Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

SUSTIVA 50mg
Denumire SUSTIVA 50mg
Descriere SUSTIVA este indicat în tratamentul antiviral asociat al adulţilor, adolescenţilor şi copiilor cu vârsta de cel puţin 3 ani, infectaţi cu virusul imunodeficienţei umane de tip 1 (HIV-1).

SUSTIVA nu a fost studiat în mod adecvat la pacienţii cu boală HIV avansatăşi anume la cei cu număr de CD4 < 50 celule/mm3 sau după eşecul terapeutic al regimurilor care conţin inhibitori de protează (IP). Cu toate că rezistenţa încrucişată dintre efavirenz şi IP nu a fost dovedită, în prezent sunt date insuficiente asupra eficacităţii folosirii tratamentului combinat bazat pe IP după eşecul terapeutic al regimurilor conţinând SUSTIVA.
Denumire comuna internationala EFAVIRENZUM
Actiune terapeutica ANTIVIRALE CU ACTIUNE DIRECTA INHIBITORI NON-NUCLEOZIDICI AI REVERSTRANSCRIPTAZEI
Prescriptie P-RF/R
Forma farmaceutica Capsule
Concentratia 50mg
Ambalaj Cutie x 1 flac PEID. x 30 caps., prevazut cu inchidere PP securizata pt. copii
Valabilitate ambalaj 3 ani
Cod ATC J05AG03
Firma - Tara producatoare BRISTOL-MYERS SQUIBB - FRANTA
Autorizatie de punere pe piata BRISTOL-MYERS SQUIBB PHARMA EEIG - MAREA BRITANIE

Ai un comentariu sau o intrebare despre SUSTIVA 50mg ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



>> SUSTIVA 100mg Capsule, 100mg >> SUSTIVA 200mg Capsule, 200mg >> SUSTIVA 300mg Comprimate filmate, 300mg >> SUSTIVA 30mg/ml Solutie orala, 30mg/ml >> SUSTIVA 600mg Comprimate filmate, 600mg
Prospect si alte informatii despre SUSTIVA 50mg, capsule       

ANEXA I REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

SUSTIVA 50 mg capsule

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂŞI CANTITATIVĂ

Fiecare capsulă conţine efavirenz 50 mg. Excipient: fiecare capsulă conţine lactoză monohidrat 28,5 mg. Pentru lista tuturor excipienţilor vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Capsulă

Galben închis şi albă, inscripţionată cu "SUSTIVA" pe capacul galben închis şi cu "50 mg" pe corpul alb..

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

SUSTIVA este indicat în tratamentul antiviral asociat al adulţilor, adolescenţilor şi copiilor cu vârsta de cel puţin 3 ani, infectaţi cu virusul imunodeficienţei umane de tip 1 (HIV-1).

SUSTIVA nu a fost studiat în mod adecvat la pacienţii cu boală HIV avansatăşi anume la cei cu număr de CD4 < 50 celule/mm3 sau după eşecul terapeutic al regimurilor care conţin inhibitori de protează (IP). Cu toate că rezistenţa încrucişată dintre efavirenz şi IP nu a fost dovedită, în prezent sunt date insuficiente asupra eficacităţii folosirii tratamentului combinat bazat pe IP după eşecul terapeutic al regimurilor conţinând SUSTIVA.

Pentru rezumatul informaţiilor clinice şi farmacodinamice, vezi pct. 5.1.

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

Tratamentul trebuie început de către un medic cu experienţă în terapia infecţiei cu HIV.

Terapie antiretrovirală concomitentă: SUSTIVA trebuie administrat în asociere cu alte medicamente antiretrovirale (vezi pct. 4.5).

Se recomandă ca SUSTIVA să fie administrat pe stomacul gol. Creşterea concentraţiilor de efavirenz observată în urma administrării SUSTIVA concomitent cu alimente poate duce la o creştere a frecvenţei reacţiilor adverse (vezi pct. 4.4 şi 5.2).

În scopul îmbunătăţirii tolerabilităţii faţă de reacţiile adverse asupra sistemului nervos, se recomandăadministrarea seara la culcare (vezi pct. 4.8).

Adulţi: doza de SUSTIVA recomandată în asociere cu un analog nucleozidic inhibitor de reverstranscriptază (INRT), cu sau fără un IP (vezi pct. 4.5) este de 600 mg o dată pe zi, oral.

Ajustarea dozei: dacă SUSTIVA este administrat în asociere cu voriconazol, doza de întreţinere a voriconazolului trebuie crescută la 400 mg, la intervale de 12 ore şi doza de SUSTIVA trebuie redusăcu 50%, adică, la 300 mg, o dată pe zi. Când tratamentul cu voriconazol este oprit, se va reveni la doza iniţială de efavirenz (vezi pct. 4.5).

Dacă SUSTIVA este administrat în asociere cu rifampicină, poate fi luată în considerare o creştere a dozei de SUSTIVA la 800 mg pe zi (vezi pct. 4.5).

Grupe speciale de pacienţi

Insuficienţă renală: farmacocinetica efavirenz nu a fost studiată la pacienţii cu insuficienţă renală; cu toate acestea, mai puţin de 1 % din doza de efavirenz se elimină nemodificată prin urină, ca urmare impactul insuficienţei renale asupra eliminării efavirenz ar trebui să fie minim (vezi pct. 4.4).

Insuficienţă hepatică: pacienţii cu afecţiuni hepatice uşoare pot fi trataţi cu dozele obişnuite de efavirenz. Pacienţii trebuie urmăriţi cu atenţie în ceea ce priveşte reacţiile adverse dependente de doză, mai ales simptomele la nivelul sistemului nervos (vezi pct. 4.3 şi 4.4).

Copii şi adolescenţi (de la 3 la 17 ani): doza de SUSTIVA recomandată în asociere cu un IP şi/sau un INRT pentru pacienţi cu vârsta cuprinsă între 3 şi 17 ani este prezentată în tabelul 1. SUSTIVA capsule trebuie administrat doar copiilor care în mod cert pot înghiţi capsulele. Nu au fost încăstabilite siguranţa şi eficacitatea administrării SUSTIVA la copii cu vârsta sub 3 ani sau cu greutate corporală mai mică de 13 kg (vezi pct. 5.1 şi 5.2).

Mod de administrare alternativ: pentru copii cu vârsta de cel puţin 3 ani şi cu greutate de cel puţin 13 kg şi pentru adulţi, care nu pot înghiţi în mod cert capsulele, formulrea preferată este SUSTIVA soluţie orală. În cazul pacienţilor care nu tolerează soluţia orală, poate fi luată în considerare şi administrarea conţinutului capsulelor cu o cantitate mică (1-2 linguriţe) de alimente. Într-un studiu de agreabilitate al amestecului de efavirenz cu sos de mere, jeleu de struguri, iaurt sau formulă pentru sugari, efectuat la adulţi sănătoşi, jeleul de struguri a obţinut cel mai mare scor general pentru gust bun. Pacienţii şi îngrijitorii trebuie instruiţi să deschidă capsula cu grijă pentru a evita vărsarea sau împrăştierea în aer a conţinutului acesteia. Este recomandat săţineţi capsula vertical cu capacul în sus şi să o desfaceţi trăgând de capac; conţinutul capsulei trebuie amestecat cu alimentele într-un recipient mic. Amestecul trebuie administrat cât de repede posibil, dar nu la mai mult de 30 de minute dupăamestecare. După administrarea amestecului de efavirenz cu alimente, în recipientul gol în care s-a efectuat amestecul trebuie adăugată încă o cantitate mică de alimente (aproximativ 2 linguriţe), care se amestecă pentru a îngloba eventualele resturi de medicament şi apoi se administrează pacientului. Timp de 2 ore după administrarea de efavirenz este indicat să nu se consume alte alimente. Există date limitate de siguranţăşi tolerabilitate privind administrarea conţinutului capsulelor la pacienţii copii şi adolescenţi.

Tabel 1 Doza pentru administrarea orală o dată pe zi la copii şi adolescenţi*

 

Greutate corporală kg

SUSTIVA Doza (mg)

13 la < 15

200

15 la < 20

250

20 la < 25

300

25 la < 32,5

350

32,50 la < 40

400

≥ 40

600

 

*Pentru informaţii privind biodisponibilitatea conţinutului capsulelor, administrat în amestec cu alimente, vezi pct. 5.2.

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.

Efavirenz nu trebuie utilizat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (Clasa C Child Pugh) (vezi pct. 5.2).

Efavirenz nu trebuie administrat concomitent cu terfenadină, astemizol, cisapridă, midazolam, triazolam, pimozidă, bepridil sau alcaloizi de ergot (de exemplu ergotamină, dihidroergotamină, ergonovinăşi metilergonovină) datorită competiţiei acestora cu efavirenz pentru CYP3A4 care ar putea duce la inhibarea metabolizării sale, cu potenţial de reacţii adverse severe şi/sau cu risc letal [de exemplu aritmii cardiace, sedare prelungită sau deprimare respiratorie] (vezi pct. 4.5).

În timpul tratamentului cu efavirenz nu trebuie folosite preparatele din plante care conţin sunătoare (Hypericum perforatum) datorită riscului de scădere a concentraţiilor plasmatice şi de diminuare a efectelor clinice ale efavirenz (vezi pct. 4.5).

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Efavirenz nu trebuie folosit în monoterapie pentru tratamentul HIV sau adăugat ca singur agent la o schemă terapeutică dovedită ineficace. Atunci când efavirenz este administrat în monoterapie, ca şi în cazul tuturor inhibitorilor nonnucleozidici de reverstranscriptază (INNRT), rezistenţa virală se dezvoltă rapid. Alegerea unui nou agent antiretroviral/agenţi antiretrovirali pentru a fi utilizaţi în asociere cu efavirenz trebuie să aibă în vedere potenţialul de rezistenţă virală încrucişată (vezi pct. 5.1).

Nu se recomandă administrarea concomitentă de efavirenz şi un comprimat conţinând o combinaţie fixă de efavirenz, emtricitabinăşi fumarat de tenofovir disoproxil.

Când se prescriu medicamente în asociere cu SUSTIVA, medicii trebuie să aibă în vedere Rezumatul Caracteristicilor Produsului pentru fiecare medicament.

Pacienţii trebuie informaţi că terapia antiretrovirală uzuală, inclusiv efavirenz, nu previne riscul de transmitere a HIV prin contact sexual sau contaminare prin sânge. Trebuie luate în continuare măsuri profilactice adecvate.

Dacăse întrerupe administrarea unui medicament antiretroviral din cadrul unei asocieri terapeutice datorită suspiciunii de intoleranţă, trebuie să se ia în considerare cu seriozitate întreruperea simultanăşi a celorlalte medicamente antiretrovirale asociate. După dispariţia simptomelor de intoleranţă, administrarea medicamentelor antiretrovirale se reia simultan. Nu se recomandă monoterapia intermitentăşi reintroducerea secvenţială a agenţilor antiretrovirali datorită potenţialului crescut de selectare de virusuri rezistente.

Erupţii cutanate tranzitorii: în studii clinice cu efavirenz s-au raportat erupţii cutanate tranzitorii, de intensitate uşoară până la moderată, care de regulă au dispărut fără întreruperea tratamentului. Antihistaminice adecvate şi/sau corticosteroizi pot îmbunătăţi tolerabilitatea şi grăbi rezoluţia erupţiei cutanate tranzitorii. La mai puţin de 1 % dintre pacienţii trataţi cu efavirenz s-au raportat erupţii cutanate tranzitorii în formă gravă însoţite de vezicule, descuamare umedă sau ulceraţii. Frecvenţa eritemului multiform sau a sindromului Stevens-Johnson a fost de aproximativ 0,10 %. Efavirenz trebuie întrerupt la pacienţii care dezvoltă erupţii cutanate tranzitorii în formă gravă asociate cu vezicule, descuamare, afectarea mucoaselor sau febră. Dacă tratamentul cu efavirenz se întrerupe, trebuie, de asemenea, luată în considerare întreruperea celorlalţi agenţi antiretrovirali pentru a evita dezvoltarea virusurilor rezistente (vezi pct. 4.8).

Experienţa cu efavirenz la pacienţii care au întrerupt tratamentul cu alţi agenţi antiretrovirali din clasa INNRT este limitată (vezi pct. 4.8). Efavirenzul nu este recomandat pacienţilor care au prezentat reacţii adverse cutanate potenţial letale (de exmplu sindrom Stevens-Johnson) în timpul utilizării altui INNRT.

Simptome psihice: la pacienţii trataţi cu efavirenz s-au raportat reacţii adverse psihice. Se pare căpacienţii cu antecedente de boli psihice prezintă risc mai mare pentru aceste reacţii adverse psihicesevere. În mod special, depresia severă a fost mult mai frecventă la pacienţii cu depresie înantecedente. În perioada de după punerea pe piaţă a medicamentului au existat raportări de depresie severă, deces prin suicid, iluzii şi comportament de tip psihotic. Pacienţii trebuie atenţionaţi ca în cazul în care prezintă simptome precum: depresie severă, psihoză sau ideaţie suicidară să contacteze imediat medicul, pentru ca acesta să evalueze dacă simptomele pot fi legate de utilizarea efavirenz şi dacă este aşa, să stabilească dacă riscurile continuării tratamentului sunt mai mari decât beneficiile aduse de continuarea lui (vezi pct. 4.8).

Simptome la nivelul sistemului nervos: în studiile clinice, la pacienţii care primesc efavirenz 600 mg zilnic au fost raportate frecvent ca reacţii adverse simptome incluzând, dar nelimitându-se la: ameţeli, insomnie, somnolenţă, tulburări ale stării de concentrare şi vise anormale (vezi pct. 4.8). De obicei simptomele la nivelul sistemului nervos debutează în primele una sau două zile de tratament şi dispar în general după primele 2-4 săptămâni de tratament. Pacienţii trebuie informaţi că dacă apar aceste simptome, se vor ameliora cel mai probabil odată cu continuarea tratamentului şi nu anunţă instalarea consecutivă a niciunuia dintre simptomele psihiatrice, mai puţin frecvente.

Convulsii: s-au observat convulsii la pacienţii trataţi cu efavirenz, în general în prezenţa unor antecedente medicale cunoscute de convulsii. Pacienţii cărora li se administrează concomitent medicamente anticonvulsivante metabolizate primar la nivelul ficatului, cum ar fi fenitoina, carbamazepina şi fenobarbitalul, pot necesita periodic monitorizarea concentraţiilor plasmatice aleacestora. Într-un studiu de interacţiune a medicamentelor, concentraţiile plasmatice de carbamazepinăau scăzut atunci când carbamazepina a fost administrată în asociere cu efavirenz (vezi pct. 4.5). Orice pacient cu antecedente de convulsii trebuie tratat cu precauţie.

Reacţii adverse hepatice: câteva dintre raportările de insuficienţă hepatică de după punerea pe piaţă au apărut la pacienţi fără nicio afecţiune hepatică preexistentă sau alţi factori de risc identificaţi (vezi pct. 4.8). Monitorizarea enzimelor hepatice trebuie luată în considerare la pacienţii fără disfunţii hepatice preexistente sau alţi factori de risc.

Efectul alimentelor: administrarea SUSTIVA concomitent cu alimente poate creşte expunerea la efavirenz (vezi pct. 5.2) şi poate duce la o creştere a frecvenţei reacţiilor adverse (vezi pct. 4.8). Se recomandă ca SUSTIVA să fie administrat pe stomacul gol, de preferat seara la culcare.

