Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

KARVEA 300 mg
Denumire KARVEA 300 mg
Descriere Tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale.Tratamentul afecţiunilor renale la pacienţii cu hipertensiune arterială şi diabet zaharat de tip II, în cadrul unei scheme medicamentoase antihipertensive
Denumire comuna internationala IRBESARTANUM
Actiune terapeutica ANTAGONISTI DE ANGIOTENSINA II ANTAGONISTI DE ANGIOTENSINA II
Prescriptie P-6L - Medicamente si produse medicamentoase care se elibereaza in farmacii pe baza de prescriptie medicala valabila 6 luni
Forma farmaceutica Comprimate filmate
Concentratia 300mg
Ambalaj Cutie x 6 blist. PVC/PVDC-Al x 14 compr. film.
Valabilitate ambalaj 3 ani
Cod ATC C09CA04
Firma - Tara producatoare SANOFI WINTHROP INDUSTRIE - FRANTA
Autorizatie de punere pe piata BRISTOL-MYERS SQUIBB PHARMA EEIG - MAREA BRITANIE

Ai un comentariu sau o intrebare despre KARVEA 300 mg ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



>> alex (vizitator) : de la ce varsta se poate lua karvea 300 mg..
>> Dr. Vladoiu Mirela : de la 18 ani in sus
>> KARVEA 150 mg Comprimate filmate, 150mg >> KARVEA 150 mg Comprimate, 150mg >> KARVEA 150 mg Comprimate filmate, 150mg >> KARVEA 75 mg Comprimate, 75mg >> KARVEA 75 mg Comprimate filmate, 75mg >> KARVEA 75 mg Comprimate, 75mg >> KARVEA 75 mg Comprimate filmate, 75mg
Prospect si alte informatii despre KARVEA 300 mg, comprimate filmate       

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Karvea 300 mg comprimate.

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat conţine irbesartan 300 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimate.

Comprimate albe sau aproape albe, biconvexe, ovale, av�nd o inimă gravată pe o faţă şi numărul 2773

inscripţionat pe cealaltă faţă.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale.

Tratamentul afecţiunilor renale la pacienţii cu hipertensiune arterială şi diabet zaharat de tip II, �n cadrul unei scheme medicamentoase antihipertensive (vezi pct. 5.1).

4.2 Doze şi mod de administrare

Doza uzuală iniţială şi de �ntreţinere recomandată este de 150 mg irbesartan, administrată o dată pe zi,

cu sau fără alimente. �n general, Karvea �n doză de 150 mg irbesartan o dată pe zi asigură un control mai bun al tensiunii arteriale �n intervalul de 24 ore, comparativ cu doza de 75 mg irbesartan. Cu toate acestea, se poate lua �n considerare iniţierea tratamentului cu 75 mg irbesartan pe zi, �n special la pacienţii hemodializaţi şi la pacienţii cu v�rsta peste 75 ani.

La pacienţii a căror afecţiune este insuficient controlată cu 150 mg irbesartan administrat o dată pe zi,

doza de Karvea poate fi crescută la 300 mg irbesartan sau pot fi asociate alte antihipertensive. �n mod special, s-a demonstrat că asocierea unui diuretic, cum ar fi hidroclorotiazida, are un efect aditiv cu

Karvea (vezi pct. 4.5).

La pacienţii hipertensivi cu diabet zaharat de tip II, tratamentul trebuie iniţiat cu doza de 150 mg irbesartan administrată o dată pe zi, care se creşte p�nă la 300 mg irbesartan o dată pe zi, aceasta fiind doza de �ntreţinere cea mai adecvată pentru tratamentul afecţiunilor renale. Beneficiul la nivel renal pentru Karvea la pacienţii hipertensivi cu diabet zaharat de tip II s-a demonstrat pe baza unor studii �n care irbesartanul s-a asociat tratamentului cu alte medicamente antihipertensive, după cum a fost necesar, pentru a obţine tensiunea arterială dorită (vezi pct. 5.1).

Insuficienţă renală: nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu insuficienţă renală. La pacienţii hemodializaţi trebuie luată �n considerare o doză iniţială mai mică (75 mg irbesartan).

Hipovolemie: hipovolemia şi/sau depleţia de sodiu trebuie corectate �naintea administrării de Karvea.

Insuficienţă hepatică: nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară p�nă la moderată. Nu există experienţă clinică la pacienţi cu insuficienţă hepatică severă.

Pacienţi v�rstnici: cu excepţia pacienţilor cu v�rsta peste 75 ani, la care tratamentul poate fi iniţiat cu doza de 75 mg irbesartan pe zi, de obicei nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii v�rstnici.

23

Utilizare la copii: irbesartan nu se recomandă a fi administrat la copii şi adolescenţi deoarece nu sunt date suficiente privind siguranţa şi eficacitatea (vezi pct. 5.1 şi 5.2).

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la oricare dintre componentele medicamentului (vezi pct. 6.1).

Trimestrele II şi III de sarcină (vezi pct. 4.6).

Alăptare (vezi pct. 4.6).

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Hipovolemie: �n special după prima doză, poate apărea hipotensiune arterială simptomatică la pacienţii cu hipovolemie şi/sau depleţie de sodiu, consecutive tratamentului intensiv cu diuretice,

dietei hiposodate, diareei sau vărsăturilor. Astfel de afecţiuni trebuie corectate �naintea administrării de

Karvea.

