Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

PRANDIN 1mg
Denumire PRANDIN 1mg
Descriere Repaglinida este indicată pentru pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 (diabet zaharat non-insulinodependent (DZNID)) a căror hiperglicemie nu mai poate fi controlată satisfăcător prin dietă, scădere în greutate şi exerciţii fizice. De asemenea, repaglinida este indicată în asociere cu metformina pentru pacienţii cu diabet zaharat de tip 2, în cazul în care metformina în monoterapie nu realizează un control glicemic satisfăcător.Tratamentul trebuie iniţiat complementar dietei şi exerciţiului fizic pentru a reduce glicemia postprandială.
Denumire comuna internationala REPAGLINIDUM
Actiune terapeutica ANTIDIABETICE ORALE SI PARENTERALE, EXCLUSIV INSULINE ALTE ANTIDIABETICE ORALE SI PARENTERALE, EXCLUSIV INSULINE
Prescriptie P-RF - Medicamente si produse medicamentoase care se elibereaza in farmacii pe baza de prescriptie medicala care se retine la farmacie
Forma farmaceutica Comprimate
Concentratia 1mg
Ambalaj Cutie x 60compr. (blist. Al/Al)
Valabilitate ambalaj 5 ani
Cod ATC A10BX02
Firma - Tara producatoare NOVO NORDISK A/S - DANEMARCA
Autorizatie de punere pe piata NOVO NORDISK A/S - DANEMARCA

Ai un comentariu sau o intrebare despre PRANDIN 1mg ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



>> prandin1mg.90 de pastile (vizitator) : CE PRET ARE O CUTIE DE 90 DE PASTILE
Prospect si alte informatii despre PRANDIN 1mg, comprimate       

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Prandin 1 mg comprimate

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat conţine:

Repaglinidă 1 mg

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat

Comprimatele de repaglinidă sunt galbene, rotunde, convexe şi au gravată sigla Novo Nordisk (boul

Apis).

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Repaglinida este indicată pentru pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 (diabet zaharat non-insulinodependent

(DZNID)) a căror hiperglicemie nu mai poate fi controlată satisfăcător prin dietă, scădere în greutate şi exerciţii fizice. De asemenea, repaglinida este indicată în asociere cu metformina pentru pacienţii cu diabet zaharat de tip 2, în cazul în care metformina în monoterapie nu realizează un control glicemic satisfăcător.

Tratamentul trebuie iniţiat complementar dietei şi exerciţiului fizic pentru a reduce glicemia postprandială.

4.2 Doze şi mod de administrare

Repaglinida se administrează preprandial şi doza este stabilită individual pentru a optimiza controlul glicemic. Pe lângă automonitorizarea de către pacient a glucozei din sânge şi/sau urină, monitorizarea glicemiei trebuie efectuată periodic şi de către medic, pentru a stabili doza minimă eficace. De asemenea, valorile de hemoglobină glicozilată sunt importante în monitorizarea răspunsului pacientului la terapie. Monitorizarea periodică este necesară pentru a determina scăderile inadecvate ale glicemiei la doza maximă recomandată (eşecul primar) şi pentru a determina lipsa scăderii corespunzătoare a glicemiei după o perioada iniţială de eficacitate a tratamentului (eşecul secundar).

Administrarea pe termen scurt a repaglinidei poate fi suficientă în perioadele de pierdere temporară a controlului glicemiei la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2, la care controlul glicemic este realizat de obicei prin dietă.

Repaglinida trebuie administrată înainte de mesele principale (preprandial).

Doza iniţială

Dozajul trebuie stabilit de către medic în funcţie de necesarul pacientului.

Doza iniţială recomandată este de 0,5 mg. Între ajustările dozei (determinate prin răspunsul glicemiei)

sunt necesare intervale de una până la două săptămâni.

Dacă pacienţii sunt transferaţi de pe un alt antidiabetic oral, doza iniţială recomandată este de 1 mg.

11

Doza de întreţinere

Doza maximă recomandată pe priză este de 4 mg, administrată la mesele principale.

Doza totală maximă zilnică nu trebuie să depăşească 16 mg repaglinidă.

Grupe speciale de pacienţi

Repaglinida este eliminată în principal prin bilă şi, de aceea, eliminarea nu este influenţată de tulburǎrile renale.

Numai 8% dintr-o singură doză de repaglinidă este eliminată prin rinichi şi clearance-ul total plasmatic al medicamentului este scăzut la pacienţii cu insuficienţǎ renală. Se recomandă prudenţă în stabilirea dozei la pacienţii cu diabet zaharat şi insuficienţǎ renalǎ, deoarece sensibilitatea lor la insulină este crescută.

Nu au fost efectuate studii clinice la pacienţii cu vârsta peste 75 ani sau la pacienţii cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.4).

La pacienţii malnutriţi sau debilitaţi, dozele iniţială şi de întreţinere trebuie menţinute constante şi este necesarǎ stabilirea cu prudenţă a dozelor pentru a evita reacţiile hipoglicemice.

Pacienţi care utilizează alte antidiabetice orale (ADO)

Pacienţii pot fi transferaţi direct de pe alte antidiabetice orale pe repaglinidă. Totuşi, nu există o corelaţie exactǎ între dozajul cu repaglinidă şi alte antidiabetice orale. Doza iniţială maximă recomandată pentru pacienţii transferaţi pe repaglinidă este de 1 mg, administrată înainte de mesele principale.

Repaglinida poate fi administrată în asociere cu metformina în cazul în care glicemia nu mai poate fi controlată doar prin tratament cu metformină. În acest caz, se continuă administrarea dozelor de metformină şi se administrează concomitent repaglinidă. Doza iniţială de repaglinidă este de 0,5 mg,

administrată înainte de mesele principale; stabilirea dozei este corelată cu răspunsul glicemic la fel ca în cazul monoterapiei.

4.3 Contraindicaţii

• Hipersensibilitate la repaglinidă sau la oricare dintre excipienţii Prandin

• Diabet zaharat de tip 1 (diabet zaharat insulino-dependent: DZID), peptid C-negativ

• Cetoacidoză diabetică, cu sau fără comă

• Sarcină şi alăptare (vezi pct 4.6)

• Copii cu vârsta sub 12 ani

• Tulburare funcţionalǎ hepaticǎ gravǎ

• Utilizare concomitentă cu gemfibrozil (vezi pct. 4.5) .

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Generale

Repaglinida trebuie prescrisă numai în cazurile în care controlul glicemiei este deficitar şi simptomele caracteristice diabetului zaharat persistă în ciuda unei diete corespunzătoare, a exerciţiilor fizice şi a scăderii în greutate.

Ca şi alte stimulante ale secreţiei de insulină, repaglinida poate induce hipoglicemie.

