Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

KARVEZIDE 150mg/12,5mg
Denumire KARVEZIDE 150mg/12,5mg
Descriere Tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale.Această asociere în doză fixă este indicată la pacienţii a căror tensiune arterială nu este controlată adecvat de irbesartan sau de hidroclorotiazidă, administrate în monoterapie
Denumire comuna internationala COMBINATII (IRBERSARTANUM+HYDROCHLOROTHIAZIDUM)
Actiune terapeutica ANTAGONISTI DE ANGIOTENSINA II, COMBINATII ANTAGONISTI DE ANGIOTENSINA II SI DIURETIC
Prescriptie P-6L - Medicamente si produse medicamentoase care se elibereaza in farmacii pe baza de prescriptie medicala valabila 6 luni
Forma farmaceutica Comprimate filmate
Concentratia 150mg/12,5mg
Ambalaj Cutie x 2 blist. PVC/PVDC/Al x 14 compr. film.
Valabilitate ambalaj 3 ani
Cod ATC C09DA04
Firma - Tara producatoare SANOFI WINTHROP INDUSTRIE - FRANTA
Autorizatie de punere pe piata BRISTOL-MYERS SQUIBB PHARMA EEIG - MAREA BRITANIE

Ai un comentariu sau o intrebare despre KARVEZIDE 150mg/12,5mg ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



>> KARVEZIDE 150mg/12,5mg Comprimate filmate, 150mg/12,5mg >> KARVEZIDE 150mg/12,5mg Comprimate, 150mg/12,5mg >> KARVEZIDE 150mg/12,5mg Comprimate filmate, 150mg/12,5mg >> KARVEZIDE 150mg/12,5mg Comprimate, 150mg/12,5mg >> KARVEZIDE 300mg/12,5mg Comprimate filmate, 300mg/12,5mg >> KARVEZIDE 300mg/12,5mg Comprimate, 300mg/12,5mg >> KARVEZIDE 300mg/12,5mg Comprimate filmate, 300mg/12,5mg >> KARVEZIDE 300mg/12,5mg Comprimate, 300mg/12,5mg >> KARVEZIDE 300mg/25mg Comprimate filmate, 300mg/25mg
Prospect si alte informatii despre KARVEZIDE 150mg/12,5mg, comprimate filmate       

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Karvezide 150 mg/12,5 mg comprimate.

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat conţine irbesartan 150 mg şi hidroclorotiazidă 12,5 mg.

Excipient: lactoză monohidrat 26,65 mg pe comprimat.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimate.

Comprimate de culoarea piersicii, biconvexe, de formă ovală, av�nd o inimă gravată pe o faţă şi numărul 2775 inscripţionat pe cealaltă faţă.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale.

Această asociere �n doză fixă este indicată la pacienţii a căror tensiune arterială nu este controlată adecvat de irbesartan sau de hidroclorotiazidă, administrate �n monoterapie (vezi pct. 5.1).

4.2 Doze şi mod de administrare

Karvezide se poate administra o dată pe zi, cu sau fără alimente.

Se poate recomanda creşterea treptată a dozelor prin administrarea separată a fiecărui component

(adică irbesartan şi hidroclorotiazidă).

�n momentul adecvat din punct de vedere clinic, poate fi luată �n considerare trecerea directă de la monoterapie la combinaţiile fixe, după cum urmează:

􀂃 Karvezide 150 mg/12,5 mg poate fi administrat la pacienţii a căror tensiune arterială nu este controlată adecvat de hidroclorotiazidă sau de irbesartan 150 mg, �n monoterapie;

􀂃 Karvezide 300 mg/12,5 mg poate fi administrat la pacienţii insuficient controlaţi terapeutic cu

irbesartan 300 mg sau cu Karvezide 150 mg/12,5 mg.

􀂃 Karvezide 300 mg/25 mg poate fi administrat la pacienţii insuficient controlaţi terapeutic cu

Karvezide 300 mg/12,5 mg.

Nu se recomandă doze mai mari de 300 mg irbesartan/25 mg hidroclorotiazidă o dată pe zi.

C�nd este necesar, Karvezide se poate asocia cu un alt medicament antihipertensiv (vezi pct. 4.5).

Insuficienţă renală: din cauza prezenţei hidroclorotiazidei �n compoziţia sa, Karvezide nu se recomandă la pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance al creatininei < 30 ml/min). La această grupă de populaţie, diureticele de ansă sunt de preferat tiazidelor. La pacienţii cu insuficienţă renală al căror clearance al creatininei este ≥ 30 ml/min, nu este necesară ajustarea dozei (vezi pct. 4.3 şi pct. 4.4).

Depleţie de volum intravascular: depleţia de volum şi/sau de sodiu trebuie corectate �naintea administrării Karvezide.

3

Insuficienţă hepatică: nu este indicat Karvezide la pacienţi cu insuficienţă hepatică severă. Tiazidele trebuie folosite cu prudenţă la pacienţi cu insuficienţă hepatică. Nu este necesară ajustarea dozelor de

Karvezide la pacienţi cu insuficienţă hepatică uşoară p�nă la moderată (vezi pct. 4.3)

Pacienţi v�rstnici: nu este necesară ajustarea dozei de Karvezide la pacienţii v�rstnici.

Copii şi adolescenţi: nu există experienţă privind utilizarea la copii şi adolescenţi.

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanţele active, la oricare dintre excipienţi (vezi pct. 6.1) sau la alte substanţe derivate de sulfonamidă (hidroclorotiazida este o substanţă derivată de sulfonamidă).

Al doilea şi al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6).

Alăptare (vezi pct. 4.6).

Insuficienţă renală severă (clearance al creatininei < 30 ml/min);

Hipokaliemie refractară; hipercalcemie,

Insuficienţă hepatică severă, ciroză biliară şi colestază.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Hipotensiune arterială - Pacienţi cu depleţie de volum: Karvezide s-a asociat rareori cu hipotensiune arterială simptomatică la pacienţii hipertensivi care nu au alţi factori de risc pentru hipotensiune arterială. Hipotensiunea arterială simptomatică poate să apară la pacienţii cu depleţie de volum şi/sau de sodiu, după tratament susţinut cu diuretice, dietă cu restricţie de sare, diaree sau vărsături. Astfel de stări trebuie corectate �naintea iniţierii tratamentului cu Karvezide.

Stenoză a arterei renale - Hipertensiune arterială renovasculară: există un risc crescut de hipotensiune arterială severă şi insuficienţă renală la pacienţii cu stenoză bilaterală a arterelor renale sau stenoză a arterei renale pe rinichi unic funcţional, dacă aceştia sunt trataţi cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei sau cu antagonişti ai receptorilor angiotensinei-II. Cu toate că nu a fost dovedit pentru

Karvezide, poate fi anticipat un efect similar.