Hipertensiune arterială renovasculară: �n cazul �n care pacienţii cu stenoză bilaterală a arterelor renale sau stenoză a arterei renale pe rinichi unic funcţional sunt trataţi cu medicamente care afectează sistemul renină-angiotensină-aldosteron există un risc crescut de hipotensiune arterială severă şi insuficienţă renală. Cu toate că acest risc nu s-a dovedit pentru Karvea, un efect similar trebuie anticipat după administrarea antagoniştilor receptorilor de angiotensină II.

Insuficienţă renală şi transplant renal: �n cazul �n care se admininistrează Karvea la pacienţii cu insuficienţă renală, se recomandă monitorizarea periodică a concentraţiilor plasmatice de potasiu şi creatinină. Nu există experienţă privind administrarea Karvea la pacienţi cu transplant renal recent.

Pacienţi hipertensivi cu diabet zaharat de tip II şi afecţiuni renale: �ntr-o analiză a rezultatelor unui studiu efectuat la pacienţi cu boală renală avansată, efectele irbesartanului, at�t asupra evenimentelor renale c�t şi asupra celor cardiovasculare, nu au fost uniforme �n toate subgrupurile.

Efectele au apărut mai puţin favorabile, �n special, la femei şi la subiecţii de altă rasă dec�t cea albă

(vezi pct. 5.1).

Hiperkaliemie: ca şi �n cazul altor medicamente care influenţează sistemul renină-angiotensinăaldosteron,

hiperkaliemia poate să apară �n timpul tratamentului cu Karvea, �n special �n prezenţa insuficienţei renale, proteinuriei cu semnificaţie clinică datorată bolii renale diabetice şi/sau insuficienţei cardiace. Se recomandă monitorizarea atentă a kaliemiei la pacienţii cu risc (vezi pct. 4.5).

Litiu: nu se recomandă asocierea litiului cu Karvea (vezi pct. 4.5).

Stenoză aortică şi mitrală, cardiomiopatie hipertrofică obstructivă: ca şi �n cazul altor vasodilatatoare, se recomandă precauţie specială la pacienţii cu stenoză aortică sau mitrală sau cu cardiomiopatie hipertrofică obstructivă.

Hiperaldosteronism primar: pacienţii cu hiperaldosteronism primar nu răspund, �n general, la medicamente antihipertensive care acţionează prin inhibarea sistemului renină-angiotensină. De aceea,

nu se recomandă folosirea Karvea.

Generale: la pacienţii pentru care tonusul vascular şi funcţia renală depind predominant de activitatea sistemului renină-angiotensină-aldosteron (de exemplu, pacienţi cu insuficienţă cardiacă congestivă severă sau cu afecţiune renală preexistentă, inclusiv stenoză a arterelor renale), tratamentul cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei sau cu antagonişti ai receptorilor de angiotensină II,

care afectează acest sistem, s-a asociat cu hipotensiune arterială acută, azotemie, oligurie sau rareori,

cu insuficienţă renală acută. Ca şi �n cazul altor antihipertensive, scăderea excesivă a tensiunii arteriale la pacienţii cu cardiopatie ischemică sau boală cardiovasculară ischemică, poate duce la infarct miocardic sau la accident vascular cerebral.

24

Aşa cum s-a observat şi �n cazul inhibitorilor enzimei de conversie a angiotensinei, irbesartanul şi ceilalţi antagonişti ai angiotensinei par mai puţin eficace �n scăderea tensiunii arteriale la persoanele de culoare, comparativ cu cei din alte rase, probabil datorită prevalenţei mai mari a unor concentraţii plasmatice mici de renină �n populaţia hipertensivă de culoare (vezi pct. 5.1).

Utilizarea la copii: irbesartanul a fost studiat la copii cu v�rsta cuprinsă �ntre 6 şi 16 ani dar p�nă c�nd vor fi disponibile date suplimentare, datele actuale sunt insuficiente pentru a sustine extinderea utilizării la copii (vezi pct. 4.8, 5.1 şi 5.2).

Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază Lapp sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Diuretice şi alte antihipertensive: alte antihipertensive pot creşte efectele hipotensive ale irbesartanului; cu toate acestea, Karvea a fost administrat �n condiţii de siguranţă �n asociere cu alte antihipertensive, cum sunt beta-blocantele, blocantele canalelor de calciu cu acţiune de lungă durată şi diureticele tiazidice. Tratamentul anterior cu doze mari de diuretice poate provoca hipovolemie şi risc de hipotensiune arterială atunci c�nd se iniţiază tratamentul cu Karvea (vezi pct. 4.4).

Suplimente de potasiu şi diuretice care economisesc potasiu: pe baza experienţei cu alte medicamente care influenţează sistemul renină-angiotensină, utilizarea concomitentă a diureticelor care economisesc potasiu, a suplimentelor de potasiu, a �nlocuitorilor de sare conţin�nd potasiu sau a altor medicamente care pot creşte kaliemia (de exemplu, heparina) poate duce la creşterea kaliemiei şi,

de aceea, nu este recomandată (vezi pct. 4.4).

