Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

TASMAR 200mg
 
Denumire TASMAR 200mg
Descriere Tasmar este indicat, in combinatie cu levodopa/benserazida si levodopa/carbidopa, in tratamentul bolii Parkinson, atat la pacientii fluctuanti cat si la cei non-fluctuanti.
Denumire comuna internationala TOLCAPONUM
Actiune terapeutica MEDICAMENTE DOPAMINERGICE ALTE MEDICAMENTE DOPAMINERGICE
Prescriptie P-RF/R
Forma farmaceutica Comprimate filmate
Concentratia 200mg
Ambalaj Cutie x 60 compr. film. (PVC/PE/PVDC)
Valabilitate ambalaj 5 ani
Cod ATC N04BX01
Firma - Tara producatoare VALEANT PHARMACEUTICALS GERMANY GMBH - GERMANIA
Autorizatie de punere pe piata VALEANT PHARMACEUTICALS LTD - MAREA BRITANIE

Ai un comentariu sau o intrebare despre TASMAR 200mg ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



>> TASMAR 100mg Comprimate filmate, 100mg >> TASMAR 200mg Comprimate filmate, 200mg
Prospect si alte informatii despre TASMAR 200mg, comprimate filmate       

ANEXA I REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Tasmar 100 mg, comprimate filmate.

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂŞI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat filmat conţine tolcaponă 100 mg. Pentru excipienţi, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Tasmar 100 mg este un comprimat filmat de culoare galben pal până la galben deschis, hexagonal, biconvex, având gravat pe o faţă „TASMAR” şi „100”.

4. DATE CLINICE

Deoarece Tasmar trebuie utilizat numai în asociere cu levodopa/benserazidă sau levodopa/carbidopa, informaţiile privitoare la prescrierea acestor produse care conţin levodopa se aplicăşi în cazul utilizării lor concomitent cu Tasmar.

4.1 Indicaţii terapeutice

Tasmar este indicat, în asociere cu levodopa/benserazidă sau levodopa/carbidopa, în tratamentul pacienţilor cu boală Parkinson idiopatică cu fluctuaţii motorii, responsivă la levodopa, care nu răspund sau prezintă intoleranţă la alţi inhibitori COMT (vezi 5.1). Datorită riscului afectării hepatice acute, potenţial letale, Tasmar nu trebuie considerat ca terapie adjuvantă de prima linie la tratamentul cu levodopa/benserazidăsau levodopa/carbidopa (vezi 4.4 şi 4.8). Tasmar trebuie întrerupt dacă nu se observă beneficii clinice semnificative în decurs de 3 săptămâni de la iniţierea tratamentului.

4.2 Doze şi mod de administrare

Administrarea de Tasmar se va face numai pe bază de prescripţie medicalăşi sub supravegherea unui medic cu experienţă în managementul bolii Parkinson avansate.

Doze

Doza recomandată de Tasmar este de 100 mg de 3 ori/zi, întotdeauna ca adjuvant al terapiei cu levodopa/benserazidăsau levodopa/carbidopa. Numai în circumstanţe excepţionale, când beneficiile clinice incrementale anticipate justifică riscul mărit al reacţiilor hepatice, doza se va mări la 200 mg de 3 ori/zi (vezi 4.4 şi 4.8). Tasmar trebuie întrerupt dacă nu se observă beneficii clinice semnificative în decurs de 3 săptămâni de la iniţierea tratamentului (indiferent de doză). Nu trebuie depăşită doza terapeutică maximă de 200 mg de 3 ori/zi, deoarece nu există dovezi de eficacitate suplimentară la doze mai mari.

Funcţia hepatică trebuie controlată înainte de începerea tratamentului cu Tasmar şi apoi monitorizatăla intervale de 2 săptămâni în primul an de terapie, la intervale de 4 săptămâni în următoarele 6 luni şi apoi la intervale de 8 săptămâni. Dacă doza se măreşte la 200 mg de 3 ori/zi, monitorizarea enzimelor hepatice trebuie efectuatăînainte de mărirea dozei, şi apoi reiniţiată la intervalele de timp de mai sus (vezi 4.4 şi 4.8).

Tratamentul cu Tasmar trebuie de asemenea întrerupt dacă ALT (alanin aminotransferaza) şi/sau AST (aspartat aminotransferaza) depăşesc limita superioară a valorilor normale sau dacă simptomele sau semnele sugerează debutul insuficienţei hepatice (vezi 4.4).

Ajustarea dozei de levodopa pe parcursul tratamentului cu Tasmar:

Deoarece Tasmar reduce descompunerea levodopei în organism, la iniţierea tratamentului cu Tasmar pot apărea reacţii adverse datorate concentraţiilor crescute de levodopa. În studii clinice, peste 70% din pacienţi au necesitat reducerea dozei zilnice de levodopa dacă aceasta era >600 mg sau dacăpacienţii aveau diskinezie moderată sau severă înainte de începerea tratamentului.

La pacienţii care au necesitat reducerea dozei zilnice de levodopa, această reducere a fost în medie de circa 30%. La începerea tratamentului cu Tasmar, toţi pacienţii trebuie informaţi care sunt simptomele supradozajului cu levodopa şi ce trebuie să facă într-un astfel de caz.

Ajustarea dozei de levodopa la întreruperea tratamentului cu Tasmar:

Următoarele sugestii au la bază consideraţii farmacologice, nefiind evaluate în studii clinice. Doza de levodopa nu trebuie redusă atunci când terapia cu Tasmar este întreruptă din cauza reacţiilor adverse datorate concentraţiilor prea mari de levodopa. Cu toate acestea, când terapia cu Tasmar este întreruptădin alte motive, doza de levodopa va trebui probabil mărită în aşa fel încât să ajungă la nivele egale sau mai mari decât cele dinaintea iniţierii tratamentului cu Tasmar, în special dacă pacientului i s-a redus în mod substanţial doza de levodopa la începerea tratamentului cu Tasmar. Ajustarea dozei de levodopa va fi probabil necesară la 1 - 2 zile după întreruperea tratamentului cu Tasmar.

Pacienţi cu afecţiuni renale (vezi 5.2): Nu se recomandă ajustarea dozei de Tasmar la pacienţii cu afecţiuni renale uşoare sau moderate (clearance al creatininei de 30 ml/min sau mai mare).

Pacienţi cu afecţiuni hepatice (vezi 4.3): Tasmar este contraindicat la pacienţii cu afecţiuni hepatice sau cu valori crescute ale enzimelor hepatice.

Pacienţi vârstnici: Nu se recomandă ajustarea dozei de Tasmar la pacienţii vârstnici.

Copii: Deoarece nu existădate disponibile, Tasmar nu trebuie utilizat la copii. Nu a fost identificat un potenţial de utilizare a tolcaponei la pacienţii pediatrici.

Metodă de administrare

Tasmar se administrează oral, de 3 ori/zi. Prima doză de Tasmar a zilei trebuie luată împreună cu prima doză de produs care conţine levodopa a zilei, iar dozele ulterioare trebuie administrate dupăaproximativ 6 şi respectiv 12 ore. Tasmar poate fi luat cu sau fără alimente (vezi 5.2).

Comprimatele de Tasmar sunt filmate şi trebuie înghiţite întregi deoarece tolcapona are gust amar.

Tasmar poate fi asociat cu toate formele farmaceutice de levodopa/benserazidăşi levodopa/carbidopa (vezi de asemenea 4.5).

4.3 Contraindicaţii

Tasmar este contraindicat la pacienţii cu:

  • Dovezi ale unei afecţiuni hepatice sau valori crescute ale enzimelor hepatice

  • Diskinezie severă

  • Antecedente de complex de simptome asociate Sindromului Neuroleptic Malign (SNM) şi/sau rabdomioliză non-traumatică sau hipertermie

  • Hipersensibilitate la tolcaponă sau la oricare dintre celelalte componente ale medicamentului

  • Feocromocitom

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Terapia cu Tasmar trebuie iniţiată numai de către un medic cu experienţă în managementul bolii Parkinson avansate, pentru a se asigura o evaluare adecvată a raportului risc/beneficiu. Tasmar nu trebuie prescris până când pacientul nu este informat în detaliu asupra riscurilor.

Tasmar trebuie întrerupt dacă nu se observă beneficii clinice semnificative în decurs de 3 săptămâni de la iniţierea tratamentului, indiferent de doză.

Afectarea hepatică:

Datorită riscului apariţiei unor afecţiuni hepatice rare însă potenţial letale, Tasmar este indicat numai la pacienţii cu boală Parkinson idiopatică cu fluctuaţii motorii responsivă la levodopa, care nu răspund sau prezintă intoleranţăla alţi inhibitori COMT. Monitorizarea periodică a enzimelor hepatice nu poate prevedea cu acurateţe debutul hepatitei fulminante. Cu toate acestea, se consideră că, în general, depistarea timpurie a afectării hepatice medicamentoase şi întreruperea imediată a medicaţiei suspectate sporeşte şansele de vindecare. Afectarea hepaticăa apărut cel mai adesea între 1 lunăşi 6 luni de la începerea tratamentului cu Tasmar. În plus s-au raportat, rar, cazuri de hepatită cu debut întârziat după aproximativ 18 luni de tratament. Trebuie de asemenea reţinut că pacientele de sex feminin prezintă un risc mai mare de afectare hepatică (vezi 4.8).

Înainte de începerea tratamentului: Tasmar nu trebuie prescris dacă testele funcţiei hepatice prezintă valori anormale sau dacă există semne de insuficienţă hepatică . Dacă Tasmar urmeazăsă fie prescris, pacientul va fi informat care sunt semnele şi simptomele care pot indica afectarea hepaticăşi că, într-un astfel de caz, trebuie să contacteze de urgenţă medicul.

Pe parcursul tratamentului: Funcţia hepatică trebuie monitorizată la intervale de 2 săptămâni în primul an de terapie, la intervale de 4 săptămâni în următoarele 6 luni şi apoi la intervale de 8 săptămâni. Dacă doza se măreşte la 200 mg de 3 ori/zi, monitorizarea enzimelor hepatice trebuie efectuată înainte de mărirea dozei, şi apoi reiniţiată la intervalele de timp de mai sus. Tratamentul trebuie întrerupt imediat dacă ALT şi/sau AST depăşesc limita superioară a valorilor normale sau dacă apar simptomele sau semnele care sugerează debutul insuficienţei hepatice (greaţă persistentă, oboseală, letargie, anorexie, icter, urină închisă la culoare, prurit, sensibilitate în cadranul superior drept).

Dacă tratamentul este întrerupt: Pacienţii care prezintă semne de afectare hepatică acută în timpul tratamentului cu Tasmar, şi la care administrarea medicamentului este întreruptă, prezintă un risc mai ridicat de afectare hepatică dacă Tasmar este reintrodus. În consecinţă, nu se recomandă reluarea tratamentului la aceşti pacienţi.

Sindrom Neuroleptic Malign (SNM):

La pacienţii cu Parkinson, SNM tinde să apară la întreruperea sau oprirea medicaţiilor dopaminergice. În consecinţă dacă simptomele apar după întreruperea tratamentului cu Tasmar, medicul trebuie să aibă în vedere mărirea dozei de levodopa a pacientului (vezi 4.2).

Cazuri izolate de SNM au fost asociate tratamentului cu Tasmar. Simptomele debutează de obicei pe parcursul tratamentului cu Tasmar sau imediat după întreruperea acestuia. SNM este caracterizat prin simptome motorii (rigiditate, mioclonus şi tremor) şi modificări ale stării psihice (agitaţie, confuzie, stupoare şi comă), temperatură ridicată, disfuncţie autonomă(tensiune arterială oscilantă, tahicardie) şi creşterea creatin fosfokinazei (CPK) serice, care ar putea fi o consecinţă a miolizei. Un diagnostic de SNM trebuie avut în vedere chiar dacă nu toate simptomele de mai sus sunt prezente. În cazul unui astfel de diagnostic, Tasmar trebuie întrerupt imediat şi pacientul trebuie urmărit îndeaproape.

Înainte de începerea tratamentului: Pentru a reduce riscul de SNM, Tasmar nu trebuie prescris pacienţilor cu diskinezie severă sau cu antecedente de SNM, inclusiv de rabdomioliză sau hipertermie (vezi 4.3). Pacienţii cărora li se administrează medicaţii multiple cu efecte asupra SNC (de ex. antidepresive, neuroleptice, anticolinergice) pot prezenta un risc mai mare de a dezvolta SNM.

Diskinezie, greaţăşi alte reacţii adverse asociate levodopei: Pacienţii pot prezenta o creştere a reacţiilor adverse asociate levodopei. Reducerea dozei de levodopa (vezi 4.2) poate atenua adesea aceste reacţii adverse.

Diareea: În studii clinice, 16% respectiv 18% din pacienţii cărora li s-au administrat 100 mg şi respectiv 200 mg Tasmar de 3 ori/zi au prezentat diaree comparativ cu 8% din pacienţii cărora li s-a administrat placebo. Diareea asociată cu Tasmar a început de obicei la 2 - 4 luni de la iniţierea terapiei. Diareea a dus la retragerea a 5% şi respectiv 6% din pacienţii cărora li s-au administrat 100 mg şi respectiv 200 mg Tasmar de 3 ori/zi, comparativ cu 1% din pacienţii cărora li s-a administrat placebo.

Interacţiunea cu benserazida: Datorită interacţiunii dintre benserazidăşi tolcaponă la doze mari (care duce la nivelele crescute de benserazidă) medicul trebuie, până când se va acumula mai multăexperienţă, să fie atent la reacţiile adverse legate de doză (vezi 4.5).

Inhibitorii MAO: Tasmar nu trebuie administrat împreună cu inhibitorii neselectivi ai monoaminoxidazei (MAO) (ca de exemplu fenelzina şi tranilcipromina). Asocierea de inhibitori ai MAO-A şi MAO-B este echivalentă cu inhibarea neselectivă a MAO; ca urmare, ei nu trebuie administraţi concomitent cu Tasmar şi preparate de levodopa (vezi de asemenea 4.5). Inhibitorii selectivi ai MAOB nu trebuie folosiţi la doze mai mari decât cele recomandate (de exemplu selegilina 10 mg/zi) atunci când sunt administraţi concomitent cu Tasmar.

Warfarina: Deoarece informaţiile clinice sunt limitate în ceea ce priveşte asocierea de warfarinăşi tolcaponă, în caz de administrare concomitentă trebuie monitorizaţi parametrii coagulării.

Intoleranţa la lactoză: Fiecare comprimat conţine lactoză 7,5 mg ; această cantitate nu este probabil suficientă pentru a induce simptome de intoleranţă la lactoză. Pacienţii cu probleme ereditare rare de intoleranţă la lactoză, la galactoză, cu deficienţă de lactazăLapp sau malabsorbţie de glucoză-galactoză nu trebuie să ia acest medicament.

Populaţii speciale: Pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance al creatininei <30 ml/min) trebuie trataţi cu prudenţă. Nu sunt disponibile informaţii despre tolerabilitatea tolcaponei în aceste populaţii (vezi 5.2).

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Este cunoscut că Tasmar, în calitate de inhibitor COMT, creşte biodisponibilitatea levodopei administrate concomitent. Creşterea stimulării dopaminergice rezultată poate duce la reacţiile adverse dopaminergice observate după iniţierea tratamentului cu inhibitori COMT. Cele mai frecvente dintre acestea sunt accentuarea fenomenelor de diskinezie, greaţă, vărsături, dureri abdominale, sincopă, simptome ortostatice, constipaţie, tulburări de somn, somnolenţă, halucinaţie.

Levodopa a fost asociată cu somnolenţăşi episoade de adormire cu debut brusc. Debutul brusc al adormirii în timpul activităţilor zilnice, în unele cazuri fără semne de avertizare, a fost raportat foarte rar. Pacienţii trebuie informaţi de aceasta şi sfătuiţi să fie prudenţi atunci când conduc vehicule sau folosesc utilaje. Pacienţi care au prezentat somnolenţăşi/sau un episod de adormire cu debut brusc nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje. Mai mult, se poate avea în vedere reducerea dozei de levodopa sau întreruperea terapiei.

Legarea de proteine: Deşi tolcapona se leagă în proporţie mare de proteine, studiile in vitro au demonstrat că tolcapona în concentraţii terapeutice nu deplasează warfarina, tolbutamida, digitoxina şi fenitoina de pe locurile lor de legare.

