Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

TYGACIL 50mg
Denumire TYGACIL 50mg
Descriere Tygacil este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii: Infecţii complicate ale pielii şi ţesuturilor moi, cu excepţia infecţiilor piciorului diabetic,Infecţii complicate intra-abdominale .
Trebuie luate în considerare ghidurile oficiale privind utilizarea corespunzătoare a medicamentelor antibacteriene.
Denumire comuna internationala TIGECYCLINUM
Actiune terapeutica TETRACICLINE TETRACICLINE
Prescriptie S - Medicamente si produse medicamentoase care se utilizeaza numai in spatii cu destinatie speciala (spitale, dispensare medicale etc.)
Forma farmaceutica Pulbere pentru solutie perfuzabila
Concentratia 50mg
Ambalaj Cutie x 10 flac. cu pulb. pt. sol. inj./perf.
Valabilitate ambalaj 18 luni
Volum ambalaj 5 ml
Cod ATC J01AA12
Firma - Tara producatoare WYETH PHARMACEUTICALS - MAREA BRITANIE
Autorizatie de punere pe piata WYETH EUROPA LTD. - MAREA BRITANIE

Ai un comentariu sau o intrebare despre TYGACIL 50mg ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



>> STEFAN (vizitator) : Care este pretul de vanzare?
>> adrian (vizitator) : Buna ziua, Care este pretul de vanzare al TYGACIL-ului? Multumesc!
>> olguta (vizitator) : In Romania se poate face tratament cu Tygacil? Iin ce spitale Si cat ar costa? Multumesc
>> George (vizitator) : Vezi www.ms-preturi.ro, este intreg catalogul medicamentelor cu prescriptie (Rx) care au preturi maximale...
Prospect si alte informatii despre TYGACIL 50mg, pulbere pentru solutie perfuzabila       

ANEXA I
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Tygacil 50 mg pulbere pentru soluţie perfuzabilă.

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂŞI CANTITATIVĂ

Fiecare flacon de 5 ml de Tygacil conţine tigeciclină 50 mg. După reconstituire, 1 ml conţine tigeciclină 10 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Pulbere pentru soluţie perfuzabilă (pulbere pentru perfuzie). Liofilizat de culoare portocalie, sub formă de pulbere sau aglomerat.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Tygacil este indicat la adulţi pentru tratamentul următoarelor infecţii (vezi pct. 4.4 şi 5.1):  Infecţii complicate ale pielii şi ţesuturilor moi, cu excepţia infecţiilor piciorului diabetic (vezi pct. 4.4)  Infecţii complicate intra-abdominale

Tygacil trebuie utilizat numai în situaţiile în care se cunoaşte sau se suspectează că alte alternative terapeutice nu sunt adecvate (vezi pct. 4.4 şi 4.8).

Trebuie luate în considerare ghidurile oficiale privind utilizarea corespunzătoare a medicamentelor antibacteriene.

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

Doza recomandată la adulţi este de 100 mg iniţial urmată de doze de 50 mg la fiecare 12 ore, timp de 5 până la 14 zile.

Durata terapiei trebuie să fie stabilită în funcţie de severitate, locul infecţiei şi răspunsul clinic al pacientului.

Insuficienţa hepatică

La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată (Child-Pugh gradul A şi Child-Pugh gradul B) nu este necesară ajustarea dozelor.

La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (Child-Pugh gradul C), doza de Tygacil trebuie redusă la 25 mg la fiecare 12 ore, după administrarea dozei de atac de 100 mg. La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (Child-Pugh gradul C) conducerea tratamentului se va face cu precauţie, cu monitorizarea pacienţilor în ceea ce priveşte răspunsul la tratament (vezi pct. 4.4 şi 5.2).

Insuficienţa renală

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală sau la pacienţii hemodializaţi (vezi pct. 5.2).

Pacienţii vârstnici

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii vârstnici (vezi pct. 5.2).

Copii şi adolescenţi

Siguranţa şi eficacitatea Tygacil la copii cu vârstă mai mică de 18 ani nu au fost încă stabilite (vezi pct. 4.4). Datele disponibile în prezent sunt prezentate la pct. 5.2 dar nu se poate face nicio recomandare privind posologia.

Mod de administrare

Tygacil se administrează numai prin perfuzie intravenoasă cu durata de 30 până la 60 de minute (vezi pct. 6.6).

Pentru instrucţiuni privind reconstituirea şi diluarea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi. Pacienţii hipersensibili la antibioticele din clasa tetraciclinelor pot fi hipersensibili la tigeciclină.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

În studiile clinice privind infecţiile complicate ale pielii şi ţesuturilor moi, infecţiile complicate intra-abdominale, infecţiile piciorului diabetic, pneumoniile nozocomiale şi în studiile privind microorganismele rezistente, a fost observată o rată a mortalităţii numeric mai mare în rândul pacienţilor trataţi cu Tygacil faţă de tratamentul comparator. Cauzele acestor constatări rămân necunoscute, dar eficacitatea şi siguranţa inferioare faţă de tratamentul comparator nu pot fi excluse.

Rezultatele obţinute par a fi mai slabe la pacienţii care dezvoltă suprainfecţii, în special pneumonie nozocomială. Pacienţii trebuie monitorizaţi îndeaproape pentru dezvoltarea suprainfecţiilor. În cazul în care este identificat un focar de infecţie diferit de infecţia complicată a pielii şi ţesuturilor moi sau de infecţia complicată intra-abdominală după iniţierea tratamentului cu Tygacil, trebuie luată în considerare instituirea unui tratament alternativ antibacterian, a cărui eficacitate a fost dovedită în tratamentul tipului specific de infecţie(i) prezentă(e).

Tygacil nu este aprobat pentru alte indicaţii clinice decât infecţiile complicate ale pielii şi ţesuturilor moi şi infecţiile intra-abdominale complicate. Utilizarea Tygacil în indicaţiile neaprobate nu este recomandată.

În cazul utilizării tigeciclinei au fost raportate reacţii anafilactice/anafilactoide care pot pune viaţa în pericol (vezi pct. 4.3 şi 4.8).

Au fost raportate cazuri de afectare hepatică, predominant de tip colestatic, la pacienţi trataţi cu tigeciclină, inclusiv unele cazuri de insuficienţă hepatică cu evoluţie fatală. Deşi, la pacienţi trataţi cu tigeciclină insuficienţa hepatică poate apărea datorită condiţiilor subiacente sau medicamentelor administrate concomitent, trebuie luată în considerare o posibilă contribuţie a tigeciclinei (vezi pct. 4.4).

Antibioticele din clasa glicilciclinelor sunt similare structural cu cele din clasa tetraciclinelor. Tigeciclina poate produce reacţii adverse similare cu cele produse de antibioticele din clasa tetraciclinelor. Aceste reacţii pot include fotosensibilizare, pseudotumor cerebri, pancreatităşi un efect anti-anabolic care a condus la creşterea azotului ureic din sânge, azotemie, acidozăşi hiperfosfatemie (vezi pct. 4.8).

În asociere cu tratamentul cu tigeciclină a apărut (frecvenţă: mai puţin frecventă) pancreatită acută, care poate figravă (vezi pct. 4.8). La pacienţii cărora li se administrează tigeciclinăşi care dezvoltă simptome, semne sau valori anormale ale rezultatelor de laborator care sugerează pancreatita acută, trebuie avut în vedere diagnosticul de pancreatită acută. Majoritatea cazurilor raportate au apărut după minimum o săptămână de tratament. Au fost raportate asemenea cazuri la pacienţi care nu erau cunoscuţi cu factori de risc pentru pancreatită. De obicei, starea pacienţilor se îmbunătăţeşte după încetarea administrării tigeciclinei. În cazurile în care se suspectează apariţia pancreatitei trebuie să se aibă în vedere încetarea tratamentului cu tigeciclină.

Experienţa privind utilizarea tigeciclinei în tratamentul infecţiilor la pacienţii cu boli concomitente severe este limitată.