Litiu: �n timpul tratamentului care asociază litiul cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei s-au raportat creşteri reversibile ale litemiei şi ale toxicităţii litiului. P�nă �n prezent, efecte similare sau raportat foarte rar pentru irbesartan. De aceea, această asociere nu este recomandată (vezi pct. 4.4).

Dacă asocierea se dovedeşte necesară, se recomandă monitorizarea atentă a litemiei.

Antiinflamatoare nesteroidiene: administrarea concomitentă a antagoniştilor de angiotensină II cu antiinflamatoare nesteroidiene (de exemplu inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei 2 (COX 2), acid acetilsalicilic (> 3 g/zi) şi antiinflamatoare nesteroidiene neselective) poate duce la atenuarea efectului antihipertensiv.

Ca şi �n cazul inhibitorilor enzimei de conversie a angiotensinei, administrarea concomitentă de antagonişti ai receptorilor de angiotensină II cu antiinflamatoare nesteroidiene poate creşte riscul de deteriorare a funcţiei renale, cu posibilitatea apariţiei insuficienţei renale acute şi a creşterii kaliemiei,

�n special la pacienţii cu afectare prealabilă a funcţiei renale. Această asociere trebuie administrată cu prudenţă, �n special la v�rstnici. Pacienţii trebuie hidrataţi adecvat şi trebuie monitorizată funcţia renală după iniţierea acestei asocieri terapeutice şi, ulterior, periodic.

Informaţii suplimentare despre interacţiunile irbesartanului: �n studiile clinice, farmacocinetica irbesartanului nu a fost influenţată de administrarea hidroclorotiazidei. Irbesartanul este metabolizat �n principal de către CYP2C9 şi �n mai mică măsură, prin glucurono-conjugare. Nu s-au observat interacţiuni farmacocinetice sau farmacodinamice semnificative �n cazul �n care irbesartanul s-a administrat concomitent cu warfarină, un medicament metabolizat de către CYP2C9. Nu s-au evaluat efectele inductorilor CYP2C9, cum ar fi rifampicina, asupra farmacocineticii irbesartanului.

Farmacocinetica digoxinei nu a fost modificată prin administrarea concomitentă cu irbesartan.

4.6 Sarcina şi alăptarea

Sarcina: Karvea este contraindicată (vezi pct. 4.3) �n timpul trimestrelor II şi III de sarcină. �n timpul trimestrelor II şi III de sarcină, substanţele care acţionează direct asupra sistemului renină-angiotensină pot provoca insuficienţă renală fetală sau neonatală, hipoplazie craniană fetală şi chiar decesul fătului.

Ca o măsură de precauţie, este de preferat ca irbesartanul să nu se utilizeze �n timpul primului trimestru de sarcină. �nainte de a se planifica o sarcină trebuie trecut la un tratament alternativ adecvat.

25

Dacă este diagnosticată o sarcină, administrarea irbesartanului trebuie �ntreruptă c�t mai rapid posibil,

iar dacă printr-o inadvertenţă, tratamentul s-a administrat o perioadă lungă de timp, craniul şi funcţia renală fetale trebuie verificate prin ecografie.

Alăptarea: Karvea este contraindicat (vezi pct. 4.3) �n perioada de alăptare. Nu se cunoaşte dacă irbesartanul se excretă �n laptele matern la om. Irbesartanul se excretă �n laptele femelelor de şobolan care alăptează.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Ţin�nd cont de proprietăţile sale farmacodinamice, este puţin probabil ca irbesartanul să afecteze această capacitate. �n cazul conducerii de vehicule sau folosirii de utilaje, trebuie să se ia �n considerare că �n timpul tratamentului pot apărea vertij sau oboseală.

4.8 Reacţii adverse

Frecvenţa reacţiilor adverse prezentate mai jos este definită conform următoarei convenţii:

foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100, < 1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1.000, < 1/100); rare

(≥ 1/10.000, < 1/1.000); foarte rare (< 1/10.000). �n funcţie de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate �n ordinea descrescătoare a gravităţii.

Hipertensiune arterială: �n studiile clinice controlate cu placebo, la pacienţi cu hipertensiune arterială,

incidenţa totală a evenimentelor adverse nu a prezentat diferenţe �ntre grupul tratat cu irbesartan

(56,2%) şi grupul la care s-a administrat placebo (56,5%). �ntreruperile tratamentului din cauza oricărui eveniment advers, clinic sau paraclinic, au fost mai puţin frecvente la pacienţii trataţi cu irbesartan (3,3%) dec�t la cei la care s-a administrat placebo (4,5%). Incidenţa evenimentelor adverse nu a fost dependentă de doză (�n intervalul dozelor recomandate), de sex, v�rstă, rasă sau de durata tratamentului.