Sindromul reactivării imune: la pacienţii infectaţi cu HIV, cu deficienţă imună severă în momentul instituirii terapiei antiretrovirale combinate (TARC), poate surveni o reacţie inflamatorie la agenţi patogeni oportunişti asimptomatici sau reziduali, determinând stări clinice severe sau agravări ale simptomelor preexistente. În mod caracteristic, astfel de reacţii au fost observate în decursul primelor săptămâni sau luni de la iniţierea TARC. Exemple relevante sunt retinită cu citomegalovirus, infecţii micobacteriene generalizate şi/sau localizate şi pneumonie determinată cude Pneumocystis jiroveci (cunoscut iniţial sub denumirea Pneumocystis carinii). Orice manifestări de inflamaţie trebuie evaluate, iar atunci când este necesar trebuie instituit tratament corespunzător.

Lipodistrofie şi tulburări metabolice: la pacienţii cu HIV terapia antiretrovirală combinată a fost asociată cu redistribuirea ţesutului adipos (lipodistrofie). Efectele pe termen lung ale acestor stări nu sunt cunoscute în prezent. Cunoştinţele referitoare la mecanismul lor sunt incomplete. Există ipoteza unei legături între lipomatoza visceralăşi IP şi între lipoatrofie şi INRT. Un risc mai mare de apariţie a lipodistrofiei a fost asociat cu factori individuali cum ar fi vârsta mai înaintatăşi cu factori legaţi de medicament, cum ar fi durata mai mare a tratamentului antiretroviral şi cu tulburări ale metabolismului. Examinarea clinică trebuie să includă evaluarea semnelor fizice ale redistribuirii stratului adipos. Trebuie acordată atenţie evaluărilor a jeun ale lipidelor şi ale glucozei sanguine. Tulburările lipidice trebuie abordate terapeutic în concordanţă cu starea clinică (vezi pct. 4.8).

Osteonecroză: cu toate că etiologia este considerată a fi multifactorială (incluzând utilizarea de corticosteroizi, consumul de alcool etilic, imunosupresia severă, indicele de masă corporală crescut), s-au raportat cazuri de osteonecrozămai ales la pacienţii cu boală HIV avansatăşi/sau expunere îndelungată la terapie antiretrovirală combinată (TARC). Pacienţii trebuie îndrumaţi să ceară sfatul medicului în cazul în care prezintă artralgii, redoare articulară sau dificultate la mişcare.

Populaţii speciale:

Boală hepatică: efavirenzul este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 4.6 şi 5.2) şi nu este recomandat la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată datorită datelor insuficiente pentru a determina dacă este necesară ajustarea dozei. Datorită metabolizării intense a efavirenz mediate de citocromul P450 şi a experienţei clinice limitate la pacienţi cu afecţiuni hepatice cronice, administrarea de efavirenz la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară trebuie făcută cu precauţie. Pacienţii trebuie supravegheaţi cu atenţie în ceea ce priveşte reacţiile adverse dependente de doză, mai ales simptomele sistemului nervos. Trebuie efectuate periodic investigaţii de laborator pentru a evalua afecţiunea hepatică (vezi pct. 4.2).

Siguranţa şi eficacitatea efavirenz la pacienţii cu antecedente semnificative de tulburări hepatice nu a fost stabilită. Pacienţii cu hepatită cronică B sau C, trataţi cu combinaţii antiretrovirale prezintă un risc crescut pentru reacţii adverse hepatice severe sau cu potenţial letal. Pacienţii cu disfuncţie hepaticăpreexistentă, inclusiv cu hepatită activă cronică prezintămai frecvent tulburări ale funcţiei hepatice în timpul tratamentului antiretroviral combinat şi trebuie monitorizaţi corespunzător practicii standard. În cazul în care există dovezi pentru agravarea bolii hepatice sau în cazul persistenţei valorilor crescute ale transaminazelor serice de mai mult de 5 ori limita superioară a valorii normale, beneficiul continuării tratamentului cu efavirenz trebuie evaluat în funcţie de riscurile potenţiale de toxicitate hepatică semnificativă. La aceşti pacienţi trebuie luată în considerare întreruperea temporară sau definitivă a tratamentului (vezi pct. 4.8).

La pacienţii care sunt trataţi cu alte medicamente care pot da toxicitate hepatică este recomandatămonitorizarea enzimelor hepatice. În cazul în care se administrează concomitent tratament antiviral pentru hepatita B sau C, trebuie luată în considerare informaţia relevantă referitoare la aceste medicamente.

Insuficienţă renală: farmacocinetica efavirenz nu a fost studiată la pacienţii cu insuficienţă renală; totuşi mai puţin de 1% din doza de efavirenz se elimină nemodificată prin urină, de aceea impactul insuficienţei renale asupra eliminării efavirenz ar trebui să fie minim (vezi pct. 4.2). Nu existăexperienţă la pacienţii cu insuficienţă renală severăşi de aceea, la aceştia, se recomandă monitorizarea siguranţei tratamentului.

Vârstnici: un număr insuficient de pacienţi vârstnici a fost evaluat în studiile clinice pentru a stabili dacă răspunsul terapeutic diferă faţăde cei mai tineri.

Copii şi adolescenţi: efavirenz nu a fost evaluat la copii sub 3 ani sau cu greutate corporală mai micăde 13 kg. De aceea, efavirenz nu trebuie administrat copiilor cu vârsta mai micăde 3 ani.

Au fost raportate erupţii cutanate tranzitorii la 26 din 57 decopii (46 %) trataţi cu efavirenz pe o perioadă de 48 săptămâni şi au fost severe la trei dintre ei. La copii, poate fi luată în considerare eventualitatea profilaxiei cu antihistaminice adecvate înaintea începerii tratamentului cu efavirenz.

Lactoză: pacienţii cu rare probleme ereditare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază Lapp sau malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament. Subiecţii cu aceste afecţiuni pot utiliza efavirenz soluţie orală, care nu conţine lactoză.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Efavirenz este un inductor al CYP3A4 şi un inhibitor al unor izoenzime CYP450 inclusiv CYP3A4 (vezi pct. 5.2). Alte substanţe care sunt substrat pentru CYP3A4 pot avea concentraţii plasmatice scăzute dacă se administrează asociat cu efavirenz. Expunerea la efavirenz poate fi de asemenea modificată când acesta se administrează împreună cu medicamente sau alimente (de exemplu suc de grapefruit) care influenţează activitatea CYP3A4.

Contraindicaţii ale administrării concomitente

Efavirenz nu trebuie administrat împreună cu terfenadină, astemizol, cisapridă, midazolam, triazolam, pimozidă, bepridil sau alcaloizi de ergot (de exemplu ergotamină, dihidroergotamină, ergonovinăşi metilergonovină) deoarece inhibarea metabolismului lor poate duce la reacţii adverse grave, ameninţătoare de viaţă (vezi pct. 4.3).

Sunătoare (Hypericum perforatum): administrarea asociată de efavirenz şi sunătoare sau preparate care conţin sunătoare este contraindicată. Concentraţiile plasmatice ale efavirenzului pot fi reduse prin utilizarea concomitentă de sunătoare datorită inducerii de către sunătoare a enzimelor care metabolizează medicamentul şi/sau a proteinelor de transport. În cazul în care un pacient foloseşte deja sunătoare, administrarea acesteia trebuie întreruptă, trebuie verificat nivelul încărcăturii virale şi dacă este posibil trebuie verificate concentraţiile plasmatice ale efavirenzului. Concentraţiile plasmatice ale efavirenzului pot creşte la întreruperea administrării de sunătoare şi poate fi necesarăajustarea dozei de efavirenz. Efectul inductor al sunătoarei poate persista cel puţin 2 săptămâni dupăîncetarea tratamentului (vezi pct. 4.3).

Alte interacţiuni

Interacţiuni între efavirenz şi inhibitori de protează, antiretrovirale altele decât inhibitori de proteazăşi alte medicamente non-antiretrovirale sunt enumerate în Tabelul 2 de mai jos (creşterea este indicatăprin “↑”, scăderea prin “↓”, nici o schimbare prin “↔”, şi o dată la fiecare 8 ore sau 12 ore prin “q8h” sau “q12h”). Dacăsunt disponibile, intervalele de încredere 90% sau 95% sunt prezentate în paranteze. Studiile au fost efectuate la subiecţi sănătoşi dacă nu este altfel indicat.

Tabel 2: Interacţiuni între efavirenz şi alte medicamente

 

Medicamentul în funcţie de clasa terapeutică(doză)

Efecte asupra concentraţiilor de medicament Modificarea procentuală medie a ASC, Cmax, Cmin cu intervale de încredere, dacă acestea sunt disponibilea (mecanism)

Recomandări privind administrarea asociată cu efavirenz

ANTIINFECŢIOASE

 

 

Antiretrovirale

 

 

Inhibitori de protează (IP)

 

 

Atazanavir/ritonavir/Efavirenz (400 mg o dată pe zi/100 mg o datăpe zi/600 mg o datăpe zi; toate administrate cu alimente) Atazanavir/ritonavir/Efavirenz (400 mg o dată pe zi/200 mg o datăpe zi/600 mg o datăpe zi; toate administrate cu alimente)

Atazanavir (pm): ASC: ↔* (↓ 9 la ↑ 10) Cmax: ↑ 17%* (↑ 8 la ↑ 27) Cmin: ↓ 42%* (↓ 31 la ↓ 51) Atazanavir (pm): ASC: ↔*/** (↓ 10 la ↑ 26) Cmax: ↔*/** (↓ 5 la ↑ 26) Cmin: ↑ 12%*/** (↓ 16 la ↑ 49) (inducţia CYP3A4). * În comparaţie cu atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg o datăpe zi, seara, fără efavirenz. Această scădere a Cmin a atazanavirului poate avea un efect negativ asupra eficacităţii atazanavirului. ** bazate pe comparaţii anamnestice

Administrarea efavirenz în asociere cu atazanavir/ritonavir nu este recomandată. Dacă este necesarăadministrarea atazanavir în asociere cu un INNRT, poate fi luată în considerare o creştere a dozei atât de atazanavir cât şi de ritonavir, la 400 mg şi respectiv 200 mg, în combinaţie cu efavirenz, cu monitorizare clinică atentă.

 

 

Medicamentul în funcţie de clasa terapeutică(doză)

Efecte asupra concentraţiilor de medicament Modificarea procentuală medie a ASC, Cmax, Cmin cu intervale de încredere, dacă acestea sunt disponibilea (mecanism)

Recomandări privind administrarea asociată cu efavirenz

Lopinavir/ritonavir capsule moi sau soluţie orală/Efavirenz Lopinavir/ritonavir comprimate/Efavirenz

Scăderi substanţiale ale expunerii la lopinavir.

Atunci când se administrează în asociere cu efavirenz, trebuie luatăîn considerare o creştere a dozelor de lopinavir/ritonavir capsule moi sau soluţie orală cu 33 % (4 capsule/~6,50 ml de două ori pe zi în loc de 3 capsule/5 ml de douăori pe zi). Este necesară precauţie deoarece aceastăajustare de doză ar putea să fie insuficientă la unii pacienţi. Atunci când se administrează în asociere cu efavirenz 600 mg o datăpe zi, doza de lopinavir/ritonavir comprimate trebuie crescută la 500/125 mg de douăori pe zi. Vezi şi rândul de mai jos referitor la ritonavir.

(400/100 mg de două ori pe zi/600 mg o dată pe zi)

Concentraţiile de lopinavir: ↓ 30-40%

(500/125 mg de două ori pe zi/600 mg o dată pe zi)

Concentraţiile de lopinavir: similar lopinavir/ritonavir 400/100 mg de două ori pe zi fără efavirenz

Nelfinavir/Efavirenz (750 mg q8h/600 mg o dată pe zi)

Nelfinavir: ASC: ↑ 20% (↑ 8 la ↑ 34) Cmax: ↑ 21% (↑ 10 la ↑ 33) Combinaţia a fost în general bine tolerată.

Nu este necesară ajustarea dozadozei pentru niciunul dintre medicamente.

Ritonavir/Efavirenz (500 mg de douăori pe zi/600 mg o dată pe zi)

Ritonavir: ASC dimineaţa: ↑ 18% (↑ 6 la ↑ 33) ASC seara: ↔Cmax dimineaţa: ↑ 24% (↑ 12 la ↑ 38) Cmax seara: ↔Cmin dimineaţa: ↑ 42% (↑ 9 la ↑ 86) b Cmin seara: ↑ 24% (↑ 3 la ↑ 50) b Efavirenz: ASC: ↑ 21% (↑ 10 la ↑ 34) Cmax: ↑ 14% (↑ 4 la ↑ 26) Cmin: ↑ 25% (↑ 7 la ↑ 46) b (inhibarea metabolismului oxidativ mediat de CYP) Când efavirenz a fost administrat împreună cu ritonavir 500 mg sau 600 mg de douăori pe zi, combinaţia nu a fost bine tolerată(de exemplu, au apărut ameţeli, greaţă, parestezii şi creşteri ale enzimelor hepatice). Nu sunt disponibile date suficiente referitoare la tolerabilitatea asocierii efavirenzului cu o dozămică de ritonavir (100 mg o datăsau de două ori pe zi)

La utilizarea efavirenzului în asociere cu o doză scăzută de ritonavir, trebuie luată în considerare posibilitatea creşterii incidenţei reacţiilor adverse legate de efavirenz, datorită unei posibile interacţiuni farmacodinamice.

 

Medicamentul în funcţie de clasa terapeutică(doză)

Efecte asupra concentraţiilor de medicament Modificarea procentuală medie a ASC, Cmax, Cmin cu intervale de încredere, dacă acestea sunt disponibilea (mecanism)

Recomandări privind administrarea asociată cu efavirenz

Saquinavir/ritonavir/Efavirenz

Interacţiunea nu a fost studiată.

Nu sunt disponibile date pentru a face recomandări privind doza. Vezi şi rândul de mai sus referitor la ritonavir. Utilizarea efavirenzului în combinaţie cu saquinavir ca unic inhibitor de protează nu este recomandată.

Antagonist CCR5

 

Maraviroc/Efavirenz (100 mg de douăori pe zi /600 mg o dată pe zi)

Maraviroc: ASC12: ↓ 45% (↓ 38 to ↓ 51) Cmax: ↓ 51% (↓ 37 to ↓ 62) Concentraţiile plasmatice ale efavirenzului nu au fost măsurate, nu este de aşteptat niciun efect.

Consultaţi Rezumatul Caracteristicilor Produsului pentru medicamentul ce conţine maraviroc.

Inhibitor al transferului catenar al integrazei

 

Raltegravir/Efavirenz (400 mg doză unică/ -)

Raltegravir: ASC: ↓ 36% C12: ↓ 21% Cmax: ↓ 36% (inducţia UGT1A1)

Nu este necesară ajustarea dozadozei pentru raltegravir.

INRT şi INNRT

 

INRT/Efavirenz

Nu au fost efectuate studii cu privire la intercţiunile specifice între efavirenz şi INRT, alţii decât lamivudină, zidovudinăşi fumarat de tenofovir disoproxil. Nu sunt de aşteptat interacţiuni semnificative clinic deoarece INRT sunt metabolizaţi pe o cale diferită de cea pentru efavirenz şi este puţin probabil să intre în competiţie pentru aceleaşi enzime metabolice sau căi de eliminare.

Nu este necesară ajustarea dozadozei pentru niciunul dintre medicamente.

INNRT/Efavirenz

Interacţiunea nu a fost studiată.

Deoarece utilizarea a doi INNRT nu a demonstrat beneficii privind eficacitatea şi siguranţa, administrarea concomitentă de efavirenz şi un alt INNRT nu este recomandată.

Antibiotice

 

Azitromicină/Efavirenz (600 mg doză unică/400 mg o dată pe zi)

Fără interacţiuni farmacocinetice semnificative clinic.