În cadrul studiilor clinice privind infecţiile complicate ale pielii şi ţesuturilor moi, cel mai frecvent tip de infecţie la pacienţii trataţi cu tigeciclină a fost celulita (59 %), urmat de abcesele majore (27,5 %). Nu s-au înrolat pacienţi cu patologie concomitentă severă, cum sunt cei cu imunitate deprimată, pacienţii cu infecţie a ulcerului de decubit sau pacienţii cu infecţii care au necesitat tratamente mai lungi de 14 zile (de exemplu, fasciita necrozantă). S-a înrolat un număr limitat de pacienţi cu factori de co-morbiditate precum diabetul (20 %), boli vasculare periferice (7 %), consumatori de droguri intravenoase (2 %) şi pacienţi HIV-pozitivi (1 %). Experienţa privind tratarea pacienţilor cu bacteriemie concomitentă (3 %) este, de asemenea, limitată. De aceea, se recomandă o atitudine terapeutică de precauţie în cazul acestor pacienţi. Rezultatele obţinute în cadrul unui studiu de dimensiuni mari la pacienţi cu infecţie a piciorului diabetic a arătat că tigeciclina a fost mai puţin eficace decât comparatorul, ca urmare tigeciclina nu este recomandată pentru utilizare la aceşti pacienţi (vezi pct. 4.1).

În cadrul studiilor clinice privind infecţiile complicate intra-abdominale, cel mai frecvent tip de infecţie la pacienţii trataţi cu tigeciclină a fost apendicita complicată (51 %), urmată de alte tipuri de diagnostic mai puţin frecvente, cum ar fi colecistita complicată (14 %), abcesele intra-abdominale (10 %), perforaţia de intestin (10 %) şi ulcerul gastric sau duodenal perforat în urmă cu mai puţin de 24 de ore (5 %). Din totalul acestor pacienţi, 76 % aveau peritonită difuză asociată (peritonită evidentă la examenul chirurgical). S-au inclus un număr limitat de pacienţi cu boli concomitente severe, cum sunt pacienţii cu imunitate deprimată, pacienţii cu scoruri APACHE II > 15 (4 %) sau cei cu abcese intra-abdominale multiple, evidente la examenul chirurgical (10 %). Experienţa privind tratarea pacienţilor cu bacteriemie concomitentă (6 %) este, de asemenea, limitată. De aceea, se recomandă o atitudine terapeutică de precauţie în cazul acestor pacienţi.

Trebuie luată în considerare utilizarea unui tratament antibiotic asociat în toate cazurile în care tigeciclina urmează să fie administrată pacienţilor aflaţi în stare gravă, cu infecţii intra-abdominale complicate (IIAc) apărute în urma perforaţiilor intestinale evidente clinic sau pacienţilor cu stare incipientă de sepsis sau şoc septic (vezi pct. 4.8).

Efectul colestazei asupra parametrilor farmacocinetici ai tigeciclinei nu a fost elucidat în mod corespunzător. Aproximativ 50 % din totalul excreţiei de tigeciclină se face pe cale biliară. De aceea, pacienţii care prezintă colestază trebuie monitorizaţi îndeaproape.

În cazul administrării tigeciclinei în asociere cu anticoagulante, pentru monitorizarea pacientului trebuie utilizate timpul de protrombinăşi alte teste de coagulare corespunzătoare (vezi pct. 4.5).

Apariţia colitei pseudomembranoase a fost raportată aproape în cazul tuturor medicamentelor antibacteriene, severitatea ei variind de la uşoară până la punerea în pericol a vieţii. Prin urmare, este important să se ia în considerare acest diagnostic la pacienţii care prezintă diaree în timpul sau după administrarea oricărui medicament antibacterian (vezi pct. 4.8).

Utilizarea tigeciclinei poate determina dezvoltarea exagerată a organismelor rezistente, inclusiv fungii. Pacienţii trebuie monitorizaţi atent pe durata tratamentului. În cazul apariţiei suprainfecţiilor vor trebui luate măsuri adecvate (vezi pct. 4.8).

Rezultatele studiilor cu tigeciclină efectuate la şobolani au indicat o decolorare osoasă. Tigeciclina ar putea fi asociată cu decolorarea permanentă a danturii la om, în cazul utilizării în timpul dezvoltării acesteia (vezi pct. 4.8).

Copii şi adolescenţi

Tygacil nu este recomandat pentru utilizare la copii cu vârsta sub 8 ani datorită decolorării danturii; totodată, nu este recomandat pentru utilizare la adolescenţii cu vârsta sub 18 ani datorită lipsei datelor privind siguranţa şi eficacitatea (vezi pct. 4.2 şi 4.8).

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Au fost efectuate studii privind interacţiunile numai la adulţi.

Administrarea concomitentă a tigeciclinei şi warfarinei (doză unică de 25 mg) la subiecţii sănătoşi a condus la o scădere a clearance-ului R-warfarinei şi S-warfarinei cu 40 % şi, respectiv, 23 %, precum şi la o creştere a ASC cu 68 % şi, respectiv, 29 %. Mecanismul acestei interacţiuni nu este încă elucidat. Datele disponibile nu sugerează faptul că această interacţiune determină modificări semnificative ale INR. Cu toate acestea, întrucât tigeciclina poate prelungi atât timpul de protrombină (TP) cât şi timpul de tromboplastină parţial activată (aPTT), rezultatele testelor de coagulare relevante trebuie monitorizate îndeaproape în cazurile în care tigeciclina este administrată concomitent cu anticoagulante (vezi pct. 4.4). Warfarina nu a afectat profilul farmacocinetic al tigeciclinei.

Gradul de metabolizare a tigeciclinei este mic. Din această cauză, nu se anticipează ca clearance-ul tigeciclinei să fie afectat de substanţele active care inhibă sau induc activitatea izoformelor CYP450. In vitro, tigeciclina nu acţionează nici ca inhibitor competitiv şi nici ca inhibitor ireversibil al enzimelor CYP450 (vezi pct. 5.2).

Administrată la adulţii sănătoşi în dozele recomandate, tigeciclina nu a afectat rata sau gradul de absorbţie sau clearance-ul digoxinei (o doză de 0,5 mg urmată de doze zilnice de 0,25 mg). Digoxina nu a afectat profilul farmacocinetic al tigeciclinei. De aceea, nu este necesară ajustarea dozei de tigeciclină în cazul administrării concomitente cu digoxina.

În cadrul studiilor in vitro, nu a fost observat niciun antagonism între tigeciclinăşi alte clase de antibiotice de uz curent.

Utilizarea concomitentă a antibioticelor cu contraceptivele orale poate scădea eficacitatea contraceptivelor orale.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Nu există date adecvate privind utilizarea tigeciclinei la femeile gravide. Rezultatele studiilor la animale au arătat că tigeciclina poate dăuna fătului atunci când este administrată în timpul sarcinii (vezi pct. 5.3). Riscul potenţial pentru om este necunoscut. După cum este cunoscut în cazul antibioticelor din clasa tetraciclinelor, tigeciclina poate, de asemenea, induce defecte permanente la nivelul danturii (decolorare şi defecte ale smalţului) şi o întârziere a proceselor de osificare la fetuşii expuşi in utero în a doua jumătate a perioadei de sarcină, precum şi la copiii cu vârsta sub opt ani datorită dezvoltării ţesuturilor cu un metabolism accelerat al calciului şi formării complexelor de chelat de calciu (vezi pct. 4.4). Tigeciclina nu trebuie utilizată în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în care este absolut necesar.

Alăptarea

Nu se cunoaşte dacă acest medicament se excretă în laptele uman. În studiile la animale s-a constatat că tigeciclina se excretă în laptele femelelor de şobolan care alăptează. Deoarece în timpul tratamentului cu tigeciclină nu poate fi exclus un anumit risc potenţial pentru sugarul alăptat la sân, trebuie luate măsuri speciale de precauţie şi trebuie luată în considerare întreruperea alăptării (vezi pct. 5.3).

Fertilitatea

Tigeciclina nu a afectat împerecherea sau fertilitatea la şobolani la expuneri de până la 4,7 ori doza zilnică la om, pe baza ASC. La femelele de şobolan, nu au existat efecte legate de substanţa activă asupra ovarelor sau ciclurilor estrale, la expuneri de până la 4,7 ori doza zilnică la om, pe baza ASC.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Nu s-au efectuat studii privind efectele tigeciclinei asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Poate apărea o stare de ameţeală, care poate afecta capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje (vezi pct. 4.8).

4.8 Reacţii adverse

a. Rezumatul profilului de siguranţă

Numărul total al pacienţilor trataţi cu tigeciclină în cadrul studiilor clinice de fază 3 a fost de 1.415. S-au raportat reacţii adverse la aproximativ 41 % dintre pacienţii trataţi cu tigeciclină. Tratamentul a fost întrerupt datorită reacţiilor adverse la 5 % dintre pacienţi.

În cadrul studiilor clinice, cele mai frecvente reacţii adverse datorate tratamentului, în legătură cu medicamentul, au fost greaţa (20 %) şi voma (14 %) cu caracter reversibil, care au avut, de obicei, o apariţie timpurie (în zilele 1-2 de tratament) şi, în general, un grad de severitate uşor sau moderat.

