Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

SUBOXONE 2mg/0,5mg
Denumire SUBOXONE 2mg/0,5mg
Descriere Tratament de substituţie pentru dependenţa de medicamente opioide, în cadrul tratamentului medical, social şi psihologic. Scopul componentei naloxonă este de a împiedica utilizarea abuzivă intravenoasă.
Denumire comuna internationala COMBINATII ( BUPRENORPHINUM + NALAXONE)
Actiune terapeutica MED. PENTRU TRATAMENTUL DEPENDENTEI DE SUBSTANTE MEDICAMENTE UTILIZATE IN TRATAMENTUL DEPENDENTEI DE OPIOIDE
Prescriptie P-TS; S - Medicamente eliberate in locatii speciale (spitale) cu prescriptie cu timbru sec
Forma farmaceutica Comprimate sublinguale
Concentratia 2mg/0,5mg
Ambalaj Cutie x 28 compr. subling. ( blist.Nylon/Al/PVC)
Valabilitate ambalaj 3 ani
Cod ATC N07BC51
Firma - Tara producatoare RECKITT BENCKISER HEALTHCARE INT. LTD. - MAREA BRITANIE
Autorizatie de punere pe piata SP EUROPE - BELGIA

Ai un comentariu sau o intrebare despre SUBOXONE 2mg/0,5mg ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



Prospect si alte informatii despre SUBOXONE 2mg/0,5mg, comprimate sublinguale       

ANEXA I
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Suboxone 2 mg/0,5 mg comprimate sublinguale

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂŞI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat conţine buprenorfină 2 mg (sub formă de buprenorfină clorhidrat) şi naloxonă0,5 mg (sub formă de clorhidrat dihidrat de naloxonă).

Excipienţi: lactoză 42 mg

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimate sublinguale

Comprimate biconvexe hexagonale, de culoare albă, marcate cu un simbol în formă de spadă pe una dintre feţe şi cu "N2" pe cealaltă faţă.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Tratament de substituţie pentru dependenţa de medicamente opioide, în cadrul tratamentului medical, social şi psihologic. Scopul componentei naloxonă este de a împiedica utilizarea abuzivăintravenoasă. Tratamentul este destinat utilizării la adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 15 ani, care au fost de acord să fie trataţi pentru dependenţă.

4.2 Doze şi mod de administrare

Tratamentul trebuie să se efectueze sub supravegherea unui medic cu experienţă în tratamentul toxicomaniei/dependenţei de opioide.

Fiecare comprimat sublingual de Suboxone conţine buprenorfinăşi naloxonă. Suboxone conţinând buprenorfină 2 mg şi naloxonă 0,5 mg este denumit comprimat de "2 mg".

Medicii trebuie să îşi avertizeze pacienţii că administrarea pe cale sublinguală reprezintă singura cale sigurăşi eficientă pentru administrarea acestui medicament (vezi pct. 4.4). Comprimatele sublinguale de Suboxone trebuie puse sub limbă până se dizolvă ceea ce durează de obicei între 5 şi 10 minute. Doza este compusă din comprimate sublinguale de Suboxone 2 mg/0,5 mg şi Suboxone 8 mg/2 mg, care pot fi luate toate în acelaşi timp sau în două prize; cea de-a doua priză trebuie luată imediat dupădizolvarea primei prize.

Adulţi: Înainte de începerea tratamentului se recomandă efectuarea de teste funcţionale hepatice iniţiale şi documentarea statusului legat de hepatitele virale. Pacienţii cu hepatită virală, care iau concomitent alte medicamente (vezi pct. 4.5) şi/sau au disfuncţii hepatice prezintă risc de leziuni hepatice cu evoluţie accelerată. Se recomandă monitorizarea regulată a funcţiei hepatice (vezi pct. 4.4).

Inducţia: Înainte de iniţierea tratamentului, trebuie luat în considerare tipul de dependenţă de opioide (adică de opioide cu durată scurtă sau lungă de acţiune), durata de timp scursă de la ultima utilizare de opioide şi gradul dependenţei de opioide. Pentru a evita apariţia sindromului de întrerupere, inducţia cu comprimate de Suboxone sau doar de buprenorfină trebuie efectuată doar după ce sunt evidente semne clare şi obiective de sindrom de întrerupere.

Iniţierea tratamentului: Doza iniţială recomandată este de unul sau două comprimate de Suboxone 2 mg/0,5 mg comprimate sublinguale. În prima zi, pot fi administrate suplimentar unul sau două comprimate de Suboxone 2 mg/0,5 mg, în funcţie de necesităţile individuale ale pacientului.

Toxicomani dependenţi de opioide la care nu s-a instalat sindromul de întrerupere: La începerea tratamentului, prima doză de Suboxone trebuie luată în momentul apariţiei semnelor de sindrom de întrerupere, dar nu mai devreme de 6 ore de la ultima utilizare de opioide de către pacient (de exemplu heroină, opioide cu durată scurtă de acţiune).

Pacienţi care primesc metadonă: Înainte de începerea tratamentului cu Suboxone, doza de metadonătrebuie redusă la maxim 30 mg pe zi. Prima doză de Suboxone trebuie luată în momentul apariţiei semnelor de sindrom de întrerupere, dar nu mai devreme de 24 ore de la ultima utilizare de metadonăde către pacient. Buprenorfina poate determina apariţia simptomelor sindromului de întrerupere la pacienţii dependenţi de metadonă.

Ajustarea dozelor şi tratamentul de întreţinere: Doza de Suboxone trebuie crescută progresiv, în funcţie de efectul clinic la fiecare pacient în parte şi nu trebuie să depăşească doza zilnică unicămaximă de 24 mg. Ajustarea dozelor se face în funcţie de evaluarea stării clinice şi psihologice a pacientului şi trebuie să se facă în trepte de 2-8 mg.

În timpul iniţierii tratamentului, se recomandă eliberarea zilnică a buprenorfinei. După stabilizare, unui pacient de încredere i se poate da o cantitate de Suboxone suficientă pentru câteva zile de tratament. Se recomandă limitarea cantităţii de Suboxone la necesarul pentru 7 zile sau în funcţie de reglementările locale.

Administrare mai rară decât zilnică: După obţinerea unei stabilizări satisfăcătoare, frecvenţa administrării de Suboxone poate fi scăzută până la administrarea o dată la două zile a unei doze de două ori mai mare decât doza zilnică, ajustată individual. De exemplu, unui pacient care a fost stabilizat cu o doză zilnică de 8 mg i se pot da 16 mg o dată la două zile, fără nicio doză în ziua dintre. Cu toate acestea, doza administrată într-o zi nu trebuie să depăşească 24 mg. La unii pacienţi, dupăobţinerea unei stabilizări satisfăcătoare, frecvenţa administrării de Suboxone poate fi scăzută la de 3 ori pe săptămână (de exemplu Luni, Miercuri şi Vineri). Doza de Luni şi de Miercuri trebuie să fie de două ori doza zilnică ajustată individual, iar doza de Vineri trebuie să fie de trei ori doza zilnicăajustată individual, fără nicio doză în zilele dintre. Cu toate acestea, doza administrată într-o zi nu trebuie să depăşească 24 mg. Pacienţii care necesită o doză ajustată zilnică > 8 mg pe zi pot să nu considere adecvat acest regim de tratament.

Reducerea dozelor şi întreruperea definitivă a tratamentului: După obţinerea unei stabilizări satisfăcătoare, dacă pacientul este de acord, dozele pot fi reduse treptat până la o doză de întreţinere mai mică; în anumite cazuri favorabile, tratamentul poate fi întrerupt. Faptul că sunt disponibile comprimate sublinguale de 2 mg şi de 8 mg permite o scădere treptată a dozelor. La pacienţii care necesită o doză de buprenorfină mai scăzută, pot fi utilizate comprimatele sublinguale de buprenorfinăde 0,4 mg. După întreruperea definitivă a tratamentului, pacienţii trebuie monitorizaţi datorită riscului de recădere.

Vârstnici:

Nu sunt disponibile date la pacienţii vârstnici.

Copii:

Nu este recomandată utilizarea de Suboxone la copii cu vârste sub 15 ani, datorită lipsei de date cu privire la siguranţăşi eficacitate.

Pacienţi cu insuficienţă hepatică:

Nu se cunoaşte efectul insuficienţei hepatice asupra farmacocineticii buprenorfinei şi naloxonei. Deoarece ambele substanţe active sunt metabolizate intens, este de aşteptat ca concentraţiile plasmatice să fie mai mari la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderatăşi severă. Nu se cunoaşte dacă ambele substanţe active sunt afectate în aceeaşi măsură.

Deoarece farmacocinetica Suboxone poate fi modificată la pacienţii cu insuficienţă hepatică, se recomandă utilizarea de doze iniţiale mai mici şi o creştere atentă a dozei la pacienţii cu insuficienţăhepatică uşoarăşi moderată (vezi pct. 5.2).

Pacienţi cu insuficienţărenală:

Nu este necesară ajustarea dozei de Suboxone la pacienţii cu insuficienţă renală. Se recomandăprudenţă în cazul administrării la pacienţi cu insuficienţă renală severă (CLc <30 ml/min) (vezi pct. 5.2).

4.3 Contraindicaţii

Suboxone este contraindicat în următoarele situaţii:

  • hipersensibilitate la buprenorfină, la naloxonă, sau la oricare dintre excipienţi,

  • insuficienţă respiratorie severă,

  • insuficienţă hepatică severă,

  • alcoolism acut sau delirium tremens.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Datorită lipsei de date la adolescenţi (cu vârste între 15 şi 18 ani), Suboxone trebuie utilizat numai cu prudenţă la această categorie de vârstă.

Pacienţii trebuie monitorizaţi atent în timpul perioadei de trecere de la buprenorfină sau metadonă la Suboxone, deoarece au fost raportate simptome ale sindromului de întrerupere.

Deturnare: Deturnare se referă la introducerea pe piaţa neagră a buprenorfinei fie de către pacienţi, fie de către indivizi care fură medicamentul de la pacienţi sau din farmacii. Această deturnare poate duce la apariţia de noi dependenţi care folosesc buprenorfina ca stupefiant principal, prezentând riscul de supradoză, de răspândire de infecţii virale pe cale sanguină, de deprimare respiratorie şi de leziuni hepatice. Deoarece naloxona din comprimatul combinat determină instalarea sindromului de întrerupere la persoanele dependente de heroină, metadonă sau alţi agonişti compleţi, este mai puţin probabil ca Suboxone să fie deturnat pentru utilizare intravenoasă.

Apariţia sindromului de întrerupere: Când se începe tratamentul cu buprenorfină, medicul trebuie să aibă în vedere profilul de agonist parţial al buprenorfinei şi faptul că aceasta poate determina apariţia sindromului de întrerupere la pacienţii dependenţi de opioide, în special dacă este administrată la mai puţin de 6 ore de la ultima utilizare de heroină sau de alt opioid cu durată scurtă de acţiune, sau dacă este administrată la mai puţin de 24 ore de la ultima doză de metadonă (vezi pct. 4.2). De asemenea, simptomele sindromului de întrerupere pot fi asociate cu administrarea de doze subterapeutice.

Riscul de reacţii adverse grave cum sunt supradoza sau abandonarea tratamentului este mai mare dacăunui pacient i se administrează doze subterapeutice de Suboxone şi continuă automedicaţia

simptomelor sindromului de întrerupere de opioide, alcool etilic sau de alte hipnotice sedative, şi în special de benzodiazepine.

Dependenţă: Buprenorfina este un agonist parţial al receptorului opioid miu, iar administrarea cronică produce dependenţă de tip opioid.

Întreruperea tratamentului poate duce la apariţia sindromului de întrerupere, care poate fi întârziată.

Suboxone poate determina somnolenţă, în special dacă este luat împreună cu alcool etilic sau cu substanţe care deprimă sistemul nervos central (cum sunt tranchilizantele, sedativele sau hipnoticele) (vezi pct. 4.5). Studiile la animale, precum şi experienţa clinică, au demonstrat că buprenorfina poate determina dependenţă, dar la un nivel mai scăzut comparativ cu morfina.

Deprimare respiratorie: Au fost raportate câteva cazuri de deces datorită deprimării respiratorii, mai ales în cazul în care buprenorfina a fost utilizată în asociere cu benzodiazepine (vezi pct. 4.5), sau în cazul în care buprenorfina nu a fost utilizată conform informaţiilor prescrise.

Au fost raportate decese legate de administrarea concomitentă de buprenorfinăşi de alte deprimante cum sunt alcoolul etilic sau alte opioide.

Hepatităşi evenimente hepatice: Au fost raportate cazuri de leziuni hepatice acute la toxicomanii dependenţi de opioide atât în studiile clinice cât şi în raportările de evenimente adverse după punerea pe piaţă. Tulburările variază de la creşteri tranzitorii asimptomatice ale transaminazelor hepatice la raportări de cazuri de insuficienţăhepatică, necroză hepatică, sindrom hepatorenal şi encefalopatie hepatică. În multe cazuri, prezenţa unor afecţiuni preexistente: anomalii ale enzimelor hepatice, infecţii cu virusul hepatitic B sau cu virusul hepatitic C, utilizarea concomitentă de alte medicamente potenţial hepatotoxice şi continuarea utilizării de medicamente intravenoase poate avea un rol etiologic sau favorizant. Aceşti factori subiacenţi trebuie luaţi în considerare înainte de a prescrie Suboxone şi în timpul tratamentului. Când se suspectează un eveniment hepatic, este necesară evaluare biologicăşi etiologică suplimentară. Înfuncţie de rezultate, medicamentul poate fi întrerupt cu prudenţă, astfel încât să se prevină simptomelesindromului de întrerupere şi o revenire la utilizarea de medicamente. Dacă se continuă tratamentul, funcţia hepatică trebuie monitorizată atent.

Deoarece buprenorfina este un opioid, poate fi atenuată durerea ca simptom de boală.

Sportivii trebuie atenţionaţi că acest medicament poate provoca o reacţie pozitivă la testele antidoping. Similar altor opioizi, este necesară prudenţă la pacienţii care utilizează buprenorfina şi prezintă o leziune craniană, hipertensiune intracraniană, hipotensiune arterială, hipertrofie de prostată sau stenoză uretrală.

