Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

VIRAFERON 5milioane UI/ml
 
Denumire VIRAFERON 5milioane UI/ml
Descriere Hepatită cronică B: Tratamentul pacienţilor adulţi cu hepatită cronică B asociată cu dovezi de replicare a virusului hepatitic B (prezenţa ADN-VHB şi a AgHBe), valori crescute ale alanin aminotransferazei (ALT) şi inflamaţie hepatică activăşi/sau fibroză dovedită histologic.

Hepatită cronică C:

Adulţi:

Viraferon este indicat în tratamentul pacienţilor adulţi cu hepatită cronică C, care prezintă valori crescute ale transaminazelor, fără decompensare hepatică şi care sunt pozitivi pentru ARN-VHC seric sau anticorpi anti-VHC (vezi pct. 4.4).
Denumire comuna internationala INTERFERONUM ALFA 2B
Actiune terapeutica IMUNOSTIMULANTE INTERFERONI
Prescriptie P-RF/R
Forma farmaceutica Pulbere si solvent pentru solutie injectabila
Concentratia 5milioane UI/ml
Ambalaj Cutie x 1 flac. x 24mg pulb. + 1 fiola solv. + 1 set de administare
Valabilitate ambalaj 3 ani
Cod ATC L03AB05
Firma - Tara producatoare SP (BRINNY) COMPANY - IRLANDA
Autorizatie de punere pe piata SCHERING PLOUGH EUROPE - BELGIA

Ai un comentariu sau o intrebare despre VIRAFERON 5milioane UI/ml ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



>> VIRAFERON 10milioane UI/ml Pulbere si solvent pentru solutie injectabila, 10milioane UI/ml >> VIRAFERON 10milioane UI/ml Solutie injectabila, 10milioane UI/ml >> VIRAFERON 10milioane UI/ml Pulbere si solvent pentru solutie injectabila, 10milioane UI/ml >> VIRAFERON 10milioane UI/ml Solutie injectabila, 10milioane UI/ml >> VIRAFERON 18 milioane UI/3ml Solutie injectabila, 18 milioane UI/3ml >> VIRAFERON 18milioane UI SOL. INJ. PEN MULTIDOZA, 18milioane UI >> VIRAFERON 1milionUI/ml Pulbere si solvent pentru solutie injectabila, 1milionUI/ml >> VIRAFERON 25milioane UI/2,5ml Solutie injectabila, 25milioane UI/2,5ml >> VIRAFERON 3milioane UI/0,5ml Solutie injectabila, 3milioane UI/0,5ml >> VIRAFERON 3milioane UI/ml Pulbere si solvent pentru solutie injectabila, 3milioane UI/ml
Prospect si alte informatii despre VIRAFERON 5milioane UI/ml, pulbere si solvent pentru solutie injectabila       

 

ANEXA I REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Viraferon 1 milion UI/ml pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂŞI CANTITATIVĂ

Un flacon cu pulbere conţine interferon alfa-2b produs de E.coli prin tehnologia ADN recombinant 1 milion UI. După reconstituire, 1 ml conţine interferon alfa-2b 1 milion UI.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă

Pulberea este de culoare albă până la crem. Solventul este limpede şi incolor.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Hepatită cronică B: Tratamentul pacienţilor adulţi cu hepatită cronică B asociată cu dovezi de replicare a virusului hepatitic B (prezenţa ADN-VHB şi a AgHBe), valori crescute ale alanin aminotransferazei (ALT) şi inflamaţie hepatică activăşi/sau fibroză dovedită histologic.

Hepatită cronică C:

Adulţi:

Viraferon este indicat în tratamentul pacienţilor adulţi cu hepatită cronică C, care prezintă valori crescute ale transaminazelor, fără decompensare hepaticăşi care sunt pozitivi pentru ARN-VHC seric sau anticorpi anti-VHC (vezi pct. 4.4).

Pentru această indicaţie cea mai bună utilizare a Viraferon este în asociere cu ribavirina.

Copii şi adolescenţi:

Viraferon este indicat, în asociere cu ribavirina în tratamentul copiilor şi adolescenţilor cu vârsta de 3 ani şi peste cu hepatită cronică C, netrataţi anterior, fără decompensare hepaticăşi care au ARNVHC seric pozitiv. Decizia de tratament trebuie luată pentru fiecare caz în parte, luând în considerare orice dovadă de progresie a bolii cum ar fi inflamaţia hepaticăşi fibroza la fel ca şi factorii prognostici de răspuns, genotipul VHC şi încărcătura virală. Beneficiul aşteptat al tratamentului trebuie evaluat faţă de profilul de siguranţă observat la subiecţii pediatrici în studiile clinice (vezi pct. 4.4, 4.8 şi 5.1).

4.2 Doze şi mod de administrare

Tratamentul trebuie iniţiat de către un medic cu experienţă în managementul afecţiunii respective.

Nu toate formele de prezentare şi concentraţiile sunt potrivite pentru anumite indicaţii. Trebuie să se selecteze forma de prezentare şi concentraţia potrivită.

Dacă apar reacţii adverse în cursul tratamentului cu Viraferon pentru oricare indicaţie, dozajul trebuie modificat sau terapia va fi întreruptă temporar, până la remiterea reacţiilor adverse. Dacă în urma ajustării corespunzătoare a dozei se dezvoltă o intoleranţă persistentă sau recurentă sau dacă boala progresează, tratamentul cu Viraferon trebuie întrerupt. Medicul va decide dacă în cazul schemelor de tratament de întreţinere cu injecţii subcutanate pacientul îşi poate autoadministra doza.

Hepatita cronică B: Doza recomandată este cuprinsă în intervalul 5 până la 10 milioane UI, administrată subcutanat, de trei ori pe săptămână (o dată la două zile), timp de 4 până la 6 luni.

Doza administrată trebuie scăzută cu 50 % în cazul în care se semnalează apariţia unor tulburări hematologice (celule sanguine albe < 1500/mm3, granulocite < 1000/mm3, trombocite < 100.000/mm3). Tratamentul trebuie întrerupt în cazul apariţiei leucopeniei severe (< 1200/mm3), a neutropeniei severe (< 750/mm3) sau a trombocitopeniei severe (< 70.000/mm3).