Reacţiile adverse raportate în cazul utilizării Tygacil, inclusiv în studii clinice şi experienţa ulterioară punerii pe piaţă, sunt prezentate mai jos:

Categoriile de frecvenţă a apariţiei sunt definite astfel: Foarte frecvente (³1/10); Frecvente (³1/100 şi <1/10); Mai puţin frecvente (³1/1000 şi <1/100); Rare (³1/10000 şi <1/1000); Foarte rare (<1/10000); Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Pentru reacţiile adverse identificate în cadrul experienţei cu Tygacil ulterioare punerii pe piaţă, prin intermediul raportărilor spontane în care frecvenţa de apariţie nu poate fi estimată, clasificarea se face ca frecvenţă necunoscută.

b. Rezumatul reacţiilor adverse Infecţii şi infestări: Frecvente: Pneumonie, abcese, infecţii Mai puţin frecvente: Sepsis/şoc septic Tulburări hematologice şi limfatice:

Frecvente: Prelungirea timpului de tromboplastină parţial activată (aPTT) şi a timpului de
protrombină (TP)
Mai puţin frecvente: valoare crescută a International Normalised Ratio (INR)
Frecvenţă necunoscută: Trombocitopenie
Tulburări ale sistemului imunitar:
Frecvenţă necunoscută: Reacţii anafilactice/anafilactoide (vezi pct. 4.3 şi 4.4)

Tulburări metabolice şi de nutriţie:
Frecvente: Hipoglicemie
Mai puţin frecvente: Hipoproteinemie

Tulburări ale sistemului nervos:
Frecvente: Ameţeală
Tulburări vasculare:
Frecvente: Flebită
Mai puţin frecvente: Tromboflebită
Tulburări gastro-intestinale:
Foarte frecvente: Greaţă, vărsături, diaree
Frecvente: Durere abdominală, dispepsie, anorexie
Mai puţin frecvente: Pancreatită acută (vezi pct. 4.4)
Tulburări hepatobiliare:
Frecvente: Niveluri serice crescute ale aspartat-aminotransferazei (AST) şi niveluri serice crescute ale alanin-aminotransferazei (ALT), hiperbilirubinemie
Mai puţin frecvente: Icter, afectare hepatică, în principal de tip colestatic
Cu frecvenţă necunoscută: Insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.4)
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat:
Frecvente: Prurit, erupţii

Cu frecvenţă necunoscută: Reacţii adverse cutanate grave, incluzând sindrom Stevens-Johnson
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare:
Frecvente: Cefalee
Mai puţin frecvente: Reacţie la locul de injectare, inflamaţie la locul de injectare, durere la locul de injectare, edem la locul de injectare, flebită la locul de injectare.

Investigaţii diagnostice:

Frecvente: Niveluri crescute ale amilazei serice, creşterea azotului ureic din sânge.

c. Descrierea reacţiilor adverse selectate

Efecte de clasă ale antibioticelor:

Colita pseudomembranoasă, care poate varia ca severitate de la uşoară la punerea vieţii în pericol (vezi pct. 4.4)

Creşterea excesivă a organismelor ne-sensibile, inclusiv fungi (vezi pct. 4.4)

Efecte de clasă ale tetraciclinelor:

Antibioticele din clasa glicilciclinelor sunt similare structural cu cele din clasa tetraciclinelor. Reacţiile adverse specifice clasei tetraciclinelor pot include fotosensibilizare, pseudotumor cerebri, pancreatităşi un efect anti-anabolic care a condus la creşterea azotului ureic din sânge, azotemie, acidozăşi hipofosfatemie (vezi pct. 4.4).

Tigeciclina ar putea fi asociată cu modificarea permanentă a culorii danturii, în cazul utilizării în timpul dezvoltării acesteia (vezi pct. 4.4).

În cadrul studiilor clinice de fază 3, reacţii adverse grave în legătură cu infecţia au fost raportate mai frecvent la subiecţii trataţi cu tigeciclină (6,7%) decât la comparatori (4,6%). S-au observat diferenţe semnificative în ceea ce priveşte incidenţa sepsisului / şocului septic la subiecţii trataţi cu tigeciclină (1,5%) decât la comparatori (0,5%).

Valorile anormale ale AST şi ALT la pacienţii trataţi cu Tygacil s-au semnalat mai frecvent în perioada post terapie faţă de pacienţii trataţi cu comparator, unde acestea au apărut mai frecvent în perioada de terapie.

În cadrul studiilor de fază 3 şi 4 (la pacienţi cu infecţii complicate ale pielii şi ţesuturilor moi şi infecţii complicate intra-abdominale), decesul a intervenit la 2,4% (54/2216) dintre pacienţii trataţi cu tigeciclinăşi la 1,7% (37/2206) dintre pacienţii cărora li s-au administrat medicamente cu rol de comparator.

Copii şi adolescenţi

Există date limitate de siguranţă care provin dintr-un studiu de farmacocinetică cu doze repetate (vezi pct. 5.2). În acest studiu nu au fost observate motive de îngrijorare noi sau neaşteptate privind siguranţa.

4.9 Supradozaj

Nu sunt disponibile informaţii specifice cu privire la tratamentul în caz de supradozaj. Administrarea intravenoasă a unei doze unice de 300 mg de tigeciclină pe durata a 60 de minute la voluntari sănătoşi a produs o incidenţă crescută a cazurilor de greaţă şi vărsături. Tigeciclina nu poate fi îndepărtată prin hemodializă în cantităţi semnificative.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: Antibiotice de uz sistemic, Tetracicline, codul ATC: J01AA12 Mecanism de acţiune

Tigeciclina, un antibiotic din clasa glicilciclinelor, inhibă translaţia proteinelor în interiorul bacteriei legându-se de subunitatea ribozomală 30S şi blocând accesul moleculelor aminoacil ale ARNt la situsul A al ribozomului. Aceasta împiedică încorporarea fragmentelor de aminoacizi în lanţurile peptidice în creştere.

În general, tigeciclina este considerată un antibiotic de tip bacteriostatic. În condiţiile unei concentraţii de 4 ori mai mare decât concentraţia minimă inhibitorie (CMI), s-a observat o reducere cu două ordine de mărime a numărului de colonii în urma tratării cu tigeciclină a culturilor din speciile de Enterococcus, Staphylococcus aureus şi Escherichia coli.

Mecanism de instalare a rezistenţei

Tigeciclina are capacitatea de a depăşi cele două mecanisme majore de instalare a rezistenţei la tetracicline, bazate pe protecţia ribozomalăşi pe pompele de eflux. A fost demonstrată existenţa rezistenţei încrucişate între tulpinile microbiene rezistente la tigeciclinăşi cele rezistente la minociclină din cadrul familiei Enterobacteriaceae, datorită pompelor de eflux de multiplă rezistenţă (MDR). Nu există o rezistenţă încrucişată, pe baza ţintelor specifice, între tigeciclinăşi majoritatea claselor de antibiotice.

Tigeciclina este vulnerabilă la acţiunea pompelor de eflux pentru mai multe medicamente cu determinare cromozomială prezente la Proteeae şi Pseudomonas aeruginosa. Agenţii patogeni din familia Proteeae (speciile Proteus, speciile Providencia şi speciile Morganella) sunt, în general, mai puţin sensibili la acţiunea tigeciclinei decât alţi membri ai familiei Enterobacteriaceae. Gradul scăzut de sensibilitate constatat la ambele grupuri a fost pus pe seama exprimării excesive a pompei de eflux pentru mai multe medicamente AcrAB nespecifice. Sensibilitatea scăzută în cazul Acinetobacter baumanni a fost atribuită supraexprimării pompei de eflux AdeABC.

Limite

Limitele privind concentraţia minimă inhibitorie (CMI) stabilite de European Committee on Antimicrobial Susceptibility Testing (EUCAST) sunt următoarele:

Speciile Staphylococcus S £ 0,5 mg/l şi R > 0,5 mg/l Speciile Streptococcus altele decât S. pneumoniae S £ 0,25 mg/l şi R > 0,5 mg/l Speciile Enterococcus S £ 0,25 mg/l şi R > 0,5 mg/l Enterobacteriacee S £ 1(^) mg/l şi R > 2 mg/l (^)Tigeciclina prezintă in vitro o activitate redusă faţă de speciile de Proteus, Providencia şi Morganella.