Acest medicament trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu: astm bronşic sau insuficienţărespiratorie (au fost raportate cazuri de deprimare respiratorie în cazul utilizării de buprenorfină); insuficienţă renală (30% din doza administrată se elimină pe cale renală; astfel, eliminarea renalăpoate fi prelungită); insuficienţă hepatică (poate fi afectată metabolizarea hepatică a buprenorfinei) (vezi pct. 4.3).

Medicamentele care inhibă enzima CYP3A4 pot determina creşterea concentraţiilor plasmatice de buprenorfină. Poate fi necesară o reducere a dozei de Suboxone. La pacienţii care urmează dejatratament cu inhibitori de CYP3A4 doza de Suboxone trebuie crescută atent, deoarece la aceşti pacienţi poate fi suficientă o doză redusă (vezi pct. 4.5).

Utilizarea concomitentă de inhibitori de monoaminoxidază (IMAO) poate produce exacerbarea efectelor opioidelor, pe baza experienţei cu morfina.

Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, de deficit de lactază (Lapp) sau de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să ia acest medicament.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Suboxone nu trebuie luat cu:

    • băuturi alcoolice sau medicamente care conţin alcool etilic, deoarece alcoolul etilic amplificăefectul sedativ al buprenorfinei (vezi pct. 4.7).

    • Suboxone trebuie utilizat cu prudenţă în cazul administrării concomitente cu:
  • benzodiazepine: Această asociere poate duce la deces datorită deprimării respiratorii cu origine centrală. De aceea, doza trebuie limitată, iar această asociere trebuie evitată în cazurile în care există un risc de abuz (vezi pct. 4.4).

  • alte deprimante ale sistemului nervos central, alţi derivaţi opioizi (de exemplu metadonă, analgezice şi antitusive), anumite antidepresive, antagonişti sedativi ai receptorului H1, barbiturice, anxiolitice altele decât benzodiazepine, neuroleptice, clonidina şi substanţele înrudite: aceste asocieri accentuează deprimarea sistemului nervos central. Datorită scăderii vigilenţei, conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor poate fi periculoasă.

  • inhibitori CYP3A4: un studiu al interacţiunii dintre buprenorfinăşi ketoconazol (un inhibitor potent al CYP3A4) a avut ca rezultat creşterea Cmax şi ASC (aria de sub curba concentraţiilor plasmatice în funcţie de timp) a buprenorfinei (cu aproximativ 70% şi, respectiv, 50%) şi, într-o mai mică măsură, a norbuprenorfinei. Pacienţii care primesc Suboxone trebuie monitorizaţi atent şi poate fi necesară reducerea dozei în cazul asocierii cu inhibitori potenţi ai CYP3A4 (de exemplu inhibitori de protează cum sunt ritonavir, nelfinavir sau indinavir sau antifungice azolice cum sunt ketoconazolul sau itraconazolul).

  • inductorii CYP3A4: nu a fost investigată interacţiunea dintre buprenorfinăşi inductorii CYP3A4. De aceea, se recomandă ca pacienţii care primesc Suboxone să fie monitorizaţi atent în cazul administrării concomitente de inductori (de exemplu fenobarbital, carbamazepină, fenitoină, rifampicină).

Până în prezent, nu au fost observate interacţiuni notabile cu cocaina, substanţa cel mai frecvent folosită de către politoxicomani, în asociere cu opioidele.

4.6 Sarcina şi alăptarea

Sarcina: Există o experienţă foarte limitată cu buprenorfină/naloxonă la femeile gravide. Studiile la animale au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Riscul potenţial pentru om nu este cunoscut.

Spre sfârşitul sarcinii, dozele mari de buprenorfină pot induce deprimare respiratorie la nou-născut, chiar şi după o perioadă scurtă de administrare. Administrarea pe termen lung de buprenorfină în timpul ultimelor trei luni de sarcină poate determina sindrom de întrerupere la nou-născut.

Suboxone nu trebuie utilizat în timpul sarcinii. Dacă medicul consideră că este necesar tratamentul în timpul sarcinii, poate fi luată în considerare utilizarea de buprenorfină în funcţie de indicaţiile de prescriere locale ale buprenorfinei.

În cazul apariţiei sarcinii în timpul tratamentului cu Suboxone, mama şi fătul trebuie monitorizaţi cu atenţie şi, dacă este necesară continuarea tratamentului, trebuie trecut la buprenorfină.

Alăptare: Nu se cunoaşte dacă naloxona este excretată în laptele matern. Buprenorfina şi metaboliţii săi sunt excretaţi în laptele matern. La şobolani s-a demonstrat că buprenorfina inhibă secreţia lactată. De aceea, alăptarea trebuie întreruptă în timpul tratamentului cu Suboxone.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

În general, Suboxone are influenţă mică sau moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule în siguranţă, de a folosi utilaje sau de a efectua activităţi periculoase. Suboxone poate determina somnolenţă, ameţeli sau afectarea gândirii, mai ales în cazul administrării concomitente cu alcool etilic sau cu deprimante ale sistemului nervos central. De aceea, se recomandă prudenţă în cazul efectuării activităţilor menţionate mai sus (vezi pct. 4.4 şi 4.5).

4.8 Reacţii adverse

Cele mai frecvente reacţii adverse legate de tratament raportate în timpul studiilor clinice cu Suboxone au fost cele legate de simptomele sindromului de întrerupere (de exemplu durere abdominală, diaree, dureri musculare, anxietate, hipersudoraţie).

În studiul clinic pivot cu Suboxone, 342 din 472 pacienţi (72,5%) au raportat reacţii adverse legate de tratament. Aceste reacţii sunt enumerate în Tabelul 1, în funcţie de clasificarea pe aparate, sisteme şi organe şi de frecvenţă (foarte frecvente (> 1/10), frecvente (> 1/100, < 1/10), mai puţin frecvente (> 1/1000 şi ≤ 1/100)).

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Tabel 1: Reacţiile adverse legate de tratament raportate în studiul clinic pivot cu Suboxone ( 0,1 % din pacienţii trataţi cu Suboxone)

Infecţii şi infestări Frecvente: Mai puţin frecvente: Infecţii Vaginită
Tulburări hematologice şi limfatice Mai puţin frecvente: Anemie, trombocitopenie, leucopenie, limfadenopatie, leucocitoză
Tulburări ale sistemului imunitar Mai puţin frecvente: Reacţie alergică
Tulburări metabolice şi de nutriţie Frecvente: Mai puţin frecvente: Edeme periferice, scădere ponderalăHiperglicemie, hiperlipemie, hipoglicemie
Tulburări psihice Frecvente: Mai puţin frecvente: Anxietate, nervozitate, depresie, scăderea libidoului, gânduri anormale Dependenţă de medicament, amnezie, ostilitate, tulburări de vorbire, depersonalizare, vise anormale, apatie, euforie
Tulburări ale sistemului nervos Foarte frecvente: Frecvente: Mai puţin frecvente: Insomnie Somnolenţă, ameţeli, parestezii, hipertonie muscularăConvulsii, agitaţie, tremor, hiperkinezie
Tulburări oculare Frecvente: Mai puţin frecvente: Tulburări de lăcrimare, ambliopie Mioză, conjunctivită
Tulburări cardiace Mai puţin frecvente: Infarct miocardic, angină pectorală, palpitaţii, tahicardie, bradicardie
Tulburări vasculare Frecvente: Mai puţin frecvente: Vasodilataţie, hipertensiune arterială, migrenăHipotensiune arterială, bufeuri
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale Frecvente: Mai puţin frecvente: Rinită, faringită, intensificarea tusei Dispnee, astm bronşic, căscat
Tulburări gastro-intestinale Foarte frecvente: Frecvente: Mai puţin frecvente: Constipaţie, greaţăVărsături, dispepsie, diaree, anorexie, flatulenţăStomatită ulcerativă, modificări de culoare ale limbii
Tulburări hepatobiliare Frecvente: Anomalii ale funcţiei hepatice
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Foarte frecvente: Frecvente: Mai puţin frecvente: Hipersudoraţie Erupţii cutanate, prurit, urticarie Dermatită exfoliativă, acnee, noduli cutanaţi, alopecie, piele uscată
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv Frecvente: Mai puţin frecvente: Artralgii, mialgii, crampe la nivelul membrelor inferioare Artrită
Tulburări renale şi ale căilor urinare Frecvente: Mai puţin frecvente: Albuminurie, anomalii urinare Hematurie, litiază renală, creşterea creatininei, infecţii ale tractului urinar, disurie, retenţie urinară
Tulburări ale aparatului genital şi sânului Mai puţin frecvente: Impotenţă, amenoree, ejaculare anormală, menoragie, metroragie
Tulburări generale Foarte frecvente: Frecvente: Sindrom de întrerupere, cefalee Astenie, febră, sindrom gripal, stare de rău, leziuni accidentale, frisoane, dureri toracice, dureri abdominale, durere lombară, durere
Leziuni, intoxicaţii şi complicaţii legate de procedurile utilizate Mai puţin frecvente: Hipotermie

Buprenorfina utilizată în monoterapie pentru tratamentul dependenţei de opioide a fost asociată cu următoarele simptome (>1 %): constipaţie, cefalee, insomnie, astenie, somnolenţă, greaţăşi vărsături, sincopăşi ameţeli, hipotensiune ortostaticăşi hipersudoraţie. Alte reacţii adverse (<0,1 %) au fost raportate în asociere cu utilizarea de buprenorfină ca monoterapie. Acestea sunt:

  • deprimare respiratorie (vezi pct. 4.4 şi 4.5),

  • necroză hepaticăşi hepatită (vezi pct. 4.4),

  • halucinaţii,

  • cazuri de bronhospasm, edem angioneurotic şi şoc anafilactic.

În cazuri de abuz intravenos au fost raportate reacţii locale, uneori septice şi hepatită acută potenţial gravă (vezi pct. 4.4).

La pacienţii cu dependenţă severă de medicamente, administrarea iniţială de buprenorfină poate produce un efect de sindrom de întrerupere similar celui asociat cu naloxona.

S-a raportat avortul spontan în cazul utilizării de buprenorfinăşi de buprenorfină-naloxonă. Nu se poate stabili o legătură cauzală, deoarece cazurile implică de obicei utilizarea altor medicamente sau prezenţa altor factori de risc pentru avortul spontan (vezi pct. 4.6).

S-a raportat un sindrom de întrerupere neonatal la nou-născuţii din femei care au primit buprenorfinăîn timpul sarcinii. Sindromul poate fi mai uşor şi cu durată mai scurtă decât cel care apare dupăagoniştii opioizi µ compleţi, cu durată scurtă de acţiune. Natura sindromului poate varia în funcţie de antecedentele mamei de utilizare a medicamentului (vezi pct. 4.6).

4.9 Supradozaj

În caz de supradozaj, trebuie instituite măsuri de susţinere generale, incluzând monitorizarea cardiacăşi respiratorie atentă a pacientului. Simptomul major care necesită intervenţie este deprimarea respiratorie, care poate duce la stop respirator şi deces. Dacă pacientul varsă, este necesară prudenţăpentru evitarea aspirării.

Tratament: Trebuie instituit tratamentul simptomatic al deprimării respiratorii şi măsurile standard de terapie intensivă. Trebuie asigurată libertatea căilor aeriene şi ventilaţia asistată sau controlată. Pacientul trebuie transferat într-un mediu în care sunt disponibile echipamente complete de resuscitare.

Este recomandată utilizarea unui antagonist opioid (adică naloxonă), în pofida efectului modest pe care l-ar putea avea în ameliorarea simptomelor respiratorii determinate de buprenorfină, comparativ cu efectele sale în cazul opioizilor agonişti compleţi.

Trebuie luată în considerare durata lungă de acţiune a Suboxone când se stabileşte durata tratamentului şi a supravegherii medicale necesare pentru dispariţia efectelor unei supradoze.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: Medicamente utilizate în tratamentul dependenţei de opioide, codul ATC: N07BC51.

Mecanism de acţiune:

Buprenorfina este un antagonist/agonist parţial opioid care se leagă de receptorii cerebrali µ (miu) şi κ (kapa). Activitatea ei în cadrul tratamentului de întreţinere opioid este atribuită proprietăţilor sale lent reversibile în ceea ce priveşte receptorii µ, care după o perioadă lungă de timp, pot diminua nevoia de medicamente a pacienţilor dependenţi.

Efectele de limitare ale agoniştilor opioizi au fost observate în studii de farmacologie clinică la persoanele dependente de opioide.

Naloxona este un antagonist al receptorilor opioizi µ (miu). Când se administrează oral sau sublingual în doze uzuale la pacienţii cu sindrom de întrerupere la opioide, naloxona prezintă puţine efecte farmacologice sau deloc, datorită metabolizării sale aproape complete în timpul primului pasaj hepatic. Cu toate acestea, când se administrează intravenos la persoane dependente de opioide, prezenţa naloxonei din Suboxone produce efecte antagoniste opioide marcate şi sindrom de întrerupere la opioide, împiedicând astfel abuzul intravenos.

Eficacitatea clinică:

Datele cu privire la eficacitatea şi siguranţa utilizării Suboxone provin în principal dintr-un studiu clinic cu durată de un an, incluzând compararea randomizată, dublu orb, cu durată de 4 săptămâni a comprimatelor de Suboxone, buprenorfinăşi placebo urmată de un studiu al siguranţei Suboxone cu durată de 48 săptămâni. În acest studiu, 326 subiecţi dependenţi de heroină au fost repartizaţi aleatoriu să primească fie Suboxone 16 mg pe zi, fie buprenorfină 16 mg pe zi sau comprimate de placebo. Pentru subiecţii randomizaţi către oricare dintre tratamentele active, s-a început cu administrarea unui comprimat de buprenorfină de 8 mg în Ziua 1, urmat de 16 mg (două comprimate a 8 mg) de buprenorfină în Ziua 2. În Ziua 3, cei randomizaţi să primească Suboxone au fost trecuţi la comprimatul combinat. Subiecţii au fost consultaţi zilnic în clinică (de Luni până Vineri) pentru administrarea dozelor şi evaluarea eficacităţii. Pentru perioada week-end-urilor au fost furnizate doze pentru acasă. Principala comparaţie din studiu a fost evaluarea eficacităţii buprenorfinei şi Suboxone individual faţă de placebo. Procentul de probe urinare recoltate de trei ori pe săptămână, care au fost negative pentru opioide care nu aparţin studiului, a fost statistic mai mare atât în cazul Suboxone faţăde placebo (p<0,0001) cât şi în cazul buprenorfinei faţă de placebo (p<0,0001).