Pentru toţi pacienţii, în cazul în care, după 3 – 4 luni de tratament (cu doza maximă tolerată), nu se observă o îmbunătăţire a valorilor ADN-VHB seric, tratamentul cu Viraferon trebuie întrerupt.

Hepatita cronică C: Viraferon se administrează subcutanat în doza recomandată de 3 milioane UI, de trei ori pe săptămână (o dată la două zile) la adulţi, atât în monoterapie, cât şi în asociere cu ribavirina.

Copii cu vârsta de 3 ani şi peste şi adolescenţi: Se administrează subcutanat interferon alfa-2b 3 milioane UI/m2 de trei ori pe săptămână (o dată la două zile) în asociere cu ribavirină, capsule sau soluţie orală administrată oral, divizată în 2 prize zilnice, în timpul meselor (dimineaţa şi seara).

(Vezi RCP pentru ribavirină capsule pentru dozele de ribavirină capsule şi ghidurile de modificare pentru terapia asociată. Pentru pacienţii pediatrici cu greutate < 47 kg sau care nu pot înghiţi capsule, vezi RCP pentru ribavirină soluţie orală).

Pacienţi cu recădere (adulţi): Viraferon se administrează în asociere cu ribavirina.

Pe baza rezultatelor studiilor clinice, în cadrul cărora sunt disponibile date pentru 6 luni de tratament, se recomandă ca pacienţii să fie trataţi cu Viraferon în asociere cu ribavirină timp de 6 luni.

Pacienţi netrataţi anterior: Adulţi: Eficacitatea Viraferon este crescută dacă se administrează în asociere cu ribavirina. Viraferon trebuie administrat în monoterapie, în special în caz de intoleranţă sau contraindicaţie la ribavirină.

Viraferon în asociere cu ribavirina: Pe baza rezultatelor studiilor clinice în cadrul cărora sunt disponibile date pentru 12 luni de tratament, se recomandă ca pacienţii să fie trataţi cu Viraferon în asociere cu ribavirină, timp de cel puţin 6 luni.

Tratamentul trebuie continuat pe o perioadă de încă 6 luni (adică în total 12 luni) la pacienţii care prezintă ARN-VHC negativ la 6 luni, genotip viral 1 (determinat într-o probă prelevată anterior tratamentului) şi o încărcătură virală ridicată anterior tratamentului.

În vederea extinderii tratamentului la 12 luni, trebuie să se ia în considerare şi alţi factori de prognostic negativ (vârsta > 40 ani, sexul masculin, fibroza în punţi).

În timpul studiilor clinice, pacienţii care nu au obţinut un răspuns virusologic după 6 luni de tratament (ARN-VHC sub limita inferioară de detecţie) nu au obţinut răspuns virusologic susţinut (ARN-VHC sub limita inferioară de detecţie la şase luni de la întreruperea tratamentului).

Viraferon administrat în monoterapie: Durata optimă a monoterapiei cu Viraferon nu a fost deocamdată stabilită definitiv; se recomandă însă ca tratamentul să aibă o durată cuprinsă între 12 - 18 luni.

Se recomandă ca pacienţii să fie trataţi cu Viraferon administrat în monoterapie timp de cel puţin 3

4 luni, moment în care trebuie să se determine statusul ARN-VHC. Tratamentul trebuie continuat de către pacienţii care prezintă ARN-VHC negativ.

Copii şi adolescenţi: Eficacitatea şi siguranţa Viraferon în asociere cu ribavirina s-au studiat la copii şi adolescenţi cu hepatită cronică C, netrataţi anterior.

Genotip 1: Durata recomandată a tratamentului este 1 an. Pacienţii la care nu se observă răspuns virusologic la 12 săptămâni este foarte puţin probabil să prezinte răspuns virusologic susţinut (valoare predictivă negativă 96 %). Răspunsul virusologic este definit ca absenţa ARN-VHC detectabil în săptămâna 12. La aceşti pacienţi, tratamentul trebuie întrerupt. Genotip 2/3: Durata recomandată a tratamentului este de 24 săptămâni.

Răspunsurile virusologice după 1 an de tratament şi 6 luni de urmărire au fost 36 % pentru genotipul 1 şi 81 % pentru genotipul 2/3/4.

Viraferon poate fi administrat utilizând seringi din sticlă sau din plastic.

4.3 Contraindicaţii

-Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi. -Antecedente de afecţiuni cardiace severe pre-existente, de exemplu insuficienţă cardiacă congestivă necontrolată, infarct miocardic recent, tulburări de ritm cardiac severe.

- Disfuncţie renală sau hepatică severă; inclusiv cea produsă de metastaze.

-Epilepsie şi/sau afectare funcţională a sistemului nervos central (SNC) (vezi pct. 4.4). -Hepatită cronică cu ciroză decompensată.

-

Hepatită cronică la pacienţi care sunt sau au fost trataţi recent cu medicamente imunosupresoare, excluzând întreruperea recentă a corticosteroizilor.

-

Hepatită autoimună; o boală autoimună în antecedente; sau pacienţi cu transplant cu tratament imunosupresor.

- Afecţiune tiroidiană pre-existentă, dacă aceasta nu poate fi controlată prin tratament convenţional.

Copii şi adolescenţi:

- Existenţa sau antecedente de boală psihică severă, în special depresie severă, ideaţie suicidală sau tentativă de suicid.