Insuficienţă renală şi transplant renal: atunci c�nd Karvezide este utilizat la pacienţi cu insuficienţă renală, se recomandă monitorizarea periodică a concentraţiei plasmatice de potasiu, creatinină şi acid uric. Nu există experienţă privind administrarea Karvezide la pacienţi cu transplant renal recent.

Karvezide nu trebuie utilizat la pacienţi cu insuficienţă renală severă (clearance al creatininei

< 30 ml/min) (vezi pct. 4.3). Hiperazotemia asociată diureticelor tiazidice poate să apară la pacienţii cu insuficienţă renală. La pacienţii cu insuficienţă renală al căror clearance al creatininei este

≥ 30 ml/min, nu este necesară ajustarea dozelor. Cu toate acestea, �n caz de insuficienţă renală uşoară p�nă la moderată (clearance al creatininei ≥ 30 ml/min, dar < 60 ml/min), această asociere �n doză fixă trebuie administrată cu prudenţă.

Insuficienţă hepatică: tiazidele trebuie utilizate cu prudenţă la pacienţii cu insuficienţă hepatică sau cu boală hepatică evolutivă, deoarece chiar alterările minore ale echilibrului hidro-electrolitic pot declanşa coma hepatică. Nu există experienţă clinică privind utilizarea Karvezide la pacienţii cu insuficienţă hepatică.

Stenoză aortică şi mitrală, cardiomiopatie hipertrofică obstructivă: ca şi �n cazul altor vasodilatatoare,

se recomandă prudenţă la pacienţii cu stenoză aortică, stenoză mitrală sau cardiomiopatie hipertrofică obstructivă.

Hiperaldosteronism primar: �n general, pacienţii cu hiperaldosteronism primar nu răspund la medicamentele antihipertensive care acţionează prin inhibarea sistemului renină-angiotensină. De aceea, utilizarea Karvezide nu este recomandată �n acest caz.

4

Efecte metabolice şi endocrine: tratamentul cu tiazide poate afecta toleranţa la glucoză. La pacienţii diabetici, poate fi necesară ajustarea dozelor de insulină sau de antidiabetice orale. Diabetul zaharat latent poate deveni manifest �n timpul tratamentului cu tiazide.

Tratamentul cu diuretice tiazidice s-a asociat cu creşteri ale concentraţiilor plasmatice de colesterol şi trigliceride; cu toate acestea, pentru doza de 12,5 mg hidroclorotiazidă conţinută de Karvezide nu s-au raportat asemenea efecte sau acestea au fost minime.

La anumiţi pacienţi trataţi cu tiazide, poate să apară hiperuricemie sau poate fi declanşat un atac de gută.

Dezechilibru electrolitic: ca �n cazul oricărui pacient tratat cu diuretice, este necesară determinarea periodică a electroliţilor plasmatici, la intervale adecvate.

Tiazidele, inclusiv hidroclorotiazida, pot determina dezechilibre hidrice sau electrolitice

(hipokaliemie, hiponatremie şi alcaloză hipocloremică). Semnele care preced dezechilibrul hidric sau electrolitic sunt uscăciunea gurii, setea, slăbiciunea, letargia, somnolenţa, neliniştea, durerea sau crampele musculare, oboseala musculară, hipotensiunea arterială, oliguria, tahicardia şi tulburările gastro-intestinale, cum sunt greaţa şi vărsăturile.

Cu toate că �n timpul utilizării diureticelor tiazidice poate să apară hipokaliemie, tratamentul asociat cu irbesartan poate reduce hipokaliemia indusă de diuretice. Cel mai mare risc de apariţie a hipokaliemiei �l au pacienţii cu ciroză hepatică, cei care prezintă diureză importantă, pacienţii cu aport oral inadecvat de electroliţi şi cei la care se administrează tratament asociat cu glucocorticoizi sau ACTH.

Dimpotrivă, din cauza componentei irbesartan din Karvezide, poate să apară hiperkaliemie, �n special �n prezenţa insuficienţei renale şi/sau a insuficienţei cardiace şi a diabetului zaharat. La pacienţii cu risc, se recomandă o monitorizare adecvată a potasiului plasmatic. Diureticele care economisesc potasiul, suplimentele de potasiu sau substituenţii de sare care conţin potasiu trebuie să se administreze cu prudenţă la pacienţii trataţi cu Karvezide (vezi pct. 4.5).

Nu există dovezi că irbesartanul reduce sau previne hiponatremia indusă de diuretice. Deficitul de clor este, �n general, uşor şi, de obicei, nu necesită tratament.

Tiazidele pot să scadă excreţia urinară a calciului şi pot determina o creştere uşoară şi tranzitorie a calcemiei, �n absenţa unor tulburări cunoscute ale metabolismului calciului. Hipercalcemia marcată poate fi dovada unui hiperparatiroidism nemanifest. Tratamentul cu tiazide trebuie �ntrerupt �naintea efectuării testelor pentru funcţia glandei paratiroide.

S-a demonstrat că tiazidele determină creşterea excreţiei urinare a magneziului, ceea ce poate duce la hipomagneziemie.

Litiu: asocierea litiului cu Karvezide nu este recomandată (vezi pct. 4.5).

Test antidoping: hidroclorotiazida conţinută �n acest medicament poate induce o reacţie pozitivă la testul de control antidoping.

Generale: la pacienţii la care tonusul vascular şi funcţia renală depind predominant de activitatea sistemului renină-angiotensină-aldosteron (de exemplu, pacienţii cu insuficienţă cardiacă congestivă severă sau boală renală subiacentă, inclusiv stenoza arterei renale), tratamentul cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei sau cu antagonişti ai receptorilor de angiotensină-II, care afectează acest sistem, s-a asociat cu hipotensiune arterială acută, azotemie, oligurie sau, rareori, cu insuficienţă renală

acută. Ca �n cazul oricărui medicament antihipertensiv, scăderea bruscă a tensiunii arteriale la pacienţii cu cardiopatie ischemică sau cu boală cardiovasculară ischemică poate determina un infarct miocardic sau un accident vascular cerebral.

La pacienţii cu sau fără antecedente de alergie sau de astm bronşic, pot să apară reacţii de hipersensibilitate la hidroclorotiazidă, dar acestea sunt mai probabile la pacienţii cu astfel de antecedente.

După utilizarea de diuretice tiazidice s-au raportat cazuri de agravare sau de activare a lupusului eritematos sistemic.

Karvezide nu este recomandat �n primul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6).