Într-un studiu dublu orb, dublu placebo, cu grupe paralele care a comparat soluţia etanolică de buprenorfină cu o substanţă activă de control agonistă complet, 162 subiecţi au fost repartizaţi aleatoriu să primească soluţia etanolică sublinguală de buprenorfină în doză de 8 mg pe zi (o dozăcare este aproximativ comparabilă cu 12 mg pe zi de Suboxone), sau două doze relativ mici din substanţa activă de control, dintre care una era suficient de mică pentru a constitui o alternativă la placebo, pe parcursul unei faze de inducţie cu durată între 3 şi 10 zile, unei faze de întreţinere de 16 săptămâni şi unei faze de detoxifiere de 7 săptămâni. Doza de buprenorfină a fost crescută până la doza de întreţinere până în Ziua 3; dozele de control activ au fost crescute progresiv. Pe baza continuării tratamentului şi a procentului de probe urinare recoltate de trei ori pe săptămână, negative pentru opioide care nu aparţin studiului, buprenorfina a fost mai eficace decât substanţa de control în doză mică în ceea ce priveşte continuarea tratamentului de către dependenţii de heroinăşi reducerea utilizării de opioide de către aceştia în timpul tratamentului. Eficacitatea buprenorfinei, în doză de 8 mg pe zi, a fost similară cu cea a substanţei active de control în doză moderată, dar echivalenţa nu a fost demonstrată.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Buprenorfina

Absorbţia:

Buprenorfina, în cazul administrării pe cale orală, este supusă metabolizării de prim pasaj prin Ndezalchilare şi glucuronoconjugare la nivelul intestinului subţire şi al ficatului. De aceea, utilizarea acestui medicament pe cale orală este inadecvată.

Concentraţiile plasmatice maxime sunt atinse la 90 minute după administrarea sublinguală. Concentraţiile plasmatice de buprenorfină au crescut în cazul dozei sublinguale de Suboxone. Atât Cmax cât şi ASC de buprenorfină au crescut cu creşterea dozei (în intervalul 4-16 mg), deşi creşterea nu a fost proporţională cu doza, ci mai mică.

Parametru farmacocinetic Suboxone 4 mg Suboxone 8 mg Suboxone 16 mg
Cmax · ng/ml 1,84 (39) 3,0 (51) 5,95 (38)
ASC0-48 oră · ng/ml 12,52 (35) 20,22 (43) 34,89 (33)

Distribuţie:

Absorbţia buprenorfinei este urmată de o fază de distribuţie rapidă (timp de înjumătăţire plasmaticăprin distribuţie între 2 şi 5 ore).

Metabolizare şi eliminare:

Buprenorfina este metabolizată prin 14-N-dezalchilare şi glucuronoconjugarea moleculei parentale şi a metabolitului dezalchilat. Datele clinice confirmă faptul că CYP3A4 este responsabil de Ndezalchilarea buprenorfinei. Buprenorfina N-dezalchilată este un agonist opioid µ (miu) cu activitate intrinsecă slabă.

Eliminarea buprenorfinei este bi- sau tri- exponenţială, şi prezintă un timp plasmatic mediu de înjumătăţire de 32 ore. Buprenorfina este eliminată în fecale prin excreţia biliară a metaboliţilor glucuroconjugaţi (70 %), restul fiind eliminată în urină.

Naloxona

Absorbţia şi distribuţia:

După administrare intravenoasă, naloxona este distribuită rapid (timp de înjumătăţire plasmatică prin distribuţie ~ 4 minute). După administrare pe cale orală, naloxona este rareori detectabilă în plasmă; după administrarea pe cale sublinguală a Suboxone, concentraţiile plasmatice de naloxonă sunt mici şi scad rapid.

Metabolizare şi eliminare:

Medicamentul este metabolizat în ficat, în principal prin glucuronoconjugare şi este excretat în urină. Naloxona are un timp mediu de înjumătăţire plasmatică de 1,2 ore.

Categorii speciale de pacienţi:

Vârstnici: Nu sunt disponibile date de farmacocinetică la pacienţii vârstnici.

Insuficienţă renală: Eliminarea pe cale renală are un rol relativ minor (~30 %) în clearance-ul total al Suboxone. Nu este necesară ajustarea dozei în raport cu funcţia renală, dar se recomandă prudenţă în cazul administrării la subiecţi cu insuficienţă renală severă.

Insuficienţă hepatică: Eliminarea pe cale hepatică are un rol relativ important (~70 %) în clearance-ul total al Suboxone, iar acţiunea buprenorfinei poate fi prelungită la subiecţii cu afectare a clearanceului hepatic. Pot fi necesare doze iniţiale mai mici de Suboxone şi o creştere prudentă a dozelor la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată. Este contraindicată administrarea de Suboxone la pacienţi cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 4.3).

5.3 Date preclinice de siguranţă

Combinaţia de buprenorfinăşi naloxonă a fost investigată în studii de toxicitate acutăşi cu doze repetate (cu durată de până la 90 zile la şobolani) la animale. Nu a fost observată amplificare sinergicăa efectelor toxice. Reacţiile adverse au avut la bază activitatea farmacologică cunoscută a substanţelor cu efect agonist şi/sau antagonist opioid.

Asocierea (4:1) de clorhidrat de buprenorfinăşi clorhidrat de naloxonă nu a fost mutagenă într-un test de mutaţii bacteriene (testul Ames) şi nu prezentat efecte clastogenice într-un test citogenetic in vitro pe limfocite umane sau într-un test intravenos pe micronuclei la şobolan.

Studiile asupra funcţiei de reproducere cu administrare pe cale orală de buprenorfină: naloxonă(raport 1:1) au evidenţiat apariţia embrioletalităţii la şobolan, în prezenţa toxicităţii materne la toate dozele. Cea mai mică doză studiată a reprezentat expuneri multiple de 1x pentru buprenorfinăşi de 5x pentru naloxonă faţă de doza terapeutică maximă la om, calculată ca mg/m2. Nu s-au observat efecte toxice asupra dezvoltării la iepuri la doze toxice materne. În plus, nu au fost înregistrate efecte teratogene nici la şobolani, nici la iepuri. Nu s-a efectuat un studiu peri-postnatal cu Suboxone; cu toate acestea, administrarea pe cale orală de doze mari la mamă pe parcursul gestaţiei şi al perioadei de alăptare a dus la dificultăţi de parturiţie (posibil ca urmare a efectului sedativ al buprenorfinei), la

o mortalitate neonatală crescutăşi la o uşoară întârziere în ceea ce priveşte dezvoltarea unor funcţii neurologice (reflexul de redresare pe suprafaţăşi reflexul de tresărire) la şobolanii nou-născuţi.

Administrarea de Suboxone în dieta şobolanilor, în doză de 500 ppm sau mai mare, a determinat o reducere a fertilităţii, evidenţiată prin scăderea ratelor de concepţie la femele. O doză de 100 ppm în dietă (expunere la buprenorfină estimată ca fiind de aproximativ 2,4x faţă de doza de Suboxone de 24 mg, pe baza ASC, concentraţiile plasmatice de naloxonă au fost sub limita de detecţie la şobolan) nu a prezentat nici o reacţie adversă asupra fertilităţii femelelor.

A fost efectuat un studiu de carcinogenitate la şobolani cu Suboxone în doze de 7, 30 şi 120 mg/kg şi zi, cu expunere estimată ca fiind multiplu de 3 ori până la de 75 de ori faţă de o doză sublingualăzilnică la om de 16 mg, calculată ca mg/m2. În toate loturile, indiferent de doză, au fost observate creşteri semnificative statistic ale incidenţei adenoamelor cu celule interstiţiale testiculare (celule Leydig).

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Lactoză monohidrat, Manitol, Amidon de porumb,

Polividonă K 30, Acid citric anhidru, Citrat de sodiu, Stearat de magneziu, Acesulfam de potasiu, Aromă naturală de lămâie şi tei.

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

3 ani

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

7 comprimate în blistere de Nilon/Aluminiu/PVC.28 comprimate în blistere de Nilon/Aluminiu/PVC.Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Medicamentele care nu mai sunt necesare nu trebuie aruncate pe calea apei menajere sau a reziduurilor menajere. Pacienţii trebuie instruiţi să le înapoieze la o farmacie sau să îşi întrebe farmacistul cum să elimine medicamentele în conformitate cu reglementările locale. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

SP Europe Rue de Stalle, 73 B-1180 Bruxelles Belgia

  1. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

  2. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

  3. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

EU/1/06/359/001 EU/1/06/359/002

26 Septembrie 2006 Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului (EMEA) http://www.emea.europa.eu/

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Suboxone 8 mg/2 mg comprimate sublinguale

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂŞI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat conţine buprenorfină 8 mg (sub formă de buprenorfină clorhidrat) şi naloxonă2 mg (sub formă de clorhidrat dihidrat de naloxonă).

Excipienţi: lactoză 168 mg

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimate sublinguale

Comprimate biconvexe hexagonale, de culoare albă, marcate cu un simbol în formă de spadă pe una dintre feţe şi cu "N8" pe cealaltă faţă.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Tratament de substituţie pentru dependenţa de medicamente opioide, în cadrul tratamentului medical, social şi psihologic. Scopul componentei naloxonă este de a împiedica utilizarea abuzivăintravenoasă. Tratamentul este destinat utilizării la adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 15 ani, care au fost de acord să fie trataţi pentru dependenţă.

4.2 Doze şi mod de administrare

Tratamentul trebuie să se efectueze sub supravegherea unui medic cu experienţă în tratamentul toxicomaniei/dependenţei de opioide.

Fiecare comprimat sublingual de Suboxone conţine buprenorfinăşi naloxonă. Suboxone conţinând buprenorfină 8 mg şi naloxonă 2 mg este denumit comprimat de "8 mg".

Medicii trebuie să îşi avertizeze pacienţii că administrarea pe cale sublinguală reprezintă singura cale sigurăşi eficientă pentru administrarea acestui medicament (vezi pct. 4.4). Comprimatele sublinguale de Suboxone trebuie puse sub limbă până se dizolvă ceea ce durează de obicei între 5 şi 10 minute. Doza este compusă din comprimate sublinguale de Suboxone 2 mg/0,5 mg şi Suboxone 8 mg/2 mg, care pot fi luate toate în acelaşi timp sau în două prize; cea de-a doua priză trebuie luată imediat dupădizolvarea primei prize.

Adulţi: Înainte de începerea tratamentului se recomandă efectuarea de teste funcţionale hepatice iniţiale şi documentarea statusului legat de hepatitele virale. Pacienţii cu hepatită virală, care iau concomitent alte medicamente (vezi pct. 4.5) şi/sau au disfuncţii hepatice prezintă risc de leziuni hepatice cu evoluţie accelerată. Se recomandă monitorizarea regulată a funcţiei hepatice (vezi pct. 4.4).

Inducţia: Înainte de iniţierea tratamentului, trebuie luat în considerare tipul de dependenţă de opioide (adică de opioide cu durată scurtă sau lungă de acţiune), durata de timp scursă de la ultima utilizare de opioide şi gradul dependenţei de opioide. Pentru a evita apariţia sindromului de întrerupere, inducţia cu comprimate de Suboxone sau doar de buprenorfină trebuie efectuată doar după ce sunt evidente semne clare şi obiective de sindrom de întrerupere.

Iniţierea tratamentului: Doza iniţială recomandată este de unul sau două comprimate de Suboxone 2 mg/0,5 mg comprimate sublinguale. În prima zi, pot fi administrate suplimentar unul sau două comprimate de Suboxone 2 mg/0,5 mg, în funcţie de necesităţile individuale ale pacientului.

Toxicomanii dependenţi de opioide la care nu s-a instalat sindromul de întrerupere: La începerea tratamentului, prima doză de Suboxone trebuie luată în momentul apariţiei semnelor de sindrom de întrerupere, dar nu mai devreme de 6 ore de la ultima utilizare de opioide de către pacient (de exemplu heroină, opioide cu durată scurtă de acţiune).

Pacienţii care primesc metadonă: Înainte de începerea tratamentului cu Suboxone, doza de metadonătrebuie redusă la maxim 30 mg pe zi. Prima doză de Suboxone trebuie luată în momentul apariţiei semnelor de sindrom de întrerupere, dar nu mai devreme de 24 ore de la ultima utilizare de metadonăde către pacient. Buprenorfina poate determina apariţia simptomelor sindromului de întrerupere la pacienţii dependenţi de metadonă.

Ajustarea dozelor şi tratamentul de întreţinere: Doza de Suboxone trebuie crescută progresiv, în funcţie de efectul clinic la fiecare pacient în parte şi nu trebuie să depăşească doza zilnică unicămaximă de 24 mg. Ajustarea dozelor se face în funcţie de evaluarea stării clinice şi psihologice a pacientului şi trebuie să se facă în trepte de 2-8 mg.

În timpul iniţierii tratamentului, se recomandă eliberarea zilnică a buprenorfinei. După stabilizare, unui pacient de încredere i se poate da o cantitate de Suboxone suficientă pentru câteva zile de tratament. Se recomandă limitarea cantităţii de Suboxone la necesarul pentru 7 zile sau în funcţie de reglementările locale.

Administrare mai rară decât zilnică: După obţinerea unei stabilizări satisfăcătoare, frecvenţa administrării de Suboxone poate fi scăzută până la administrarea o dată la două zile a unei doze de două ori mai mare decât doza zilnică, ajustată individual. De exemplu, unui pacient care a fost stabilizat cu o doză zilnică de 8 mg i se pot da 16 mg o dată la două zile, fără nicio doză în ziua dintre. Cu toate acestea, doza administrată într-o zi nu trebuie să depăşească 24 mg. La unii pacienţi, dupăobţinerea unei stabilizări satisfăcătoare, frecvenţa administrării de Suboxone poate fi scăzută la de 3 ori pe săptămână (de exemplu Luni, Miercuri şi Vineri). Doza de Luni şi de Miercuri trebuie să fie de două ori doza zilnică ajustată individual, iar doza de Vineri trebuie să fie de trei ori doza zilnicăajustată individual, fără nicio doză în zilele dintre. Cu toate acestea, doza administrată într-o zi nu trebuie să depăşească 24 mg. Pacienţii care necesită o doză ajustată zilnică > 8 mg pe zi pot să nu considere adecvat acest regim de tratament.

