cazul utilizării în cazul utilizării oricărui alt medicament antihipertensiv, reducerea excesivă a tensiunii arteriale la pacienţii cu cardiopatie ischemică sau ateroscleroză avansată poate determina infarct miocardic sau accident vascular cerebral.

Generale: Reacţiile de hipersensibilitate la hidroclorotiazidă pot să apară la pacienţii cu sau fără antecedente de alergie sau de astm bronşic, dar este mai probabil să apară la cei cu astfel de antecedente. În cazul utilizării diureticelor tiazidice, inclusiv a hidroclorotiazidei, s-a raportat exacerbarea sau activarea lupusului eritematos sistemic. Au fost raportate cazuri de reacţii de fotosensibilitate la administrarea diureticelor tiazidice (a se vedea pct. 4.8). În cazul în care apare o reacţie de fotosensibilitate în cursul tratamentului se recomandă oprirea acestuia. Dacă este necesară reluarea administrării diureticului, se recomandă protejarea suprafeţelor expuse la soare sau radiaţii UVA artificiale.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Au fost efectuate studii privind interacţiunile numai la adulţi.

Litiu: În cazul administrării concomitente de litiu şi inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei s-au raportat creşteri reversible ale concentraţiilor plasmatice de litiu şi ale toxicităţii acestuia. De asemenea, în cazul utilizării antagoniştilor receptorului angiotensinei II (inclusiv Kinzalcomb), s-au raportat rareori astfel de cazuri. Administrarea în asociere de litiu şi Kinzalkomb nu este recomandată (vezi pct. 4.4).

Dacă această asociere se dovedeşte esenţială, se recomandă monitorizarea cu atenţie a concentraţiei plasmatice a litiului în timpul utilizării concomitente.

Medicamente asociate cu pierdere de potasiu şi hipokaliemie (de exemplu, alte diuretice kaliuretice, laxative, corticosteroizi, ACTH, amfotericină, carbenoxolonă, penicilină G sodică, acid salicilic şi derivaţii săi). Dacă aceste substanţe urmează să fie prescrise împreună cu asocierea hidroclorotiazidătelmisartan, se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice de potasiu. Aceste medicamente pot potenţa efectul hidroclorotiazidei asupra concentraţiei plasmatice a potasiului (vezi pct. 4.4).

Medicamente care pot creşte valorile potasiului sau pot induce hiperkaliemia (de ex. inhibitorii ACE, diuretice care economisesc potasiu, suplimente de potasiu, substituenţi de sare care conţin potasiu, ciclosporină sau alte medicamente, cum ar fi heparina sodică): Dacă aceste medicamente urmează să fie prescrise împreună cu asocierea hidroclorotiazidă-telmisartan, se recomandă monitorizarea concentraţiei potasiului plasmatic. Pe baza experienţei privind utilizarea altor medicamente care afectează sistemul renină-angiotensină, utilizarea concomitentă a medicamentelor de mai sus poate determina creşterea concentraţiei plasmatice a potasiului şi, de aceea, nu este recomandată (vezi pct. 4.4).

Medicamente care sunt afectate de modificările concentraţiilor plasmatice ale potasiului: Se recomandă monitorizarea perioadică a concentraţiei plasmatice a potasiului şi ECG în cazul administrării Kinzalkomb în asociere cu aceste medicamente ale căror acţiuni sunt afectate de modificările concentraţiei plasmatice a potasiului (de exemplu digitalice, antiaritmice) şi următoarele medicamente care induc torsada vârfurilor (care includ unele antiaritmice), hipokaliemia fiind un factor care predispune la apariţia torsadei vârfurilor.

- antiaritmice clasa Ia (de ex. chinidină, hidrochinidină, disopiramidă)

- antiaritmice clasa III (de ex. amiodaronă, sotalol, dofetilidă, ibutilidă)

- unele antipsihotice (de ex. tioridazină, clorpromazină, levomepromazină, trifluoperazină, ciamemazină, sulpiridă, sultopridă, amisulpridă, tiapridă, pimozidă, haloperidol, droperidol)

- altele (de ex. bepridil, cisapridă, difemanil, eritromicină i.v., halofantrină, mizolastină, pentamidină, sparfloxacină, terfenadină, vincamină i.v.).

Glicozide digitalice: Hipokaliemia sau hipomagneziemia induse de tiazidă favorizează apariţia aritmiei determinată de digitalice (vezi pct. 4.4).

Alte medicamente antihipertensive: Telmisartanul poate potenţa efectul hipotensiv al altor medicamente antihipertensive.

Medicamente antidiabetice (antidiabetice orale şi insulină): poate fi necesară ajustarea dozei medicamentului antidiabetic (vezi pct. 4.4).

Metformină: Metformina trebuie administrată cu precauţie: risc de acidoză lactică indusă de o posibilă insuficienţă renală funcţională datorată hidroclorotiazidei.

Răşini- colestiraminăşi colestipol: absorbţia hidroclorotiazidei este scăzută în prezenţa răşinilor anionice schimbătoare de ioni.

Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene: AINS (de exemplu acid acetilsalicilic în doze terapeutice antiinflamatoare, inhibitori COX-2 şi AINS neselectivi) pot determina reducerea efectelor diuretice, natriuretice şi a efectelor antihipertensive ale diureticelor tiazidice şi a efectelor antihipertensive ale antagoniştilor receptorilor angiotensinei II. La unii pacienţi cu funcţia renală compromisă (de exemplu pacienţi deshidrataţi sau pacienţi vârstnici cu funcţia renală compromisă), administrarea concomitentă de antagonişti ai angiotensinei II cu medicamente care inhibă ciclooxigenaza, poate determina o deteriorare ulterioară a funcţiei renale, inclusiv un risc de insuficienţă renală acută, care este de obicei reversibilă. De aceea, combinaţia trebuie administrată cu atenţie, în special la vârstnici. După începerea terapiei asociate şi, în continuare periodic, pacienţii trebuie hidrataţi corespunzător şi se va lua în considerare monitorizarea funcţiei renale.

În cadrul unui studiu clinic, administrarea concomitentă de telmisartan şi ramipril a condus la creşterea de 2,5 ori a valorilor ASC0-24 şi Cmax ale ramipril şi ramiprilat. Relevanţa clinică a acestor observaţii este necunoscută.

Amine presoare (de ex. noradrenalină): efectul aminelor presoare poate fi scăzut.

Curarizante antidepolarizante (de ex. tubocurarină): Efectul curarizantelor antidepolarizante poate fi potenţat de hidroclorotiazidă.

Medicamente utilizate în tratamentul gutei ( de exemplu probenecid, sulfinpirazonăşi alopurinol): poate fi necesară ajustarea medicaţiei uricozurice, deoarece hidroclorotiazida poate creşte concentraţia plasmatică a acidului uric. Poate fi necesară creşterea dozei de probenecid sau sulfinpirazonă. Administrarea în asociere cu tiazide poate creşte incidenţa reacţiilor de hipersensibilitate la alopurinol.

Săruri de calciu: diureticele tiazidice pot determina creşterea concentraţiei plasmatice a calciului datorită excreţiei scăzute a acestuia. Dacă trebuie prescrise suplimente de calciu, trebuie monitorizată concentraţia plasmatică a calciului, iar doza de calciu trebuie ajustată corespunzător.

Beta-blocante şi diazoxid: Efectul hiperglicemiant al beta-blocantelor şi diazoxidului poate fi crescut de tiazide.

Anticolinergice (de ex. atropină, biperiden) pot determina creşterea biodisponibilităţii diureticelor tiazidice prin scăderea motilităţii gastro-intestinale şi a vitezei de golire a stomacului.

Amantadină: Tiazidele pot determina creşterea riscului reacţiilor adverse la amantadină.

Agenţi citotoxici: (de ex. ciclofosfamidă, metotrexat): Tiazidele pot determina reducerea excreţiei renale a medicamentelor citotoxice şi pot potenţa efectele lor mielosupresoare.

Pe baza proprietăţilor lor farmacologice, este de aşteptat ca următoarele medicamente să potenţeze efectele hipotensive ale antihipertensivelor, inclusiv ale telmisartanului: baclofen, amifostină. În plus, hipotensiunea ortostatică poate fi agravată de alcool etilic, barbiturice, opioide sau antidepresive.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Tratamentul cu antagonişti ai receptorilor angiotensinei II nu este recomandat în timpul primului trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4). Tratamentul cu antagonişti ai receptorilor angiotensinei II este contraindicat în timpul celui de al doilea şi al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.3 şi 4.4).

