Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

TRISENOX 1mg/ml
Denumire TRISENOX 1mg/ml
Descriere TRISENOX este indicat pentru inducerea remisiunii şi consolidare la pacienţii adulţi care prezintă recădere la sau o formă refractară de leucemie acută promielocitară (LAP), caracterizată prin prezenţa translocaţiei t(15;17) şi / sau prezenţa genei leucemiei pro-mielocitare/receptorului-alfa al acidului retinoic (LPM/RAR-alfa). Tratamentele anterioare trebuie să fi inclus un retinoid şi chimioterapie.

Nu a fost studiată rata de răspuns a altor subtipuri de leucemii acute mieloblastice la TRISENOX.
Denumire comuna internationala ARSENICUM TRIOXIDUM
Actiune terapeutica ALTE ANTINEOPLAZICE ALTE ANTINEOPLAZICE
Prescriptie S - Medicamente si produse medicamentoase care se utilizeaza numai in spatii cu destinatie speciala (spitale, dispensare medicale etc.)
Forma farmaceutica Concentrat pentru solutie perfuzabila
Concentratia 1mg/ml
Ambalaj Cutie x 10 fiole cu conc. pt. sol. inj.
Valabilitate ambalaj 3 ani
Volum ambalaj 10 ml
Cod ATC L01XX27
Firma - Tara producatoare ALMAC PHARMA SERVICES LTD - MAREA BRITANIE
Autorizatie de punere pe piata CEPHALON EUROPE - MAREA BRITANIE

Ai un comentariu sau o intrebare despre TRISENOX 1mg/ml ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



>> Stiuca Cornelia (vizitator) : Buna ziua!M-ar interesa, cat costa?astept raspunsul dvs.
>> STIUCA COTRNELIA : M-ar interesa cat costa si daca il putem procura in Romania?
Prospect si alte informatii despre TRISENOX 1mg/ml, concentrat pentru solutie perfuzabila       

ANEXA I

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

TRISENOX 1 mg/ml, concentrat pentru soluţie perfuzabilă

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Un ml de TRISENOX conţine trioxid de arsen 1 mg

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Concentrat pentru soluţie perfuzabilă

Soluţie apoasă, limpede, sterilă, incoloră.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

TRISENOX este indicat pentru inducerea remisiunii şi consolidare la pacienţii adulţi care prezintă recădere la sau o formă refractară de leucemie acută promielocitară (LAP), caracterizată prin prezenţa translocaţiei t(15;17) şi / sau prezenţa genei leucemiei pro-mielocitare/receptorului-alfa al acidului retinoic (LPM/RAR-alfa). Tratamentele anterioare trebuie să fi inclus un retinoid şi chimioterapie.

Nu a fost studiată rata de răspuns a altor subtipuri de leucemii acute mieloblastice la TRISENOX.

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

TRISENOX trebuie administrat sub supravegherea unui medic specializat în abordarea terapeutică a leucemiilor acute şi trebuie respectate proceduri speciale de monitorizare descrise la pct. 4.4. Doza recomandată este aceeaşi pentru adulţi şi vârstnici.

Schema tratamentului de inducţie

TRISENOX trebuie administrat intravenos, în doză fixă, de 0,15 mg/kg şi zi, în fiecare zi până la obţinerea remisiunii medulare (mai puţin de 5% blaşti în măduva osoasă la nivel celular, fără prezenţa de celule leucemice). Dacă remisiunea medulară nu apare după 50 de zile de tratament, tratamentul trebuie întrerupt.

Schema tratamentului de consolidare

Tratamentul de consolidare trebuie să înceapă la 3-4 săptămâni după terminarea tratamentului de inducţie. TRISENOX trebuie administrat intravenos, în doză de 0,15 mg/kg şi zi, 25 de doze, administrate astfel: 5 zile pe săptămână, urmate de 2 zile de pauză; tratamentul se va repeta timp de 5 săptămâni.

Amânarea, modificarea şi reiniţierea dozei

Tratamentul cu TRISENOX trebuie întrerupt temporar, ajustat sau întrerupt înainte de termenul programat în orice moment când se observă o toxicitate de gradul 3 sau mai mare conform Criteriilor Comune de Toxicitate ale Institutului Naţional de Oncologie, care se consideră a fi posibil legată de tratamentul cu TRISENOX. La pacienţii care prezintă astfel de reacţii, care sunt considerate ca fiind asociate cu administrarea TRISENOX, tratamentul trebuie reluat numai după dispariţia evenimentului toxic sau după revenirea la la starea iniţială, dinainte de tulburarea care a determinat întreruperea. În aceste cazuri, tratamentul trebuie reluat cu 50% din doza zilnică anterioară. Dacă evenimentul toxic nu reapare în decurs de 3 zile de la reînceperea tratamentului cu doza redusă, doza zilnică poate fi crescută din nou la 100% din doza iniţială. Pacienţilor care prezintă o recurenţă a toxicităţii nu trebuie să li se mai administreze tratamentul.

În ceea ce priveşte modificările ECG şi ale electroliţilor, vez pct. 4.4.

Pacienţi cu insuficienţă hepatică şi/sau renală

Deoarece datele disponibile referitoare la toate grupurile cu insuficienţă hepatică şi la toate grupurile cu insuficienţă renală sunt limitate, se recomandă prudenţă când se utilizează TRISENOX la pacienţii cu insuficienţă hepatică şi/sau renală.

Copii şi adolescenţi

Nu a fost demonstrată siguranţa şi eficacitatea TRISENOX la copiii şi adolescenţii cu vârste sub 17 ani. Datele referitoare la copiii şi adolescenţii cu vârste cuprinse între 5 şi 16 ani disponibile în prezent sunt descrise la punctul 5.1 dar nu se poate da o recomandare privind dozarea. Nu există date disponibile referitoare la copiii cu vârsta sub 5 ani.

Mod de administrare

TRISENOX trebuie administrat în perfuzie intravenoasă cu durata de 1-2 ore. Durata perfuziei poate fi mărită până la 4 ore în caz de reacţii vasomotorii. Nu este necesară montarea unui cateter venos central. Pacienţii trebuie internaţi la începutul tratamentului din caza simptomelor bolii şi pentru asigurarea unei supravegheri adecvate.

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Pacienţii cu LAP instabilă clinic au un risc mai mare şi vor necesita control mai frecvent al profilului electrolitic şi al glicemiei, precum şi analize hematologice, hepatice, renale şi ale coagulării mai frecvente.

Sindromul de activare a leucocitelor (Sindromul de diferenţiere LAP): 27% dintre pacienţii cu LAP trataţi cu TRISENOX au prezentat simptome asemănătoare celor ale unui sindrom numit sindrom de acid retinoic – leucemie acută promielocitară (AR-LAP) sau sindromul de diferenţiere LAP, caracterizat prin febră, dispnee, creştere ponderală, infiltrate pulmonare şi revărsate pericardice şi pleurale, cu sau fără leucocitoză. Acest sindrom poate fi fatal. Abordarea terapeutică a acestui sindrom nu a fost stabilită precis, dar administrarea de doze mari de corticosteroizi chiar de la apariţia suspiciunii de sindrom de diferenţiere LAP pare să reducă semnele şi simptomele. De la apariţia primelor semne care ar putea sugera prezenţa sindromului (febră inexplicabilă, dispnee şi/sau creştere ponderală, zgomote anormale la auscultaţia pulmonară sau anomalii radiografice) trebuie administrate imediat doze mari de corticosteroizi (dexametazonă, pe cale intravenoasă, 10 mg de două ori pe zi), indiferent de numărul de leucocite, şi acest tratament trebuie continuat timp de cel puţin 3 zile sau mai mult, până la reducerea semnelor şi simptomelor. În majoritatea cazurilor nu este necesară oprirea administrării TRISENOX în timpul tratamentului sindromului de diferenţiere LAP. Nu se recomandă adăugarea chimioterapiei la tratamentul cu corticosteroizi, deoarece nu există experienţă în ceea ce priveşte administrarea combinată de corticosteroizi şi chimioterapie în sindromul de activare leucocitară determinat de TRISENOX. Experienţa din perioada după punerea pe piaţă sugerează că un sindrom asemănător poate apărea la pacienţii cu alte tipuri de cancere. Supravegherea şi tratamentul acestor pacienţi trebuie să se efectueze conform indicaţiilor de mai sus.