Catecoli şi alte medicamente metabolizate de catecol-O-metiltransferază (COMT): Tolcapona poate săinfluenţeze farmacocinetica medicamentelor metabolizate de COMT. Totuşi nu s-a observat niciun efect asupra farmacocineticii carbidopa ca substrat al COMT. S-a observat o interacţiune cu benserazida, ceea ce ar putea duce la niveluri crescute ale benserazidei şi metabolitului activ al acesteia. Mărimea efectului a depins de doza de benserazidă. Concentraţiile plasmatice ale benserazidei, observate după administrarea concomitentă de tolcaponăşi benserazidă-25 mg/levodopa s-au încadrat în intervalul de valori observate numai pentru levodopa/benserazidă. Pe de altă parte, după administrarea concomitentă de tolcaponăşi benserazidă-50 mg/levodopa, concentraţiile plasmatice ale benserazidei pot depăşi nivelele observate de obicei numai pentru levodopa/benserazidă. Efectul tolcaponei asupra farmacocineticii altor medicamente metabolizate de COMT cum ar fi α-metildopa, dobutamina, apomorfina, adrenalina şi isoprenalina nu a fost evaluat. Medicul trebuie să fie atent la reacţiile adverse provocate de posibilele creşteri ale nivelului plasmatic al acestor medicamente, atunci când sunt administrate concomitent cu Tasmar.

Efectul tolcaponei asupra metabolizării altor medicamente: Datorită afinităţii sale pentru citocromul CYP2C9 in vitro, tolcapona poate interfera cu medicamentele al căror clearance este dependent de această cale metabolică, precum tolbutamida şi warfarina. Tolcapona nu a modificat farmacocinetica tolbutamidei într-un studiu de interacţiune. Ca urmare, par improbabile interacţiunile relevante clinic care implică citocromul CYP2C9.

Deoarece informaţiile clinice privind interacţiunea dintre warfarinăşi tolcaponă sunt limitate, trebuie monitorizaţi parametrii coagulării când aceste două medicamente se administrează concomitent.

Tolcapona nu modifică farmacocinetica desipraminei, deşi ambele medicamente utilizeazăglucuronidarea drept cale principală de metabolizare.

Medicamente care cresc nivelul catecolaminelor: Deoarece tolcapona interferă cu metabolizarea catecolaminelor, sunt teoretic posibile interacţiuni cu alte medicamente care influenţează nivelurile catecolaminelor.

Tolcapona nu a influenţat efectul efedrinei, un simpatomimetic indirect, asupra parametrilor hemodinamici sau nivelurilor plasmatice ale catecolaminelor, nici în repaus, nici în cursul efortului. Deoarece tolcapona nu a modificat tolerabilitatea efedrinei, aceste medicamente se pot administra concomitent.

La administrarea Tasmar împreună cu levodopa/carbidopa şi desipramină, tensiunea arterială, frecvenţa pulsului şi concentraţia plasmatică a desipraminei nu s-au modificat semnificativ. În ansamblu frecvenţa reacţiilor adverse a crescut puţin. Aceste reacţii adverse au fost previzibile pe baza reacţiilor adverse individuale cunoscute ale celor 3 medicamente. Ca urmare, se recomandă prudenţăîn administrarea de inhibitori potenţi ai recaptării noradrenalinei, cum ar fi desipramina, maprotilina sau venlafaxina, la pacienţii cu boală Parkinson în tratament cu Tasmar şi preparate de levodopa.

În studii clinice, pacienţii cărora li s-au administrat Tasmar/produse care conţin levodopa au raportat un profil de reacţii adverse similar, indiferent dacă li s-a administrat concomitent şi selegilină (un inhibitor de MAO-B).

4.6 Sarcina şi alăptarea

Sarcina: La şobolani şi iepuri, după administrarea tolcaponei s-a observat o toxicitate embriofetală(vezi 5.3). Riscul potenţial pentru om este necunoscut.

Nu există date adecvate privind utilizarea tolcaponei la femeile gravide. Ca urmare, Tasmar trebuie utilizat în timpul sarcinii numai dacă beneficiul potenţial depăşeşte riscul potenţial pentru făt.

Alăptare: În studiile la animale, tolcapona a fost excretată în laptele matern.

Siguranţa tolcaponei la sugari nu este cunoscută; ca urmare femeile nu trebuie să alăpteze în timpul tratamentului cu Tasmar.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Nu s-au efectuat studii privind efectele Tasmar asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Nu există dovezi din studiile clinice conform cărora Tasmar afectează negativ capacitatea pacientului de a conduce sau de a folosi utilaje. Cu toate acestea pacienţii trebuie informaţi că datorităsimptomelor bolii Parkinson capacitatea lor de a conduce şi de a opera maşini poate fi afectată negativ.

Tasmar, în calitate de inhibitor COMT, este cunoscut ca mărind biodisponibilitatea levodopei administrate concomitent. Creşterea stimulării dopaminergice rezultată poate duce la reacţiile adverse dopaminergice observate după iniţierea tratamentului cu inhibitori COMT. Pacienţii trataţi cu levodopa care prezintă somnolenţăşi/sau episoade de adormire cu debut brusc trebuie informaţi să nu conducă sau să nu ia parte la activităţi (de ex. folosirea de utilaje) în care o stare de vigilenţă diminuatăîi poate expune pe ei personal sau alte persoane riscului unor accidente grave sau letale până când aceste episoade recurente şi somnolenţa nu sunt rezolvate (vezi de asemenea punctul 4.4.).

4.8 Reacţii adverse

Cele mai des observate reacţii adverse asociate utilizării Tasmar, care apar mai frecvent decât la pacienţii trataţi cu placebo, sunt prezentate în tabelul de mai jos. Tasmar, în calitate de inhibitor COMT, este cunoscut ca mărind biodisponibilitatea levodopei administrate concomitent. Creşterea stimulării dopaminergice rezultată poate duce la reacţii adverse dopaminergice observate dupăiniţierea tratamentului cu inhibitori COMT. Cele mai frecvente dintre acestea sunt accentuarea fenomenelor de diskinezie, greaţă, vărsături, dureri abdominale, sincopă, simptome ortostatice, constipaţie, tulburări de somn, somnolenţă, halucinaţie.

În studii clinice, singura reacţie adversă care a dus la întreruperea tratamentului cu Tasmar a fost diareea (vezi 4.4).

Creşteri ale alanil-aminotransferazei (ALT) de peste 3 ori faţă de limita superioară a normalului (LSN) s-au înregistrat la 1% din pacienţii trataţi cu 100 mg Tasmar de 3 ori/zi, şi la 3% din cei trataţi cu 200 mg de 3 ori/zi. Creşterile au fost de circa două ori mai frecvente la femei. Aceste creşteri au apărut de regulă în decurs de 6-12 săptămâni de la iniţierea tratamentului şi nu au fost însoţite de niciun semn sau simptom clinic. În circa jumătate din cazuri, nivelul transaminazelor a revenit spontan la valorile iniţiale în timpul continuării tratamentului cu Tasmar. În restul cazurilor, după întreruperea tratamentului, valorile transaminazelor au revenit la nivelele anterioare.

După punerea pe piaţă a produsului s-au raportat cazuri rare de insuficienţă hepatocelulară severăurmată de deces (vezi 4.4).

S-au raportat cazuri izolate de pacienţi cu simptome sugestive pentru complexul de simptome asociate Sindromului Neuroleptic Malign (vezi 4.4) după reducerea sau întreruperea tratamentului cu Tasmar, sau după introducerea tratamentului cu Tasmar, când aceasta a fost urmată de o reducere substanţială a celorlalte medicaţii dopaminergice concomitente. În plus, au fost observate cazuri de rabdomioliză, secundară la SNM, sau diskinezie severă.

Modificări de culoare ale urinei: Tolcapona şi metaboliţii săi sunt galbeni şi pot să determine o intensificare a culorii urinei pacientului, care nu este nocivă.

Experienţa dobândită cu Tasmar în cadrul studiilor randomizate, paralele, placebo-controlate, efectuate la pacienţi cu boală Parkinson, este arătată în tabelul alăturat, care prezintă reacţiile adverse potenţial legate de Tasmar.

Rezumatul potenţialelor reacţii adverse asociate tratamentului cu Tasmar, cu rata brută de incidenţăînregistrată în studii placebo-controlate de faza III: * Foarte frecvente (>1/10); frecvente (>1/100 <1/10); mai puţin frecvente (>1/1000 < 1/100); rare (1/10000 <1/1000); foarte rare (< 1/10000)

Aparate, sisteme şi organe Incidenţă* Reacţii adverse Placebo N=298 (%) Tolcaponă 100 mg de 3 ori/zi N=296 (%) Tolcaponă 200 mg de 3 ori/zi N=298 (%)
Tulburări gastro-Foarte Greaţă 17,8 30,4 34,9
intestinale frecvente
Anorexie 12,8 18,9 22,8
Diaree 7,7 15,5 18,1
Frecvente Vărsături 3,7 8,4 9,7
Constipaţie 5,0 6,4 8,4
Xerostomie 2,3 4,7 6,4
Dureri abdominale 2,7 4,7 5,7
Dispepsie 1,7 4,1 3,0
Tulburări generale şi la Frecvente Durere în piept 1,3 3,4 1,0
nivelul locului de
administrare
Infecţii şi infestări Frecvente Infecţii ale 3,4 4,7 7,4
tractului
respirator superior
Tulburări ale sistemului nervos Foarte frecvente Diskinezie 19,8 41,9 51,3
Distonie 17,1 18,6 22,1
Cefalee 7,4 9,8 11,4
Ameţeală 9,7 13,2 6,4
Frecvente Hipokinezie 0,7 0,7 2,7
Tulburări psihiatrice Foarte frecvente Tulburare de somn 18,1 23,6 24,8
Visare excesivă 17,1 21,3 16,4
Somnolenţă 13,4 17,9 14,4
Confuzie 8,7 10,5 10,4
Halucinaţie 5,4 8,4 10,4
Tulburări renale şi ale căilor urinare Frecvente Modificarea culorii urinei 0,7 2,4 7,4
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale Frecvente Gripă 1,7 3,0 4,0
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Frecvente Transpiraţie abundentă2,3 4,4 7,4
Tulburări vasculare Foarte frecvente Simptome ortostatice 13,8 16,6 16,8
Frecvente Sincopă 2,7 4,1 5,0
4.9 Supradozaj

S-au raportat cazuri izolate de supradozaj accidental sau intenţionat cu comprimate de tolcaponă. Totuşi circumstanţele clinice ale acestor cazuri au fost atât de diverse, încât nu se pot trage concluzii generale pe baza lor.

Cea mai mare doză de tolcaponă administrată la om a fost de 800 mg de 3 ori/zi, cu sau fărăadministrare concomitentă de levodopa, în cadrul unui studiu de 1 săptămână la voluntari vârstnici sănătoşi. Concentraţia plasmatică maximă a tolcaponei la această doză a fost în medie de 30 µg/ml (comparativ cu 3 şi respectiv 6 µg/ml, la 100 respectiv 200 mg tolcaponă de 3 ori/zi). S-au observat greaţă, vărsături şi ameţeală, în special în aasociere cu levodopa.

Tratamentul supradozajului: Se recomandă spitalizarea. Sunt indicate măsuri generale de susţinere. Datorită proprietăţilor fizico-chimice ale compusului, hemodializa este puţin probabil să fie utilă.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

Tolcapona este un inhibitor reversibil, selectiv, şi activ pe cale orală al catecol-O-metiltransferazei (COMT). Administrat concomitent cu levodopa şi cu un inhibitor al decarboxilazei aminoacizilor aromatici (AADC-I), determină niveluri plasmatice mai stabile ale levodopei, prin reducerea metabolizării acesteia în 3-metoxi-4-hidroxi-L-fenilalanină (3-OMD).

Nivelurile plasmatice mari de 3-OMD s-au asociat cu un răspuns slab la levodopa la pacienţii cu boalăParkinson. Tolcapona reduce în mod substanţial formarea de 3-OMD.

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: medicament antiparkinson, codul ATC: NO4BX01

Farmacologie clinică

Studiile la voluntari sănătoşi au arătat că tolcapona administrată pe cale orală inhibă reversibil activitatea COMT în eritrocitele umane. Această inhibare este strâns legată de concentraţia plasmaticăa tolcaponei. La 200 mg tolcaponă, inhibarea maximă a activităţii eritrocitare a COMT este în medie de peste 80%. În timpul administrării unei doze de Tasmar de 200 mg de 3 ori/zi, inhibarea minimă a activităţii eritrocitare a COMT este de 30% - 45%, fără dezvoltarea toleranţei.

O creştere tranzitorie a activităţii eritrocitare a COMT, superioară nivelului măsurat înainte de începerea tratamentului, a fost observată după oprirea tolcaponei. Cu toate acestea, un studiu efectuat la pacienţi cu boala Parkinson a confirmat că după întreruperea tratamentului nu s-a înregistrat o modificare semnificativă a farmacocineticii levodopei sau a răspunsului pacientului la levodopa comparativ cu nivelurile anterioare tratamentului.

Când se administrează împreună cu levodopa, Tasmar creşte biodisponibilitatea relativă (ASC) a acesteia de aproximativ 2 ori. Aceasta se datorează unei scăderi a clearance-ului L-dopei care duce la o prelungire a timpului de înjumătăţire prin eliminare terminal (t1/2) a levodopei. În general, media concentraţiei plasmatice maxime a levodopei (Cmax) şi timpul de realizare a acesteia (tmax) nu sunt afectate. Instalarea efectului are loc după prima administrare. Studii efectuate la voluntari sănătoşi şi pacienţi cu boală Parkinson au confirmat că efectul maxim se obţine cu 100 – 200 mg tolcaponă. Tolcapona a scăzut profund şi dependent de doză nivelurile plasmatice ale 3-OMD atunci când a fost administrată cu levodopa şi un inhibitor al decarboxilazei aminoacizilor aromatici (AADC-I) (benserazidă sau carbidopa).

Efectul tolcaponei asupra farmacocineticii levodopei este similar altor forme farmaceutice de levodopa/benserazidăsau levodopa/carbidopa; este independent de doza de levodopa, raportul cantitativ levodopa/AADC-I (benserazidă sau carbidopa) şi folosirea formelor cu eliberare prelungită.

Studii clinice

Studiile clinice dublu-oarb placebo-controlate au arătat o reducere semnificativă, de aproximativ 20-30%, a perioadei OFF şi o prelungire similarăa perioadei ON, însoţite de reducerea severităţii simptomelor la pacienţii fluctuanţi cărora li s-a administrat Tasmar. Evaluarea globală a eficacităţii de către investigatori a arătat de asemenea o ameliorare semnificativă.

Un studiu dublu-orb a comparat Tasmar cu entacapon la pacienţii cu boală Parkinson care prezentau o perioadă OFF de cel puţin 3 ore/zi şi care primeau un tratament cu levodopa optimizat. Variabila primară a fost proporţia de pacienţi cu o prelungire a perioadei ON de 1 oră sau mai mult (vezi tabelul 1).

Tab. 1 Variabila primarăşi variabilele secundare ale studiului dublu-orb

EntacaponăTolcapon Valoare IÎ 95% N=75 ă N=75 p

Variabila primară

Număr (proporţie) cu prelungire ≥1 oră a perioadei 32 (43 %) 40 (53 %) p=0,191 -5,2;26,6 ON

Variabila secundară

Număr (proporţie) cu ameliorare moderată sau 19 (25 %) 29 (39 %) p=0,080 -1,4;28,1 substanţială

Număr (proporţie) amelioraţi atât după variabila 13 (17 %) 24 (32 %) NA NA primară cât şi după cea secundară

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

În domeniul terapeutic, farmacocinetica tolcaponei este liniarăşi independentă de administrarea concomitentă de levodopa/AADC-I (benserazidăşi carbidopa).

Absorbţie: Tolcapona se absoarbe rapid, cu un tmax de aproximativ 2 ore. Biodisponibilitatea absolută a unei administrări orale este în jur de 65%. Tolcapona nu se acumulează la administrarea a 3 doze zilnice de 100 sau 200 mg. La aceste doze, Cmax este de aproximativ 3 şi respectiv 6 µg/ml. Alimentele întârzie şi reduc absorbţia tolcaponei, dar biodisponibilitatea relativă a unei doze de tolcaponă luată la

o masă este totuşi de 80% până la 90%.

Distribuţie: Volumul de distribuţie (Vss) al tolcaponei este mic (9 l). Tolcapona nu se distribuie extensiv în ţesuturi, datorită legării sale în proporţie mare de proteinele plasmatice (>99,9%). Experimentele in vitro au demonstrat cătolcapona se leagă în principal de albumina serică.