�n studiile clinice controlate cu placebo, �n cadrul cărora s-a administrat irbesartan la 1965 pacienţi, sau raportat următoarele reacţii adverse:

Tulburări ale sistemului nervos:

Frecvente: ameţeli

Tulburări cardiace:

Mai puţin frecvente: tahicardie

Tulburări vasculare:

Mai puţin frecvente: �nroşirea feţei

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale:

Mai puţin frecvente: tuse

Tulburări gastro-intestinale:

Frecvente: greaţă/vărsături

Mai puţin frecvente: diaree, dispepsie/pirozis

Tulburări ale aparatului genital şi s�nului:

Mai puţin frecvente: disfuncţie sexuală

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare:

Frecvente: fatigabilitate

Mai puţin frecvente: dureri toracice

26

Investigaţii diagnostice:

Frecvente: la subiecţii trataţi cu irbesartan, s-au observat frecvent (1,7%) creşteri semnificative ale creatinkinazei plasmatice. Nici una dintre creşteri nu s-a asociat cu evenimente musculo-scheletice identificabile clinic.

Hipertensiune arterială şi diabet zaharat de tip II cu afecţiune renală: �n plus faţă de reacţiile adverse menţionate la hipertensiune arterială, la pacienţii hipertensivi diabetici cu microalbuminurie şi funcţie renală normală, s-au raportat ameţeli ortostatice şi hipotensiune arterială ortostatică la 0,5%

dintre pacienţi (adică, mai puţin frecvent), mult mai mult comparativ cu placebo.

La pacienţii hipertensivi diabetici cu insuficienţă renală cronică şi proteinurie cu semnificaţie clinică,

la > 2% dintre pacienţi şi mai mult dec�t la placebo s-au raportat suplimentar următoarele reacţii adverse:

Tulburări ale sistemului nervos:

Frecvente: vertij ortostatic

Tulburări vasculare:

Frecvente: hipotensiune ortostatică

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv:

Frecvente: dureri musculo-scheletice

Investigaţii diagnostice:

Hiperkaliemia s-a observat mai frecvent la pacienţii diabetici trataţi cu irbesartan comparativ cu cei la care s-a administrat placebo. La pacienţii hipertensivi diabetici cu microalbuminurie şi funcţie renală

normală, hiperkaliemia (≥ 5,5 mEq/l) s-a observat la 29,4% (adică, foarte frecvent) dintre pacienţii din grupul tratat cu irbesartan �n doză de 300 mg şi la 22% dintre pacienţii din grupul la care s-a administrat placebo. La pacienţii hipertensivi diabetici cu insuficienţă renală cronică şi proteinurie cu semnificaţie clinică, hiperkaliemia (≥ 5,5 mEq/l) s-a observat la 46,3% (adică, foarte frecvent) dintre pacienţii din grupul tratat cu irbesartan şi la 26,3% dintre pacienţii din grupul la care s-a administrat placebo. La 1,7% (adică frecvent) dintre pacienţii hipertensivi cu nefropatie diabetică avansată, trataţi cu irbesartan, s-a observat o scădere a hemoglobinei, fără semnificaţie clinică.

După punerea pe piaţă a irbesartanului, s-au raportat următoarele reacţii adverse; acestea au

reieşit din rapoartele spontane a căror incidenţă nu a putut fi determinată:

Tulburări ale sistemului imunitar:

Ca şi �n cazul altor antagonişti ai receptorilor angiotensinei II, s-au raportat cazuri rare de reacţii de hipersensibilitate, cum sunt erupţii cutanate, urticarie, aedem angioneurotic

Tulburări metabolice şi de nutriţie:

Hiperkaliemie

Tulburări ale sistemului nervos:

Cefalee

Tulburări acustice şi vestibulare:

Acufene

Tulburări gastro-intestinale:

Disgeuzie

Tulburări hepatobiliare:

Modificări ale funcţiei hepatice, hepatită

27

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv:

Mialgii, artralgii (�n unele cazuri asociate cu creşterea concentraţiilor plasmatice de creatinin kinază),

crampe musculare

Tulburări renale şi ale căilor urinare:

Alterarea funcţiei renale, inclusiv cazuri izolate de insuficienţă renală acută, la pacienţii cu risc (vezi pct. 4.4)

Tulburări cutanate şi ale ţesutului subcutanat:

Vasculită leucocitoclastică

Utilizarea la copii: �ntr-un studiu randomizat care a inclus 318 copii şi adolescenţi cu hipertensiune arterială cu v�rsta cuprinsă �ntre 6 şi 16 ani, s-au observat următoarele evenimente adverse �n săptăm�na a 3-a a fazei dublu-orb: cefalee (7,9%), hipotensiune arterială (2,2%), ameţeli (1,9%), tuse

(0,9%). �n săptăm�na 26 a periodei deschise a acestui studiu, cele mai frecvente modificări ale testelor de laborator observate au fost creşterea creatininei (6,5%) şi valori crescute ale CK la 2% dintre copii.

4.9 Supradozaj

�n urma expunerii adulţilor la doze de p�nă la 900 mg irbesartan/zi, timp de 8 săptăm�ni, nu s-a evidenţiat toxicitate. �n caz de supradozaj, manifestările cele mai probabile sunt hipotensiunea arterială

şi tahicardia; de asemenea, poate să apară şi bradicardia. Nu sunt disponibile informaţii specifice privind tratamentul supradozajului cu Karvea. Pacientul trebuie monitorizat atent supravegheat iar tratamentul trebuie să fie simptomatic şi de susţinere. Măsurile recomandate includ provocarea vărsăturilor şi/sau efectuarea lavajului gastric. �n tratamentul supradozajului se poate utiliza cărbune activat. Irbesartanul nu este hemodializabil.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: antagonişti de angiotensină II, codul ATC C09C A04.