Tratament asociat cu ribavirină: Vezi de asemenea RCP pentru ribavirină, în cazul în care interferon alfa-2b se administrează în asociere cu ribavirina la pacienţi cu hepatită cronică C.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Pentru toţi pacienţii:

Afecţiuni psihice şi ale sistemului nervos central (SNC): În cursul tratamentului cu Viraferon şi chiar după întreruperea tratamentului mai ales în perioada de urmărire de 6 luni, la unii pacienţi s-au observat efecte severe la nivelul SNC, în special depresie, ideaţie suicidalăşi tentativă de suicid. Ideaţia suicidală sau tentativele de suicid s-au raportat mai frecvent la copii şi adolescenţi comparativ cu pacienţii adulţi (2,4 % comparativ cu 1 %) în timpul tratamentului cu asociaţia Viraferon şi ribavirinăşi a celor 6 luni de urmărire. Similar pacienţilor adulţi, copiii şi adolescenţii au prezentat şi alte reacţii adverse psihice (de exemplu depresie, labilitate emoţionalăşi somnolenţă). Alte efecte la nivelul SNC, incluzând comportament agresiv (uneori îndreptat împotriva altora), stare de confuzie sau alterare a statusului mental au fost observate cu interferoni alfa. Pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie pentru orice semne sau simptome de tulburări psihice. Dacă apar astfel de simptome, medicul care a prescris tratamentul trebuie să aibă în vedere gravitatea potenţială a acestor reacţii adverse, precum şi necesitatea instituirii unor măsuri terapeutice adecvate. Dacă simptomele persistă sau se agravează sau se semnalează ideaţie suicidală, se întrerupe administrarea Viraferon, iar pacientul trebuie urmărit şi tratat psihiatric dacă este nevoie.

Pacienţi cu afecţiuni psihice severe existente sau în antecedente:

Dacă tratamentul cu interferon alfa-2b este considerat necesar la pacienţi adulţi cu afecţiuni psihice severe existente sau în antecedente, acesta poate fi iniţiat numai după un diagnostic individualizat corespunzător şi un tratament adecvat al bolii psihice. Utilizarea interferon alfa-2b la copii şi adolescenţi cu afecţiuni psihice severe existente sau în antecedente este contraindicată (vezi pct. 4.3).

Reacţiile de hipersensibilitate acută (de exemplu urticarie, angioedem, constricţie bronşică, anafilaxie) la interferon alfa-2b s-au constatat rar în timpul tratamentului cu Viraferon. Dacă apare o astfel de reacţie, administrarea acestui medicament trebuie întreruptăşi se va institui imediat o terapie medicală adecvată. Erupţiile cutanate temporare nu necesită întreruperea tratamentului.

Reacţiile adverse moderate-severe pot impune modificarea schemei de tratament a pacientului sau, în unele cazuri, întreruperea tratamentului cu Viraferon. Orice pacient care dezvoltă disfuncţii hepatice în timpul tratamentului cu Viraferon trebuie monitorizat cu atenţie, iar tratamentul se întrerupe dacă se constată o evoluţie a semnelor şi a simptomelor bolii.

Hipotensiunea arterială poate să apară în cursul tratamentului cu Viraferon sau în timp de până la două zile post-tratament şi poate necesita tratament de susţinere.

La pacienţii trataţi cu Viraferon, trebuie să se menţină o hidratare adecvată, întrucât unii dintre pacienţi prezintă hipotensiune arterială determinată de depleţie lichidiană. Poate fi necesară reechilibrarea hidrică.

Deoarece febra poate fi asociată cu sindromul asemănător gripei, semnalat în mod curent în timpul tratamentului cu interferon, trebuie eliminate alte posibile cauze ale febrei persistente.

Viraferon se va utiliza cu precauţie la pacienţii debilitaţi, cum ar fi cei cu antecedente de boli pulmonare (de exemplu, bronhopneumopatie obstructivă cronică) sau diabet zaharat cu predispoziţie la cetoacidoză. Totodată, este necesară prudenţă la pacienţii care prezintă tulburări de coagulare (de exemplu tromboflebită, embolie pulmonară) sau mielosupresie severă.

La pacienţii trataţi cu interferon alfa, inclusiv la cei trataţi cu Viraferon, s-au raportat rar apariţia de infiltrate pulmonare, pneumonita şi pneumonia, ocazional letale. Nu s-a putut stabili o etiologie certă. Aceste simptome au fost semnalate mai frecvent când shosaikoto, un medicament chinezesc pe bază de plante, s-a administrat concomitent cu interferon alfa (vezi pct. 4.5). La pacienţii care prezintă febră, tuse, dispnee sau alte simptome respiratorii, trebuie să se efectueze radiografii pulmonare. Dacă radiografia arată prezenţa infiltratelor pulmonare sau dacă există date privind afectarea funcţionării plămânilor, pacientul trebuie monitorizat cu atenţie, iar dacă este cazul, tratamentul cu interferon alfa trebuie întrerupt. Deşi s-au semnalat mai frecvent la pacienţii cu hepatită cronică C, trataţi cu interferon alfa, acestea s-au observat şi la pacienţii cu afecţiuni oncologice, trataţi cu interferon alfa. Întreruperea promptă a administrării interferonului alfa şi tratamentul cu corticosteroizi par să se asocieze rezolvării evenimentelor adverse pulmonare.

Rareori, după tratamentul cu interferoni alfa s-au raportat evenimente adverse oculare (vezi pct. 4.8), incluzând hemoragii retiniene, exsudate moi vătuite şi obstrucţie de arteră sau venă retiniană. Înainte de iniţierea tratamentului la toţi pacienţii trebuie efectuat un examen oftalmologic. Toţi pacienţii care acuză modificarea acuităţii vizuale sau a câmpului vizual sau care prezintă alte simptome de natură oftalmologică în timpul tratamentului cu Viraferon trebuie să efectueze imediat un examen oftalmologic complet. În timpul tratamentului cu Viraferon se recomandă controlul periodic al vederii, mai ales la pacienţii care prezintă boli ce pot asocia retinopatie, cum ar fi diabetul zaharat sau hipertensiunea arterială. La pacienţii la care apar afecţiuni oftalmologice noi sau la care se agravează cele pre-existente trebuie avută în vedere întreruperea tratamentului cu Viraferon.

Starea de obnubilare semnificativăşi coma, inclusiv cazuri de encefalopatie, s-au observat la unii pacienţi, de obicei vârstnici, cărora li s-au administrat doze mai mari. Deşi aceste efecte sunt, în general reversibile, la unii pacienţi remiterea lor a necesitat o perioadă de timp de până la trei săptămâni. Foarte rar, la doze mari de Viraferon s-au semnalat crize convulsive.