La mulţi pacienţi, efectul de scădere a glicemiei al antidiabeticelor orale scade în timp. Aceasta se poate datora progresiei gravitǎţii diabetului zaharat sau diminuării răspunsului la medicament. Acest fenomen este cunoscut ca eşec secundar, pentru a se diferenţia de eşecul primar, caz în care medicamentul este ineficace la un pacient la care a fost administrat pentru prima dată. Înainte de a încadra pacientul în grupa de eşec secundar trebuie evaluate ajustarea dozei şi respectarea strictǎ a dietei şi exerciţiului fizic.

Repaglinida acţionează prin legarea de un situs distinct de la nivelul celulelor β, având acţiune de

12

scurtă durată. În studiile clinice nu a fost investigată utilizarea repaglinidei în cazul eşecului secundar la secretagogi ai insulinei. Nu au fost efectuate studii clinice privind investigarea asocierii cu alţi secretagogi ai insulinei şi acarboză.

Nu au fost efectuate studii clinice privind terapia asociată cu insulină sau tiazolidindione.

Tratamentul concomitent cu metformină este asociat cu un risc crescut de hipoglicemie.

Când un pacient stabilizat cu orice antidiabetic oral este expus unei stări de stres cum sunt stările febrile, traumatismele, infecţiile sau intervenţiile chirurgicale, se poate pierde controlul glicemiei. În aceste situaţii poate fi necesară întreruperea tratamentului cu repaglinidă şi administrarea temporară de insulină.

Utilizarea repaglinidei poate fi asociată cu o incidenţă crescută a sindromului coronarian acut (de exemplu infarct miocardic) (vezi pct. 4.8 şi 5.1).

Utilizarea concomitentă

Utilizarea concomitentă a trimetoprimului cu repaglinida trebuie evitată, deoarece profilul de siguranţă al acestei asocieri nu a fost stabilit pentru doze mai mari de 0,25 mg pentru repaglinidă şi 320 mg pentru trimetoprim (vezi pct. 4.5). Dacă utilizarea concomitentă este necesară, trebuie asigurată o atentă monitorizare clinică şi a valorii glicemiei.

Prandin trebuie utilizat cu prudenţǎ în timpul administrării concomitente a inductorilor CYP2C8 (de exemplu rifampicinǎ şi sunǎtoare). După utilizarea concomitentă a rifampicinei şi repaglinidei, doza de repaglinidă trebuie ajustată în funcţie de valoarea glicemiei, atent monitorizată atât la iniţierea tratamentului cu rifampicină (inhibiţie acută), pe durata tratamentului (inhibiţie şi inducţie),

întreruperea tratamentului (inducţie), cât şi până la aproximativ 2 săptămâni după întreruperea tratamentului cu rifampicină, când efectul inductor al rifampicinei nu se mai manifestă (vezi pct. 4.5).

Grupe speciale de pacienţi

Nu au fost efectuate studii clinice la pacienţii cu insuficienţǎ hepaticǎ. Nu au fost efectuate studii clinice la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani sau la pacienţi cu vârsta peste 75 ani. De aceea,

tratamentul nu este recomandat la aceste grupe de pacienţi.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Se cunosc o serie de medicamente care influenţează metabolismul glucozei. De aceea trebuie luate în considerare de către medic eventualele interacţiuni:

Date in vitro au indicat că repaglinida este metabolizată predominant de CYP2C8, dar şi de CYP3A4.

Datele clinice obţinute la voluntari sănătoşi sprijină concluzia că CYP2C8 este cea mai importantă enzimă implicată în metabolizarea repaglinidei, pe când CYP3A4 are un rol minor, însă contribuţia relativă a CYP3A4 poate să crească dacă CYP2C8 este inhibat. De aceea, metabolismul şi, ca urmare,

clearance-ul repaglinidei, pot fi afectate de medicamente care influenţează activitatea enzimelor citocromului P-450 prin mecanisme de inhibiţie sau inducţie. Precauţii speciale trebuie luate când ambii inhibitori CYP2C8 şi 3A4 sunt administraţi concomitent cu repaglinida.

Următoarele substanţe pot intensifica şi/sau prelungi efectul repaglinidei de scădere a glicemiei:

gemfibrozil, claritromicină, itraconazol, ketoconazol, trimetoprim, alte antidiabetice, inhibitori ai monoaminooxidazei (IMAO), blocante beta-adrenergice neselective, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA), salicilaţi, AINS (antiinflamatoare nesteroidiene), octreotid, alcool etilic şi steroizi anabolizanţi.

Într-un studiu de interacţiune efectuat la voluntari sănătoşi, administrarea concomitentă a gemfibrozilului (600 mg de două ori pe zi), un inhibitor al CYP2C8, şi repaglinidei (o singură doză de 0,25 mg) a crescut ASC a repaglinidei de 8,1 ori şi Cmax de 2,4 ori. Gemfibrozilul a prelungit timpul de înjumătăţire plasmatică al repanglinidei de la 1,3 ore la 3,7 ore, rezultând o posibilǎ amplificare şi prelungire a efectului repaglinidei de scădere a glicemiei, şi a crescut de 28,6 ori concentraţia

13

plasmatică a repaglinidei la 7 ore de la administrare. Utilizarea concomitentă a gemfibrozilului cu repaglinida este contraindicată (vezi pct. 4.3).

Administrarea concomitentă a trimetoprimului (160 mg de douǎ ori zilnic), un inhibitor moderat al

CYP2C8, şi a repaglinidei (o singură doză de 0,25 mg) a crescut ASC, Cmax şi t1/2 a repaglinidei (de 1,6

ori, 1,4 ori, respectiv de 1,2 ori), fără efecte semnificative statistic asupra valorii glicemiei. Acest deficit al efectului farmacodinamic a fost observat în cazul administrǎrii unei doze sub-terapeutice de repaglinidă. Deoarece profilul de siguranţǎ al acestei asocieri nu a fost stabilit pentru doze mai mari de 0,25 mg repaglinidă şi 320 mg trimetoprim, utilizarea concomitentă a trimetoprimului cu repaglinida trebuie evitată. Dacǎ este necesarǎ utilizarea concomitentǎ, trebuie asigurate monitorizarea atentǎ a glicemiei şi monitorizarea clinicǎ atentǎ (vezi pct. 4.4).

Rifampicina, un inductor potent al CYP3A4, dar şi al CYP2C8, acţionează atât ca inductor cât şi ca inhibitor al metabolizǎrii repaglinidei. Şapte zile de pretratament cu rifampicină (600 mg), urmat de administrarea concomitentǎ a repaglinidei (o singură doză de 4 mg), a avut ca rezultat în ziua a şaptea o scădere cu 50% a ASC (rezultat al combinării efectelor de inducţie şi inhibiţie). În cazul administrǎrii repaglinidei la 24 de ore după ultima doză de rifampicină s-a observat o scădere cu 80%

a ASC a repaglinidei (efect de inducţie). De aceea, utilizarea concomitentă a rifampicinei şi repaglinidei pot induce nevoia de ajustare a dozei de repaglinidă în funcţie de valoarea glicemiei, atent monitorizată atât la iniţierea tratamentului cu rifampicină (inhibiţie acută), pe durata tratamentului

(inhibiţie şi inducţie), întreruperea tratamentului (inducţie), cât şi până la aproximativ 2 săptămâni după întreruperea tratamentului cu rifampicină, când efectul inductor al rifampicinei nu se mai manifestă. Nu este exclus ca alţi inductori, de exemplu, fenitoina, carbamazepina, fenobarbitalul,

sunǎtoarea, sǎ aibă un efect similar.