Irbesartanul este un antagonist puternic şi selectiv al receptorilor angiotensinei II (tip AT1), activ după administrare pe cale orală.

Mecanism de acţiune: se consideră că irbesartanul blochează toate acţiunile angiotensinei II mediate prin receptorii AT1, indiferent de originea sau de calea de sinteză a angiotensinei II. Antagonizarea selectivă a receptorilor angiotensinei II (AT1) determină creşterea concentraţiilor plasmatice de renină

şi de angiotensină II şi scăderea concentraţiei plasmatice de aldosteron. Kaliemia nu este modificată semnificativ de irbesartan administrat �n monoterapie, la dozele recomandate. Irbesartanul nu inhibă enzima de conversie a angiotensinei (kininaza II), o enzimă care generează formarea de angiotensină II

şi care metabolizează şi bradikinina la metaboliţi inactivi. Irbesartanul nu necesită activare metabolică pentru a-şi exercita activitatea.

Eficacitate clinică:

Hipertensiune arterială

Irbesartanul scade tensiunea arterială, cu modificarea minimă a frecvenţei cardiace. Scăderea tensiunii arteriale este dependentă de doză, cu o tendinţă de atingere a fazei de platou la doze peste 300 mg irbesartan, administrate �n priză unică zilnică. Dozele cuprinse �ntre 150-300 mg irbesartan, o dată pe zi, scad valorile tensiunii arteriale �n clinostatism sau �n poziţie şez�ndă, după 24 ore de la administrare (�naintea dozei următoare), �n medie cu 8-13/5-8 mm Hg (sistolică/diastolică), scădere care este superioară celei observate după administrarea de placebo.

Reducerea maximă a tensiunii arteriale se obţine la 3-6 ore după administrare şi efectul antihipertensiv se menţine timp de cel puţin 24 ore. După 24 ore, la dozele recomandate, scăderea tensiunii arteriale

28

este �ncă de 60-70% din scăderea maximă a tensiunii arteriale diastolice şi sistolice. O doză zilnică de 150 mg irbesartan, administrată �n priză unică, produce efecte similare asupra tensiunii arteriale după 24 ore de la administrare (�naintea dozei următoare) şi asupra tensiunii arteriale medii pe 24 ore similare cu cele produse de administrarea aceleiaşi doze zilnice totale, fracţionate �n două prize.

Efectul antihipertensiv al Karvea se manifestă �n 1-2 săptăm�ni, efectul maxim fiind observat la 4-6

săptăm�ni de la iniţierea tratamentului. Efectele antihipertensive se menţin �n timpul tratamentului de lungă durată. După �ntreruperea tratamentului, tensiunea arterială revine treptat la valorile iniţiale.

�ntreruperea tratamentului nu declanşează hipertensiune arterială de rebound.

Efectele antihipertensive ale irbesartanului şi diureticelor tiazidice sunt aditive. La pacienţii la care hipertensiunea arterială nu este controlată �n mod adecvat cu irbesartan administrat �n monoterapie,

asocierea unei doze mici de hidroclorotiazidă (12,5 mg) la irbesartan, �n priză unică zilnică, produce o scădere mai marcată a tensiunii arteriale, comparativ cu placebo, după 24 ore de la administrare

(�naintea dozei următoare), de 7-10/3-6 mm Hg (sistolică/diastolică).

Eficacitatea Karvea nu este influenţată de v�rstă sau sex. Ca şi �n cazul celorlalte medicamente care acţionează asupra sistemul renină-angiotensină, pacienţii hipertensivi de culoare prezintă un răspuns considerabil mai slab la irbesartan administrat �n monoterapie. �n cazul �n care irbesartanul se administrează �n asociere cu o doză mică de hidroclorotiazidă (de exemplu, 12,5 mg/zi), răspunsul antihipertensiv al pacienţilor de culoare se apropie de cel al pacienţilor de rasă caucaziană.

Nu există nici un efect semnificativ clinic asupra uricemiei sau uricozuriei.

Scăderea tensiunii arteriale cu 0,5 mg/kg (scăzut), 1,5 mg/kg (mediu) şi 4,5 mg/kg (ridicat) a fost evaluată prin dozarea controlată a irbesartanului pe o perioadă de 3 săptăm�ni la 318 pacienţi hipertensivi sau la cei cu risc (diabet, antecedente familiale de hipertensiune), copii şi adolescenţi cu v�rsta cuprinsă �ntre 6 şi 16 ani. La sf�rşitul celor trei săptăm�ni, scăderea principală faţă de valoarea iniţială �n variabila de eficacitate principală, prin stabilizarea tensiunii arteriale sistolice (SeSBP) a fost de 11,7 mm Hg (doze scăzute), 9,3 mm Hg (doze medii), 13,2 mm Hg (doze ridicate). Nu au apărut diferenţe semnificative �ntre aceste doze. Modificarea principală a tensiunii arteriale diastolice minime stabilizate (SeDBP) a fost următoarea: 3,8 mm Hg (doze scăzute), 3,2 mm Hg (doze medii),

5,6 mm Hg (doze crescute). După �ncă o perioadă de două săptăm�ni, �n care pacienţii au fost randomizaţi din nou fie cu substanţă activă fie cu placebo, pacienţii la care s-a administrat placebo au prezentat o creştere de 2,4 şi 2,0 mm Hg a SeSBP şi SeDBP comparativ cu +0,1 şi respectiv -

0,3 mm Hg comparativ cu pacienţii trataţi cu toate dozele de irbesartan (vezi pct. 4.2).