Pacienţii adulţi care prezintă în antecedente insuficienţă cardiacă congestivă, infarct miocardic şi/sau aritmii anterioare sau curente şi care necesită tratament cu Viraferon trebuie monitorizaţi cu atenţie. La pacienţii cu tulburări cardiace în antecedente şi/sau care sunt în stadii avansate de cancer trebuie să li se efectueze electrocardiogramă înainte şi în timpul tratamentului. Aritmiile cardiace (îndeosebi supraventriculare) răspund, de obicei, la terapia convenţională, însă pot impune întreruperea tratamentului cu Viraferon. Nu există date la copii şi adolescenţi cu antecedente de boală cardiacă.

S-au semnalat hipertrigliceridemia şi agravarea hipertrigliceridemiei, uneori severă. De aceea, se recomandă monitorizarea nivelului lipidelor.

Având în vedere datele privind exacerbarea psoriazisului preexistent şi a sarcoidozei, Viraferon se va administra la pacienţi cu psoriazis sau sarcoidoză numai dacă beneficiul potenţial justifică potenţialele riscuri.

Datele preliminare sugerează faptul că tratamentul cu interferon alfa se asociază cu o rată crescută a rejetului de grefă în transplantul de rinichi. Rejetul de grefă de ficat a fost, de asemenea, raportat.

În timpul tratamentului cu interferoni alfa s-a raportat apariţia auto-anticorpilor şi a bolilor autoimune. Pacienţii predispuşi la apariţia bolilor autoimune pot prezenta un risc mai mare. Pacienţii cu semne sau simptome de tulburare autoimună trebuie urmăriţi cu atenţie, iar la aceştia trebuie reevaluat raportul risc-beneficiu al continuării tratamentului cu inteferon (vezi de asemenea pct. 4.4 Hepatita cronică C, Monoterapie (afectare tiroidiană) şi pct. 4.8). La pacienţii cu hepatită cronică C trataţi cu interferon, au fost raportate cazuri de sindrom VogtKoyanagi-Harada (sindrom VKH). Acest sindrom este o afecţiune inflamatorie granulomatoasă care afectează ochii, aparatul auditiv, meningele şi tegumentul. Dacă se suspectează sindromul VKH, tratamentul antiviral trebuie întrerupt şi trebuie luat în considerare tratamentul cu corticosteroizi (vezi pct. 4.8).

Tratamentul cu Viraferon trebuie întrerupt la pacienţii cu hepatită cronică care dezvoltă o prelungire a markerilor de coagulare, ceea ce poate indica o decompensare hepatică.

La pacienţii cărora li se administrează în mod regulat/repetat albumină derivată din plasma umană trebuie luată în considerare vaccinarea adecvată (anti - hepatitică A şi B).

Măsurile standard de prevenire a infecţiilor apărute prin utilizarea medicamentelor derivate din sângele sau plasma umană includ selecţia donatorilor, monitorizarea donărilor individuale şi a plasmei colectate pentru anumiţi markeri de infecţie şi includerea unor etape de producţie eficiente în inactivarea/eliminarea virusurilor. Cu toate acestea, când se administrează medicamente derivate din sânge sau plasmă umană, posibilitatea de transmitere a agenţilor infecţioşi nu poate fi complet exclusă. Acest lucru este valabil şi în cazul virusurilor necunoscute sau noi şi a altor patogeni.

Nu există raportări de transmiteri virale prin albumina fabricată conform specificaţiilor Farmacopeei Europene prin procesele tehnologice stabilite.

Se recomandă cu fermitate ca de fiecare dată când se administrează Viraferon la un pacient, să se înregistreze numele şi numărul seriei de fabricaţie a produsului, pentru a exista o legătură între pacient şi seria de fabricaţie a produsului.

Hepatită cronică C: Terapia asociată cu ribavirina: A se vedea şi RCP pentru ribavirină în cazul în care Viraferon urmează să se administreze în asociere cu ribavirina, pacienţilor cu hepatită cronică C.

La toţi pacienţii în studiile cu hepatită cronică C s-a efectuat o puncţie biopsie hepatică înainte de includere, dar în unele cazuri (adică la pacienţii cu genotip 2 şi 3) tratamentul poate fi început şi fără a avea confirmarea histologică. Trebuie urmărite recomandările de tratament actuale pentru a se stabili dacă este necesară efectuarea puncţiei biopsie hepatică înainte de începerea tratamentului.

Monoterapie: Rar, pacienţii adulţi trataţi pentru hepatită cronică C cu Viraferon au dezvoltat anomalii tiroidiene, fie hipotiroidiene, fie hipertiroidiene. În studiile clinice utilizând tratament cu Viraferon, 2,8 % dintre pacienţi au dezvoltat tulburări tiroidiene. Tulburările au fost controlate prin administrarea terapiei convenţionale pentru disfuncţii tiroidiene. Nu se cunoaşte mecanismul prin care Viraferon poate modifica statusul tiroidian. Înaintea iniţierii tratamentului cu Viraferon pentru tratarea hepatitei cronice C, trebuie evaluate valorile concentraţiei plasmatice a hormonului de stimulare a tiroidei (TSH). Orice tulburare tiroidiană detectată trebuie tratată prin terapie convenţională. Tratamentul cu Viraferon poate fi iniţiat dacă valorile TSH pot fi menţinute, prin medicaţie, în limite normale. Dacă în timpul tratamentului cu Viraferon, pacienţii dezvoltă simptome care indică o posibilă disfuncţie tiroidiană, trebuie să se evalueze valorile TSH. În prezenţa disfuncţiei tiroidiene, tratamentul cu Viraferon poate fi continuat dacă valorile TSH pot fi menţinute în limite normale prin medicaţie. Întreruperea tratamentului cu Viraferon nu a condus la rezolvarea disfuncţiei tiroidiene, apărută în timpul tratamentului (vezi şi Copii şi adolescenţi, Monitorizarea tiroidiană).