Modificări ale electrocardiogramei (ECG): Trioxidul de arsen poate determina prelungirea intervalului QT şi bloc atrioventricular complet. Prelungirea intervalului QT poate duce la apariţia unei aritmii ventriculare de tip torsada vârfurilor, care poate fi fatală. Tratamentul anterior cu antracicline poate creşte riscul de apariţie a prelungirii intervalului QT. Riscul de apariţie a torsadei vârfurilor este legat de următorii factori: gradul de prelungire a intervalului QT, administrarea concomitentă de medicamente care prelungesc intervalul QT (cum sunt antiaritmicele din clasa Ia şi III (de exemplu: chinidina, amiodarona, sotalolul, dofetilida), antipsihoticele (de exemplu, tioridazina), antidepresivele (de exemplu, amitriptilina), unele macrolide (de exemplu, eritromicina), unele antihistaminice (de exemplu: terfenadina şi astemizolul), unele antibiotice din familia chinolonelor (de exemplu, sparfloxacina) şi alte medicamente cunoscute că prelungesc intervalul QT (de exemplu, cisaprida), antecedentele de torsadă a vârfurilor, prelungirea intervalului QT preexistentă, insuficienţa cardiacă congestivă, administrarea diureticelor care elimină potasiu, amfotericinei B sau alte afecţiuni care determină hipopotasemie sau hipomagneziemie. În cursul studiilor clinice, 40% dintre pacienţii trataţi cu TRISENOX au prezentat cel puţin o prelungire a intervalului QT corectată (QTc) mai mare de 500 milisecunde. Prelungirea intervalului QTc a fost observată la 1-5 săptămâni după perfuzia de TRISENOX, cu revenire la valoarea iniţială până la finalul săptămânii 8 după perfuzia de TRISENOX. Un pacient (căruia i se administrau concomitent numeroase medicamente, inclusiv amfotericină B) a prezentat un episod asimptomatic de torsadă a vârfurilor în timpul tratamentului de inducţie al unei recăderi de LAP cu trioxid de arsen.

Recomandări pentru monitorizarea ECG şi a profilului electrolitic: Înainte de iniţierea tratamentului cu TRISENOX, trebuie efectuat un ECG cu 12 derivaţii şi trebuie determinaţi electroliţii serici (potasiu, calciu şi magneziu) şi creatinina serică; anomaliile electrolitice preexistente trebuie corectate şi, dacă este posibil, trebuie întreruptă administrarea medicamentelor despre care se ştie că prelungesc intervalul QT. Pacienţii cu factori de risc pentru prelungirea intervalului QTc sau factori de risc pentru torsada vârfurilor trebuie supuşi monitorizării cardiace continue (ECG). În caz de interval QTc mai mare de 500 milisecunde, înainte de a se lua în considerare administrarea TRISENOX, trebuie adoptate măsuri de corectare şi QTc trebuie reevaluat prin efectuarea de ECG seriate. În timpul tratamentului cu TRISENOX, concentraţiile de potasiu trebuie menţinute la valori mai mari de 4 mEq/l şi concentraţiile de magneziu trebuie menţinute la valori mai mari de 1,8 mg/dl. Pacienţii la care valoarea absolută a intervalului QT este > 500 milisecunde trebuie reevaluaţi şi trebuie luate măsuri imediate pentru corectarea eventualilor factori de risc asociaţi; de asemenea, va fi evaluat raportul risc/beneficiu al continuării tratamentului cu TRISENOX. În cazul apariţiei sincopei, ritmului cardiac accelerat sau neregulat, pacientul trebuie internat şi monitorizat continuu, trebuie evaluaţi electroliţii serici, tratamentul cu TRISENOX trebuie oprit temporar, până când intervalul QTc scade sub 460 milisecunde, anomaliile electrolitice sunt corectate şi sincopa şi ritmul cardiac neregulat se remit. Nu există date despre efectul TRISENOX asupra intervalului QTc în timpul perfuziei. În timpul tratamentului de inducţie şi de consolidare, electrocardiograma trebuie efectuată de două ori pe săptămână, iar la pacienţii instabili clinic mai frecvent.

Amânarea şi modificarea dozei: tratamentul cu TRISENOX trebuie întrerupt, ajustat sau întrerupt temporar înainte de termenul programat în toate cazurile de apariţie a toxicităţii de gradul 3 sau mai mare, (conform Criteriilor curente de toxicitate ale Institutului Naţional de Cancer - National Cancer Institute Common Toxicity Criteria care se consideră a fi posibil legată de tratamentul cu TRISENOX (vezi pct. 4.2).

Analize de laborator: Determinarea valorilor electroliţilor şi glicemiei, precum şi analizele hematologice, hepatice, renale şi privind parametrii coagulării ale pacienţilor, trebuie efectuate cel puţin de două ori pe săptămână şi mai frecvent la pacienţii instabili clinic, în timpul fazei de inducţie şi cel puţin săptămânal în timpul fazei de consolidare.

Pacienţii cu insuficienţă renală:

Deoarece sunt disponibile date limitate la toate grupurile cu insuficienţă renală, se recomandă prudenţă când se utilizează TRISENOX la pacienţii cu insuficienţă renală. Experienţa la pacienţii cu insuficienţă renală severă este insuficientă pentru a se stabili dacă este necesară reglarea dozei.

Utilizarea TRISENOX la pacienţii cărora li se efectuează dializă nu a fost studiată.

Pacienţii cu insuficienţă hepatică:

Deoarece sunt disponibile date limitate la toate grupurile cu insuficienţă hepatică, se recomandă prudenţă când se utilizează TRISENOX la pacienţii cu insuficienţă hepatică. Experienţa la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă este insuficientă pentru a se stabili dacă este necesară ajustarea dozei.

Pacienţii vârstnici: Datele clinice referitoare la utilizarea TRISENOX la pacienţii vârstnici sunt limitate. Este necesară precauţie la aceşti pacienţi.

Hiperleucocitoză: La unii pacienţi, tratamentul cu TRISENOX a fost asociat cu apariţia hiperleucocitozei (≥10 x 103/μl). Nu pare să existe o legătură între numărul de leucocite la momentul iniţial şi apariţia hiperleucocitozei şi nici nu pare să existe o corelaţie între numărul de leucocite la momentul iniţial şi numărul maxim de leucocite. Hiperleucocitoza nu a fost niciodată tratată cu chimioterapie suplimentară şi a dispărut la continuarea tratamentului cu TRISENOX. Numărul de leucocite în timpul tratamentului de consolidare nu a fost atât de mare ca cel din perioada de tratament de inducţie şi a fost <10 x 103/μl, cu excepţia unui pacient care a avut un număr de leucocite de 22 x 103/μl în timpul tratamentului de consolidare. Douăzeci de pacienţi (50%) au prezentat leucocitoză; dar, la toţi aceşti pacienţi, numărul de leucocite era în scădere sau se normalizase în momentul remisiei medulare şi nu a fost necesară chimioterapie citotoxică sau leucofereză.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Nu s-au efectuat evaluări specifice privind interacţiunile farmacocinetice dintre TRISENOX şi alte medicamente. În timpul tratamentului cu TRISENOX este de aşteptat apariţia prelungirii intervalului QT/QTc şi au fost raportate cazuri de torsadă a vârfurilor şi bloc atrioventricular complet. Pacienţii cărora li s-au administrat sau li se administrează medicamente despre care se ştie că determină hipopotasemie sau hipomagneziemie, cum sunt diureticele sau amfotericina B, este posibil să prezinte un risc mai mare de torsadă a vârfurilor. Se recomandă precauţie în cazul administrării TRISENOX împreună cu alte medicamente despre care se ştie că determină prelungirea intervalului QT/QTc, cum sunt antibioticele macrolidice, antipsihoticul tioridazină sau medicamente despre care se ştie că determină hipopotasemie sau hipomagneziemie. Informaţii suplimentare despre medicamentele care determină prelungirea intervalului QT sunt prezentate la pct. 4.4. Nu se cunoaşte influenţa TRISENOX asupra eficacităţii altor medicamente antileucemice.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Contracepţia la bărbaţi şi femei