Hipertensiune arterială şi diabet zaharat de tip II cu afecţiune renală:

Studiul "Irbesartan Diabetic Nephropathy Trial (IDNT)" evidenţiază că irbesartanul �ncetineşte progresia afecţiunii renale la pacienţii cu insuficienţă renală cronică şi proteinurie cu semnificaţie clinică. IDNT a fost un studiu de morbiditate şi mortalitate, dublu-orb, controla cu placebo, care a comparat Karvea, amlodipină şi placebo. Efectele Karvea pe termen lung (�n medie 2,6 ani) asupra progresiei afecţiunii renale şi asupra mortalităţii de orice cauză au fost studiate la 1715 pacienţi hipertensivi cu diabet zaharat de tip II, proteinurie ≥ 900 mg/zi şi creatinemie cuprinsă �n intervalul 1,0-3,0 mg/dl. La pacienţi s-au administrat doze progresive, �n funcţie de tolerabilitate, �ncep�nd cu 75 mg irbesartan p�nă la o doză de �ntreţinere de 300 mg irbesartan, de la 2,5 mg amlodipină p�nă la 10 mg amlodipină sau placebo. �n toate grupurile de tratament, pacienţilor li s-au administrat, �n general, 2 p�nă la 4 medicamente antihipertensive (de exemplu, diuretice, beta-blocante, alfa-blocante)

pentru a ajunge la tensiunea arterială predefinită drept ţintă, de ≤ 135/85 mm Hg sau la o scădere cu 10 mm Hg a tensiunii arteriale sistolice, dacă valoarea iniţială a acesteia era > 160 mm Hg. Şaizeci la sută (60%) dintre pacienţii din grupul placebo au atins această valoare a tensiunii arteriale ţintă, iar din grupurile irbesartan şi amlodipină 76% şi respectiv 78%. �n obiectivul primar combinat, irbesartanul a redus semnificativ riscul relativ, const�nd �n dublarea valorilor creatininemiei, stadiul final al nefropatiei (SFN) sau mortalitatea de orice cauză. Aproximativ 33% dintre pacienţii din grupul irbesartan au atins obiectivul primar combinat renal, comparativ cu 39% şi 41% �n grupurile placebo,

respectiv amlodipină [reducerea riscului relativ cu 20% comparativ cu placebo (p = 0,024) şi reducerea riscului relativ cu 23% comparativ cu amlodipina (p = 0,006)]. La analiza componentelor individuale ale obiectivului primar, nu s-a observat nici un efect asupra mortalităţii de orice cauză, �n timp ce s-a observat o tendinţă pozitivă de reducere a SFN şi o reducere semnificativă �n ceea ce priveşte dublarea valorii creatininemiei.

29

Efectul tratamentului a fost evaluat pentru subgrupuri care au ţinut cont de sex, rasă, v�rstă, durata bolii diabetice, valorile iniţiale ale tensiunii arteriale, creatininemiei şi albuminuriei. �n subgrupurile alcătuite din femei şi din pacienţi de culoare, care au reprezentat 32%, respectiv 26% din populaţia totală studiată, nu s-a evidenţiat un beneficiu renal, cu toate că intervalele de �ncredere nu l-au exclus.

De asemenea, pentru obiectivul secundar, constituit din evenimente cardiovasculare letale şi nonletale,

nu au existat diferenţe �ntre cele trei grupuri din populaţia totală studiată, cu toate că s-a constatat o creştere a incidenţei infarctului miocardic non-letal la femei şi o scădere a incidenţei infarctului miocardic non-letal la bărbaţi, �n grupul irbesartan comparativ cu grupul placebo. La femeile din grupul irbesartan comparativ cu grupul amlodipină s-a observat o creştere a incidenţei infarctului miocardic non-letal şi a accidentului vascular cerebral �n timp ce spitalizarea impusă de insuficienţa cardiacă a fost redusă �n populaţia totală studiată. Cu toate acestea, nu s-a stabilit nici o explicaţie adecvată pentru aceste constatări la femei.

Studiul "Effects of Irbesartan on Microalbuminuria in Hypertensive Patients with Type 2 Diabetes

Mellitus (IRMA 2)" evidenţiază că irbesartanul �n doz� de 300 mg �nt�rzie progresia către proteinurie cu semnificaţie clinică la pacienţii cu microalbuminurie. IRMA 2 a fost un studiu de morbiditate,

dublu-orb, controlat cu placebo, efectuat la 590 pacienţi cu diabet zaharat de tip II, microalbuminurie

(30-300 mg/zi) şi funcţie renală normală (creatininemie ≤ 1,5 mg/dl la bărbaţi şi < 1,1 mg/dl la femei).