5

Lactoză: acest medicament conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază Lapp sau sindrom de malabsorbţie la glucoză - galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Alte medicamente antihipertensive: efectul antihipertensiv al Karvezide poate fi crescut prin asocierea cu alte antihipertensive Irbesartanul şi hidroclorotiazida (�n doze de p�nă la 300 mg irbesartan/25 mg hidroclorotiazidă) s-au administrat �n siguranţă �n asociere cu alte medicamente antihipertensive,

inclusiv cu blocante ale canalelor de calciu şi blocante beta-adrenergice. Tratamentul anterior cu diuretice �n doze mari poate determina depleţie de volum şi există risc de hipotensiune arterială la iniţierea tratamentului cu irbesartan �n monoterapie sau asociat cu diuretice tiazidice, cu excepţia cazurilor �n care depleţia de volum a fost corectată �nainte de �nceperea tratamentului (vezi pct. 4.4).

Litiu: s-au raportat creşteri reversibile ale concentraţiilor plasmatice şi ale toxicităţii litiului �n timpul tratamentului care asociază litiul cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei. P�nă �n prezent,

efecte similare s-au raportat foarte rar �n cazul irbesartanului. Mai mult, clearance-ul renal al litiului este redus de tiazide, astfel că riscul de toxicitate a litiului poate fi crescut de Karvezide. De aceea,

asocierea dintre litiu şi Karvezide nu este recomandată (vezi pct. 4.4). Dacă asocierea se dovedeşte necesară, se recomandă monitorizarea atentă a concentraţiilor plasmatice ale litiului.

Medicamente care influenţează kaliemia: efectul de depleţie de potasiu al hidroclorotiazidei este atenuat de efectul de economisire a potasiului al irbesartanului. Cu toate acestea, este de aşteptat ca acest efect al hidroclorotiazidei asupra potasiului plasmatic să fie potenţat de alte medicamente care

determină pierdere de potasiu şi hipokaliemie (de exemplu alte diuretice kaliuretice, laxative,

amfotericină, carbenoxolonă, penicilină G sodică). Dimpotrivă, pe baza experienţei de utilizare a altor medicamente care acţionează asupra sistemului renină-angiotensină, asocierea cu diuretice care economisesc potasiul, cu suplimente de potasiu, substituenţi de sare care conţin potasiu sau cu alte medicamente care pot creşte concentraţia plasmatică de potasiu (de exemplu, heparina sodică) poate duce la creşterea potasiului plasmatic. La pacienţii cu risc se recomandă monitorizarea adecvată a potasiului plasmatic (vezi pct 4.4).

Medicamente ale căror efecte sunt influenţate de modificările potasiului plasmatic: după administrarea concomitentă de Karvezide cu medicamente ale căror efecte sunt influenţate de modificările potasiului plasmatic (de exemplu, digitalice, antiaritmice), se recomandă monitorizarea periodică a concentraţiilor plasmatice ale potasiului.

Antiinflamatoare nesteroidiene: c�nd se administrează antagonişti ai receptorilor angiotensinei II

concomitent cu antiinflamatoare nesteroidiene (adică inhibitori selectivi ai COX-2, acid acetilsalicilic

(> 3 g/zi) şi AINS neselective) poate să apară scăderea efectului hipotensor.

Ca şi �n cazul inhibitorilor ECA, asocierea de antagonişti ai angiotensinei II cu AINS poate creşte riscul deteriorării funcţiei renale, cu posibilitatea apariţiei insuficienţei renale acute şi a creşterii potasiului plasmatic, �n special la pacienţii cu afectare prealabilă a funcţiei renale. Această asociere trebuie administrată cu prudenţă, �n special la v�rstnici. Pacienţii trebuie hidrataţi adecvat şi trebuie monitorizată funcţia renală după iniţierea tratamentului asociat şi, ulterior, periodic.

Informaţii suplimentare privind interacţiunile irbesartanului: �n studiile clinice, parametrii farmacocinetici ai irbesartanului nu au fost afectaţi de hidroclorotiazidă. Irbesartanul este metabolizat �n principal de către CYP2C9 şi, �n mai mică măsură, prin glucuronoconjugare. Nu s-au observat interacţiuni farmacocinetice sau farmacodinamice semnificative �n cazul administrării de irbesartan concomitent cu warfarină, medicament metabolizat de CYP2C9. Nu s-au evaluat efectele inductorilor

CYP2C9, cum este rifampicina, asupra farmacocineticii irbesartanului. Parametrii farmacocinetici ai digoxinei nu au fost modificaţi prin administrarea concomitentă a irbesartanului.

Informaţii suplimentare despre interacţiunile hidroclorotiazidei: următoarele medicamente pot interacţiona cu diureticele tiazidice, dacă sunt administrate �n asociere:

6

Alcool etilic: poate să apară potenţarea hipotensiunii arteriale ortostatice;

Antidiabetice (antidiabetice orale şi insuline): poate fi necesară ajustarea dozelor de antidiabetic (vezi pct. 4.4);

Răşini de tip colestiramină şi colestipol: absorbţia hidroclorotiazidei este modificată �n prezenţa răşinilor schimbătoare de ioni;

Glucocorticoizi, ACTH: depleţia de electroliţi, �n special hipokaliemia, poate fi agravată;

Digitalice: hipokaliemia sau hipomagneziemia induse de tiazidă favorizează declanşarea aritmiilor cardiace induse de digitalice (vezi pct. 4.4);

Antiinflamatoare nesteroidiene: la unii pacienţi, administrarea unui antiinflamator nesteroidian poate reduce efectele diuretic, natriuretic şi antihipertensiv ale diureticelor tiazidice;

Amine vasopresoare (de exemplu, noradrenalină): efectul aminelor vasopresoare poate fi scăzut, dar nu �n asemenea măsură �nc�t să �mpiedice utilizarea lor;

Curarizante antidepolarizante (de exemplu, tubocurarină): efectul curarizantelor antidepolarizante poate fi potenţat de hidroclorotiazidă;

Medicamente antigutoase: poate fi necesară ajustarea dozelor medicamentelor antigutoase, deoarece hidroclorotiazida poate creşte acidul uric plasmatic. Poate fi necesară creşterea dozei de probenecid sau sulfinpirazonă. Administrarea concomitentă cu diureticele tiazidice poate creşte incidenţa reacţiilor de hipersensibilitate la allopurinol;

Săruri de calciu: diureticele tiazidice pot creşte concentraţiile plasmatice ale calciului, prin scăderea excreţiei calciului. Dacă trebuie prescrise suplimente de calciu sau medicamente care economisesc calciul (de exemplu, tratament cu vitamina D), concentraţiile plasmatice ale calciului trebuie monitorizate, iar dozele de calciu trebuie ajustate corespunzător;

Alte interacţiuni: efectul hiperglicemiant al beta-blocantelor şi al diazoxidului poate fi crescut de tiazide. Anticolinergicele (de exemplu atropină, beperiden) pot creşte biodisponibilitatea diureticelor de tip tiazidic, prin scăderea motilităţii gastro-intestinale şi a vitezei de golire a stomacului. Tiazidele pot creşte riscul de reacţii adverse la amantadină. Tiazidele pot reduce excreţia renală a medicamentelor citotoxice (de exemplu, ciclofosfamidă, metotrexat) şi pot potenţa efectele mielosupresive ale acestora.