Reducerea dozelor şi întreruperea definitivă a tratamentului: După obţinerea unei stabilizări satisfăcătoare, dacă pacientul este de acord, dozele pot fi reduse treptat până la o doză de întreţinere mai mică; în anumite cazuri favorabile, tratamentul poate fi întrerupt. Faptul că sunt disponibile comprimate sublinguale de 2 mg şi de 8 mg permite o scădere treptată a dozelor. La pacienţii care necesită o doză de buprenorfină mai scăzută, pot fi utilizate comprimatele sublinguale de buprenorfinăde 0,4 mg. După întreruperea definitivă a tratamentului, pacienţii trebuie monitorizaţi datorită riscului de recădere.

Vârstnici:

Nu sunt disponibile date la pacienţii vârstnici.

Copii:

Nu este recomandată utilizarea de Suboxone la copii cu vârste sub 15 ani, datorită lipsei de date cu privire la siguranţăşi eficacitate.

Pacienţi cu insuficienţă hepatică:

Nu se cunoaşte efectul insuficienţei hepatice asupra farmacocineticii buprenorfinei şi naloxonei. Deoarece ambele substanţe active sunt metabolizate intens, este de aşteptat ca concentraţiile plasmatice să fie mai mari la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderatăşi severă. Nu se cunoaşte dacă ambele substanţe active sunt afectate în aceeaşi măsură.

Deoarece farmacocinetica Suboxone poate fi modificată la pacienţii cu insuficienţă hepatică, se recomandă utilizarea de doze iniţiale mai mici şi o creştere atentă a dozei la pacienţii cu insuficienţăhepatică uşoarăşi moderată (vezi pct. 5.2).

Pacienţi cu insuficienţă renală:

Nu este necesară ajustarea dozei de Suboxone la pacienţii cu insuficienţă renală. Se recomandăprudenţă în cazul administrării la pacienţi cu insuficienţă renală severă (CLc <30 ml/min) (vezi pct. 5.2).

4.3 Contraindicaţii

Suboxone este contraindicat în următoarele situaţii:

  • hipersensibilitate la buprenorfină, la naloxonă, sau la oricare dintre excipienţi,

  • insuficienţă respiratorie severă,

  • insuficienţă hepatică severă,

  • alcoolism acut sau delirium tremens.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Datorită lipsei de date la adolescenţi (cu vârste între 15 şi 18 ani), Suboxone trebuie utilizat numai cu prudenţă la această categorie de vârstă.

Pacienţii trebuie monitorizaţi atent în timpul perioadei de trecere de la buprenorfină sau metadonă la Suboxone, deoarece au fost raportate simptome ale sindromului de întrerupere.

Deturnare: Deturnare se referă la introducerea pe piaţa neagră a buprenorfinei fie de către pacienţi, fie de către indivizi care fură medicamentul de la pacienţi sau din farmacii. Această deturnare poate conduce la apariţia de noi dependenţi care folosesc buprenorfina ca stupefiant principal, prezentând riscul de supradoză, de răspândire de infecţii virale pe cale sanguină, de deprimare respiratorie şi de leziuni hepatice. Deoarece naloxona din comprimatul combinat determină instalarea sindromului de întrerupere la persoanele dependente de heroină, metadonă sau alţi agonişti compleţi, este mai puţin probabil ca Suboxone să fie deturnat pentru utilizare intravenoasă.

Apariţia sindromului de întrerupere: Când se începe tratamentul cu buprenorfină, medicul trebuie să aibă în vedere profilul de agonist parţial al buprenorfinei şi faptul că aceasta poate determina apariţia sindromului de întrerupere la pacienţii dependenţi de opioide, în special dacă este administrată la mai puţin de 6 ore de la ultima utilizare de heroină sau de alt opioid cu durată scurtă de acţiune, sau dacă este administrată la mai puţin de 24 ore de la ultima doză de metadonă (vezi pct. 4.2). De asemenea, simptomele sindromului de întrerupere pot fi asociate cu administrarea de doze subterapeutice.

Riscul de reacţii adverse grave cum sunt supradoza sau abandonarea tratamentului este mai mare dacăunui pacient i se administrează doze subterapeutice de Suboxone şi continuă automedicaţia

simptomelor sindromului de întrerupere de opioide, alcool etilic sau de alte hipnotice sedative, şi în special de benzodiazepine.

Dependenţă: Buprenorfina este un agonist parţial al receptorului opioid miu, iar administrarea cronică produce dependenţă de tip opioid.

Întreruperea tratamentului poate duce la apariţia sindromului de întrerupere, care poate fi întârziată.

Suboxone poate determina somnolenţă, în special dacă este luat împreună cu alcool etilic sau cu substanţe care deprimă sistemul nervos central (cum sunt tranchilizantele, sedativele sau hipnoticele) (vezi pct. 4.5). Studiile la animale, precum şi experienţa clinică, au demonstrat că buprenorfina poate determina dependenţă, dar la un nivel mai scăzut comparativ cu morfina.

Deprimare respiratorie: Au fost raportate câteva cazuri de deces datorită deprimării respiratorii, mai ales în cazul în care buprenorfina a fost utilizată în asociere cu benzodiazepine (vezi pct. 4.5), sau în cazul în care buprenorfina nu a fost utilizată conform informaţiilor prescrise.

Au fost raportate decese legate de administrarea concomitentă de buprenorfinăşi de alte deprimante cum sunt alcoolul etilic sau alte opioide.

Hepatităşi evenimente hepatice: Au fost raportate cazuri de leziuni hepatice acute la toxicomanii dependenţi de opioide atât în studiile clinice cât şi în raportările de evenimente adverse după punerea pe piaţă. Tulburările variază de la creşteri tranzitorii asimptomatice ale transaminazelor hepatice la raportări de cazuri de insuficienţăhepatică, necroză hepatică, sindrom hepatorenal şi encefalopatie hepatică. În multe cazuri, prezenţa unor afecţiuni preexistente: anomalii ale enzimelor hepatice, infecţii cu virusul hepatitic B sau cu virusul hepatitic C, utilizarea concomitentă de alte medicamente potenţial hepatotoxice şi continuarea utilizării de medicamente intravenoase poate avea un rol etiologic sau favorizant. Aceşti factori subiacenţi trebuie luaţi în considerare înainte de a prescrie Suboxone şi în timpul tratamentului. Când se suspectează un eveniment hepatic, este necesară evaluare biologicăşi etiologică suplimentară. Înfuncţie de rezultate medicamentul poate fi întrerupt cu prudenţă, astfel încât să se prevină simptomelesindromului de întrerupere şi o revenire la utilizarea de medicamente. Dacă se continuă tratamentul, funcţia hepatică trebuie monitorizată atent.

Deoarece buprenorfina este un opioid, poate fi atenuată durerea ca simptom de boală.

Sportivii trebuie atenţionaţi că acest medicament poate provoca o reacţie pozitivă la testele antidoping. Similar altor opioizi, este necesară prudenţă la pacienţii care utilizează buprenorfina şi prezintă o leziune craniană, hipertensiune intracraniană, hipotensiune arterială, hipertrofie de prostată sau stenoză uretrală.

Acest medicament trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu: astm bronşic sau insuficienţărespiratorie (au fost raportate cazuri de deprimare respiratorie în cazul utilizării de buprenorfină); insuficienţă renală (30% din doza administrată se elimină pe cale renală; astfel, eliminarea renalăpoate fi prelungită); insuficienţă hepatică (poate fi afectată metabolizarea hepatică a buprenorfinei) (vezi pct. 4.3).

Medicamentele care inhibă enzima CYP3A4 pot determina creşterea concentraţiilor plasmatice de buprenorfină. Poate fi necesară o reducere a dozei de Suboxone. La pacienţii care urmează dejatratament cu inhibitori de CYP3A4 doza de Suboxone trebuie crescută atent, deoarece la aceşti pacienţi poate fi suficientă o doză redusă (vezi pct. 4.5).

Utilizarea concomitentă de inhibitori de monoaminoxidază (IMAO) poate produce exacerbarea efectelor opioidelor, pe baza experienţei cu morfina.

Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, de deficit de lactază (Lapp) sau de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să ia acest medicament.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Suboxone nu trebuie luat cu:

    • băuturi alcoolice sau medicamente care conţin alcool etilic, deoarece alcoolul etilic amplificăefectul sedativ al buprenorfinei (vezi pct. 4.7).

    • Suboxone trebuie utilizat cu prudenţă în cazul administrării concomitente cu:
  • benzodiazepine: Această asociere poate duce la deces datorită deprimării respiratorii cu origine centrală. De aceea, doza trebuie limitată, iar această asociere trebuie evitată în cazurile în care există un risc de abuz (vezi pct. 4.4).

  • alte deprimante ale sistemului nervos central, alţi derivaţi opioizi (de exemplu metadonă, analgezice şi antitusive), anumite antidepresive, antagonişti sedativi ai receptorului H1, barbiturice, anxiolitice altele decât benzodiazepine, neuroleptice, clonidina şi substanţele înrudite: aceste asocieri accentuează deprimarea sistemului nervos central. Datorită scăderii vigilenţei conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor poate fi periculoasă.

  • inhibitori CYP3A4: un studiu al interacţiunii dintre buprenorfinăşi ketoconazol (un inhibitor potent al CYP3A4) a avut ca rezultat creşterea Cmax şi ASC (aria de sub curba concentraţiilor plasmatice în funcţie de timp) a buprenorfinei (cu aproximativ 70% şi, respectiv, 50%) şi, într-o mai mică măsură, a norbuprenorfinei. Pacienţii care primesc Suboxone trebuie monitorizaţi atent şi poate fi necesară reducerea dozei în cazul asocierii cu inhibitori potenţi ai CYP3A4 (de exemplu inhibitori de protează cum sunt ritonavir, nelfinavir sau indinavir sau antifungice azolice cum sunt ketoconazolul sau itraconazolul).

  • inductorii CYP3A4: nu a fost investigată interacţiunea dintre buprenorfinăşi inductorii CYP3A4. De aceea, se recomandă ca pacienţii care primesc Suboxone să fie monitorizaţi atent în cazul administrării concomitente de inductori (de exemplu fenobarbital, carbamazepină, fenitoină, rifampicină).

Până în prezent, nu au fost observate interacţiuni notabile cu cocaina, substanţa cel mai frecvent folosită de către politoxicomani în asociere cu opioidele.

4.6 Sarcina şi alăptarea

Sarcina: Există o experienţă foarte limitată cu buprenorfină/naloxonă la femeile gravide. Studiile la animale au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Riscul potenţial pentru om nu este cunoscut.

Spre sfârşitul sarcinii, dozele mari de buprenorfină pot induce deprimare respiratorie la nou-născut, chiar şi după o perioadă scurtă de administrare. Administrarea pe termen lung de buprenorfină în timpul ultimelor trei luni de sarcină poate determina sindrom de întrerupere la nou-născut.

Suboxone nu trebuie utilizat în timpul sarcinii. Dacă medicul consideră că este necesar tratamentul în timpul sarcinii, poate fi luată în considerare utilizarea de buprenorfină în funcţie de indicaţiile de prescriere locale ale buprenorfinei.

În cazul apariţiei sarcinii în timpul tratamentului cu Suboxone, mama şi fătul trebuie monitorizaţi cu atenţie şi, dacă este necesară continuarea tratamentului, trebuie trecut la buprenorfină.

Alăptare: Nu se cunoaşte dacă naloxona este excretată în laptele matern. Buprenorfina şi metaboliţii săi sunt excretaţi în laptele matern. La şobolani s-a demonstrat că buprenorfina inhibă secreţia lactată. De aceea, alăptarea trebuie întreruptă în timpul tratamentului cu Suboxone.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

În general, Suboxone are influenţă mică sau moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule în siguranţă, de a folosi utilaje sau de a efectua activităţi periculoase. Suboxone poate determina somnolenţă, ameţeli sau afectarea gândirii, mai ales în cazul administrării concomitente cu alcool etilic sau cu deprimante ale sistemului nervos central. De aceea, se recomandă prudenţă în cazul efectuării activităţilor menţionate mai sus (vezi pct. 4.4 şi 4.5).

4.8 Reacţii adverse

Cele mai frecvente reacţii adverse legate de tratament raportate în timpul studiilor clinice cu Suboxone au fost cele legate de simptomele sindromului de întrerupere (de exemplu durere abdominală, diaree, dureri musculare, anxietate, hipersudoraţie).

În studiul clinic pivot cu Suboxone, 342 din 472 pacienţi (72,5%) au raportat reacţii adverse legate de tratament. Aceste reacţii sunt enumerate în Tabelul 1, în funcţie de clasificarea pe aparate, sisteme şi organe şi de frecvenţă (foarte frecvente (> 1/10), frecvente (> 1/100, < 1/10), mai puţin frecvente (> 1/1000 şi ≤ 1/100)).