Nu există date adecvate privind utilizarea Kinzalkomb la femeile gravide. Studiile la animale au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Dovezile epidemiologice legate de riscul de teratogenitate în urma expunerii la inhibitori ECA în timpul primului trimestru de sarcină nu au fost concludente; cu toate acestea, o creştere uşoară a riscului nu poate fi exclusă. În timp ce nu există date epidemiologice controlate asupra riscului tratamentului cu antagonişti ai receptorilor angiotensinei II, pot exista riscuri similare pentru această clasă de medicamente. Cu excepţia cazurilor în care continuarea terapiei cu antagonişti ai receptorilor angiotensinei II este considerată esenţială, pacientele care intenţionează să rămână gravide trebuie trecute pe tratamente antihipertensive alternative, care au un profil de siguranţă bine stabilit în cazul administrării lor în timpul sarcinii. În momentul în care sarcina este diagnosticată, tratamentul cu antagonişti ai receptorilor angiotensinei II trebuie oprit imediat şi, dacă este necesar, trebuie început tratamentul alternativ.

Expunerea la tratamentul cu antagonişti ai receptorilor angiotensinei II în perioada trimestrului doi şi trei de sarcină induce fetotoxicitate la om (diminuarea funcţiei renale, volum deficitar al lichidului amniotic, întârzierea procesului de osificare a craniului) şi toxicitate neonatală (insuficienţă renală, hipotensiune, hiperkaliemie). (Vezi pct. 5.3). Dacă expunerea la antagonişti ai receptorilor angiotensinei II a apărut din perioada trimestrului doi de sarcină, se recomandă investigarea funcţiei renale şi a craniului cu ultrasunete. Nou-născuţii ale căror mame au luat antagonişti ai receptorilor angiotensinei II trebuie ţinuţi sub atentă observaţie din cauza hipotensiunii arteriale (vezi şi pct. 4.3 şi 4.4). Tiazidele traversează bariera feto-placentarăşi apar în sângele ombilical. Ele pot determina fătului tulburări electrolitice şi chiar alte reacţii decât cele care au apărut la adulţi. S-au raportat cazuri de trombocitopenie neonatalăşi de icter fetal şi neonatal, în cazul unui tratament cu tiazide la mamă.

Alăptarea:

Deoarece nu sunt disponibile informaţii în legătură cu utilizarea Kinzalkomb în timpul alăptării, nu este recomandată administrarea Kinzalkomb şi sunt de preferat tratamente alternative cu profil de siguranţămai bine stabilit, mai ales în cazul alăptării unui copil nou-născut sau născut prematur. Tiazidele apar în laptele uman şi pot determina inhibarea secreţiei lactate.

Fertilitatea

În studiile preclinice nu au fost observate efecte ale telmisartan şi hidroclorotiazidei asupra fertilităţii masculine sau feminine.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Nu s-au efectuat studii privind efectul asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Cu toate acestea când pacientul intenţionează să conducă vehicule sau să folosească utilaje trebuie să aibă în vedere posibilitatea apariţiei ocazionale de ameţeli sau somnolenţă în timpul tratamentului antihipertensiv.

4.8 Reacţii adverse

a. Sumarul profilului de siguranţă.

Reacţia adversă cea mai frecvent raportată este ameţeala. Rar pot apare angioedeme grave (mai puţin de 1 caz la 1000 pacienţi).

Asocierea în doză fixă Incidenţa generală a evenimentelor adverse raportate în cazul administrării Kinzalkomb a fost comparabilă cu cea raportată în caz de administrare numai a telmisartanului, în studii randomizate controlate, în care 1471 pacienţi randomizaţi au primit telmisartan plus hidroclorotiazidă (835) sau numai telmisartan (636). Nu s-a stabilit o legătură între reacţiile adverse şi dozăşi nu s-a constatat nici o corelaţie cu privire la sexul, vârsta sau etnia pacienţilor.

b. Sumarul tabelar al reacţiilor adverse

Reacţiile adverse raportate în toate studiile clinice şi care apar mai frecvent (p≤0,05) în cazul administrării de telmisartan plus hidroclorotiazidă, decât în cazul administrării placebo, sunt prezentate mai jos, funcţie de clasificarea pe aparate, sisteme şi organe. În timpul tratamentului cu Kinzalkomb, pot să apară reacţiile adverse cunoscute în cazul fiecărui component administrat singur, dar care nu au fost observate în studiile clinice.

Reacţiile adverse au fost clasificate, în ceea ce priveşte frecvenţa, utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare (≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000), cu frevenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

În fiecare grup de clasificare privind frecvenţa, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Infecţii şi infestări
Rare: Bronşită, faringită, sinuzită

Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: Exacerbarea sau activarea lupusului eritematos sistemic1

Tulburări metabolice şi de nutriţie
Mai puţin frecvente: Hipokaliemie
Rare: Hiperuricemie, hiponatriemie

Tulburări psihice
Mai puţin frecvente: Anxietate
Rare : Depresie

Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: Ameţeli
Mai puţin frecvente: Sincopă, parestezie
Rare: Insomnie, tulburări ale somnului

Tulburări oculare
Rare: Tulburări ale vederii, vedere înceţoşată

Tulburări acustice şi vestibulare
Mai puţin frecvente: Vertij

Tulburări cardiace
Mai puţin frecvente : Tahicardie, aritmie

Tulburări vasculare
Mai puţin frecvente: Hipotensiune arterială, hipotensiune ortostatică

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale Mai puţin frecvente: Dispnee Rare: Afecţiuni respiratorii (inclusiv pneumonie şi edem pulmonar)

Tulburări gastro-intestinale
Mai puţin frecvente: Diaree, uscăciune a gurii, flatulenţă
Rare: Durere abdominală, constipaţie, dispepsie, vărsături, gastrită

Tulburări hepatobiliare Rare: Funcţie hepatică anormală / tulburări hepatice2

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Rare: Angioedem (de asemenea cu evoluţie letală), eritem, prurit,
erupţii cutanate, hiperhidroză, urticarie

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Mai puţin frecvente: Durere de spate, spasme musculare, mialgie
Rare: Artralgie, crampe musculare, durere la nivelul extremităţii

Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Mai puţin frecvente: Disfuncţie erectilă

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Mai
puţin frecvente: Durere în piept
Rare: Afecţiune asemănătoare gripei, durere

Investigaţii diagnostice
Mai puţin frecvente: Creştere a concentraţiei sanguine de acid uric
Rare: Creştere a concentraţiei sanguine de creatininăşi creatinfosfokinazăşi creştere a concentraţiei sanguine a enzimelor hepatice

1: Pe baza experienţei post-autorizare

2: Pentru informaţii suplimentare, a se vedea pct. 4.8.c

Informaţii suplimentare în legătură cu componentele individuale

Reacţiile adverse raportate anterior în legătură cu una dintre componentele individuale sunt reacţii adverse
potenţiale şi în cazul Kinzalkomb, chiar dacă nu s-au fost observat în studiile clinice cu acest medicament.

Telmisartan:
Reacţiile adverse au apărut cu aceeaşi frecvenţă atât la pacienţii trataţi cu telmisartan cât şi la cei trataţi cu
placebo
.

Incidenţa generală a evenimentelor adverse raportate în cazul administrării telmisartanului (41,4%) a fost de obicei comparabilă cu placebo (43,9%), în studii controlate cu placebo. Lista de mai jos a reacţiilor adverse de mai jos a fost întocmită pe baza studiilor clinice la pacienţi trataţi pentru hipertensiune cu telmisartan sau la pacienţi cu vârsta de 50 de ani sau peste care prezentau risc de apariţie a evenimentelor cardiovasculare.