Nu este necesară ajustarea dozadozei pentru niciunul dintre medicamente.

 

Medicamentul în funcţie de clasa terapeutică(doză)

Efecte asupra concentraţiilor de medicament Modificarea procentuală medie a ASC, Cmax, Cmin cu intervale de încredere, dacă acestea sunt disponibilea (mecanism)

Recomandări privind administrarea asociată cu efavirenz

Claritromicină/Efavirenz (500 mg q12h/400 mg o dată pe zi)

Claritromicină: ASC: ↓ 39% (↓ 30 la ↓ 46) Cmax: ↓ 26% (↓ 15 la ↓ 35) Metabolit 14-hidroxi claritromicină: ASC: ↑ 34% (↑ 18 la ↑ 53) Cmax: ↑ 49% (↑ 32 la ↑ 69) Efavirenz: ASC: ↔Cmax: ↑ 11% (↑ 3 la ↑ 19) (inducţia CYP3A4) Erupţii cutanate tranzitorii au fost prezente la 46% din voluntarii neinfectaţi trataţi cu efavirenz şi claritromicină.

Semnificaţia clinică a acestor modificări ale concentraţiilor plasmatice ale claritromicinei nu este cunoscută. Pot fi avute în vedere alternative pentru înlocuirea claritromicinei (de exemplu, azitromicină). Nu este necesarăajustarea dozadozei pentru efavirenz.

Alte antibiotice macrolide (de exemplu, eritromicină)/Efavirenz

Interacţiunea nu a fost studiată.

Nu sunt disponibile date pentru a face recomandări privind doza.

Antimicobacteriene

 

 

Rifabutină/Efavirenz (300 mg o dată pe zi/600 mg o datăpe zi)

Rifabutină: ASC: ↓ 38% (↓ 28 la ↓ 47) Cmax: ↓ 32% (↓ 15 la ↓ 46) Cmin: ↓ 45% (↓ 31 la ↓ 56) Efavirenz: ASC: ↔Cmax: ↔Cmin: ↓ 12% (↓ 24 la ↑ 1) (inducţia CYP3A4)

Doza zilnică de rifabutină trebuie crescută cu 50% atunci când se administrează în asociere cu efavirenz. Doza de rifabutină poate fi dublată în regimurile în care rifabutina este administrată de 2 sau de 3 ori pe săptămână în combinaţie cu efavirenz.

Rifampicină/Efavirenz (600 mg o dată pe zi/600 mg o datăpe zi)

Efavirenz: ASC: ↓ 26% (↓ 15 la ↓ 36) Cmax: ↓ 20% (↓ 11 la ↓ 28) Cmin: ↓ 32% (↓ 15 la ↓ 46) (inducţia CYP3A4 şi CYP2B6)

Atunci când se administrează în asociere cu rifampicină, creşterea dozei zilnice de efavirenz la 800 mg poate asigura o expunere similară celei determinate de o dozăzilnicăde 600 mg, când se utilizează fără rifampicină. Efectul clinic al acestei ajustări de dozaj nu a fost evaluat în mod adecvat. La ajustarea dozadozei trebuie luate în considerare tolerabilitatea individualăşi răspunsul virologic (vezi pct. 5.2). Nu este necesarăajustarea dozadozei pentru rifampicină.

 

Medicamentul în funcţie de clasa terapeutică(doză)

Efecte asupra concentraţiilor de medicament Modificarea procentuală medie a ASC, Cmax, Cmin cu intervale de încredere, dacă acestea sunt disponibilea (mecanism)

Recomandări privind administrarea asociată cu efavirenz

Antifungice

 

 

Itraconazol/Efavirenz (200 mg q12h/600 mg o dată pe zi)

Itraconazol: ASC: ↓ 39% (↓ 21 la ↓ 53) Cmax: ↓ 37% (↓ 20 la ↓ 51) Cmin: ↓ 44% (↓ 27 la ↓ 58) (scăderea concentraţiilor de itraconazol: inducţia CYP3A4) Hidroxi-itraconazol: ASC: ↓ 37% (↓ 14 la ↓ 55) Cmax: ↓ 35% (↓ 12 la ↓ 52) Cmin: ↓ 43% (↓ 18 la ↓ 60) Efavirenz: Fără modificări farmacocinetice semnificative clinic.

Deoarece nu poate fi făcută nicio recomandare de dozaj privind administrarea itraconazolului, trebuie luat în considerare un tratament antifungic alternativ.

Posaconazol/Efavirenz --/400 mg o dată pe zi

Posaconazol: ASC: ↓ 50% Cmax: ↓ 45% (inducţia UDP-G)

Trebuie evitată utilizarea concomitentă de posaconazol şi efavirenz cu excepţia cazului în care beneficiul pentru pacient depăşeşte riscul.

Voriconazol/Efavirenz (200 mg de douăori pe zi/400 mg o dată pe zi) Voriconazol/Efavirenz (400 mg de douăori pe zi/300 mg o dată pe zi)

Voriconazol: ASC: ↓ 77% Cmax: ↓ 61% Efavirenz: ASC: ↑ 44% Cmax: ↑ 38% Voriconazol: ASC: ↓ 7% (↓ 23 la ↑ 13) * Cmax: ↑ 23% (↓ 1 la ↑ 53) * Efavirenz: ASC: ↑ 17% (↑ 6 la ↑ 29) ** Cmax: ↔** *comparativ cu administrarea a 200 mg de două ori pe zi în monoterapie **comparativ cu administrarea a 600 mg o datăpe zi în monoterapie (inhibarea competitivă a metabolismului oxidativ)

Când efavirenz este administrat în asociere cu voriconazol, doza de întreţinere a voriconazolului trebuie crescută la 400 mg, de două ori pe zi, iar doza de efavirenz trebuie redusă cu 50 %, adică, la 300 mg, o dată pe zi. Când tratamentul cu voriconazol este oprit, se va reveni la doza iniţială de efavirenz.

Fluconazol/Efavirenz (200 mg o dată pe zi/400 mg o datăpe zi)

Fără interacţiuni farmacocinetice semnificative clinic.

Nu este necesară ajustarea dozadozei pentru niciunul dintre medicamente.

Ketoconazol şi alte antifungice imidazolice

Interacţiunea nu a fost studiată

Nu sunt disponibile date pentru a face recomandări privind doza.

ANTIACIDE

 

 

Hidroxid de aluminiu-Hidroxid de magneziu-simeticonăantiacid/Efavirenz (30 ml doză unică/400 mg dozăunică) Famotidină/Efavirenz (40 mg doză unică/400 mg dozăunică)

Nici antiacidele de tip hidroxid de aluminiu/magneziu şi nici famotidina nu au afectat absorbţia efavirenzului.

Nu este de aşteptat ca administrarea efavirenzului în asociere cu medicamente care modifică pH-ul gastric să afecteze absorbţia efavirenzului.

 

Medicamentul în funcţie de clasa terapeutică(doză)

Efecte asupra concentraţiilor de medicament Modificarea procentuală medie a ASC, Cmax, Cmin cu intervale de încredere, dacă acestea sunt disponibilea (mecanism)

Recomandări privind administrarea asociată cu efavirenz

ANXIOLITICE

 

 

Lorazepam/Efavirenz (2 mg doză unică/600 mg o dată pe zi)

Lorazepam: ASC: ↑ 7% (↑ 1 la ↑ 14) Cmax: ↑ 16% (↑ 2 la ↑ 32) Aceste modificări nu sunt considerate semnificative clinic.

Nu este necesară ajustarea dozadozei pentru niciunul dintre medicamente.

ANTICOAGULANTE

 

 

Warfarină/Efavirenz

Interacţiunea nu a fost studiată. Concentraţiile plasmatice şi efectele warfarinei pot fi crescute sau scăzute de efavirenz.

Poate fi necesară ajustarea dozadozei pentru warfarină.

ANTICONVULSIVANTE

 

 

Carbamazepină/Efavirenz (400 mg o dată pe zi/600 mg o datăpe zi)

Carbamazepină: ASC: ↓ 27% (↓ 20 la ↓ 33) Cmax: ↓ 20% (↓ 15 la ↓ 24) Cmin: ↓ 35% (↓ 24 la ↓ 44) Efavirenz: ASC: ↓ 36% (↓ 32 la ↓ 40) Cmax: ↓ 21% (↓ 15 la ↓ 26) Cmin: ↓ 47% (↓ 41 la ↓ 53) (scăderea concentraţiilor de carbamazepină: inducţia CYP3A4; scăderea concentraţiilor de efavirenz: inducţia CYP3A4 şi CYP2B6) ASC, Cmax şi Cmin ale metabolitului activ al carbamazepinei, epoxid, la starea de echilibru au rămas neschimbate. Administrarea concomitentă a unor doze mai mari, fie de efavirenz, fie de carbamazepină, nu a fost studiată.

Nu se pot face recomandări privind doza. Trebuie luat în considerare un tratament anticonvulsivant alternativ. Concentraţiile plasmatice ale carbamazepinei trebuie monitorizate periodic.

Fenitoină, Fenobarbital şi alte anticonvulsivante care sunt substraturi ale izoenzimelor CYP450

Interacţiunea nu a fost studiată. La administrarea în asociere cu efavirenz, există un potenţial pentru reducerea sau creşterea concentraţiilor plasmatice ale fenitoinei, fenobarbitalului sau altor anticonvulsivante care sunt substraturi ale izoenzimelor CYP450.

Când efavirenzul este administrat în asociere cu un anticonvulsivant care este substrat al izoenzimelor CYP450, concentraţiile anticonvulsivantului trebuie controlate prin monitorizări periodice.

Acid valproic/Efavirenz (250 mg de douăori pe zi/600 mg o dată pe zi)

Niciun efect semnificativ clinic asupra farmacocineticii efavirenzului. Date limitate sugerează că nu există niciun efect semnificativ clinic asupra farmacocineticii acidului valproic.

Nu este necesară ajustarea dozadozei pentru efavirenz. Pacienţii trebuie monitorizaţi pentru controlul crizelor.

 

Medicamentul în funcţie de clasa terapeutică(doză)

Efecte asupra concentraţiilor de medicament Modificarea procentuală medie a ASC, Cmax, Cmin cu intervale de încredere, dacă acestea sunt disponibilea (mecanism)

Recomandări privind administrarea asociată cu efavirenz

Vigabatrină/Efavirenz Gabapentină/Efavirenz

Interacţiunea nu a fost studiată. Nu se aşteaptă interacţiuni clinic semnificative deoarece vigabatrina şi gabapentina sunt eliminate exclusiv prin urinăşi este puţin probabil săcompetiţioneze pentru aceleaşi enzime metabolice şi căi de eliminare ca şi efavirenzul.

Nu este necesară ajustarea dozadozei pentru niciunul dintre medicamente.

ANTIDEPRESIVE

 

Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS)

 

Sertralină/Efavirenz (50 mg o datăpe zi/600 mg o dată pe zi)

Sertralină: ASC: ↓ 39% (↓ 27 la ↓ 50) Cmax: ↓ 29% (↓ 15 la ↓ 40) Cmin: ↓ 46% (↓ 31 la ↓ 58) Efavirenz: ASC: ↔Cmax: ↑ 11% (↑ 6 la ↑ 16) Cmin: ↔(inducţia CYP3A4)

Creşterile dozei de sertralinătrebuie realizate în funcţie de răspunsul clinic. Nu este necesarăajustarea dozadozei pentru efavirenz.

Paroxetină/Efavirenz (20 mg o datăpe zi/600 mg o dată pe zi)

Fără interacţiuni farmacocinetice semnificative clinic

Nu este necesară ajustarea dozadozei pentru niciunul dintre medicamente.

Fluoxetină/Efavirenz

Interacţiunea nu a fost studiată. Deoarece fluoxetina prezintă un profil metabolic similar cu paroxetina, adică un efect inhibitor puternic asupra CYP2D6, este de aşteptat, de asemenea, o lipsă a interacţiunii în cazul fluoxetinei.

Nu este necesară ajustarea dozadozei pentru niciunul dintre medicamente.

ANTIHISTAMINICE

 

Cetirizină/Efavirenz (10 mg doză unică/600 mg o dată pe zi)

Cetirizină: ASC: ↔Cmax: ↓ 24% (↓ 18 la ↓ 30) Aceste modificări nu sunt considerate semnificative clinic. Efavirenz: Fără interacţiuni farmacocinetice semnificative clinic

Nu este necesară ajustarea dozadozei pentru niciunul dintre medicamente.

 

Medicamentul în funcţie de clasa terapeutică(doză)

Efecte asupra concentraţiilor de medicament Modificarea procentuală medie a ASC, Cmax, Cmin cu intervale de încredere, dacă acestea sunt disponibilea (mecanism)

Recomandări privind administrarea asociată cu efavirenz

MEDICAMENTE CARDIOVASCULARE

 

Blocante ale canalelor de calciu

 

Diltiazem/Efavirenz (240 mg o dată pe zi/600 mg o datăpe zi)

Diltiazem: ASC: ↓ 69% (↓ 55 la ↓ 79) Cmax: ↓ 60% (↓ 50 la ↓ 68) Cmin: ↓ 63% (↓ 44 la ↓ 75) Desacetil diltiazem: ASC: ↓ 75% (↓ 59 la ↓ 84) Cmax: ↓ 64% (↓ 57 la ↓ 69) Cmin: ↓ 62% (↓ 44 la ↓ 75) N-monodemetil diltiazem: ASC: ↓ 37% (↓ 17 la ↓ 52) Cmax: ↓ 28% (↓ 7 la ↓ 44) Cmin: ↓ 37% (↓ 17 la ↓ 52) Efavirenz: ASC: ↑ 11% (↑ 5 la ↑ 18) Cmax: ↑ 16% (↑ 6 la ↑ 26) Cmin: ↑ 13% (↑ 1 la ↑ 26) (inducţie CYP3A4) Creşterea parametrilor farmacocinetici ai efavirenzului nu este considerată semnificativădin punct de vedere clinic.

Ajustarea dozei de diltiazem trebuie realizată în funcţie de răspunsul clinic (consultaţi Rezumatul Caracteristicilor Produsului pentru diltiazem). Nu este necesară ajustarea dozadozei pentru efavirenz.

Verapamil, Felodipină, Nifedipinăşi Nicardipină

Interacţiunea nu a fost studiată. La administrarea efavirenzului concomitent cu un blocant al canalelor de calciu, care este substrat al enzimei CYP3A4, există un potenţial pentru reducerea concentraţiilor plasmatice ale blocantului canalelor de calciu.

Ajustarea dozei blocantelor canalelor de calciu trebuie realizatăîn funcţie de răspunsul clinic (consultaţi Rezumatul Caracteristicilor Produsului pentru blocantul canalelor de calciu).

MEDICAMENTE HIPOLIPEMIANTE

 

Inhibitori de HMG-CoA reductază

 

Atorvastatină/Efavirenz (10 mg o datăpe zi/600 mg o dată pe zi)

Atorvastatină: ASC: ↓ 43% (↓ 34 la ↓ 50) Cmax: ↓ 12% (↓ 1 la ↓ 26) 2-hidroxi atorvastatină: ASC: ↓ 35% (↓ 13 la ↓ 40) Cmax: ↓ 13% (↓ 0 la ↓ 23) 4-hidroxi atorvastatină: ASC: ↓ 4% (↓ 0 la ↓ 31) Cmax: ↓ 47% (↓ 9 la ↓ 51) Inhibitori de HMG-CoA reductază cu activitate completă: ASC: ↓ 34% (↓ 21 la ↓ 41) Cmax: ↓ 20% (↓ 2 la ↓ 26)

Valorile colesterolului trebuie monitorizate periodic. Pot fi necesare ajustări ale dozelor de atorvastatină (consultaţi Rezumatul Caracteristicilor Produsului pentru atorvastatină). Nu este necesarăajustarea dozadozei pentru efavirenz.