Bărbaţii şi femeile aflaţi la vârsta fertilă trebuie să utilizeze măsuri contraceptive eficace în timpul tratamentului cu TRISENOX.

Sarcina

A fost demonstrat faptul că trioxidul de arsen este embriotoxic şi teratogen în studii la animale (vezi pct. 5.3). Nu există studii privind utilizarea TRISENOX la femeile gravide. Dacă acest medicament este utilizat în timpul sarcinii sau dacă pacienta rămâne gravidă în timpul tratamentului cu acest medicament, pacienta trebuie informată în legătură cu riscurile posibile pentru făt. Atât bărbaţii, cât şi femeile aflaţi în perioada fertilă, trebuie să utilizeze metode contraceptive eficace în timpul tratamentului cu TRISENOX.

Alăptarea

Arsenul este excretat în laptele matern. Din cauza riscului de reacţii adverse grave determinate de TRISENOX la sugari, alăptarea trebuie oprită înainte şi pe parcursul întregii perioade de administrare a medicamentului.

Fertilitatea

Nu au fost efectuate studii clinice sau non-clinice de fertilitate cu Trisenox.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

4.8 Reacţii adverse

În studiile clinice efectuate la pacienţi suferind de LAP, reacţiile adverse legate de medicament, de gradul 3 şi 4 CCT (criterii curente de toxicitate), au apărut la 37% dintre pacienţi. Reacţiile adverse cel mai frecvent raportate au fost hiperglicemia, hipopotasemia, neutropenia şi creşterea alanin - amino transferazei (ALAT). Leucocitoza a apărut la 50% dintre pacienţii cu LAP, conform analizelor hematologice efectuate.

Reacţiile adverse grave (EAG) au fost frecvente (1-10%) şi de aşteptat la această categorie de pacienţi. EAG atribuite TRISENOX au inclus sindromul de diferenţiere LAP (3), leucocitoza (3), prelungirea intervalului QT (4,1 cu torsadă a vârfurilor), fibrilaţie atrială/flutter atrial (1), hiperglicemie (2) şi diferite reacţii adverse grave de tip hemoragie, infecţii, durere, diaree, greaţă.

În general, evenimentele adverse apărute sub tratament, au avut tendinţa să scadă în timp, posibil datorită ameliorării bolii tratate. Pacienţii au avut tendinţa de a tolera mai bine tratamentul de consolidare şi întreţinere decât pe cel de inducţie. Acest lucru se datorează probabil efectului bolii active în ceea ce priveşte evenimentele adverse la debutul tratamentului, precum şi numeroaselor medicamente concomitente necesare pentru controlul simptomelor şi morbidităţii.

Următoarele reacţii adverse au fost raportate în cadrul studiilor clinice şi/sau al experienţei dobândite după punerea pe piaţă. Reacţiile adverse sunt enumerate mai jos utilizând termenul MedDRA preferat în funcţie de clasificarea pe aparate, sisteme şi organe şi frecvenţele observate în decursul studiilor clinice efectuate cu TRISENOX la 52 pacienţi suferind de LAP refractară/recidivantă. Frecvenţele sunt definite ca: foarte frecvente≥1/10, frecvente≥1/100 şi <1/10, mai puţin frecvente≥1/1000 şi <1/100, cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

 

 

Toate gradele

Grade≥3

Infecţii şi infestări

 

 

Herpes zoster

Frecvente

Cu frecvenţă necunoscută

Sepsis

Cu frecvenţă necunoscută

Cu frecvenţă necunoscută

Pneumonie

Cu frecvenţă necunoscută

Cu frecvenţă necunoscută

Tulburări hematologice şi limfatice

 

 

Neutropenie febrilă

Frecvente

Frecvente

Leucocitoză

Frecvente

Frecvente

Neutropenie

Frecvente

Frecvente

Pancitopenie

Frecvente

Frecvente

Trombocitopenie

Frecvente

Frecvente

Anemie

Frecvente

Cu frecvenţă necunoscută

Leucopenie

Cu frecvenţă necunoscută

Cu frecvenţă necunoscută

Tulburări metabolice şi de nutriţie

 

 

Hiperglicemie

Foarte frecvente

Foarte frecvente

Hipokaliemie

Foarte frecvente

Foarte frecvente

Hipomagneziemie

Foarte frecvente

Frecvente

Hipermagneziemie

Frecvente

Cu frecvenţă necunoscută

Hipernatremie

Frecvente

Frecvente

Cetoacidoză

Frecvente

Frecvente

Deshidratare

Cu frecvenţă necunoscută

Cu frecvenţă necunoscută

 

Toate gradele

Grade≥3

Retenţie lichidiană

Cu frecvenţă necunoscută

Cu frecvenţă necunoscută

Tulburări psihice

 

 

Stare confuzională

Cu frecvenţă necunoscută

Cu frecvenţă necunoscută

Tulburări ale sistemului nervos

 

 

Parestezie

Foarte frecvente

Frecvente

Ameţeală

Foarte frecvente

Cu frecvenţă necunoscută

Convulsii

Frecvente

Cu frecvenţă necunoscută

Tulburări oculare

 

 

Vedere înceţoşată

Frecvente

Cu frecvenţă necunoscută

Tulburări cardiace

 

 

Tahicardie

Foarte frecvente

Frecvente

Revărsat pericardic

Frecvente

Frecvente

Extrasistole ventriculare

Frecvente

Cu frecvenţă necunoscută

Insuficienţă cardiacă

Cu frecvenţă necunoscută

Cu frecvenţă necunoscută

Tahicardie ventriculară

Cu frecvenţă necunoscută

Cu frecvenţă necunoscută

Tulburări vasculare

 

 

Vasculită

Frecvente

Frecvente

Hipotensiune arterială

Frecvente

Cu frecvenţă necunoscută

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

 

 

Sindrom de diferenţiere

Foarte frecvente

Foarte frecvente

Dispnee

Foarte frecvente

Frecvente

Hipoxie

Frecvente

Frecvente

Revărsat pleural

Frecvente

Frecvente

Durere pleuritică

Frecvente

Frecvente

Hemoragie pulmonară alveolară

Frecvente

Frecvente

Pneumonită

Cu frecvenţă necunoscută

Cu frecvenţă necunoscută

Tulburări gastro-intestinale

 

 

Diaree

Foarte frecvente

Frecvente

Vărsături

Foarte frecvente

Cu frecvenţă necunoscută

Greaţă

Foarte frecvente

Cu frecvenţă necunoscută

Durere abdominală

Frecvente

Frecvente

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

 

 

Prurit

Foarte frecvente

Cu frecvenţă necunoscută

Erupţie cutanată tranzitorie

Foarte frecvente

Cu frecvenţă necunoscută

Eritem

Frecvente

Frecvente

Edem facial

Frecvente

Cu frecvenţă necunoscută

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv

 