4.6 Sarcina şi alăptarea

Sarcina:

Tiazidele traversează bariera placentară şi apar �n s�ngele din cordonul ombilical. Ele pot produce scăderea perfuziei placentare, dezechilibre electrolitice la făt şi, probabil, alte reacţii descrise la adulţi.

S-au raportat cazuri de trombocitopenie neonatală sau icter fetal sau neonatal, �n cazurile �n care mamele au urmat un tratament cu tiazide. Deoarece conţine hidroclorotiazidă, Karvezide nu este recomandat �n primul trimestru de sarcină. �nainte de a se planifica o sarcină trebuie efectuată trecerea la un tratament alternativ adecvat.

Karvezide este contraindicat �n al doilea şi al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.3).

�n timpul trimestrelor doi şi trei de sarcină, substanţele care acţionează direct asupra sistemului reninăangiotensină pot determina insuficienţă renală fetală sau neonatală, hipoplazie craniană fetală şi chiar moarte fetală. Dacă este diagnosticată sarcina, administrarea de Karvezide trebuie �ntreruptă c�t mai rapid posibil, iar dacă, printr-o inadvertenţă, tratamentul s-a administrat o perioadă mai lungă de timp,

craniul fetal şi funcţia renală fetală trebuie verificate prin ecografie.

Alăptarea:

Karvezide este contraindicat �n perioada alăptării (vezi pct. 4.3).

7

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

Ţin�nd cont de proprietăţile sale farmacodinamice, este puţin probabil ca medicamentul Karvezide să afecteze această capacitate. �n cazul conducerii de vehicule sau al folosirii de utilaje, trebuie să se ia �n considerare că, �n timpul tratamentului hipertensiunii arteriale, pot să apară, ocazional, ameţeli sau oboseală.

4.8 Reacţii adverse

Frecvenţa reacţiilor adverse prezentate mai jos este definită conform următoarei convenţii:

foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (1/100, < 1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000, < 1/100); rare

(≥ 1/10000, < 1/1000); foarte rare (< 1/10000). �n cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate �n ordinea descrescătoare a gravităţii.

Asocierea irbesartan/hidroclorotiazidă:

�n studiile clinice controlate cu placebo la pacienţi cu hipertensiune arterială, incidenţa totală a evenimentelor adverse nu a fost diferită �ntre grupul tratat cu irbesartan/hidroclorotiazidă şi grupul care la care s-a administrat placebo. �ntreruperile tratamentului din cauza evenimentelor adverse,

clinice sau paraclinice, au fost mai puţin frecvente la pacienţii trataţi cu irbesartan/hidroclorotiazidă dec�t la cei la care s-a administrat placebo. Incidenţa evenimentelor adverse nu a fost dependentă de sex, v�rstă, rasă sau doză, �n intervalul dozelor recomandate. �n studiile clinice controlate cu placebo,

�n care la 898 pacienţi hipertensivi s-au administrat doze variabile (�n intervalul de la 37,5 mg/6,25 mg la 300 mg/25 mg irbesartan/hidroclorotiazidă), s-au raportat următoarele reacţii adverse:

Tulburări ale sistemului nervos:

Frecvente: ameţeli

Mai puţin frecvente: ameţeli ortostatice

Tulburări cardiace:

Mai puţin frecvente: sincopă, hipotensiune arterială, tahicardie, edem

Tulburări vasculare:

Mai puţin frecvente: �nroşirea feţei

Tulburări gastro-intestinale:

Frecvente: greaţă/vărsături

Mai puţin frecvente: diaree

Tulburări musculo-scheletice, ale ţesutului conjunctiv şi osos:

Frecvente: edeme ale extremităţilor

Tulburări renale şi ale căilor urinare:

Frecvente: micţiune anormală

Tulburări ale aparatului genital şi s�nului:

Mai puţin frecvente: disfuncţie sexuală, modificări ale libidoului

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare:

Frecvente: fatigabilitate

Investigaţii diagnostice: pacienţii trataţi cu irbesartan/hidroclorotiazidă au prezentat modificări ale parametrilor testelor de laborator, care rareori au fost semnificative clinic.

Frecvente: creşteri ale azotului ureic, creatininei şi creatinkinazei

Mai puţin frecvente: scăderi ale potasiului şi sodiului plasmatic

8

�n plus, după punerea pe piaţă a asocierii irbesartan/hidroclorotiazidă, s-au raportat următoarele reacţii adverse:

Tulburări ale sistemului imunitar:

Rare: cazuri rare de reacţii de hipersensibilitate, cum sunt edem angioneurotic, erupţii cutanate,

urticarie

Tulburări metabolice şi de nutriţie:

Foarte rare: hiperkaliemie

Tulburări ale sistemului nervos:

Foarte rare: cefalee

Tulburări acustice şi vestibulare:

Foarte rare: tinitus

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale:

Foarte rare: tuse

Tulburări gastro-intestinale:

Foarte rare: dispepsie, disgeuzie

Tulburări hepatobiliare

Foarte rare: hepatită, modificări ale funcţiei hepatice

Tulburări musculo-scheletice, ale ţesutului conjunctiv şi osos:

Foarte rare: artralgii, mialgii

Tulburări renale şi ale căilor urinare:

Foarte rare: insuficienţă renală, inclusiv cazuri izolate de insuficienţă renală acută, la pacienţii cu risc

(vezi pct. 4.4)

Informaţii suplimentare despre fiecare component: �n plus faţă de reacţiile adverse prezentate mai sus pentru asociere, alte evenimente adverse raportate anterior separat pentru componentele individuale sunt evenimente adverse potenţiale la Karvezide.