Pravastatină/Efavirenz (40 mg o datăpe zi/600 mg o dată pe zi)

Pravastatină: ASC: ↓ 40% (↓ 26 la ↓ 57) Cmax: ↓ 18% (↓ 59 la ↑ 12)

Valorile colesterolului trebuie monitorizate periodic. Pot fi necesare ajustări ale dozelor de pravastatină (consultaţi Rezumatul Caracteristicilor Produsului pentru pravastatină). Nu este necesarăajustarea dozadozei pentru efavirenz.

 

 

Medicamentul în funcţie de clasa terapeutică(doză)

Efecte asupra concentraţiilor de medicament Modificarea procentuală medie a ASC, Cmax, Cmin cu intervale de încredere, dacă acestea sunt disponibilea (mecanism)

Recomandări privind administrarea asociată cu efavirenz

 

Simvastatină/Efavirenz (40 mg o datăpe zi/600 mg o dată pe zi)

Simvastatină: ASC: ↓ 69% (↓ 62 la ↓ 73) Cmax: ↓ 76% (↓ 63 la ↓ 79) Simvastatină acidă: ASC: ↓ 58% (↓ 39 la ↓ 68) Cmax: ↓ 51% (↓ 32 la ↓ 58) Inhibitori de HMG-CoA reductază cu activitate completă: ASC: ↓ 60% (↓ 52 la ↓ 68) Cmax: ↓ 62% (↓ 55 la ↓ 78) (inducţie CYP3A4) Administrarea concomitentă de efavirenz cu atorvastatină, pravastatină sau simvastatină nu a afectat valorile ASC sau Cmax ale efavirenzului.

Valorile colesterolului trebuie monitorizate periodic. Pot fi necesare ajustări ale dozelor de simvastatină (consultaţi Rezumatul Caracteristicilor Produsului pentru simvastatină). Nu este necesarăajustarea dozadozei pentru efavirenz.

Rosuvastatină/Efavirenz

Interacţiunea nu a fost studiată. Rosuvastatina este excretată în mare parte nemetabolizată, prin fecale, de aceea interacţiunea cu efavirenz nu este de aşteptat.

Nu este necesară ajustarea dozadozei pentru niciunul dintre medicamente.

CONTRACEPTIVE HORMONALE

 

 

Orale: Etinilestradiol+Norgestimat/Efavirenz (0,035 mg + 0,25 mg o dată pe zi/600 mg o dată pe zi)

Etinilestradiol: ASC: ↔Cmax: ↔Cmin: ↓ 8% (↑ 14 la ↓ 25) Norelgestromin (metabolit activ): ASC: ↓ 64% (↓ 62 la ↓ 67) Cmax: ↓ 46% (↓ 39 la ↓ 52) Cmin: ↓ 82% (↓ 79 la ↓ 85) Levonorgestrel (metabolit activ): ASC: ↓ 83% (↓ 79 la ↓ 87) Cmax: ↓ 80% (↓ 77 la ↓ 83) Cmin: ↓ 86% (↓ 80 la ↓ 90) (inducţia metabolismului) Efavirenz: nicio interacţiune semnificativă clinic. Semnificaţia clinică a acestor efecte nu este cunoscută.

Suplimentar contracepţiei hormonale, trebuie folosită o metodă contraceptivă mecanicăsigură (vezi pct. 4.6).

 

Medicamentul în funcţie de clasa terapeutică(doză)

Efecte asupra concentraţiilor de medicament Modificarea procentuală medie a ASC, Cmax, Cmin cu intervale de încredere, dacă acestea sunt disponibilea (mecanism)

Recomandări privind administrarea asociată cu efavirenz

Injectabile: Depo-medroxiprogesteron acetat (DMPA)/Efavirenz (150 mg i.m. doză unică DMPA)

Într-un studiu de interacţiune a medicamentelor cu durata de 3 luni, nu au fost găsite diferenţe semnificative între parametrii farmacocinetici ai MPA la subiecţii trataţi cu medicaţie antiretrovirală conţinând efavirenz şi la subiecţii netrataţi cu medicaţie antiretrovirală. Rezultate similare au fost găsite de alţi investigatori, deşi concentraţiile plasmatice ale MPA au fost mai variabile în cel de-al doilea studiu. În ambele studii, concentraţiile plasmatice ale progesteronului la subiecţii trataţi cu efavirenz şi DMPA au rămas scăzute concordant cu inhibarea ovulaţiei.

Datorită informaţiilor limitate disponibile, suplimentar contracepţiei hormonale, trebuie folosită o metodă contraceptivămecanică sigură (vezi pct. 4.6).

Implant: Etonogestrel/Efavirenz

Interacţiunea nu a fost studiată. Este de aşteptat o expunere scăzută a etonogestrelului (inducţie CYP3A4). Dupăpunerea pe piaţă a medicamentului, absenţa efectului contraceptiv al etonogestrelului a fost raportatăocazional la pacientele expuse la efavirenz.

Suplimentar contracepţiei hormonale, trebuie folosită o metodă contraceptivă mecanicăsigură (vezi pct. 4.6).

IMUNOSUPRESOARE

 

 

Imunosupresoare metabolizate de către CYP3A4 (de exemplu, ciclosporină, tacrolimus, sirolimus)/Efavirenz

Interacţiunea nu a fost studiată. Este de aşteptat o expunere scăzută a imunosupresoarelor (inducţie CYP3A4). Nu este de aşteptat ca aceste imunosupresoare să afecteze expunerea efavirenzului.

Poate fi necesară ajustarea dozelor de imunosupresoare. La iniţierea sau oprirea tratamentului cu efavirenz se recomandămonitorizarea atentă a concentraţiilor plasmatice ale imunosupresoarelor cel puţin 2 săptămâni (până când concentraţiile plasmatice devin stabile)

OPIOIDE

 

 

Metadonă/Efavirenz (menţinere constantă, 35-100 mg o dată pe zi/600 mg o dată pe zi)

Metadonă: ASC: ↓ 52% (↓ 33 la ↓ 66) Cmax: ↓ 45% (↓ 25 la ↓ 59) (inducţia CYP3A4) Într-un studiu la utilizatori de droguri intravenoase, infectaţi cu HIV, administrarea de efavirenz concomitent cu metadonă a dus la concentraţii plasmatice scăzute ale metadonei şi semne de abstinenţă la opiaceu. Doza de metadonăa fost crescută în medie cu 22% pentru a atenua simptomele sevrajului.

Pacienţii trebuie supravegheaţi privitor la semnele de abstinenţăşi doza de metadonă trebuie crescutăcât este necesar pentru a atenua simptomele respective.

 

Medicamentul în funcţie de clasa

Efecte asupra concentraţiilor

Recomandări privind

terapeutică

de medicament

administrarea asociată cu

(doză)

Modificarea procentuală medie

efavirenz

 

a ASC, Cmax, Cmin cu intervale

 

 

de încredere, dacă acestea sunt

 

 

disponibilea

 

 

(mecanism)

 

Buprenorfină/naloxonă/Efavirenz

Buprenorfină:

În ciuda scăderii expunerii la

 

ASC: ↓ 50%

buprenorfină, niciun pacient nu a

 

Norbuprenorfină:

manifestat simptome de sevraj. La

 

ASC: ↓ 71%

administrarea în asociere, este

 

Efavirenz:

posibil sănu fie necesară ajustarea

 

Nicio interacţiune

dozei de buprenorfină sau

 

farmacocinetică semnificativă

efavirenz.

 

clinic

 

 

a 90% intervale de încredere dacă nu este altfel indicat. b 95% intervale de încredere.

Copii şi adolescenţi

Studiile de interacţiune au fost efectuate numai la adulţi.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Efavirenz nu trebuie utilizat în timpul sarcinii decât dacă nu există alte opţiuni terapeutice adecvate.

Femeile aflate în perioada fertilă: sSarcina trebuie evitată de femeile în tratament cu efavirenz. Contracepţia mecanică trebuie întotdeauna asociată altor metode contraceptive (de exemplu contraceptive orale sau alte contraceptive hormonale). Datorită timpului de înjumătăţire lung al efavirenzului, se recomandă utilizarea unor măsuri contraceptive adecvate timp de 12 săptămâni dupăîntreruperea tratamentului cu efavirenz. Femeile cu potenţial fertil trebuie să efectueze teste de sarcinăînainte de iniţierea terapiei cu efavirenz. Efavirenz nu trebuie folosit în timpul sarcinii decât dacă nu există alte opţiuni terapeutice adecvate.

Sarcina: există o cantitate limitată de date cu privire la utilizarea efavirenz la femei gravide. În experienţa de după punerea pe piaţă a medicamentului, în înregistrările privind sarcinile pe parcursul cărora s-a administrat un tratament antiretroviral, rezultatele pentru mai mult de 400 sarcini cu expunere la efavirenz în primul trimestru, ca parte a unui regim antiretroviral combinat, au fost raportate prospectiv fără a fi observate malformaţii specifice. Un număr mic de cazuri de defecte de tub neural, inclusiv meningomielocel, au fost raportate în cadrul înregistrărilor. Cele mai multe defecte de tub neural au fost cazuri izolate raportate retrospectiv, iar cauzalitatea acestora nu poate fi exclusă, dar nu a fost stabilită. Studii la animale au evidenţiat efecte toxice asupra reproducerii, inclusiv efecte teratogene marcate (vezi pct. 5.3).

Alăptarea: studii la şobolan au arătat că efavirenz se excretă prin lapte atingând concentraţii mult mai mari decât în plasma maternă. Nu se ştie dacă efavirenz se excretă în laptele uman. Deoarece datele obţinute la animale sugerează că substanţa ar putea trece în laptele matern, se recomandă ca mamele care iau efavirenz să nu-şi alăpteze sugarii. Se recomandă ca femeile infectate HIV să nu-şi alăpteze sugarii în nicio situaţie pentru a evita transmiterea HIV.

Fertilitatea: efectul efavirenzului asupra fertilităţii masculilor şi femelelor de şobolan a fost evaluat numai la doze care au atins niveluri de expunere sistemică la medicament echivalente sau inferioare celor atinse la oameni cărora li s-au administrat dozele recomandate de efavirenz. În aceste studii, efavirenzul nu a diminuat împerecherea sau fertilitatea şobolanilor masculi sau femele (doze de pânăla 100 mg/kg de două ori pe zi) şi nu au afectat sperma sau puii şobolanilor masculi trataţi (doze de până la 200 mg/kg de două ori pe zi). Capacitatea funcţiei de reproducere a puilor născuţi din femelele de şobolani cărora li s-a administrat efavirenz nu a fost afectată.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Efavirenz poate determina ameţeli, concentrare deficitarăşi/sau somnolenţă. Dacă prezintă aceste simptome, pacienţii trebuie instruiţi să evite activităţi potenţial riscante precum condusul maşinii sau folosirea de utilaje.

4.8 Reacţii adverse

a. Rezumatul profilului de siguranţă

Efavirenz a fost studiat la peste 9000 pacienţi. În studii clinice controlate, cuprinzând 1008 pacienţi trataţi cu 600 mg efavirenz zilnic în asociere cu IP şi/sau cu INRT, cele mai frecvente reacţii adverse de intensitate cel puţin moderată raportate la cel puţin 5 % dintre pacienţi au fost erupţii cutanate tranzitorii (11,60 %), vertij (8,50 %), greaţă (8,00 %), cefalee (5,70 %) şi astenie (5,50 %). Reacţiile adverse cele mai notabile legate de efavirenz sunt erupţiile cutanate tranzitorii şi simptomele sistemului nervos. Simptomele sistemului nervos apar de obicei la puţin timp după iniţierea tratamentului şi se remit în general dupăprimele 2-4 săptămâni. Reacţii cutanate severe cum sunt sindrom Stevens-Johnson şi eritem multiform; reacţii adverse psihice incluzând depresie severă, deces prin suicid şi comportament de tip psihotic şi crize convulsive au fost raportate la pacienţii trataţi cu efavirenz. Administrarea SUSTIVA concomitent cu alimente poate creşte expunerea la efavirenz şi poate duce la o creştere a frecvenţei reacţiilor adverse (vezi pct. 4.4).

Într-un studiu controlat (006) a fost evaluat profilul de siguranţă pe termen lung al combinaţiilor terapeutice ce au conţinut efavirenz la pacienţi ce au primit efavirenz + zidovudină + lamivudină(n = 412, durata medie 180 săptămâni), efavirenz + indinavir (n = 415, durata medie 102 săptămâni), sau indinavir + zidovudină + lamivudină (n = 401, durata medie 76 săptămâni). Utilizarea efavirenz pe termen lung în cadrul acestui studiu, nu a adus date noi referitoare la profilul de siguranţă.

b. Lista reacţiilor adverse în format tabelar

Reacţiile adverse de severitate moderată sau mare, cel puţin probabil în relaţie cu tratamentul (în baza clasificării investigatorului), raportate în studiile clinice cu efavirenz la dozele recomandate în tratament combinat (n=1008) sunt enumerate mai jos. De asemenea, enumerate în caractere italice sunt reacţiile adverse observate după punerea pe piaţă în asociere cu schemele de tratament antiretrovirale conţinând efavirenz. Frecvenţa lor a fost definită folosind următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100, <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000, <1/100); rare (≥1/10000, <1/1000) sau foarte rare (<1/10000).

 

Tulburări ale sistemului imunitar

 

mai puţin frecvente

hipersensibilitate

Tulburări psihice

frecvente

vise anormale, anxietate, depresie, insomnie*

mai puţin frecvente

tulburări de afect, agresivitate, stări confuzionale, stări euforice, halucinaţii, manii, paranoia, psihoză‡, tentative de suicid, ideaţie suicidară

rare

iluzii‡‡ , nevroz㇇ , suicid‡‡*

Tulburări ale sistemului nervos

frecvente

tulburări cerebeloase de coordonare şi echilibru‡ , tulburări de atenţie (3,6 %), ameţeală (8,5 %), cefalee (5,7 %), somnolenţă (2,0 %)*

mai puţin frecvente

agitaţie, amnezie, ataxie, tulburări de coordonare, convulsii, tulburări de gândire, tremor‡

 

Tulburări oculare

mai puţin frecvente

vedere înceţoşată

Tulburări acustice şi vestibulare

mai puţin frecvente

tinitus‡, vertij

Tulburări vasculare

mai puţin frecvente

hiperemie cutanată tranzitorie‡

Tulburări gastro-intestinale

frecvente

dureri abdominale, diaree, greaţă, vărsături

mai puţin frecvente

pancreatită

Tulburări hepatobiliare

mai puţin frecvente

hepatită acută

rare

insuficienţă hepatic㇇*

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

foarte frecvente

erupţie cutanată tranzitorie (11,6 %)*

frecvente

prurit

mai puţin frecvente

eritem multiform, sindrom Stevens-Johnson*

rare

dermatită fotoalergică‡

Tulburări ale aparatului genital şi sânului

mai puţin frecvente

ginecomastie

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

frecvente

oboseală

 

*Vezi pct. c. Descrierea reacţiilor adverse selectate pentru mai multe detalii.

Aceste reacţii adverse au fost identificate prin supraveghere dupăpunerea pe piaţă; cu toate acestea, frecvenţele au fost determinate utilizând date din 16 studii clinice (n=3969).

Aceste reacţii adverse au fost identificate prin supraveghere după punerea pe piaţă, dar nu au fost raportate ca evenimente având legătură cu medicamentul pentru pacienţii trataţi cu efavirenz în 16 studii clinice. Categoria de frecvenţă "rare" a fost definită conform Ghidului cu privire la Rezumatul Caracteristicilor Produsului (RCP) (revizuirea 2, septembrie 2009) pe baza unei limite superioare estimate a intervalului de încredere 95 % pentru 0 evenimente atribuite numărului de subiecţi trataţi cu efavirenz în aceste studii clinice (n=3969).