 

Mialgie

Foarte frecvente

Frecvente

Artralgie

Frecvente

Frecvente

Durere osoasă

Frecvente

Frecvente

Tulburări renale şi ale căilor urinare

 

 

Insuficienţă renală

Frecvente

Cu frecvenţă necunoscută

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

 

 

Pirexie

Foarte frecvente

Frecvente

Durere

Foarte frecvente

Frecvente

Fatigabilitate

Foarte frecvente

Cu frecvenţă necunoscută

Edeme

Foarte frecvente

Cu frecvenţă necunoscută

Durere pectorală

Frecvente

Frecvente

Frisoane

Frecvente

Cu frecvenţă necunoscută

 

Toate gradele

Grade≥3

Investigaţii diagnostice

 

 

Creşterea alanin-aminotransferazei

Foarte frecvente

Frecvente

Creşterea aspartat-aminotransferazei

Foarte frecvente

Frecvente

Prelungirea intervalului QT pe electrocardiogramă

Foarte frecvente

Frecvente

Creşterea creatininei sanguine

Frecvente

Cu frecvenţă necunoscută

Hiperbilirubinemie

Frecvente

Frecvente

Creştere ponderală

Frecvente

Cu frecvenţă necunoscută

 

În timpul tratamentului cu TRISENOX, 14 din cei 52 de pacienţi din studiile cu LAP au prezentat unul sau mai multe simptome ale sindromului de diferenţiere LAP, caracterizat prin febră, dispnee, creştere ponderală, infiltrate pulmonare şi revărsate pericardice şi pleurale, cu sau fără leucocitoză (vezi pct. 4.4). Douăzeci şi şapte de pacienţi au avut leucocitoză (număr de leucocite ≥10 x 103/µl) în timpul tratamentului de inducţie, dintre aceştia 4 au avut valori mai mari de 100000/µl. Numărul de leucocite de la momentul iniţial nu s-a corelat cu apariţia leucocitozei în cursul studiului, iar numărul de leucocite în timpul tratamentului de consolidare nu a fost atât de mare ca cel din perioada tratamentului de inducţie. În aceste studii, leucocitoza nu a fost tratată cu chimioterapie. Medicamentele utilizate pentru scăderea numărului de leucocite exacerbează frecvent toxicitatea asociată cu leucocitoza şi niciuna dintre abordările terapeutice standard nu s-a dovedit eficace. Un pacient tratat în cadrul unui program temporar de utilizare a decedat prin accident vascular cerebral ischemic din cauza leucocitozei, după un tratament cu chimioterapice pentru scăderea numărului de leucocite. Abordarea terapeutică recomandată este urmărirea atentă şi intervenţia doar în cazuri selecţionate.

În studiile pivot, mortalitatea prin coagulare intravasculară diseminată (CID) asociată cu hemoragie a fost foarte frecventă (>10%), ceea ce este în conformitate cu rata mortalităţii precoce raportată în literatură.

Trioxidul de arsen poate determina prelungirea intervalului QT (vezi pct. 4.4). Prelungirea intervalului QT poate duce la apariţia unei aritmii ventriculare de tip torsada vârfurilor, care poate fi fatală. Riscul de apariţie a torsadei vârfurilor este legat de următorii factori: gradul de prelungire a intervalului QT, administrarea concomitentă de medicamente care prelungesc intervalul QT, antecedentele de torsadă a vârfurilor, prelungirea preexistentă a intervalului QT, insuficienţa cardiacă congestivă, administrarea de diuretice care elimină potasiu sau alte afecţiuni care determină hipopotasemie sau hipomagneziemie. Un pacient (căruia i s-a administrat concomitent numeroase medicamente, inclusiv amfotericină B) a prezentat un episod asimptomatic de torsadă a vârfurilor în timpul tratamentului de inducţie al unei recăderi de LAP cu trioxid de arsen. Ea a trecut la tratament de consolidare, fără alte manifestări ale prelungirii intervalului QT.

Neuropatia periferică, caracterizată prin parestezii/disestezie, reprezintă un efect frecvent şi bine cunoscut al arsenului din mediu. Doar 2 pacienţi au întrerupt precoce tratamentul din cauza acestui eveniment advers şi unul a continuat să primească TRISENOX în cadrul unui protocol ulterior. Patruzeci şi patru la sută dintre pacienţi au prezentat simptome posibil asociate cu neuropatia; majoritatea au fost uşoare până la moderate şi s-au remis după oprirea tratamentului cu TRISENOX.

În cadrul experienţei dobândite după punerea pe piaţă, a fost raportat de asemenea un sindrom de diferenţiere, cum este sindromul acidului retinoic, la utilizarea TRISENOX pentru tratamentul patologiilor maligne, altele decât LAP.

4.9 Supradozaj

În cazul apariţiei simptomelor sugestive de toxicitate acută gravă a arsenului (de exemplu: convulsii, slăbiciune musculară şi confuzie), trebuie oprit imediat tratamentul cu TRISENOX şi trebuie avută în vedere administrarea terapiei de chelare cu penicilamină în doză zilnică ≤1 g. Durata tratamentului cu penicilamină trebuie stabilită ţinând cont de valorile arsenului urinar. La pacienţii care nu pot lua medicamente pe cale orală, poate fi luată în considerare administrarea intramusculară de dimercaprol, în doză de 3 mg/kg, la intervale de 4 ore până la dispariţia oricărui efect toxic care ar putea pune în pericol viaţa. Ulterior, poate fi administrată penicilamină în doză zilnică ≤1 g. În prezenţa unei coagulopatii, se recomandă administrarea orală a agentului chelator numit succimer sau acid dimercaptosuccinic (DCI) 10 mg/kg sau 350 mg/m2 la intervale de 8 ore timp de 5 zile şi apoi la intervale de 12 ore timp de 2 săptămâni. La pacienţii cu supradozaj acut, sever cu arsen, trebuie luată în considerare dializa.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: alte medicamente antineoplazice, codul ATC: L01XX27

Mecanism de acţiune: Mecanismul de acţiune al TRISENOX nu este complet elucidat. In vitro, trioxidul de arsen determină, pe celulele NB4 umane din leucemia promielocitară, modificări morfologice şi fragmentare a acidului dezoxiribonucleic (ADN) caracteristice apoptozei. De asemenea, trioxidul de arsen determină leziuni sau degradarea proteinei de fuziune LPM/RAR alfa (Leucemie promielocitară/Receptor-alfa al acidului retinoic).

Studii clinice: TRISENOX a fost studiat la 52 de pacienţi cu LAP, trataţi anterior cu antraciclină şi un retinoid, în două studii deschise, cu un singur braţ, non - comparative. Unul dintre ele a fost un studiu clinic efectuat într-un singur centru (n=12), iar celălalt a fost un studiu multicentric, efectuat în 9 centre (n=40). Pacienţii din primul studiu au primit o doză mediană de 0,16 mg/kg şi zi de TRISENOX (între 0,06 şi 0,20 mg/kg şi zi), iar pacienţii din studiul multicentric au primit o doză fixă de 0,15 mg/kg şi zi. TRISENOX a fost administrat intravenos într-un interval de 1-2 ore, până la dispariţia completă a celulelor leucemice din măduva osoasă, timp de maxim 60 de zile. La pacienţii la care s-a obţinut remisiune completă, s-a administrat tratament de consolidare cu TRISENOX, constând în 25 de doze suplimentare timp de 5 săptămâni. Tratamentul de consolidare a fost iniţiat la 6 săptămâni (între 3 şi 8 săptămâni) după tratamentul de inducţie, în studiul monocentric şi la 4 săptămâni (între 3 şi 6 săptămâni) după tratamentul de inducţie, în studiul multicentric. Remisiunea completă (RC) a fost definită ca absenţa celulelor leucemice vizibile la nivelul măduvei osoase şi refacerea formulei plachetare şi leucocitare normale în sângele periferic.