Irbesartan:

Reacţiile adverse raportate �n timpul utilizării irbesartanului �n monoterapie includ:

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare:

Mai puţin frecvente: durere toracică

Hidroclorotiazidă:

Evenimentele adverse (indiferent de relaţia cu medicamentul) raportate �n timpul utilizării hidroclorotiazidei �n monoterapie includ:

Tulburări hematologice şi limfatice:

anemie aplastică, deprimarea măduvei osoase hematogene, neutropenie/agranulocitoză, anemie hemolitică, leucopenie, trombocitopenie

Tulburări psihice:

depresie, tulburări de somn

Tulburări ale sistemului nervos:

vertij, parestezii, stare confuzivă, agitaţie

9

Tulburări oculare:

vedere �nceţoşată tranzitorie, xantopsie

Tulburări cardiace:

aritmii cardiace

Tulburări vasculare:

hipotensiune arterială ortostatică

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale:

detresă respiratorie (inclusiv pneumopatie şi edem pulmonar)

Tulburări gastro-intestinale:

pancreatită, anorexie, diaree, constipaţie, iritaţie gastrică, sialadenită, pierderea apetitului alimentar

Tulburări hepatobiliare:

icter (icter colestatic intrahepatic)

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat:

reacţii anafilactice, necroliză epidermică toxică, angeite necrozante (vasculite, vasculite cutanate),

reacţii asemănătoare celor din lupusul eritematos cutanat, reactivarea lupusului eritematos cutanat,

reacţii de fotosensibilitate, erupţii cutanate, urticarie

Tulburări musculo-scheletice, ale ţesutului conjunctiv şi osos:

slăbiciune, spasme musculare

Tulburări renale şi urinare:

nefrită interstiţială, disfuncţie renală

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare:

febră

Investigaţii diagnostice:

dezechilibru electrolitic (inclusiv hipokaliemie şi hiponatremie, vezi pct. 4.4), hiperuricemie,

glicozurie, hiperglicemie, creşteri ale colesterolului şi trigliceridelor.

Evenimentele adverse dependente de doză ale hidroclorotiazidei (�n special dezechilibrele electrolitice) pot fi intensificate de creşterea dozei de hidroclorotiazidă.

4.9 Supradozaj

Nu sunt disponibile informaţii specifice privind tratamentul supradozajului cu Karvezide. Pacientul trebuie supravegheat atent, iar tratamentul trebuie să fie simptomatic şi de susţinere. Abordarea terapeutică depinde de timpul scurs de la ingestie şi de severitatea simptomelor. Măsurile terapeutice recomandate sunt inducerea de vărsături şi/sau lavajul gastric. Cărbunele activat poate fi util �n tratamentul supradozajului. Concentraţiile plasmatice ale electroliţilor şi creatininei trebuie monitorizate frecvent. Dacă apare hipotensiune arterială, pacientul trebuie plasat �n clinostatism şi reechilibrat hidro-electrolitic c�t mai repede.

Cele mai probabile semne ale supradozajului cu irbesartan sunt hipotensiunea arterială şi tahicardia; de asemenea, poate să apară bradicardie.

Supradozajul cu hidroclorotiazidă se asociază cu depleţie de electroliţi (hipokaliemie, hipocloremie,

hiponatremie) şi cu deshidratare, ca urmare a diurezei excesive. Semnele şi simptomele cele mai frecvente ale supradozajului sunt greaţa şi somnolenţa. Hipokaliemia poate determina spasme musculare şi/sau agrava aritmiile cardiace determinate de tratamentul asociat cu digitalice sau cu anumite antiaritmice.

10

Irbesartanul nu este hemodializabil. Nu s-a stabilit proporţia �n care hidroclorotiazida se elimină prin hemodializă.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: antagonişti ai receptorilor angiotensinei II, combinaţii

Codul ATC: C09DA04

Karvezide este o asociere �ntre un antagonist al receptorilor angiotensinei-II, irbesartanul, şi un diuretic tiazidic, hidroclorotiazida. Asocierea acestor două substanţe active are un efect antihipertensiv aditiv, scăz�nd tensiunea arterială �ntr-o măsură mai mare dec�t fiecare component utilizat �n monoterapie.

Irbesartanul este un antagonist potent şi selectiv al receptorilor angiotensinei-II (subtip AT1), activ după administrare pe cale orală. Se consideră că blochează toate acţiunile angiotensinei II mediate prin receptorul AT1, indiferent de originea sau calea de sinteză a angiotensinei-II. Antagonizarea selectivă a receptorilor angiotensinei-II (AT1) determină creşterea concentraţiilor plasmatice de renină şi de angiotensină-II şi scăderea concentraţiei plasmatice de aldosteron. Concentraţiile plasmatice ale potasiului nu sunt afectate semnificativ de irbesartan �n monoterapie, la dozele recomandate, la pacienţii fără risc de dezechilibru electrolitic (vezi pct. 4.4 şi pct. 4.5). Irbesartanul nu inhibă ECA

(kininaza-II), o enzimă care generează formarea de angiotensină-II şi, totodată, metabolizează bradikinina la metaboliţi inactivi. Irbesartanul nu necesită activare metabolică pentru a-şi exercita activitatea.

Hidroclorotiazida este un diuretic tiazidic. Mecanismul acţiunii antihipertensive a diureticelor tiazidice nu este pe deplin cunoscut. Tiazidele acţionează asupra mecanismelor renale tubulare de reabsorbţie a electroliţilor, cresc�nd direct excreţia sodiului şi a clorului �n cantităţi aproximativ echivalente. Prin favorizarea diurezei, hidroclorotiazida reduce volumul plasmatic, creşte activitatea reninei plasmatice,

creşte secreţia de aldosteron, cu creşterea consecutivă a kaliurezei, a eliminării de bicarbonat pe cale urinară şi scăderea concentraţiei plasmatice a potasiului. Administrarea concomitentă de irbesartan tinde să reducă pierderile de potasiu induse de aceste diuretice, probabil prin blocarea sistemului renină-angiotensină-aldosteron. Pentru hidroclorotiazidă, diureza �ncepe după 2 ore de la administrare,

efectul maxim apare la aproximativ 4 ore şi se menţine timp de aproximativ 6-12 ore.

Asocierea hidroclorotiazidei cu irbesartanul determină, �n intervalul de doze terapeutice, scăderi ale tensiunii arteriale dependente de doză. Adăugarea a 12,5 mg hidroclorotiazidă la 300 mg irbesartan,

administrat o dată pe zi, la pacienţii insuficient controlaţi terapeutic cu 300 mg irbesartan �n monoterapie, a dus la o scădere suplimentară a tensiunii arteriale diastolice �naintea dozei următoare

(după 24 ore de la administrare), cu cel puţin 6,1 mmHg �n plus comparativ cu placebo. Asocierea de 300 mg irbesartan şi 12,5 mg hidroclorotiazidă a permis o scădere globală a tensiunii arteriale sistolice/diastolice de p�nă la 13,6/11,5 mmHg comparati cu placebo.

Date clinice limitate (7 pacienţi din 22) sugerează că pacienţii care nu sunt controlaţi cu asocierea irbesartan/hidroclorotiazidă �n doză de 300 mg/12,5 mg, pot răspunde la o doză mai mare, de 300 mg/25 mg. La aceşti pacienţi, s-a observat o scădere suplimentară a tensiunii arteriale, at�t a TAS

c�t şi a TAD (13,3 şi 8,3 mmHg, respectiv).