Infecţii şi infestări Mai puţin frecvente: Infecţie de căi respiratorii superioare, infecţie de tract urinar, inclusiv cistită Rare: Sepsis, inclusiv cu final letal3

Tulburări hematologice şi limfatice
Mai puţin frecvente: Anemie
Rare: Eozinofilie, trombocitopenie

Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: Hipersensibilitate, reacţii anafilactice

Tulburări metabolice şi de nutriţie
Mai puţin frecvente: Hiperkaliemie
Rare: Hipoglicemie (la pacienţii cu diabet zaharat)

Tulburări cardiace
Mai puţin frecvente: Bradicardie

Tulburări gastro-intestinale
Rare: Tulburări gastrice

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Rare: Eczemă, erupţie cutanată provocată de medicament, erupţie cutanată toxică

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Rare: Artroză, tendinită

Tulburări renale şi ale căilor urinare
Mai puţin frecvente: Insuficienţă renală (inclusiv insuficienţă renală acută)

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Mai
puţin frecvente: Astenie

Investigaţii diagnostice
Rare: Scăderea concentraţiei de hemoglobină

3: Pentru informaţii suplimentare, a se vedea pct. 4.8.c.

Hidroclorotiazidă:
Hidroclorotiazida poate determina sau exacerba hipovolemie, care poate duce la dezechilibru electrolitic -vezi pct. 4.4).

Reacţiile adverse cu frecvenţă necunoscută raportate în cazul utilizării numai de hidroclorotiazidă includ

Infecţii şi infestări

Cu frecvenţă necunoscută: Sialoadenită

Tulburări hematologice şi limfatice

Cu frecvenţă necunoscută: Anemie aplastică, anemie hemolitică, depresia măduvei osoase, leucopenie, neutropenie, agranulocitoză, trombocitopenie

Tulburări ale sistemului imunitar

Cu frecvenţă necunoscută: Reacţii anafilactice, hipersensibilitate

Tulburări endocrine

Cu frecvenţă necunoscută: Controlul neadecvat al diabetului zaharat

Tulburări metabolice şi de nutriţie Cu frecvenţă necunoscută: Anorexie, pierderea apetitului alimentar, dezechilibru electrolitic, hiper colesterolemie, hiperglicemie, hipovolemie

Tulburări psihice
Cu frecvenţă necunoscută: Agitaţie

Tulburări ale sistemului nervos

 

Cu frecvenţă necunoscută:

Uşoară stare de confuzie

Tulburări oculare

 

Cu frecvenţă necunoscută:

Xantopsie

Tulburări vasculare

 

Cu frecvenţă necunoscută:

Vasculită necrotizantă

Tulburări gastro-intestinale

 

Cu frecvenţă necunoscută:

Pancreatită, tulburări gastrice

Tulburări hepatobiliare

 

Cu frecvenţă necunoscută:

Icter hepatocelular, icter colestatic

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului

 

subcutanat

 

Cu frecvenţă necunoscută:

Sindrom asemănător bolii lupice, reacţii de fotosensibilitate,

 

vasculită cutanată, necroliză epidermică toxică

Tulburări musculo-scheletice şi ale

 

ţesutului conjunctiv

 

Cu frecvenţă necunoscută:

Slăbiciune

Tulburări renale şi ale căilor urinare

 

Cu frecvenţă necunoscută:

Nefrită interstiţială, insuficienţă renală, glicozurie

Tulburări generale şi la nivelul locului

 

de administrare

 

Cu frecvenţă necunoscută:

Hipertermie (pirexie)

Investigaţii diagnostice

 

Cu frecvenţă necunoscută:

Creşteri ale concentraţiei plasmatice ale trigliceridelor.

 

c. Descrierea reacţiilor adverse selectate

1) Funcţie hepatică anormală/ tulburări hepatice Cele mai frecvente cazuri de funcţie hepatică anormală /tulburări hepatice în studiile post-autorizare cu telmisartan au apărut la pacienţi japonezi. Pacienţii japonezi sunt mai predispuşi la manifestarea acestor reacţii adverse.

2) SepsisÎn cadrul studiului PRoFESS a fost observată o incidenţă sporită a apariţiei sepsisului în cazul administrării telmisartan comparativ cu placebo. Această reacţie poate fi o descoperire întâmplătoare sau poate fi legată de un mecanism care nu este cunoscut în prezent (vezi pct. 5.1).

4.9 Supradozaj

Datele disponibile despre supradozajul cu telmisartan la om sunt limitate. Telmisartanul nu este eliminat prin hemodializă. Nu s-a stablit gradul în care este eliminată hidroclorotiazida prin hemodializă.

Simptome: Cele mai importante manifestări ale supradozajului cu telmisartan au fost hipotensiune arterialăşi tahicardie; de asemenea, au fost raportate bradicardie, ameţeli, vărsături, creşteri ale concentraţiei creatininei serice şi insuficienţă renală acută. Supradozajul cu hidroclortiazidă se asociază cu depleţia electroliţilor (hipokalemie, hipocloremie) şi hipovolemie, rezultând din diureza excesivă. Cele mai frecvente semne şi simptome de supradozaj sunt greaţa şi somnolenţa. Hipokalemia poate determina spasme musculare şi/sau aritmie accentuată, asociată cu utilizarea concomitentă de digitalice sau unele medicamente antiaritmice.

Tratament: Telmisartanul nu este îndepărtat prin hemodializă. Pacienţii trebuie să fie monitorizaţi atent, iar tratamentul trebuie să fie simptomatic şi suportiv. Tratamentul depinde de timpul scurs după ingerare şi de severitatea simptomelor. Măsurile recomandate includ provocarea vărsăturilor şi/sau lavajul gastric. În tratamentul supradozajului poate fi utilă administrarea cărbunelui activat. Concentraţiile plasmatice ale electroliţilor plasmatici şi creatininemia trebuie monitorizate frecvent. Dacă apare hipotensiune arterială, pacientul trebuie aşezat în clinostatism şi i se vor administra rapid soluţii hidroelectrolitice pentru refacerea volumului circulant.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupă farmacoterapeutică: antagonişti ai recptorilor angiotensinei II şi diuretic. Cod ATC: C09DA07

Kinzalkomb este o asociere dintre un antagonist al receptorilor angiotensinei II, telmisartan şi un diuretic tiazidic, hidroclorotiazidă. Asocierea acestora are un efect antihipertensiv aditiv, reducând tensiunea arterială într-o măsură mai mare decât fiecare component în parte. Kinzalkomb administrat o dată pe zi determină scăderi eficace şi regulate ale tensiunii arteriale în cadrul dozei terapeutice.

Telmisartanul este un antagonist specific al receptorilor angiotensinei II, subtipul 1 (AT1), activ după administare pe cale orală. Telmisartanul deplasează angiotensina II, având afinitate foarte mare pentru situsul său de legare de receptor la nivelul subtipului AT1, responsabil de acţiunile cunoscute ale angitensinei II. Telmisartan nu are activitate agonistă parţială la nivelul receptorului AT1. Telmisartanul se leagă selectiv de receptorul AT1. Legarea este de lungă durată. Telmisartan nu prezintă afinitate pentru alţi receptori, inclusiv receptorii AT2 şi alţi receptori AT mai puţin caracterizaţi. Rolul funcţional al acestor receptori nu este cunoscut, nici efectul posibil de suprastimulare a acestora de către angiotensina II, a cărei concentraţie este crescută de către telmisartan. Concentraţia plasmatică a aldosteronului este scăzută de către telmisartan. Telmisartanul nu inhibă renina plasmatică umanăşi nu blochează canalele ionice. Telmisartanul nu inhibă enzima de conversie a angiotensinei (kininaza II), enzimă care degradează, de asemenea, bradikinina. De aceea, nu este de aşteptat potenţarea reacţiilor adverse mediate de bradikinină. O doză de 80 mg telmisartan, administrată la voluntari sănătoşi, inhibă aproape complet creşterea tensiunii arteriale determinată de angiotensina II. Efectul inhibitor se menţine peste 24 ore şi este încă măsurabil până la 48 ore.

După administrarea primei doze de telmisartan, activitatea antihipertensivă devine evidentă treptat în decursul a 3 ore. Reducerea maximă a tensiunii arteriale se realizează în general în 4-8 săptămâni după începerea tratamentului şi se menţine pe parcursul terapiei de lungă durată. Efectul antihipertensiv persistă constant peste 24 ore după administrare şi include cele 4 ore dinaintea administrării dozei următoare, aşa cum arată măsurătorile tensiunii arteriale efectuate în ambulator. Aceasta se confirmăşi prin măsurătorile efectuate în momentul efectului maxim şi imediat înainte de administrarea dozei următoare (prin raportul dintre concentraţia plasmatică înaintea administrării dozei următoare şi concentraţia plasmatică maximă care se menţine constant peste 80 % pentru doze de 40 şi 80 mg telmisartan, în studiile clinice controlate cu placebo).