Pacienţii din studiul monocentric aveau recădere după 1-6 tratamente anterioare, iar 2 pacienţi aveau recădere după transplant de celule stem. Pacienţii din studiul multicentric aveau recădere după 1-4 tratamente anterioare, iar 5 pacienţi aveau recădere după transplant de celule stem. Vârsta mediană a pacienţilor a fost de 33 de ani (între 9 şi 75 de ani) în studiul monocentric. Vârsta mediană a pacienţilor a fost de 40 de ani (între 5 şi 73 de ani) în studiul multicentric.

Rezultatele sunt prezentate succint în tabelul de mai jos.

 

 

Studiu monocentric N=12

Studiu multicentric N=40

Doza de TRISENOX, mg/kg şi zi (Mediană, Limite)

0,16 (0,06 – 0,20)

0,15

Remisiune completă

11 (92%)

34 (85%)

Intervalul de timp până la remisiunea medulară (Mediană)

32 de zile

35 de zile

Intervalul de timp până la RC (Mediană)

54 de zile

59 de zile

Supravieţuirea la 18 luni

67%

66%

 

Studiul efectuat într-un singur centru a inclus şi 2 copii (cu vârste <18 ani), la ambii obţinându-se RC. Studiul multicentric a inclus 5 copii (cu vârste <18 ani); dintre aceştia, la 3 s–a obţinut RC. Nu a fost tratat nici un copil cu vârsta sub 5 ani.

În cadrul monitorizării după tratamentul de consolidare, 7 pacienţi din studiul monocentric şi 18 pacienţi din studiul multicentric au primit tratament de întreţinere cu TRISENOX. La trei pacienţi din studiul monocentric şi 15 pacienţi din studiul multicentric s-a efectuat transplant de celule stem după ce au încheiat tratamentul cu TRISENOX. Durata mediană a RC, conform analizei Kaplan-Meier, a fost de 14 luni în studiul monocentric şi nu a fost atinsă în studiul multicentric. La ultima consultaţie de monitorizare, 6 din 12 pacienţi erau în viaţă în studiul monocentric, cu o perioadă de monitorizare mediană de 28 de luni (între 25 şi 29 de luni). În studiul multicentric 27 din 40 de pacienţi erau în viaţă cu o perioadă de monitorizare mediană de 16 luni (între 9 şi 25 de luni). Estimările Kaplan-Meier ale supravieţuirii la 18 luni pentru fiecare studiu sunt prezentate mai jos.

Tabelul următor prezintă confirmarea citogenetică a conversiei la un genotip normal şi detectarea prin RT-PCR (Reverse Transcriptase - Polymerase Chain Reaction – revers transcriptază – reacţie de polimerizare în lanţ) a conversiei LPM/RARα la normal.

Analiza citogenetică după tratamentul cu TRISENOX

 

 

Studiu monocentric pilot N cu RC = 11

Studiu multicentric

N cu RC = 34

Citogenetică clasică [t(15;17)]

Absentă Prezentă Evaluare imposibilă

8 (73%) 1 (9%) 2 (18%)

31 (91%) 0% 3 (9%)

RT-PCR pentru LAP/RARα

 

 

 

Studiu monocentric pilot N cu RC = 11

Studiu multicentric

N cu RC = 34

Negativă Pozitivă Evaluare imposibilă

8 (73%) 3 (27%) 0

27 (79%) 4 (12%) 3 (9%)

 

La pacienţii testaţi, au fost observate răspunsuri în toate intervalele de vârstă, de la 6 la 75 de ani. Rata de răspuns a fost asemănătoare pentru ambele sexe. Nu există experienţă în ceea ce priveşte efectul TRISENOX asupra variantei de LAP caracterizată prin prezenţa translocaţiilor cromozomiale t(11;17) şi t(5;17).

Copii şi adolescenţi

Experienţa utilizării la copii este limitată. Din 7 pacienţi cu vârste sub 18 ani (cuprinse între 5 şi 16 ani) trataţi cu TRISENOX cu doza recomandată de 0,15 mg/kg şi zi, la 5 pacienţi s-a obţinut un răspuns complet (vezi pct. 4.2).

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Forma anorganică, liofilizată a trioxidului de arsen formează imediat, dacă este pusă în soluţie, produsul de hidroliză acid arsenios (AsIII). AsIII este specia activă farmacologic a trioxidului de arsen.

Linearitate/non-linearitate:

În cadrul întregii game de doze unice, de la 7 la 32 mg (administrate în proporţie de 0,15 mg/kg), expunerea sistemică (ASC) pare să fie liniară. Scăderea concentraţiei plasmatice maxime a AsIII apare în mod bifazic şi se caracterizează printr-o fază iniţială de distribuţie rapidă, urmată de o fază terminală de eliminare mai lentă. După administrarea a 0,15 mg/kg în cadrul unui regim zilnic (n=6) sau bisăptămânal (n=3), s-a observat o acumulare a AsIII de aproximativ două ori mai mare comparativ cu o singură administrare prin perfuzie. Această acumulare a fost puţin mai mare decât se preconizase pe baza rezultatelor provenite de la doze unice.

Distribuţie:

Volumul de distribuţie (Vd) pentru AsIII este mare (> 400 l), indicând o distribuţie semnificativă în ţesuturi, cu o legare neglijabilă de proteine. De asemenea, Vd este dependent de greutate, crescând odată cu creşterea greutăţii corporale. Cantitatea totală de arsen se acumulează în principal la nivelul ficatului, rinichilor şi inimii şi, într-o măsură mai mică, la nivelul plămânilor, părului şi unghiilor.

Biotransformare:

Metabolizarea trioxidului de arsen implică oxidarea acidului arsenios (AsIII), specia activă a trioxidului de arsen, în acid arsenic (AsV), precum şi metilarea oxidativă în acid monometilarsonic (MMAV) şi acid dimetilarsinic (DMAV) prin metiltransferaze, în principal la nivelul ficatului. Metaboliţii pentavalenţi, MMAV şi DMAV, apar lent în plasmă (la aproximativ 10-24 ore de la prima administrare de trioxid de arsen), dar, datorită timpului mai lung de înjumătăţire plasmatică, se acumulează mai mult la administrarea multiplă decât AsIII. Măsura în care se acumulează aceşti metaboliţi depinde de regimul de administrare. Acumularea aproximativă a variat de la 1,4 la de 8 ori după administrarea mai multor doze, comparativ cu administrarea unei doze unice. AsV este prezent în plasmă numai la niveluri relativ scăzute.

Studiile enzimatice efectuate in vitro cu microzomi hepatici umani au arătat că trioxidul de arsen nu prezintă nicio activitate inhibitorie asupra substraturilor principalelor enzime ale citocromului P450, cum sunt 1A2, 2A6, 2B6, 2C8, 2C9, 2C19, 2D6, 2E1, 3A4/5, 4A9/11. Nu este de aşteptat ca medicamentele care sunt substraturi pentru aceste enzime P450 să interacţioneze cu TRISENOX.

Eliminare:

Aproximativ 15% din doza de TRISENOX administrată este excretată în urină, ca AsIII în formă nemodificată. Metaboliţii metilaţi ai AsIII (MMAV, DMAV) se elimină în principal prin urină. Concentraţia plasmatică de AsIII scade de la concentraţia plasmatică maximă în mod bifazic, cu un timp mediu terminal de înjumătăţire plasmatică prin eliminare de 10 până la 14 ore. Clearance-ul total al AsIII la un regim de administrare în doză unică de 7-32 mg (administrată în proporţie de 0,15 mg/kg) este de 49 l/h, iar clearance-ul renal este de 9 l/h. Clearance-ul nu depinde de greutatea corporală a subiectului şi nici de doza administrată, în limitele de dozare studiate. Timpii terminali estimaţi de înjumătăţire prin eliminare ai metaboliţilor MMAV şi DMAV sunt 32 ore, respectiv 70 ore.