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Tabel 1: Reacţiile adverse legate de tratament raportate în studiul clinic pivot cu Suboxone ( 0,1% din pacienţii trataţi cu Suboxone)

Infecţii şi infestări Frecvente: Mai puţin frecvente: Infecţii Vaginită
Tulburări hematologice şi limfatice Mai puţin frecvente: Anemie, trombocitopenie, leucopenie, limfadenopatie, leucocitoză
Tulburări ale sistemului imunitar Mai puţin frecvente: Reacţie alergică
Tulburări metabolice şi de nutriţie Frecvente: Mai puţin frecvente: Edeme periferice, scădere ponderalăHiperglicemie, hiperlipemie, hipoglicemie
Tulburări psihice Frecvente: Mai puţin frecvente: Anxietate, nervozitate, depresie, scăderea libidoului, gânduri anormale Dependenţă de medicament, amnezie, ostilitate, tulburări de vorbire, depersonalizare, vise anormale, apatie, euforie
Tulburări ale sistemului nervos Foarte frecvente: Frecvente: Mai puţin frecvente: Insomnie Somnolenţă, ameţeli, parestezii, hipertonie muscularăConvulsii, agitaţie, tremor, hiperkinezie
Tulburări oculare Frecvente: Mai puţin frecvente: Tulburări de lăcrimare, ambliopie Mioză, conjunctivită
Tulburări cardiace Mai puţin frecvente: Infarct miocardic, angină pectorală, palpitaţii, tahicardie, bradicardie
Tulburări vasculare Frecvente: Mai puţin frecvente: Vasodilataţie, hipertensiune arterială, migrenăHipotensiune arterială, bufeuri
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale Frecvente: Mai puţin frecvente: Rinită, faringită, intensificarea tusei Dispnee, astm bronşic, căscat
Tulburări gastro-intestinale Foarte frecvente: Frecvente: Mai puţin frecvente: Constipaţie, greaţăVărsături, dispepsie, diaree, anorexie, flatulenţăStomatită ulcerativă, modificări de culoare ale limbii
Tulburări hepatobiliare Frecvente: Anomalii ale funcţiei hepatice
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Foarte frecvente: Frecvente: Mai puţin frecvente: Hipersudoraţie Erupţii cutanate, prurit, urticarie Dermatită exfoliativă, acnee, noduli cutanaţi, alopecie, piele uscată
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv Frecvente: Mai puţin frecvente: Artralgii, mialgii, crampe la nivelul membrelor inferioare Artrită
Tulburări renale şi ale căilor urinare Frecvente: Mai puţin frecvente: Albuminurie, anomalii urinare Hematurie, litiază renală, creşterea creatininei, infecţii ale tractului urinar, disurie, retenţie urinară
Tulburări ale aparatului genital şi sânului Mai puţin frecvente: Impotenţă, amenoree, ejaculare anormală, menoragie, metroragie
Tulburări generale Foarte frecvente: Frecvente: Sindrom de întrerupere, cefalee Astenie, febră, sindrom gripal, stare de rău, leziuni accidentale, frisoane, dureri toracice, dureri abdominale, durere lombară, durere
Leziuni, intoxicaţii şi complicaţii legate de procedurile utilizate Mai puţin frecvente: Hipotermie

Buprenorfina utilizată în monoterapie pentru tratamentul dependenţei de opioide a fost asociată cu următoarele simptome (>1 %): constipaţie, cefalee, insomnie, astenie, somnolenţă, greaţăşi vărsături, sincopăşi ameţeli, hipotensiune ortostaticăşi hipersudoraţie. Alte reacţii adverse (<0,1 %) au fost raportate în asociere cu utilizarea de buprenorfină ca monoterapie. Acestea sunt:

  • deprimare respiratorie (vezi pct. 4.4 şi 4.5),

  • necroză hepaticăşi hepatită (vezi pct. 4.4),

  • halucinaţii,

  • cazuri de bronhospasm, edem angioneurotic şi şoc anafilactic.

În cazuri de abuz intravenos au fost raportate reacţii locale, uneori septice şi hepatită acută potenţial gravă (vezi pct. 4.4).

La pacienţii cu dependenţă severă de medicamente, administrarea iniţială de buprenorfină poate produce un efect de sindrom de întrerupere similar celui asociat cu naloxona.

S-a raportat avortul spontan în cazul utilizării de buprenorfinăşi de buprenorfină-naloxonă. Nu se poate stabili o legătură cauzală, deoarece cazurile implică de obicei utilizarea altor medicamente sau prezenţa altor factori de risc pentru avortul spontan (vezi pct. 4.6).

S-a raportat un sindrom de întrerupere neonatal la nou-născuţii din femei care au primit buprenorfinăîn timpul sarcinii. Sindromul poate fi mai uşor şi cu durată mai scurtă decât cel care apare dupăagoniştii opioizi µ compleţi, cu durată scurtă de acţiune. Natura sindromului poate varia în funcţie de antecedentele mamei de utilizare a medicamentului (vezi pct. 4.6).

4.9 Supradozaj

În caz de supradozaj, trebuie instituite măsuri de susţinere generale, incluzând monitorizarea cardiacăşi respiratorie atentă a pacientului. Simptomul major care necesită intervenţie este deprimarea respiratorie, care poate duce la stop respirator şi deces. Dacă pacientul varsă, este necesară prudenţăpentru evitarea aspirării.

Tratament: Trebuie instituit tratamentul simptomatic al deprimării respiratorii şi măsurile standard de terapie intensivă. Trebuie asigurată libertatea căilor aeriene şi ventilaţia asistată sau controlată.

Pacientul trebuie transferat într-un mediu în care sunt disponibile echipamente complete de resuscitare.

Este recomandată utilizarea unui antagonist opioid (adică naloxonă), în pofida efectului modest pe care l-ar putea avea în ameliorarea simptomelor respiratorii determinate de buprenorfină comparativ cu efectele sale în cazul agenţilor opioizilor agonişti compleţi.

Trebuie luată în considerare durata lungă de acţiune a Suboxone când se stabileşte durata tratamentului şi a supravegherii medicale necesare pentru dispariţia efectelor unei supradoze.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: Medicamente utilizate în tratamentul dependenţei de opioide, codul ATC: N07BC51.

Mecanism de acţiune:

Buprenorfina este un antagonist/agonist parţial opioid care se leagă de receptorii cerebrali µ (miu) şi κ (kapa). Activitatea ei în cadrul tratamentului de întreţinere opioid este atribuită proprietăţilor sale lent reversibile în ceea ce priveşte receptorii µ, care după o perioadă lungă de timp, pot diminua nevoia de medicamente a pacienţilor dependenţi.

Efectele de limitare ale agoniştilor opioizi au fost observate în studii de farmacologie clinică la persoanele dependente de opioide.

Naloxona este un antagonist al receptorilor opioizi µ (miu). Când se administrează oral sau sublingual în doze uzuale la pacienţii cu sindrom de întrerupere la opioide, naloxona prezintă puţine efecte farmacologice sau deloc, datorită metabolizării sale aproape complete în timpul primului pasaj hepatic. Cu toate acestea, când se administrează intravenos la persoane dependente de opioide, prezenţa naloxonei din Suboxone produce efecte antagoniste opioide marcate şi sindrom de întrerupere la opioide, împiedicând astfel abuzul intravenos.

Eficacitatea clinică:

Datele cu privire la eficacitatea şi siguranţa utilizării Suboxone provin în principal dintr-un studiu clinic cu durată de un an, incluzând compararea randomizată, dublu orb, cu durată de 4 săptămâni a comprimatelor de Suboxone, buprenorfinăşi placebo urmată de un studiu al siguranţei Suboxone cu durată de 48 săptămâni. În acest studiu, 326 subiecţi dependenţi de heroină au fost repartizaţi aleatoriu să primească fie Suboxone 16 mg pe zi, fie buprenorfină 16 mg pe zi sau comprimate de placebo. Pentru subiecţii randomizaţi către oricare dintre tratamentele active, s-a început cu administrarea unui comprimat de buprenorfină de 8 mg în Ziua 1, urmat de 16 mg (două comprimate a 8 mg) de buprenorfină în Ziua 2. În Ziua 3, cei randomizaţi să primească Suboxone au fost trecuţi la comprimatul combinat. Subiecţii au fost consultaţi zilnic în clinică (de Luni până Vineri) pentru administrarea dozelor şi evaluarea eficacităţii. Pentru perioada week-end-urilor au fost furnizate doze pentru acasă. Principala comparaţie din studiu a fost evaluarea eficacităţii buprenorfinei şi Suboxone individual faţă de placebo. Procentul de probe urinare recoltate de trei ori pe săptămână, care au fost negative pentru opioide care nu aparţin studiului, a fost statistic mai mare atât în cazul Suboxone faţăde placebo (p<0,0001) cât şi în cazul buprenorfinei faţă de placebo (p<0,0001).

Într-un studiu dublu orb, dublu placebo, cu grupe paralele care a comparat soluţia etanolică de buprenorfină cu o substanţă activă de control agonistă complet, 162 subiecţi au fost repartizaţi aleatoriu să primească soluţia etanolică sublinguală de buprenorfină în doză de 8 mg pe zi (o dozăcare este aproximativ comparabilă cu 12 mg pe zi de Suboxone), sau două doze relativ mici din substanţa activă de control, dintre care una era suficient de mică pentru a constitui o alternativă la placebo, pe parcursul unei faze de inducţie cu durată între 3 şi 10 zile, unei faze de întreţinere de 16 săptămâni şi unei faze de detoxifiere de 7 săptămâni. Doza de buprenorfină a fost crescută până la doza de întreţinere până în Ziua 3; dozele de control activ au fost crescute progresiv. Pe baza continuării tratamentului şi a procentului de probe urinare recoltate de trei ori pe săptămână negative pentru opioide care nu aparţin studiului, buprenorfina a fost mai eficace decât substanţa de control în doză mică în ceea ce priveşte continuarea tratamentului de către dependenţii de heroinăşi reducerea utilizării de opioide de către aceştia în timpul tratamentului. Eficacitatea buprenorfinei, în doză de 8 mg pe zi, a fost similară cu cea a substanţei active de control în doză moderată, dar echivalenţa nu a fost demonstrată.

5.3 Proprietăţi farmacocinetice

Buprenorfina

Absorbţia:

Buprenorfina, în cazul administrării pe cale orală, este supusă metabolizării de prim pasaj prin Ndezalchilare şi glucuronoconjugare la nivelul intestinului subţire şi al ficatului. De aceea, utilizarea acestui medicament pe cale orală este inadecvată.

Concentraţiile plasmatice maxime sunt atinse la 90 minute după administrarea sublinguală. Concentraţiile plasmatice de buprenorfină au crescut în cazul dozei sublinguale de Suboxone. Atât Cmax cât şi ASC de buprenorfină au crescut cu creşterea dozei (în intervalul 4-16 mg), deşi creşterea nu a fost proporţională cu doza, ci mai mică.

Parametru farmacocinetic Suboxone 4 mg Suboxone 8 mg Suboxone 16 mg
Cmax · ng/ml 1,84 (39) 3,0 (51) 5,95 (38)
ASC0-48 oră · ng/ml 12,52 (35) 20,22 (43) 34,89 (33)

Distribuţie:

Absorbţia buprenorfinei este urmată de o fază de distribuţie rapidă (timp de înjumătăţire plasmaticăprin distribuţie între 2 şi 5 ore).

Metabolizare şi eliminare:

Buprenorfina este metabolizată prin 14-N-dezalchilare şi glucuronoconjugarea moleculei parentale şi a metabolitului dezalchilat. Datele clinice confirmă faptul că CYP3A4 este responsabil de Ndezalchilarea buprenorfinei. Buprenorfina N-dezalchilată este un agonist opioid µ (miu) cu activitate intrinsecă slabă.

Eliminarea buprenorfinei este bi- sau tri- exponenţială, şi prezintă un timp plasmatic mediu de înjumătăţire de 32 ore. Buprenorfina este eliminată în fecale prin excreţia biliară a metaboliţilor glucuroconjugaţi (70 %), restul fiind eliminată în urină.

Naloxona

Absorbţia şi distribuţia:

După administrare intravenoasă, naloxona este distribuită rapid (timp de înjumătăţire plasmatică prin distribuţie ~ 4 minute). După administrare pe cale orală, naloxona este rareori detectabilă în plasmă; după administrare pe cale sublinguală a Suboxone, concentraţiile plasmatice de naloxonă sunt mici şi scad rapid.

Metabolizare şi eliminare:

Medicamentul este metabolizat în ficat, în principal prin glucuronoconjugare şi este excretat în urină. Naloxona are un timp mediu de înjumătăţire plasmatică de 1,2 ore.

Categorii speciale de pacienţi:

Vârstnici: Nu sunt disponibile date de farmacocinetică de la pacienţii vârstnici.

Insuficienţă renală: Eliminarea pe cale renală are un rol relativ minor (~30 %) în clearance-ul global al Suboxone. Nu este necesară ajustarea dozei în raport cu funcţia renală, dar se recomandă prudenţăîn cazul administrării la subiecţi cu insuficienţă renală severă.

Insuficienţă hepatică: Eliminarea pe cale hepatică are un rol relativ important (~70 %) în clearance-ul total al Suboxone, iar acţiunea buprenorfinei poate fi prelungită la subiecţii cu afectare a clearanceului hepatic. Pot fi necesare doze iniţiale mai mici de Suboxone şi o creştere prudentă a dozelor la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată. Este contraindicată administrarea de Suboxone la pacienţi cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 4.3).

5.3 Date preclinice de siguranţă

Combinaţia de buprenorfinăşi naloxonă a fost investigată în studii de toxicitate acutăşi cu doze repetate (cu durată de până la 90 zile la şobolani) la animale. Nu a fost observată amplificare sinergicăa efectelor toxice. Reacţiile adverse au avut la bază activitatea farmacologică cunoscută a substanţelor cu efect agonist şi/sau antagonist opioid.

Asocierea (4:1) de clorhidrat de buprenorfinăşi clorhidrat de naloxonă nu a fost mutagenă într-un test de mutaţii bacteriene (testul Ames) şi nu prezentat efecte clastogenice într-un test citogenetic in vitro pe limfocite umane sau într-un test intravenos pe micronuclei la şobolan.

Studiile asupra funcţiei de reproducere cu administrare pe cale orală de buprenorfină: naloxonă(raport 1:1) au evidenţiat apariţia embrioletalităţii la şobolan, în prezenţa toxicităţii materne la toate dozele. Cea mai mică doză studiată a reprezentat expuneri multiple de 1x pentru buprenorfinăşi de 5x pentru naloxonă faţă de doza terapeutică maximă la om, calculată ca mg/m2. Nu s-au observat efecte toxice asupra dezvoltării la iepuri la doze toxice materne. În plus, nu au fost înregistrate efecte teratogene nici la şobolani, nici la iepuri. Nu s-a efectuat un studiu peri-postnatal cu Suboxone; cu toate acestea, administrarea pe cale orală de doze mari la mamă pe parcursul gestaţiei şi al perioadei de alăptare a dus la dificultăţi de parturiţie (posibil ca urmare a efectului sedativ al buprenorfinei), la

o mortalitate neonatală crescutăşi la o uşoară întârziere în ceea ce priveşte dezvoltarea unor funcţii neurologice (reflexul de redresare pe suprafaţăşi reflexul de tresărire) la şobolani nou-născuţi.

Administrarea de Suboxone în dieta şobolanilor, în doză de 500 ppm sau mai mare a determinat o reducere a fertilităţii, evidenţiată prin scăderea ratelor de concepţie la femele. O doză de 100 ppm în dietă (expunere la buprenorfină estimată ca fiind de aproximativ 2,4x faţă de doza de Suboxone de 24 mg, pe baza ASC, concentraţiile plasmatice de naloxonă au fost sub limita de detecţie la şobolan) nu a prezentat nici o reacţie adversă asupra fertilităţii femelelor.