La pacienţii cu hipertensiune arterială, telmisartanul reduce atât presiunea sistolică cât şi pe cea diastolică, fără a afecta frecvenţa pulsului. Eficacitatea telmisartanului ca antihipertensiv este comparabilă cu cea a altor medicamente reprezentative aparţinând altor clase de antihipertensive (aşa cum demonstrează studiile clinice care compară telmisartanul cu amlodipina, atenololul, enalaprilul, hidroclorotiazida şi lisinoprilul).

La întreruperea bruscă a tratamentului cu telmisartan, tensiunea arterială revine treptat, în decurs de câteva zile, la valorile iniţiale, fără evidenţierea unei hipertensiuni de rebound. Frecvenţa tusei chintoase a fost semnificativ mai mică la pacienţii trataţi cu telmisartan decât la cei trataţi cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, aşa cum arată studiile clinice care compară direct cele două tratamente antihipertensive.

În studiul clinic “Tratamentul preventiv de evitare efectivă a apariţiei unui al doilea accident vascular cerebral” (PRoFESS), la pacienţii de 50 de ani sau mai vârstnici care au suferit recent un AVC a fost observată o creştere a incidenţei apariţiei sepsis-ului în cazul administrării telmisartan de 0,70 % comparativ cu placebo (0,49 %) [RR 1,43 (95 %interval de încredere 1,00 - 2,06)]; incidenţa cazurilor de sepsis letal a fost crescută la pacienţii care luau telmisartan (0,33 %) comparativ cu pacienţii cărora li s-a administrat placebo (0,16 %) [RR 2,07 (95 % interval de încredere 1,14 – 3,76)]. Această creştere a incidenţei apariţiei sepsis-ului asociată cu administrarea de telmisatan poate constitui fie o descoperire întâmplătoare sau poate fi legată de un mecanism care nu este cunoscut în prezent.

Nu se cunosc efectele telmisartanului asupra mortalităţii şi morbidităţii cardiovasculare.

Hidroclorotiazida este un diuretic tiazidic. Mecanismul efectului antihipertensiv al diureticelor tiazidice nu este pe deplin cunoscut. Tiazidele afectează mecanismele reabsorbţiei electrolitice la nivelul tubilor renali, crescând direct excreţia de sodiu şi clor, în cantităţi aproximativ egale. Acţiunea diuretică a hidroclorotiazidei determină reducerea volumului plasmatic, creşte activitatea reninei plasmatice, creşte secreţia de aldosteron, crescând în consecinţă pierderea urinară de potasiu şi bicarbonat şi scăderea concentraţiei plasmatice a potasiului. Administrarea în asociere cu telmisartanul tinde să inverseze pierderea de potasiu asociată cu aceste diuretice, probabil prin blocarea sistemului renină-angiotensinăaldosteron. În cazul hidroclorotiazidei, debutul diurezei are loc în 2 ore, iar efectul maxim are loc la circa 4 ore, acţiunea persistând aproximativ 6-12 ore. Studiile epidemiologice au arătat că tratamentul cu hidroclorotiazidă pe termen lung reduce riscul mortalităţii şi morbidităţii cardiovasculare.

Nu se cunosc până în prezent efectele asocierii în doză fixă de telmisartan/hidroclorotiazidă (HCTZ) asupra mortalităţii şi morbidităţii cardiovasculare.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

La subiecţi sănătoşi, administrarea concomitentă de hidroclorotiazidăşi telmisartan nu pare să afecteze farmacocinetica niciuneia dintre substanţe..

Absorbţie: Telmisartan: După administrare orală concentraţiile maxime de telmisartan se ating în 0,5 - 1,5 ore după administrare. Biodisponibilitatea absolută pentru telmisartan administrat în doze de 40 mg şi 160 mg a fost de 42 %, respectiv 58 %. Alimentele reduc uşor biodisponibilitatea telmisartanului, determinând reducerea ariei de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) cu aproximativ 6 %, pentru un comprimat de 40 mg şi cu aproximativ 19 %, la o doză de 160 mg. La 3 ore după de la administrare, concentraţiile plasmatice sunt similare, indiferent dacă telmisartanul a fost administrat în condiţii de repaus alimentar sau cu alimente. Este probabil ca mica reducere a ASC să nu determine o scădere a eficacităţii terapeutice. Farmacocinetica telmisartanului administrat oral nu este lineară în cazul administrării dozelor cuprinse între 20 şi 160 mg, cu creşteri disproporţionale ale concentraţiei plasmatice (Cmax şi ASC), în cazul creşterii progresive a dozelor. După administrări repetate, telmisartanul nu se acumulează semnificativ în plasmă. Hidroclorotiazidă: După administrarea orală de Kinzalkomb, concentraţiile maxime de hidroclorotiazidă se ating în aproximativ 1- 3 ore după administrare. Pe baza excreţiei renale cumulative a hidroclorotiazidei, biodisponibilitatea absolută a fost de aproximativ 60%.

Distribuţie: Telmisartanul se leagă în mare măsură de proteinele plasmatice (>99,5 %), în principal de albuminăşi de alfa-1 glicoproteina acidă. Volumul aparent de distribuţie pentru telmisartan este de aproximativ 500 l, indicând o legătură tisulară suplimentară. Hidroclorotiazida se leagă în proporţie de 68 % de proteinele plasmatice şi volumul său aparent de distribuţie este de 0,83 - 1,14 l/kg.

Metabolizare şi eliminare: Telmisartan: după administrare intravenoasă sau după administrare orală a telmisartanului marcat 14C, cea mai mare parte din doza administrată (>97 %) a fost eliminată în materiile fecale, prin intermediul excreţiei biliare. În urină au fost decelate doar cantităţi mici. Telmisartanul este metabolizat prin glucuronoconjugare, formând acilglucuronid, produs inactiv din punct de vedere farmacologic. Glucuronidul produsului iniţial este singurul metabolit care a fost identificat la om. După o singură doză de telmisartan marcat 14C, glucuronidul reprezintă 11 % din radioactivitatea măsurată în plasmă. Izoenzimele citocromului P450 nu sunt implicate în metabolizarea telmisartanului. Clearance-ul plasmatic total al telmisartanului după administrare orală este >1.500 ml/min. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare a fost >20 ore. Hidroclorotiazidă: La om, hidroclorotiazida nu este metabolizată în organism şi este eliminată ca substanţă aproape nemodificată prin urină. Aproximativ 60 % din doza orală se elimină ca substanţă nemodificată într-un interval de 48 ore. Clearance-ul renal este de aproximativ 250-300 ml/min. Timpul de înjumătăţire plsmatică prin eliminare a hidroclorotiazidei este de 10-15 ore.

Grupuri speciale de pacienţi

Pacienţi vârstnici: Farmacocinetica telmisartanului nu diferă la vârstnici faţă de cei cu vârste sub 65 ani.

Sex: Concentraţiile plasmatice de telmisartan sunt în general de 2 -3 ori mai mari la femei decât la bărbaţi. Însă, în studiile clinice, nu s-au constatat creşteri semnificative ale răspunsului tensiunii arteriale sau a frecvenţei hipotensiunii arteriale ortostatice la femei. Nu este necesară ajustarea dozei. A existat o tendinţă către concentraţii plasmatice mai mari ale hidroclorotiazidei la femei decât la bărbaţi. Acest fapt nu este considerat ca având relevanţă clinică.

Pacienţi cu insuficienţă renală: Excreţia renală nu contribuie la clearance-ul telmisartanului. Pe baza experienţei modeste dobândite la pacienţi cu insuficienţă renală uşoară până la moderată (clearance-ul creatininei de 30-60 ml/min, media de aproximativ 50 ml/min) nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală. Telmisartan nu este eliminat din sânge prin hemodializă. La pacienţi cu afectare renală, rata eliminării hidroclorotiazidei este redusă. Într-un studiu tipic la pacienţi cu un clearance mediu al creatininei de 90 ml/min, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare a hidroclorotiazidei a fost mărit. La pacienţi anurici, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 34 ore.

Pacienţi cu insuficienţă hepatică: Studiile de farmacocinetică la pacienţi cu insuficienţă hepatică au arătat o creştere a biodisponibilităţii absolute de până la aproape 100 %. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare nu este modificat la pacienţii cu afectare hepatică.