Metabolizare/eliminare: Tolcapona este aproape complet metabolizată înainte de excreţie, o cantitate foarte mică (0,5% din doză) regăsindu-se nemodificată în urină. Principala cale metabolică a tolcaponei este conjugarea la glucuronidul său inactiv. În plus, compusul este metilat de către COMT în 3-O-metil-tolcaponăşi metabolizat de izoenzimele 3A4 si 2A6 ale citocromului P450 într-un alcool primar (hidroxilare a grupului metil) care este ulterior oxidat la un acid carboxilic. Într-o măsură mai mică au loc reducerea într-o amină putativăşi N-acetilarea consecutivă. După administrarea orală, 60% din derivaţii medicamentului se excretă prin urinăşi 40% prin fecale.

Tolcapona este un medicament cu o rată de extracţie mică (raport de extracţie = 0,15), cu un clearance sistemic moderat, de aproximativ 7 l/oră. T1/2 al tolcaponei este de aproximativ 2 ore.

Insuficienţa hepatică: Datorită riscului afectării hepatice observat după punere pe piaţă, Tasmar este contraindicat la pacienţii cu afecţiuni hepatice sau cu valori crescute ale enzimelor hepatice. Un studiu efectuat la pacienţi cu insuficienţă hepatică a arătat că hepatopatiile non-cirotice moderate nu au niciun impact asupra farmacocineticii tolcaponei. Cu toate acestea, la pacienţii cu ciroză hepatică moderată, clearance-ul tolcaponei libere a scăzut cu aproape 50%. Această reducere poate determina dublarea concentraţiei medii a medicamentului nelegat.

Insuficienţă renală: Farmacocinetica tolcaponei nu a fost investigată la pacienţi cu insuficienţă renală. Cu toate acestea relaţia dintre funcţia renalăşi farmacocinetica tolcaponei a fost investigată folosinduse farmacocinetica populaţiei din cursul studiilor clinice. Datele a peste 400 pacienţi au confirmat că în cadrul unui interval larg de valori ale clearance-ului creatininei (30-130 ml/min), farmacocinetica tolcaponei nu este afectată de funcţia renală. Aceasta se poate explica prin faptul că doar o cantitate neglijabilă de tolcaponă nemodificată se excretă urinar, şi că principalul metabolit al tolcaponei, glucuronidul său, se excretă atât urinar cât şi biliar (fecale).

5.3 Date preclinice de siguranţă

Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea, carcinogenitatea, toxicitatea asupra funcţiei de reproducere.

Carcinogenitate, mutagenitate: 3% şi respectiv 5% din şobolanii din grupurile cu doze medii şi mari din studiul de 24 luni asupra carcinogenităţii au prezentat tumori epiteliale renale (adenoame sau carcinoame). Cu toate acestea nu s-au observat semne de toxicitate renală în grupul cu doză mică. O incidenţă crescută de adenocarcinoame uterine a fost observată în grupul cu doză mare din studiul carcinogenităţii la şobolan. Nu s-au evidenţiat modficări renale similare în studiile de carcinogenitate efectuate la şoarece şi câine. Mutagenitate: Tolcapona nu s-a dovedit a fi genotoxică în cadrul unei serii de studii de mutagenitate.

Toxicitatea asupra funcţiei de reproducere: Tolcapona, atunci când este administrată individual, nu s-a dovedit a fi teratogenă sau a avea efecte relevante asupra fertilităţii.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor

Nucleu:

Hidrogenofosfat de calciu (anhidru) Celuloză microcristalinăPolividonă K30 Glicolat de amidon sodic Lactoză monohidrat Talc Stearat de magneziu

Film:

MetilhidroxipropilcelulozăTalc Oxid galben de fer (E 172) EtilcelulozăDioxid de titan (E 171) Triacetin Laurilsulfat de sodiu

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul

6.3 Perioada de valabilitate

5 ani

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Tasmar este disponibil în blistere de PVC/PE/PVDC (cutii de 30 şi 60 comprimate filmate) şi flacoane din sticlă (cutii de 30, 60 şi 100 comprimate filmate).Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Fără cerinţe speciale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Meda AB Pipers väg 2A S-170 09 Solna

Suedia

  1. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

  2. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Comprimate Tasmar 100 mg: EU/1/97/044/001-3, 7-8

27 august 1997 / 31 octombrie 2004

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI DENUMIREA COMERCIALĂA MEDICAMENTULUI

Tasmar 200 mg, comprimate filmate.

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂŞI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat filmat conţine tolcaponă 200 mg. Pentru excipienţi, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Tasmar 200 mg este un comprimat filmat de culoare galben portocaliu până la galben maroniu, hexagonal, biconvex, având gravat pe o faţă „TASMAR” şi „200”.

4. DATE CLINICE

Deoarece Tasmar trebuie utilizat în asociere cu levodopa/benserazidă sau levodopa/carbidopa, informaţia privitoare la prescrierea acestor produse care conţin levodopa se aplicăşi în cazul utilizării lor concomitent cu Tasmar.

4.1 Indicaţii terapeutice

Tasmar este indicat, în asociere cu levodopa/benserazidă sau levodopa/carbidopa, la tratamentul pacienţilor cu boală Parkinson idiopatică cu fluctuaţii motorii responsivă la levodopa, care nu răspund sau prezintă intoleranţă la alţi inhibitori COMT (vezi 5.1). Datorită riscului afectării hepatice acute potenţial letale, Tasmar nu trebuie considerat ca terapie adjuvantă de prima linie la tratamentul cu levodopa/benserazidăsau levodopa/carbidopa (vezi 4.4 şi 4.8). Tasmar trebuie întrerupt dacă nu se observă beneficii clinice semnificative în decurs de 3 săptămâni de la iniţierea tratamentului.

4.2 Doze şi mod de administrare

Administrarea de Tasmar se va face numai pe bază de prescripţie medicalăşi sub supravegherea unui medic cu experienţă în managementul bolii Parkinson avansate.

Doze

Doza recomandată de Tasmar este 100 mg de 3 ori/zi, întotdeauna ca adjuvant al terapiei cu levodopa/benserazidăsau levodopa/carbidopa. Numai în circumstanţe excepţionale, când beneficiile clinice incrementale anticipate justifică riscul mărit al reacţiilor hepatice, doza se va mări la 200 mg de 3 ori/zi (vezi 4.4 şi 4.8). Tasmar trebuie întrerupt dacă nu se observă beneficii clinice semnificative în decurs de 3 săptămâni de la iniţierea tratamentului (indiferent de doză). Nu trebuie depăşită doza terapeutică maximă de 200 mg de 3 ori/zi, deoarece nu există dovezi de eficacitate suplimentară la doze mai mari.

Funcţia hepatică trebuie controlată înainte de începerea tratamentului cu Tasmar şi apoi monitorizatăla intervale de 2 săptămâni în primul an de terapie, la intervale de 4 săptămâni în următoarele 6 luni şi apoi la intervale de 8 săptămâni. Dacă doza se măreşte la 200 mg de 3 ori/zi monitorizarea enzimelor hepatice trebuie efectuatăînainte de mărirea dozei, şi apoi reiniţiată la intervalele de timp de mai sus (vezi 4.4 şi 4.8).

Tratamentul cu Tasmar trebuie de asemenea întrerupt dacă ALT (alanin aminotransferaza) şi/sau AST (aspartat aminotransferaza) depăşesc limita superioară a valorilor normale sau dacă simptomele sau semnele sugerează debutul insuficienţei hepatice (vezi 4.4).

Ajustarea dozei de levodopa pe parcursul tratamentului cu Tasmar:

Deoarece Tasmar reduce descompunerea levodopei în organism, la iniţierea tratamentului cu Tasmar pot apărea reacţii adverse datorate concentraţiilor crescute de levodopa. În studii clinice, peste 70% din pacienţi au necesitat o reducere a dozei zilnice de levodopa dacă doza lor zilnică de levodopa era >600 mg sau dacă pacienţii aveau diskinezie moderată sau severă înainte de începerea tratamentului.

La pacienţii care au necesitat o ajustare a dozei zilnice de levodopa, această reducere a fost în medie de aproximativ 30%. La iniţierea tratamentului cu Tasmar, toţi pacienţii trebuie informaţi care sunt simptomele supradozajului cu levodopa şi ce trebuie să facă într-un astfel de caz.

Ajustarea dozei de levodopa la întreruperea tratamentului cu Tasmar:

Următoarele sugestii au la bază consideraţii farmacologice, nefiind evaluate în studii clinice. Doza de levodopa nu trebuie redusă atunci când terapia cu Tasmar este întreruptă din cauza reacţiilor adverse datorate concentraţiilor prea mari de levodopa. Cu toate acestea, când terapia cu Tasmar este întreruptădin alte motive, doza de levodopa va trebui probabil să fie mărită în aşa fel încât să ajungă la nivele egale sau mai mari decât cele dinaintea iniţierii tratamentului cu Tasmar, în special dacă pacientului i s-a redus în mod substanţial doza de levodopa la începerea tratamentului cu Tasmar. Ajustarea dozei de levodopa va fi probabil necesară la 1 - 2 zile dupăîntreruperea tratamentului cu Tasmar.

Pacienţi cu afecţiuni renale (vezi 5.2): Nu se recomandă ajustarea dozei de Tasmar la pacienţii cu afecţiuni renale uşoare sau moderate (clearance al creatininei de 30 ml/min sau mai mare).

Pacienţi cu afecţiuni hepatice (vezi 4.3): Tasmar este contraindicat la pacienţii cu afecţiuni hepatice sau cu valori crescute ale enzimelor hepatice crescute.

Pacienţi vârstnici: Nu se recomandă ajustarea dozei de Tasmar la pacienţii vârstnici.

Copii: Deoarece nu existădate disponibile, Tasmar nu trebuie utilizat la copii. Nu a fost identificat un potenţial de ito;ozare a tolcaponei la pacienţii pediatrici.

Metodă de administrare

Tasmar se administrează oral, de 3 ori/zi. Prima doză de Tasmar a zilei trebuie luată împreună cu prima doză de produs care conţine levodopa a zilei, iar dozele ulterioare trebuie administrate dupăaproximativ 6 şi respectiv 12 ore. Tasmar poate fi luat cu sau fără alimente (vezi 5.2).

Comprimatele Tasmar sunt filmate şi trebuie înghiţite întregi deoarece tolcapona are gust amar.

Tasmar poate fi asociat cu toate formele farmaceutice de levodopa/benserazidăşi levodopa/carbidopa (vezi de asemenea 4.5).

4.3 Contraindicaţii

Tasmar este contraindicat la pacienţii cu:

  • Dovezi ale unei afecţiuni hepatice sau valori crescute ale enzimelor hepatice crescute.

  • Diskinezie severă

  • antecedente de complex de simptome asociate Sindromului Neuroleptic Malign (SNM) şi/sau rabdomioliză non-traumatică sau hipertermie

  • Hipersensibilitate la tolcaponă sau la oricare dintre celelalte componente ale medicamentului

  • Feocromocitom

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Terapia cu Tasmar trebuie iniţiată numai de către un medic cu experienţă în managementul bolii Parkinson avansate, pentru a se asigura o evaluare adecvată corectă a raportului risc/beneficiu. Tasmar nu trebuie prescris până când pacientul nu este informat în detaliu asupra riscurilor.

Tasmar trebuie întrerupt dacă nu se observă beneficii clinice semnificative în decurs de 3 săptămâni de la iniţierea tratamentului, indiferent de doză.

Afectare hepatică:

Datorită riscului unei afectări hepatice rare însă potenţial letale , Tasmar este indicat numai la pacienţii cu boală Parkinson idiopatică cu fluctuaţii motorii responsivă la levodopa, care nu răspund sau prezintă intoleranţă la alţi inhibitori COMT. Monitorizarea periodică a enzimelor hepatice nu poate prevedea cu acurateţe debutul hepatitei fulminante. Cu toate acestea, se consideră că, în general, depistarea timpurie a afectării hepatice medicamentoase şi întreruperea imediată a medicaţiei suspectate sporeşte şansele de vindecare. Afectarea hepatică a apărut cel mai adesea între 1 lunăşi 6 luni de la începerea tratamentului cu Tasmar. În plus s-au raportat, rar, cazuri de hepatită cu debut întârziat după aproximativ 18 luni de tratament. Trebuie de asemenea reţinut că pacientele de sex feminin prezintă un risc mai mare ridicat de afectare hepatică (vezi 4.8).

Înainte de începerea tratamentului: Tasmar nu trebuie prescris dacă testele funcţiei hepatice prezintă valori anormale sau dacă există semne de insuficienţă hepatică este afectată. DacăTasmar urmează să fie prescris, pacientul va fi informat care sunt semnele şi simptomele care pot indica afectarea hepaticăşi că, într-un astfel de caz, trebuie să contacteze de urgenţămedicul.

Pe parcursul tratamentului: Funcţia hepatică trebuie monitorizată la intervale de 2 săptămâni în primul an de terapie, la intervale de 4 săptămâni în următoarele 6 luni şi apoi la intervale de 8 săptămâni. Dacă doza se măreşte la 200 mg de 3 ori/zi, monitorizarea enzimelor hepatice trebuie efectuată înainte de mărirea dozei, şi apoi reiniţiată la intervalele de timp de mai sus. Tratamentul trebuie întrerupt imediat dacă ALT şi/sau AST depăşesc limita superioară a valorilor normale sau dacă apar simptomele sau semnele care sugerează debutul insuficienţei hepatice (greaţă persistentă, oboseală, letargie, anorexie, icter, urină închisă la culoare, prurit, sensibilitate în cadranul superior drept).

Dacă tratamentul este întrerupt: Pacienţii care prezintă semne de afectare hepatică acută în timpul tratamentului cu Tasmar, şi la care administrarea medicamentului este întreruptă, prezintă un risc mai ridicat de afectare hepatică dacă Tasmar este reintrodus. În consecinţă, nu se recomandă reluarea tratamentului la aceşti pacienţi.

Sindrom Neuroleptic Malign (SNM):

La pacienţii cu Parkinson, SNM tinde să apară la întreruperea sau oprirea medicaţiilor dopaminergice. În consecinţă dacă simptomele apar după întreruperea tratamentului cu Tasmar, medicul trebuie să aibă în vedere mărirea dozei de levodopa a pacientului (vezi 4.2).

Cazuri izolate de SNM au fost asociate tratamentului cu Tasmar. Simptomele debutează de obicei pe parcursul tratamentului cu Tasmar sau imediat după întreruperea acestuia. SNM este caracterizat prin simptome motorii (rigiditate, mioclonus şi tremor) şi modificări ale stării psihice (agitaţie, confuzie, stupoare şi comă), temperatură ridicată, disfuncţie autonomă(tensiune arterială oscilantă, tahicardie) şi creşterea creatin fosfokinazei (CPK) serice, care ar putea fi o consecinţă a miolizei. Un diagnostic de SNM trebuie avut în vedere chiar dacă nu toate simptomele de mai sus sunt prezente. În cazul unui astfel de diagnostic, Tasmar trebuie întrerupt imediat şi pacientul trebuie urmărit îndeaproape.

Înainte de începerea tratamentului: Pentru a reduce riscul de SNM, Tasmar nu trebuie prescris pacienţilor cu diskinezie severă sau cu antecedente de SNM, inclusiv de rabdomioliză sau hipertermie (vezi 4.3). Pacienţii cărora li se administrează medicaţii multiple cu efecte asupra SNC (de ex. antidepresive, neuroleptice, anticolinergice) pot prezenta un risc mai mare de a dezvolta SNM.

Diskinezie, greaţăşi alte reacţii adverse asociate levodopei: Pacienţii pot prezenta o creştere a reacţiilor adverse asociate levodopei. Reducerea dozei de levodopa (vezi 4.2) poate atenua adesea aceste reacţii adverse.

Diareea: În studii clinice, 16% respectiv 18% din pacienţii cărora li s-au administrat 100 mg şi respectiv 200 mg Tasmar de 3 ori/zi au prezentat diaree comparativ cu 8% din pacienţii cărora li s-a administrat placebo. Diareea asociată cu Tasmar a început de obicei la 2 - 4 luni de la iniţierea terapiei. Diareea a dus la retragerea a 5% şi respectiv 6% din pacienţii cărora li s-a administrat 100 mg şi respectiv 200 mg Tasmar de 3 ori/zi, comparativ cu 1% din pacienţii cărora li s-a administrat placebo.