La subiecţi sănătoşi a fost studiat efectul ketoconazolului, un prototip de inhibitor potent şi competitiv al CYP3A4, asupra farmacocineticii repaglinidei. Administrarea concomitentă a 200 mg ketoconazol a crescut ASC şi Cmax ale repaglinidei de 1,2 ori, cu profile ale valorii glicemiei modificate cu mai puţin de 8% în cazul administrǎrii concomitente (o singură doză de 4 mg repaglinidă). De asemenea, la voluntari sănătoşi s-a studiat administrarea concomitentă de repanglinidă cu 100 mg itraconazol, un inhibitor al CYP3A4, şi s-a observat creşterea ASC de 1,4 ori. Nu a fost observat nici un efect semnificativ asupra glicemiei la voluntarii sănătoşi. Într-un studiu de interacţiune efectuat la voluntari sănătoşi, administrarea concomitentă a 250 mg claritromicină, un inhibitor potent al CYP3A4, a crescut uşor ASC a repaglinidei de 1,4 ori, Cmax de 1,7 ori şi a crescut media creşterii ASC a insulinei serice de 1,5 ori şi concentraţia maximă de 1,6 ori. Mecanismul exact al acestei interacţiuni nu este clar.

Blocantele beta-adrenergice pot masca simptomele hipoglicemiei.

Administrarea concomitentă a cimetidinei, nifedipinei, estrogenului sau simvastatinei cu repaglinidă,

toate substraturi pentru CYP3A4, nu modifică semnificativ parametrii farmacocinetici ai repaglinidei.

Când este administrată la voluntari sănătoşi, la starea de echilibru, repaglinida nu are efecte clinice semnificative asupra proprietăţilor farmacocinetice ale digoxinei, teofilinei sau warfarinei. De aceea,

nu este necesară ajustarea dozei acestor medicamente când sunt administrate concomitent cu repaglinida.

Următoarele medicamente pot reduce efectul repaglinidei de scădere a glicemiei: contraceptive orale,

rifampicinǎ, barbiturice, carbamazepinǎ, tiazide, corticosteroizi, danazol, hormoni tiroidieni şi simpatomimetice.

În cazul în care se instituie sau se întrerupe tratamentul cu aceste medicamente la un pacient care utilizează repaglinidă, acesta trebuie ţinut sub observaţie atentă pentru modificările controlului glicemic.

Când repaglinida este utilizată concomitent cu alte medicamente care sunt secretate în principal pe cale biliară, trebuie luată în considerare orice interacţiune potenţială.

14

4.6 Sarcina şi alăptarea

Nu există studii privind administrarea repaglinidei la femeile gravide sau la cele care alăptează. De aceea, siguranţa administrării repaglinidei la femeile gravide nu poate fi evaluată. Până în prezent, în studiile efectuate la animale, repaglinida nu a prezentat efecte teratogene. La fetuşii şi puii nou-născuţi de şobolan, care au fost expuşi unor doze mari de repaglinidă administrate în ultimul trimestru de gestaţie şi în timpul alăptării, a fost observată embriotoxicitate şi dezvoltarea anormală a membrelor.

Repaglinida a fost detectată în laptele animalelor studiate. Din acest motiv, administrarea repaglinidei trebuie evitată în timpul sarcinii şi repaglinida nu trebuie utilizată la femeile care alăptează.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Pacienţii trebuie sfătuiţi să ia măsuri de precauţie pentru a evita hipoglicemia în timpul conducerii vehiculelor sau folosirii utilajelor. Acest lucru este deosebit de important pentru pacienţii la care simptomele de avertizare a hipoglicemiei sunt reduse sau lipsesc sau la pacienţii care au episoade frecvente de hipoglicemie. În aceste circumstanţe, recomandarea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje trebuie reconsiderată.

4.8 Reacţii adverse

Pe baza experienţei cu repaglinidă şi cu alte medicamente care scad glicemia au fost evidenţiate următoarele evenimente adverse: Frecvenţele sunt definite ca fiind: rare (>1/10000, <1/1000) şi foarte rare (<1/10000).

Tulburǎri metabolice şi de nutriţie

Rare: hipoglicemie

Ca şi în cazul altor medicamente care scad glicemia, după administrarea de repaglinidă au fost observate reacţii hipoglicemice. Aceste reacţii sunt în majoritate moderate şi pot fi uşor tratate prin administrarea de carbohidraţi. Dacă sunt grave, necesitând asistenţă din partea unei terţe persoane,

poate fi necesară administrarea glucozei în perfuzie. Apariţia acestor reacţii depinde, ca în cazul oricărui tratament antidiabetic, de factori individuali cum sunt: obiceiurile alimentare, doza, exerciţiul fizic şi starea de stres (vezi pct. 4.4). În timpul perioadei de după punerea pe piaţă au fost raportate cazuri de hipoglicemie la pacienţi trataţi cu repaglinidă în asociere cu metformină sau tiazolidindione.

Tulburări gastro-intestinale

Rare: dureri abdominale şi greaţă

Foarte rare: diaree, vărsături şi constipaţie

În studiile clinice au fost raportate tulburǎri gastro-intestinale cum sunt dureri abdominale, diaree,

greaţă, vărsături şi constipaţie. Gravitatea şi frecvenţa acestor simptome nu au fost diferite de cele observate la alte stimulante orale ale secreţiei de insulină.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Rare: alergie

Pot să apară reacţii de hipersensibilitate cutanată cum sunt prurit, erupţii cutanate şi urticarie. Nu există nici un motiv pentru a suspecta alergii încrucişate cu sulfonilureicele, datorită structurii chimice diferite. Reacţiile de hipersensibilitate generalizată sau reacţiile imunologice, ca de exemplu vasculita,

pot surveni foarte rar.

15

Tulburǎri oculare

Foarte rare: tulburări de vedere

Se cunoaşte faptul că modificările glicemiei induc tulburări tranzitorii ale vederii, în special la începutul tratamentului. Asemenea tulburări au fost observate numai în foarte puţine cazuri după iniţierea tratamentului cu repaglinidă. În studiile clinice, niciuna dintre aceste situaţii nu a dus la întreruperea tratamentului cu repaglinidă.

Tulburări cardiace

Rare: Boli cardiovasculare

Diabetul tip 2 este asociat cu un risc crescut de boli cardiovasculare. Într-un studiu epidemiologic, în grupul tratat cu repaglinidă a fost raportată o incidenţă crescută a sindromului coronarian acut.

Oricum, o relaţie cauzală nu a fost stabilită (vezi pct.4.4 şi 5.1).

Tulburări hepato-biliare

Foarte rare: creşterea enzimelor hepatice

În timpul tratamentului cu repaglinidă au fost raportate cazuri izolate de creştere a enzimelor hepatice.