5.3 Date preclinice de siguranţă

În studiile preclinice de siguranţă, efectuate prin administrarea asociată de telmisartan şi hidroclorotiazidă, la şobolani şi câini normotensivi, doze care determină expunere comparabilă cu cea determinată de dozele situate în intervalul terapeutic clinic nu au avut ca rezultat date suplimentare celor care s-au observat după administrarea individuală a fiecărei substanţe. Datele de toxicologie observate par a nu avea nici o relevanţă pentru tratamentul la om.

De asemenea, datele de toxicologie, bine cunoscute din studiile preclinice, atât pentru inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, cât şi pentru antagonişti ai receptorilor angiotensinei II, au fost: reducere a parametrilor eritrocitari (eritrocite, hemoglobină, hematocrit), modificări ale hemodinamicii renale (creşteri ale ureei şi creatininei în sânge), creşterea activităţii reninei plasmatice, hipertrofia/hiperplazia celulelor juxtaglomerulare şi leziuni ale mucoasei gastrice. Leziunile gastrice pot fi prevenite/ameliorate prin administrarea suplimentară de sare pe cale orală. La câine, s-au observat dilatare şi atrofie tubulară
renală
. Se consideră că aceste modificări se datorează activităţii farmacologice a telmisartanului.

Nu a fost evidenţiat un efect teratogen clar, cu toate acestea la concentraţii toxice ale dozelor de telmisartan au fost observate efecte asupra dezvoltării post-natale a puilor cum sunt greutate corporală maiscăzutăşi deschidere întârziată a ochilor.

În studiile in vitro nu s-au evidenţiat pentru telmisartan efecte mutagene şi activitate clastogenă relevantă, iar la şobolani şi şoareci nu s-au evidenţiat efecte carcinogene. Studiile cu hidroclorotiazidă au arătat dovezi echivoce pentru efecte genotoxice sau carcinogene, în cadrul unor modele experimentale. Totuşi, experienţa vastă pentru administrarea de hidroclorotiazidă la om nu a dovedit o asociere între utilizarea acesteia şi creşterea frecvenţei neoplasmelor.Pentru potenţialul toxic fetal al combinaţiei telmisartan/hidroclorotiazidă, vezi pct.4.6.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Lactoză monohidrat,
Stearat de magneziu,
Amidon de porumb,
Meglumină,
Celuloză microcristalină,
Povidonă,
Oxid roşu de fer (E172),
Hidroxid de sodiu,
Amidonglicolat de sodiu (tip A),
Sorbitol (E420).

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul

6.3 Perioada de valabilitate

3 ani

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrareA se păstra în ambalajul original, pentru a se feri de umiditate.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Blistere din aluminiu/aluminiu (PA/Al/PVC/Al sau PA/PA/Al/PVC/Al). Un blister conţine 7 sau 10 comprimate.

Mărimea ambalajului: blister cu 14, 28, 56 sau 98 comprimate sau blistere perforate pentru eliberarea unei unităţi dozate cu 28 x1 comprimate.

Este posibil ca nu toate tipurile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Ocazional, s-a observat că stratul exterior al blisterului se separă de stratul interior, între compartimentele blisterului. Dacă acest fenomen se observă, nu este necesară nici o acţiune.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Bayer Schering Pharma AG 13342 Berlin Germania

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/02/214/001-005

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări : 19 Aprilie 2002 Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: 19 Aprilie 2007

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului (EMEA) http://www.ema.europa.eu/.

ANEXA II

A. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE FABRICAŢIE RESPONSABIL PENTRU ELIBERAREA SERIEI

B. CONDIŢIILE EMITERII AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ A. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE FABRICAŢIE RESPONSABIL PENTRU ELIBERAREA SERIEI

Numele şi adresa fabricantului responsabil pentru eliberarea seriei

Bayer Schering Pharma AG 51368 Leverkusen Germania

B. CONDIŢIILE EMITERII AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

• CONDIŢII SAU RESTRICŢII PRIVIND FURNIZAREA ŞI UTILIZAREA IMPUSE DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Medicament cu eliberare pe bază de prescripţie medicală.

CONDIŢII SAU RESTRICŢII PRIVIND CU PRIVIRE LA SIGURANŢA ŞI EFICACITATEA UTILIZĂRII MEDICAMENTULUI

Nu este cazul.

ALTE CONDIŢII

Sistemul de farmacovigilenţă

DAPP trebuie să asigure că sistemul de farmacovigilenţă, în forma prezentată în versiunea inclusă în modulul 1.8.1 al Cererii de autorizare de punere pe piaţă, este implementat şi funcţional înaintea şi în timpul existenţei medicamentului pe piaţă

Planul de management al Riscului

DAPP se angajează să efectueze studiile şi activităţile de farmacovigilenţă suplimentare detaliate în Planul de farmacovigilenţă, conform celor stabilite în versiunea 5.0 din 30 iunie 2010 a Planului de management al riscului (PMR) prezentată în Modulul 1.8.2 al Cererii de autorizare de punere pe piaţă şi orice actualizări ulterioare ale PMR aprobate de CHMP.

În ceea ce priveşte ghidurile CHMP privind Sistemele de management al riscului pentru medicamentele de uz uman, orice versiune actualizată a PMR trebuie depusă în acelaşi timp cu următorul Raport periodic actualizat referitor la siguranţă (RPAS).

În plus, versiunea actualizată a PMR trebuie depusă:

• Când se primesc informaţii noi care pot avea impact asupra Specificaţiei de siguranţă actuale, Planului de farmacovigilenţă sau activităţilor de reducere la minimum a riscului.

În decurs de 60 de zile de la atingerea unui obiectiv important (de farmacovigilenţă sau de reducere la minimum a riscului).

La cererea Agenţiei Europene a Medicamentului

ANEXA III
ETICHETAREA ŞI PROSPECTUL

A. ETICHETAREA

INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR Cutie

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Kinzalkomb 40 mg/12,5 mg comprimate telmisartan/hidroclorotiazidă

2. DECLARAREA SUBSTANŢEI(LOR) ACTIVE

Fiecare comprimat conţine telmisartan 40 mg şi 12,5 mg de hidroclorotiazidă.

3. LISTA EXCIPIENŢILOR

Conţine lactoză monohidrat şi sorbitol (E420).
A se citi prospectul pentru informaţii suplimentare.

4. FORMA FARMACEUTICĂŞI CONŢINUTUL

14 comprimate 28 comprimate 56 comprimate 98 comprimate 28 x 1 comprimate

5. MODUL ŞI CALEA(CĂILE) DE ADMINISTRARE

Administrare orală.
A se citi prospectul înainte de utilizare.

6. ATENŢIONARE SPECIALĂ PRIVIND FAPTUL CĂ MEDICAMENTUL NU TREBUIE PĂSTRAT LA ÎNDEMÂNA ŞI VEDEREA COPIILOR

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

ALTĂ(E) ATENŢIONARE(ĂRI) SPECIALĂ(E), DACĂ ESTE(SUNT) NECESARĂ(E)

DATA DE EXPIRARE

EXP:

9. CONDIŢII SPECIALE DE PĂSTRARE

Acest medicament nu necesită condiţii de temperatură speciale de păstrare. A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de umiditate.

PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL

NUMELE ŞI ADRESA DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Bayer Schering Pharma AG 13342 Berlin Germania

12. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/02/214/001 14 comprimate EU/1/02/214/002 28 comprimate EU/1/02/214/003 28 x 1 comprimate EU/1/02/214/004 56 comprimate EU/1/02/214/005 98 comprimate

13. SERIA DE FABRICAŢIE

Lot:

14. CLASIFICARE GENERALĂ PRIVIND MODUL DE ELIBERARE

Medicament eliberat pe bază de prescripţie medicală.