Interacţiunea cu benserazida: Datorită interacţiunii dintre benserazidăşi tolcaponă la doze mari (care duce la nivelele crescute de benserazidă) medicul trebuie, până când se va acumula mai multăexperienţă, să fie atent la reacţiile adverse legate de doză (vezi 4.5).

Inhibitorii MAO: Tasmar nu trebuie administrat împreună cu inhibitorii neselectivi ai monoaminoxidazei (MAO) (ca de exemplu fenelzina şi tranilcipromina). Asocierea de inhibitori ai MAO-A şi MAO-B este echivalentă cu inhibarea neselectivă a MAO; ca urmare, ei nu trebuie administraţi concomitent cu Tasmar şi preparate de levodopa (vezi de asemenea 4.5). Inhibitorii selectivi ai MAOB nu trebuie folosiţi la doze mai mari decât cele recomandate (de exemplu selegilina selegelina 10 mg/zi) atunci când sunt administraţi concomitent cu Tasmar.

Warfarina: Deoarece informaţiile clinice sunt limitate în ceea ce priveşte asocierea de warfarinăşi tolcaponă, în caz de administrare concomitentă trebuie monitorizaţi parametrii coagulării.

Intoleranţa la lactoză: Fiecare comprimat conţine lactoză 7,5 mg aceastăcantitate nu este probabil suficientă pentru a induce simptome de intoleranţă la lactoză. Pacienţii cu probleme ereditare rare de intoleranţă la lactoză, la galactoză, cu deficienţă de lactazăLapp sau malabsorbţie de glucoză-galactoză nu trebuie să ia acest medicament.

Populaţii speciale: Pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance al creatininei <30 ml/min) trebuie trataţi cu prudenţă. Nu sunt disponibile informaţii despre tolerabilitatea tolcaponei în aceste populaţii (vezi 5.2).

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Este cunoscut că Tasmar, în calitate de inhibitor COMT, creşte biodisponibilitatea levodopei administrate concomitent. Creşterea stimulării dopaminergice rezultată poate duce la reacţiile adverse dopaminergice observate după iniţierea tratamentului cu inhibitori COMT. Cele mai frecvente dintre acestea sunt accentuarea fenomenelor de diskinezie, greaţă, vărsături, dureri abdominale, sincopă, simptome ortostatice, constipaţie, tulburări de somn, somnolenţă, halucinaţie.

Levodopa a fost asociată cu somnolenţăşi episoade de adormire cu debut brusc. Debutul brusc al adormirii în timpul activităţilor zilnice, în unele cazuri fără semne de avertizare, a fost raportat foarte rar. Pacienţii trebuie informaţi de aceasta şi sfătuiţi să fie prudenţi atunci când conduc vehicule sau folosesc utilaje. Pacienţi care au prezentat somnolenţăşi/sau un episod de adormire cu debut brusc nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje. Mai mult, se poate avea în vedere reducerea dozei de levodopa sau întreruperea terapiei.

Legarea de proteine: Deşi tolcapona se leagă în proporţie mare de proteine, studiile in vitro au demonstrat că tolcapona în concentraţii terapeutice nu deplasează warfarina, tolbutamida, digitoxina şi fenitoina de pe locurile lor de legare.

Catecoli şi alte medicamente metabolizate de catecol-O-metiltransferază (COMT): Tolcapona poate săinfluenţeze farmacocinetica medicamentelor metabolizate de COMT. Totuşi nu s-a observat niciun efect asupra farmacocineticii carbidopa ca substrat al COMT. S-a observat o interacţiune cu benserazida, ceea ce ar putea duce la niveluri crescute ale benserazidei şi metabolitului activ al acesteia. Mărimea efectului a depins de doza de benserazidă. Concentraţiile plasmatice ale benserazidei, observate după administrarea concomitentă de tolcaponăşi benserazidă-25 mg/levodopa s-au încadrat în intervalul de valori observate numai pentru levodopa/benserazidă. Pe de altă parte, după administrarea concomitentă de tolcaponăşi benserazidă-50 mg/levodopa, concentraţiile plasmatice ale benserazidei pot depăşi nivelele observate de obicei numai pentru levodopa/benserazidă. Efectul tolcaponei asupra farmacocineticii altor medicamente metabolizate de COMT cum ar fi α-metildopa, dobutamina, apomorfina, adrenalina şi isoprenalina nu a fost evaluat. Medicul trebuie să fie atent la reacţiile adverse provocate de posibilele creşteri ale nivelului plasmatic al acestor medicamente, atunci când sunt administrate concomitent cu Tasmar.

Efectul tolcaponei asupra metabolizării altor medicamente: Datorită afinităţii sale pentru citocromul CYP2C9 in vitro, tolcapona poate interfera cu medicamentele al căror clearance este dependent de această cale metabolică, precum tolbutamida şi warfarina. Tolcapona nu a modificat farmacocinetica tolbutamidei într-un studiu de interacţiune. Ca urmare, par improbabile interacţiunile relevante clinic care implică citocromul CYP2C9.

Deoarece informaţiile clinice privind interacţiunea dintre warfarinăşi tolcaponă sunt limitate, trebuie monitorizaţi parametrii coagulării când aceste două medicamente se administrează concomitent.

Tolcapona nu modifică farmacocinetica desipraminei, deşi ambele medicamente utilizeazăglucuronidarea drept cale principală de metabolizare.

Medicamente care cresc nivelul catecolaminelor: Deoarece tolcapona interferă cu metabolizarea catecolaminelor, sunt teoretic posibile interacţiuni cu alte medicamente care influenţează nivelurile catecolaminelor.

Tolcapona nu a influenţat efectul efedrinei, un simpatomimetic indirect, asupra parametrilor hemodinamici sau nivelurilor plasmatice ale catecolaminelor, nici în repaus, nici în cursul efortului. Deoarece tolcapona nu a modificat tolerabilitatea efedrinei, aceste medicamente se pot administra concomitent.

La administrarea Tasmar împreună cu levodopa/carbidopa şi desipramină, tensiunea arterială, frecvenţa pulsului şi concentraţia plasmatică a desipraminei nu s-au modificat semnificativ. În ansamblu frecvenţa reacţiilor adverse a crescut puţin. Aceste reacţii adverse au fost previzibile pe baza reacţiilor adverse individuale cunoscute ale celor 3 medicamente. Ca urmare, se recomandă prudenţăîn administrarea de inhibitori potenţi ai recaptării noradrenalinei, cum ar fi desipramina, maprotilina sau venlafaxina, la pacienţii cu boală Parkinson în tratament cu Tasmar şi preparate de levodopa.

În studii clinice, pacienţii cărora li s-au administrat Tasmar/ produse care conţin levodopa au raportat un profil de reacţii adverse similar, indiferent dacă li s-a administrat concomitent şi selegilină (un inhibitor de MAO-B).

4.6 Sarcina şi alăptarea

Sarcina: La şobolani şi iepuri, după administrarea tolcaponei s-a observat o toxicitate embriofetală(vezi 5.3). Riscul potenţial pentru om este necunoscut.

Nu există date adecvate privind utilizarea tolcaponei la femeile gravide. Ca urmare, Tasmar trebuie utilizat în timpul sarcinii numai dacă beneficiul potenţial depăşeşte riscul potenţial pentru făt.

Alăptare: În studiile la animale, tolcapona a fost excretată în laptele matern.

Siguranţa tolcaponei la sugari nu este cunoscută; ca urmare femeile nu trebuie să alăpteze în timpul tratamentului cu Tasmar.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Nu există dovezi din studiile clinice conform cărora Tasmar afectează negativ capacitatea pacientului de a conduce sau de a folosi utilaje. Cu toate acestea pacienţii trebuie informaţi că datorităsimptomelor bolii Parkinson capacitatea lor de a conduce şi de a opera maşini poate fi afectată negativ.

Tasmar, în calitate de inhibitor COMT, este cunoscut ca mărind biodisponibilitatea levodopei administrate concomitent. Creşterea stimulării dopaminergice rezultată poate duce la reacţiile adverse dopaminergice observate după iniţierea tratamentului cu inhibitori COMT. Pacienţii trataţi cu levodopa care prezintă somnolenţăşi/sau episoade de adormire cu debut brusc trebuie informaţi să nu conducă sau să nu ia parte la activităţi (de ex. folosirea de utilaje) în care o stare de vigilenţă diminuatăîi poate expune pe ei personal sau alte persoane riscului unor accidente grave sau letale până când aceste episoade recurente şi somnolenţa nu sunt rezolvate (vezi de asemenea punctul 4.4.).

4.8 Reacţii adverse

Cele mai des observate reacţii adverse asociate utilizării Tasmar, care apar mai frecvent decât la pacienţii trataţi cu placebo, sunt prezentate în tabelul de mai jos. Tasmar, în calitate de inhibitor COMT, este cunoscut ca mărind biodisponibilitatea levodopei administrate concomitent. Creşterea stimulării dopaminergice rezultată poate duce la reacţii adverse dopaminergice observate dupăiniţierea tratamentului cu inhibitori COMT. Cele mai frecvente dintre acestea sunt accentuarea fenomenelor de diskinezie, greaţă, vărsături, dureri abdominale, sincopă, simptome ortostatice, constipaţie, tulburări de somn, somnolenţă, halucinaţie.

În studii clinice, singura reacţie adversă care a dus la întreruperea tratamentului cu Tasmar a fost diareea (vezi 4.4).

Creşteri ale alanil-aminotransferazei (ALAT) de peste 3 ori faţă de limita superioară a normalului (LSN) s-au înregistrat la 1% din pacienţii trataţi cu 100 mg Tasmar de 3 ori/zi şi, şi la 3% din cei trataţi cu 200 mg de 3 ori/zi. Creşterile au fost de circa două ori mai frecvente la femei. Aceste creşteri au apărut de regulă în decurs de 6-12 săptămâni de la iniţierea tratamentului şi nu au fost însoţite de niciun semn sau simptom clinic. În circa jumătate din cazuri, nivelul transaminazelor a revenit spontan la valorile iniţiale în timpul continuării tratamentului cu Tasmar. În restul cazurilor, după întreruperea tratamentului, valorile transaminazelor au revenit la nivelele anterioare.

După punerea pe piaţă a produsului s-au raportat cazuri rare de insuficienţă hepatocelulară severăurmată de deces (vezi 4.4).

S-au raportat cazuri izolate de pacienţi cu simptome sugestive pentru complexul de simptome asociate Sindromului Neuroleptic Malign (vezi 4.4) după reducerea sau întreruperea tratamentului cu Tasmar, sau după introducerea tratamentului cu Tasmar, când aceasta a fost urmată de o reducere substanţială a celorlalte medicaţii dopaminergice concomitente. În plus, au fost observate cazuri de rabdomioliză, secundară la SNM, sau diskinezie severă.

Modificări de culoare ale urinei: Tolcapona şi metaboliţii săi sunt galbeni şi pot să determine o intensificare a culorii urinei pacientului, care nu este nocivă.

Experienţa dobândită cu Tasmar în cadrul studiilor randomizate, paralele, placebo-controlate, efectuate la pacienţi cu boală Parkinson, este arătată în tabelul alăturat, care prezintă reacţiile adverse potenţial legate de Tasmar.

Rezumatul potenţialelor reacţii adverse asociate tratamentului cu Tasmar, cu rata brută de incidenţăînregistrată în studii placebo-controlate de faza III:

Aparate, sisteme şi organe Incidenţă* Reacţii adverse Placebo N=298 (%) Tolcaponă 100 mg de 3 ori/zi N=296 (%) Tolcaponă 200 mg de 3 ori/zi N=298 (%)
Tulburări gastrointestinale Foarte frecvente Greaţă 17,8 30,4 34,9
Anorexie 12,8 18,9 22,8
Diaree 7,7 15,5 18,1
Frecvente Vărsături 3,7 8,4 9,7
Constipaţie 5,0 6,4 8,4
Xerostomie 2,3 4,7 6,4
Dureri abdominale 2,7 4,7 5,7
Dispepsie 1,7 4,1 3,0
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Frecvente Durere în piept 1,3 3,4 1,0
Infecţii şi infestări Frecvente Infecţii ale tractului respirator superior 3,4 4,7 7,4
Tulburări ale sistemului nervos Foarte frecvente Diskinezie 19,8 41,9 51,3
Distonie 17,1 18,6 22,1
Cefalee 7,4 9,8 11,4
Ameţeală 9,7 13,2 6,4
Frecvente Hipokinezie 0,7 0,7 2,7
Tulburări psihiatrice Foarte frecvente Tulburare de somn 18,1 23,6 24,8
Visare excesivă 17,1 21,3 16,4
Somnolenţă 13,4 17,9 14,4
Confuzie 8,7 10,5 10,4
Halucinaţie 5,4 8,4 10,4
Tulburări renale şi ale căilor urinare Frecvente Modificarea culorii urinei 0,7 2,4 7,4
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale Frecvente Gripă 1,7 3,0 4,0
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Frecvente Transpiraţie abundentă2,3 4,4 7,4
Tulburări vasculare Foarte frecvente Simptome ortostatice 13,8 16,6 16,8
Frecvente Sincopă 2,7 4,1 5,0

* Foarte frecvente (>1/10); frecvente (>1/100 <1/10); mai puţin frecvente (>1/1000 < 1/100); rare (1/10000 <1/1000); foarte rare (< 1/10000)

4.9 Supradozaj

S-au raportat cazuri izolate de supradozaj accidental sau intenţionat cu comprimate de tolcaponă. Totuşi circumstanţele clinice ale acestor cazuri au fost atât de diverse, încât nu se pot trage concluzii generale pe baza lor.

Cea mai mare doză de tolcaponă administrată la om a fost de 800 mg de 3 ori/zi, cu sau fărăadministrare concomitentă de levodopa, în cadrul unui studiu de 1 săptămână la voluntari vârstnici sănătoşi. Concentraţia plasmatică maximă a tolcaponei la această doză a fost în medie de 30 µg/ml (comparativ cu 3 şi respectiv 6 µg/ml, la 100 respectiv 200 mg tolcaponă de 3 ori/zi). S-au observat greaţă, vărsături şi ameţeală, în special în aasociere cu levodopa.

Tratamentul supradozajului: Se recomandă spitalizarea. Sunt indicate măsuri generale de susţinere. Datorită proprietăţilor fizico-chimice ale compusului, hemodializa este puţin probabil să fie utilă.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

Tolcapona este un inhibitor reversibil, selectiv, şi activ pe cale orală al catecol-O-metiltransferazei (COMT). Administrat concomitent cu levodopa şi cu un inhibitor al decarboxilazei aminoacizilor aromatici (AADC-I), determină niveluri plasmatice mai stabile ale levodopei, prin reducerea metabolizării acesteia în 3-metoxi-4-hidroxi-L-fenilalanină (3-OMD).

Nivelurile plasmatice mari de 3-OMD s-au asociat cu un răspuns slab la levodopa la pacienţii cu boalăParkinson. Tolcapona reduce în mod substanţial formarea de 3-OMD.

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: medicament antiparkinson, codul ATC: NO4BX01

Farmacologie clinică

Studiile la voluntari sănătoşi au arătat că tolcapona administrată pe cale orală inhibă reversibil activitatea COMT în eritrocitele umane. Această inhibare este strâns legată de concentraţia plasmaticăa tolcaponei. La 200 mg tolcaponă, inhibarea maximă a activităţii eritrocitare a COMT este în medie de peste 80%. În timpul administrării unei doze de Tasmar de 200 mg de 3 ori/zi, inhibarea minimă a activităţii eritrocitare a COMT este de 30 % - 45 %, fără dezvoltarea toleranţei.

O creştere tranzitorie a activităţii eritrocitare a COMT, superioară nivelului măsurat înainte de începerea tratamentului, a fost observată după oprirea tolcaponei. Cu toate acestea, un studiu efectuat la pacienţi cu boala Parkinson a confirmat că după întreruperea tratamentului nu s-a înregistrat o modificare semnificativă a farmacocineticii levodopei sau a răspunsului pacientului la levodopa comparativ cu nivelurile anterioare tratamentului.