Pentru bacteriile anaerobe există dovezi clinice privind eficacitatea în cazuri de infecţii intraabdominale polimicrobiene, dar nu şi corelaţii între valorile CMI, datele de ordin farmacocinetic/farmacodinamic şi rezultatele clinice. Din această cauză, nu este dată nicio limită privind sensibilitatea. Trebuie remarcat faptul că distribuirea valorilor CMI pentru organismele din genurile Bacteroides şi Clostridium se face pe o scară largă, putând include valori ce depăşesc 2 mg/l de tigeciclină.

Dovezile disponibile privind eficacitatea clinică a tigeciclinei faţă de enterococi este limitată. Cu toate acestea, în cadrul studiilor clinice, infecţiile intra-abdominale polimicrobiene au răspuns la tratamentul cu tigeciclină.

Sensibilitate Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia pe criterii geografice şi temporale pentru anumite specii, informaţiile privind rezistenţa la antibiotice pe plan local fiind deosebit de utile în cazul tratării infecţiilor severe. Dacă prevalenţa rezistenţei este de aşa natură încât utilitatea agentului antibiotic este discutabilă în cel puţin unele tipuri de infecţii, trebuie solicitată opinia experţilor, după caz.

 

Agent patogen

Speciile sensibile în mod obişnuit

Aerobi gram-pozitiv Speciile Enterococcus Staphylococcus aureus* Staphylococcus epidermidis Staphylococcus haemolyticus Streptococcus agalactiae* Grupul Streptococcus anginosus* (include S. anginosus, S. intermedius şi S. constellatus) Streptococcus pyogenes* Streptococii din grupul viridans Aerobi gram-negativ Citrobacter freundii* Citrobacter koseri Escherichia coli* Klebsiella oxytoca* Anaerobi Clostridium perfringens† Speciile Peptostreptococcus † Speciile Prevotella

 

Speciile în cazul cărora rezistenţa dobândită ar putea reprezenta o problemă

Aerobi gram-negativ Acinetobacter baumannii Burkholderia cepacia Enterobacter aerogenes Enterobacter cloacae* Klebsiella pneumoniae* Morganella morganii Speciile Proteus Speciile Providencia Serratia marcescens Stenotrophomonas maltophilia Anaerobi Grupul Bacteroides fragilis

 

Organisme natural rezistente

Aerobi gram-negativ Pseudomonas aeruginosa

 

* indică speciile împotriva cărora se consideră că activitatea antibiotică a fost demonstrată în mod satisfăcător în cadrul studiilor clinice.

vezi pct. 5.1, Limite de mai sus.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie

Tigeciclina se administrează intravenos, prin urmare biodisponibilitatea sa este de 100 %.

Distribuţie

In vitro, legarea tigeciclinei de proteinele plasmatice variază, aproximativ, între 71 % şi 89 % la concentraţiile observate în studiile clinice (între 0,1 şi 1,0 mg/ml). Studiile de farmacocinetică la animale şi la om au arătat faptul că tigeciclina se distribuie cu rapiditate la nivelul ţesuturilor.

La şobolanii cărora li s-au administrat doze unice sau multiple de tigeciclină marcată cu 14C, radioactivitatea a fost uniform distribuită în majoritatea ţesuturilor, nivelurile cel mai înalte ale expunerii globale fiind observate în măduva osoasă, glandele salivare, glanda tiroidă, splinăşi rinichi. La om, valoarea volumului de distribuţie al tigeciclinei la starea de echilibru s-a situat, în medie, între 500 şi 700 l (7 până la 9 l/kg), indicând faptul că distribuţia tigeciclinei se face mult dincolo de volumul plasmatic, aceasta concentrându-se în ţesuturi.

Nu există date referitoare la capacitatea tigeciclinei de a traversa bariera hemato-encefalică la om.

În cadrul studiilor de farmacologie clinică care au utilizat regimul de dozare terapeutică, cu o doză iniţială de 100 mg urmată de doze de 50 mg la fiecare 12 ore, valoarea Cmax plasmatice a tigeciclinei la starea de echilibru a fost de 866±233 ng/ml în cazul perfuziilor de 30 de minute şi de 634±97 ng/ml în cazul perfuziilor de 60 de minute. Valoarea ASC0-12h la starea de echilibru a fost de 2.349±850 ng•h/ml.

Biotransformare

În medie, se estimează că mai puţin de 20 % din tigeciclină este metabolizată înainte de excreţie. La voluntarii sănătoşi de sex masculin, după administrarea de tigeciclină marcată cu 14C, principala moleculă marcată cu 14C recuperată în urinăşi materiile fecale a fost tigeciclina nemodificată, însă au fost, de asemenea, prezenţi şi un metabolit N-acetilic şi un epimer al tigeciclinei.

Studiile in vitro pe microsomi hepatici umani au indicat faptul că tigeciclina nu inhibă căile metabolice mediate de niciuna din următoarele 6 izoforme ale citocromului P450 (CYP): 1A2, 2C8, 2C9, 2C19, 2D6, şi 3A4 prin inhibare competitivă. În plus, tigeciclina nu a prezentat nicio dependenţă de NADPH în ceea ce priveşte inhibarea CYP2C9, CYP2C19, CYP2D6 şi CYP3A, ceea ce sugerează absenţa inhibării acestor enzime CYP pe baza mecanismului de acţiune.

Eliminare

Radioactivitatea totală recuperată în materiile fecale şi urină în urma administrării de tigeciclină marcată cu 14C a indicat faptul că 59 % din doză se elimină pe cale biliară/fecală, iar 33 % se excretă prin urină. În general, principala cale de eliminare a tigeciclinei este reprezentată de excreţia biliară a tigeciclinei nemodificate. Glucuronidarea şi excreţia renală a tigeciclinei nemodificate reprezintă căi de eliminare secundare.

Valoarea clearance-ului total al tigeciclinei este de 24 l/h, după administrarea prin perfuzie intravenoasă. Clearance-ul renal reprezintă aproximativ 13 % din clearance-ul total. Tigeciclina prezintă un regim poliexponenţial de eliminare din plasmă, cu o valoare medie a timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare terminal de 42 de ore, în urma administrării unor doze multiple, deşi există variaţii inter-individuale importante.

Populaţii speciale

Insuficienţa hepatică

Parametrii farmacocinetici ai tigeciclinei, în condiţiile unei administrări unice, nu au fost afectaţi la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară. Cu toate acestea, la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderatăşi severă (Child Pugh gradele B şi C), clearance-ul sistemic al tigeciclinei a fost redus cu 25 % şi, respectiv, cu 55 %, iar timpul de înjumătăţire plasmatică al tigeciclinei a fost prelungit cu 23 % şi, respectiv, cu 43 % (vezi pct. 4.2).

Insuficienţa renală

Parametrii farmacocinetici ai tigeciclinei, în condiţiile unei administrări unice, nu au fost afectaţi la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară (clearance-ul creatininei <30 ml/min, n=6). În insuficienţa renală severă, valoarea ASC a fost cu 30 % mai mare decât la subiecţii cu funcţie renală normală (vezi pct. 4.2).

Pacienţii vârstnici

Nu s-au observat diferenţe globale de farmacocinetică între subiecţii vârstnici sănătoşi şi subiecţii mai tineri (vezi pct. 4.2).

Copii şi adolescenţi

Siguranţa şi eficacitatea tigeciclinei la copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 8 şi 18 ani nu au fost stabilite.

Farmacocinetica tigeciclinei a fost investigată în cadrul a două studii. În primul studiu au fost înrolaţi copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 8 şi 16 ani (n=24) cărora li s-a administrat tigeciclină în doză unică (0,5, 1 sau 2 mg/kg, fără limitarea dozei), intravenos, pe o durată de 30 de minute. Al doilea studiu a fost efectuat la copii cu vârsta cuprinsă între 8 şi 11 ani (n=47) cărora li s-a administrat tigeciclină în doze repetate (0,75, 1 sau 1,25 mg/kg până la o doză maximă de 50 mg) la interval de 12 ore, pe o durată de 30 de minute. În aceste studii nu s-a administrat o doză de încărcare. Parametrii farmacocinetici sunt prezentaţi în tabelul de mai jos.

 

Valori medii ± DS ale Cmax şi ASC ale tigeciclinei la copii pentru doze standardizate la 1 mg/kg

Vârsta (ani)

N

Cmax (ng/mL)

ASC (ng•h/mL)*

Doză unică

 

 

 

8 – 11

8

3881 ± 6637

4034 ± 2874

12 - 16

16

8508 ± 11433

7026 ± 4088

Doze repetate

8 - 11

47

1899 ± 2954

2833 ± 1557

* doză unică ASC0-¥, doze repetate ASC0-12h

 

Valoarea ţintă a ASC0-12h la adulţi după administrarea dozei de încărcare recomandate de 100 mg urmată de 50 mg la interval de 12 ore a fost de aproximativ 2500 ng•h/mL.