Majoritatea cazurilor au fost moderate şi tranzitorii şi numai la câţiva pacienţi a fost întrerupt tratamentul cu repaglinidă ca urmare a creşterii acestor enzime. În cazuri foarte rare au fost raportate disfuncţii hepatice grave.

4.9 Supradozaj

Repaglinida a fost administrată cu o creştere săptămânală a dozei de 4 - 20 mg, de 4 ori pe zi, timp de 6 săptămâni. Nu au apărut probleme legate de siguranţă. Deoarece, în cazurile studiate hipoglicemia a fost evitată prin creşterea aportului caloric, supradozajul relativ poate să determine un efect de scădere exagerată a glicemiei, cu apariţia simptomelor de hipoglicemie (ameţeli, transpiraţii, tremor, cefalee etc.). Când apar aceste simptome, trebuie luate mǎsuri adecvate de corectare a valorii mici a glicemiei

(administrare pe cale orală de carbohidraţi). Cazurile mai grave de hipoglicemie, cu convulsii,

pierderea conştienţei sau coma, trebuie tratate prin administrarea intravenoasă de glucoză.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: derivat al acidului carbamoilmetilbenzoic, Cod ATC: A10B X02

Repaglinida este un secretagog oral nou cu acţiune de scurtă durată. Repaglinida scade rapid glicemia prin stimularea eliberării insulinei din pancreas, efect dependent de funcţionarea celulelor β din insulele pancreatice.

Repaglinida închide canalele de potasiu ATP-dependente din membrana celulelor β prin intermediul unei proteine ţintă, într-un mod diferit de alte secretagoge. Aceasta depolarizează celula β conducând la deschiderea canalelor de calciu. Fluxul crescut de calciu rezultat induce secreţia insulinei din celula

β.

La pacienţii cu diabet zaharat de tip 2, răspunsul insulinotrop la o masă apare în decurs de 30 minute după administrarea orală a unei doze de repaglinidă. Acest lucru conduce la scăderea glicemiei pe durata mesei. Valorile ridicate de insulină nu persistă dincolo de timpul afectat mesei. Concentraţiile plasmatice de repaglinidă scad rapid la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2, observându-se concentraţii plasmatice mici ale medicamentului după 4 ore de la administrare.

La pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 cărora li s-au administrat doze de 0,5 - 4 mg repaglinidă a fost demonstrată scăderea glicemiei în funcţie de doză.

Studiile clinice au evidenţiat că administrarea optimă a repaglinidei este în relaţie cu mesele principale

(administrare preprandială).

De regulă, dozele se administrează cu 15 minute înainte de masă, dar intervalul poate varia de la administrarea chiar înainte de masă la administrarea cu 30 minute înainte de masă.

16

Un studiu epidemiologic a indicat un risc crescut de sindrom coronarian acut la pacienţii trataţi cu repaglinidă, comparativ cu cei aflaţi sub tratament cu sulfoniluree (vezi pct. 4.4 şi 4.8).

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Repaglinida este rapid absorbită din tractul gastro-intestinal, ceea ce conduce la o creştere rapidă a concentraţiei plasmatice a medicamentului. Concentraţia plasmatică maximă este atinsă în decurs de o oră de la administrare. După atingerea valorii maxime, concentraţia plasmatică scade rapid şi repaglinida este eliminată în decurs de 4 - 6 ore. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de aproximativ o oră.

Farmacocinetica repaglinidei este caracterizată de o biodisponibilitate absolută medie de 63% (VC

11%), un volum mic de distribuţie, de 30 l (concordant cu distribuţia în lichidul intracelular) şi o eliminare rapidă din sânge.

În studiile clinice a fost observată o variabilitate interindividuală mare (60%) a concentraţiilor plasmatice de repaglinidă. Variabilitatea intraindividuală este mică până           la moderată (35%) şi,

deoarece doza de repaglinidǎ trebuie stabilită în funcţie de răspunsul clinic, eficacitatea nu este afectată de variabilitatea interindividuală.

La pacienţii cu insuficienţă hepatică şi la pacienţii vârstnici cu diabet zaharat de tip 2, expunerea la repaglinidă este crescută. După expunerea la o doză unică de 2 mg (4 mg la pacienţii cu insuficienţă hepatică) ASC (DS) a fost de 31,4 ng/ml x oră (28,3) la voluntarii sănătoşi, de 304,9 ng/ml x oră

(228,0) la pacienţii cu insuficienţă hepatică şi de 117,9 ng/ml x oră (83,8) la pacienţii vârstnici cu diabet zaharat de tip 2. La pacienţii cu insuficienţǎ renalǎ gravǎ (clearance-ul creatininei: 20-39

ml/min) după 5 zile de tratament cu repaglinidă (2 mg de 3 ori pe zi), rezultatele au evidenţiat o creştere semnificativă, de 2 ori, a expunerii (ASC) şi a timpul de înjumătăţire plasmatică (t1/2),

comparativ cu subiecţii cu funcţie renală normală.

La om, repaglinida se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice (peste 98%).

Nu au fost observate diferenţe semnificative clinic în farmacocinetica repaglinidei, atunci când a fost administrată cu 0, 15 sau 30 minute înaintea unei mese sau pe nemâncate.

Repaglinida este metabolizată aproape complet şi nu a fost identificat nici un metabolit cu efecte de scădere a glicemiei semnificative clinic.

Repaglinida şi metaboliţii săi se elimină în principal prin bilă. Numai o proporţie mică din doza administrată (mai puţin de 8%) apare în urină, în principal sub formă de metaboliţi. Mai puţin de 1%

din medicamentul nemodificat se regăseşte în materiile fecale.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om, pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi carcinogenitatea.

17

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Celuloză microcristalină (E460)

Hidrogenofosfat de calciu anhidru

Amidon de porumb

Amberlit (Polacrilin potasic)

Povidonă (polividonă)

Glicerol 85%

Stearat de magneziu

Meglumină

Poloxamer

Oxid galben de fer (E172)

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

5 ani.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra în ambalajul original.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Cutia cu blistere (Al/Al) conţine 30, 90, 120, 270 sau 360 comprimate.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Instrucţiuni pentru îndepărtarea reziduurilor

Nu sunt necesare.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Novo Nordisk A/S

Novo Allé

DK-2880 Bagsværd

Danemarca

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/98/076/011-014, EU/1/98/076/024

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: 17 August 1998

Data ultimei reînnoiri: 18 August 2003

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

19

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Prandin 2 mg comprimate

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat conţine:

Repaglinidă 2 mg

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat

Comprimatele de repaglinidă sunt de culoarea piersicii, rotunde, convexe şi au gravată sigla Novo

Nordisk (boul Apis).

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Repaglinida este indicată pentru pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 (diabet zaharat non-insulinodependent

(DZNID)) a căror hiperglicemie nu mai poate fi controlată satisfăcător prin dietă, scădere în greutate şi exerciţii fizice. De asemenea, repaglinida este indicată în asociere cu metformina pentru pacienţii cu diabet zaharat de tip 2, în cazul în care metformina în monoterapie nu realizează un control glicemic satisfăcător.