Când se administrează împreună cu levodopa, Tasmar creşte biodisponibilitatea relativă (ASC) a acesteia de aproximativ 2 ori. Aceasta se datorează unei scăderi a clearance-ului L-dopei care duce la o prelungire a timpului de înjumătăţire prin eliminare terminal (t1/2) a levodopei. În general, media concentraţiei plasmatice maxime a levodopei (Cmax) şi timpul de realizare a acesteia (tmax) nu sunt afectate. Instalarea efectului are loc după prima administrare. Studii efectuate la voluntari sănătoşi şi pacienţi cu boală Parkinson au confirmat că efectul maxim se obţine cu 100 – 200 mg tolcaponă. Tolcapona a scăzut profund şi dependent de doză nivelurile plasmatice ale 3-OMD atunci când a fost administrată cu levodopa şi un inhibitor al decarboxilazei aminoacizilor aromatici (AADC-I) (benserazidă sau carbidopa).

Efectul tolcaponei asupra farmacocineticii levodopei este similar altor forme farmaceutice de levodopa/benserazidăsau levodopa/carbidopa; este independent de doza de levodopa, raportul cantitativ levodopa/AADC-I (benserazidă sau carbidopa) şi folosirea formelor cu eliberare prelungită.

Studii clinice

Studiile clinice dublu-oarb placebo-controlate au arătat o reducere semnificativă, de aproximativ 20-30%, a perioadei OFF şi o prelungire similarăa perioadei ON, însoţite de reducerea severităţii simptomelor la pacienţii fluctuanţi cărora li s-a administrat Tasmar. Evaluarea globală a eficacităţii de către investigatori a arătat de asemenea o ameliorare semnificativă.

Un studiu dublu-orb a comparat Tasmar cu entacapon la pacienţii cu boală Parkinson care prezentau o perioadă OFF de cel puţin 3 ore/zi şi care primeau un tratament cu levodopa optimizat. Variabila primară a fost proporţia de pacienţi cu o prelungire a perioadei ON de 1 oră sau mai mult (vezi tabelul 1).

Tab. 1 Variabila primarăşi variabilele secundare ale studiului dublu-orb

EntacaponăTolcapon Valoare ÎI 95% N=75 ă N=75 p

Variabila primară

Număr (proporţie) cu prelungire ≥1 oră a perioadei 32 (43 %) 40 (53 %) p=0,191 -5,2;26,6 ON

Variabila secundară

Număr (proporţie) cu ameliorare moderată sau 19 (25 %) 29 (39 %) p=0,080 -1,4;28,1 substanţială

Număr (proporţie) amelioraţi atât după variabila 13 (17 %) 24 (32 %) NA NA primară cât şi după cea secundară

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

În domeniul terapeutic, farmacocinetica tolcaponei este liniarăşi independentă de administrarea concomitentă de levodopa/AADC-I (benserazidăşi carbidopa).

Absorbţie: Tolcapona se absoarbe rapid, cu un tmax de aproximativ 2 ore. Biodisponibilitatea absolută a unei administrări orale este în jur de 65%. Tolcapona nu se acumulează la administrarea a 3 doze zilnice de 100 sau 200 mg. La aceste doze, Cmax este de aproximativ 3 şi respectiv 6 µg/ml. Alimentele întârzie şi reduc absorbţia tolcaponei, dar biodisponibilitatea relativă a unei doze de tolcaponă luată la

o masă este totuşi de 80% până la 90%.

Distribuţie: Volumul de distribuţie (Vss) al tolcaponei este mic (9 l). Tolcapona nu se distribuie extensiv în ţesuturi, datorită legării sale în proporţie mare de proteinele plasmatice (>99,9%). Experimentele in vitro au demonstrat cătolcapona se leagă în principal de albumina serică.

Metabolizare/ eliminare: Tolcapona este aproape complet metabolizată înainte de excreţie, o cantitate foarte mică (0,5% din doză) regăsindu-se nemodificată în urină. Principala cale metabolică a tolcaponei este conjugarea la glucuronidul său inactiv. În plus, compusul este metilat de către COMT în 3-O-metil-tolcaponăşi metabolizat de izoenzimele 3A4 si 2A6 ale citocromului P450 într-un alcool primar (hidroxilare a grupului metil) care este ulterior oxidat la un acid carboxilic. Într-o măsură mai mică au loc reducerea într-o amină putativăşi N-acetilarea consecutivă. După administrarea orală, 60% din derivaţii medicamentului se excretă prin urinăşi 40% prin fecale.

Tolcapona este un medicament cu o rată de extracţie mică (raport de extracţie = 0,15), cu un clearance sistemic moderat, de aproximativ 7 l/oră. T1/2 al tolcaponei este de aproximativ 2 ore.

Insuficienţa hepatică: Datorită riscului afectării hepatice observat după punere pe piaţă, Tasmar este contraindicat la pacienţii cu afecţiuni hepatice sau cu valori crescute ale enzimelor hepatice. Un studiu efectuat la pacienţi cu insuficienţă hepatică a arătat că hepatopatiile non-cirotice moderate nu au niciun impact asupra farmacocineticii tolcaponei. Cu toate acestea, la pacienţii cu ciroză hepatică moderată, clearance-ul tolcaponei libere a scăzut cu aproape 50%. Această reducere poate determina dublarea concentraţiei medii a medicamentului nelegat.

Insuficienţă renală: Farmacocinetica tolcaponei nu a fost investigată la pacienţi cu insuficienţă renală. Cu toate acestea relaţia dintre funcţia renalăşi farmacocinetica tolcaponei a fost investigată folosinduse farmacocinetica populaţiei din cursul studiilor clinice. Datele a peste 400 pacienţi au confirmat că în cadrul unui interval larg de valori ale clearance-ului creatininei (30-130 ml/min), farmacocinetica tolcaponei nu este afectată de funcţia renală. Aceasta se poate explica prin faptul că doar o cantitate neglijabilă de tolcaponă nemodificată se excretă urinar, şi că principalul metabolit al tolcaponei, glucuronidul său, se excretă atât urinar cât şi biliar (fecale).

5.3 Date preclinice de siguranţă

Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea, carcinogenitatea, toxicitatea asupra funcţiei de reproducere.

Carcinogenitate, mutagenitate: 3% şi respectiv 5% din şobolanii din grupurile cu doze medii şi mari din studiul de 24 luni asupra carcinogenităţii au prezentat tumori epiteliale renale (adenoame sau carcinoame). Cu toate acestea nu s-au observat semne de toxicitate renală în grupul cu doză mică. O incidenţă crescută de adenocarcinoame uterine a fost observată în grupul cu doză mare din studiul carcinogenităţii la şobolan. Nu s-au evidenţiat modficări renale similare în studiile de carcinogenitate efectuate la şoarece şi câine. Mutagenitate: Tolcapona nu s-a dovedit a fi genotoxică în cadrul unei serii de studii de mutagenitate.

Toxicitatea asupra funcţiei de reproducere: Tolcapona, atunci când este administrată individual, nu s-a dovedit a fi teratogenă sau a avea efecte relevante asupra fertilităţii.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Nucleu:

Hidrogenofosfat de calciu (anhidru) Celuloză microcristalinăPolividonă K30 Glicolat de amidon sodic Lactoză monohidrat Talc Stearat de magneziu

Film:

MetilhidroxipropilcelulozăTalc Oxid galben de fer (E 172) EtilcelulozăDioxid de titan (E 171) Triacetin Laurilsulfat de sodiu

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

5 ani

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Tasmar este disponibil în blistere de PVC/PE/PVDC (pachete de 30 şi 60 comprimate filmate) şi flacoane din sticlă (flacoane de 30, 60 şi 100 comprimate filmate).Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Fără cerinţe speciale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Meda AB Pipers väg 2A S-170 09 Solna

Suedia

  1. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

  2. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Comprimate Tasmar 200 mg: EU/1/97/044/004-6

27 august 1997 / 31 octombrie 2004

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

ANEXA II

A. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE FABRICAŢIE RESPONSABIL PENTRU ELIBERAREA SERIEI

B. CONDIŢIILE EMITERII AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

A. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE FABRICAŢIE RESPONSABIL PENTRU ELIBERAREA SERIEI

Numele şi adresa producătorului responsabil pentru eliberarea seriei

ICN Polfa Rzeszów S.A. ul. Przemysłowa 2 35-959 Rzeszów Polonia

B. CONDIŢIILE EMITERII AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

• CONDIŢII SAU RESTRICŢII PRIVIND FURNIZAREA ŞI UTILIZAREA IMPUSE DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Medicament cu eliberare pe bază de prescripţie medicală restrictivă (vezi Anexa I: Rezumatul caracteristicilor produsului, pct. 4.2)

ALTE CONDIŢII

Deţinătorul acestei autorizaţii de punere pe piaţă trebuie să informeze Comisia Europeană cu privire la planurile de comercializare pentru medicamentul autorizat prin această decizie.

După RPAS depus în octombrie 2004 în conformitate cu Data Primei Autorizări Internaţionale, RPAS vor fi depuse conform cerinţelor privind depunerile după acordarea autorizaţiei de punere pe piaţă aşa cum se specifică în reglementarea consiliului (CEE) 2309/93, Articolul 22 (2). Aceste RPAS vor conţine date cumulative privind reacţiile hepatice şi SNM.

ANEXA III ETICHETAREA ŞI PROSPECTUL

A. ETICHETAREA

INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR SAU, ÎN ABSENŢA AMBALAJULUI SECUNDAR, PE AMBALAJUL PRIMAR

Ambalaje flacon şi etichetă pentru flacon, 100 comprimate filmate

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Tasmar 100 mg, comprimate filmate Tolcaponă

2. DECLARAREA SUBSTANŢEI ACTIVE

1 comprimat filmat conţine tolcaponă 100 mg

3. LISTA EXCIPIENŢILOR

Coloranţi (E171, E172), lactoză monohidrat

4. FORMA FARMACEUTICĂŞI CONŢINUTUL

100 comprimate filmate

5. MODUL ŞI CALEA DE ADMINISTRARE

Comprimatele trebuie înghiţite întregi

6. ATENŢIONARE SPECIALĂ PRIVIND FAPTUL CĂ MEDICAMENTUL NU TREBUIE PĂSTRAT LA ÎNDEMÂNA ŞI VEDEREA COPIILOR

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor

  1. ALTĂ(E) ATENŢIONARE(ĂRI) SPECIALĂ(E), DACĂ ESTE(SUNT) NECESARĂ(E)

  2. DATA DE EXPIRARE

EXP

  1. CONDIŢII SPECIALE DE PĂSTRARE

  2. PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL

  3. NUMELE ŞI ADRESA DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Meda AB Pipers väg 2A S-170 09 Solna

Suedia

12. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/97/044/003

13. SERIA DE FABRICAŢIE

Seria

14. CLASIFICARE GENERALĂ PRIVIND MODUL DE ELIBERARE

Medicament eliberat pe bază de prescripţie medicală

15. INSTRUCŢIUNI DE UTILIZARE

A se citi prospectul înainte de utilizare

INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR SAU, ÎN ABSENŢA AMBALAJULUI SECUNDAR, PE AMBALAJUL PRIMAR

Ambalaje flacon şi etichetă pentru flacon, 60 comprimate filmate

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Tasmar 100 mg, comprimate filmate Tolcaponă

2. DECLARAREA SUBSTANŢEI ACTIVE

1 comprimat filmat conţine tolcaponă 100 mg

3. LISTA EXCIPIENŢILOR

Coloranţi (E171, E172), lactoză monohidrat

4. FORMA FARMACEUTICĂŞI CONŢINUTUL

60 comprimate filmate

5. MODUL ŞI CALEA DE ADMINISTRARE

Comprimatele trebuie înghiţite întregi

6. ATENŢIONARE SPECIALĂ PRIVIND FAPTUL CĂ MEDICAMENTUL NU TREBUIE PĂSTRAT LA ÎNDEMÂNA ŞI VEDEREA COPIILOR

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor

  1. ALTĂ(E) ATENŢIONARE(ĂRI) SPECIALĂ(E), DACĂ ESTE(SUNT) NECESARĂ(E)

  2. DATA DE EXPIRARE

EXP

  1. CONDIŢII SPECIALE DE PĂSTRARE

  2. PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL

  3. NUMELE ŞI ADRESA DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Meda AB Pipers väg 2A S-170 09 Solna

Suedia

12. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/97/044/008

13. SERIA DE FABRICAŢIE

Seria

14. CLASIFICARE GENERALĂ PRIVIND MODUL DE ELIBERARE

Medicament eliberat pe bază de prescripţie medicală

15. INSTRUCŢIUNI DE UTILIZARE

A se citi prospectul înainte de utilizare

INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR SAU, ÎN ABSENŢA AMBALAJULUI SECUNDAR, PE AMBALAJUL PRIMAR

Ambalaje flacon şi etichetă pentru flacon, 30 comprimate filmate

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Tasmar 100 mg, comprimate filmate Tolcaponă

2. DECLARAREA SUBSTANŢEI ACTIVE

1 comprimat filmat conţine tolcaponă 100 mg

3. LISTA EXCIPIENŢILOR

Coloranţi (E171, E172), lactoză monohidrat

4. FORMA FARMACEUTICĂŞI CONŢINUTUL

30 comprimate filmate

5. MODUL ŞI CALEA DE ADMINISTRARE

Comprimatele trebuie înghiţite întregi

6. ATENŢIONARE SPECIALĂ PRIVIND FAPTUL CĂ MEDICAMENTUL NU TREBUIE PĂSTRAT LA ÎNDEMÂNA ŞI VEDEREA COPIILOR

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor

  1. ALTĂ(E) ATENŢIONARE(ĂRI) SPECIALĂ(E), DACĂ ESTE(SUNT) NECESARĂ(E)

  2. DATA DE EXPIRARE

EXP

  1. CONDIŢII SPECIALE DE PĂSTRARE

  2. PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL

  3. NUMELE ŞI ADRESA DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Meda AB Pipers väg 2A S-170 09 Solna

Suedia

12. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/97/044/007

13. SERIA DE FABRICAŢIE

Seria

14. CLASIFICARE GENERALĂ PRIVIND MODUL DE ELIBERARE

Medicament eliberat pe bază de prescripţie medicală

15. INSTRUCŢIUNI DE UTILIZARE

A se citi prospectul înainte de utilizare

INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR SAU, ÎN ABSENŢA AMBALAJULUI SECUNDAR, PE AMBALAJUL PRIMAR

Ambalaje blister, 60 comprimate filmate

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Tasmar 100 mg, comprimate filmate Tolcaponă

2. DECLARAREA SUBSTANŢEI ACTIVE

1 comprimat filmat conţine tolcaponă 100 mg

3. LISTA EXCIPIENŢILOR

Coloranţi (E171, E172), lactoză monohidrat

4. FORMA FARMACEUTICĂŞI CONŢINUTUL

60 comprimate filmate

5. MODUL ŞI CALEA DE ADMINISTRARE

Comprimatele trebuie înghiţite întregi

6. ATENŢIONARE SPECIALĂ PRIVIND FAPTUL CĂ MEDICAMENTUL NU TREBUIE PĂSTRAT LA ÎNDEMÂNA ŞI VEDEREA COPIILOR

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor

  1. ALTĂ(E) ATENŢIONARE(ĂRI) SPECIALĂ(E), DACĂ ESTE(SUNT) NECESARĂ(E)

  2. DATA DE EXPIRARE

EXP

  1. CONDIŢII SPECIALE DE PĂSTRARE

  2. PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL

  3. NUMELE ŞI ADRESA DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Meda AB Pipers väg 2A S-170 09 Solna

Suedia

12. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/97/044/002

13. SERIA DE FABRICAŢIE

Seria

14. CLASIFICARE GENERALĂ PRIVIND MODUL DE ELIBERARE

Medicament eliberat pe bază de prescripţie medicală

15. INSTRUCŢIUNI DE UTILIZARE

A se citi prospectul înainte de utilizare

INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR SAU, ÎN ABSENŢA AMBALAJULUI SECUNDAR, PE AMBALAJUL PRIMAR

Ambalaje blister, 30 comprimate filmate

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Tasmar 100 mg, comprimate filmate Tolcaponă