INSTRUCŢIUNI DE UTILIZARE

INFORMAŢII ÎN BRAILLE

Kinzalkomb 40 mg/12,5 mg

MINIMUM DE INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE BLISTER SAU PE FOLIE TERMOSUDATĂ

Blister cu 7 comprimate

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Kinzalkomb 40 mg/12,5 mg comprimate telmisartan/hidroclorotiazidă

2. NUMELE DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Bayer (Sigla)

3. DATA DE EXPIRARE

EXP:

4. SERIA DE FABRICAŢIE

Lot:

5. ALTE INFORMAŢII

LUN MAR MIE JOI VIN SAM DUM

MINIMUM DE INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE BLISTER SAU PE FOLIE TERMOSUDATĂ

Blister perforat unidoză (28 x 1) sau altul decât blisterul a 7 comprimate

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Kinzalkomb 40 mg/12,5 mg comprimate telmisartan/hidroclorotiazidă

2. NUMELE DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Bayer (Sigla)

3. DATA DE EXPIRARE

EXP:

4. SERIA DE FABRICAŢIE

Lot:

5. ALTE INFORMAŢII

B. PROSPECTUL

PROSPECT: INFORMAŢII PENTRU UTILIZATOR

Kinzalkomb 40 mg/12,5 mg comprimate telmisartan/hidroclorotiazidă

Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să luaţi acest medicament.

- Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi.

- Dacă aveţi întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

- Acest medicament a fost prescris numai pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor persoane. Le poate face rău, chiar dacă au aceleaşi simptome cu ale dumneavoastră.

- Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să-i spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.

În acest prospect găsiţi:

Ce este Kinzalkomb şi pentru ce se utilizează

Înainte să luaţi Kinzalkomb

Cum să luaţi Kinzalkomb

Reacţii adverse posibile

Cum se păstrează Kinzalkomb

Informaţii suplimentare

1. CE ESTE KINZALKOMB ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ

Kinzalkomb este o asociere a două substanţe active, telmisartan şi hidroclorotiazidă într-un singur comprimat. Ambele substanţe ajută la controlul tensiunii arteriale crescute.

- Telmisartanul aparţine unui grup de medicamente cunoscute sub denumirea de antagonişti ai receptorilor angiotensinei II. Angiotensina II este o substanţă prezentă în organism, care determină îngustarea vaselor sanguine, ceea ce va face să crească presiunea sanguină. Telmisartanul determină blocarea acestui efect al angiotensinei II, realizând relaxarea vaselor sanguine şi micşorând astfel presiunea sângelui.

- Hidroclorotiazida aparţine unui grup de medicamente cunoscute sub denumirea de diuretice tiazidice, care vă determină creşterea cantităţii de urină, ceea ce, conduce la scăderea tensiunii arteriale.

Dacă nu este tratată, hipertensiunea arterială poate afecta vasele sanguine din câteva organe, ceea ce poate determina uneori infarct miocardic, insuficienţă cardiacă sau renală, accident vascular cerebral sau orbire. În mod obişnuit, nu apar simptome ale hipertensiunii arteriale înainte de apariţia afecţiunilor. De aceea este necesară măsurarea cu regularitate a tensiunii arteriale pentru a verifica dacă aceasta este sau nu în limite normale.

Kinzalkomb este utilizat pentru tratamentul tensiunii arteriale crescute (hipertensiune arterială) la pacienţi a căror tensiune arterială este insuficient controlată dacă fie telmisartanul fie hidroclorotiazida sunt administrate separat.

2. ÎNAINTE SĂ LUAŢI KINZALKOMB

Nu luaţi Kinzalkomb

·        dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la telmisartan sau la oricare dintre celelalte componente ale comprimatelor de Kinzalkomb (vezi" Informaţii suplimentare" pentru lista celorlalte componente).

·        dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la hidroclorotiazidă sau la orice alte medicamente derivate de sulfonamidă.

·        dacă sunteţi gravidă de mai mult de 3 luni. (De asemenea, este bine să evitaţi utilizarea Kinzalkomb la începutul sarcinii – vezi secţiunea Sarcina).

·        dacă suferiţi de o boală gravă a ficatului, cum ar fi colestază sau obstrucţie biliară (dificultate a eliminării bilei din vezica biliară) sau altele.

·        boală hepatică severă

·        dacă aveţi o boală renală severă.

·        dacă medicul dumneavoastră descoperă că aveţi o concentraţie scăzută de potasiu sau o concentraţie crescută de calciu în sângele dumneavoastră care nu a reacţionat bine la tratament.

Dacă sunteţi în oricare din situaţiile de mai sus, informaţi medicul dumneavoastră sau farmacistul înainte de a lua Kinzalkomb.

Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Kinzalkomb

Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră dacă suferiţi sau aţi suferit de vreuna dintre următoarele afecţiuni sau tulburări:

- tensiune arterială scăzută (hipotensiune arterială), care apare mai ales atunci când sunteţi deshidratat (pierdere excesivă a apei din corp) sau suferiţi de un deficit de sare din cauza unui tratament diuretic (comprimate diuretice/de apă), diete sărace în sare, diaree,vărsături sau hemodializă.

- afecţiuni renale sau transplant de rinichi.

- stenoza arterei renale (îngustarea vaselor de sânge într-unul sau în ambii rinichi.

- afecţiuni hepatice.

- probleme cardiace.

- diabet.

- gută.

- concentraţii crescute ale aldosteronului (retenţie de apăşi sare în organism, asociate cu dezechilibrul diferitelor minerale din sânge).

-lupus eritematos sistemic (denumit şi „lupus” sau „LES”), o boală care apare atunci când sistemul imunitar al corpului atacă organismul.

Trebuie să vă informaţi medicul dacă dumneavoastră credeţi că aţi putea fi (sau aţi putea ramâne) gravidă. Administrarea Kinzalkomb nu este recomandată la începutul sarcinii şi nu trebuie utilizat după 3 luni de sarcină deoarece poate afecta în mod grav dezvoltarea fătului dumneavoastră dacă este administrat în acest stadiu al sarcinii..

Tratamentul cu hidroclorotiazidă poate produce un dezechilibru electrolitic în corpul dumneavoastră. Simptomele tipice ale dezechilibrului hidro-electrolitic includ uscăciunea gurii, stare de slăbiciune, letargie, somnolenţă, nelinişte, dureri sau crampe musculare, greaţă (stare de rău), vărsaturi, oboseală muscularăşi o anormalitate în ritmul bătăilor inimii (mai mult de 100 bătăi pe minut). Dacă observaţi oricare dintre acestea trebuie să vă informaţi medicul.

De asemenea, trebuie să vă informaţi medicul dacă aţi manifestat o sensibilitate crescută a pielii la soare cu simptome de arsură solară (cum ar fi înroşire, mâncărime, inflamare, băşicare) care au apărut mai repede decât normal.

Dacă veţi suferi o operaţie chirurgicală sau veţi fi anesteziat, trebuie să spuneţi medicului dumneavoastră că luaţi Kinzalkomb.

Nu se recomandă utilizarea Kinzalkomb la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani.

Similar altor antagonişti ai receptorilor angiotensinei II, telmisartanul poate fi mai puţin eficace în scăderea tensiunii arteriale la pacienţii de culoare.

Utilizarea altor medicamente

Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală. Medicul dumneavoastră poate decide să modifice doza acestor medcamente sau să ia alte măsuri de precauţie. Aceasta se aplică în special medicamentelor enumerate mai jos, luate în acelaşi timp cu Kinzalkomb:

- medicamente care conţin litiu, pentru tratamentul unor forme de depresie

- medicamente asociate unei concentraţii sanguine de potasiu scăzute (hipokaliemie), cum ar fi alte diuretice (comprimate diuretice/”de apă”), laxative ( de exemplu ulei de ricin), corticosteroizi (de exemplu prednison), ACTH (un hormon), amfotericină (un medicament antifungic/antimicotic), carbenoxolonă (folosit în tratamentul ulcerelor bucale), penicilina G sodică (un antibiotic) şi acid salicilic şi derivaţii săi.

- diuretice care economisesc potasiul, suplimente de potasiu, înlocuitori de sare ce conţin potasiu, inhibitori ECA care pot creşte concentraţiile din sânge de potasiu.

- medicamente pentru inimă (digoxină) sau medicamente care controlează ritmul bătăilor inimii dumneavoastră (de exemplu chinidină, disopiramidă).

- medicamente utilizate în tulburări mentale (de exemplu tioridazină, clorpromazină, levomepromazină).

- alte medicamente utilizate pentru tratamentul tensiunii arteriale crescute, steroizi, medicamente contra durerii, medicamente pentru tratarea cancerului, gutei sau artritei şi suplimente de vitami-na D.

Kinzalkomb poate creşte efectul de scădere a tensiunii arteriale al altor medicamente şi trebuie să întrebaţi medicul dacă este nevoie de modificarea dozei celorlalte medicamente atunci când luaţi Kinzalkomb.