La pacienţii cu hipertensiune arterială uşoară p�nă la moderată, administrarea zilnică, �n priză unică,

de 150 mg irbesartan şi 12,5 mg hidroclorotiazidă a permis o scădere medie comparativ cu placebo de 12,9/6,9 mmHg a tensiunii arterilale sistolice/diastolice �naintea dozei următoare (după 24 ore de la administrare). Efectele maxime apar la 3-6 ore. �n determinările efectuate �n cadrul monitorizării ambulatorii a tensiunii arteriale, asocierea de 150 mg irbesartan şi 12,5 mg hidroclorotiazidă,

administrată o dată pe zi, a produs o scădere semnificativă a tensiunii arteriale pe 24 ore, cu o scădere

11

medie pe 24 ore a tensiunii arteriale sistolice/diastolice de 15,8/10,0 mmHg comparativ cu placebo. �n determinările efectuate �n cadrul monitorizării ambulatorii a tensiunii arteriale, diferenţa dintre efectul �naintea dozei următoare şi efectul maxim al Karvezide 150 mg/12,5 mg a fost de 100%. Raportul �ntre efectul �naintea dozei următoare şi efectul maxim, măsurate cu un manşon �n timpul vizitelor medicale a fost de 68% şi 76% pentru Karvezide 150 mg/12,5 mg, respectiv Karvezide 300 mg/12,5 mg. Aceste efecte pe 24 ore s-au observat fără o scădere excesivă a tensiunii arteriale la momentul efectului maxim şi sunt compatibile cu o scădere a tensiunii arteriale �n condiţii de siguranţă

şi eficacitate, pe parcursul �ntregului interval dintre două administrări zilnice.

La pacienţii care nu sunt suficient controlaţi cu 25 mg hidroclorotiazidă �n monoterapie, adăugarea irbesartanului a determinat o scădere medie suplimentară a tensiunii arteriale sistolice/diastolice de 11,1/7,2 mmHg.

Efectul antihipertensiv al irbesartanului �n asociere cu hidroclorotiazida apare după prima doză, devine notabil din primele 1-2 săptăm�ni de tratament şi este maxim la 6-8 săptăm�ni de la �nceperea tratamentului. �n studiile cu urmărire de lungă durată, efectul asocierii irbesartan/hidroclorotiazidă s-a menţinut mai mult de un an. Cu toate că nu s-a studiat specific pentru Karvezide, fenomenul hipertensiunii arteriale de rebound nu a fost evidenţiat nici pentru irbesartan şi nici pentru hidroclorotiazidă.

Nu s-a studiat efectul asocierii dintre irbesartan şi hidroclorotiazidă asupra morbidităţii şi mortalităţii.

Studiile epidemiologice au evidenţiat că tratamentul de lungă durată cu hidroclorotiazidă reduce riscul mortalităţii şi morbidităţii cardiovasculare.

Răspunsul la Karvezide nu depinde de v�rstă şi sex. Ca şi �n cazul altor medicamente care influenţează sistemul renină-angiotensină, pacienţii hipertensivi de culoare prezintă un răspuns semnificativ mai scăzut la monoterapia cu irbesartan. �n cazul �n care irbesartanul este administrat �n asociere cu doze mici de hidroclorotiazidă (de exemplu, 12,5 mg pe zi), răspunsul pacienţilor de culoare la terapia antihipertensivă se apropie de cel al pacienţilor de alte rase.

�ntr-un studiu cu durata de 8 săptăm�ni multicentric, randomizat, dublu-orb, controlat activ, s-a studiat eficacitatea şi siguranţa Karvezide ca şi terapie iniţială pentru hipertensiunea arterială severă (definită prin valoarea tensiunii arteriale diastolice > 110 mmHg). Un număr total de 697 pacienţi au fost randomizaţi �n proporţie de 2:1 fie cu irbesartan/hidroclorotiazidă 150 mg/12,5 mg sau irbesartan 150 mg şi crescute treptat dozele sistematic �n mod forţat (�naintea obţinerii răspunsului la doze mai mici) după o săptăm�nă, la irbesartan/hidroclorotiazidă 300 mg/25 mg sau respectiv irbesartan 300 mg.

La studiu au participat 58% bărbaţi. V�rsta medie a pacienţilor a fost de 52,2 ani, dintre care 13% cu v�rsta ≥ 65 ani şi numai 2% cu v�rsta ≥ 75 ani. Doisprezece la sută (12%) dintre pacienţi au fost diabetici, 34% prezentau hiperlipidemie şi afectarea cardiovasculară cea mai frecventă a fost angina pectorală stabilă prezentă la 3,5% dintre participanţi.

Obiectivul principal al acestui studiu a fost compararea numărului de pacienţi a căror tensiune arterială

diastolică era controlată (TAD< 90 mmHg) �n săptăm�na a 5 a de tratament. Patruzeci şi şapte la sută

(47,2%) dintre pacienţii trataţi cu terapie combinată au atins o valoare a TAD < 90 mmHg comparativ cu 33,2% dintre pacienţii cărora li s-a administrat irbesartan �n monoterapie (p= 0,0005). �n fiecare grup de tratament, valorile iniţiale ale tensiunii arteriale au fost de aproximativ 172/113 mmHg iar scăderea TAS/TAD după cinci săptăm�ni a fost de 30,8/24,0 mmHg pentru irbesartan/hidroclorotiazidă şi de 21,1/19,3 mmHg pentru irbesartan (p < 0,0001).

Tipul şi incidenţa evenimentelor adverse raportate la pacienţii trataţi cu terapie combinată au fost similare cu profilul evenimentelor adverse de la pacienţii cu monoterapie. �n nici unul din grupurile de tratament nu s-au raportat cazuri de sincopă pe perioada celor 8 săptăm�ni de tratament. �n grupul cu tratament combinat şi respectiv cel cu monoterapie s-au raportat ca şi reacţii adverse la 0,6% şi respectiv 0% dintre pacienţi, hipotensiune arterială iar la 2,8%, respectiv 3,1% dintre pacienţi ameţeală.

12

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Administrarea de hidroclorotiazidă �n asociere cu irbesartan nu are nici un efect asupra proprietăţilor farmacocinetice ale celor două substanţe active.

Irbesartanul şi hidroclorotiazida sunt medicamente active pe cale orală şi nu necesită biotransformare pentru activarea lor. După administrarea pe cale orală de Karvezide, biodisponibilitatea absolută a irbesartanului este de 60-80%, iar a hidroclorotiazidei de 50-80%. Alimentele nu modifică biodisponibilitatea Karvezide. După administrarea orală, concentraţia plasmatică maximă apare după 1,5-2 ore pentru irbesartan şi după 1-2,5 ore pentru hidroclorotiazidă.