Tratamentul trebuie iniţiat complementar dietei şi exerciţiului fizic pentru a reduce glicemia postprandială.

4.2 Doze şi mod de administrare

Repaglinida se administrează preprandial şi doza este stabilită individual pentru a optimiza controlul glicemic. Pe lângă automonitorizarea de către pacient a glucozei din sânge şi/sau urină, monitorizarea glicemiei trebuie efectuată periodic şi de către medic, pentru a stabili doza minimă eficace. De asemenea, valorile de hemoglobină glicozilată sunt importante în monitorizarea răspunsului pacientului la terapie. Monitorizarea periodică este necesară pentru a determina scăderile inadecvate ale glicemiei la doza maximă recomandată (eşecul primar) şi pentru a determina lipsa scăderii corespunzătoare a glicemiei după o perioada iniţială de eficacitate a tratamentului (eşecul secundar).

Administrarea pe termen scurt a repaglinidei poate fi suficientă în perioadele de pierdere temporară a controlului glicemiei la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2, la care controlul glicemic este realizat de obicei prin dietă.

Repaglinida trebuie administrată înainte de mesele principale (preprandial).

Doza iniţială

Dozajul trebuie stabilit de către medic în funcţie de necesarul pacientului.

Doza iniţială recomandată este de 0,5 mg. Între ajustările dozei (determinate prin răspunsul glicemiei)

sunt necesare intervale de una până la două săptămâni.

Dacă pacienţii sunt transferaţi de pe un alt antidiabetic oral, doza iniţială recomandată este de 1 mg.

20

Doza de întreţinere

Doza maximă recomandată pe priză este de 4 mg, administrată la mesele principale.

Doza totală maximă zilnică nu trebuie să depăşească 16 mg repaglinidă.

Grupe speciale de pacienţi

Repaglinida este eliminată în principal prin bilă şi, de aceea, eliminarea nu este influenţată de tulburǎrile renale.

Numai 8% dintr-o singură doză de repaglinidă este eliminată prin rinichi şi clearance-ul total plasmatic al medicamentului este scăzut la pacienţii cu insuficienţǎ renală. Se recomandă prudenţă în stabilirea dozei la pacienţii cu diabet zaharat şi insuficienţǎ renalǎ, deoarece sensibilitatea lor la insulină este crescută.

Nu au fost efectuate studii clinice la pacienţii cu vârsta peste 75 ani sau la pacienţii cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.4).

La pacienţii malnutriţi sau debilitaţi, dozele iniţială şi de întreţinere trebuie menţinute constante şi este necesarǎ stabilirea cu prudenţă a dozelor pentru a evita reacţiile hipoglicemice.

Pacienţi care utilizează alte antidiabetice orale (ADO)

Pacienţii pot fi transferaţi direct de pe alte antidiabetice orale pe repaglinidă. Totuşi, nu există o corelaţie exactǎ între dozajul cu repaglinidă şi alte antidiabetice orale. Doza iniţială maximă recomandată pentru pacienţii transferaţi pe repaglinidă este de 1 mg, administrată înainte de mesele principale.

Repaglinida poate fi administrată în asociere cu metformina în cazul în care glicemia nu mai poate fi controlată doar prin tratament cu metformină. În acest caz, se continuă administrarea dozelor de metformină şi se administrează concomitent repaglinidă. Doza iniţială de repaglinidă este de 0,5 mg,

administrată înainte de mesele principale; stabilirea dozei este corelată cu răspunsul glicemic la fel ca în cazul monoterapiei.

4.3 Contraindicaţii

• Hipersensibilitate la repaglinidă sau la oricare dintre excipienţii Prandin

• Diabet zaharat de tip 1 (diabet zaharat insulino-dependent: DZID), peptid C-negativ

• Cetoacidoză diabetică, cu sau fără comă

• Sarcină şi alăptare (vezi pct 4.6)

• Copii cu vârsta sub 12 ani

• Tulburare funcţionalǎ hepaticǎ gravǎ

• Utilizare concomitentă cu gemfibrozil (vezi pct. 4.5).

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Generale

Repaglinida trebuie prescrisă numai în cazurile în care controlul glicemiei este deficitar şi simptomele caracteristice diabetului zaharat persistă în ciuda unei diete corespunzătoare, a exerciţiilor fizice şi a scăderii în greutate.

Ca şi alte stimulante ale secreţiei de insulină, repaglinida poate induce hipoglicemie.

La mulţi pacienţi, efectul de scădere a glicemiei al antidiabeticelor orale scade în timp. Aceasta se poate datora progresiei gravitǎţii diabetului zaharat sau diminuării răspunsului la medicament. Acest fenomen este cunoscut ca eşec secundar, pentru a se diferenţia de eşecul primar, caz în care medicamentul este ineficace la un pacient la care a fost administrat pentru prima dată. Înainte de a încadra pacientul în grupa de eşec secundar trebuie evaluate ajustarea dozei şi respectarea strictǎ a dietei şi exerciţiului fizic.

Repaglinida acţionează prin legarea de un situs distinct de la nivelul celulelor β, având acţiune de

21

scurtă durată. În studiile clinice nu a fost investigată utilizarea repaglinidei în cazul eşecului secundar la secretagogi ai insulinei. Nu au fost efectuate studii clinice privind investigarea asocierii cu alţi secretagogi ai insulinei şi acarboză.

Nu au fost efectuate studii clinice privind terapia asociată cu insulină sau tiazolidindione.

Tratamentul concomitent cu metformină este asociat cu un risc crescut de hipoglicemie.

Când un pacient stabilizat cu orice antidiabetic oral este expus unei stări de stres cum sunt stările febrile, traumatismele, infecţiile sau intervenţiile chirurgicale, se poate pierde controlul glicemiei. În aceste situaţii poate fi necesară întreruperea tratamentului cu repaglinidă şi administrarea temporară de insulină.

Utilizarea repaglinidei poate fi asociată cu o incidenţă crescută a sindromului coronarian acut (de exemplu infarct miocardic) (vezi pct. 4.8 şi 5.1).

Utilizarea concomitentă

Utilizarea concomitentă a trimetoprimului cu repaglinida trebuie evitată, deoarece profilul de siguranţă al acestei asocieri nu a fost stabilit pentru doze mai mari de 0,25 mg pentru repaglinidă şi 320 mg pentru trimetoprim (vezi pct. 4.5). Dacă utilizarea concomitentă este necesară, trebuie asigurată o atentă monitorizare clinică şi a valorii glicemiei.