Sex

Nu s-au constatat diferenţe relevante între cele două sexe, în ceea ce priveşte clearance-ul tigeciclinei. S-a estimat că valoarea ASC este cu 20 % mai mare la femei decât la bărbaţi.

Rasă

Nu s-au constatat diferenţ între rase, în ceea ce priveşte clearance-ul tigeciclinei.

Greutate corporală

Valoarea clearance-ului, valoarea normalizată a clearance-ului în funcţie de greutatea corporalăşi valoarea ASC nu au arătat diferenţe semnificative între pacienţii cu greutăţi corporale diferite, inclusiv cei cu greutate corporală ³ 125 kg. Valoarea ASC a fost cu 24 % mai mică în cazul pacienţilor cu greutate corporală ³ 125 kg. Nu există date disponibile privind pacienţii cu greutate corporală egală cu 140 kg sau mai mare.

5.3 Date preclinice de siguranţă

În cadrul unor studii de toxicitate cu doze repetate efectuate la şobolani şi câini, s-au observat depleţia limfocitară/atrofia ganglionilor limfatici, splinei şi timusului, scăderea eritrocitelor, reticulocitelor, leucocitelor şi trombocitelor, asociate cu un fenomen de hipocelularitate a măduvei osoase şi reacţii adverse renale şi gastro-intestinale în cazul expunerii la doze de tigeciclină de 8 şi, respectiv, de 10 ori mai mari decât doza zilnică la om, conform ASC la şobolani şi, respectiv, câini. S-a constatat că aceste modificări sunt reversibile după două săptămâni de administrare a dozelor.

La şobolani s-a constatat o decolorare osoasă care nu a fost reversibilă după două săptămâni de administrare a dozelor.

Rezultatele studiilor la animale indică faptul că tigeciclina traversează placenta şi se regăseşte în ţesuturile fetale. În cadrul studiilor privind efectele toxice asupra funcţiei de reproducere, s-au observat scăderi ale greutăţii fetale la şobolani şi iepuri (cu întârzieri de osificare asociate) şi pierderi ale feţilor la iepuri, în urma administrării de tigeciclină. Tigeciclina nu s-a dovedit teratogenă la şobolani sau iepuri. Tigeciclina nu a afectat împerecherea sau fertilitatea la şobolani la expuneri de până la 4,7 ori doza zilnică la om, pe baza ASC. La femelele de şobolan, nu au existat efecte legate de substanţa activă asupra ovarelor sau ciclurilor estrale, la expuneri de până la 4,7 ori doza zilnică la om, pe baza ASC.

Rezultatele studiilor efectuate la animale cu tigeciclină marcată cu 14C au indicat faptul că tigeciclina este excretată cu uşurinţă în laptele femelelor de şobolan care alăptează. Datorită biodisponibilităţii scăzute a tigeciclinei administrate oral, în cazul nou-născuţilor alăptaţi, expunerea sistemică este mică sau inexistentă ca rezultat al expunerii prin intermediul laptelui matern.

Nu au fost efectuate studii pe întreaga durată a vieţii la animale pentru a se evalua potenţialul carcinogenic al tigeciclinei, dar studiile de genotoxicitate pe termen scurt au fost negative.

În cadrul studiilor la animale, administrarea intravenoasă in bolus a tigeciclinei a fost asociată cu un răspuns histaminic. Aceste efecte s-au observat în cazul expunerilor la doze de 14 şi de 3 ori mai mari decât doza zilnică la om, pe baza valorii ASC la şobolani şi, respectiv, la câini.

În urma administrării tigeciclinei la şobolani nu au fost găsite dovezi care să indice efecte de fotosensibilizare.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Lactoză monohidrat
Acid clorhidric, hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului)

6.2 Incompatibilităţi

Trebuie evitată administrarea simultană cu Tygacil, prin acelaşi tub de perfuzie în Y, a următoarelor substanţe active: amfotericină B, complex lipidic cu amfotericină B, diazepam, esomeprazol, omeprazol şi soluţiile intravenoase care pot provoca o creştere peste 7 a pH-ului.

Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6.

6.3 Perioada de valabilitate

2 ani.

După reconstituire şi diluare în pungă sau alt recipient de perfuzie corespunzător (de exemplu, flacon de sticlă), tigeciclina trebuie utilizată imediat.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 25°C.
Pentru condiţiile de păstrare ale medicamentelor reconstituite, vezi pct. 6.3.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Flacoane de 5 ml, din sticlă transparentă de tip 1, cu dopuri din cauciuc butil de culoare gri şi sigilii presate, detaşabile, din aluminiu. Tygacil este distribuit în ambalaje de câte zece flacoane.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Pulberea liofilizată trebuie reconstituită cu ajutorul a 5,3 ml soluţie injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9 %), soluţie injectabilă de dextroză 50 mg/ml (5 %) sau soluţie injectabilă Ringer lactat pentru a atinge o concentraţie de 10 mg/ml de tigeciclină. Flaconul se va agita uşor, până la dizolvarea medicamentului. După aceea, un volum de 5 ml de soluţie reconstituită va fi imediat extras din flacon şi introdus într-o pungă de 100 ml pentru perfuzie intravenoasă sau alt recipient de perfuzie corespunzător (de exemplu, flacon de sticlă).

Pentru o doză de 100 mg, reconstituiţi conţinutul a două flacoane într-o pungă de 100 ml pentru perfuzie intravenoasă sau alt recipient de perfuzie corespunzător (de exemplu, flacon de sticlă). Notă: Flaconul conţine un surplus de 6 %. Astfel, 5 ml de soluţie reconstituită este echivalentul a 50 mg de substanţă activă. Culoarea soluţiei reconstituite trebuie să fie galben-portocaliu; în caz contrar, soluţia trebuie eliminată. Produsele cu administrare parenterală trebuie inspectate vizual, înainte de administrare, pentru detectarea oricărui conţinut de particule sau modificări de culoare (de exemplu, verde sau neagră).

Tygacil poate fi administrat intravenos printr-o linie de perfuzie destinată doar acestui medicament sau prin intermediul unui tub în Y. În cazul în care este utilizată aceeaşi linie intravenoasă pentru administrarea consecutivă, prin perfuzie, a mai multor substanţe active, linia va trebui spălată înainte şi după perfuzia cu Tygacil, utilizând fie soluţie injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9 %), fie soluţie injectabilă de dextroză 50 mg/ml (5 %). Injecţia trebuie făcută utilizând o soluţie perfuzabilă compatibilă cu tigeciclina şi cu orice alt(e) medicament(e) administrat(e) prin intermediul acestei linii comune (vezi pct. 6.2).

Acest medicament este de unică folosinţă; orice soluţie neutilizată trebuie îndepărtată.

Soluţiile intravenoase compatibile includ: soluţie injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9 %) şi soluţie injectabilă de dextroză 50 mg/ml (5 %) şi soluţie injectabilă Ringer lactat.

În cazul administrării prin intermediul unui tub de perfuzie în Y, compatibilitatea Tygacilului diluat în soluţie injectabilă de clorură de sodiu 0,9 % este demonstrată pentru următoarele medicamente sau soluţii pentru diluare: amikacină, dobutamină, clorhidrat de dopamină, gentamicină, haloperidol, soluţie Ringer lactat, clorhidrat de lidocaină, metoclopramidă, morfină, norepinefrină, piperacilină/tazobactam (formularea cu EDTA), clorură de potasiu, propofol, clorhidrat de ranitidină, teofilinăşi tobramicină.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Wyeth Europa Ltd. Huntercombe Lane South Taplow, Maidenhead Berkshire, SL6 0PH Marea Britanie

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/06/336/001

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: 24 aprilie 2006. Data ultimei reînnoiri: 24 aprilie 2011.

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului http://www.ema.europa.eu/.

ANEXA II

A. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE FABRICAŢIE RESPONSABIL PENTRU ELIBERAREA SERIEI

B. CONDIŢIILE EMITERII AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

A. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE FABRICAŢIE RESPONSABIL PENTRU ELIBERAREA SERIEI

Numele şi adresa fabricantului responsabil cu eliberarea seriei

Wyeth Pharmaceuticals New Lane Havant Hampshire, PO9 2NG Marea Britanie

sau

Wyeth Lederle S.p.A Via Franco Gorgone Z.I. 95100 Catania (CT) Italia

Prospectul tipărit al medicamentului trebuie să precizeze numele şi adresa fabricantului responsabil cu eliberarea seriei respective.