Monitorizare suplimentară specifică pentru copii şi adolescenţi

Monitorizare tiroidiană: Aproximativ 12 % din copiii trataţi cu interferon alfa-2b şi ribavirină prezintă creşteri ale TSH. Alţi 4 % au avut o scădere temporară sub limita inferioară a valorilor normalului. Înainte de iniţierea tratamentului cu Viraferon, trebuie evaluate valorile TSH şi orice modificare la nivel tiroidian detectată trebuie tratată cu terapia convenţională. Tratamentul cu Viraferon poate fi iniţiat dacă valorile TSH pot fi menţinute în limite normale prin medicaţie. S-au observat disfuncţii tiroidiene pe durata tratamentului cu interferon alfa-2b şi ribavirină. Dacă se depistează modificări la nivel tiroidian, statusul tiroidian al pacientului trebuie evaluat şi tratat clinic corespunzător. Copiii şi adolescenţii trebuie monitorizaţi la fiecare 3 luni pentru determinarea unei disfuncţii tiroidiene (de exemplu TSH).

Creşterea şi dezvoltarea: Pe parcursul a 1 an de tratament, s-a observat o scădere a ratei de creştere în înălţime (scăderea procentuală medie de 9 %) şi o diminuare a creşterii în greutate (scădere procentuală medie de 13 %). În cele 6 luni de urmărire după tratament s-a observat o tendinţă de normalizare a acestor parametri. Cu toate acestea, pe baza datelor interimare ale unui studiu de urmărire pe termen lung, 12 (14 %) din 84 copii au avut o reducere > 15 % a ratei de creştere în înălţime, dintre care 5 (6 %) copii au avut o scădere cu > 30 % a ratei de creştere chiar la peste 1 an de la încheierea tratamentului. Nu există date asupra efectelor pe termen lung asupra creşterii, dezvoltării şi maturizării sexuale. În plus, rezultatele preclinice privind toxicitatea juvenilă au demonstrat o scădere minoră, dependentă de doză, a creşterii globale la puii nou-născuţi de şobolan cărora li s-a administrat ribavirină (vezi pct. 5.3). De aceea, înainte de iniţierea tratamentului, la copiii mici trebuie evaluat raportul risc/beneficiu al utilizării asocierii interferon alfa-2b şi ribavirină. Medicii sunt sfătuiţi să monitorizeze creşterea copiilor la care se administrează ribavirină în asociere cu interferon alfa-2b.

Infecţie concomitentă VHC/HIV: Pacienţii care prezintă infecţie concomitentă cu HIV şi la care se administreazătratament antiretroviral înalt activ (HAART) pot prezenta un risc mai mare de dezvoltare a acidozei lactice. Este necesară prudenţă la adăugarea de Viraferon şi ribavirină la tratamentul HAART (vezi RCP pentru ribavirină). Pacienţii trataţi cu asociaţia terapeutică Viraferon şi ribavirinăşi zidovudină pot prezenta un risc crescut de a dezvolta anemie. Pacienţii care prezintă infecţie concomitentă cu HIV , şi au ciroză în stadiu avansat şi cărora li se administrează HAART pot prezenta un risc mai mare de decompensare hepaticăşi deces. Suplimentarea tratamentului cu interferoni alfa în monoterapie sau în asociaţie cu ribavirina poate creşte riscul la acest subgrup de pacienţi.

Chimioterapie concomitentă: Administrarea de Viraferon în asociere cu alte chimioterapice (de exemplu Ara-C, ciclofosfamidă, doxorubicină, tenipozidă) poate duce la creşterea riscului de toxicitate (în severitate şi durată), care poate pune în pericol viaţa pacientului sau poate fi letală, datorită administrării concomitente a medicamentului. Evenimentele adverse cel mai frecvent raportate şi care prezintă potenţial de a pune viaţa în pericol sau pot fi letale, includ: mucozită, diaree, neutropenie, insuficienţă renalăşi tulburări electrolitice. Datorită riscului de toxicitate crescută, se impun ajustări atente ale dozelor de Viraferon şi ale dozelor de agenţi chimioterapici administraţi concomitent (vezi pct. 4.5). Când Viraferon este utilizat în asociere cu hidroxiuree, frecvenţa şi severitatea vasculitei cutanate poate creşte.

Tulburări dentare şi periodontale: Tulburările dentare şi periodontale care pot conduce la pierderea danturii au fost raportate la pacienţii la care s-a administrat asociaţia terapeutică Viraferon şi ribavirină. În plus, uscăciunea gurii poate avea un efect dăunător asupra danturii şi mucoasei bucale în cazul administrării pe termen lung a tratamentului asociat cu Viraferon şi ribavirină. Pacienţii trebuie să se spele pe dinţi de două ori pe zi şi să facă examene dentare regulate. În plus, unii pacienţi pot prezenta vărsături. Dacă această reacţie apare, pacienţii trebuie sfătuiţi să-şi clătească bine gura după episod.

Teste de laborator: Testele hematologice standard şi analizele de biochimie a sângelui (numărul total şi diferenţiat de elemente sanguine, numărul de trombocite, electroliţi, enzime hepatice, proteine plasmatice, bilirubină plasmaticăşi creatinină plasmatică) trebuie efectuate la toţi pacienţii înainte şi apoi periodic în timpul tratamentului sistemic cu Viraferon.

În timpul tratamentului pentru hepatită B şi C, se recomandă efectuarea de teste în săptămânile 1, 2, 4, 8, 12, 16, şi apoi din două în două luni, pe întreg parcursul tratamentului. Dacă în timpul tratamentului cu Viraferon, se observă o creştere bruscă a ALT la valori mai mari sau egale cu de două ori valoarea iniţială, tratamentul cu Viraferon poate fi continuat, dacă nu se constată semne sau simptome de insuficienţă hepatică. Testele funcţionale hepatice care trebuie efectuate în timpul creşterii bruşte a ALT sunt: ALT, timpul de protrombină, fosfataza alcalină, albumina şi bilirubina, care trebuie monitorizate o dată la două săptămâni.

Efecte asupra fertilităţii: Interferonul poate avea efecte negative asupra fertilităţii (vezi pct. 4.6 şi pct. 5.3).