Descrierea reacţiilor adverse selectate

Erupţii cutanate tranzitorii: în studii clinice, 26 % dintre pacienţii trataţi cu efavirenz 600 mg au prezentat erupţii cutanate tranzitorii, comparativ cu 17 % pentru grupurile martor. Erupţiile cutanate tranzitorii au fost considerate ca fiind legate de tratament la 18 % dintre pacienţii trataţi cu efavirenz. Erupţii cutanate tranzitorii severe au apărut la mai puţin de 1 % dintre pacienţii trataţi cu efavirenz şi 1,7 % au întrerupt tratamentul datorită acestora. Incidenţa eritemului multiform sau a sindromului Stevens-Johnson a fost de aproximativ 0,10 %.

Erupţiile cutanate tranzitorii sunt de obicei de tip maculopapular, uşoare până la moderate şi apar în primele două săptămâni de la iniţierea tratamentului cu efavirenz. La majoritatea pacienţilor, erupţiile cutanate tranzitorii se remit în decurs de o lună în condiţiile continuării tratamentului cu efavirenz. Tratamentul cu efavirenz poate fi reluat dacă a fost întrerupt datorită erupţiilor cutanate tranzitorii. La reluare, se recomandă utilizarea de antihistaminice adecvate şi/sau corticosteroizi.

Experienţa cu efavirenz la pacienţii care au întrerupt tratamentul cu alţi agenţi antiretrovirali din clasa INNRT este limitată. Ratele de recurenţă a erupţiilor cutanate tranzitorii raportate ca urmare a trecerii de la tratamentul cu nevirapină la cel cu efavirenz, bazate în principal pe datele de cohortăretrospective provenite din literatura de specialitate, interval de la 13 până la 18 %, comparabil cu rata observată la pacienţii trataţi cu efavirenz în studiile clinice. (vezi pct. 4.4)

Simptome psihice: la pacienţi trataţi cu efavirenz au fost raportate reacţii adverse psihice grave. În studii controlate frecvenţa evenimentelor psihice specifice grave a fost:

Regim terapeutic cu efavirenz Regim de control (n=1008) (n=635)

1.      depresie severă1,6 % 0,6 %

2.      ideaţie suicidară0,6 % 0,3 %

3.      tentative de suicid non-letale 0,4 % 0%

4.      comportament agresiv 0,4 % 0,3 %

5.      reacţii paranoide 0,4 % 0,3 %

6.      reacţii maniacale 0,1 % 0%

Pacienţii cu tulburări psihice în antecedente par să prezinte un risc mai mare de reacţii adverse psihice grave cu frecvenţa fiecăreia dintre reacţiile mai sus enunţate variind între 0,3 % pentru reacţii maniacale până la 2,0 % atât pentru depresie severă cât şi pentru ideaţie suicidară. De asemenea, în perioada de după punerea pe piaţă a medicamentului au fost raportate decese prin suicid, iluzii şi comportament de tip psihotic.

Simptome ale sistemului nervos: în studii clinice controlate, reacţiile adverse raportate frecvent au inclus dar nu s-au rezumat la: ameţeli, insomnie, somnolenţă, tulburări de concentrare şi vise anormale. Simptome ale sistemului nervos de intensitate moderată până la severă, au fost prezentate de 19 % (severe 2 %) dintre pacienţi faţă de 9 % (severe 1 %) pentru grupurile terapeutice martor. În studii clinice, 2 % dintre pacienţii trataţi cu efavirenz au întrerupt tratamentul datorită unor astfel de simptome.

Simptomele sistemului nervos apar de obicei în cursul primei sau celei de-a doua zile de tratament şi se remit în general după primele 2-4 săptămâni de tratament. Într-un studiu efectuat la voluntari neinfectaţi, un simptom reprezentativ al sistemului nervos a avut un timp mediu de debut de 1 orădupă administrarea dozei şi o durată medie de 3 ore. Simptomele sistemului nervos pot apărea mai frecvent în cazul în care efavirenz este administrat în timpul meselor, probabil datorită concentraţiilor plasmatice crescute ale efavirenz (vezi pct. 5.2). Administrarea medicamentului înainte de culcare pare să amelioreze tolerabilitatea faţă de aceste simptome şi poate fi recomandată în primele săptămâni de tratament şi la pacienţii la care aceste simptome persistă (vezi pct. 4.2). Nu au fost dovedite beneficii la reducerea dozei sau divizarea ei.

Analiza datelor pe termen lung a arătat că, după o perioadă de tratament de 24 săptămâni, incidenţa de simptome noi apărute ale sistemului nervos la pacienţii trataţi cu efavirenz a fost în general similară cu cea din braţul de control.

Insuficienţă hepatică: câteva dintre raportările de insuficienţă hepatică de după punerea pe piaţă, incluzând pacienţi fără nicio afecţiune hepatică preexistentă sau alţi factori de risc identificaţi, au fost caracterizate printr-o evoluţie fulminantă, ducând în unele cazuri la transplant sau deces.

Sindromul de Reactivare Imună: la pacienţii infectaţi HIV, cu deficienţă imună severă în momentul instituirii terapiei antiretrovirale combinate (TARC), poate surveni o reacţie inflamatorie la agenţi patogeni oportunişti asimptomatici sau reziduali (vezi pct. 4.4).

Lipodistrofie şi tulburări metabolice: la pacienţii HIV, tratamentul antiretroviral combinat a fost asociat cu redistribuire a stratului adipos corporal (lipodistrofie), inclusiv cu pierderea stratului adipos periferic şi facial, cu creştere a stratului adipos intraabdominal şi visceral, cu hipertrofie mamarăşi cu acumulare a startului adipos la nivel dorso-cervical (ceafă de bizon).

Tratamentul antiretroviral combinat a fost asociat cu tulburări metabolice cum ar fi hipertrigliceridemie, hipercolesterolemie, rezistenţă la insulină, hiperglicemie şi hiperlactatemie (vezi pct. 4.4).

Osteonecroză: au fost raportate cazuri de osteonecroză, mai ales la pacienţii cu factori generali de risc dovediţi, boală HIV avansată sau după expunere îndelungată la terapia antiretrovirală combinată(TARC). Frecvenţa acestora este necunoscută (vezi pct. 4.4).

Modificări ale testelor de laborator:

Enzime hepatice: au fost observate creşteri ale aspartat aminotransferazei (ASAT) şi alanin aminotransferazei (ALAT) de peste cinci ori limita superioară a normalului (LSN) la 3% din 1008 pacienţi trataţi cu 600 mg efavirenz (5-8% în studiul 006, după tratament pe termen lung). Creşteri similare au fost înregistrate şi la pacienţii cu regimuri terapeutice martor (5% după tratament pe termen lung). Creşterile gama glutamiltransferazei (GGT) la mai mult de cinci ori LSN au fost observate la 4% dintre toţi pacienţii trataţi cu 600 mg efavirenz şi la 1,50-2% dintre pacienţii trataţi cu schemă terapeutică martor (7% dintre pacienţii trataţi cu efavirenz şi 3% dintre pacienţii din lotul martor, după tratament pe termen lung). Creşteri izolate ale GGT la pacienţi trataţi cu efavirenz pot reflecta o inducţie enzimatică. În studiul pe termen lung (006), tratamentul a fost intrerupt la 1% dintre pacienţii din fiecare braţ, datorită unor tulburări hepato-biliare.

Amilaze: în subgrupul de 1008 pacienţi din cadrul studiului clinic, s-au observat creşteri asimptomatice ale nivelelor amilazei serice de peste 1,50 ori faţă de limita superioară normală la 10% dintre pacienţii trataţi cu efavirenz şi la 6% dintre pacienţii trataţi cu regimuri terapeutice de control. Nu se cunoaşte semnificaţia clinică a creşterilor asimptomatice de amilaze serice.

Lipide: creşteri ale colesterolului total cu 10–20% au fost observate la unii voluntari neinfectaţi cărora li s-a administrat efavirenz. În studiile clinice cu pacienţi neinfectaţi trataţi cu scheme diferite conţinând efavirenz, timp de peste 48 săptămâni, au fost observate creşteri ale colesterolului total, HDL-colesterolului şi trigliceridelor cu aproximativ 21-31%, 23-34% şi respectiv 23-49%. Proporţia pacienţilor cu raportul colesterol total/HDL-colesterol mai mare decât 5 a rămas neschimbată. Importanţa schimbărilor concentraţiilor de lipide poate fi influenţată de factori precum durata terapiei sau alte componente ale regimului antiretroviral.

Interacţiuni cu teste canabinoide: efavirenz nu se leagă de receptorii pentru canabinoide. Au fost semnalate rezultate fals pozitive la testul urinar pentru canabinoide la voluntari neinfectaţi cărora li s-a administrat efavirenz. Reacţii fals pozitive au fost puse în evidenţă doar cu testul CEDIA DAU Multi-Level THC, care este folosit pentru screening şi nu au fost observate la alte teste pentru canabinoide, inclusiv la cele folosite pentru confirmarea rezultatelor pozitive.

d. Copii şi adolescenţi:

Efectele nedorite la copii au fost similare cu cele ale pacienţilor adulţi. Erupţiile cutanate tranzitorii au fost raportate mai frecvent la copii (într-un studiu clinic care a inclus 57 copii care au primit efavirenz

o perioadă de 48 săptămâni, erupţiile cutanate tranzitorii au fost raportate la 46 % dintre aceştia) şi cel mai des a fost de intensitate mai mare decât la adulţi (erupţii cutanate tranzitorii severe au fost raportate la 5,30 % dintre copii). Se poate lua în consideraţie profilaxia cu antihistaminice administratăanterior iniţierii tratamentului cu efavirenz la copii. Cu toate că este dificilă raportarea simptomelor nervoase la copiii mici, acestea par să fie mai puţin frecvente la copii şi au fost în general de intensitate mică. În studiul celor 57 copii 3,50 % au prezentat simptome ale sistemului nervos de intensitate moderată, predominând ameţeala. Nici un copil nu a prezentat simptome severe şi nu a trebuit să întrerupă tratamentul datorită simptomelor sistemului nervos.

Alte grupuri speciale de pacienţi

Enzimele hepatice la pacienţi infectaţi concomitent cu hepatita B sau C: în baza de date pe termen lung a studiului 006, 137 pacienţi trataţi cu combinaţii terapeutice conţinând efavirenz (durata medie a tratamentului 68 săptămâni) şi 84 pacienţi trataţi cu regimuri terapeutice martor (durata medie a tratamentului 56 săptămâni) au fost seropozitivi la screening-ul pentru hepatita B (antigen de suprafaţăpozitiv) şi/sau C (anticorpi pentru hepatita C pozitivi). Dintre pacienţii infectaţi concomitent din studiul 006, creşteri ale ASAT de peste cinci ori LSN au prezentat 13 % dintre pacienţii trataţi cu efavirenz şi 7 % dintre cei din braţul de control, iar creşteri ale ALAT de peste cinci ori LSN au prezentat 20 % şi respectiv 7 %. Printre pacienţii infectaţi concomitent, 3 % dintre cei trataţi cu efavirenz şi 2 % dintre cei din braţul de control au întrerupt studiul datorită unor tulburări hepatice (vezi pct. 4.4).

4.9 Supradozaj

Unii pacienţi care au luat accidental 600 mg de două ori pe zi au raportat accentuarea simptomelor nervoase. Un pacient a prezentat contracţii musculare involuntare.

Tratamentul supradozajului cu efavirenz constă în general în măsuri de susţinere a funcţiilor vitale, inclusiv monitorizarea semnelor vitale şi observarea stării clinice a pacientului. Se poate administra cărbune activat pentru a favoriza eliminarea efavirenzului neabsorbit. Nu există un antidot specific pentru tratamentul supradozării cu efavirenz. Deoarece efavirenz este puternic legat de proteine, este puţin probabil ca dializa să îndepărteze cantităţi semnificative din sânge.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: inhibitori non-nucleozidici de revers-transcriptazăCodul ATC: J05A G03

Mecanism de acţiune: efavirenz este un INNRT al HIV-1. Efavirenz este un inhibitor necompetitiv al reverstranscriptazei (RT) HIV-1 şi nu inhibă semnificativ RT HIV-2 sau polimerazele celulare ADN (α, β, γ sau δ).

Activitate antivirală: concentraţia de efavirenz liber in vitro necesară pentru o inhibiţie de 90 până la 95% a tulpinilor izolate sălbatice sau rezistente la zidovudină obţinute în laborator sau din clinică a fost între 0,46 şi 6,80 nM în liniile de celule limfoblastoide, celule mononucleare din sânge periferic (CMPS) şi culturi de macrofage/monocite.

Rezistenţă: potenţa efavirenz în culturi celulare faţă de tulpini virale cu substituţii de aminoacizi în poziţiile 48, 108, 179, 181 sau 236 în RT sau faţă de tulpini cu substituţii de aminoacizi la nivelul proteazei a fost similară cu cea observată faţă de tulpinile virale sălbatice. Substituţiile unice care determină cea mai mare rezistenţă faţă de efavirenz în culturile celulare corespund la o schimbare a leucinei cu izoleucină în poziţia 100 (L1001, rezistenţă de 17-22 ori mai mare) şi a lizinei cu asparagina în poziţia 103 (K103N, rezistenţă de 18-33 ori mai mare). O scădere a susceptibilităţii de peste 100 ori a fost observată la tulpinile HIV care prezentau substituţie K103N asociată cu alte substituţii de aminoacizi la nivelul RT.

K 103N a fost cea mai frecvent observată substituţie în RT în cazul tulpinilor izolate de la pacienţi care au prezentat un rebound semnificativ a încărcăturii virale în timpul studiilor clinice cu efavirenz în asociere cu indinavir sau zidovudină + lamivudină. Această mutaţie a fost observată la 90% din pacienţii trataţi cu efavirenz cu eşec virusologic. De asemenea au fost observate substituţii în poziţiile 98, 100, 101, 108, 138, 188, 190 sau 225, dar acestea au o frecvenţă mai redusăşi de cele mai multe ori apar doar în combinaţie cu K103N. Tipul substituţiilor de aminoacizi la nivelul RT asociate cu rezistenţa la efavirenz, a fost independent de alte medicamente antiretrovirale folosite în asociaţie cu efavirenz.

Rezistenţă încrucişată: profilurile rezistenţei încrucişate la efavirenz, nevirapinăşi delavirdină, în culturi celulare au demonstrat că substituţia K103N conferă pierderea susceptibilităţii la toţi cei trei INNRT. Două dintre cele trei tulpini clinice studiate rezistente la delavirdină au prezentat rezistenţăîncrucişată cu efavirenz şi conţineau substituţia K103N. O a treia tulpină izolată care prezenta substituţie la poziţia 236 a RT nu a avut rezistenţă încrucişată la efavirenz.

Tulpinile virale izolate recoltate din CMPS de la pacienţi înrolaţi în studii clinice cu efavirenz care au prezentat rezistenţă la tratament (rebound al încărcăturii virale) au fost evaluate în ceea ce priveşte sensibilitatea la INNRT. Treisprezece tulpini caracterizate ca fiind rezistente la efavirenz, au fost de asemenea rezistente la nevirapinăşi delavirdină. Cinci dintre aceste tulpini rezistente la INNRT au prezentat substituţia K103N sau substituţia valinei cu izoleucina în poziţia 108 (V1081) a RT. Trei dintre tulpinile obţinute de la pacienţi cu eşec terapeutic la efavirenz au rămas sensibile la acesta în culturile celulare şi, de asemenea, sensibile la nevirapinăşi delavirdină.