Studiul a evaluat efectele Karvea pe termen lung (2 ani) asupra progresiei către proteinurie cu semnificaţie clinică � viteza excreţiei urinare a albuminei (VEUA) > 300 mg/zi şi o creştere a VEUA

cu cel puţin 30% din valoarea iniţială. Tensiunea arterială predefinită drept ţintă a fost ≤ 135/85 mm

Hg. Dacă a fost necesar, s-au adăugate medicamente antihipertensive suplimentare (excluz�nd inhibitorii ECA, antagoniştii receptorilor de angiotensină II şi blocanţii dihidropiridinici ai canalelor de calciu), pentru a ajuta la atingerea tensiunii arteriale ţintă. �n timp ce, la toate grupurile de tratament, s-au atins valori similare ale tensiunii arteriale, mai puţini au fost pacienţii care au atins obiectivul final de proteinurie cu semnificaţie clinică �n grupul irbesartan 300 mg (5,2%) comparativ cu grupurile placebo (14,9%) sau irbesartan 150 mg (9,7%), demonstr�ndu-se astfel o reducere a riscului relativ cu 70% comparativ cu placebo (p = 0,0004) pentru doza mai mare. Pe parcursul primelor trei luni de tratament nu s-a observat o ameliorare concomitentă a ratei filtrării glomerulare

(RFG). �ncetinirea progresiei către proteinurie cu semnificaţie clinică a fost evidentă �ncă din primele trei luni de tratament şi a continuat pe parcursul perioadei de 2 ani. Revenirea la albuminurie normală

(< 30 mg/zi) a fost mai frecventă �n grupul Karvea 300 mg (34%) comparativ cu grupul placebo

(21%).

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Irbesartanul este bine absorbit după administrarea orală: studiile de biodisponibilitate absolută au determinat valori de aproximativ 60-80%. Administrarea concomitentă cu alimentele nu influenţează semnificativ biodisponibilitatea irbesartanului. Legarea de proteinele plasmatice este de aproximativ 96%, cu o legare neglijabilă de componentele celulare sanguine. Volumul aparent de distribuţie este de 53-93 l. După administrarea orală sau intravenoasă de irbesartan marcat cu 14C, 80-85% din radioactivitatea plasmei circulante poate fi atribuită irbesartanului nemodificat. Irbesartanul este metabolizat hepatic prin glucurono-conjugare şi oxidare. Metabolitul circulant principal este glucuronatul de irbesartan (aproximativ 6%). Studiile in vitro au evidenţiat că irbesartanul este oxidat �n principal de izoenzima CYP2C9 a citocromului P450 izoenzima CYP3A4 are un efect neglijabil.

Irbesartanul prezintă o farmacocinetică lineară şi proporţională cu doza, �n intervalul de doze 10-600 mg. S-a observat că, la doze mai mari de 600 mg irbesartan (dublul dozei maxime recomandate), absorbţia orală nu mai creşte proporţional cu doza; mecanismul acestui fenomen nu este cunoscut. Concentraţiile plasmatice maxime se ating la 1,5-2 ore după administrarea orală. Clearanceul total şi cel renal este de 157-176, respectiv 3-3,5 ml/min. Timpul de �njumătăţire plasmatică prin eliminare al irbesartanului este de 11-15 ore. Concentraţiile plasmatice la starea de echilibru se ating �n primele 3 zile după iniţierea unui tratament cu administrare �n priză unică zilnică. Se observă o acumulare limitată a irbesartanului �n plasmă (< 20%) după administrări repetate de doze unice zilnice.

�ntr-un studiu, la femeile hipertensive, s-au observat concentraţii plasmatice de irbesartan puţin mai mari. Cu toate acestea, nu au fost diferenţe �n ceea ce priveşte timpul de �njumătăţire plasmatică şi acumularea irbesartanului. Nu este necesară ajustarea dozelor la femei. Valorile ariei de sub curba

30

concentraţiei plasmatice �n funcţie de timp (ASC) şi ale concentraţiei plasmatice maxime (Cmax) pentru irbesartan au fost puţin mai mari la pacienţii v�rstnici (≥ 65 ani) comparativ cu subiecţii tineri

(18-40 ani). Cu toate acestea, timpul terminal de �njumătăţire plasmatică nu a fost modificat semnificativ. Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii v�rstnici.

Irbesartanul şi metaboliţii săi sunt eliminaţi pe cale biliară şi renală. După administrarea orală sau intravenoasă de irbesartan marcat cu 14C, aproximativ 20% din radioactivitate se regăseşte �n urină iar restul �n materiile fecale. Mai puţin de 2% din doză se excretă �n urină, sub formă de irbesartan nemodificat.

Farmacocinetica irbesartanului s-a evaluat la 23 copii hipertensivi după administrarea unor doze zilnice unice şi multiple (2 mg irbesartan/kg) p�nă la doza maximă zilnică de 150 mg irbesartan timp de patru săptăm�ni. Dintre cei 23 copii, 21 au fost evaluaţi prin comparaţie cu farmacocinetica de la adult (doisprezece copii peste 12 ani, nouă copii cu v�rsta �ntre 6 şi 12 ani). Rezultatele au evidenţiat că C max, ASC şi vitezele clearence-ului au fost comparabile cu cele observate la pacienţii adulţi la care s-a administrat 150 mg irbesartan zilnic. O acumulare limitată de irbesartan (18%) �n plasmă s-a observat �n urma administrării repetate �n doze unice zilnice.