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Narcoticele, hipnoticele sau sedativele trebuie administrate cu atenţie concomitent cu Viraferon.

Nu au fost încă evaluate complet interacţiunile dintre Viraferon şi alte medicamente. Trebuie să se manifeste precauţie la administrarea Viraferon în asociere cu alte medicamente cu potenţial mielosupresor.

Interferonii pot afecta procesele metabolice oxidative. Acest aspect trebuie avut în vedere în timpul tratamentului concomitent cu medicamente metabolizate pe această cale, cum ar fi derivaţii xantinici teofilina sau aminofilina. În timpul terapiei concomitente cu derivaţi xantinici, trebuie monitorizate concentraţiile de teofilină din ser, iar doza trebuie ajustată, dacă este cazul.

Infiltratele pulmonare, pneumonita şi pneumonia, având uneori drept consecinţă decesul pacientului, s-au observat rar la pacienţii trataţi cu interferon alfa, inclusiv la cei cărora li s-a administrat Viraferon. Nu a fost definită etiologia. Aceste simptome s-au semnalat mai frecvent în cazul administrării concomitent cu interferon alfa-2b a medicamentului chinezesc conţinând planta medicinală denumită shosaikoto (vezi pct. 4.4).

(Vezi de asemenea RCP pentru ribavirină, în cazul în care Viraferon se administrează în asociere cu ribavirina la pacienţii cu hepatită cronică C).

4.6 Sarcina şi alăptarea

Femeile aflate în perioada fertilă trebuie să utilizeze măsuri contraceptive eficace în timpul tratamentului. Viraferon trebuie utilizat cu prudenţă la bărbaţii aflaţi în perioada fertilă. La pacientele tratate cu interferon leucocitar uman, s-au observat concentraţii plasmatice scăzute de estradiol şi progesteron.

Nu existnecunoscut. Viraferon se va utiliza în cursul sarcinii numai dacă beneficiul potenţial justifică riscul potenţial pentru făt. ă date adecvate privind utilizarea interferon alfa-2b la femeile gravide. Studiile la animale au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Riscul potenţial pentru om este

Nu se ştie dacă componentele acestui medicament se excretă în laptele uman. Datorită potenţialului de apariţie al reacţiilor adverse ale Viraferon la sugari, trebuie să se întrerupă alăptarea înainte de iniţierea tratamentului.

Tratamentul asociat cu ribavirina: Ribavirina determină malformaţii congenitale grave atunci când se administrează în timpul sarcinii. Tratamentul cu ribavirină este contraindicat în timpul sarcinii. Este necesară grijă extremă la pacienţii de sex feminin şi la partenerii lor de sex masculin pentru a evita sarcina la acestea atunci când se administrează Viraferon în asociere cu ribavirina. În timpul tratamentului şi 4 luni după terminarea acestuia, atât femeile cu potenţial fertil cât şi partenerii lor trebuie să utilizeze un mijloc contraceptiv eficace. Pacienţii de sex masculin şi partenerele lor trebuie să utilizeze un contraceptiv eficace pe durata tratamentului şi timp de 7 luni după terminarea tratamentului (vezi RCP pentru ribavirină).

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Pacienţii care dezvoltă oboseală, somnolenţă sau stare de confuzie în timpul tratamentului cu Viraferon trebuie avertizaţi să evite conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor.

4.8 Reacţii adverse

Vezi RCP-ul pentru ribavirină - reacţii adverse, în cazul în care Viraferon urmează să se administreze în asociere cu ribavirina, la pacienţii cu hepatită cronică C.

În studiile clinice efectuate pentru o gamă largă de afecţiuni şi utilizând o gamă variată de doze (de la 6 milioane UI/m2 şi săptămână în leucemia cu celule păroase, până la 100 milioane UI/m2 şi săptămână în melanom), cele mai frecvent raportate reacţii adverse au fost: febră, oboseală, cefalee şi mialgie. Febra şi oboseala au fost reversibile în decurs de 72 ore după întreruperea sau sistarea tratamentului.

În studiile clinice efectuate la pacienţi cu hepatită C, aceştia au fost trataţi cu Viraferon în monoterapie sau în asociere cu ribavirina, timp de un an. Tuturor pacienţilor din aceste studii li s-au administrat 3 milioane UI Viraferon, de trei ori pe săptămână. În Tabelul 1 este prezentată frecvenţa reacţiilor adverse (legate de tratament) raportate în studiile clinice, la pacienţi netrataţi anterior, trataţi timp de un an. Severitatea a fost, în general, uşoară până la moderată. Reacţiile adverse menţionate în Tabelul 1 se bazează pe experinţa acumulată din studiile clinice şi din cea de după punerea pe piaţă a medicamentului. În cadrul clasificării pe aparate, sisteme şi organe, reacţiile adverse sunt enumerate pe categorii de frecvenţă, utilizând următoarele grupe: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100, < 1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1 000, < 1/100); rare (≥ 1/10 000, 1/1 000); foarte rare (< 1/10 000); necunoscute. În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Tabelul 1. Reacţii adverse raportate în timpul studiilor clinice sau ca urmare a utilizării după punerea pe piaţă a Intron A în monoterapie sau în asociere cu cu ribavirina

Aparate, sisteme şi organe

Reacţii adverse

Infecţii şi infestări Foarte frecvente: Frecvente: Rare:

Faringită*, infecţii virale* Bronşită, sinuzită, herpes simplex (rezistent), rinită Pneumonie§

Tulburări hematologice şi limfatice Foarte frecvente: Frecvente: Foarte rare: Cu frecvenţă necunoscută:

Leucopenie Trombocitopenie, limfadenopatie, limfopenie Anemie aplastică Aplazia seriei eritrocitare, purpura trombocitopenică

 

 

idiopatică, purpura trombocitopenică trombotică

Tulburări ale sistemului imunitar§ Foarte rare: Cu frecvenţă necunoscută:

Sarcoidoză, exacerbarea sarcoidozei Lupus eritematos sistemic, vasculită, poliartrită reumatoidă (nouă sau agravată), sindrom Vogt-Koyanagi-Harada, reacţii de hipersensibilitate acută inclusiv urticarie, angioedem, bronhoconstricţie, anafilaxie§