Legarea irbesartanului de proteinele plasmatice este de aproximativ 96%, cu legare neglijabilă de componentele celulare sanguine. Volumul aparent de distribuţie al irbesartanului este de 53-93 litri.

Hidroclorotiazida se leagă �n proporţie de 68% de proteinele plasmatice, iar volumul aparent de distribuţie este de 0,83-1,14 l/kg.

Irbesartanul are o farmacocinetică lineară, proporţională cu doza, la doze cuprinse �ntre 10 pănă la 600 mg. S-a observat o creştere mai puţin lineară a absorbţiei orale, la doze peste 600 mg; mecanismul nu este cunoscut. Clearance-ul total este de 157-176 ml/min, iar clearance-ul renal este de 3-3,5 ml/min. Timpul de �njumătăţire plasmatică prin eliminare al irbesartanului este de 11-15 ore.

Concentraţiile plasmatice la starea de echilibru se obţin după 3 zile de la iniţierea unui tratament cu administrare �n doză unică, zilnică. S-a observat acumularea limitată a irbesartanului �n plasmă

(< 20%), după administrări repetate, �n doză unică, zilnică. �ntr-un studiu s-au observat concentraţii plasmatice de irbesartan ceva mai mari la femeile hipertensive. Cu toate acestea, nu s-au evidenţiat diferenţe �n ceea ce priveşte timpul de �njumătăţire plasmatică şi acumularea irbesartanului. Nu este necesară ajustarea dozelor la femei. Valorile ASC şi Cmax ale irbesartanului au fost ceva mai mari la subiecţii v�rstnici (≥ 65 ani) dec�t la subiecţii tineri (18-40 ani). Cu toate acestea, timpul de �njumătăţire plasmatică prin eliminare nu a fost modificat semnificativ. Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii v�rstnici. Timpul mediu de �njumătăţire plasmatică al hidroclorotiazidei este cuprins �ntre 5 şi 15 ore.

După administrarea orală sau intravenoasă de irbesartan marcat cu 14C, 80-85% din radioactivitatea plasmei circulante poate fi atribuită irbesartanului netransformat. Irbesartanul este metabolizat �n ficat,

prin glucuronoconjugare şi oxidare. Metabolitul circulant major este irbesartan-glucuronidul

(aproximativ 6%). Studiile in vitro evidenţiază că irbesartanul este oxidat �n primul r�nd de către enzima CYP2C9 a citocromului P450; izoenzima CYP3A4 are un efect neglijabil. Irbesartanul şi metaboliţii săi sunt eliminaţi pe cale biliară şi pe cale renală. După administrarea orală sau i.v. de irbesartan marcat cu 14C, aproximativ 20% din radioactivitate se regăseşte �n urină, iar restul �n materiile fecale. Mai puţin de 2% din doză se excretă prin urină sub formă de irbesartan nemodificat.

Hidroclorotiazida nu este metabolizată, dar este eliminată rapid pe cale renală. Cel puţin 61% din doza orală se eliminăsub formă nemodificată, �n primele 24 ore după administrare. Hidroclorotiazida traversează bariera placentară, dar nu traversează bariera hemato-encefalică şi se excretă prin laptele matern.

Insuficienţă renală: la pacienţii cu insuficienţă renală sau la cei hemodializaţi, parametrii farmacocinetici ai irbesartanului nu sunt semnificativ modificaţi. Irbesartanul nu se elimină prin hemodializă. La pacienţii cu clearance-ul creatininei < 20 ml/min, s-a raportat o creştere de p�nă la 21

de ore a timpului de �njumătăţire plasmatică prin eliminare al hidroclorotiazidei.

Insuficienţă hepatică: la pacienţii cu ciroză uşoară p�nă la moderată, parametrii farmacocinetici ai irbesartanului nu sunt semnificativ modificaţi. Nu s-au efectuat studii la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă.

13

5.3 Date preclinice de siguranţă

Irbesartan/hidroclorotiazidă: toxicitatea potenţială a asocierii irbesartan/hidroclorotiazidă după administrarea orală s-a evaluat �n studii cu durata de p�nă la 6 luni, efectuate la şobolani şi maimuţe

Macaccus. Nu s-au evidenţiat efecte toxicologice relevante pentru utilizarea terapeutică la om.

Următoarele modificări, observate la şobolan şi maimuţa Macaccus la care s-a administrat asocierea irbesartan/hidroclorotiazidă �n doze de 10/10 şi 90/90 mg/kg şi zi, au fost observate şi la administrarea �n monoterapie a uneia din cele două substanţe active şi/sau au fost secundare scăderii tensiunii arteriale (nu s-a observat nici o interacţiune toxicologică semnificativă):

􀂃 modificări renale, caracterizate prin creşteri uşoare ale concentraţiilor plasmatice de uree şi creatinină şi hiperplazie/hipertrofie a aparatului juxtaglomerular, care sunt consecinţa directă a acţiunii irbesartanului asupra sistemului renină-angiotensină;

􀂃 scădere uşoară a parametrilor eritrocitari (eritrocite, hemoglobină, hematocrit);

􀂃 s-au observat decolorare a mucoasei gastrice, ulcere şi necroze focale ale mucoasei gastrice la c�ţiva şobolani dintr-un studiu de toxicitate cu durata de 6 luni, efectuat cu dozele de irbesartan 90 mg/kg şi zi, hidroclorotiazidă 90 mg/kg şi zi şi irbesartan/hidroclorotiazidă 10/10 mg/kg şi zi.

Aceste leziuni nu s-au observat la maimuţele Macaccus;

􀂃 scăderea concentraţiei plasmatice a potasiului, din cauza hidroclorotiazidei şi prevenită parţial atunci c�nd hidroclorotiazida s-a administrat �n asociere cu irbesartan.

Majoritatea efectelor menţionate mai sus par să fie datorate acţiunii farmacologice a irbesartanului

(blocarea angiotensinei II inhibă eliberarea de renină, cu stimularea celulelor secretoare de renină) şi apar şi la inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei. Aceste efecte nu par să aibă relevanţă pentru utilizarea �n doze terapeutice a asocierii irbesartan/hidroclorotiazidă la om.