Potenţialul de apariţie a rezistenţei încrucişate între efavirenz şi IP este redus datorită faptului că sunt implicate enzime ţintă diferite. Potenţialul rezistenţei încrucişate între efavirenz şi INRT este redus datorită locusurilor de legare diferite de la nivelul structurilor ţintăşi mecanismului de acţiune diferit.

Eficacitate clinică:

Efavirenz nu a fost evaluat în studii clinice controlate la pacienţi cu boală HIV avansatăşi anume cu CD4 < 50 celule/mm3, sau la pacienţi trataţi cu IP sau INNRT. Experienţa clinică în studii controlate cu asocieri care includ didanozină sau zalcitabină este limitată.

Două studii clinice controlate (006 şi ACTG 364) cu durată de aproximativ un an, efectuate cu efavirenz în asociere cu INRT şi/sau IP, au demonstrat reducerea încărcăturii virale sub limita detectabilăşi o creştere a limfocitelor CD4 la pacienţi infectaţi HIV, naivi la terapie antiretroviralăşi la pacienţi infectaţi HIV, trataţi cu INRT. Studiul 020 a demonstrat o eficacitate similară la pacienţi experimentaţi INRT pe o perioadă peste 24 săptămâni. În aceste studii doza de efavirenz a fost de 600 mg o dată pe zi, zilnic; doza de indinavir a fost de 1000 mg la fiecare 8 ore când a fost administrat cu efavirenz şi de 800 mg la fiecare 8 ore când a fost administrat fără efavirenz. Doza de nelfinavir a fost de 750 mg de trei ori pe zi. În fiecare din aceste studii au fost folosite dozele standard de INRT administrate la fiecare 12 ore.

Studiul 006, un studiu deschis, randomizat, a comparat efavirenz + zidovudină + lamivudină sau efavirenz + indinavir cu indinavir + zidovudină + lamivudină la 1266 pacienţi al căror criteriu de includere în studiu a fost să nu fi fost expuşi la efavirenz, lamivudină, INNRT şi IP. Numărul mediu de celule CD4 iniţial a fost 341 celule/mm3 şi nivelul mediu iniţial de ARN HIV a fost 60250 copii/ml. Rezultatele din studiul 006 privind eficacitatea la subgrupul de 614 pacienţi care a fost înrolat pentru cel puţin 48 săptămâni sunt redate în Tabelul 3. În analiza ratelor răspunsului terapeutic (neterminarea studiului a fost considerată eşec [NC= F], la pacienţii care au fost eliminaţi din studiu mai devreme din orice motiv sau la care a fost omisă o determinare a ARN HIV fie precedată, fie urmată de o valoare peste limita de detectare, au fost consideraţi ca având ARN HIV peste 50 sau peste 400 copii/ml în momentele cu determinări lipsă.

Tabelul 3: Rezultatele privitoare la eficacitate din studiul 006

 

Ratele de răspuns terapeutic (NC= Fa)

Modificare

ARN HIV plasmatic

medie faţă de

 

numărătoarea

 

iniţială a

 

celulelor CD4

< 400 copii/ml (95% I.C.b)

< 50 copii/ml (95% I.C.b)

celule/mm3 (S.E.M.c)

Scheme terapeuticed

n

48 săptămâni

48 săptămâni

48 săptămâni

EFV +

202

67%

62%

187

ZDV + 3TC

 

(60%, 73%)

(55%, 69%)

(11,80)

EFV + IDV

206

54%

48%

177

 

 

(47%, 61%)

(41%, 55%)

(11,30)

IDV +

206

45%

40%

153

ZDV + 3TC

 

(38%, 52%)

(34%, 47%)

(12,30)

 

 

aNC = F, pacienţi eliminaţi din studiu/noncompleter = eşec/failure.bI.C., interval de confidenţă. cS.E.M., eroare standard a mediei.
dEFV, efavirenz; ZDV, zidovudină; 3TC, lamivudină; IDV, indinavir.

Rezultatele pe termen lung la 168 săptămâni ale studiului 006 (au încheiat studiul 160 pacienţi ce au primit tratament cu EFV + IDV, 196 pacienţi cu EFV + ZDV + 3TC şi respectiv 127 pacienţi cu IDV +ZDV + 3TC) sugerează persistenţa răspunsului prin proporţia de pacienţi cu ARN HIV< 400 copii/ml, ARN HIV< 50 copii/ml şi prin modificarea medie faţă de numărătoarea iniţială a celulelor CD4.

Rezultatele privitoare la eficacitate din studiile ACTG 364 şi 020 sunt redate în Tabelul 4. Studiul ACTG 364 a înrolat 196 pacienţi care au fost trataţi cu INRT, dar nu cu IP sau INNRT. Studiul 020 a înrolat 327 pacienţi care au fost trataţi cu INRT, dar nu cu IP sau INNRT. Medicilor li s-a permis săschimbe regimul INRT al pacienţilor la intrarea în studiu. Ratele cele mai mari de răspuns terapeutic au fost la cei la care s-au schimbat INRT.

Tabelul 4: Rezultatele privitoare la eficacitate din studiile ACTG 364 şi 020

Ratele de răspuns terapeutic(NC= Fa) Modificare medie faţăARN HIV plasmatic de numărătoarea iniţială a

celulelor CD4 Numărul studiului/ n % (95% I.C.c) % (95% I.C.) celule/m (S.E.M.d) Scheme m3 terapeuticeb Studiul ACTG 364 < 500 copii/ml < 50 copii/ml 48 săptămâni EFV + NFV + NR 65 70 (59, 82) ------107 (17,90) TIs EFV + NRTIs 65 58 (46, 70) ------114 (21,00) NFV + NRTIs 66 30 (19, 42) ------94 (13,60)

Studiul 020 < 400 copii/ml < 50 copii/ml 24 săptămâni EFV + IDV + NRT 157 60 (52, 68) 49 (41, 58) 104 (9,10) Is IDV + NRTIs 170 51 (43, 59) 38 (30, 45) 77 (9,90)

aNC = F, pacienţi eliminaţi din studiu/noncompleter = eşec/failure.bI.C., interval de confidenţă. cS.E.M., eroare standard a mediei.
dEFV, efavirenz; ZDV, zidovudină; 3TC, lamivudină; IDV, indinavir.---, neefectuat.

Copii şi adolescenţi ACTG 382 este un studiu necontrolat, în curs, cu 57 pacienţi pediatrici (cu vârste între 3 şi 16 ani) trataţi INRT, care a urmărit farmacocinetica, activitatea antiviralăşi siguranţa efavirenz în asociere cu nelfinavir (20–30 mg/kg administrat de trei ori pe zi) şi unul sau mai mulţi INRT. Doza de început de efavirenz a fost echivalentul unei doze de 600 mg (adaptată la suprafaţa corporală bazată pe greutate). Rata răspunsului terapeutic, bazată pe analiza de tip NC= F, a procentajului de pacienţi cu ARN HIV plasmatic < 400 copii/ml la 48 săptămâni a fost de 60% (95%,

I.C. 47, 72) şi de 53% (I.C. 40, 66) şi cea bazată pe procentajul de pacienţi cu ARN HIV plasmatic < 50 copii/ml. Numărul mediu de CD4 a crescut cu 63 ± 34,50 celule/mm3 faţă de valoarea bazală. Durabilitatea răspunsului a fost similarăcu cea observată la adulţi.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie: concentraţiile plasmatice maxime de efavirenz de 1,60 – 9,10 μM au fost atinse la 5 ore după doze unice de 100 mg până la 1600 mg administrate la voluntari neinfectaţi. Creşteri ale Cmax şi ASC dependente de doză au fost observate la doze până la 1600 mg; valorile au fost mai mici decât cele calculate în cazul unor eventuale creşteri proporţionale, ceea ce sugerează o absorbţie diminuatăpentru dozele mai mari. Timpul în care se realizează concentraţiile plasmatice de vârf (3 – 5 ore) nu sa modificat după doze multiple, iar concentraţiile plasmatice de echilibru au fost atinse în 6 – 7 zile.

La pacienţi infectaţi HIV, la starea de echilibru, valorile medii ale Cmax, Cmin şi ASC au fost liniare cu dozele zilnice de 200 mg, 400 mg şi 600 mg. La 35 pacienţi care au primit efavirenz 600 mg o dată pe zi, Cmax la starea de echilibru a fost de 12,90±3,70 μM (29%) [media ± S.D.(% C.V.)], Cmin la starea de echilibru a fost de 5,6 ±3,20 μM (57%), iar ASC a fost de 184 ±73 μM h (40%).

Efectul alimentelor: biodisponibilitatea dozei unice de 600 mg de efavirenz capsule la voluntari neinfectaţi a crescut cu 22% şi respectiv cu 17% când a fost administrată cu o masă cu conţinut crescut de grăsimi sau cu conţinut normal, comparativ cu biodisponibilitatea unei doze de 600 mg administratăpe stomacul gol (vezi pct. 4.4).

Biodisponibilitatea conţinutului capsulelor, administrat în amestec cu alimente: la adulţii sănătoşi, ASC pentru efavirenz administrat ca şi conţinut al trei capsule de 200 mg în amestec cu 2 linguriţe cu anumite alimente (sos de mere, jeleu de struguri, iaurt sau formulă pentru nou-născuţi) a îndeplinit criteriile de bioechivalenţă comparativ cu ASC după administrarea capsulelor întregi pe stomacul gol.

Distribuţie: efavirenz este puternic legat de proteinele plasmatice umane (aproximativ 99,50-99,75%), mai ales de albumină. La pacienţi infectaţi cu HIV-1 (n = 9) la care s-a administrat efavirenz 200 pânăla 600 mg o dată pe zi, o lună, concentraţiile în lichidul cerebrospinal au variat între 0,26 până la 1,19% (media 0,69%) din concentraţiile plasmatice corespunzătoare. Această proporţie este de aproximativ 3 ori mai mare decât fracţiunea de efavirenz din plasmă nelegat de proteine (liber).

Biotransformare: studiile la oameni şi in vitro folosind microsomi hepatici umani au demonstrat căefavirenz este metabolizat prin sistemul citocrom P450 rezultând metaboliţi hidroxilaţi care ulterior sunt glucuronoconjugaţi. Aceşti metaboliţi sunt practic inactivi faţă de HIV-1. Studiile in vitro sugerează că CYP3A4 şi CYP2B6 sunt principalele izoenzime responsabile de metabolizarea efavirenz şi că acesta inhibă izoenzimele 2C9, 2C19 şi 3A4 ale P450. În studiile in vitro efavirenz nu a inhibat CYP2E1 şi a inhibat CYP2D6 şi CYP1A2 numai la concentraţii mult peste cele realizate clinic.

Expunerea plasmatică la efavirenz poate fi crescută la pacienţii cu varianta genetică homozigotăG516T a izoenzimei CYP2B6. Implicaţiile clinice ale unei astfel de asocieri sunt necunoscute; cu toate acestea, nu poate fi exclus potenţialul unor incidenţe şi severităţi crescute ale reacţiilor adverse asociate cu efavirenz.

S-a demonstrat că efavirenz induce enzimele P450 cu stimularea consecutivă a propriei sale metabolizări. La voluntari neinfectaţi, doze multiple de 200–400 mg pe zi administrate pe o perioadăde 10 zile au determinat o acumulare mai mică decât cea aşteptată(cu 22–42 %) şi un timp de înjumătăţire terminal mai scurt şi anume de 40–55 ore comparativ cu administrarea unei (timpul de înjumătăţire a dozei unice fiind de 52 – 76 ore)(vezi mai jos).

Eliminare: efavirenz are un timp de înjumătăţire prin eliminare relativ lung, de cel puţin 52 până la 76 ore după doze unice şi de 40 la 55 ore după doze multiple. Aproximativ 14 – 34 % din doza marcată radioactiv de efavirenz a fost regăsită în urinăşi mai puţin de 1 % din doză a fost excretat prin urină, sub formă de efavirenz nemodificat.

Insuficienţă hepatică: Într-un studiu cu doză unică, timpul de înjumătăţire a fost dublat la un singur pacient studiat cu insuficienţă hepatică severă (Clasa C Child Pugh), ceea ce indică un potenţial de acumulare mult mai mare. Un studiu cu doze repetate nu a indicat niciun efect semnificativ asupra farmacocineticii efavirenzului la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară (Clasa A Child Pugh) comparativ cu braţul de control. Datele au fost insuficiente pentru a determina dacă insuficienţa hepatică moderată sau severă (Clasa B sau C Child Pugh) afectează farmacocinetica efavirenzului.

Sex, rasă, vârstnici: farmacocinetica efavirenz la pacienţi pare să fie identică la bărbaţi şi femei şi pentru diferitele grupuri rasiale studiate. Cu toate că date limitate sugerează că femeile precum şi pacienţii asiatici şi cei din insulele Pacificului ar putea prezenta expunere mai mare la efavirenz, aceştia nu par să tolereze efavirenzul mai puţin. La vârstnici nu au fost efectuate studii de farmacocinetică a efavirenz.

Copii şi adolescenţi:

La 49 pacienţi copii şi adolescenţi cărora li s-a administrat echivalentul dozei de 600 mg efavirenz (doza ajustată la suprafaţa corporală calculată în funcţie de greutate), Cmax la starea de echilibru a fost de 14,1 μM, Cmin la starea de echilibru a fost de 5,6 μM iar ASC a fost de 216 μM·h. Farmacocinetica efavirenzului la copii şi adolescenţi a fost similarăcu cea de la adulţi.

5.3 Date preclinice de siguranţă

În testări de genotoxicitate convenţionale efavirenz nu s-a dovedit mutagen şi clastogen.

Efavirenz a produs resorbţii fetale la şobolani. Au fost observate malformaţii la 3 din 20 feţi/nounăscuţi la maimuţe cynomolgus tratate cu efavirenz administrat în doze care să ducă la concentraţii plasmatice de efavirenz similare cu cele observate la om. Anencefalia şi anoftalmia unilaterală cu mărirea secundară a limbii au fost observate la un făt, microftalmia a fost observată la un altul şi palatoschizisul la un al treilea. La feţi de şobolani şi iepuri trataţi cu efavirenz nu au fost observate malformaţii.

La maimuţe cynomolgus la care s-a administrat efavirenz timp de ≥1 an în doze care au realizat valori medii ale ASC de aproximativ 2 ori mai mari decât cele observate pentru dozele recomandate la om, a fost observată hiperplazie biliară. Aceasta s-a oprit din evoluţie la întreruperea tratamentului. La şobolani s-a observat fibroză biliară. La anumite maimuţe care au primit efavirenz timp de ≥ 1 an, în doze care au generat valori ale ASC de 4 până la 13 ori mai mari decât cele la om la doze recomandate au fost observate convulsii discontinue (vezi pct. 4.4 şi 4.8).

Studiile asupra carcinogenicităţii au demonstrat o incidenţă crescută a tumorilor hepatice şi pulmonare la femelele de şoarece, dar nu şi la masculi. Mecanismul formării tumorale şi relevanţa posibilă pentru om nu sunt cunoscute.

Studiile asupra carcinogenicităţii la masculii de şoarece, masculii şi femelele de şobolan au fost negative. Cu toate că nu este cunoscut potenţialul carcinogen la om, aceste date sugerează căbeneficiul clinic al efavirenz depăşeşte riscul potenţial carcinogen la om.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

1.      Nucleul capsulei Laurilsulfat de sodiu Lactoză monohidrat Stearat de magneziu Amidonoglicolat de sodiu.

2.      Învelişul capsuleiGelatinăLaurilsulfat de sodiu Oxid galben de fer (E172)Dioxid de titan (E171) Dioxid de siliciu (E 551).