Similar altor medicamente antihipertensive, efectul Kinzalkomb poate fi redus când luaţi AINS (medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, de exemplu acid acetilsalicilic sau ibuprofen).

Utilizarea Kinzalkomb împreună cu alimente şi băuturi

Puteţi să luaţi Kinzalkomb cu sau fără alimente sau băuturi.

Sarcina şi alăptarea

Sarcina Trebuie să vă informaţi medicul dacă dumneavoastră credeţi că aţi putea fi (sau aţi putea rămâne) gravidă. Medicul dumneavoastră vă va sfătui în mod obişnuit să nu mai luaţi Kinzalkomb înainte de a rămâne sau de îndată ce aţi aflat că sunteţi gravidăşi să luaţi alt medicament în locul Kinzalkomb. Kinzalkomb nu este recomandat la începutul sarcinii şi nu trebuie luat după 3 luni de sarcină deoarece poate afecta în mod grav dezvoltarea fătului dumneavoastră dacă este administrat după cea de-a treia lună de sarcină.

Alăptarea Trebuie să spuneţi medicului dumneavoastră dacă alăptaţi sau vă pregătiţi să alăptaţi. Kinzalkomb nu este recomandat femeilor care alăptează, iar medicul dumneavoastră poate alege un alt tratament pentru dumneavoastră dacă vreţi să alăptaţi, mai ales în cazul în care copilul dumneavoastră e nou-născut sau a fost născut prematur.

Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor

Nu există informaţii disponibile legate de efectul Kinzalkomb asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Unele persoane se simt ameţite sau obosite în cursul tratamentului hipertensiunii arteriale. Dacă vă simţiţi ameţit sau obosit, nu conduceţi vehicule sau nu folosiţi utilaje.

Informaţii importante privind unele componente ale Kinzalkomb

Kinzalkomb conţine zahăr din lapte (lactoză) şi sorbitol. Dacă aveţi intoleranţă la unele categorii de glucide, vă rugăm să vă întrebaţi medicul înainte de a utiliza Kinzalkomb.

CUM SĂ LUAŢI KINZALKOMB

Luaţi întotdeauna Kinzalkomb exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.

Doza obişnuită de Kinzalkomb este de un comprimat o dată pe zi.
Încercaţi să luaţi comprimatul la aceeaşi oră în fiecare zi.
Puteţi lua Kinzalkomb cu sau fără alimente.Comprimatele trebuiesc luate cu puţină apă sauo băutură ne-alcoolică. Este important să luaţi Kinzalkomb în fiecare zi, până când medicul dumneavoastră vă spune altfel.

Dacă ficatul dumneavoastră nu funcţionează bine, doza obişnuită nu trebuie să depăşească 40 mg/12,5 mg o dată pe zi.

Dacă luaţi mai mult Kinzalkomb decât trebuie

Dacă în mod accidental luaţi mai multe comprimate, trebuie să luaţi legătura cu medicul dumneavoastră, farmacistul sau să vă adresaţi imediat serviciului de urgenţă al celui mai apropiat spital.

Dacă uitaţi să luaţi Kinzalkomb

Dacă aţi uitat să luaţi o doză, nu vă îngrijoraţi. Luaţi doza imediat ce vă amintiţi şi apoi continuaţi ca mai înainte. Dacă într-o zi nu v-aţi luat doza, atunci luaţi doza normală în ziua următoare. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată în ziua anterioară.

Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest produs, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

4. REACŢII ADVERSE POSIBILE

Ca toate medicamentele, Kinzalkomb poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

Aceste reacţii adverse pot apare cu anumite frecvenţe, care au fost clasificate după cum urmează:

-foarte frecvente: afectează mai mult de 1 utilizator din 10 -frecvente: afectează 1 până la 10 utilizatori din 100 -mai puţin frecvente: afectează 1 până la 10 utilizatori din 1000 -rare: afectează 1 până la 10 utilizatori din 10000 -foarte rare: afectează mai puţin de 1 utilizator din 10000 -cu frecvenţă necunoscută: frecvenţă care nu poate fi estimată din datale cunoscute

Unele reacţii adverse pot fi grave şi necesită asistenţă medicală imediată: Dacă manifestaţi oricare dintre următoarele simptome, luaţi imediat legătura cu medicul dumneavoastră:

Sepsis**(deseori numit „otrăvirea sângelui”, care este o infecţie gravă cu răspuns inflamator al întregului corp), inflamarea rapidă a pielii şi mucoaselor (angioedem); aceste reacţii adverse sunt rare dar sunt extrem de grave, iar pacienţii trebuie să nu mai ia acest medicament şi să consulte imediat medicul lor. Dacă aceste efecte nu sunt tratate, ele pot avea o evoluţie letală.

Reacţii adverse posibile ale Kinzalkomb:

Reacţiile adverse frecvente pot include: Ameţeală

Reacţii adverse mai puţin frecvente pot include:
Concentraţii sanguine scăzute ale potasiului, senzaţie de nelinişte, leşin (sincopă), senzaţie de legănare, înţepături (parestezie), senzaţie de învârtire (vertij), bătăi rapide ale inimii (tahicardie), tulburări de ritm cardiac, tensiune arterială scăzută, ameţeală la ridicarea în picioare (hipotensiune arterială ortostatică), scurtarea respiraţiei (dispnee), diaree, senzaţie de uscăciune a gurii, flatulenţă, dureri de spate, spasme musculare, dureri musculare, disfuncţii erectile (incapacitatea de a obţine sau de a menţine o erecţie), dureri toracice, concentraţii sanguine crescute ale acidului uric.

Reacţii adverse rare pot include: Inflamaţii ale plămînilor (bronşită), activarea sau agravarea lupusului eritematos sistemic (o afecţiune prin care sistemul imunitar al corpului atacă organismul, care produce dureri articulare, erupţii cutanate şi febră); iritaţii ale gâtului, inflamarea sinusurilor, senzaţie de tristeţe (depresie), dificultate de a adormi (insomnie), tulburări vizuale, dificultăţi în respiraţie, durere abdominală, constipaţie, balonare (dispepsie), stare de rău general, inflamaţii ale stomacului (gastrită), funcţie hepatică anormală*, inflamarea rapidă a pielii şi mucoaselor care poate evolua de asemenea spre deces (angioedem de asemenea cu evoluţie letală), înroşirea pielii (eritem), reacţii alergice cum ar fi mâncărimi sau erupţii cutanate tranzitorii, transpiraţie crescută, băşicuţe (urticarie), dureri articulare (artralgie) şi durere la nivelul extremităţilor, crampe musculare, afecţiuni asemănătoare gripei, durere, creşterea concentraţiilor de acid uric în sânge, scăderea concentraţiilor de sodiu în sânge, concentraţie crescută în sânge a creatininei, a enzimelor hepatice sau a creatin-fosfokinazei.

*În cadrul experienţei post-autorizare acumulate după administrarea de telmisartan, majoritatea cazurilor de funcţionare anormală a ficatului şi a afecţiunilor ficatului au fost observate la pacienţi japonezi. Se pare că pacienţii japonezi sunt mai predispuşi la manifestarea acestor reacţii adverse.

Telmisartan

La pacienţii care iau doar telmisartan s-au raportat următoarele reacţii adverse suplimentare:

Reacţii adverse mai puţin frecvente pot include: Infecţii ale căilor respiratorii superioare (de exemplu iritaţii ale gâtului, inflamarea sinusurilor, răceală comună), infecţii ale tractului urinar, scăderea numărului de celule roşii din sânge (anemie), creşterea concentraţiilor de potasiu în sânge, încetinirea ritmului bătăilor inimii (bradicardie), insuficienţă renală incluzând insuficienţă renală acută; slăbiciune, Reacţiile adverse rare pot include: Sepsis** (deseori numit „otrăvirea sângelui”, care este o infecţie gravă cu răspuns inflamator al întregului corp şi care poate duce la deces), scăderea numărului plachetelor sanguine (trombocitopenie), creşterea numărului anumitor celule albe din sânge (eozinofilie), reacţii alergice grave (de exemplu hipersensibilitate, reacţii anafilactice, erupţie cutanată produsă de medicament), valori scăzute ale zahărului în sânge (la pacienţii cu diabet zaharat),simptome de stomac deranjat, eczemă (o boală a pielii), artroză, inflamaţii ale tendoanelor, hemoglobină scăzută (o proteină din sânge).