B. CONDIŢIILE EMITERII AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

· CONDIŢII SAU RESTRICŢII PRIVIND FURNIZAREA ŞI UTILIZAREA IMPUSE DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Medicament cu eliberare pe bază de prescripţie medicală.

· CONDIŢII SAU RESTRICŢII CU PRIVIRE LA SIGURANŢA ŞI EFICACITATEA UTILIZĂRII MEDICAMENTULUI

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă (DAPP) trebuie să informeze, prin intermediul unei comunicări directe către profesioniştii din domeniul sănătăţii, toţi potenţialii prescriptori/utilizatori ai Tygacil cu privire la riscurile recente, importante, identificate şi potenţiale ale acestui medicament.

În termen de 1 lună de la Decizia Comisiei, DAPP trebuie să se asigure că toţi profesioniştii din domeniul sănătăţii, potenţiali prescriptori/utilizatori ai Tygacil, sunt invitaţi să participe la un program educaţional (PE) specific, care vizează comunicarea informaţiilor ştiinţifice referitoare la noile modificări în RCP (de exemplu, riscurile recent identificate de suprainfecţie, de lipsă posibilă de eficacitate şi de utilizare în afara indicaţiilor aprobate). Elementele cheie ale PE trebuie să fie aprobate anterior de CHMP. Materialele finale pentru PE trebuie să fie aprobate de către autorităţile naţionale competente în conformitate cu reglementările naţionale.

· ALTE CONDIŢII

DAPP va efectua un Studiu post-autorizare privind siguranţa (SPAS), care vizează descrierea modului în care Tygacil este prescris, monitorizarea suprainfecţiilor şi a rezultatelor tratamentului. În acest scop, DAPP trebuie să efectueze SPAS în conformitate cu un protocol final aprobat de CHMP. Rezultatele vor fi furnizate până în trimestrul 2, 2012.

Sistemul de farmacovigilenţă Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă (DAPP) trebuie să asigure că sistemul de farmacovigilenţă prezentat în modulul 1.8.1 al Autorizaţiei de punere pe piaţă, este implementat şi funcţional înaintea şi în timpul existenţei medicamentului pe piaţă.

Planul de management al riscului

DAPP se angajează să includă activităţile de reducere la minimum a riscurilor identificate mai sus şi SPAS în Planul de Management al Riscului (PMR). Noua versiune a PMR trebuie depusă în termen de 2 săptămâni de la Decizia Comisiei.

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă se angajază să efectueze studiile şi activităţile de farmacovigilenţă suplimentare detaliate în Planul de farmacovigilenţă, conform celor stabilite în versiunea 6.0 a Planului de management al riscului (PMR) prezentată în modulul 1.8.2 al Cererii de autorizare de punere pe piaţă şi orice actualizări ulterioare ale PMR aprobate de CHMP.

În ceea ce priveşte ghidurile CHMP privind Sistemele de management ale riscului pentru medicamentele de uz uman, orice versiune actualizată a PMR trebuie depusă în acelaşi timp cu următorul Raport Periodic Actualizat referitor la Siguranţă (RPAS).

În plus, versiunea actualizată a PMR trebuie depusă:  Când se primesc informaţii noi care pot avea impact asupra Specificaţiei de siguranţă actuale, Planului de farmacovigilenţă sau activităţilor de reducere la minimum a riscului ; În decurs de 60 de zile de la atingerea unui obiectiv important (de farmacovigilenţă sau de reducere la minimum a riscului) ; La cererea Agenţiei Europene a Medicamentului

RPAS-uri

DAPP va continua să depună anual Rapoarte periodice actualizate referitoare la siguranţă, cu excepţia cazurilor în care s-a specificat altfel de către CHMP.

ANEXA III
ETICHETAREA ŞI PROSPECTUL

A. ETICHETAREA

INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR CUTIE EXTERIOARĂ

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Tygacil 50 mg pulbere pentru soluţie perfuzabilă Tigeciclină

2. DECLARAREA SUBSTANŢEI(LOR) ACTIVE

Fiecare flacon conţine tigeciclină 50 mg.

3. LISTA EXCIPIENŢILOR

Fiecare flacon conţine lactoză monohidrat. Ajustarea pH-ului este făcută cu acid clorhidric şi, dacă este necesar, cu hidroxid de sodiu.

4. FORMA FARMACEUTICĂŞI CONŢINUTUL

pulbere pentru soluţie perfuzabilă 10 flacoane

5. MODUL ŞI CALEA (CĂILE) DE ADMINISTRARE

A se citi prospectul înainte de utilizare, pentru indicaţii privind reconstituirea şi diluarea. Pentru utilizare intravenoasă, după reconstituire şi diluare.

6. ATENŢIONARE SPECIALĂ PRIVIND FAPTUL CĂ MEDICAMENTUL NU TREBUIE PĂSTRAT LA ÎNDEMÂNA ŞI VEDEREA COPIILOR

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

ALTĂ(E) ATENŢIONARE(ĂRI) SPECIALĂ(E), DACĂ ESTE(SUNT) NECESARĂ(E)

DATA DE EXPIRARE

EXP

CONDIŢII SPECIALE DE PĂSTRARE

PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL

NUMELE ŞI ADRESA DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

A se păstra la temperaturi sub 25°C.

Wyeth Europa Ltd. Huntercombe Lane South Taplow, Maidenhead Berkshire, SL6 0PH Marea Britanie

12. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/06/336/001

13. SERIA DE FABRICAŢIE

Lot

14. CLASIFICARE GENERALĂ PRIVIND MODUL DE ELIBERARE

Medicament eliberat pe bază de prescripţie medicală.

INSTRUCŢIUNI DE UTILIZARE

INFORMAŢII ÎN BRAILLE

Justificare acceptată pentru neincluderea informaţiei în Braille

MINIMUM DE INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJELE PRIMARE MICI

ETICHETA FLACONULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI ŞI CALEA (CĂILE) DE ADMINISTRARE

Tygacil 50 mg pulbere pentru perfuzie Tigeciclină Numai pentru utilizare i.v.

MODUL DE ADMINISTRARE

DATA DE EXPIRARE

EXP

4. SERIA DE FABRICAŢIE

Lot

CONŢINUTUL PE MASĂ, VOLUM SAU UNITATEA DE DOZĂ

ALTE INFORMAŢII

B. PROSPECTUL

PROSPECT: INFORMAŢII PENTRU UTILIZATOR

Tygacil 50 mg pulbere pentru soluţie perfuzabilă tigeciclină

Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a vi se administra acest medicament.

- Păstraţi acest prospect. S-ar putea fie necesar să-l recitiţi.

- Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

- Acest medicament a fost prescris pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor persoane. Le poate face rău, chiar dacă au aceleaşi simptome cu ale dumneavoastră.

- Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect, rugăm să-i spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.

În acest prospect găsiţi:

1.      Ce este Tygacil şi pentru ce se utilizează

2.      Înainte să vi se administreze Tygacil

3.      Cum este administrat Tygacil

4.      Reacţii adverse posibile

5.      Cum se păstrează Tygacil

6.      Informaţii suplimentare

1. CE ESTE TYGACIL ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ

Tygacil este un antibiotic din grupul glicilciclinelor, care acţionează prin oprirea creşterii bacteriilor care produc infecţiile.

Medicul dvs. v-a prescris Tygacil deoarece aveţi unul din următoarele tipuri de infecţii grave:  Infecţie complicată a pielii şi ţesuturilor moi (ţesuturilor de sub piele) Tygacil nu este indicat pentru tratarea infecţiilor piciorului diabetic.  Infecţie complicată în abdomen

Tygacil trebuie utilizat numai în situaţiile în care se cunoaşte sau se suspectează că alte antibiotice alternative nu sunt adecvate.

2. ÎNAINTE SĂ VI SE ADMINISTREZE TYGACIL

Nu utilizaţi Tygacil

· Dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la tigeciclină, substanţa activă a Tygacil. În cazul în care sunteţi alergic la antibioticele din clasa tetraciclinelor (de exemplu, minociclina, doxiciclina, etc.), aţi putea fi alergic la tigeciclină.

Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Tygacil

· Spuneţi imediat medicului dumneavoastră dacă prezentaţi simptomele unei reacţii alergice.  Spuneţi imediat medicului dumneavoastră dacă prezentaţi durere abdominală severă, greaţă şi vărsături. Acestea pot reprezenta simptome de pancreatită acută.