Prandin trebuie utilizat cu prudenţǎ în timpul administrării concomitente a inductorilor CYP2C8 (de exemplu rifampicinǎ şi sunǎtoare). După utilizarea concomitentă a rifampicinei şi repaglinidei, doza de repaglinidă trebuie ajustată în funcţie de valoarea glicemiei, atent monitorizată atât la iniţierea tratamentului cu rifampicină (inhibiţie acută), pe durata tratamentului (inhibiţie şi inducţie),

întreruperea tratamentului (inducţie), cât şi până la aproximativ 2 săptămâni după întreruperea tratamentului cu rifampicină, când efectul inductor al rifampicinei nu se mai manifestă (vezi pct. 4.5).

Grupe speciale de pacienţi

Nu au fost efectuate studii clinice la pacienţii cu insuficienţǎ hepaticǎ. Nu au fost efectuate studii clinice la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani sau la pacienţi cu vârsta peste 75 ani. De aceea,

tratamentul nu este recomandat la aceste grupe de pacienţi.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Se cunosc o serie de medicamente care influenţează metabolismul glucozei. De aceea trebuie luate în considerare de către medic eventualele interacţiuni:

Date in vitro au indicat că repaglinida este metabolizată predominant de CYP2C8, dar şi de CYP3A4.

Datele clinice obţinute la voluntari sănătoşi sprijină concluzia că CYP2C8 este cea mai importantă enzimă implicată în metabolizarea repaglinidei, pe când CYP3A4 are un rol minor, însă contribuţia relativă a CYP3A4 poate să crească dacă CYP2C8 este inhibat. De aceea, metabolismul şi, ca urmare,

clearance-ul repaglinidei, pot fi afectate de medicamente care influenţează activitatea enzimelor citocromului P-450 prin mecanisme de inhibiţie sau inducţie. Precauţii speciale trebuie luate când ambii inhibitori CYP2C8 şi 3A4 sunt administraţi concomitent cu repaglinida.

Următoarele substanţe pot intensifica şi/sau prelungi efectul repaglinidei de scădere a glicemiei:

gemfibrozil, claritromicină, itraconazol, ketoconazol, trimetoprim, alte antidiabetice, inhibitori ai monoaminooxidazei (IMAO), blocante beta-adrenergice neselective, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA), salicilaţi, AINS (antiinflamatoare nesteroidiene), octreotid, alcool etilic şi steroizi anabolizanţi.

Într-un studiu de interacţiune efectuat la voluntari sănătoşi, administrarea concomitentă a gemfibrozilului (600 mg de două ori pe zi), un inhibitor al CYP2C8, şi repaglinidei (o singură doză de 0,25 mg) a crescut ASC a repaglinidei de 8,1 ori şi Cmax de 2,4 ori. Gemfibrozilul a prelungit timpul de înjumătăţire plasmatică al repanglinidei de la 1,3 ore la 3,7 ore, rezultând o posibilǎ amplificare şi prelungire a efectului repaglinidei de scădere a glicemiei, şi a crescut de 28,6 ori concentraţia

22

plasmatică a repaglinidei la 7 ore de la administrare. Utilizarea concomitentă a gemfibrozilului cu repaglinida este contraindicată (vezi pct. 4.3).

Administrarea concomitentă a trimetoprimului (160 mg de douǎ ori zilnic), un inhibitor moderat al

CYP2C8, şi a repaglinidei (o singură doză de 0,25 mg) a crescut ASC, Cmax şi t1/2 a repaglinidei (de 1,6

ori, 1,4 ori, respectiv de 1,2 ori), fără efecte semnificative statistic asupra valorii glicemiei. Acest deficit al efectului farmacodinamic a fost observat în cazul administrǎrii unei doze sub-terapeutice de repaglinidă. Deoarece profilul de siguranţǎ al acestei asocieri nu a fost stabilit pentru doze mai mari de 0,25 mg repaglinidă şi 320 mg trimetoprim, utilizarea concomitentă a trimetoprimului cu repaglinida trebuie evitată. Dacǎ este necesarǎ utilizarea concomitentǎ, trebuie asigurate monitorizarea atentǎ a glicemiei şi monitorizarea clinicǎ atentǎ (vezi pct. 4.4).

Rifampicina, un inductor potent al CYP3A4, dar şi al CYP2C8, acţionează atât ca inductor cât şi ca inhibitor al metabolizǎrii repaglinidei. Şapte zile de pretratament cu rifampicină (600 mg), urmat de administrarea concomitentǎ a repaglinidei (o singură doză de 4 mg), a avut ca rezultat în ziua a şaptea o scădere cu 50% a ASC (rezultat al combinării efectelor de inducţie şi inhibiţie). În cazul administrǎrii repaglinidei la 24 de ore după ultima doză de rifampicină s-a observat o scădere cu 80%

a ASC a repaglinidei (efect de inducţie). De aceea, utilizarea concomitentă a rifampicinei şi repaglinidei pot induce nevoia de ajustare a dozei de repaglinidă în funcţie de valoarea glicemiei, atent monitorizată atât la iniţierea tratamentului cu rifampicină (inhibiţie acută), pe durata tratamentului

(inhibiţie şi inducţie), întreruperea tratamentului (inducţie), cât şi până la aproximativ 2 săptămâni după întreruperea tratamentului cu rifampicină, când efectul inductor al rifampicinei nu se mai manifestă. Nu este exclus ca alţi inductori, de exemplu, fenitoina, carbamazepina, fenobarbitalul,

sunǎtoarea, sǎ aibă un efect similar.

La subiecţi sănătoşi a fost studiat efectul ketoconazolului, un prototip de inhibitor potent şi competitiv al CYP3A4, asupra farmacocineticii repaglinidei. Administrarea concomitentă a 200 mg ketoconazol a crescut ASC şi Cmax ale repaglinidei de 1,2 ori, cu profile ale valorii glicemiei modificate cu mai puţin de 8% în cazul administrǎrii concomitente (o singură doză de 4 mg repaglinidă). De asemenea, la voluntari sănătoşi s-a studiat administrarea concomitentă de repanglinidă cu 100 mg itraconazol, un inhibitor al CYP3A4, şi s-a observat creşterea ASC de 1,4 ori. Nu a fost observat nici un efect semnificativ asupra glicemiei la voluntarii sănătoşi. Într-un studiu de interacţiune efectuat la voluntari sănătoşi, administrarea concomitentă a 250 mg claritromicină, un inhibitor potent al CYP3A4, a crescut uşor ASC a repaglinidei de 1,4 ori, Cmax de 1,7 ori şi a crescut media creşterii ASC a insulinei serice de 1,5 ori şi concentraţia maximă de 1,6 ori. Mecanismul exact al acestei interacţiuni nu este clar.

Blocantele beta-adrenergice pot masca simptomele hipoglicemiei.

Administrarea concomitentă a cimetidinei, nifedipinei, estrogenului sau simvastatinei cu repaglinidă,

toate substraturi pentru CYP3A4, nu modifică semnificativ parametrii farmacocinetici ai repaglinidei.

Când este administrată la voluntari sănătoşi, la starea de echilibru, repaglinida nu are efecte clinice semnificative asupra proprietăţilor farmacocinetice ale digoxinei, teofilinei sau warfarinei. De aceea,

nu este necesară ajustarea dozei acestor medicamente când sunt administrate concomitent cu repaglinida.