**În cadrul unui studiu clinic pe termen lung care a implicat mai mult de 20.000 pacienţi numărul de pacienţi trataţi cu telmisartan la care a apărut sepsis-ul a fost mai mare decât numărul de pacienţi cu sepsis care nu au primit telmisartan. Acest aspect poate fi întâmplător sau poate fi legat de un mecanism care încă nu este cunoscut.

Hidroclorotiazidă

La pacienţii care au luat numai hidroclorotiazidă, s-au raportat suplimentar următoarele reacţii adverse:

Reacţii adverse cu frecvenţă necunoscută pot include: Inflamaţii ale glandelor salivare, scăderea numărului celulelor sanguine, inclusiv scăderea numărului de celule roşii şi albe, scăderea numărului plachetelor sanguine (trombocitopenie); reacţii alergice grave (de exemplu hipersensibilitate, reacţii anafilactice), scăderea sau pierderea apetitului, nelinişte, confuzie uşoară, înceţoşarea sau îngălbenirea vederii/xantopsie, inflamaţii ale vaselor de sânge (vasculită necrozantă), inflamaţii ale pancreasului, tulburări gastrice, îngălbenirea pielii sau a ochilor (icter), sindrom asemănător lupusului (o stare care mimează o afecţiune denumită lupus eritematos, în care sistemul imunitar al corpului atacă organismul); afecţiuni ale pielii cum ar fi inflamarea vaselor de sânge din piele, sensibilitate crescută la lumina solară sau băşicarea sau cojirea stratului superior al pielii (necroliză epidermică toxică), slăbiciune, inflamaţii ale rinichilor sau insuficienţă renală, prezenţa glucozei în urină (glicozurie), febră, dezechilibre electrolitice, concentraţii crescute ale colesterolului în sânge, scăderea volumului sanguin, concentraţii crescută a glucozei, sau a grăsimilor în sânge.

Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravǎ sau dacă observaţi orice reacţie adversǎ nemenţionatǎ în acest prospect, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.

5. CUM SE PĂSTREAZĂ KINZALKOMB

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

Nu utilizaţi Kinzalkomb după data de expirare înscrisă pe cutie după „EXP”. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de depozitare. A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de umiditate.

Ocazional s-a observat că stratul exterior al ambalajului tip blister se separă de stratul interior între comprimate. Nu trebuie să se întreprindă nimic dacă se întâmplă aceasta.

Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei menajere sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să eliminaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

6. INFORMAŢII SUPLIMENTARE

Ce conţine Kinzalkomb

Substanţele active sunt telmisartanul şi hidroclorotiazida. Fiecare comprimat conţine 40 mg telmisartan şi 12,5 mg hidroclortiazidă. Celelalte componente sunt lactoză monohidrat, stearat de magneziu, amidon de porumb, meglumină, celuloză microcristalină, povidonă, oxid roşu de fier (E 172), hidroxid de sodiu, amidonglicolat de sodiu tip A) ,sorbitol (E 420)

Cum arată Kinzalkomb şi conţinutul ambalajului

Kinzalkomb comprimate 40 mg/12,5 mg sunt roşii şi albe de formă ovală cu două staturi inscripţionate cu codul „H4”.
Kinzalkomb este disponibil în cutii cu blistere conţinând 14, 28, 56 sau 98 comprimate sau în cutii cu blistere perforate pentru eliberarea unei unităţi dozate conţinând 28 x 1 comprimate.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă

Bayer Schering Pharma AG 13342 Berlin Germania

Fabricantul

Bayer Schering Pharma AG 51368 Leverkusen Germania

Pentru orice informaţii despre acest medicament, vă rugăm să contactaţi reprezentanţii locali ai deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă:

België / Belgique / Belgien

Bayer SA-NV Tél/Tel: +32-(0)2-535 63 11

България

Байер България ЕООД Тел. +359 02 81 401 01

Česká republika

Bayer s.r.o.
Tel: +420 266 101 111

Danmark

Bayer A/S Tlf: +45-45 23 50 00

Deutschland

Bayer Vital GmbH Tel: +49-(0)214-30 513 48

Eesti

Bayer OÜ Tel: +372 655 85 65

Ελλάδα

Bayer Ελλάς ΑΒΕΕ Τηλ: +30 210 618 75 00

España

Bayer Hispania S.L. Tel: +34-93-495 65 00

France

Bayer Santé Tél: +33-(0)3 28 16 34 00

Ireland

Bayer Limited Tel: +353 1 299 93 13

Ísland

Vistor hf.
Sími: +354 535 70 00

Italia

Bayer S.p.A.
Tel: +39-02-397 81

Κύπρος

NOVAGEM Limited Τηλ: + 357 22 74 77 47

Latvija

SIA Bayer Tel: +371 67 84 55 63

Lietuva

UAB Bayer Tel. +370 52 33 68 68

Acest prospect a fost aprobat în Luxembourg / Luxemburg

Bayer SA-NV Tél/Tel: +32-(0)2-535 63 11

Magyarország

Bayer Hungária Kft. Tel.:+36-14 87-41 00

Malta

Alfred Gera and Sons Ltd. Tel: +356-21 44 62 05

Nederland

Bayer B.V., Bayer Schering Pharma Tel: +31-(0)297-28 06 66

Norge

Bayer AS Tlf. +47 24 11 18 00

Österreich

Bayer Austria Ges. m. b. H. Tel: +43-(0)1-711 46-0

Polska

Bayer Sp. z o.o.
Tel.: +48-22-572 35 00

Portugal

Bayer Portugal S.A Tel: +351-21-416 42 00

România

SC Bayer SRL Tel.: +40 21 528 59 00

Slovenija

Bayer d. o. o.
Tel.: +386-1-58 14 400

Slovenská republika

Bayer, spol. s r.o.
Tel: +421 2 59 21 31 11

Suomi/Finland

Bayer Oy, Bayer Schering Pharma Puh/Tel.: +358-20 785 21

Sverige

Bayer AB Tel: +46-(0)8-580 223 00

United Kingdom

Bayer plc Tel: +44-(0)1 635-56 30 00

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului (EMEA) http://www.ema.europa.eu/.

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
4 din 10 români suferă de hipertensiune arterială. Tu când ţi-ai măsurat ultima oară tensiunea? Aproape o treime din locuitorii planetei au hipertensiune arterială, iar jumătate dintre ei nu știu acest lucru, arată datele publicate deWorld Hypertension League. Mai mult, reprezentanţii Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii susţin că tensiunea arterială crescută este răspunzătoare de pierderea...
Dr. Maria Dorobanţu: 40% dintre români au hipertensiune arterială. Foarte mulţi nu ştiu că au această boală Dr. Maria Dorobanţu, preşedintele Societăţii Române de Hipertensiune, a declarat sâmbătă, pentru AGERPRES, că 40% dintre români suferă de hipertensiune arterială iar cei mai mulţi dintre aceştia nici nu ştiu că au această boală, deci nu se tratează.
Un nou tratament pentru hipertensiune arterială Un nou medicament indicat în tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale, profilaxia cardiovasculară (reducerea mortalităţii la pacienţii cu afecţiuni cardiovasculare aterotrombotice diagnosticate sau diabet zaharat de tip II) - Telmisartan Actavis (substanţa activă - telmisartan) - va fi lansat pe...
Oamenii săraci sunt mai predispuşi decât cei bogaţi la hipertensiune arterială (experţi) Oameni de ştiinţă suedezi asociază riscul de a dezvolta hipertensiune cu statutul social şi veniturile unei persoane. Cu cât este mai săracă familia în care creşte copilul, cu atât creşte probabilitatea ca acesta la vârstă adultă să aibă hipertensiune, potrivit postului de televiziune RTL.
Peste un miliard de persoane din întreaga lume suferă de hipertensiune arterială (studiu) Numărul persoanelor care suferă de hipertensiune în lume s-a dublat în ultimii 40 de ani, ajungând la peste un miliard, din care majoritatea trăiesc în ţări în curs de dezvoltare şi peste jumătate în Asia, conform unui studiu dat publicităţii miercuri, relatează AFP.
Peste 45% din populaţia adultă a României - cu hipertensiune arterială În România, hipertensiunea arterială afectează 45,1% din populaţia adultă, potrivit rezultatelor celui mai recent studiu - SEPHAR III, efectuat de Societatea Română de Hipertensiune şi dat vineri publicităţii.