A fost efectuat un studiu de carcinogenitate la şobolani cu Suboxone în doze de 7, 30 şi 120 mg/kg şi zi, cu expunere estimată ca fiind multiplu de 3 ori până la de 75 de ori faţă de o doză sublingualăzilnică la om de 16 mg, calculată ca mg/m2. În toate loturile, indiferent de doză, au fost observate creşteri semnificative statistic ale incidenţei adenoamelor cu celule interstiţiale testiculare (celule Leydig).

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Lactoză monohidrat, Manitol,

Amidon de porumb, Polividonă K 30, Acid citric anhidru, Citrat de sodiu, Stearat de magneziu, Acesulfam de potasiu, Aromă naturală de lămâie şi tei.

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

3 ani

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

7 comprimate în blistere de Nilon/Aluminiu/PVC.28 comprimate în blistere de Nilon/Aluminiu/PVC.Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Medicamentele care nu mai sunt necesare nu trebuie aruncate pe calea apei menajere sau a reziduurilor menajere. Pacienţii trebuie instruiţi să le înapoieze la o farmacie sau să îşi întrebe farmacistul cum să elimine medicamentele în conformitate cu reglementările locale. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

SP Europe Rue de Stalle, 73 B-1180 Bruxelles Belgia

  1. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

  2. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

  3. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

EU/1/06/359/003 EU/1/06/359/004

26 Septembrie 2006 Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului (EMEA) http://www.emea.europa.eu/

ANEXA II

A. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE FABRICAŢIE RESPONSABIL PENTRU ELIBERAREA SERIEI

B. CONDIŢIILE EMITERII AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

A. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE FABRICAŢIE RESPONSABIL PENTRU ELIBERAREA SERIEI

Numele şi adresa producătorului responsabil pentru eliberarea seriei

Reckitt Benckiser Healthcare (UK) Ltd Dansom Lane Hull, East Yorkshire HU8 7DS Marea Britanie

B. CONDIŢIILE EMITERII AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

• CONDIŢII SAU RESTRICŢII PRIVIND FURNIZAREA ŞI UTILIZAREA IMPUSE DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Medicament cu eliberare pe bază de prescripţie medicală specialăşi restrictivă (Vezi Anexa I: Rezumatul caracteristicilor produsului, pct. 4.2).

Tratamentul de substituţie pentru dependenţa de medicamente opioide este destinat utilizării la adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 15 ani, care au fost de acord să fie trataţi pentru dependenţă, în cadrul tratamentului medical, social şi psihologic, de către medici cu experienţă în tratamentul toxicomaniei/dependenţei de opioide.

CONDIŢII SAU RESTRICŢII CU PRIVIRE LA SIGURANŢA ŞI EFICACITATEA UTILIZĂRII MEDICAMENTULUI

Nu este cazul.

ALTE CONDIŢII

Deţinătorul acestei autorizaţii de punere pe piaţă (DAPP) trebuie să garanteze că sistemul de farmacovigilenţă este disponibil şi funcţionează înainte de lansarea medicamentului pe piaţăşi pe toată durata de utilizare a medicamentului comercializat.

DAPP se angajează să efectueze studiile şi activităţile suplimentare de farmacovigilenţă descrise în Planul de Farmacovigilenţă.

Trebuie furnizat un Plan de Gestionare a Riscurilor actualizat conform Ghidului CHMP referitoare la Sistemele de Gestionare a Riscului pentru medicamentele de uz uman.

ANEXA III ETICHETAREA ŞI PROSPECTUL

A. ETICHETAREA

INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR CUTIE CU 7 şi 28 COMPRIMATE A 2 MG

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Suboxone 2 mg/0,5 mg comprimate sublinguale buprenorfină/naloxonă

2. DECLARAREA SUBSTANŢEI(LOR) ACTIVE

Fiecare comprimat sublingual conţine buprenorfină 2 mg sub formă de clorhidrat de buprenorfinăşi naloxonă 0,5 mg sub formă de clorhidrat dihidrat de naloxonă.

3. LISTA EXCIPIENŢILOR

Conţine lactoză monohidrat. A se citi prospectul pentru informaţii suplimentare.

4. FORMA FARMACEUTICĂŞI CONŢINUTUL

7 comprimate sublinguale

28 comprimate sublinguale

5. MODUL ŞI CALEA(CĂILE) DE ADMINISTRARE

SublingualăA nu se înghiţi. Ţineţi comprimatul sub limbă până se dizolvă. A se citi prospectul înainte de utilizare.

6. ATENŢIONARE SPECIALĂ PRIVIND FAPTUL CĂ MEDICAMENTUL NU TREBUIE PĂSTRAT LA ÎNDEMÂNA ŞI VEDEREA COPIILOR

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

  1. ALTĂ(E) ATENŢIONARE(ĂRI) SPECIALĂ(E), DACĂ ESTE(SUNT) NECESARĂ(E)

  2. DATA DE EXPIRARE

  3. CONDIŢII SPECIALE DE PĂSTRARE

  4. PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL

  5. NUMELE ŞI ADRESA DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EXP

SP Europe Rue de Stalle 73 B-1180 Bruxelles, Belgia

12. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/06/359/001 7 comprimate sublinguale EU/1/06/359/002 28 comprimate sublinguale

13. SERIA DE FABRICAŢIE

Serie

14. CLASIFICARE GENERALĂ PRIVIND MODUL DE ELIBERARE

Medicament eliberat pe bază de prescripţie medicală.

  1. INSTRUCŢIUNI DE UTILIZARE

  2. INFORMAŢII ÎN BRAILLE

Suboxone 2 mg/0,5 mg

INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR CUTIE CU 7 şi 28 COMPRIMATE A 8 MG

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Suboxone 8 mg/2 mg comprimate sublinguale buprenorfină / naloxonă

2. DECLARAREA SUBSTANŢEI(LOR) ACTIVĂ(E)

Fiecare comprimat sublingual conţine 8 mg buprenorfină sub formă de clorhidrat de buprenorfinăşi 2 mg naloxonă sub formă de clorhidrat dihidrat de naloxonă.

3. LISTA EXCIPIENŢILOR

Conţine monohidrat de lactoză. A se vedea prospectul pentru informaţii suplimentare.

4. FORMA FARMACEUTICĂŞI CONŢINUTUL

7 comprimate sublinguale

28 comprimate sublinguale

5. MODUL ŞI CALEA (CĂILE) DE ADMINISTRARE

SublingualăA nu se înghiţi. Ţineţi comprimatul sub limbă până se dizolvă. A se citi prospectul înainte de utilizare.

6. ATENŢIONARE SPECIALĂ PRIVIND FAPTUL CĂ MEDICAMENTUL NU TREBUIE PĂSTRAT LA ÎNDEMÂNA ŞI VEDEREA COPIILOR

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

  1. ALTĂ(E) ATENŢIONARE(ĂRI) SPECIALĂ(E), DACĂ ESTE(SUNT) NECESARĂ(E)

  2. DATA DE EXPIRARE

  3. CONDIŢII SPECIALE DE PĂSTRARE

  4. PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL

  5. NUMELE ŞI ADRESA DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EXP

SP Europe Rue de Stalle 73 B-1180 Bruxelles, Belgia

12. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/06/359/003 7 comprimate sublinguale EU/1/06/359/004 28 comprimate sublinguale

13. SERIA DE FABRICAŢIE

Serie

14. CLASIFICARE GENERALĂ PRIVIND MODUL DE ELIBERARE

Medicament eliberat pe bază de prescripţie medicală.

  1. INSTRUCŢIUNI DE UTILIZARE

  2. INFORMAŢII ÎN BRAILLE

Suboxone 8 mg/2 mg

MINIMUM DE INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE BLISTER SAU PE FOLIE TERMOSUDATĂ

CUTIE CU 7 şi 28 COMPRIMATE A 2 MG

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Suboxone 2 mg/0,5 mg comprimate sublinguale buprenorfină/naloxonă

2. NUMELE DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

SP Europe

3. DATA DE EXPIRARE

EXP

4. SERIA DE FABRICAŢIE

Serie

5. ALTE INFORMAŢII

MINIMUM DE INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE BLISTER SAU PE FOLIE TERMOSUDATĂ

CUTIE CU 7 şi 28 COMPRIMATE A 8 MG

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Suboxone 8 mg/2 mg comprimate sublinguale buprenorfină / naloxonă

2. NUMELE DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

SP Europe

3. DATA DE EXPIRARE

EXP

4. SERIA DE FABRICAŢIE

Serie

5. ALTE INFORMAŢII

B. PROSPECTUL

PROSPECT: INFORMAŢII PENTRU UTILIZATOR

Suboxone 2 mg/0,5 mg comprimate sublinguale

buprenorfină/naloxonă

Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să luaţi acest medicament.

- Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi.

-
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
-Acest medicament a fost prescris pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor persoane. Le poate face rău, chiar dacă au aceleaşi simptome cu ale dumneavoastră.
-
Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversănemenţionată în acest prospect, vă rugăm să-i spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.

În acest prospect găsiţi:

  1. Ce este Suboxone şi pentru ce se utilizează

  2. Înainte să luaţi Suboxone

  3. Cumsă luaţi Suboxone

  4. Reacţii adverse posibile

  5. Cum se păstrează Suboxone

  6. Informaţii suplimentare

1. CE ESTE SUBOXONE ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ

Medicament utilizat în dependenţa de opioide.

Suboxone face parte dintr-un program de tratament medical, social şi psihologic pentru pacienţii dependenţi de medicamente opioide (narcotice). Tratamentul este prescris şi monitorizat de către medici specialişti în tratamentul dependenţei de medicamente.

Tratamentul cu Suboxone comprimate sublinguale este destinat pentru utilizare la adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 15 ani.

2. ÎNAINTE SĂ LUAŢI SUBOXONE

Nu luaţi Suboxone

-
dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la buprenorfină, naloxonă sau la oricare dintre celelalte componente ale Suboxone,
-
dacă aveţi probleme grave cu respiraţia,
-
dacă aveţi probleme grave cu ficatul,
-
dacă aveţi intoxicaţie alcoolică sau dacă aveţi delirium tremens.

Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Suboxone

Utilizare eronatăşi abuz Unele persoane au decedat din cauza insuficienţei respiratorii (incapacitatea de a respira) deoarece au abuzat de buprenorfină sau au luat-o în asociere cu alte deprimante ale sistemului nervos central, cum sunt alcoolul etilic, benzodiazepinele (tranchilizantele) sau alte opioide.

În cazul abuzului, au fost raportate cazuri de afecţiuni hepatice acute (probleme cu ficatul), mai ales în cazul utilizării căii intravenoase şi a unei doze mari. Aceste afecţiuni pot fi determinate de condiţii speciale cum sunt infecţiile virale (hepatita cronică C), abuzul de alcool etilic, anorexia, sau asocierile medicamentoase (de exemplu: analogi nucleozidici antiretrovirali, acid acetilsalicilic (aspirină), amiodaronă, izoniazidă, valproat). Dacă aveţi simptome de oboseală severă, mâncărimi sau dacăpielea ori ochii dumneavoastră devin galbene, spuneţi-i imediat medicului dumneavoastră, astfel încât să puteţi primi tratamentul adecvat.

Acest medicament poate determina apariţia simptomelor de sevraj dacă îl luaţi la mai puţin de şase ore după ultima utilizare a unui narcotic (de exemplu morfină, heroină) sau la mai puţin de 24 ore după ce aţi utilizat metadonă.

Acest medicament poate determina somnolenţă, efect care poate fi amplificat de alcoolul etilic sau de medicamentele împotriva anxietăţii.

Atenţionaţi-l pe medicul dumneavoastră dacă:

-aţi prezentat recent leziuni craniene sau boli cerebrale,

-aveţi tensiune arterială scăzută,

- în cazul bărbaţilor: prezentaţi tulburări urinare (mai ales legate de prostata mărită).

Acest medicament poate masca durerea care reflectă anumite boli. Nu uitaţi să îi spuneţi medicului dumneavoastră că luaţi acest medicament.

Acest medicament poate determina scăderea bruscă a tensiunii arteriale, făcându-vă să vă simţiţi ameţit dacă vă ridicaţi prea repede în picioare.

Acest medicament poate determina dependenţă.

Sportivii trebuie atenţionaţi că acest medicament, datorită substanţelor sale active, poate determina o reacţie pozitivă la “testarea antidoping”.

Atenţionaţi-l pe medicul dumneavoastră dacă:

-
aveţi astm bronşic sau alte probleme de respiraţie,
-
aveţi boli renale,
-
aveţi boli hepatice.

Utilizarea altor medicamente

Utilizarea altor medicamente poate determina creşterea reacţiilor adverse ale buprenorfinei, iar utilizarea acestor medicamente trebuie monitorizată cu atenţie:

  • tranchilizante

  • medicamente anxiolitice

  • antidepresive

  • benzodiazepine

  • anumite medicamente utilizate în tratamentul hipertensiunii arteriale.

Dacă medicul dumneavoastră vă prescrie benzodiazepine, nu trebuie să luaţi mai mult decât doza prescrisă. Administrarea acestui medicament împreună cu benzodiazepine (medicamente utilizate pentru tratarea anxietăţii sau tulburărilor de somn) poate determina decesul prin insuficienţărespiratorie.

Următoarele medicamente pot determina creşterea concentraţiilor sanguine de buprenorfină, astfel încât utilizarea acestor medicamente concomitent cu Suboxone trebuie monitorizată cu atenţie şi poate necesita în anumite cazuri o reducere a dozei, de către medicul dumneavoastră:

  • antiretrovirale (ritonavir, nelfinavir, indinavir)

  • ketoconazol

  • itraconazol

Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.

Utilizarea Suboxone cu alimente şi băuturi

Nu luaţi Suboxone cu băuturi alcoolice, deoarece este posibil ca alcoolul etilic să intensifice somnolenţa determinată de Suboxone.

Sarcina şi alăptarea

Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice medicament. Nu trebuie să utilizaţi Suboxone în timpul sarcinii. Spuneţi-i medicului dumneavoastră dacă sunteţi gravidă sau dacă intenţionaţi să rămâneţi gravidă. El va decide dacă tratamentul dumneavoastrătrebuie continuat cu un alt medicament.