Insuficienţă renală: parametrii farmacocinetici ai irbesartanului nu sunt modificaţi semnificativ la pacienţii cu insuficienţă renală sau la cei hemodializaţi. Irbesartanul nu se elimină prin hemodializă.

Insuficienţă hepatică: parametrii farmacocinetici ai irbesartanului nu sunt modificaţi semnificativ la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară-moderată.

Nu s-au efectuat studii la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă.

5.3 Date preclinice de siguranţă

La dozele relevante clinic nu s-a evidenţiat toxicitate anormală sistemică sau toxicitate de organ ţintă.

�n studiile preclinice privind siguranţa, dozele mari de irbesartan (≥ 250 mg/kg şi zi la şobolan şi

≥ 100 mg/kg şi zi la macac) au produs o scădere a parametrilor eritrocitari (număr de eritrocite,

hemoglobină, hematocrit). La doze foarte mari (≥ 500 mg/kg şi zi), administrate la şobolan şi la macac, irbesartanul a indus modificări degenerative ale rinichiului (de exemplu, nefrită interstiţială,

distensie tubulară, bazofilie tubulară, creşterea concentraţiilor plasmatice de uree şi creatinină)

modificări considerate secundare efectelor hipotensive ale medicamentului, care duc la reducerea perfuziei renale. �n plus, irbesartanul a indus hiperplazia/hipertrofia celulelor juxtaglomerulare (la

şobolan la doze ≥ 90 mg/kg şi zi, la macac la doze ≥ 10 mg/kg şi zi). Toate aceste modificări au fost considerate ca fiind produse prin acţiunea farmacologică a irbesartanului. La om, la doze terapeutice de irbesartan, hiperplazia/hipertrofia celulelor juxtaglomerulare nu par să aibă implicaţii.

Irbesartanul nu a demonstrat mutagenitate, clastogenitate sau carcinogenitate.

Studiile efectuate cu irbesartan la animale au evidenţiat la fătul de şobolan efecte toxice tranzitorii

(creşterea formaţiunilor cavitare la nivel renal şi pelvian, hidroureter sau edeme subcutanate), care au dispărut după naştere. La iepure, s-a observat avort sau resorbţie embrionară precoce, la doze care au provocat toxicitate maternă semnificativă, inclusiv mortalitate. Nu s-au observat efecte teratogene la

şobolan sau iepure.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Celuloză microcristalină

Croscarmeloză sodică

Lactoză monohidrat

Stearat de magneziu

Dioxid de siliciu coloidal hidratat

31

Amidon de porumb pregelatinizat

Poloxamer 188

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

3 ani.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 30�C.

A se păstra �n ambalajul original.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

14 comprimate 28 comprimate 56 comprimate 98 comprimate

Blistere din PVC/PVDC/Al 56 x 1 comprimate

Blistere perforate unidoză din PVC/PVDC/Al

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat �n conformitate cu reglementările locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

BRISTOL-MYERS SQUIBB PHARMA EEIG

Uxbridge Business Park

Sanderson Road

Uxbridge UB8 1DH - Marea Britanie

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/97/049/007-009

EU/1/97/049/012

EU/1/97/049/015

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A RE�NNOIRII AUTORIZAŢIEI

27 august 1997 / 27 august 2002

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
Fitoterapia in diabet In mod special, in ultimii 10 ani, s-au facut cercetari stiintifice amanuntite asupra plantelor utilizate de diverse popoare pentru actiunea lor hipoglicemianta.
Hipertensiunea arterială un pericol Hipertensiunea arterială de obicei nu are simptome. În realitate mulţi oameni au această boală de ani de zile fără să ştie acest lucru, a declarat pentru AGERPRES, prof.dr. Eduard Apetrei, de la Institutul de Cardiologie "C.C. Iliescu".
Femeile cu diabet au un risc sporit de a suferi un accident vascular cerebral Femeile cu diabet zaharat sunt de două ori mai expuse la riscul de a suferi un accident vascular cerebral decât cele care nu suferă de această boală, a declarat un expert austriac cu ocazia Zilei mondiale de luptă împotriva Diabetului, citat de agenţia Xinhua.
Hipertensiunea Arteriala Hipertensiunea Arteriala (HA) este probabil cea mai frecventa afectiune intilnita intr-un cabinet de medicina interna.
Controlul medical anual poate depista multe afecţiuni, inclusiv diabetul Preşedintele Societăţii Române de Nutriţie şi Boli Metabolice, prof. dr. Radu Lichiardopol, a explicat luni, în cadrul conferinţei de presă prilejuite de lansarea campaniei 'Fă PASul corect: Controlează diabetul', că persoanele care au o predispoziţie genetică spre diabet nu înseamnă că se vor îmbolnăvi...
Hipertensiunea arterială poate fi prevenită printr-un stil de viaţă sănătos, recomandă medicii DSP Bihor Fiecare om trebuie să fie responsabil pentru viaţa sa, a cărui sănătate depinde, în primul rând, de gradul său de informare şi educaţie, de modul cum aplică cunoştinţele în prevenirea bolilor şi adoptarea unui stil de viaţă sănătos, au subliniat miercuri specialiştii medicali reuniţi la o masă rotundă...