3.      Cerneala de inscripţionareAcid carminic cochineal (E120) Indigo carmin (E132) Dioxid de titan (E171).

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

3 ani.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Flacoane din PEÎD cu capac din propilenă cu sistem de închidere securizat pentru copii. Fiecare cutie conţine un flacon cu 30 capsule.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinţe speciale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Bristol-Myers Squibb Pharma EEIG Uxbridge Business Park, Sanderson Road Uxbridge UB8 1DH Marea Britanie

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/99/110/001 – flacon

DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Data primei autorizări: 28 Mai 1999. Data ultimei reautorizări: 28 Mai 2009.

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului http://www.ema.europa.eu/.

ANEXA II

A. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE FABRICAŢIE RESPONSABIL PENTRU ELIBERAREA SERIEI

B. CONDIŢIILE EMITERII AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

A. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE FABRICAŢIE RESPONSABIL PENTRU ELIBERAREA SERIEI

Numele şi adresa producătorului responsabil pentru eliberarea seriei

Bristol-Myers Squibb Champ “Lachaud” La Goualle 19250 Meymac Franţa

Bristol-Myers Squibb S.r.l.Contrada Fontana del Ceraso 03012 Anagni (FR) Italia

Lawrence Laboratories Unit 12 Distribution Centre, Shannon Free Zone, Shannon Industrial Estate, Co. Clare Irlanda

Prospectul tipărit al medicamentului trebuie să menţioneze numele şi adresa producătorului responsabil pentru eliberarea seriei respective.

B. CONDIŢIILE EMITERII AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

• CONDIŢII SAU RESTRICŢII PRIVIND FURNIZAREA ŞI UTILIZAREA IMPUSE DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Medicament cu eliberare pe bază de prescripţie medicală. (Vezi Anexa I: Rezumatul caracteristicilor produsului, pct. 4.2).

CONDIŢII SAU RESTRICŢII CU PRIVIRE LA SIGURANŢA ŞI EFICACITATEA UTILIZĂRII MEDICAMENTULUI

ALTE CONDIŢII

Nu este cazul.

Sistem de farmacovigilenţă

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă trebuie să se asigure că sistemul de farmacovigilenţă existăşi este funcţional, aşa cum este descris în versiunea 3.5 prezentată în modulul 1.8.1. al Cererii de autorizare de punere pe piaţă, înainte ca medicamentul să fie pus pe piaţăşi atât timp cât medicamentul este comercializat.

RPAS: Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă va continua să depună anual RPAS-uri.

Planul de management al riscului

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă se angajează să efectueze studiile şi activităţile suplimentare de farmacovigilenţă descrise în Planul de farmacovigilenţă, aşa cum a fost stabilit în versiunea 1.0 a Planului de management al riscului (PMR) prezentat în Modulul 1.8.2. a cererii de autorizare de punere pe piaţă precum şi în oricare dintre actualizările ulterioare ale PMR convenite de CHMP.

În conformitate cu recomandările CHMP privind sistemele de management al riscului pentru medicamentele de uz uman, trebuie furnizat un PMR actualizat odată cu următorul raport periodic actualizat referitor la siguranţă (RPAS). În plus, un PMR actualizat va trebui depus:

Când sunt primite informaţii noi care pot afecta specificaţia actuală privind siguranţa, Planul de farmacovigilenţă sau activităţile de reducere la minimum a riscului

Pe parcursul a 60 de zile de la atingerea unui obiectiv important (farmacovigilenţă sau reducerea la minimum a riscului)

La cererea EMEA

ANEXA III ETICHETAREA ŞI PROSPECTUL

B. PROSPECTUL

PROSPECT: INFORMAŢII PENTRU UTILIZATOR

SUSTIVA 50 mg capsule efavirenz

Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să utilizaţi acest medicament. Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi. Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vămedicului sau farmacistului. Acest medicament a fost prescris pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor persoane. Le poate face rău, chiar dacă au aceleaşi simptome cu ale dumneavoastră.Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversănemenţionată în acest prospect, rugăm să-i spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.

În acest prospect găsiţi:

1.      Ce este SUSTIVA şi pentru ce se utilizează

2.      Înainte să utilizaţi SUSTIVA

3.      Cumsă utilizaţi SUSTIVA

4.      Reacţii adverse posibile

5.      Cum se păstrează SUSTIVA

6.      Informaţii suplimentare

1. CE ESTE SUSTIVA ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ

SUSTIVA aparţine unei clase de medicamente antiretrovirale denumite inhibitori non-nucleozidici de reverstranscriptază (INNRT). El este un medicament antiretroviral care acţionează împotriva infecţiei virusului imunodeficienţei umane (HIV) prin reducerea cantităţii de virus din sânge.

Medicul dumneavoastră v-a prescris SUSTIVA pentru că aveţi infecţie cu HIV. SUSTIVA administrat în asociere cu alte medicamente antiretrovirale reduce cantitatea de virus din sânge.

2. ÎNAINTE SĂ UTILIZAŢI SUSTIVA

Nu utilizaţi SUSTIVA

1.      dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la efavirenz sau la oricare dintre celelalte componente ale SUSTIVA enumerate la sfârşitul acestui prospect. Cereţi sfatul medicului dumneavoastră sau farmacistului.

2.      dacă aveţi o afecţiune hepatică gravă.

3.      dacă sunteţi în tratament cu oricare dintre următoarele medicamente: astemizol sau terfenadină(utilizate în tratamentul simptomelor alergiei),bepridil (utilizat în tratamentul bolii cardiace) ,cisapridă (utilizată în tratamentul arsurilor stomacale) ,alcaloizi de ergot (de exemplu ergotamină, dihidroergotamină, ergonovinăşi metilergonovină) (utilizate în tratamentul migrenei şi al durerii de cap pulsante (de tip cluster),midazolam sau triazolam (utilizate pentru a vă ajuta să dormiţi) ,pimozidă(utilizată în tratamentul anumitor tulburări mentale),sunătoare (Hypericum perforatum) (remediu vegetal utilizat pentru depresie şi anxietate)

Dacă luaţi oricare dintre aceste medicamente, spuneţi imediat medicului dumneavoastră. Luând aceste medicamente împreună cu SUSTIVA puteţi crea un potenţial pentru reacţii adverse severe şi/sau care pun în pericol viaţa sau puteţi împiedica acţiunea eficientă a SUSTIVA.

Aveţi grijă deosebită când utilizaţi SUSTIVA

SUSTIVA trebuie administrat împreună cu alte medicamente care acţionează împotriva HIV. Dacăs-a început folosirea SUSTIVA deoarece tratamentul dumneavoastră uzual nu a împiedicat înmulţirea virusului, trebuie început în acelaşi timp tratamentul cu alt medicament pe care nu l-aţi luat înainte.

Încă puteţi transmite HIV când urmaţi tratamentul cu acest medicament, deci este important săluaţi măsuri de precauţie pentru a evita infectarea altor persoane prin contact sexual sau transfuzie de sânge. Acest medicament nu vindecă infecţia cu HIV şi puteţi continua să faceţi infecţii sau alte boli asociate infecţiei cu HIV.

În timpul tratamentului cu SUSTIVA trebuie să rămâneţi în grija medicului dumneavoastră.

Spuneţi medicului dumneavoastră:

1.      dacă aveţi în antecedente boli mentale, inclusiv depresie, sau abuz de substanţe sau alcool. Spuneţi imediat medicului dumneavoastră dacă vă simţiţi deprimat, dacă aveţi gânduri de sinucidere sau dacă aveţi gânduri ciudate (vezi pct. 4, Reacţii adverse posibile)

2.      dacă aveţi în antecedente convulsii (atacuri sau crize) sau dacă vi se administrează un tratament anticonvulsivat cum ar fi carbamazepină, fenobarbital şi fenitoină. Dacă luaţi oricare dintre aceste medicamente, poate fi necesar ca medicul dumneavoastră să văverifice concentraţiile plasmatice de medicament anticonvulsivant din sânge pentru a se asigura că nu sunt afectate pe parcursul administrării de SUSTIVA. Medicul dumneavoastră poate da un alt anticonvulsivant.

3.      dacă aveţi în antecedente boală hepatică, inclusiv hepatită cronică activă.

Pacienţii cu hepatită cronică B sau C trataţi cu agenţi antiretrovirali combinaţi, prezintă un risc crescut pentru probleme hepatice grave şi care pot pune viaţa în pericol. Doctorul dumneavoastră poate efectua teste sanguine pentru a verifica buna funcţionare a ficatului sau vă poate prescrie alt medicament. Dacă aveţi o afecţiune hepatică gravă, nu utilizaţi SUSTIVA (vezi pct. 2, Nu utilizaţi SUSTIVA).

 Imediat ce începeţi să luaţi SUSTIVA, aveţi grijă la:

1.      semne de ameţeală, dificultăţi legate de somn, somnolenţă, dificultăţi de concentrare sau vise anormale. Aceste reacţii adverse pot apărea în prima sau a doua zi de tratament şi de obicei dispar după primele 2 până la 4 săptămâni.

2.      orice semn de erupţie trecătoare pe piele. Dacă obsevaţi orice semn a unei erupţii trecătoare grave însoţită de formare de vezicule sau febră, opriţi administrarea SUSTIVA şi spuneţi imediat medicului dumneavoastră. Dacă aţi prezentat o erupţie trecătoare pe piele în timpul administrării unui alt INNRT, prezentaţi un risc crescut de apariţie a unei erupţii trecătoare pe piele la administrarea SUSTIVA.

3.      orice semn de inflamaţie sau infecţie. La unii pacienţi cu infecţie HIV avansată (SIDA) şi infecţie oportunistă în antecedente, la scurt timp după iniţierea tratamentului anti-HIV pot apărea semne şi simptome de inflamaţie din infecţii anterioare. Se presupune căaceste simptome se datorează unei îmbunătăţiri a răspunsului imun individual, ce permite organismului să lupte împotriva infecţiilor ce puteau fi prezente fără simptome evidente. Dacă observaţi orice simptome de infecţie, rugăm să spuneţi imediat medicului dumneavoastră.

4.      schimbări la nivelul ţesutului gras. La pacienţii care primesc tratament antiretroviral combinat poate apărea redistribuirea, acumularea sau pierderea de ţesut gras din organism. Dacă observaţi schimbări în ceea ce priveşte ţesutul gras din organism luaţi legătura cu medicul dumneavoastră.

5.      afecţiuni osoase. Unii dintre pacienţii care au primit terapie antiretrovirală combinată pot prezenta o afecţiune osoasă numită osteonecroză (moartea ţesutului osos provocată de pierderea vascularizaţiei la nivelul osului). Durata terapiei antiretrovirale combinate, folosirea corticosteroizilor, consumul de alcool etilic, imunosupresia severă, indicele de masă corporală crescut, pot fi unii dintre multipli factori de risc pentru apariţia acestei afecţiuni. Semnele de osteonecroză sunt: rigiditate articulară, dureri articulare (în special a şoldului, a genunchiului şi a umărului) şi dificultate la mişcare. Dacă observaţi apariţia oricărui simptom din cele menţionate, rugăm să îl informaţi pe medicul dumneavoastră.

Administrare la copii

SUSTIVA 50 mg, capsule poate fi administrat la copii şi adolescenţi cu vârsta de minim de 3 ani şi cu o greutate de cel puţin 13 kg, care sunt capabili să înghită capsulele. În cazul copiilor care nu pot înghiţi capsulele şi care nu tolerează soluţia orală, poate fi luată în considerare deschiderea capsulelor şi administrarea conţinutului în amestec cu o cantitate mică de alimente (vezi mai jos Cum să utilizaţi SUSTIVA).

Utilizarea altor medicamente SUSTIVA nu trebuie asociat cu anumite medicamente. Acestea sunt enumerate la Nu utilitazi SUSTIVA, la începutul punctului 2. Sunt incluse medicamente obişnuite şi un remediu vegetal (sunătoare) care pot determina interacţiuni grave.

Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicalăşi remedii vegetale.

SUSTIVA poate interacţiona cu alte medicamente. În consecinţă, concentraţiile de SUSTIVA sau alte medicamente din sângele dumneavoastră pot fi afectate. Acest lucru poate împiedica acţiunea eficientăa medicamentelor sau pot agrava oricare dintre reacţiile adverse. În unele cazuri, medicul dumneavoastrăva va trebui să vă ajusteze doza sau să vă verifice concentraţiile plasmatice. Este important să spuneţi medicului dumneavoastră dacă luaţi oricare dintre următoarele medicamente:

Alte medicamente utilizate în tratamentul infecţiei cu HIV:

1.      inhibitori de protează: darunavir, indinavir, lopinavir/ritonavir, ritonavir, ritonavir- atazanavir potenţat, saquinavir sau fosamprenavir/saquinavir. Medicul dumneavoastrăpoate lua în considerare administrarea unui tratament alternativ sau modificarea dozei de inhibitori de protează.

2.      maraviroc

3.      un medicament ce conţine o combinaţie de efavirenz, emtricitabinăşi tenofovir, cunoscut în prezent sub numele de ATRIPLA. SUSTIVA nu trebuie asociat cu ATRIPLA deoarece acesta conţine efavirenz, substanţa activă din SUSTIVA.

4.      Medicamente utilizate în tratamentul infecţiilor bacteriene, inclusiv tuberculozăşi infecţii cu complexul mycobacterium avium corelate cu SIDA: claritromicină, rifabutină, rifampicină. Medicul dumneavoastră poate lua în considerare modificarea dozei sau administrarea unui antibiotic alternativ. În plus, medicul dumneavoastrăpoate prescrie o doză mai mare de SUSTIVA.

Medicamente utilizate în tratamentul infecţiilor fungice (antifungice):

1.      voriconazol: SUSTIVA vă poate scădea concentraţia de voriconazol din sânge şi voriconazolul vă poate creşte concentraţia de SUSTIVA din sânge. Dacă luaţi aceste douămedicamente împreună, doza de voriconazol trebuie crescutăşi doza de efavirenz trebuie scăzută. Mai întâi trebuie să îl întrebaţi pe medicul dumneavoastră.

2.      itraconazol: SUSTIVA vă poate scădea concentraţia de itraconazol din sânge.

Utilizarea SUSTIVA cu alimente şi băuturi

Utilizarea SUSTIVA pe stomacul gol poate diminua reacţiile adverse.

Sarcina şi alăptarea Femeile nu trebuie să rămână gravide în timpul tratamentului cu SUSTIVA şi timp de 12 săptămâni după tratament. Medicul dumneavoastră poate recomanda efectuarea unui test de sarcină pentru a se asigura că nu sunteţi gravidă înainte de iniţierea tratamentului cu SUSTIVA.

Dacă puteţi rămâne gravidă în timpul administrării SUSTIVA, trebuie să folosiţi o metodă sigurăde contracepţie mecanică (de exemplu un prezervativ) împreunăcu alte metode contraceptive incluzând contracepţia orală (comprimat contraceptiv) sau alte contraceptive hormonale (de exemplu implanturi, injecţii). Efavirenz poate să rămână în sângele dumneavoastră pentru o perioadă de timp după ce tratamentul este oprit. De aceea, trebuie să continuaţi să folosiţi măsuri contraceptive, ca cele de mai sus, pentru 12 săptămâni după încetarea utilizării SUSTIVA.

Spuneţi imediat medicului dumneavoastră dacă sunteţi sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă.

Dacă sunteţi gravidă trebuie să luaţi SUSTIVA doar dacă dumneavoastrăşi medicul dumneavoastrădecideţi că este absolut necesar. Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice medicament.