Deoarece medicamentul se elimină în lapte şi poate afecta negativ copilul alăptat, trebuie săîntrerupeţi alăptarea în timpul tratamentului cu Suboxone.

Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor

Suboxone poate determina somnolenţă. Dacă vă simţiţi obosit, nu conduceţi vehicule şi nu folosiţi utilaje .

Informaţii importante privind unele componente ale Suboxone

Suboxone conţine lactoză. Dacă medicul dumneavoastră v-a spus că aveţi intoleranţă la unele categorii de glucide, vă rugăm să-l întrebaţi înainte de a lua acest medicament.

3. CUMSĂ LUAŢI SUBOXONE

Calea de administrare sublinguală este singura cale eficace pentru acest medicament. Nu înghiţiţi comprimatele.

Ţineţi comprimatul sub limbă, până se dizolvă. Acest lucru poate dura 5-10 minute.

Luaţi doza o dată pe zi.

Medicul dumneavoastră va stabili care este cea mai potrivită doză pentru dumneavoastră. Pe parcursul tratamentului, medicul poate ajusta doza, în funcţie de răspunsul dumneavoastră. Pentru a obţine beneficiile maxime în urma tratamentului cu Suboxone, trebuie să îi spuneţi medicului dumneavoastrădespre toate medicamentele pe care le luaţi, inclusiv despre consumul de alcool etilic, medicamente care conţin alcool etilic, droguri, şi orice medicament eliberat pe bază de reţetă pe care îl luaţi şi care nu v-a fost prescris de medicul dumneavoastră.

După prima doză de Suboxone, este posibil să aveţi unele simptome de sevraj la opioide, vezi punctul 4 “REACŢII ADVERSE POSIBILE”.

Durata tratamentului

Durata tratamentului va fi stabilită pentru fiecare caz în parte, de către medic. După o perioadă de tratament cu evoluţie favorabilă, medicul poate reduce treptat doza la o doză de întreţinere mai mică. În funcţie de starea dumneavoastră, doza de Suboxone poate fi redusă în continuare, sub supraveghere medicală atentă, şi în cele din urmă poate fi întreruptă definitiv. Nu modificaţi în nici un fel tratamentul şi nu întrerupeţi tratamentul fără a cere sfatul medicului care vă tratează.

Eficacitatea acestui tratament depinde de:

-doză, -asocierea cu tratamentul medical, psihologic şi social.

Dacă credeţi că efectul Suboxone este prea puternic sau prea slab, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

Dacă luaţi mai mult decât trebuie din Suboxone

În caz de supradozaj cu buprenorfină, trebuie să mergeţi sau să fiţi dus imediat la camera de gardă a unui spital, pentru tratament. Anunţaţi-vă imediat medicul sau farmacistul.

Dacă uitaţi să luaţi Suboxone

Adresaţi-vă medicului.

Dacă încetaţi să luaţi Suboxone

Întreruperea bruscă a tratamentului poate determina simptome de sevraj.

Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest produs, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

4. REACŢII ADVERSE POSIBILE

Ca toate medicamentele, Suboxone poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

După prima doză de Suboxone, este posibil să aveţi unele simptome de sevraj la opioide, vezi punctul 3, “CUM SĂ LUAŢI SUBOXONE”.

Reacţii adverse foarte frecvente (care apar la cel puţin 1 din 10 pacienţi) care pot apare în cazul utilizării de Suboxone sunt: insomnia, constipaţia, greaţa, hipersudoraţia, durerile de cap, sindromul de sevraj.

Reacţii adverse frecvente (care apar la cel puţin 1 din 100 pacienţi) care pot apare în cazul tratamentului cu Suboxone sunt: scăderea în greutate, umflarea (mâinilor şi picioarelor), oboseala, somnolenţa, anxietatea, nervozitatea, furnicăturile, depresia, scăderea apetitului sexual, spasmele musculare, gânduri anormale, tulburări de lăcrimare, vedere înceţoşată, bufeuri, creşterea presiunii arteriale, migrenă, rinoree, durere în gât şi durere la înghiţire, tuse accentuată, disconfort gastric, diaree, funcţie hepatică anormală, pierderea apetitului, flatulenţă, vărsături, erupţii cutanate, prurit, urticarie, dureri, durere articulară, durere musculară, crampe la nivelul membrelor inferioare, impotenţă, urină anormală, durere abdominală, durere lombară, slăbiciune, infecţii, frisoane, durere toracică, febră, sindrom gripal, senzaţie generală de disconfort, leziuni accidentale, leşin şi ameţeli, scăderea tensiunii arteriale la ridicarea în picioare din poziţie şezând sau întins.

Reacţii adverse mai puţin frecvente (care apar la cel puţin 1 din 1.000 pacienţi) care pot apare în cazul utilizării de Suboxone sunt: umflarea ganglionilor (noduli limfatici), agitaţie, tremor, vise anormale, activitate musculară excesivă, depersonalizare (nu vă simţiţi ca propria persoană), dependenţă de medicament, amnezie (tulburări de memorie), pierderea interesului, senzaţie exagerată de bine, convulsii (crize convulsive), tulburare de vorbire, dimensiune mică a pupilelor, probleme cu urinarea, conjunctivită, ritm cardiac rapid sau lent, hipotensiune arterială, palpitaţii, infarct miocardic (atac de cord), dificultăţi respiratorii, astm bronşic, căscat, dureri şi inflamaţii la nivelul cavităţii bucale, modificări de culoare ale limbii, acnee, noduli cutanaţi, căderea părului, piele uscată sau scuamoasă, inflamaţia articulaţiilor, infecţii de tract urinar, sânge în urină, ejaculare anormală, probleme menstruale sau vaginale, calculi renali, sensibilitate la frig sau cald, reacţie alergică, sentimente de ostilitate.

Rareori (apărând la cel puţin 1 din 10000 pacienţi), următoarele reacţii adverse au apărut în cazul utilizării de buprenorfină în monoterapie:

- deprimare respiratorie (dificultăţi respiratorii severe) – vezi “Aveţi grijă deosebită când utilizaţi

Suboxone”, -probleme hepatice cu sau fără icter – vezi “Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Suboxone”,

- halucinaţii.

Abuzul cu acest medicament prin injectare poate determina simptome de sevraj, infecţii, alte reacţii cutanate şi probleme hepatice potenţial grave – vezi “Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Suboxone”.

Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversănemenţionată în acest prospect, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.

5. CUMSE PĂSTREAZĂ SUBOXONE

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

Nu utilizaţi Suboxone după data de expirare înscrisă pe cutie. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei menajere sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să eliminaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

6. INFORMAŢII SUPLIMENTARE

Ce conţine Suboxone

- Substanţele active sunt buprenorfina şi naloxona. Fiecare comprimat conţine buprenorfină 2 mg sub formă de clorhidrat de bruprenorfinăşi naloxonă 0,5 mg sub formă de clorhidrat dihidrat de naloxonă.

-Celelalte componente sunt lactoză monohidrat, manitol, amidon de porumb, polividonă K30, acid citric anhidru, citrat de sodiu, stearat de magneziu, acesulfam de potasiu şi arome naturale de lămâie şi tei.

Cum arată Suboxone şi conţinutul ambalajului

Comprimate sublinguale, de culoare albă, biconvexe, hexagonale, marcate cu un simbol în formă de sabie pe una dintre feţe şi cu “N2” pe cealaltă faţă, ambalate în cutii cu 7 şi 28 comprimate. Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţăşi producătorul

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă: SP Europe, Rue de Stalle 73, B-1180 Bruxelles, Belgia. Producător: Reckitt Benckiser Healthcare (UK) Ltd, Dansom Lane, Hull, East Yorkshire HU8 7DS, Marea Britanie.

Pentru orice informaţii despre acest medicament, vă rugăm să contactaţi reprezentanţii locali ai deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă:

België/Belgique/BelgienLuxembourg/Luxemburg

Rue de Stalle/Stallestraat 73 Rue de Stalle 73 B-1180 Bruxelles/Brussel/Brüssel B-1180 Bruxelles/Brüssel Tél/Tel: + 32-(0)2 370 92 11 Belgique/Belgien

Tél/Tel: + 32-(0)2 370 92 11

България

ИйстПаркТрейдЦентърБул. „Н.Й.Вапцаров” 53А, ет. 2 BG-София 1407 Тел.: +359 2 806 3030

Česká republika

Ke Štvanici 3 CZ-186 00 Praha 8 Tel: +420 221771250

Danmark

Lautrupbjerg 2 DK-2750 Ballerup Tlf: + 45-44 39 50 00

Deutschland

Thomas-Dehler-Straße 27 D-81737 München Tel: + 49-(0)89 627 31-0

Eesti

Järvevana tee 9 EE-11314 Tallinn Tel: + 372 654 96 86

Ελλάδα

Αγίου∆ηµητρίου 63 GR-174 55 ΆλιµοςTηλ.: + 30-210 98 97 300

España

Km. 36, Ctra. Nacional I E-28750 San Agustín de Guadalix – Madrid Tel: + 34-91 848 85 00

France

34 avenue Léonard de Vinci F-92400 Courbevoie Tél: + 33-(0)1 80 46 40 40

Ireland

Shire Park Welwyn Garden City Hertfordshire AL7 1TW Tel: +44-(0)1 707 363 636

Ísland

Hörgatún 2 IS-210 Garðabær Sími: + 354 535 70 00

Magyarország

Alkotás u. 53. H-1123 Budapest Tel.: +36 1 457-8500

Malta

168 Christopher Street MT-VLT02 Valletta Tel: + 356-21 23 21 75

Nederland

Walmolen 1 NL-3994 DL Houten Tel: + 31-(0)800 9999000

Norge

Pb. 398 N-1326 Lysaker Tlf: + 47 67 16 64 50

Österreich

Am Euro Platz 2 A-1120 Wien Tel: +43-(0) 1 813 12 31

Polska

Ul. Taśmowa 7 PL-02-677 Warszawa Tel.: + 48-(0)22 478 41 50

Portugal

Rua Agualva dos Açores 16 P-2735-557 Agualva-Cacém Tel: +351-21 433 93 00

România

Şos. Bucureşti-Ploieşti, nr. 17-21, Băneasa Center, et. 8, sector 1 RO-013682 Bucureşti Tel: + 40 21 233 35 30

Slovenija

Dunajska 22 SI-1000 Ljubljana Tel: + 386 01 3001070

Slovenská republika

Strakova 5 SK-811 01 Bratislava Tel: + 421 (2) 5920 2712

Italia Suomi/Finland

Via fratelli Cervi snc, PL 86/PB 86 Centro Direzionale Milano Due FIN-02151 Espoo/Esbo Palazzo Borromini Puh/Tel: + 358-(0)20-7570 300 I-20090 Segrate (Milano) Tel: + 39-02 21019.1

Κύπρος Sverige

ΟδόςΑγίουΝικολάου, 8 Box 6185 CY-1055 ΛευκωσίαS-102 33 Stockholm Τηλ: +357-22 757188 Tel: + 46-(0)8 522 21 500

Latvija United Kingdom

Bauskas 58a -401 Shire Park Rīga, LV-1004 Welwyn Garden City Tel: + 371-7 21 38 25 Hertfordshire AL7 1TW - UK

Tel: + 44-(0)1 707 363 636

Lietuva

Kęstučio g. 65/40 LT-08124 Vilnius Tel: + 370 52 101868

Acest prospect a fost aprobat în

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului (EMEA) http://www.emea.europa.eu/

PROSPECT: INFORMAŢII PENTRU UTILIZATOR

Suboxone 8 mg/2 mg comprimate sublinguale

buprenorfină/naloxonă

Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să luaţi acest medicament.

- Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi.

-
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
-Acest medicament a fost prescris pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor persoane. Le poate face rău, chiar dacă au aceleaşi simptome cu ale dumneavoastră.
-
Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversănemenţionată în acest prospect, vă rugăm să-i spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.

În acest prospect găsiţi:

  1. Ce este Suboxone şi pentru ce se utilizează

  2. Înainte să luaţi Suboxone

  3. Cumsă luaţi Suboxone

  4. Reacţii adverse posibile

  5. Cum se păstrează Suboxone

  6. Informaţii suplimentare

1. CE ESTE SUBOXONE ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ

Medicament utilizat în dependenţa de opioide.

Suboxone face parte dintr-un program de tratament medical, social şi psihologic pentru pacienţii dependenţi de medicamente opioide (narcotice). Tratamentul este prescris şi monitorizat de către medici specialişti în tratamentul dependenţei de medicamente.

Tratamentul cu Suboxone comprimate sublinguale este destinat pentru utilizare la adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 15 ani.

2. ÎNAINTE SĂ LUAŢI SUBOXONE

Nu luaţi Suboxone

-
dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la buprenorfină, naloxonă sau la oricare dintre celelalte componente ale Suboxone,
-
dacă aveţi probleme grave cu respiraţia,
-
dacă aveţi probleme grave cu ficatul,
-
dacă aveţi intoxicaţie alcoolică sau dacă aveţi delirium tremens.

Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Suboxone

Utilizare eronatăşi abuz Unele persoane au decedat din cauza insuficienţei respiratorii (incapacitatea de a respira) deoarece au abuzat de buprenorfină sau au luat-o în asociere cu alte deprimante ale sistemului nervos central, cum sunt alcoolul etilic, benzodiazepinele (tranchilizantele) sau alte opioide.

În cazul abuzului, au fost raportate cazuri de afecţiuni hepatice acute (probleme cu ficatul), mai ales în cazul utilizării căii intravenoase şi a unei doze mari. Aceste afecţiuni pot fi determinate de condiţii speciale cum sunt infecţiile virale (hepatita cronică C), abuzul de alcool etilic, anorexia, sau asocierile medicamentoase (de exemplu: analogi nucleozidici antiretrovirali, acid acetilsalicilic (aspirină), amiodaronă, izoniazidă, valproat). Dacă aveţi simptome de oboseală severă, mâncărimi sau dacăpielea ori ochii dumneavoastră devin galbene, spuneţi-i imediat medicului dumneavoastră, astfel încât să puteţi primi tratamentul adecvat.

Acest medicament poate determina apariţia simptomelor de sevraj dacă îl luaţi la mai puţin de şase ore după ultima utilizare a unui narcotic (de exemplu morfină, heroină) sau la mai puţin de 24 ore după ce aţi utilizat metadonă.