Insuficienţă renală:

Clearance-ul plasmatic al AsIII nu a fost modificat la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară (clearance-ul creatininei 50-80 ml/min) sau insuficienţă renală moderată (clearance-ul creatininei 30-49 ml/min). Clearance-ul plasmatic al AsIII la pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei sub 30 ml/min) a fost cu 40% mai redus comparativ cu pacienţii cu funcţie renală normală (vezi pct. 4.4).

Expunerea sistemică la MMAV şi DMAV a avut tendinţa de a fi mai mare la pacienţii cu insuficienţă renală; consecinţele clinice ale acestui aspect nu sunt cunoscute, dar nu s-a observat nicio creştere a toxicităţii.

Insuficienţă hepatică:

Datele farmacocinetice provenite de la pacienţii cu carcinom hepatocelular, cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată, arată că AsIII sau AsV nu se acumulează după administrarea intravenoasă bisăptămânală. Nu s-a observat nicio tendinţă clară de creştere a expunerii sistemice la AsIII, AsV, MMAV sau DMAV odată cu scăderea nivelului funcţiei hepatice, în urma evaluării prin ASC normalizată în funcţie de doză (doză per mg).

5.3 Date preclinice de siguranţă

Studii limitate la animale privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere a trioxidului de arsen indică faptul că acesta este embriotoxic şi teratogen (defecte de tub neural, anoftalmie şi microftalmie) la administrarea de doze de 1-10 ori doza clinică recomandată (mg/m2). Nu au fost efectuate studii cu TRISENOX în ceea ce priveşte fertilitatea. Compuşii care conţin arsen induc, in vitro şi in vivo, aberaţii cromozomiale şi transformări morfologice ale celulelor de la mamifere.

Nu au fost efectuate studii specifice de carcinogenitate a trioxidului de arsen. Dar, cu toate acestea, trioxidul de arsen şi alţi compuşi anorganici care conţin arsen sunt recunoscuţi ca agenţi carcinogeni la om.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Hidroxid de sodiu

Acid clorhidric pentru ajustarea pH-ului

Apă pentru preparate injectabile

6.2 Incompatibilităţi

În absenţa studiilor privind compatibilitatea, acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la punctul 6.6.

6.3 Perioada de valabilitate

4 ani.

După diluarea în soluţii pentru administrare intravenoasă, TRISENOX este stabil fizic şi chimic timp de 24 de ore la temperaturi cuprinse între 15-30°C şi timp de 48 de ore în cazul păstrării la frigider (2-8°C). Din punct de vedere microbiologic, produsul trebuie utilizat imediat. Dacă nu este utilizat imediat, perioada de timp şi condiţiile de păstrare înainte de utilizare reprezintă responsabilitatea utilizatorului şi nu trebuie să depăşească în mod normal 24 de ore la 2°C – 8οC, cu excepţia cazurilor în care diluarea a fost efectuată în condiţii aseptice controlate şi validate.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A nu se congela.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Fiole din sticlă borosilicată de tip I a 10 ml. Fiecare cutie conţine 10 fiole.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Prepararea TRISENOX

Trebuie respectate condiţii stricte de asepsie pe tot parcursul manipulării TRISENOX, deoarece acesta nu conţine conservanţi.

TRISENOX trebuie diluat cu 100-250 ml soluţie injectabilă de glucoză 50 mg/ml (5%) sau soluţie injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%), imediat după aspirarea din fiolă. Medicamentul este pentru utilizare unică. Orice cantitate neutilizată de medicament din fiola deschisă va fi eliminată corespunzător. Nu păstraţi cantitatea de medicament neutilizată pentru utilizare ulterioară.

TRISENOX nu trebuie amestecat sau administrat concomitent pe aceeaşi linie intravenoasă cu alte medicamente.

TRISENOX trebuie administrat în perfuzie intravenoasă, cu durata de 1-2 ore. Durata perfuziei poate fi mărită până la 4 ore în caz de reacţii vasomotorii. Nu este necesară montarea unui cateter venos central.

Soluţia diluată trebuie să fie limpede şi incoloră. Înainte de administrare, toate soluţiile parenterale trebuie inspectate vizual pentru observarea de particule sau modificări de culoare. Nu utilizaţi preparatul dacă prezintă particule străine.

Procedura pentru eliminarea corectă a reziduurilor

Orice produs neutilizat, orice elemente care vin în contact cu produsul şi orice material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Cephalon Europe

5 Rue Charles Martigny

94700 Maisons Alfort

Franţa

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/02/204/001

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: 05 martie 2002

Data ultimei reînnoiri: 05 martie 2007

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

ANEXA II

A. DEŢINĂTORUL(II) AUTORIZAŢIEI DE FABRICAŢIE RESPONSABIL(I) PENTRU ELIBERAREA SERIEI

B. CONDIŢIILE EMITERII AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

A DEŢINĂTORUL(II) AUTORIZAŢIEI DE FABRICAŢIE RESPONSABIL(I) PENTRU ELIBERAREA SERIEI

Numele şi adresa producătorului responsabil pentru eliberarea seriei

Almac Pharma Services Limited,

Almac House, 20 Seagoe Industrial Estate,

Craigavon,

BT63 5QD-UK,

Marea Britanie

B CONDIŢIILE EMITERII AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

CONDIŢII SAU RESTRICŢII PRIVIND FURNIZAREA ŞI UTILIZAREA IMPUSE DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Medicament cu eliberare pe bază de prescripţie medicală restrictivă (Vezi Anexa I: Rezumatul caracteristicilor produsului, pct. 4.2).

CONDIŢII SAU RESTRICŢII CU PRIVIRE LA SIGURANŢA ŞI EFICACITATEA UTILIZĂRII MEDICAMENTULUI

Nu este cazul.

ANEXA III

ETICHETAREA ŞI PROSPECTUL

A. ETICHETAREA

INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR ŞI PE AMBALAJUL PRIMAR

ETICHETĂ CUTIE

 

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

TRISENOX 1 mg/ml, concentrat pentru soluţie perfuzabilă

Trioxid de arsen

2. DECLARAREA SUBSTANŢEI(LOR) ACTIVE

Un ml conţine trioxid de arsen 1 mg

3. LISTA EXCIPIENŢILOR

Alte componente:

hidroxid de sodiu

acid clorhidric

apă pentru preparate injectabile

4. FORMA FARMACEUTICĂ ŞI CONŢINUTUL

Concentrat pentru soluţie perfuzabilă

10 fiole a 10 ml (10 mg/10 ml)

5. MODUL ŞI CALEA(CĂILE) DE ADMINISTRARE

Administrare pe cale intravenoasă, pentru utilizare unică

Trebuie diluat înainte de utilizare – A se citi prospectul înainte de utilizare.