2. DECLARAREA SUBSTANŢEI ACTIVE

1 comprimat filmat conţine tolcaponă 100 mg

3. LISTA EXCIPIENŢILOR

Coloranţi (E171, E172), lactoză monohidrat

4. FORMA FARMACEUTICĂŞI CONŢINUTUL

30 comprimate filmate

5. MODUL ŞI CALEA DE ADMINISTRARE

Comprimatele trebuie înghiţite întregi

6. ATENŢIONARE SPECIALĂ PRIVIND FAPTUL CĂ MEDICAMENTUL NU TREBUIE PĂSTRAT LA ÎNDEMÂNA ŞI VEDEREA COPIILOR

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor

  1. ALTĂ(E) ATENŢIONARE(ĂRI) SPECIALĂ(E), DACĂ ESTE(SUNT) NECESARĂ(E)

  2. DATA DE EXPIRARE

EXP

  1. CONDIŢII SPECIALE DE PĂSTRARE

  2. PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL

  3. NUMELE ŞI ADRESA DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Meda AB Pipers väg 2A S-170 09 Solna

Suedia

12. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/97/044/001

13. SERIA DE FABRICAŢIE

Seria

14. CLASIFICARE GENERALĂ PRIVIND MODUL DE ELIBERARE

Medicament eliberat pe bază de prescripţie medicală

15. INSTRUCŢIUNI DE UTILIZARE

A se citi prospectul înainte de utilizare

INFORMAŢII MINIME CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE BLISTERE SAU PE FOLIA TERMOSUDATĂ

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Tasmar 100 mg Tolcaponă

2. NUMELE DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Meda AB

3. DATA DE EXPIRARE

EXP

4. SERIA DE FABRICAŢIE

Seria

INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR SAU, ÎN ABSENŢA AMBALAJULUI SECUNDAR, PE AMBALAJUL PRIMAR

Ambalaje flacon şi etichetă pentru flacon, 100 comprimate filmate

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Tasmar 200 mg, comprimate filmate Tolcaponă

2. DECLARAREA SUBSTANŢEI ACTIVE

1 comprimat filmat conţine tolcaponă 200 mg

3. LISTA EXCIPIENŢILOR

Coloranţi (E171, E172), lactoză monohidrat

4. FORMA FARMACEUTICĂŞI CONŢINUTUL

100 comprimate filmate

5. MODUL ŞI CALEA DE ADMINISTRARE

Comprimatele trebuie înghiţite întregi

6. ATENŢIONARE SPECIALĂ PRIVIND FAPTUL CĂ MEDICAMENTUL NU TREBUIE PĂSTRAT LA ÎNDEMÂNA ŞI VEDEREA COPIILOR

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor

  1. ALTĂ(E) ATENŢIONARE(ĂRI) SPECIALĂ(E), DACĂ ESTE(SUNT) NECESARĂ(E)

  2. DATA DE EXPIRARE

EXP

  1. CONDIŢII SPECIALE DE PĂSTRARE

  2. PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL

  3. NUMELE ŞI ADRESA DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Meda AB Pipers väg 2A S-170 09 Solna

Suedia

12. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/97/044/006

13. SERIA DE FABRICAŢIE

Seria

14. CLASIFICARE GENERALĂ PRIVIND MODUL DE ELIBERARE

Medicament eliberat pe bază de prescripţie medicală

15. INSTRUCŢIUNI DE UTILIZARE

A se citi prospectul înainte de utilizare

INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR SAU, ÎN ABSENŢA AMBALAJULUI SECUNDAR, PE AMBALAJUL PRIMAR

Ambalaje blister, 60 comprimate filmate

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Tasmar 200 mg, comprimate filmate Tolcaponă

2. DECLARAREA SUBSTANŢEI ACTIVE

1 comprimat filmat conţine tolcaponă 200 mg

3. LISTA EXCIPIENŢILOR

Coloranţi (E171, E172), lactoză monohidrat

4. FORMA FARMACEUTICĂŞI CONŢINUTUL

60 comprimate filmate

5. MODUL ŞI CALEA DE ADMINISTRARE

Comprimatele trebuie înghiţite întregi

6. ATENŢIONARE SPECIALĂ PRIVIND FAPTUL CĂ MEDICAMENTUL NU TREBUIE PĂSTRAT LA ÎNDEMÂNA ŞI VEDEREA COPIILOR

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor

  1. ALTĂ(E) ATENŢIONARE(ĂRI) SPECIALĂ(E), DACĂ ESTE(SUNT) NECESARĂ(E)

  2. DATA DE EXPIRARE

EXP

  1. CONDIŢII SPECIALE DE PĂSTRARE

  2. PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL

  3. NUMELE ŞI ADRESA DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Meda AB Pipers väg 2A S-170 09 Solna

Suedia

12. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/97/044/005

13. SERIA DE FABRICAŢIE

Seria

14. CLASIFICARE GENERALĂ PRIVIND MODUL DE ELIBERARE

Medicament eliberat pe bază de prescripţie medicală

15. INSTRUCŢIUNI DE UTILIZARE

A se citi prospectul înainte de utilizare

INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR SAU, ÎN ABSENŢA AMBALAJULUI SECUNDAR, PE AMBALAJUL PRIMAR

Ambalaje blister, 30 comprimate filmate

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Tasmar 200 mg, comprimate filmate Tolcaponă

2. DECLARAREA SUBSTANŢEI ACTIVE

1 comprimat filmat conţine tolcaponă 200 mg

3. LISTA EXCIPIENŢILOR

Coloranţi (E171, E172), lactoză monohidrat

4. FORMA FARMACEUTICĂŞI CONŢINUTUL

30 comprimate filmate

5. MODUL ŞI CALEA DE ADMINISTRARE

Comprimatele trebuie înghiţite întregi

6. ATENŢIONARE SPECIALĂ PRIVIND FAPTUL CĂ MEDICAMENTUL NU TREBUIE PĂSTRAT LA ÎNDEMÂNA ŞI VEDEREA COPIILOR

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor

  1. ALTĂ(E) ATENŢIONARE(ĂRI) SPECIALĂ(E), DACĂ ESTE(SUNT) NECESARĂ(E)

  2. DATA DE EXPIRARE

EXP

  1. CONDIŢII SPECIALE DE PĂSTRARE

  2. PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL

  3. NUMELE ŞI ADRESA DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Meda AB Pipers väg 2A S-170 09 Solna

Suedia

12. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/97/044/004

13. SERIA DE FABRICAŢIE

Seria

14. CLASIFICARE GENERALĂ PRIVIND MODUL DE ELIBERARE

Medicament eliberat pe bază de prescripţie medicală

15. INSTRUCŢIUNI DE UTILIZARE

A se citi prospectul înainte de utilizare

INFORMAŢII MINIME CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE BLISTERE SAU PE FOLIA TERMOSUDATĂ

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Tasmar 200 mg Tolcaponă

2. NUMELE DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Meda AB

3. DATA DE EXPIRARE

EXP

4. SERIA DE FABRICAŢIE

Seria

B. PROSPECTUL

PROSPECT

Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să luaţi acest medicament.

-Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi. -Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. -Acest medicament a fost prescris pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor persoane. Le

poate face rău, chiar dacă au aceleaşi simptome cu ale dumneavoastră.

În acest prospect găsiţi:

  1. Ce este Tasmar şi pentru ce se utilizează

  2. Înainte să luaţi Tasmar

  3. Cumsă luaţi Tasmar

  4. Reacţii adverse posibile

  5. Cum se păstrează Tasmar

  6. Informaţii suplimentare

Tasmar 100 mg comprimat filmat Tolcaponă

- Substanţa activă este tolcapona (100 mg în fiecare comprimat filmat)

- Celelalte componente sunt: Nucleu: hidrogenofosfat de calciu (anhidru), celuloză microcristalină, polividonă K30, glicolat de amidon sodic, lactozămonohidrat , talc, stearat de magneziu. Film: metilhidroxipropilceluloză, talc, oxid galben de fer (E 172), etilceluloză, dioxid de titan (E 171), triacetin, laurilsulfat de sodiu.

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă este:

Meda AB Pipers väg 2A S-170 09 Solna

Suedia

Producătorul responsabil pentru eliberarea seriei este:

ICN Polfa Rzeszów S.A. ul. Przemysłowa 2 35-959 Rzeszów Polonia

1. CE ESTE TASMAR ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ

Tasmar este un comprimat filmat de culoare galben pal până la galben deschis, cu formă ovală. Are gravat pe o faţă „TASMAR” şi „100”. Tasmar este furnizat sub formă de comprimate filmate care conţin 100 mg tolcaponă. Este disponibil în blistere, în cutii de 30 şi 60 comprimate, şi în flacoane din sticlă, în ambalaje de 30, 60 şi 100 comprimate.

Tasmar este folosit împreună cu levodopa/benserazidă sau levodopa/carbidopa atunci când niciun alt medicament nu vă poate stabiliza boala Parkinson.

Terapia cu Tasmar trebuie iniţiată numai de către un medic cu experienţă în tratamentul bolii Parkinson pentru a se asigura o evaluare corectă a raportului risc/beneficiu.

Catecol-O-metiltransferaza (COMT) este o enzimă naturală în corpul uman care descompune medicamentul levodopa folosit pentru a vă trata boala Parkinson. Tasmar blochează COMT şi încetineşte descompunerea levodopei. Aceasta înseamnă că atunci când îl luaţi împreună cu levodopa (sub formă de levodopa/benserazidă sau levodopa/carbidopa) ar trebui să observaţi o ameliorare a simptomelor bolii Parkinson.

2. ÎNAINTE SĂ LUAŢI TASMAR

Nu trebuie să începeţi să luaţi Tasmar până când medicul dumneavoastră nu v-a descris riscurile tratamentului cu Tasmar şi măsurile necesare pentru a minimiza aceste riscuri şi pânăcând nu a răspuns la toate întrebările pe care le aveţi. Trebuie să vi se recomande Tasmar numai dacă boala Parkinson nu este controlată în mod adecvat prin utilizarea altor terapii. În plus, medicul trebuie să oprească tratamentul cu Tasmar dacă după 3 săptămâni starea dumneavoastră nu este suficient de ameliorată pentru a justifica riscurile pe care le implică continuarea tratamentului.

Afectarea hepatică:

Tasmar poate provoca o afectare hepatică rară, însă potenţial letală. Afectarea hepatică a apărut cel mai adesea între 1 lunăşi 6 luni de la începerea tratamentului cu Tasmar. Este posibil ca afectarea să apară mai devreme sau mai târziu. Trebuie de asemenea reţinut că pacientele de sex feminin prezintă un risc mai ridicat de afectare hepatică.

Înainte de începerea tratamentului: Pentru a reduce riscul afectării hepatice nu folosiţi Tasmar dacă 1) aveţi o afecţiune hepatică 2) testele de sânge făcute înainte de începerea tratamentului arată vreo modificare hepatică (testele ALT - alanin aminotransferaza şi AST – aspartat aminotransferaza).

Pe parcursul tratamentului: Vă vor fi făcute teste de sânge la intervale de 2 săptămâni în primul an de terapie, la intervale de 4 săptămâni în următoarele 6 luni şi apoi la intervale de 8 săptămâni, urmând ca tratamentul să fie întrerupt dacă acestea sunt anormale. Următoarele simptome pot indica afectarea hepaticăşi trebuie raportate imediat medicului: icter (îngălbenirea pielii sau a ochilor), închiderea la culoare a urinei, dureri în regiunea stomacului (în special în dreptul ficatului, în partea de sus dreapta), înrăutăţirea senzaţiei de greaţă sau a vărsăturilor, pierderea poftei de mâncare, dacă obosiţi mai uşor decât de obicei sau dacă văsimţiţi slăbit.

SNM (Sindrom Neuroleptic Malign):

SNM (Sindromul Neuroleptic Malign) constă din unele sau toate dintre următoarele: rigiditate musculară severă, mişcări spasmodice ale muşchilor braţelor sau picioarelor şi dureri musculare. Afectarea musculară poate uneori provoca închiderea la culoare a urinei. Alte simptome importante sunt febră ridicatăşi confuzie mentală. Foarte rar, după reducerea sau oprirea bruscă a tratamentului cu Tasmar sau alte medicamente antiparkinson, puteţi prezenta simptome severe de rigiditate musculară, febră sau confuzie mentală. Într-un astfel de caz, contactaţi-vă medicul. Simptomele pot apărea de asemenea şi pe parcursul tratamentului cu Tasmar.

Înainte de începerea tratamentului: Pentru a reduce riscul de SNM, nu trebuie să folosiţi Tasmar dacă medicul dumneavoastră spune că aveţi diskinezie severă (mişcări involuntare) sau că aţi avut o boală anterioară care ar fi putut fi SNM. Informaţi-vă medicul despre toate medicamentele pe care le luaţi, cu sau fără prescripţie medicală, deoarece riscul de SNM poate fi mai ridicat dacă luaţi medicamente care pot altera efectele dopaminei şi serotoninei (moleculele mesager) la nivelul creierului.

Pe parcursul tratamentului: Dacă prezentaţi simptomele descrise mai sus şi credeţi că ar putea fi SNM, trebuie să le raportaţi imediat medicului. Nu opriţi tratamentul cu Tasmar sau cu orice alte medicaţii antiparkinson fără a văinforma medicul deoarece aceasta ar putea mări riscul de SNM.

Nu luaţi Tasmar:

-
dacă aveţi afecţiuni hepatice sau valori crescute ale enzimelor hepatice
-
dacă aveţi diskinezie severă (mişcări involuntare)
-
dacă aveţi antecedente de complex de simptome asociate Sindromului Neuroleptic Malign (SNM) şi/sau rabdomioliză non-traumatică sau hipertermie
-
dacă sunteţi hipersensibil (alergic) la tolcaponă sau la oricare dintre celelalte componente ale Tasmar
-
dacă aveţi feocromocitom

Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Tasmar:

-
dacă pe parcursul tratamentului suferiţi de o afecţiune hepatică. Tratamentul cu Tasmar poate uneori duce la tulburări ale modului de funcţionare a ficatului. De aceea dacă prezentaţi simptome cum ar fi greaţă, vărsături, dureri abdominale, pierderea poftei de mâncare, slăbiciune, febră, închiderea la culoare a urinei sau icter, trebuie să vă contactaţi medicul imediat
-
dacă aveţi alte boli în afara bolii Parkinson
-
dacă sunteţi alergic la alte medicamente, alimente sau coloranţi
-
dacă luaţi alte medicamente, inclusiv cele pe care le puteţi obţine fără prescripţie
-
dacă deja aţi luat Tasmar şi aţi prezentat afectare hepatică acută în timpul tratamentului cu Tasmar, acest tratament nu trebuie reiniţiat.

Folosirea Tasmar cu alimente şi băuturi:

Înghiţiţi comprimatele de Tasmar cu apă. Tasmar poate fi luat cu sau fără alimente.

Sarcina

Trebuie să îi spuneţi medicului dumneavoastră dacă sunteţi gravidă sau intenţionaţi să deveniţi gravidă. Medicul va discuta cu dumneavoastră care sunt riscurile şi beneficiile utilizării Tasmar în timpul sarcinii.

Alăptarea

Efectele tratamentului cu Tasmar nu au fost studiate la sugari. Nu trebuie să vă alăptaţi sugarrul pe parcursul tratamentului cu Tasmar.

Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor:

Tasmar are efect asupra simptomelor bolii Parkinson. Întrucât abilitatea dumneavoastră de a conduce un vehicul sau a folosi un utilaj poate fi afectată de boala Parkinson, trebuie să discutaţi despre aceasta cu medicul dumneavoastră.

Tasmar folosit împreună cu alte medicamente antiparkinsoniene poate provoca somnolenţă (vă poate face foarte somnoros) şi episoade de adormire bruscă. Din această cauză nu trebuie să conduceţi sau săluaţi parte la activităţi (de ex. folosirea de utilaje) în care o stare de vigilenţă diminuată vă poate expune, pe dumneavoastrăpersonal sau alte persoane, riscului unor accidente grave sau letale pânăcând aceste episoade recurente şi somnolenţa nu sunt rezolvate.

Informaţii importante privind unele componente ale Tasmar:

Imediat după începerea sau pe parcursul tratamentului cu Tasmar, puteţi prezenta simptome provocate de levodopa, cum ar fi diskinezie (mişcări involuntare) şi greaţă. Dacă nu vă simţiţi bine, trebuie să văcontactaţi medicul pentru că trebuie să luaţi o doză mai mică de levodopa.

Dacă vi s-a spus de către medicul dumneavoastră că aveţi o intoleranţă la unele zaharuri, contactaţi-vămedicul înainte de a lua acest medicament.

Utilizarea altor medicamente:

Vă rugăm să vă informaţi medicul despre orice alte eventuale medicamente pe care le luaţi, în special antidepresive, alfa-metildopa (antihipertensiv), apomorfină (folosită în boala Parkinson), dobutamină(folosită în managementul insuficienţei cardiace congestive) adrenalină (folosită pentru crize cardiace) şi isoprenalină (folosită pentru crize cardiace).