Acest medicament poate determina somnolenţă, efect care poate fi amplificat de alcoolul etilic sau de medicamentele împotriva anxietăţii.

Atenţionaţi-l pe medicul dumneavoastră dacă:

-aţi prezentat recent leziuni craniene sau boli cerebrale,

-aveţi tensiune arterială scăzută,

- în cazul bărbaţilor: prezentaţi tulburări urinare (mai ales legate de prostata mărită).

Acest medicament poate masca durerea care reflectă anumite boli. Nu uitaţi să îi spuneţi medicului dumneavoastră că luaţi acest medicament.

Acest medicament poate determina scăderea bruscă a tensiunii arteriale, făcându-vă să vă simţiţi ameţit dacă vă ridicaţi prea repede în picioare.

Acest medicament poate determina dependenţă.

Sportivii trebuie atenţionaţi că acest medicament, datorită substanţelor sale active, poate determina o reacţie pozitivă la “testarea antidoping”.

Atenţionaţi-l pe medicul dumneavoastră dacă:

-
aveţi astm bronşic sau alte probleme de respiraţie,
-
aveţi boli renale,
-
aveţi boli hepatice.

Utilizarea altor medicamente

Utilizarea altor medicamente poate determina creşterea reacţiilor adverse ale buprenorfinei, iar utilizarea acestor medicamente trebuie monitorizată cu atenţie:

  • tranchilizante

  • medicamente anxiolitice

  • antidepresive

  • benzodiazepine

  • anumite medicamente utilizate în tratamentul hipertensiunii arteriale.

Dacă medicul dumneavoastră vă prescrie benzodiazepine, nu trebuie să luaţi mai mult decât doza prescrisă. Administrarea acestui medicament împreună cu benzodiazepine (medicamente utilizate pentru tratarea anxietăţii sau tulburărilor de somn) poate determina decesul prin insuficienţărespiratorie.

Următoarele medicamente pot determina creşterea concentraţiilor sanguine de buprenorfină, astfel încât utilizarea acestor medicamente concomitent cu Suboxone trebuie monitorizată cu atenţie şi poate necesita în anumite cazuri o reducere a dozei de către medicul dumneavoastră:

  • antiretrovirale (ritonavir, nelfinavir, indinavir)

  • ketoconazol

  • itraconazol

Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.

Utilizarea Suboxone cu alimente şi băuturi

Nu luaţi Suboxone cu băuturi alcoolice, deoarece este posibil ca alcoolul etilicsă intensifice somnolenţa determinată de Suboxone.

Sarcina şi alăptarea

Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice medicament. Nu trebuie să utilizaţi Suboxone în timpul sarcinii. Spuneţi-i medicului dumneavoastră dacă sunteţi gravidă sau dacă intenţionaţi să rămâneţi gravidă. El va decide dacă tratamentul dumneavoastrătrebuie continuat cu un alt medicament.

Deoarece medicamentul se elimină în lapte şi poate afecta negativ copilul alăptat, trebuie săîntrerupeţi alăptarea în timpul tratamentului cu Suboxone.

Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor

Suboxone poate determina somnolenţă. Dacă vă simţiţi obosit, nu conduceţi vehicule şi nu folosiţi utilaje.

Informaţii importante privind unele componente ale Suboxone

Suboxone conţine lactoză. Dacă medicul dumneavoastră v-a spus că aveţi intoleranţă la unele categorii de glucide, vă rugăm să-l întrebaţi înainte de a lua acest medicament.

3. CUMSĂ LUAŢI SUBOXONE

Calea de administrare sublinguală este singura cale eficace pentru acest medicament. Nu înghiţiţi comprimatele.

Ţineţi comprimatul sub limbă, până se dizolvă. Acest lucru poate dura 5-10 minute.

Luaţi doza o dată pe zi.

Medicul dumneavoastră va stabili care este cea mai potrivită doză pentru dumneavoastră. Pe parcursul tratamentului, medicul poate ajusta doza, în funcţie de răspunsul dumneavoastră. Pentru a obţine beneficiile maxime în urma tratamentului cu Suboxone, trebuie să îi spuneţi medicului dumneavoastrădespre toate medicamentele pe care le luaţi, inclusiv despre consumul de alcool etilic, medicamente care conţin alcool etilic, droguri, şi orice medicament eliberat pe bază de reţetă pe care îl luaţi şi care nu v-a fost prescris de medicul dumneavoastră.

După prima doză de Suboxone, este posibil să aveţi unele simptome de sevraj la opioide, vezi punctul 4 “REACŢII ADVERSE POSIBILE”.

Durata tratamentului

Durata tratamentului va fi stabilită pentru fiecare caz în parte de către medic. După o perioadă de tratament cu evoluţie favorabilă, medicul poate reduce treptat doza la o doză de întreţinere mai mică. În funcţie de starea dumneavoastră, doza de Suboxone poate fi redusă în continuare, sub supraveghere medicală atentă, şi în cele din urmă poate fi întreruptă definitiv. Nu modificaţi în nici un fel tratamentul şi nu întrerupeţi tratamentul fără a cere sfatul medicului care vă tratează.

Eficacitatea acestui tratament depinde de:

-doză, -asocierea cu tratamentul medical, psihologic şi social asociat.

Dacă credeţi că efectul Suboxone este prea puternic sau prea slab, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

Dacă luaţi mai mult decât trebuie din Suboxone

În caz de supradozaj cu buprenorfină, trebuie să mergeţi sau să fiţi dus imediat la camera de gardă a unui spital, pentru tratament. Anunţaţi-vă imediat medicul sau farmacistul.

Dacă uitaţi să luaţi Suboxone

Adresaţi-vă medicului.

Dacă încetaţi să luaţi Suboxone

Întreruperea bruscă a tratamentului poate determina simptome de sevraj.

Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest produs, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

4. REACŢII ADVERSE POSIBILE

Ca toate medicamentele, Suboxone poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

După prima doză de Suboxone, este posibil să aveţi unele simptome de sevraj la opioide, vezi punctul 3, “CUM SĂ LUAŢI SUBOXONE”.

Reacţii adverse foarte frecvente (care apar la cel puţin 1 din 10 pacienţi) care pot apare în cazul utilizării de Suboxone sunt: insomnia, constipaţia, greaţa, hipersudoraţia, durerile de cap, sindromul de sevraj.

Reacţii adverse frecvente (care apar la cel puţin 1 din 100 pacienţi) care pot apare în cazul tratamentului cu Suboxone sunt: scăderea în greutate, umflarea (mâinilor şi picioarelor), oboseala, somnolenţa, anxietatea, nervozitatea, furnicăturile, depresia, scăderea apetitului sexual, spasmele musculare, gânduri anormale, tulburări de lăcrimare, vedere înceţoşată, bufeuri, creşterea presiunii arteriale, migrenă, rinoree, durere în gât şi durere la înghiţire, tuse accentuată, disconfort gastric, diaree, funcţie hepatică anormală, pierderea apetitului, flatulenţă, vărsături, erupţii cutanate, prurit, urticarie, dureri, durere articulară, durere musculară, crampe la nivelul membrelor inferioare, impotenţă, urină anormală, durere abdominală, durere lombară, slăbiciune, infecţii, frisoane, durere toracică, febră, sindrom gripal, senzaţie generală de disconfort, leziuni accidentale, leşin şi ameţeli, scăderea tensiunii arteriale la ridicarea în picioare din poziţie şezând sau întins.

Reacţii adverse mai puţin frecvente (care apar la cel puţin 1 din 1.000 pacienţi) care pot apare în cazul utilizării de Suboxone sunt: umflarea ganglionilor (noduli limfatici), agitaţie, tremor, vise anormale, activitate musculară excesivă, depersonalizare (nu vă simţiţi ca propria persoană), dependenţă de medicament, amnezie (tulburări de memorie), pierderea interesului, senzaţie exagerată de bine, convulsii (crize convulsive), tulburare de vorbire, dimensiune mică a pupilelor, probleme cu urinarea, conjunctivită, ritm cardiac rapid sau lent, hipotensiune arterială, palpitaţii, infarct miocardic (atac de cord), dificultăţi respiratorii, astm bronşic, căscat, dureri şi inflamaţii la nivelul cavităţii bucale, modificări de culoare ale limbii, acnee, noduli cutanaţi, căderea părului, piele uscată sau scuamoasă, inflamaţia articulaţiilor, infecţii de tract urinar, sânge în urină, ejaculare anormală, probleme menstruale sau vaginale, calculi renali, sensibilitate la frig sau cald, reacţie alergică, sentimente de ostilitate.

Rareori (apărând la cel puţin 1 din 10000 pacienţi), următoarele reacţii adverse au apărut în cazul utilizării de buprenorfină în monoterapie: -deprimare respiratorie (dificultăţi respiratorii severe) – vezi “Aveţi grijă deosebită când utilizaţi

Suboxone”, -probleme hepatice cu sau fără icter – vezi “Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Suboxone”,

- halucinaţii.

Abuzul cu acest medicament prin injectare poate determina simptome de sevraj, infecţii, alte reacţii cutanate şi probleme hepatice potenţial grave – vezi “Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Suboxone”.

Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversănemenţionată în acest prospect, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.

5. CUMSE PĂSTREAZĂ SUBOXONE

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

Nu utilizaţi Suboxone după data de expirare înscrisă pe cutie. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei menajere sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să eliminaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

6. INFORMAŢII SUPLIMENTARE

Ce conţine Suboxone

- Substanţele active sunt buprenorfina şi naloxona. Fiecare comprimat conţine buprenorfină 8 mg sub formă de clorhidrat de bruprenorfinăşi naloxonă 2 mg sub formă de clorhidrat dihidrat de naloxonă.

-Celelalte componente sunt lactoză monohidrat, manitol, amidon de porumb, polividonă K30, acid citric anhidru, citrat de sodiu, stearat de magneziu, acesulfam de potasiu şi arome naturale de lămâie şi tei.

Cum arată Suboxone şi conţinutul ambalajului

Comprimate sublinguale, de culoare albă, biconvexe, hexagonale, marcate cu un simbol în formă de sabie pe una dintre feţe şi cu “N8” pe cealaltă faţă, ambalate în cutii cu 7 şi 28 comprimate. Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţăşi producătorul

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă: SP Europe, Rue de Stalle 73, B-1180 Bruxelles, Belgia. Producător: Reckitt Benckiser Healthcare (UK) Ltd, Dansom Lane, Hull, East Yorkshire HU8 7DS, Marea Britanie.

Pentru orice informaţii despre acest medicament, vă rugăm să contactaţi reprezentanţii locali ai deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă:

België/Belgique/BelgienLuxembourg/Luxemburg

Rue de Stalle/Stallestraat 73 Rue de Stalle 73 B-1180 Bruxelles/Brussel/Brüssel B-1180 Bruxelles/Brüssel Tél/Tel: + 32-(0)2 370 92 11 Belgique/Belgien

Tél/Tel: + 32-(0)2 370 92 11

България

ИйстПаркТрейдЦентърБул. „Н.Й.Вапцаров” 53А, ет. 2 BG-София 1407 Тел.: +359 2 806 3030

Česká republika

Ke Štvanici 3 CZ-186 00 Praha 8 Tel: +420 221771250

Danmark

Lautrupbjerg 2 DK-2750 Ballerup Tlf: + 45-44 39 50 00

Deutschland

Thomas-Dehler-Straße 27 D-81737 München Tel: + 49-(0)89 627 31-0

Eesti

Järvevana tee 9 EE-11314 Tallinn Tel: + 372 654 96 86

Ελλάδα

Αγίου∆ηµητρίου 63 GR-174 55 ΆλιµοςTηλ.: + 30-210 98 97 300

España

Km. 36, Ctra. Nacional I E-28750 San Agustín de Guadalix – Madrid Tel: + 34-91 848 85 00

France

34 avenue Léonard de Vinci F-92400 Courbevoie Tél: + 33-(0)1 80 46 40 40

Ireland

Shire Park Welwyn Garden City Hertfordshire AL7 1TW Tel: +44-(0)1 707 363 636

Ísland

Hörgatún 2 IS-210 Garðabær Sími: + 354 535 70 00

Magyarország

Alkotás u. 53. H-1123 Budapest Tel.: +36 1 457-8500

Malta

168 Christopher Street MT-VLT02 Valletta Tel: + 356-21 23 21 75

Nederland

Walmolen 1 NL-3994 DL Houten Tel: + 31-(0)800 9999000

Norge

Pb. 398 N-1326 Lysaker Tlf: + 47 67 16 64 50

Österreich

Am Euro Platz 2 A-1120 Wien Tel: +43-(0) 1 813 12 31

Polska

Ul. Taśmowa 7 PL-02-677 Warszawa Tel.: + 48-(0)22 478 41 50

Portugal

Rua Agualva dos Açores 16 P-2735-557 Agualva-Cacém Tel: +351-21 433 93 00

România

Şos. Bucureşti-Ploieşti, nr. 17-21, Băneasa Center, et. 8, sector 1 RO-013682 Bucureşti Tel: + 40 21 233 35 30

Slovenija

Dunajska 22 SI-1000 Ljubljana Tel: + 386 01 3001070

Slovenská republika

Strakova 5 SK-811 01 Bratislava Tel: + 421 (2) 5920 2712

Italia Suomi/Finland

Via fratelli Cervi snc, PL 86/PB 86 Centro Direzionale Milano Due FIN-02151 Espoo/Esbo Palazzo Borromini Puh/Tel: + 358-(0)20-7570 300 I-20090 Segrate (Milano) Tel: + 39-02 21019.1

Κύπρος Sverige

ΟδόςΑγίουΝικολάου, 8 Box 6185 CY-1055 ΛευκωσίαS-102 33 Stockholm Τηλ: +357-22 757188 Tel: + 46-(0)8 522 21 500

Latvija United Kingdom

Bauskas 58a -401 Shire Park Rīga, LV-1004 Welwyn Garden City Tel: + 371-7 21 38 25 Hertfordshire AL7 1TW - UK

Tel: + 44-(0)1 707 363 636

Lietuva

Kęstučio g. 65/40 LT-08124 Vilnius Tel: + 370 52 101868

Acest prospect a fost aprobat în

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului (EMEA) http://www.emea.europa.eu/

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.