· Înainte de a vi se administra Tygacil, spuneţi medicului dumneavoastră dacă suferiţi de diaree. Dacă faceţi diaree în timpul tratamentului sau după încheierea acestuia, spuneţi imediat acest lucru medicului dumneavoastră. Nu luaţi niciun medicament împotriva diareei fără să îl întrebaţi mai întâi pe medicul dumneavoastră.

· Spuneţi medicului dumneavoastră dacă aveţi sau aţi avut orice reacţii adverse datorate antibioticelor din clasa tetraciclinelor (de exemplu, sensibilizarea pielii la lumina solară, pătarea dinţilor aflaţi în dezvoltare şi modificarea rezultatelor anumitor analize de laborator, care au ca scop măsurarea capacităţii de coagulare a sângelui).

· În anumite infecţii severe, medicul dvs. poate lua în considerare utilizarea Tygacilului în asociere cu alte antibiotice.

· Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră dacă luaţi anumite medicamente (numite anticoagulante) care au ca scop evitarea unei coagulări în exces a sângelui (vezi, de asemenea, paragraful „Utilizarea altor medicamente” din acest prospect).

· Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră dacă luaţi pilule contraceptive, deoarece este posibil să aveţi nevoie de o metodă suplimentară de contracepţie pe durata tratamentului cu Tygacil (vezi, de asemenea, paragraful „Utilizarea altor medicamente” din acest prospect).

· Spuneţi medicului dvs. dacă aveţi sau aţi avut probleme cu ficatul. În funcţie de starea ficatului, medicul ar putea reduce doza pentru a evita potenţialele reacţii adverse.

· În timp ce antibioticele incluzând Tygacilul combat anumite bacterii, alte bacterii şi fungi ar putea continua să se dezvolte. Acest fenomen este denumit creştere excesivă. Medicul dvs. va monitoriza pentru a detecta orice infecţii potenţiale şi pentru a vă trata, dacă este necesar.

· Utilizarea Tygacil nu este recomandată la copii şi adolescenţi (cu vârsta sub 18 ani). La copiii cu vârsta sub 8 ani, tigeciclina poate provoca defecte permanente ale danturii, precum pătarea dinţilor aflaţi în dezvoltare.

· Dacă vi se administrează Tygacil, medicul dumneavoastră vă va monitoriza îndeaproape pentru identificarea precoce a apariţiei unei alte infecţii. Dacă va apărea o altă infecţie, medicul dumneavoastră vă poate prescrie un alt antibiotic.

Utilizarea altor medicamente

Întotdeauna spuneţi medicului dumneavoastră dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.

Tygacil poate prelungi timpii anumitor teste care măsoară capacitatea de coagulare a sângelui. Este important să spuneţi medicului dvs. dacă luaţi medicamente destinate evitării coagulării excesive a sângelui. Într-un asemenea caz, medicul dvs. va monitoriza îndeaproape.

Tygacil poate interacţiona cu pilulele contraceptive (pilule pentru controlul naşterilor). Discutaţi cu medicul dvs. în privinţa necesităţii unei metode suplimentare de contracepţie, pe durata tratamentului cu Tygacil.

Sarcina şi alăptarea

Tygacil poate dăuna fătului. Dacă sunteţi însărcinată sau intenţionaţi să rămâneţi însărcinată, discutaţi cu medicul dvs. înainte de a vi se administra Tygacil.

Nu se cunoaşte dacă Tygacil trece în laptele matern, la om. Adresaţi-vă medicului dumneavoastră pentru recomandări înainte de a vă alăpta copilul.

Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor

Tygacil poate determina apariţia de reacţii adverse cum este ameţeala. Aceasta poate afecta capacitatea dvs. de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

3. CUM ESTE ADMINISTRAT TYGACIL

Tygacil vă va fi administrat de către un medic sau o asistentă medicală.

Doza iniţială recomandată este de 100 mg, urmată de 50 mg la fiecare 12 ore. Doza este administrată pe cale intravenoasă (direct în circuitul sanguin), pe o perioadă de 30 până la 60 de minute.

Un ciclu de tratament durează, de obicei, între 5 şi 14 zile. Medicul dvs. va decide durata tratamentului.

Dacă vi se administrează mai mult decât trebuie din Tygacil

Dacă vă îngrijorează faptul că este posibil să vi se fi administrat o doză prea mare de Tygacil, discutaţi imediat cu medicul dvs. sau asistenta medicală.

Dacă aţi omis o doză de Tygacil

Dacă vă îngrijorează faptul că este posibil să fi omis o doză, discutaţi imediat cu medicul dvs. sau asistenta medicală.

4. REACŢII ADVERSE POSIBILE

Ca toate medicamentele, Tygacil poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

Frecvenţa prezentată mai jos pentru posibilele reacţii adverse este definită utilizând următoarea convenţie:
foarte frecvente (afectează mai mult de 1 utilizator din 10)
frecvente (afectează între 1 şi 10 utilizatori din 100)
mai puţin frecvente (afectează între 1 şi 10 utilizatori din 1000)
rare (afectează între 1 şi 10 utilizatori din 10000)
foarte rare (afectează mai puţin de 1 utilizator din 10000)
cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)

Reacţiile adverse foarte frecvente sunt:  Greaţă, vărsături, diaree

Reacţiile adverse frecvente sunt:  Abcese (acumulare de puroi), infecţii ; Rezultate de laborator indicând scăderea capacităţii de coagulare a sângelui ; Ameţeală; Iritaţia venei, produsă de injecţie, incluzând durere, inflamaţie, tumefiere şi coagulare ; Durere abdominală, dispepsie (durere de stomac şi indigestie), anorexie (pierderea apetitului alimentar) ; Creşterea enzimelor hepatice, hiperbilirubinemie (excesul de pigment biliar în sânge) ; Prurit (mâncărime), erupţi; Dureri de cap; Creşterea amilazei, care este o enzimă aflată în glandele salivare şi pancreas, creşterea azotului ureic din sânge ; Pneumonie ; Concentraţii scăzute ale zahărului în sânge

Reacţiile adverse mai puţin frecvente sunt:  Sepsis (infecţie gravă în corp şi în curentul sanguin)/şoc septic (stare medicală gravă, care poate conduce la insuficienţa mai multor organe şi deces, ca rezultat al sepsisului) ; Scăderea nivelurilor proteinelor din sânge ; Pancreatită acută (inflamarea pancreasului, care poate duce la durere abdominală severă, greaţă şi vărsături) ; Icter, inflamaţia ficatului ;Reacţie la locul de injectare (durere, înroşire, inflamaţie)

Reacţii adverse cu frecvenţă necunoscută sunt:  Reacţii anafilactice/anafilactoide (care pot varia de la uşoare la severe, incluzând o reacţie alergică bruscă, generalizată, care poate conduce la instalarea unei stări de şoc care poate pune viaţa în pericol [de exemplu, dificultăţi de respiraţie, scăderea marcată a tensiunii arteriale, puls rapid]) ; Scăderea numărului plachetelor sanguine (ceea ce poate conduce la o tendinţă crescută de sângerare şi la formarea de vânătăi/hematoame) Insuficienţă hepatică ;Erupţii trecătoare pe piele, care pot duce la apariţia de vezicule pe o suprafaţă extinsăşi ;exfolierea pielii (sindrom Stevens-Johnson)

Colita pseudomembranoasă poate apărea în cazul majorităţii antibioticelor, inclusiv Tygacil. Aceasta constă în diaree severă, persistentă sau cu conţinut de sânge, asociată cu durere abdominală sau febră, care pot fi un semn de inflamaţie gravă a intestinului, putând apărea în timpul tratamentului sau după întreruperea acestuia.

Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.

5. CUM SE PĂSTREAZĂ TYGACIL

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

A se păstra la temperaturi sub 25˚C.

Nu utilizaţi Tygacil după data de expirare înscrisă pe flacon.

Păstrarea după preparare

După ce pulberea a fost transformată în soluţie şi a fost diluată pentru a fi gata de utilizare, trebuie să vă fie administrată aproape imediat.

6. INFORMAŢII SUPLIMENTARE

Ce conţine Tygacil

Substanţa activă este tigeciclina. Fiecare flacon conţine tigeciclină 50 mg.

Celelalte componente sunt lactoză monohidrat, acid clorhidric şi hidroxid de sodiu.

Cum arată Tygacil şi conţinutul ambalajului

Tygacil este furnizat sub formă de pulbere pentru soluţie perfuzabilă în flacoane şi, înainte de diluare, are aspect de pulbere sau aglomerat de culoare portocalie. Aceste flacoane sunt distribuite către spitale în ambalaje de câte zece. Pulberea trebuie amestecată în flacon cu ajutorul unei mici cantităţi de soluţie. Flaconul va fi agitat uşor, până la dizolvarea medicamentului. După aceea, soluţia va fi imediat retrasă din flacon şi introdusă într-o pungă de 100 ml pentru perfuzie intravenoasă sau alt recipient de perfuzie corespunzător, în spital.