Tulburări endocrine Frecvente: Foarte rare:

Hipotiroidism§, hipertiroidism§ Diabet zaharat, agravarea diabetului zaharat

Tulburări metabolice şi de nutriţie

 

Foarte frecvente:

Anorexie

Frecvente:

Hipocalcemie, deshidratare, hiperuricemie, sete

Rare:

Hiperglicemie, hipertrigliceridemie§, creşterea apetitului alimentar

Tulburări psihice§

 

Foarte frecvente:

Depresie, insomnie, anxietate, labilitate emoţională*, agitaţie, nervozitate

Frecvente:

Stare de confuzie, tulburări de somn, libido scăzut

Rare:

Ideaţie suicidală

Foarte rare:

Suicid, tentative de suicid, comportament agresiv (uneori îndreptat împotriva altora), psihoză, inclusiv halucinaţii

Cu frecvenţă necunoscută:

Status mental schimbător§

Tulburări ale sistemului nervos§ Foarte frecvente: Frecvente: Foarte rare: Cu frecvenţă necunoscută:

Ameţeli, cefalee, tulburări de concentrare, xerostomie Tremor, parestezie, hipoestezie, migrenă, hiperemie facială, somnolenţă, pervertirea gustului Hemoragie cerebrovasculară, ischemie cerebrovasculară, convulsii, afectarea conştienţei, encefalopatie, neuropatie, polineuropatie Mononeuropatie, comă§

Tulburări oculare Foarte frecvente: Frecvente: Rare:

Vedere înţeţoşată Conjunctivită, vedere anormală, tulburări ale glandelor lacrimale, durere oculară Hemoragii retiniene§, retinopatii (inclusiv edem papilar), obstrucţie de arteră sau venă retiniană§, nevrită optică, edem papilar, scăderea acuităţii vizuale sau micşorarea câmpului vizual, imagine punctată§

Tulburări acustice şi vestibulare Frecvente: Foate rare:

Vertij, tinitus Pierderea auzului, tulburări auditive

Tulburări cardiace

 

Frecvente:

Palpitaţii, tahicardie

Rare:

Cardiomiopatie

Foarte rare:

Infarct miocardic, ischemie cardiacă

Cu frecvenţă necunoscută:

Aritmie

Tulburări vasculare Frecvente: Foarte rare:

Hipertensiune arterială Ischemie periferică, hipotensiune arterială§

Tulburări respiratorii, toracice şi

 

mediastinale

 

Foarte frecvente:

Dispnee*, tuse*

Frecvente:

Epistaxis, tulburări respiratorii, congestie nazală, rinoree, tuse neproductivă

Foarte rare:

Infiltrate pulmonare§, pneumonie§

 

Tulburări gastro-intestinale Foarte frecvente: Frecvente: Foarte rare: Cu frecvenţă necunoscută:

Greaţă/vărsături, durere abdominală, diaree, stomatită, dispepsie Stomatită ulcerativă, durere în hipocondrul drept, glosită, gingivită, constipaţie, scune moi Pancreatită, colită ischemică, colită ulcerativă, sângerări gingivale Tulburări periodontale NOS, tulburări dentare NOS§

Tulburări hepatobiliare Frecvente: Foarte rare:

Hepatomegalie Hepatotoxicitate, (inclusiv deces)

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Foarte frecvente: Frecvente: Foarte rare:

Alopecie, prurit*, tegumente uscate*, erupţie cutanată*, transpiraţii abundente Psoriazis (nou sau agravat)§, erupţie cutanată maculopapulară, erupţie cutanată eritematoasă, eczeme, eritem, afecţiuni cutanate Sindrom Steven-Jonson, necroliză toxică epidermică, eritem multiform

Tulburări musculo-scheletice şi ale

 

ţesutului conjuntiv

 

Foarte frecvente:

Mialgii, artralgii, dureri musculo-scheletice

Frecvente:

Artrită

Foarte rare:

Rabdomioliză, miozită, crampe musculare, dureri de spate

Tulburări renale şi ale căilor urinare Frecvente: Foarte rare:

Micţiuni frecvente Anurie, insuficienţă renală, sindrom nefrotic

Tulburări ale aparatului genital şi

 

sânului

 

Frecvente:

Amenoree, mastodinie, dismenoree, menoragie, tulburări menstruale, tulburări vaginale

Tulburări generale şi la nivelul locului

 

de administrare

 

Foarte frecvente:

Inflamaţie la locul administrării, reacţie la locul injectării*, oboseală, frison, febră*, simptome asemănătoare gripei §, astenie, iritabilitate, durere toracică, indispoziţie

Frecvente:

Durere la locul injectării

Foarte rare:

Necroză la locul injectării, edem facial

Investigaţii diagnostice Foarte frecvente:

Scădere în greutate

*Aceste evenimente au fost frecvente doar cu Viraferon în monoterapie §Vezi punctul 4.4

Aceste reacţii adverse au fost raportate şi în cazul monoterapiei cu Viraferon.

ViraferonEvenimentele adverse cardiovasculare (CV), în special aritmiile, par să se coreleze în cea mai mare parte cu o afecţiune CV pre-existentăşi cu un tratament anterior cu medicamente cardiotoxice (vezi pct. 4.4). Cardiomiopatia, care poate fi reversibilă prin întreruperea tratamentului cu interferon alfa a fost raportată rar la pacienţi care nu prezentau în antecedente semne de boală cardiacă (vezi pct. 4.4).

În cadrul tratamentului cu interferoni alfa s-a raportat apariţia unui spectru larg de afecţiuni autoimune şi mediate imun, incluzând tulburări tiroidiene, lupus eritematos sistemic, artrită reumatoidă (nouă sau agravată), purpură trombocitopenică idiopaticăşi trombotică, vasculită, neuropatii, inclusiv mononeuropatii (vezi şi pct. 4.4).