Dacă luaţi Tasmar împreună cu anticoagulante (care împiedică coagularea sângelui) de tipul warfarinei, medicul dumneavoastră vă va face probabil teste de sânge în mod regulat pentru a monitoriza timpul de coagulare a sângelui.

Dacă mergeţi la spital sau dacă vi se prescrie un nou medicament, trebuie să îi spuneţi medicului căluaţi Tasmar.

Vă rugăm să vă informaţi medicul sau farmacistul dacă luaţi sau aţi luat recent alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală (medicamente care se vând fără prescripţie şi remedii naturiste).

3. CUM SĂ LUAŢI TASMAR

Luaţi Tasmar exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră dacă nu sunteţi sigur. Comprimatele nu trebuie rupte sau sfărâmate.

Doza şi frecvenţă de administrare

La începerea şi pe parcursul tratamentului cu Tasmar, este posibil ca doza de levodopa să trebuiască săfie modificată. Medicul dumneavoastră vă va spune ce să faceţi.

Medicul dumneavoastră trebuie întotdeauna să înceapă tratamentul cu doza standard (100 mg de 3 ori/zi). Dacănu se observă ameliorarea bolii în decurs de 3 săptămâni de la începerea tratamentului, Tasmar trebuie întrerupt. Doza trebuie mărită la o dozămai mare (200 mg de 3 ori/zi) numai dacămăsura în care aceasta vă controlează simptomele bolii Parkinson depăşeşte posibilele reacţii adverse. Reacţiile adverse la doze mai mari pot fi adesea severe, afectându-vă ficatul. Dacă nu vă simţiţi mai bine la o doză mai mare după o perioadă de 3 săptămâni, medicul dumneavoastră trebuie să opreascătratamentul cu Tasmar.

Medicul dumneavoastră trebuie să vă facă un test de sânge pentru a vă monitoriza funcţia hepatică înainte de începerea tratamentului, şi apoi cu regularitate la intervale de 2 săptămâni în primul an de terapie, la intervale de 4 săptămâni în următoarele 6 luni şi apoi la intervale de 8 săptămâni. Dacă medicul vă măreşte doza, testele hepatice vor trebui repetate înainte de mărirea dozei şi cu regularitate după aceea.

Prima doză de Tasmar se ia împreună cu prima dozăde levodopa a zilei, iar celelalte doze de Tasmar se iau după aproximativ 6 şi respectiv 12 ore. Luaţi un comprimat dimineaţa, un comprimat la amiazăşi un comprimat seara.

Spuneţi medicului dumneavoastră dacă, dintr-un motiv oarecare, nu v-aţi luat medicamentul exact aşa cum v-a fost prescris. În caz contrar, medicul ar putea crede că tratamentul nu este eficace sau bine tolerat, şi vi l-ar putea schimba fără să fie necesar.

Dacă luaţi mai mult decât trebuie din Tasmar:

Contactaţi un medic, farmacist sau spital imediat întrucât s-ar putea să necesitaţi asistenţă medicală de urgenţă. Dacă altă persoană ia din greşeală medicamentul dumneavoastră, contactaţi un medic sau spital imediat deoarece acesta sau aceasta poate necesita asistenţă medicală de urgenţă.

Simptomele supradozajului pot include greaţă, vărsături, ameţealăşi dificultăţi de respiraţie.

Dacă uitaţi să luaţi Tasmar:

Luaţi-l de îndată ce vă amintiţi, apoi continuaţi să îl luaţi la orele obişnuite. Dacă nu aţi luat câteva doze, vă rugăm să vă informaţi medicul şi să îi urmaţi sfaturile. Nu luaţi doză dublă pentru a compensa dozele individuale uitate.

Efectele prezente la oprirea tratamentului cu Tasmar:

Nu reduceţi sau nu încetaţi să vă luaţi medicamentul dacămedicul nu vă cere să faceţi aceasta. Urmaţi întotdeauna instrucţiunile medicului în ceea ce priveşte tratamentul cu Tasmar.

4. REACŢII ADVERSE POSIBILE

Ca toate medicamentele, Tasmar poate provoca reacţii adverse. Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastrăsau farmacistului, de îndată ce este posibil, dacă nu văsimţiţi bine în timpul tratamentului cu Tasmar.

Reacţiile adverse posibile sunt: diskinezie (mişcări involuntare), greaţă, tulburări de somn, scăderea poftei de mâncare, diaree, leşin, senzaţie de ameţeală la ridicarea în picioare, constipaţie şi halucinaţie.

S-au observat tulburări ale modului de funcţionare a ficatului, uneori hepatită severă. De aceea dacă prezentaţi simptome cum ar fi greaţă, vărsături, dureri abdominale, pierderea poftei de mâncare, slăbiciune, febră, închiderea la culoare a urinei sau icter, trebuie să vă contactaţi medicul imediat.

Imediat după începerea sau pe parcursul tratamentului cu Tasmar, este posibil să prezentaţi simptome provocate de levodopa, cum ar fi diskinezie (mişcări involuntare) şi greaţă. De aceea, dacă nu văsimţiţi bine, trebuie să vă contactaţi medicul pentru că este posibil să fie necesară modificarea dozei de levodopa.

Contactaţi-vă medicul dacă prezentaţi diaree persistentă sau severă.

Acest medicament poate determina o îngălbenire a urinei, care nu este nocivă. Dacă însă observaţi o închidere a culorii urinei, aceasta ar putea fi un semn de afectare musculară sau hepaticăşi trebuie săvă informaţi medicul.

Foarte rar pacienţii prezintă Sindrom Neuroleptic Malign (simptome severe de rigiditate musculară, febră sau confuzie mentală) atunci când medicamentele antiparkinsoniene sunt reduse sau oprite brusc.

Dacă observaţi orice reacţie adversǎ nemenţionatǎ în acest prospect, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.

5. CUM SE PĂSTREAZĂ TASMAR

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

Nu utilizaţi după data de expirare înscrisă pe ambalaj.

Nu utilizaţi Tasmar dacă observaţi că comprimatele sunt deteriorate.

6. INFORMAŢII SUPLIMENTARE

Pentru orice informaţii despre acest medicament, vă rugăm să contactaţi reprezentanţii locali ai

deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă.

België/Belgique/Belgien MEDA Pharma S.A./N.V.Chaussée de la Hulpe 166/Terhulpsesteenweg 166 B-1170 Brussels Tél/Tel: +32 2 5 04 08 11

България: MEDA Pharma GmbH & Co. KG Benzstraße 1D-61352 Bad Homburg v.d.H.

ГерманияТел.: + 49 6172 888 01

Česká republika MEDA Pharma s.r.o. Kodaňská 1441/46 CZ 100 10 Praha 10 Tel: +420 234 064 203

Danmark Meda A/S Solvang 8 DK-3450 Allerød Tlf: +45 44 52 88 88

Deutschland MEDA Pharma GmbH & Co. KG Benzstraße 1D-61352 Bad Homburg v.d.H. Tel: + 49 6172 888 01

Eesti MediNet International Ltd. Narva mnt. 11D EE - 10151 Tallinn Tel: +372 62 61 025

Ελλάδα

MEDA Pharmaceuticals AE Ευρυτανίας 3 GR-15231 Χαλάνδρι-ΑττικήΤηλ: +30 210 6 77 5690

España MEDA Pharma S.A.U. Avenida de Castilla, 2 Parque Empresarial San Fernando Edificio Berlin E-28830 San Fernando de Henares (Madrid) Tel: +34 91 669 93 00 Luxembourg/Luxemburg MEDA Pharma S.A./N.V. Chaussée de la Hulpe 166/ Terhulpsesteenweg 166 B-1170 Brussels Belgique/Belgien Tél/Tel: +32 2 5 04 08 11

Magyarország MEDA PHARMA Hungary Kereskedelmi Kft. H-1139 Budapest Váci ut 91 Tel.: +36 1 236 3410

Malta Vivian Corporation Ltd. Sanitas Building, Tower Street Msida MSD 1824 Tel: +356 21 320 338

Nederland MEDA Pharma B.V. Krijgsman 20 NL-1186 DM Amstelveen Tel: +31 20 751 65 00

Norge Meda A/S Askerveien 61 N-1384 Asker Tlf: +47 66 75 33 00

Österreich MEDA Pharma GmbH Guglgasse 15 A-1110 Wien Tel: + 43 1 86 390 0

Polska Meda Pharmaceuticals Sp.z.o.o. Al. Jana Pawla II/15 PL-00-828 Warszawa Tel: +48 22 697 7100

Portugal MEDA Pharma Produtos Farmaĉeuticos SA Rua do Centro Cultural 13 P-1749-066 Lisboa Tel: +351 21 842 0300 France MEDA PHARMA SAS 25 Bd. de l´Amiral Bruix F-75016 Paris Tél : +33 156 64 10 70

Ireland Meda Health Sales Ireland Ltd. Office 10 Dunboyne Business Park Dunboyne IRL - Co Meath Tel: +353 1 802 66 24

Ísland Meda AB Box 906 S-170 09 Solna Svíþjóð. Sími: +46 8 630 1900

Italia Meda Pharma S.p.A. Viale Brenta, 18 I-20139 Milano Tel: +39 02 57 416 1

Κύπρος

MEDA Pharmaceuticals AE Ευρυτανίας 3 GR-15231 Χαλάνδρι-ΑττικήΕλλάδαΤηλ: +30 210 6 77 5690

Latvija MediNet International Ltd. Ojāra Vācieša iela 13 LV-1004 Rīga Tālr: +371 67 805 140

Lietuva MediNet International Ltd. Laisvės pr. 75 LT 06144 Vilnius Tel: +370 52 688 490

Acest prospect a fost aprobat în:

România MEDA Pharma GmbH & Co. KG Benzstraße 1 D-61352 Bad Homburg v.d.H. Germania Tel: + 49 6172 888 01

Slovenija MEDA Pharma GmbH Guglgasse 15 A-1110 Wien Avstrija Tel: + 43 1 86 390 0

Slovenská republika MEDA Pharma spol. s r.o.. Trnavská cesta 50 SK-821 02 Bratislava Tel: +421 2 4914 0172

Suomi/Finland Meda Oy Vaisalantie 4 FIN-02130 Espoo Puh/Tel: +358 20 720 9550

Sverige Meda AB Box 906 S-170 09 Solna Tel: +46 8 630 1900

United Kingdom Meda Pharmaceuticals Ltd. Skyway House Parsonage Road Takeley Bishop's Stortford CM22 6PU - UK Tel: +44 845 460 0000

PROSPECT

Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să luaţi acest medicament.

-Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi. -Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. -Acest medicament a fost prescris pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor persoane. Le

poate face rău, chiar dacă au aceleaşi simptome cu ale dumneavoastră.

În acest prospect găsiţi:

  1. Ce este Tasmar şi pentru ce se utilizează

  2. Înainte să luaţi Tasmar

  3. Cumsă luaţi Tasmar

  4. Reacţii adverse posibile

  5. Cum se păstrează Tasmar

  6. Informaţii suplimentare

Tasmar 200 mg comprimat filmat Tolcaponă

- Substanţa activă este tolcapona (200 mg în fiecare comprimat filmat)

- Celelalte componente sunt: Nucleu: hidrogenofosfat de calciu (anhidru), celuloză microcristalină, polividonă K30, glicolat de amidon sodic, lactozămonohidrat , talc, stearat de magneziu. Film: metilhidroxipropilceluloză, talc, oxid galben fer (E 172), etilceluloză, dioxid de titan (E 171), triacetin, laurilsulfat de sodiu.

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă este:

Meda AB Pipers väg 2A S-170 09 Solna

Suedia

Producătorul responsabil pentru eliberarea seriei este:

ICN Polfa Rzeszów S.A. ul. Przemysłowa 2 35-959 Rzeszów Polonia

1. CE ESTE TASMAR ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ

Tasmar este un comprimat filmat de culoare galben pal până la galben deschis , cu formă ovală. Are gravat pe o faţă „TASMAR” şi „200”. Tasmar este furnizat sub formă de comprimate filmate care conţin 200 mg tolcaponă. Este disponibil în blistere, în cutii de 30 şi 60 comprimate, şi în flacoane din sticlă, în ambalaje de 100 comprimate.

Tasmar este folosit împreună cu levodopa/benserazidă sau levodopa/carbidopa atunci când niciun alt medicament nu vă poate stabiliza boala Parkinson.

Terapia cu Tasmar trebuie iniţiată numai de către un medic cu experienţă în tratamentul bolii Parkinson pentru a se asigura o evaluare corectă a raportului risc/beneficiu.

Catecol-O-metiltransferaza (COMT) este o enzimă naturală în corpul uman care descompune medicamentul levodopa folosit pentru a vă trata boala Parkinson. Tasmar blochează COMT şi încetineşte descompunerea levodopei. Aceasta înseamnă că atunci când îl luaţi împreună cu levodopa (sub formă de levodopa/benserazidă sau levodopa/carbidopa) ar trebui să observaţi o ameliorare a simptomelor bolii Parkinson.

2. ÎNAINTE SĂ LUAŢI TASMAR

Nu trebuie să începeţi să luaţi Tasmar până când medicul dumneavoastră nu v-a descris riscurile tratamentului cu Tasmar şi măsurile necesare pentru a minimiza aceste riscuri şi pânăcând nu a răspuns la toate întrebările pe care le aveţi. Trebuie să vi se recomande Tasmar numai dacă boala Parkinson nu este controlată în mod adecvat prin utilizarea altor terapii. În plus, medicul trebuie să oprească tratamentul cu Tasmar dacă după 3 săptămâni starea dumneavoastră nu este suficient de ameliorată pentru a justifica riscurile pe care le implică continuarea tratamentului.

Afectarea hepatică:

Tasmar poate provoca o afectare hepatică rară, însă potenţial letală. Afectarea hepatică a apărut cel mai adesea între 1 lunăşi 6 luni de la începerea tratamentului cu Tasmar. Este posibil ca afectarea să apară mai devreme sau mai târziu. Trebuie de asemenea reţinut că pacientele de sex feminin prezintă un risc mai ridicat de afectare hepatică.

Înainte de începerea tratamentului: Pentru a reduce riscul afectării hepatice nu folosiţi Tasmar dacă 1) aveţi o afecţiune hepatică 2) testele de sânge făcute înainte de începerea tratamentului arată vreo modificare hepatică (testele ALT - alanin aminotransferaza şi AST – aspartat aminotransferaza).

Pe parcursul tratamentului: Vă vor fi făcute teste de sânge la intervale de 2 săptămâni în primul an de terapie, la intervale de 4 săptămâni în următoarele 6 luni şi apoi la intervale de 8 săptămâni urmând ca tratamentul să fie întrerupt dacă acestea sunt anormale. Următoarele simptome pot indica afectarea hepaticăşi trebuie raportate imediat medicului: icter (îngălbenirea pielii sau a ochilor), închiderea la culoare a urinei, dureri în regiunea stomacului (în special în dreptul ficatului, în partea de sus dreapta), înrăutăţirea senzaţiei de greaţă sau a vărsăturilor, pierderea poftei de mâncare, dacă obosiţi mai uşor decât de obicei sau dacă văsimţiţi slăbit.

SNM (Sindrom Neuroleptic Malign):

SNM (Sindromul Neuroleptic Malign) constă din unele sau toate dintre următoarele: rigiditate musculară severă, mişcări spasmodice ale muşchilor braţelor sau picioarelor şi dureri musculare. Afectarea musculară poate uneori provoca închiderea la culoare a urinei. Alte simptome importante sunt febră ridicatăşi confuzie mentală. Foarte rar, după reducerea sau oprirea bruscă a tratamentului cu Tasmar sau alte medicamente antiparkinson, puteţi prezenta simptome severe de rigiditate musculară, febră sau confuzie mentală. Într-un astfel de caz, contactaţi-vă medicul. Simptomele pot apărea de asemenea şi pe parcursul tratamentului cu Tasmar.

Înainte de începerea tratamentului: Pentru a reduce riscul de SNM, nu trebuie să folosiţi Tasmar dacă medicul dumneavoastră spune că aveţi diskinezie severă (mişcări involuntare) sau că aţi avut o boală anterioară care ar fi putut fi SNM. Informaţi-vă medicul despre toate medicamentele pe care le luaţi, cu sau fără prescripţie medicală, deoarece riscul de SNM poate fi mai ridicat dacă luaţi medicamente care pot altera efectele dopaminei şi serotoninei (moleculele mesager) la nivelul creierului.