Nu s-a observat nici un efect teratogen la şobolanii la care s-a administrat asocierea irbesartan şi hidroclorotiazidă �n doze toxice pentru mamă. Efectele asocierii irbesartan/hidroclorotiazidă asupra fertilităţii nu s-au evaluat �n studii la animale, �ntruc�t nu există dovezi că irbesartanul sau hidroclorotiazida utilizate �n monoterapie ar avea reacţii adverse asupra fertilităţii la animale sau la om. Cu toate acestea, un alt antagonist al angiotensinei II, administrat �n monoterapie, a afectat parametrii fertilităţii �n studiile la animale. Aceste efecte s-au observat şi la doze mai mici din acest alt antagonist al angiotensinei II, administrat �n asociere cu hidroclorotiazida.

Nu s-a evidenţiat mutagenitate sau clastogenitate pentru asocierea irbesartan/hidroclorotiazidă.

Potenţialul carcinogen al asocierii irbesartan/hidroclorotiazidă nu s-a evaluat �n studii la animale.

Irbesartan: nu s-a evidenţiat toxicitate anormală sistemică sau de organ ţintă, la dozele relevante clinic.

�n studiile nonclinice de siguranţă, dozele mari de irbesartan (≥ 250 mg/kg şi zi la şobolan şi

≥ 100 mg/kg şi zi la maimuţa Macaccus) au produs o reducere a parametrilor eritrocitari (eritrocite,

hemoglobină, hematocrit). La doze foarte mari (≥ 500 mg/kg şi zi), irbesartanul a indus modificări degenerative ale rinichiului (cum sunt nefrită interstiţială, distensie tubulară, bazofilie tubulară,

creşterea concentraţiilor plasmatice ale ureei şi creatininei) la şobolan şi la maimuţa Macaccus; acestea sunt considerate secundare efectelor hipotensive ale medicamentului, care duc la scăderea perfuziei renale. Mai mult, irbesartanul a indus hiperplazie/hipertrofie a celulelor juxtaglomerulare (la şobolani la doze ≥ 90 mg/kg şi zi, la maimuţe Macaccus la doze ≥ 10 mg/kg şi zi). Toate aceste modificări au fost considerate ca fiind determinate de acţiunea farmacologică a irbesartanului. La om, pentru dozele terapeutice de irbesartan, hiperplazia/hipertrofia celulelor juxtaglomerulare nu par să aibă nici o relevanţă.

Pentru irbesartan nu s-a evidenţiat mutagenitate, clastogenitate sau carcinogenitate.

Studiile cu irbesartan efectuate la animale au evidenţiat efecte toxice tranzitorii la fetuşii de şobolan

(creşterea formării de caverne la nivel renal şi pelvin, hidroureter sau edem subcutanat), care s-au remis după naştere. La iepuri, s-au observat avort sau resorbţie fetală precoce, la doze care au provocat toxicitate maternă semnificativă, inclusiv mortalitate. Nu s-a observat nici un efect teratogen la

şobolan sau iepure.

Hidroclorotiazidă: cu toate că �n c�teva modele experimentale s-au găsit dovezi echivoce pentru un efect genotoxic sau carcinogen, experienţa �ndelungată cu hidroclorotiazidă la om nu a demonstrat nici o asociere �ntre utilizarea acesteia şi creşterea frecvenţei neoplasmelor.

14

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Celuloză microcristalină

Croscarmeloză sodică

Lactoză monohidrat

Stearat de magneziu

Dioxid de siliciu coloidal hidratat

Amidon de porumb pregelatinizat

Oxid roşu şi galben de fer

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

3 ani.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A nu se păstra la temperaturi peste 30�C.

A se păstra �n ambalajul original, pentru a fi protejat de umiditate.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Cutie cu 14 comprimate; card cu 1 blister din PVC/PVDC/ Aluminiu a 14 comprimate.

Cutie cu 28 comprimate; card cu 2 blistere din PVC/PVDC/ Aluminiu a c�te 14 comprimate.

Cutie cu 56 comprimate; card cu 4 blistere din PVC/PVDC/ Aluminiu a c�te 14 comprimate.

Cutie cu 98 comprimate, card cu 7 blistere din PVC/PVDC/ Aluminiu a c�te 14 comprimate.

Cutie cu 56 x 1 comprimate, card cu 7 blistere perforate unidoză din PVC/PVDC/ Aluminiu a c�te 8

comprimate.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat �n conformitate cu reglementările locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

BRISTOL-MYERS SQUIBB PHARMA EEIG

Uxbridge Business Park

Sanderson Road

Uxbridge UB8 1DH - Marea Britanie

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/98/085/001-003

EU/1/98/085/007

EU/1/98/085/009

15

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A RE�NNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: 16 Octombrie 1998

Data ultimei re�nnoiri a autorizaţiei: 16 Octombrie 2003

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a

Medicamentului (EMEA) http://www.emea.europa.eu/.

16
Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
Unul din doi adulti sufera de hipertensiune Unul din doi adulti sufera de hipertensiune, afectiune care reprezinta un factor de risc major pentru accidentul vascular cerebral si pentru demente, a declarat prof. dr. Ovidiu Bajenaru, seful Clinicii de Neurologie a Spitalului Universitar, cu prilejul campaniei de depistare a hipertensiunii.
4 din 10 români suferă de hipertensiune arterială. Tu când ţi-ai măsurat ultima oară tensiunea? Aproape o treime din locuitorii planetei au hipertensiune arterială, iar jumătate dintre ei nu știu acest lucru, arată datele publicate deWorld Hypertension League. Mai mult, reprezentanţii Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii susţin că tensiunea arterială crescută este răspunzătoare de pierderea...
Tensiunea arterială în timpul anotimpului cald Există persoane care suferã în mod constant de dereglări ale tensiunii arteriale şi persoane care sunt afectate ocazional (tensiune arterialã oscilatorie). Indiferent de situaţie, vara este un anotimp în care această afecţiune este mai des întâlnită decât în restul anului. Aceasta şi pentru că temperaturile...
Peste un miliard de persoane din întreaga lume suferă de hipertensiune arterială (studiu) Numărul persoanelor care suferă de hipertensiune în lume s-a dublat în ultimii 40 de ani, ajungând la peste un miliard, din care majoritatea trăiesc în ţări în curs de dezvoltare şi peste jumătate în Asia, conform unui studiu dat publicităţii miercuri, relatează AFP.
Peste 45% din populaţia adultă a României - cu hipertensiune arterială În România, hipertensiunea arterială afectează 45,1% din populaţia adultă, potrivit rezultatelor celui mai recent studiu - SEPHAR III, efectuat de Societatea Română de Hipertensiune şi dat vineri publicităţii.
Studiu: Peste 45% din populaţia adultă a României - cu hipertensiune arterială În România, hipertensiunea arterială afectează 45,1% din populaţia adultă, potrivit rezultatelor celui mai recent studiu - SEPHAR III, efectuat de Societatea Română de Hipertensiune şi dat vineri publicităţii.