6. ATENŢIONARE SPECIALĂ PRIVIND FAPTUL CĂ MEDICAMENTUL NU TREBUIE PĂSTRAT LA ÎNDEMÂNA ŞI VEDEREA COPIILOR

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

7. ALTĂ(E) ATENŢIONARE(ĂRI) SPECIALĂ(E), DACĂ ESTE(SUNT) NECESARĂ

 

8. DATA DE EXPIRARE

EXP

A se citi prospectul pentru perioada de valabilitate a produsului diluat

9. CONDIŢII SPECIALE DE PĂSTRARE

A nu se congela

10. PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL

 

11. NUMELE ŞI ADRESA DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Cephalon Europe

5 Rue Charles Martigny

94700 Maisons Alfort

Franţa

12. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/02/204/001

13. SERIA DE FABRICAŢIE

Serie:

14. CLASIFICARE GENERALĂ PRIVIND MODUL DE ELIBERARE

Medicament eliberat pe bază de prescripţie medicală

15. INSTRUCŢIUNI DE UTILIZARE

16. INFORMAŢII ÎN BRAILLE

Justificare acceptată pentru neincluderea informaţiei în Braille

MINIMUM DE INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJELE PRIMARE MICI

ETICHETĂ FIOLĂ

 

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI ŞI CALEA(CĂILE) DE ADMINISTRARE

TRISENOX 1 mg/ml, concentrat pentru soluţie perfuzabilă

Trioxid de arsen

Administrare intravenoasă

2. MODUL DE ADMINISTRARE

Pentru utilizare unică, trebuie diluat – vezi prospectul

3. DATA DE EXPIRARE

EXP

4. SERIA DE FABRICAŢIE

Serie:

5. CONŢINUTUL PE MASĂ, VOLUM SAU UNITATEA DE DOZĂ

10 ml

6. ALTE INFORMAŢII

B. PROSPECTUL

PROSPECT: INFORMAŢII PENTRU UTILIZATOR

TRISENOX 1 mg/ml, concentrat pentru soluţie perfuzabilă

Trioxid de arsen

Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să utilizaţi acest medicament.

- Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi.

- Dacă aveţi întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

- Acest medicament a fost prescris pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor persoane. Le poate face rău, chiar dacă au aceleaşi simptome cu ale dumneavoastră.

- Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravǎ sau dacă observaţi orice reacţie adversǎ nemenţionatǎ în acest prospect, rugăm să-i spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.

În acest prospect găsiţi:

1. Ce este TRISENOX şi pentru ce se utilizează

2. Înainte să utilizaţi TRISENOX

3. Cum să utilizaţi TRISENOX

4. Reacţii adverse posibile

5. Cum se păstrează TRISENOX

6. Informaţii suplimentare

1. CE ESTE TRISENOX ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ

TRISENOX este utilizat la pacienţii adulţi cu leucemie acută promielocitară (LAP) care nu a răspuns la tratamentul cu alte medicamente. LAP este un tip de leucemie mieloblastică, o boală caracterizată prin anomalii ale globulelor albe, precum şi apariţia de echimoze şi sângerări anormale.

2. ÎNAINTE SĂ UTILIZAŢI TRISENOX

TRISENOX trebuie injectat sub supravegherea unui medic cu experienţă în tratarea leucemiilor acute.

Nu utilizaţi TRISENOX

- dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la trioxid de arsen sau la oricare dintre celelalte componente ale TRISENOX.

Aveţi grijă deosebită când utilizaţi TRISENOX:

Vă rugăm să-i spuneţi imediat medicului dumneavoastră dacă prezentaţi oricare dintre următoarele simptome:

- sufocare, febră, creştere bruscă în greutate, leşin, retenţie de lichide sau palpitaţii (bătăi de inimă puternice, pe care le simţiţi în piept).

Înainte de administrarea primei doze de TRISENOX, medicul dumneavoastră trebuie să efectueze analize de sânge pentru a fi sigur că aveţi concentraţii normale de potasiu şi magneziu în sânge. De asemenea, înainte de administrarea primei doze, vi se va face o electrocardiogramă cu 12 derivaţii. Analizele de sânge vor fi repetate de două ori pe săptămână, în timpul tratamentului cu TRISENOX. În plus, vi se vor face electrocardiograme de două ori pe săptămână. Dacă aveţi risc crescut de apariţie a anumitor anomalii de ritm cardiac (de exemplu: torsada vârfurilor sau prelungirea intervalului QTc) veţi fi monitorizat continuu din punct de vedere cardiac.

Trebuie să-i spuneţi medicului dumneavoastră dacă funcţia rinichilor sau ficatului dumneavoastră este afectată.

TRISENOX nu se recomandă la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani.

Utilizarea altor medicamente:

Vă rugăm să-i spuneţi medicului dumneavoastră dacă luaţi oricare dintre diferitele tipuri de medicamente care ar putea determina o modificare a ritmului bătăilor dumneavoastră de inimă. Acestea includ:

• unele tipuri de antiaritmice (medicamente utilizate pentru tratarea bătăilor cardiace neregulate, de exemplu chinidină, amiodaronă, sotalol, dofetilidă)

• antipsihotice (de exemplu tioridazină)

• antidepresive (de exemplu amitriptilină)

• unele tipuri de antibiotice (de exemplu eritromicină şi sparfloxacină)

• unele antihistaminice (de exemplu terfenadină şi astemizol)

• orice medicamente care determină o scădere a magneziului sau potasiului din sânge (de exemplu amfotericină B)

• cisapridă (un medicament utilizat pentru tratarea anumitor probleme gastrice).

Efectul acestor medicamente asupra ritmului cardiac poate fi agravat de TRISENOX. Trebuie să vă asiguraţi că îi spuneţi medicului dumneavoastră despre toate medicamentele pe care le luaţi.

Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.

Utilizarea TRISENOX cu alimente şi băuturi:

- nu există restricţii alimentare sau în privinţa băuturilor în timpul tratamentului cu TRISENOX.

Sarcina

Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice medicament. Dacă este utilizat la femeia gravidă, TRISENOX poate fi nociv pentru făt. Dacă sunteţi de vârstă fertilă, trebuie să utilizaţi o metodă contraceptivă eficace în timpul tratamentului cu TRISENOX. Dacă sunteţi gravidă sau rămâneţi gravidă în timpul tratamentului cu TRISENOX, trebuie să vă adresaţi medicului dumneavoastră.

Şi bărbaţii trebuie să utilizeze metode contraceptive eficace în timpul tratamentului cu TRISENOX.

Alăptarea

Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice medicament. Arsenul trece în laptele pacientelor care primesc TRISENOX şi alăptează. Din cauza riscului de reacţii adverse grave determinate de TRISENOX la sugari, nu trebuie să alăptaţi în timpul tratamentului cu TRISENOX.

Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor

Nu se cunoaşte efectul TRISENOX asupra capacităţii de a conduce vehicule. Dacă prezentaţi un disconfort sau dacă vă simţiţi rău după injectarea TRISENOX, trebuie să aşteptaţi până la dispariţia simptomelor înainte de a conduce un vehicul sau de a folosi un utilaj.

Informaţii importante privind unele componente ale TRISENOX

Trisenox conţine mai puţin de 1 mmol sodiu (23 mg) per doză, adică practic „nu conţine sodiu”.

3. CUM SĂ UTILIZAŢI TRISENOX

Medicul dumneavoastră va dilua TRISENOX cu 100 – 250 ml de soluţie injectabilă de glucoză 50 mg/ml (5%) sau soluţie injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%).

Medicul dumneavoastră vă va administra TRISENOX printr-un tub, într-un vas de sânge, într-un interval de 1-2 ore, dar perfuzia poate dura mai mult în cazul apariţiei unor reacţii adverse ca înroşirea feţei sau ameţeli.

Medicul dumneavoastră vă va administra TRISENOX o dată pe zi, într-o singură perfuzie. În cadrul primului ciclu de tratament, puteţi să fiţi tratat în fiecare zi, timp de maxim 50 de zile, sau până când medicul consideră că boala dumneavoastră s-a ameliorat. Dacă boala dumneavoastră răspunde la TRISENOX, veţi primi un al doilea ciclu de tratament de 25 de doze, o perfuzie în fiecare zi, 5 zile pe săptămână, timp de 5 săptămâni. Medicul dumneavoastră va decide durata exactă a continuării tratamentului cu TRISENOX.