Pe parcursul tratamentului: Dacă prezentaţi simptomele descrise mai sus şi credeţi că ar putea fi SNM, trebuie să le raportaţi imediat medicului. Nu opriţi tratamentul cu Tasmar sau cu orice alte medicaţii antiparkinson fără a văinforma medicul deoarece aceasta ar putea mări riscul de SNM.

Nu luaţi Tasmar:

-
dacă aveţi afecţiuni hepatice sau valori crescute ale enzimelor hepatice
-
dacă aveţi diskinezie severă (mişcări involuntare)
-
dacă aveţi antecedente de complex de simptome asociate Sindromului Neuroleptic Malign (SNM) şi/sau rabdomioliză non-traumatică sau hipertermie
-
dacă sunteţi hipersensibil (alergic) la tolcaponă sau la oricare dintre celelalte componente ale Tasmar
-
dacă aveţi feocromocitom

Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Tasmar:

-
dacă pe parcursul tratamentului suferiţi de o afecţiune hepatică. Tratamentul cu Tasmar poate uneori duce la tulburări ale în modului de funcţionare a ficatului. De aceea dacă prezentaţi simptome cum ar fi greaţă, vărsături, dureri abdominale, pierderea poftei de mâncare, slăbiciune, febră, închiderea la culoare a urinei sau icter, trebuie să vă contactaţi medicul imediat
-
dacă aveţi alte boli în afara bolii Parkinson
-
dacă sunteţi alergic la alte medicamente, alimente sau coloranţi
-
dacă luaţi alte medicamente, inclusiv cele pe care le puteţi obţine fără prescripţie
-
dacă deja aţi luat Tasmar şi aţi prezentat afectare hepatică acută în timpul tratamentului cu Tasmar, acest tratament nu trebuie reiniţiat.

Folosirea Tasmar cu alimente şi băuturi:

Înghiţiţi comprimatele de Tasmar cu apă. Tasmar poate fi luat cu sau fără alimente.

Sarcina

Trebuie să îi spuneţi medicului dumneavoastră dacă sunteţi gravidă sau intenţionaţi să deveniţi gravidă. Medicul va discuta cu dumneavoastră care sunt riscurile şi beneficiile utilizării Tasmar în timpul sarcinii.

Alăptarea

Efectele tratamentului cu Tasmar nu au fost studiate la sugari . Nu trebuie să vă alăptaţi sugarrul pe parcursul tratamentului cu Tasmar.

Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor:

Tasmar are efect asupra simptomelor bolii Parkinson. Întrucât abilitatea dumneavoastră de a conduce un vehicul sau a folosi un utilaj poate fi afectată de boala Parkinson, trebuie să discutaţi despre aceasta cu medicul dumneavoastră.

Tasmar folosit împreună cu alte medicamente antiparkinsoniene poate provoca somnolenţă (vă poate face foarte somnoros) şi episoade de adormire bruscă. Din această cauză nu trebuie să conduceţi sau săluaţi parte la activităţi (de ex. folosirea de utilaje) în care o stare de vigilenţă diminuată vă poate expune, pe dumneavoastrăpersonal sau alte persoane, riscului unor accidente grave sau letale pânăcând aceste episoade recurente şi somnolenţă nu sunt rezolvate

Informaţii importante privind unele componente ale Tasmar:

Imediat după începerea sau pe parcursul tratamentului cu Tasmar, puteţi prezenta simptome provocate de levodopa, cum ar fi diskinezie (mişcări involuntare) şi greaţă. Dacă nu vă simţiţi bine, trebuie să văcontactaţi medicul pentru că trebuie să luaţi o doză mai mică de levodopa.

Dacă vi s-a spus de către medicul dumneavoastră că aveţi o intoleranţă la unele zaharuri, contactaţi-vămedicul înainte de a lua acest medicament.

Utilizarea altor medicamente:

Vă rugăm să vă informaţi medicul despre orice alte eventuale medicamente pe care le luaţi, în special antidepresive, alfa-metildopa (antihipertensiv), apomorfină (folosită în boala Parkinson), dobutamină(folosită în managementul insuficienţei cardiace congestive) adrenalină (folosită pentru crize cardiace) şi isoprenalină (folosită pentru crize cardiace).

Dacă luaţi Tasmar împreună cu anticoagulante (care împiedică coagularea sângelui) de tipul warfarinei, medicul dumneavoastră vă va face probabil teste de sânge în mod regulat pentru a monitoriza timpul de coagulare a sângelui.

Dacă mergeţi la spital sau dacă vi se prescrie un nou medicament, trebuie să îi spuneţi medicului căluaţi Tasmar.

Vă rugăm să vă informaţi medicul sau farmacistul dacă luaţi sau aţi luat recent alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală (medicamente care se vând fără prescripţie şi remedii naturiste).

3. CUM SĂ LUAŢI TASMAR

Luaţi Tasmar exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră dacă nu sunteţi sigur. Comprimatele nu trebuie rupte sau sfărâmate.

Doza şi frecvenţă de administrare

La începerea şi pe parcursul tratamentului cu Tasmar, este posibil ca doza de levodopa să trebuiască săfie modificată. Medicul dumneavoastră vă va spune ce să faceţi.

Medicul dumneavoastră trebuie întotdeauna să înceapă tratamentul cu doza standard (100 mg de 3 ori/zi). Dacănu se observă ameliorarea bolii în decurs de 3 săptămâni de la începerea tratamentului, Tasmar trebuie întrerupt. Doza trebuie mărită la o dozămai mare (200 mg de 3 ori/zi) numai dacămăsura în care aceasta vă controlează simptomele bolii Parkinson depăşeşte posibilele reacţii adverse. Reacţiile adverse la doze mai mari pot fi adesea severe, afectându-vă ficatul. Dacă nu vă simţiţi mai bine la o doză mai mare după o perioadă de 3 săptămâni, medicul dumneavoastră trebuie să opreascătratamentul cu Tasmar.

Medicul dumneavoastră trebuie să vă facă un test de sânge pentru a vă monitoriza funcţia hepatică înainte de începerea tratamentului, şi apoi cu regularitate la intervale de 2 săptămâni în primul an de terapie, la intervale de 4 săptămâni în următoarele 6 luni şi apoi la intervale de 8 săptămâni. Dacă medicul vă măreşte doza, testele hepatice vor trebui repetate înainte de mărirea dozei şi cu regularitate după aceea.

Prima doză de Tasmar se ia împreună cu prima dozăde levodopa a zilei, iar celelalte doze de Tasmar se iau după aproximativ 6 şi respectiv 12 ore. Luaţi un comprimat dimineaţa, un comprimat la amiazăşi un comprimat seara.

Spuneţi medicului dumneavoastră dacă, dintr-un motiv oarecare, nu v-aţi luat medicamentul exact aşa cum v-a fost prescris. În caz contrar, medicul ar putea crede că tratamentul nu este eficace sau bine tolerat, şi vi l-ar putea schimba fără să fie necesar.

Dacă luaţi mai mult decât trebuie din Tasmar:

Contactaţi un medic, farmacist sau spital imediat întrucât s-ar putea să necesitaţi asistenţă medicală de urgenţă. Dacă altă persoană ia din greşeală medicamentul dumneavoastră, contactaţi un medic sau spital imediat deoarece acesta sau aceasta poate necesita asistenţă medicală de urgenţă.

Simptomele supradozajului pot include greaţă, vărsături, ameţealăşi dificultăţi de respiraţie.

Dacă uitaţi să luaţi Tasmar:

Luaţi-l de îndată ce vă amintiţi, apoi continuaţi să îl luaţi la orele obişnuite. Dacă nu aţi luat câteva doze, vă rugăm să vă informaţi medicul şi să îi urmaţi sfaturile. Nu luaţi doză dublă pentru a compensa dozele individuale uitate.

Efectele prezente la oprirea tratamentului cu Tasmar:

Nu reduceţi sau nu încetaţi să vă luaţi medicamentul dacămedicul nu vă cere să faceţi aceasta. Urmaţi întotdeauna instrucţiunile medicului în ceea ce priveşte tratamentul cu Tasmar.

4. REACŢII ADVERSE POSIBILE

Ca toate medicamentele, Tasmar poate provoca reacţii adverse. Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului, de îndată ce este posibil, dacă nu văsimţiţi bine în timpul tratamentului cu Tasmar.

Reacţiile adverse posibile sunt: diskinezie (mişcări involuntare), greaţă, tulburări de somn, scăderea poftei de mâncare, diaree, leşin, senzaţie de ameţeală la ridicarea în picioare, constipaţie şi halucinaţie.

S-au observat tulburări ale modului de funcţionare a ficatului, uneori hepatită severă. De aceea dacă prezentaţi simptome cum ar fi greaţă, vărsături, dureri abdominale, pierderea poftei de mâncare, slăbiciune, febră, închiderea la culoare a urinei sau icter, trebuie să vă contactaţi medicul imediat.

Imediat după începerea sau pe parcursul tratamentului cu Tasmar, este posibil să prezentaţi simptome provocate de levodopa, cum ar fi diskinezie (mişcări involuntare) şi greaţă. De aceea, dacă nu văsimţiţi bine, trebuie să vă contactaţi medicul pentru că este posibil să fie necesară modificarea dozei de levodopa.

Contactaţi- vă medicul dacă prezentaţi diaree persistentă sau severă.

Acest medicament poate determina o îngălbenire a urinei, care nu este nocivă. Dacă însă observaţi o închidere a culorii urinei, aceasta ar putea fi un semn de afectare musculară sau hepaticăşi trebuie săvă informaţi medicul.

Foarte rar pacienţii prezintă Sindrom Neuroleptic Malign (simptome severe de rigiditate musculară, febră sau confuzie mentală) atunci când medicamentele antiparkinsoniene sunt reduse sau oprite brusc.

Dacă observaţi orice reacţie adversǎ nemenţionatǎ în acest prospect, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.

5. CUM SE PĂSTREAZĂ TASMAR

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

Nu utilizaţi după data de expirare înscrisă pe ambalaj.

Nu utilizaţi Tasmar dacă observaţi că comprimatele sunt deteriorate.

6. INFORMAŢII SUPLIMENTARE

Pentru orice informaţii despre acest medicament, vă rugăm să contactaţi reprezentanţii locali ai

deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă.

België/Belgique/Belgien MEDA Pharma S.A./N.V.Chaussée de la Hulpe 166/Terhulpsesteenweg 166 B-1170 Brussels Tél/Tel: +32 2 5 04 08 11

България: MEDA Pharma GmbH & Co. KG Benzstraße 1D-61352 Bad Homburg v.d.H.

ГерманияТел.: + 49 6172 888 01

Česká republika MEDA Pharma s.r.o. Kodaňská 1441/46 CZ 100 10 Praha 10 Tel: +420 234 064 203

Danmark Meda A/S Solvang 8 DK-3450 Allerød Tlf: +45 44 52 88 88

Deutschland MEDA Pharma GmbH & Co. KG Benzstraße 1D-61352 Bad Homburg v.d.H. Tel: + 49 6172 888 01

Eesti MediNet International Ltd. Narva mnt. 11D EE - 10151 Tallinn Tel: +372 62 61 025

Ελλάδα

MEDA Pharmaceuticals AE Ευρυτανίας 3 GR-15231 Χαλάνδρι-ΑττικήΤηλ: +30 210 6 77 5690

España MEDA Pharma S.A.U. Avenida de Castilla, 2 Parque Empresarial San Fernando Edificio Berlin E-28830 San Fernando de Henares (Madrid) Tel: +34 91 669 93 00 Luxembourg/Luxemburg MEDA Pharma S.A./N.V. Chaussée de la Hulpe 166/ Terhulpsesteenweg 166 B-1170 Brussels Belgique/Belgien Tél/Tel: +32 2 5 04 08 11

Magyarország MEDA PHARMA Hungary Kereskedelmi Kft. H-1139 Budapest Váci ut 91 Tel.: +36 1 236 3410

Malta Vivian Corporation Ltd. Sanitas Building, Tower Street Msida MSD 1824 Tel: +356 21 320 338

Nederland MEDA Pharma B.V. Krijgsman 20 NL-1186 DM Amstelveen Tel: +31 20 751 65 00

Norge Meda A/S Askerveien 61 N-1384 Asker Tlf: +47 66 75 33 00

Österreich MEDA Pharma GmbH Guglgasse 15 A-1110 Wien Tel: + 43 1 86 390 0

Polska Meda Pharmaceuticals Sp.z.o.o. Al. Jana Pawla II/15 PL-00-828 Warszawa Tel: +48 22 697 7100

Portugal MEDA Pharma Produtos Farmaĉeuticos SA Rua do Centro Cultural 13 P-1749-066 Lisboa Tel: +351 21 842 0300 France MEDA PHARMA SAS 25 Bd. de l´Amiral Bruix F-75016 Paris Tél : +33 156 64 10 70

Ireland Meda Health Sales Ireland Ltd. Office 10 Dunboyne Business Park Dunboyne IRL - Co Meath Tel: +353 1 802 66 24

Ísland Meda AB Box 906 S-170 09 Solna Svíþjóð. Sími: +46 8 630 1900

Italia Meda Pharma S.p.A. Viale Brenta, 18 I-20139 Milano Tel: +39 02 57 416 1

Κύπρος

MEDA Pharmaceuticals AE Ευρυτανίας 3 GR-15231 Χαλάνδρι-ΑττικήΕλλάδαΤηλ: +30 210 6 77 5690

Latvija MediNet International Ltd. Ojāra Vācieša iela 13 LV-1004 Rīga Tālr: +371 67 805 140

Lietuva MediNet International Ltd. Laisvės pr. 75 LT 06144 Vilnius Tel: +370 52 688 490

Acest prospect a fost aprobat în:

România MEDA Pharma GmbH & Co. KG Benzstraße 1 D-61352 Bad Homburg v.d.H. Germania Tel: + 49 6172 888 01

Slovenija MEDA Pharma GmbH Guglgasse 15 A-1110 Wien Avstrija Tel: + 43 1 86 390 0

Slovenská republika MEDA Pharma spol. s r.o.. Trnavská cesta 50 SK-821 02 Bratislava Tel: +421 2 4914 0172

Suomi/Finland Meda Oy Vaisalantie 4 FIN-02130 Espoo Puh/Tel: +358 20 720 9550

Sverige Meda AB Box 906 S-170 09 Solna Tel: +46 8 630 1900

United Kingdom Meda Pharmaceuticals Ltd. Skyway House Parsonage Road Takeley Bishop's Stortford CM22 6PU - UK Tel: +44 845 460 0000

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
Maladia Parkinson duce la o creştere a riscului de îmbolnăvire de cancer de piele (studiu) Pacienţii bolnavi de Parkinson întâmpină un risc de două ori mai mare de a se îmbolnăvi de melanoma, o formă mortală de cancer de piele, comparativ cu oamenii sănătoşi, conform unei analize realizate pe 12 studii existente în acest domeniu, transmite AFP.
Boala Parkinson poate fi diagnosticată cu ajutorul unui soft de analiză a vocii Un soft permite de acum depistarea modificărilor vocii legate de boala Parkinson. Coeficientul de reuşită este semnificativ (aproape 90%), dar sistemul este perfectibil, spune autorul său, Max Little, de la Massachusetts Institute of Technology, care l-a dezvoltat în colaborare cu colegi de la Universitatea...
Boala Parkinson îşi poate avea originea în intestine, nu în creier (studiu) Flora bacteriană intestinală ar putea juca un rol major în apariţia bolii Parkinson, potrivit unui nou studiu efectuat în Statele Unite care ar putea contribui semnificativ la dezvoltarea unor strategii de tratament mai eficiente şi lipsite de efecte secundare în lupta cu această boală neurodegenerativă...
Maladia Parkinson ar putea fi legată de numeroase forme de cancer Boala Parkinson poate fi asociată statistic cu 16 tipuri de cancer, potrivit unui studiu efectuat de cercetătorii din Taiwan, publicat în JAMA Oncology şi citat de economictimes.indiatimes.com.
Boala Parkinson afectează aproximativ 72.000 de persoane Boala Parkinson afectează aproximativ 72.000 de persoane, a declarat preşedintele Asociaţiei Bolnavilor de Parkinson, Dan Răican, miercuri, cu prilejul lansării Jurnalului Lalelei Roşii.
Numărul bolnavilor de Parkinson s-ar putea dubla până în anul 2030 Statisticile Asociaţiei Europene de Parkinson trag un semnal de alarmă cu privire la incidenţa cazurilor de Parkinson în viitor.