Următoarele medicamente pot reduce efectul repaglinidei de scădere a glicemiei: contraceptive orale,

rifampicinǎ, barbiturice, carbamazepinǎ, tiazide, corticosteroizi, danazol, hormoni tiroidieni şi simpatomimetice.

În cazul în care se instituie sau se întrerupe tratamentul cu aceste medicamente la un pacient care utilizează repaglinidă, acesta trebuie ţinut sub observaţie atentă pentru modificările controlului glicemic.

Când repaglinida este utilizată concomitent cu alte medicamente care sunt secretate în principal pe cale biliară, trebuie luată în considerare orice interacţiune potenţială.

23

4.6 Sarcina şi alăptarea

Nu există studii privind administrarea repaglinidei la femeile gravide sau la cele care alăptează. De aceea, siguranţa administrării repaglinidei la femeile gravide nu poate fi evaluată. Până în prezent, în studiile efectuate la animale, repaglinida nu a prezentat efecte teratogene. La fetuşii şi puii nou-născuţi de şobolan, care au fost expuşi unor doze mari de repaglinidă administrate în ultimul trimestru de gestaţie şi în timpul alăptării, a fost observată embriotoxicitate şi dezvoltarea anormală a membrelor.

Repaglinida a fost detectată în laptele animalelor studiate. Din acest motiv, administrarea repaglinidei trebuie evitată în timpul sarcinii şi repaglinida nu trebuie utilizată la femeile care alăptează.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Pacienţii trebuie sfătuiţi să ia măsuri de precauţie pentru a evita hipoglicemia în timpul conducerii vehiculelor sau folosirii utilajelor. Acest lucru este deosebit de important pentru pacienţii la care simptomele de avertizare a hipoglicemiei sunt reduse sau lipsesc sau la pacienţii care au episoade frecvente de hipoglicemie. În aceste circumstanţe, recomandarea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje trebuie reconsiderată.

4.8 Reacţii adverse

Pe baza experienţei cu repaglinidă şi cu alte medicamente care scad glicemia au fost evidenţiate următoarele evenimente adverse: Frecvenţele sunt definite ca fiind: rare (>1/10000, <1/1000) şi foarte rare (<1/10000).

Tulburǎri metabolice şi de nutriţie

Rare: hipoglicemie

Ca şi în cazul altor medicamente care scad glicemia, după administrarea de repaglinidă au fost observate reacţii hipoglicemice. Aceste reacţii sunt în majoritate moderate şi pot fi uşor tratate prin administrarea de carbohidraţi. Dacă sunt grave, necesitând asistenţă din partea unei terţe persoane,

poate fi necesară administrarea glucozei în perfuzie. Apariţia acestor reacţii depinde, ca în cazul oricărui tratament antidiabetic, de factori individuali cum sunt: obiceiurile alimentare, doza, exerciţiul fizic şi starea de stres (vezi pct. 4.4). În timpul perioadei de după punerea pe piaţă au fost raportate cazuri de hipoglicemie la pacienţi trataţi cu repaglinidă în asociere cu metformină sau tiazolidindione.

Tulburări gastro-intestinale

Rare: dureri abdominale şi greaţă

Foarte rare: diaree, vărsături şi constipaţie

În studiile clinice au fost raportate tulburǎri gastro-intestinale cum sunt dureri abdominale, diaree,

greaţă, vărsături şi constipaţie. Gravitatea şi frecvenţa acestor simptome nu au fost diferite de cele observate la alte stimulante orale ale secreţiei de insulină.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Rare: alergie

Pot să apară reacţii de hipersensibilitate cutanată cum sunt prurit, erupţii cutanate şi urticarie. Nu există nici un motiv pentru a suspecta alergii încrucişate cu sulfonilureicele, datorită structurii chimice diferite. Reacţiile de hipersensibilitate generalizată sau reacţiile imunologice, ca de exemplu vasculita,

pot surveni foarte rar.

24

Tulburǎri oculare

Foarte rare: tulburări de vedere

Se cunoaşte faptul că modificările glicemiei induc tulburări tranzitorii ale vederii, în special la începutul tratamentului. Asemenea tulburări au fost observate numai în foarte puţine cazuri după iniţierea tratamentului cu repaglinidă. În studiile clinice, niciuna dintre aceste situaţii nu a dus la întreruperea tratamentului cu repaglinidă.

Tulburări cardiace

Rare: Boli cardiovasculare

Diabetul tip 2 este asociat cu un risc crescut de boli cardiovasculare. Într-un studiu epidemiologic, în grupul tratat cu repaglinidă a fost raportată o incidenţă crescută a sindromului coronarian acut.

Oricum, o relaţie cauzală nu a fost stabilită (vezi pct.4.4 şi 5.1).

Tulburări hepato-biliare

Foarte rare: creşterea enzimelor hepatice

În timpul tratamentului cu repaglinidă au fost raportate cazuri izolate de creştere a enzimelor hepatice.

Majoritatea cazurilor au fost moderate şi tranzitorii şi numai la câţiva pacienţi a fost întrerupt tratamentul cu repaglinidă ca urmare a creşterii acestor enzime. În cazuri foarte rare au fost raportate disfuncţii hepatice grave.

4.9 Supradozaj

Repaglinida a fost administrată cu o creştere săptămânală a dozei de 4 - 20 mg, de 4 ori pe zi, timp de 6 săptămâni. Nu au apărut probleme legate de siguranţă. Deoarece, în cazurile studiate hipoglicemia a fost evitată prin creşterea aportului caloric, supradozajul relativ poate să determine un efect de scădere exagerată a glicemiei, cu apariţia simptomelor de hipoglicemie (ameţeli, transpiraţii, tremor, cefalee etc.). Când apar aceste simptome, trebuie luate mǎsuri adecvate de corectare a valorii mici a glicemiei

(administrare pe cale orală de carbohidraţi). Cazurile mai grave de hipoglicemie, cu convulsii,

pierderea conştienţei sau coma, trebuie tratate prin administrarea intravenoasă de glucoză.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: derivat al acidului carbamoilmetilbenzoic, Cod ATC: A10B X02

Repaglinida este un secretagog oral nou cu acţiune de scurtă durată. Repaglinida scade rapid glicemia prin stimularea eliberării insulinei din pancreas, efect dependent de funcţionarea celulelor β din insulele pancreatice.

Repaglinida închide canalele de potasiu ATP-dependente din membrana celulelor β prin intermediul unei proteine ţintă, într-un mod diferit de alte secretagoge. Aceasta depolarizează celula β conducând la deschiderea canalelor de calciu. Fluxul crescut de calciu rezultat induce secreţia insulinei din celula

β.

La pacienţii cu diabet zaharat de tip 2, răspunsul insulinotrop la o masă apare în decurs de 30 minute după administrarea orală a unei doze de repaglinidă. Acest lucru conduce la scăderea glicemiei pe durata mesei. Valorile ridicate de insulină nu persistă dincolo de timpul afectat mesei. Concentraţiile plasmatice de repaglinidă scad rapid la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2, observându-se concentraţii plasmatice mici ale medicamentului după 4 ore de la administrare.

La pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 cărora li s-au administrat doze de 0,5 - 4 mg repaglinidă a fost demonstrată scăderea glicemiei în funcţie de doză.

Studiile clinice au evidenţiat că administrarea optimă a repaglinidei este în relaţie cu mesele principale

(administrare preprandială).

De regulă, dozele se administrează cu 15 minute înainte de masă, dar intervalul poate varia de la administrarea chiar înainte de masă la administrarea cu 30 minute înainte de masă.

25

Un studiu epidemiologic a indicat un risc crescut de sindrom coronarian acut la pacienţii trataţi cu repaglinidă, comparativ cu cei aflaţi sub tratament cu sulfoniluree (vezi pct. 4.4 şi 4.8).

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Repaglinida este rapid absorbită din tractul gastro-intestinal, ceea ce conduce la o creştere rapidă a concentraţiei plasmatice a medicamentului. Concentraţia plasmatică maximă este atinsă în decurs de o oră de la administrare. După atingerea valorii maxime, concentraţia plasmatică scade rapid şi repaglinida este eliminată în decurs de 4 - 6 ore. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de aproximativ o oră.

Farmacocinetica repaglinidei este caracterizată de o biodisponibilitate absolută medie de 63% (VC

11%), un volum mic de distribuţie, de 30 l (concordant cu distribuţia în lichidul intracelular) şi o eliminare rapidă din sânge.

În studiile clinice a fost observată o variabilitate interindividuală mare (60%) a concentraţiilor plasmatice de repaglinidă. Variabilitatea intraindividuală este mică până la moderată (35%) şi,

deoarece doza de repaglinidǎ trebuie stabilită în funcţie de răspunsul clinic, eficacitatea nu este afectată de variabilitatea interindividuală.

La pacienţii cu insuficienţă hepatică şi la pacienţii vârstnici cu diabet zaharat de tip 2, expunerea la repaglinidă este crescută. După expunerea la o doză unică de 2 mg (4 mg la pacienţii cu insuficienţă hepatică) ASC (DS) a fost de 31,4 ng/ml x oră (28,3) la voluntarii sănătoşi, de 304,9 ng/ml x oră

(228,0) la pacienţii cu insuficienţă hepatică şi de 117,9 ng/ml x oră (83,8) la pacienţii vârstnici cu diabet zaharat de tip 2. La pacienţii cu insuficienţǎ renalǎ gravǎ (clearance-ul creatininei: 20-39

ml/min) după 5 zile de tratament cu repaglinidă (2 mg de 3 ori pe zi), rezultatele au evidenţiat o creştere semnificativă, de 2 ori, a expunerii (ASC) şi a timpul de înjumătăţire plasmatică (t1/2),

comparativ cu subiecţii cu funcţie renală normală.

La om, repaglinida se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice (peste 98%).

Nu au fost observate diferenţe semnificative clinic în farmacocinetica repaglinidei, atunci când a fost administrată cu 0, 15 sau 30 minute înaintea unei mese sau pe nemâncate.

Repaglinida este metabolizată aproape complet şi nu a fost identificat nici un metabolit cu efecte de scădere a glicemiei semnificative clinic.

Repaglinida şi metaboliţii săi se elimină în principal prin bilă. Numai o proporţie mică din doza administrată (mai puţin de 8%) apare în urină, în principal sub formă de metaboliţi. Mai puţin de 1%

din medicamentul nemodificat se regăseşte în materiile fecale.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om, pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi carcinogenitatea.

26

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Celuloză microcristalină (E460)

Hidrogenofosfat de calciu anhidru

Amidon de porumb

Amberlit (Polacrilin potasic)

Povidonă (polividonă)

Glicerol 85%

Stearat de magneziu

Meglumină

Poloxamer

Oxid roşu de fer (E172)

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

5 ani.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra în ambalajul original.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Cutia cu blistere (Al/Al) conţine 30, 90, 120, 270 sau 360 comprimate.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Instrucţiuni pentru îndepărtarea reziduurilor

Nu sunt necesare.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Novo Nordisk A/S

Novo Allé

DK-2880 Bagsværd

Danemarca

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/98/076/018-022

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: 17 August 1998

Data ultimei reînnoiri: 18 August 2003

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
Educația persoanelor cu diabet zaharat stă la baza prevenției neuropatiei diabetice, a ulcerațiilor și amputațiilor Neuropatia diabetică este cea mai frecventă şi invalidantă complicaţie a diabetului zaharat. Una din trei persoane cu diabet zaharat este diagnosticată cu o formă de neuropatie diabetică şi se estimează că una din două persoane are de fapt această complicaţie.
Mureş: Cazurile de diabet zaharat sunt în creştere, în special în rândul femeilor Spitalul Clinic Judeţean (SCJ) Mureş a anunţat, luni, de Ziua Mondială de Luptă Împotriva Diabetului, că în judeţul Mureş cazurile de diabet au crescut considerabil în acest an de la 732, la sfârşitul anului trecut, la 925 doar în primele 9 luni ale acestui an, în special în rândul femeilor.
Specialişti: Persoanele care au diabet zaharat trebuie să-şi examineze regulat membrele inferioare Persoanele diagnosticate cu diabet zaharat trebuie să-şi examineze regulat membrele inferioare, deoarece în acest fel factorii de risc predictivi ai ulceraţiilor şi amputaţiilor vor putea fi identificaţi din timp, susţin specialiştii reuniţi la Chişinău la simpozionul "Complicaţiile microvasculare -...
Braşov: Numărul persoanelor cu diabet zaharat din judeţ este în creştere, depăşind 27.000 Direcţia de Sănătate Publică Braşov avea în evidenţe la finalul 2012 un număr de 27.064 bolnavi cu diabet zaharat, în creştere faţă de anii precedenţi, a informat instituţia, cu ocazia Zilei Mondiale de Luptă împotriva Diabetului Zaharat, marcată în 14 noiembrie.
O SINGURĂ ORĂ POATE SALVA O ÎNTREAGĂ VIAŢĂ - Descălțarea persoanelor cu diabet zaharat și screeningul neuropatiei diabetice, prima condiție pentru reducerea amputaţiilor Neuropatia diabetică este cel mai frecvent întâlnită complicație invalidantă cauzată de diabetul zaharat. Amputațiile care pot surveni afectează nu numai pacientul cu diabet, ci și întreaga familie. O viaţă cu independenţă redusă în mobilitate, cu costuri crescute, dar şi o viaţă care, în 50% din cazuri...
Aproximativ 65% dintre persoanele care au diabet zaharat suferă de neuropatie diabetică Aproximativ 65% dintre persoanele care au diabet zaharat suferă de neuropatie diabetică, dar, din păcate, această complicaţie a diabetului zaharat este mult subdiagnosticată, susţin reprezentanţii Societăţii de Neuropatie Diabetică, recent înfiinţată.