Fiecare fiolă de TRISENOX trebuie utilizată o singură dată şi nu conţine nici un conservant. Orice cantitate neutilizată de produs din fiola deschisă va fi eliminată corespunzător.

Nu păstraţi cantitatea de produs neutilizată pentru utilizare ulterioară.

TRISENOX nu trebuie amestecat sau administrat concomitent pe aceeaşi linie intravenoasă cu alte medicamente.

Dacă medicul dumneavoastră vă administrează mai mult decât trebuie din TRISENOX

Puteţi prezenta convulsii, slăbiciune musculară şi confuzie. În acest caz, tratamentul cu TRISENOX trebuie oprit imediat şi medicul dumneavoastră vă va administra un tratament pentru supradozajul cu arsen.

Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament,adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

4. REACŢII ADVERSE POSIBILE

Ca toate medicamentele, TRISENOX poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

Informaţi imediat medicul sau asistenta medicală dacă observaţi următoarele reacţii adverse, deoarece acestea pot fi semne ale unei afecţiuni grave numită sindrom de diferenţiere, care poate fi fatal:

- dificultăţi la respiraţie

- tuse

- dureri în piept

- febră

Informaţi imediat medicul sau asistenta medicală dacă observaţi una sau mai multe dintre următoarele reacţii adverse, deoarece acestea pot fi semne ale unei reacţii alergice:

- dificultăţi la respiraţie

- febră

- creştere în greutate subită

- retenţie de apă

- leşin

- palpitaţii (bătăi de inimă puternice, pe care le puteţi simţi în piept)

În timpul tratamentului cu TRISENOX, puteţi prezenta unele dintre următoarele reacţii:

Foarte frecvente (care afectează mai mult de 1 din 10 persoane):

- fatigabilitate (oboseală), dureri, febră,

- greaţă, vărsături, diaree,

- ameţeală, durere musculară, amorţeală sau furnicături,

- erupţie tranzitorie pe piele sau mâncărime,

- creşterea cantităţii de zahăr din sânge, edeme (umflături din cauza retenţiei de lichid),

- scurtarea respiraţiei, bătăi rapide ale inimii, traseu anormal pe ECG

- scăderea potasiului sau magneziului în sânge, anomalii ale analizelor funcţiei ficatului, incluzând prezenţa bilirubinei în exces în sânge

Reacţii adverse frecvente (care afectează una până la 10 persoane din 100):

- scădere a numărului de celule în sânge (trombocite, celule roşii şi/sau albe), creştere a numărului celulelor albe,

- frisoane, creştere ponderală,

- febră din cauza unei infecţii şi a concentraţiilor scăzute de celule albe în sânge, infecţie cu herpes zoster,

- durere la nivelul pieptului, sângerare la nivelul plămânilor, hipoxie (nivel scăzut de oxigen), acumulare lichidiană în jurul inimii sau plămânului, tensiune arterială scăzută, ritm al inimii anormal

- convulsii, durere articulară sau osoasă, inflamaţie a vaselor sanguine,

- creştere a sodiului sau magneziului, a cetonelor în sânge şi urină (cetoacidoză), anomalii ale testelor funcţiei rinichilor, insuficienţă renală,

- durere de stomac,

- înroşire a pielii, umflare a feţei, vedere înceţoşată

Cu frecvenţă necunoscută:

- infecţie la nivelul plămânilor, infecţie la nivelul sângelui,

- inflamaţie a plămânilor care cauzează durere în piept şi dificultăţi de respiraţie, insuficienţă cardiacă,

- deshidratare, confuzie

Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.

5. CUM SE PĂSTREAZĂ TRISENOX

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor

Nu utilizaţi TRISENOX după data de expirare înscrisă pe eticheta fiolei.

A nu se congela

Dacă nu este utilizat imediat după diluare, perioada de timp şi condiţiile de păstrare înainte de utilizare reprezintă responsabilitatea medicului dumneavoastră şi nu trebuie să depăşească în mod normal 24 de ore la 2°C – 8οC, cu excepţia cazurilor în care diluarea a fost efectuată în mediu steril.

Nu utilizaţi TRISENOX dacă constataţi prezenţa de particule străine sau modificări de culoare.

Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să eliminaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

6. INFORMAŢII SUPLIMENTARE

Ce conţine TRISENOX

- Substanţa activă este trioxidul de arsen 1 mg pe ml

- Celelalte componente sunt hidroxidul de sodiu, acidul clorhidric şi apa pentru preparate injectabile

Cum arată TRISENOX şi conţinutul ambalajului

- TRISENOX este un concentrat pentru soluţie perfuzabilă. TRISENOX este furnizat în fiole din sticlă, sub formă de soluţie apoasă, concentrată, sterilă, transparentă, incoloră, care se prepară şi este diluată în spital şi se administrează sub formă de perfuzie într-un vas de sânge. Fiecare cutie conţine 10 fiole din sticlă, pentru o singură utilizare. Fiecare fiolă conţine 10 mg trioxid de arsen.

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă şi producătorul

- Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă:

Cephalon Europe, 5 Rue Charles Martigny, 94700 Maisons Alfort, Franţa

- Producător:

Almac Pharma Services Limited, Almac House, 20 Seagoe Industrial Estate, Craigavon, BT63 5QD, Marea Britanie

Acest prospect a fost aprobat în {LL/AAAA}

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului http://www.ema.europa.eu /.

Există, de asemenea, link-uri cu alte website-uri despre boli rare şi medicamente orfane.

<----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Următoarele informaţii sunt destinate numai medicilor şi personalului medical:

Prepararea TRISENOX

TREBUIE RESPECTATE CONDIŢII STRICTE de ASEPsie PE TOT PARCURSUL MANIPULĂRII TRISENOX, DEOARECE ACESTA NU CONŢINE CONSERVANŢI

TRISENOX trebuie diluat cu 100-250 ml soluţie injectabilă de glucoză 50 mg/ml (5%) sau soluţie injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%), imediat după aspirarea din fiolă. Medicamentul este pentru utilizare unică. Orice cantitate neutilizată de medicament din fiola deschisă va fi eliminată corespunzător. Nu păstraţi cantitatea de medicament neutilizată pentru utilizare ulterioară.

TRISENOX nu trebuie amestecat sau administrat concomitent pe aceeaşi linie intravenoasă cu alte medicamente.

TRISENOX trebuie administrat în perfuzie intravenoasă, cu durata de 1-2 ore. Durata perfuziei poate fi mărită până la 4 ore în caz de reacţii vasomotorii. Nu este necesară montarea unui cateter venos central.

Soluţia diluată trebuie să fie limpede şi incoloră. Înainte de administrare, toate soluţiile parenterale trebuie inspectate vizual pentru observarea de particule sau modificări de culoare. Nu utilizaţi preparatul dacă prezintă particule străine.

După diluarea în soluţii pentru administrare intravenoasă, TRISENOX este stabil fizic şi chimic timp de 24 de ore la temperaturi cuprinse între 15-30°C şi timp de 48 de ore în cazul păstrării la frigider (2-8°C). Din punct de vedere microbiologic produsul trebuie utilizat imediat. Dacă nu este utilizat imediat, perioada de timp şi condiţiile de păstrare înainte de utilizare reprezintă responsabilitatea utilizatorului şi nu trebuie să depăşească în mod normal 24 de ore la 2°C – 8οC, cu excepţia cazurilor în care diluarea a fost efectuată în condiţii aseptice controlate şi validate.

Procedura pentru eliminarea corectă a reziduurilor

Orice produs neutilizat, orice elemente care vin în contact cu produsul şi orice material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.