După dizolvare, culoarea soluţiei de Tygacil trebuie să fie galben-portocaliu; în caz contrar, soluţia trebuie aruncată.

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă:

Wyeth Europa Ltd. Huntercombe Lane South Taplow, Maidenhead Berkshire, SL6 0PH Marea Britanie

Fabricantul:

Wyeth Pharmaceuticals New Lane Havant Hampshire PO9 2NG Marea Britanie

sau

Wyeth Lederle S.p.A Via Franco Gorgone Z.I. 95100 Catania (CT) Italia

Pentru orice informaţii despre acest medicament, rugăm să contactaţi reprezentanţii locali ai deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă.

België/Belgique/Belgien Luxembourg/Luxemburg

Pfizer S.A. / N.V.
Tél/Tel: +32 (0)2 554 62 11

България/Eesti/Latvija/Lietuva/ Slovenija

Wyeth Whitehall Export GmbH Teл/Tel/Tãlr:+43 1 89 1140

Česká Republika

Pfizer s.r.o.
Tel: +420-283-004-111

Danmark

Pfizer ApS
Tlf: +45 44 201 100

Deutschland

Pfizer Pharma GmbH Tel: +49 (0)30 550055-51000

Ελλάδα

Pfizer Hellas A.E. Τηλ.: +30 210 6785 800

Magyarország

Pfizer Kft.
Tel: +36 1 488 3700

Malta

Vivian Corporation Ltd. Tel: +35621 344610

Nederland

Wyeth Pharmaceuticals B.V. Tel: +31 23 567 2567

Norge

Pfizer AS Tlf: +47 67 526 100

Österreich

Pfizer Corporation Austria Ges.m.b.H. Tel: +43 (0)1 521 15-0

Polska

Pfizer Polska Sp. z o.o., Tel.: +48 22 335 61 00

España

Pfizer, S.A. Télf:+34914909900

France

Pfizer Tél +33 1 58 07 34 40

Ireland

Wyeth Pharmaceuticals Tel: +353 1 449 3500

Ísland

Icepharma hf Tel: +354 540 8000

Italia

Wyeth Lederle S.p.A. Tel: +39 06 927151

Kύπρος

Wyeth Hellas (Cyprus Branch) AEBE Thl: +357 22 817690

Portugal

Laboratórios Pfizer, Lda. Tel: (+351) 21 423 55 00

România

Pfizer Romania S.R.L Tel: +40 (0) 21 207 28 00

Slovenská Republika

Pfizer Luxembourg SARL, organizačná zložka Tel: + 421 2 3355 5500

Suomi/Finland

Pfizer Oy Puh/Tel: +358 (0)9 430 040

Sverige

Pfizer AB Tel: +46 (0)8 550 520 00

United Kingdom

Wyeth Pharmaceuticals Tel: +44 1628 415330

Acest prospect a fost aprobat în {LL/AAAA}.

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului: http://www.ema.europa.eu/

Următoarele informaţii sunt destinate numai medicilor şi personalului medical:

Instrucţiuni privind utilizarea şi manipularea (vezi, de asemenea, 3. CUM ESTE ADMINISTRAT TYGACIL, din acest prospect)

Pulberea liofilizată trebuie reconstituită cu ajutorul a 5,3 ml soluţie injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9 %), soluţie injectabilă de dextroză 50 mg/ml (5 %) sau soluţie injectabilă Ringer lactat pentru a atinge o concentraţie de 10 mg/ml de tigeciclină. Flaconul se va agita uşor, până la dizolvarea substanţei active. După aceea, un volum de 5 ml de soluţie reconstituită va fi imediat extras din flacon şi introdus într-o pungă de 100 ml pentru perfuzie intravenoasă sau alt recipient de perfuzie corespunzător (de exemplu, flacon de sticlă).

Pentru o doză de 100 mg, reconstituiţi conţinutul a două flacoane într-o pungă de 100 ml pentru perfuzie intravenoasă sau alt recipient de perfuzie corespunzător (de exemplu, flacon de sticlă).

Notă: Flaconul conţine un surplus de 6 %. Astfel, 5 ml de soluţie reconstituită este echivalentul a 50 mg de substanţă activă. Culoarea soluţiei reconstituite trebuie să fie galben-portocaliu; în caz contrar, soluţia trebuie eliminată. Produsele cu administrare parenterală trebuie inspectate vizual, înainte de administrare, pentru detectarea oricărui conţinut de particule sau modificări de culoare (de exemplu, verde sau neagră).

Tygacil poate fi administrat intravenos printr-o linie de perfuzie destinată doar acestui medicament sau prin intermediul unui tub în Y. În cazul în care este utilizată aceeaşi linie intravenoasă pentru administrarea consecutivă, prin perfuzie, a mai multor substanţe active, linia va trebui spălată înainte şi după perfuzia cu Tygacil, utilizând fie soluţie injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9 %), fie soluţie injectabilă de dextroză 50 mg/ml (5 %). Injecţia trebuie făcută utilizând o soluţie perfuzabilă compatibilă cu tigeciclina şi cu orice alt(e) medicament(e) administrat(e) prin intermediul acestei linii comune.

Soluţiile intravenoase compatibile includ: soluţie injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9 %) şi soluţie injectabilă de dextroză 50 mg/ml (5 %) şi soluţie injectabilă Ringer lactat.

În cazul administrării prin intermediul unui tub de perfuzie în Y, compatibilitatea Tygacilului diluat în soluţie injectabilă de clorură de sodiu 0,9 % este demonstrată pentru următoarele medicamente sau soluţii pentru diluare: amikacină, dobutamină, clorhidrat de dopamină, gentamicină, haloperidol, soluţie Ringer lactat, clorhidrat de lidocaină, metoclopramidă, morfină, norepinefrină, piperacilină/tazobactam (formularea cu EDTA), clorură de potasiu, propofol, clorhidrat de ranitidină, teofilinăşi tobramicină.

Tygacil nu trebuie amestecat cu alte medicamente pentru care nu sunt disponibile date privind compatibilitatea.

După reconstituirea şi diluare în pungă sau alt recipient de perfuzie corespunzător (de exemplu, flacon de sticlă), tigeciclina trebuie utilizată imediat.

De unică folosinţă, orice soluţie neutilizată trebuie îndepărtată.

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
PREMIERĂ ÎN MEDICINA ROMÂNEASCĂ – ÎNGRIJIREA PICIORULUI DIABETIC - Prima promoție de formatori în domeniul Podiatriei, gata să pregătească specialiști în podiatrie în România- „Mi s-a amputat piciorul”, „Pentru a vă salva piciorul trebuie să vă amputăm degetele” – de câte ori am auzit aceste cuvinte în asociere cu diabetul zaharat?!
Diabetul zaharat un inamic invizibil de temut datorita afecţiunilor asociate Îndeamnă-i pe cei dragi să efectueze analizele periodice, să adopte un stil de viaţă echilibrat.
Diabetul zaharat - problemă de sănătate publică prioritară! Diabetul zaharat înregistrează o creştere epidemică a numărului de cazuri în România. Cum afecţiunea are implicaţii serioase din perspectiva suferinței persoanelor afectate asupra sistemului sanitar şi financiar, atât prin costurile aferente îngrijirii medicale, cât şi prin resursele necesare...
Diabetul zaharat de tip 2 este boala secolului 21 Diabetul zaharat de tip 2 este o problemă majoră de sănătate publică, cu o incidență de peste 400 de milioane de pacienți la nivel global, estimându-se o creștere de 50% în următorii 15-20 de ani.
Diabetul zaharat nu doare, complicațiile însă dor Pentru persoanele cu diabet zaharat, neuropatia diabetică, cea mai frecventă complicație severă și chiar invalidantă, poate fi considerată o altă boală. Neuropatia diabetică are consecințe grave asupra sănătății, de multe ori ireversibile, astfel că se impune o abordare intensă a acestei problematici...
Diabetul zaharat nu doare, complicațiile însă dor Pentru persoanele cu diabet zaharat, neuropatia diabetică, cea mai frecventă complicație severă și chiar invalidantă, poate fi considerată o altă boală. Neuropatia diabetică are consecințe grave asupra sănătății, de multe ori ireversibile, astfel că se impune o abordare intensă a acestei problematici...