La feţii animalelor şi la nou-născuţii femeilor tratate cu efavirenz în timpul sarcinii s-au observat defecte congenitale severe. Dacă aţi luat SUSTIVA în timpul sarcinii, medicul dumneavoastră văpoate solicita efectuarea regulată de analize de sânge şi alte teste diagnostice pentru monitorizarea dezvoltării copilului dumneavoastră.

Dacă luaţi SUSTIVA nu trebuie să alăptaţi.

Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor SUSTIVA poate determina ameţeli, concentrare dificilăşi somnolenţă. Dacă sunteţi afectat, nu conduceţi vehicule şi nu folosiţi utilaje.

Informaţii importante privind unele componente ale SUSTIVA

Acest medicament conţine 342 mg de lactoză în fiecare doză zilnică de 600 mg.

Dacă medicul dumneavoastră v-a spus că aveţi intoleranţă la anumite zaharuri, anunţaţi medicul înainte de a utiliza acest medicament. Aceste persoane pot să fie tratate cu SUSTIVA soluţie orală care nu conţine lactoză.

3. CUM SĂ UTILIZAŢI SUSTIVA

Întotdeauna trebuie să luaţi SUSTIVA exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie sădiscutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.

SUSTIVA se administrează pe cale orală. Este recomandat să utilizaţi SUSTIVA pe stomacul gol, de preferat seara la culcare. Acest lucru poate face anumite reacţii adverse (de exemplu ameţeli, somnolenţă) mai puţin supărătoare. Stomacul este considerat gol cu 1 oră înainte de masă sau la 2 ore după.

Doza pentru adulţii este de 600 mg o dată pe zi, zilnic.

Doza de SUSTIVA poate necesita să fie crescută sau scăzută dacă utilizaţi, de asemenea, anumite medicamente (vezi Utilizarea altor medicamente).

Medicul dumneavoastră va instrui referitor la utilizarea corectă.

SUSTIVA trebuie administrat zilnic.

SUSTIVA nu trebuie folosit niciodată singur pentru tratamentul infecţiei cu HIV. SUSTIVA trebuie luat întotdeauna împreună cu alte medicamente anti-HIV.

Utilizarea la copii

Doza pentru copii care cântăresc 40 kg sau mai mult este de 600 mg o dată pe zi, zilnic.

Doza pentru copii care cântăresc mai puţin de 40 kg este calculată în raport cu greutatea corporalăşi se administrează o dată pe zi, zilnic, cum se arată mai jos:

 

Greutate corporală kg

SUSTIVA doza (mg)

13 până la <15

200

15 până la <20

250

20 până la <25

300

25 până la <32,5

350

32,5 până la <40

400

 

Pentru copii care nu pot înghiţi în mod cert capsulele, formularea preferată este SUSTIVA soluţie orală. În cazul copiilor care nu tolerează soluţia orală, medicul poate recomanda desfacerea capsulelor şi administrarea conţinutului acestora cu o cantitate mică (1-2 linguriţe) de alimente (de exemplu sos de mere, jeleu de struguri, iaurt sau formulă pentru nou-născuţi). Într-un studiu de preferinţe ale gustului, efavirenz amestecat cu jeleu de struguri a obţinut cel mai mare scor. Capsulele trebuie deschise cu grijă pentru a evita vărsarea sau împrăştierea în aer a conţinutului acestora. Este recomandat săţineţi capsula vertical cu capacul în sus şi să o desfaceţi trăgând de capac. Pentru realizarea amestecului utilizaţi un recipient mic. Administraţi amestecul cât de repede posibil, dar nu la mai mult de 30 de minute după amestecare. Asiguraţi-vă că pacientul va mânca tot acest amestec compus din conţinutul capsulelor şi alimente. Adăugaţi în recipientul gol în care s-a efectuat amestecul încă o cantitate mică (aproximativ 2 linguriţe) de alimente şi amestecaţi pentru a îngloba eventualele resturi de medicament; administraţi apoi copilului şi acest amestec. Timp de 2 ore după administrarea medicamentului, copilul nu trebuie să mai primească alte alimente. De asemenea, medicul poate recomanda această metodăde administrare a SUSTIVA şi în cazul adulţilor care nu pot înghiţi capsule şi care nu tolerează soluţia orală.

Dacă utilizaţi mai mult decât trebuie din SUSTIVA

Dacă aţi luat prea mult SUSTIVA luaţi legătura cu medicul dumneavoastră sau cu cel mai apropiat serviciu de urgenţă pentru recomandări. Păstraţi la dumneavoastră ambalajul medicamentului pentru a putea descrie cu uşurinţă ce aţi luat.

Dacă uitaţi să utilizaţi SUSTIVA

Încercaţi să nu omiteţi nici o doză. Dacă aţi uitat să luaţi o doză, luaţi-o pe următoarea cât mai curând posibil, dar nu luaţi o doză dublă pentru a o înlocui pe cea uitată. Dacă aveţi nevoie de ajutor pentru a planifica orarul optim de administrare a medicamentului dumneavoastră, întrebaţi medicul dumneavoastră sau farmacistul.

Dacă încetaţi să utilizaţi SUSTIVA

Când SUSTIVA este pe terminate, prezentaţi-vă la medicul dumneavoastră sau la farmacist pentru o nouă prescripţie. Acest lucru este foarte important pentru că, în cazul întreruperii tratamentului chiar şi pentru scurt timp, cantitatea de virus poate să înceapă să crească. Virusul ar putea să devină mai dificil de tratat.

Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest produs, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

4. REACŢII ADVERSE POSIBILE

Ca toate medicamentele, SUSTIVA poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele. La tratarea infecţiei cu HIV, nu este întotdeauna posibil să spunem dacă unele dintre reacţiile adverse sunt determinate de SUSTIVA sau de alte medicamente pe care le utilizaţi în acelaşi timp sau de însăşi infecţia cu HIV.

Cele mai notabile reacţii adverse raportate ale tratamentului cu SUSTIVA în asociere cu alte medicamente anti-HIV sunt erupţii cutanate şi simptome ale sistemului nervos.

Trebuie să consultaţi medicul dumneavoastră dacă prezentaţi erupţii cutanate, deoarece unele pot fi severe; totuşi majoritatea erupţiilor cutanate dispar fără nici o modificare a tratamentului dumneavoastră cu SUSTIVA. Erupţiile cutanate au fost mai frecvente la copii decât la adulţii trataţi cu SUSTIVA.

Simptomele la nivelul sistemului nervos tind să apară la începerea tratamentului, dar în general scad ca intensitate în primele câteva săptămâni. Într-un studiu, simptomele la nivelul sistemului nervos au apărut frecvent în primele 1-3 ore după administrare. Dacă acestea devin supărătoare, medicul dumneavoastră vă poate recomanda să luaţi SUSTIVA seara la culcare, pe stomacul gol. Unii pacienţi au simptome mai severe care pot interesa dispoziţia afectivăşi capacitatea de a gândi. Unii pacienţi chiar s-au sinucis. Aceste probleme tind să aparămai frecvent la cei cu antecedente de boli psihice. Întotdeauna anunţaţi imediat medicul dumneavoastră dacă aveţi asemenea simptome sau orice altăreacţie adversă apărută în timpul tratamentului cu SUSTIVA.

Frecvenţa reacţiilor adverse menţionate mai jos este definită folosind următoarele convenţii:

Foarte frecvente: afecteazămai mult de 1 din 10 pacienţi

Frecvente: afectează 1 până la 10 pacienţi din 100

Mai puţin frecvente: afectează 1 până la 10 pacienţi din 1000

Rare: afectează 1 până la 10 pacienţi din 10000

Spuneţi medicului dumneavoastră dacă observaţi oricare dintre următoarele reacţii adverse:

Reacţii adverse foarte frecvente :erupţie trecătoare pe piele

Reacţii adverse frecvente

vise anormale, dificultăţi de concentrare, ameţeli, durere de cap, tulburări de somn, somnolenţă, probleme de coordonare sau echilibru

1.      dureri de stomac, diaree, stare de rău (greaţă), vărsături

2.      mâncărimi -oboseală

3.      senzaţie de îngrijorare, stare depresivă

Reacţii adverse mai puţin frecvente

1.      stare de nervozitate, uitare, confuzie, crize (convulsii), gânduri anormale

2.      vedere înceţoşată

3.      senzaţie de învârtire sau răsturnare (vertij)

4.      dureri în abdomen (burtă) determinate de inflamarea pancreasului

5.      reacţii alergice (hipersensibilitate) care pot determina reacţii cutanate grave (eritem multiform, sindrom Stevens-Johnson)

6.      îngălbenirea pielii sau a albului ochilor, mâncărimi, sau dureri în abdomen (burtă) determinate de inflamarea ficatului

7.      creşterea sânilor la bărbaţi

8.      comportament agresiv, modificarea dispoziţiei, vederea sau auzirea unor lucruri care nu sunt de fapt acolo (halucinaţii), manie (boală mintală caracterizată prin episoade de hiperactivitate, euforie sau iritabilitate), paranoia, gânduri de suicid

9.      şuierat, ţiuit sau alte zgomote persistente în urechi

10.  tremor (tremurat)

11.  congestie trecătoare la nivelul pielii

Rare

1.      erupţie trecătoare pe piele însoţită de mâncărime cauzată de o reacţie la lumina soarelui

2.      insuficienţa hepatică a apărut la administrarea efavirenz, în unele cazuri ducând la deces sau transplant hepatic. Majoritatea cazurilor au apărut la pacienţi care aveau deja o boală hepatică, dar au existat câteva raportări la pacienţi fără vreo boală hepatică preexistentă.

Tratamentul cu asocieri antiretrovirale poate duce la schimbarea conformaţiei corpului prin modificarea modului de distribuire a ţesutului gras. Puteţi pierde ţesut gras de la nivelul membrelor inferioare, al braţelor şi al feţei; puteţi acumula ţesut gras la nivelul abdomenului (burţii) şi al organelor interne, pot creşte sânii sau se pot forma cocoaşe de ţesut gras la nivelul cefei (“ceafa de bizon”). Încă nu sunt cunoscute cauzele şi efectele pe termen lung ale acestor modificări.

Tratamentul antiretroviral combinat poate, de asemenea, duce la creşterea acidului lactic şi a zahărului în sânge, la creşterea valorilor grăsimilor în sânge (hiperlipidemie) şi la rezistenţă faţă de insulină. Medicul dumneavoastră va cere efectuarea de analize pentru verificarea acestor modificări.

Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect, rugăm să spuneţi mediculului dumneavoastră sau farmacistului.

5. CUM SE PĂSTREAZĂ SUSTIVA

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

Nu utilizaţi SUSTIVA după data de expirare înscrisă pe flacon şi pe cutie dupăEXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.

Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei menajere sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi medicul sau farmacistul cum să eliminaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

6. INFORMAŢII SUPLIMENTARE

Ce conţine SUSTIVA

Fiecare capsulă de SUSTIVA conţine 50 mg efavirenz ca substanţă activă.

Celelalte componente din pulberea conţinută în capsulă sunt: laurilsulfat de sodiu, lactozămonohidrat, stearat de magneziu şi amidonoglicolat de sodiu. Învelişul capsulei conţine: gelatină, laurilsulfat de sodiu, oxid galben de fer (E172), dioxid de titan (E171) şi dioxid de siliciu (E551). Capsulele sunt inscripţionate cu cerneluri care conţin acid carminic cochineal (E120), indigo carmin (E132) şi dioxid de titan (E171).

Cum arată SUSTIVA şi conţinutul ambalajului

SUSTIVA 50 mg capsule este furnizat în flacoane care conţin 30 capsule.

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţăşi producătorul

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă

Bristol-Myers Squibb Pharma EEIG Uxbridge Business Park Sanderson Road Uxbridge UB8 1DH Marea Britanie

Producătorul:

Bristol-Myers Squibb Champ "Lachaud", La Goualle F- 19250 Meymac Franţa

Bristol-Myers Squibb S.r.l.Contrada Fontana del Ceraso 03012 Anagni (FR) Italia

Pentru orice informaţii despre acest medicament rugăm să contactaţi reprezentanţii locali ai

deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă.

Belgique/België/Belgien

Merck Sharp & Dohme B.V.

Succursale belge/Belgisch bijhuis

Tél/Tel: +32 (0) 800 38693

MSDBelgium_info@merck.com

България

МеркШарпиДоумБългарияЕООД

Тел.: +359 2 819 3740

info-msdbg@merck.com

Česká republika

Merck Sharp & Dohme IDEA, Inc., org. sl. Tel.: +420 233 010 111 msd_cr@merck.com

Danmark

Merck Sharp & Dohme

Tlf: +45 43 28 77 66

dkmail@merck.com

Deutschland

Bristol-Myers Squibb GmbH & CO. KGaA Tel: +49 89 121 42-0

Eesti

Merck Sharp & Dohme OÜ

Tel.: +372 613 9750

msdeesti@merck.com

Eλλάδα

BIANEΞΑ.Ε

Τηλ: +30 210 80091 11

Mailbox@vianex.gr.

España

Bristol-Myers Squibb, S.A.

Tel: +34 91 456 53 00

France

Bristol-Myers Squibb Sarl.

Tél: +33 (0) 810 410 500 Luxembourg/Luxemburg Merck Sharp & Dohme B.V. Succursale belge/Belgisch bijhuis

Tél/Tel: +32 (0) 800 38693 MSDBelgium_info@merck.com

Magyarország

MSD Magyarország Kft. Tel.: +361 888 53 00 hungary_msd@merck.com

Malta

Merck Sharp & Dohme Cyprus Limited Tel: +357 22866700 malta_info@merck.com

Nederland

Merck Sharp & Dohme BV Tel: 0800-9999000 medicalinfo.nl@merck.com

Norge

MSD (Norge) AS Tlf: +47 32 20 73 00 msdnorge@msd.no

Österreich

Merck Sharp & Dohme Ges.m.b.H. Tel: +43 (0) 1 26 044 msd-medizin@merck.com

Polska

MSD Polska Sp.z o.o. Tel.: +48 22 549 51 00 msdpolska@merck.com

Portugal

Merck Sharp & Dohme, Lda Tel: +351 21 4465700 informacao_doente@merck.com

România

Merck Sharp & Dohme Romania S.R.L. Tel: + 4021 529 29 00 msdromania@merck.com

Ireland

Bristol-Myers Squibb Pharmaceuticals Ltd. Tel: +353 (1 800) 749 749

Ísland

Icepharma hf.

Simí: +354 540 8000

ISmail@merck.com

Ιtalia

Bristol-Myers Squibb S.r.l.

Tel: +39 06 50 39 61

Κύπρος

Merck Sharp & Dohme Cyprus Limited Τηλ: +357 22866700 cyprus_info@merck.com

Latvija

SIA “Merck Sharp & Dohme Latvija”. Tel: +371 67364 224 msd_lv@merck.com.

Lietuva

UAB “Merck Sharp & Dohme”

Tel.: +370 5 278 02 47

msd_lietuva@merck.com

Acest prospect a fost aprobat în Slovenija

Merck Sharp & Dohme, inovativna zdravila

d.o.o. Tel: + 386 1 5204201 msd_slovenia@merck.com

Slovenská republika

Merck Sharp & Dohme IDEA, Inc. Tel.: +421 2 58282010 msd_sk@merck.com

Suomi/Finland

MSD Finland Oy Puh/Tel: +358 (0) 9 804650 info@msd.fi

Sverige

Merck Sharp & Dohme (Sweden) AB Tel: +46 (0) 8 626 1400 medicinskinfo@merck.com

United Kingdom

Bristol-Myers Squibb Pharmaceuticals Ltd. Tel: +44 (0800) 731 1736

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului: http://www.ema.europa.eu/.

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.