Anomaliile evidenţiate de testele de laborator, semnificative din punct de vedere clinic, care s-au înregistrat mai frecvent în cazul administrării unor doze mai mari de 10 milioane UI zilnic, includ: scăderea numărului de granulocite şi de leucocite; scăderi ale nivelului hemoglobinei şi ale numărului de trombocite; creşteri ale fosfatazei alcaline, LDH şi ale nivelelor creatininei şi ureei plasmatice. Creşterea nivelelor plasmatice de ALT/AST (SGPT/SGOT) a fost observată ca o anomalie la unii pacienţi care nu prezentau hepatită, precum şi la pacienţi cu hepatită cronică B, care a coincis cu clearance-ul ADNp virală.

Pentru siguranţa privind agenţii transmisibili vezi pct. 4.4.

Copii şi adolescenţi

Copii şi adolescenţi – Hepatită cronică C

În studii clinice din 118 pacienţi copii şi adolescenţi cu vârsta între 3 – 16 ani, 6 % au întrerupt tratamentul datorită reacţiilor adverse. În general, profilul reacţiilor adverse la populaţia pediatrică a fost similar cu cel observat la adulţi, deşi există probleme specifice pediatrice referitor la inhibarea creşterii, cum sunt stagnarea creşterii în înălţime (scădere procentuală medie a vitezei de creştere de 9 %) şi a greutăţii (scădere procentuală medie de 13 %) au fost observate pe durata tratamentului (vezi pct. 4.4). În plus, ideaţia suicidală sau tentativa de suicid s-au raportat mai frecvent comparativ cu pacienţii adulţi (2,4 % comparativ cu 1 %) pe durata tratamentului şi timp de 6 luni de urmărire după tratament. Similar pacienţilor adulţi, copiii şi adolescenţii au manifestat şi alte reacţii adverse psihice (de exemplu depresie, labilitate emoţionalăşi somnolenţă) (vezi pct. 4.4). În plus, reacţiile de la locul de injectare, febra, anorexia, vărsăturile şi labilitatea emoţională au apărut mai frecvent la copii şi adolescenţi comparativ cu pacienţii adulţi. La 30 % din pacienţi au fost necesare modificări ale dozelor, cel mai frecvent pentru anemie şi neutropenie.

Reacţiile adverse menţionate în Tabelul 2 se bazează pe experienţa acumulată din studiile clinice la copii şi adolescenţi. În cadrul clasificării pe aparate, sisteme şi organe, reacţiile adverse sunt enumerate pe categorii de frecvenţă, utilizând următoarele grupe: forte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100, < 1/10). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Tabelul 2 Reacţii adverse raportate foarte frecvent şi frecvent în studiile clinice la copii şi adolescenţi Foarte frecvente (≥ 1/10) – Frecvente (≥ 1/100, < 1/10)

Aparate, sisteme şi organe

Reacţii adverse

Infecţii şi infestări Foarte frecvente: Frecvente:

Infecţii virale, faringită Infecţii fungice, infecţii bacteriene, infecţii pulmonare, otită medie, abcese dentare, herpes simplex, infecţii ale tractului urinar, vaginită, gastroenterită

Tumori benigne, maligne şi nespecificate (incluzând chisturi şi polipi) Frecvente:

Neoplasm (nespecificat)

Tulburări hematologice şi limfatice Foarte frecvente: Frecvente:

Anemie, neutropenie Trombocitopenie, limfadenopatie

Tulburări endocrine: Foarte frecvente: Frecvente:

Hipotiroidism§ Hipertiroidism§, virilizare

Tulburări metabolice şi de nutriţie Foarte frecvente:

Anorexie

 

Frecvente:

Hipertrigliceridemie§, hiperuricemie, creşterea apetitului alimentar

Tulburări psihice§ Foarte frecvente: Frecvente:

Depresie, labilitate emoţională, insomnie Ideaţie suicidală, reacţii agresive, confuzie, tulburări de comportament, agitaţie, somnambulism, anxietate, nervozitate, tulburări de somn, vise anormale, apatie

Tulburări ale sistemului nervos§ Foarte frecvente: Frecvente:

Cefalee, ameţeli Hiperkinezie, tremor, disfonie, parestezie, hipoestezie, hiperestezie, afectarea concentrării, somnolenţă

Tulburări oculare Frecvente:

Conjunctivită, dureri oculare, anomalii de vedere, tulburări ale glandelor lacrimale

Tulburări vasculare Frecvente:

Boală Raynaud, hiperemie facială, paloare

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale Frecvente:

Dispnee, tahipnee, epistaxis, tuse, congestie nazală, iritaţie nazală, rinoree, strănut

Tulburări gastro-intestinale Foarte frecvente: Frecvente:

Diaree, vărsături, greaţă, dureri abdominale Ulceraţii orale, stomatită ulcerativă, stomatită, durere în hipocondrul drept, dispepsie, glosită, reflux gastroesofagian, afecţiuni rectale, tulburări gastrointestinale, constipaţie, scaune moi, dureri dentare, afecţiuni ale dinţilor

Tulburări hepatobiliare Frecvente:

Anomalii ale funcţiei hepatice

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Foarte frecvente: Frecvente:

Alopecie, erupţii cutanate Reacţii de fotosensibilitate, erupţie cutanată maculopapulară, eczemă, acnee, afecţiuni cutanate, afecţiuni ale unghiilor, modificări de culoare pielii, prurit, piele uscată, eritem, echimoze, transpiraţii abundente

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv Foarte frecvente:

Artralgii, mialgii, dureri musculo-scheletice

Tulburări renale şi ale căilor urinare Frecvente:

Enurezis, tulburări ale micţiunii, incontinenţă urinară

Tulburări ale aparatului genital şi sânului Frecvente:

Femei: amenoree, menoragie, tulburări menstruale, afecţiuni vaginale Bărbaţi: dureri testiculare

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Foarte frecvente: Frecvente:

Inflamaţie la locul injectării, reacţie la locul injectării, oboseală, frisoane, febr㧠, simptome asemănătoare gripei§, indispoziţie, iritabilitate Dureri toracice, astenie, edem, durere la locul injectării

Investigaţii diagnostice

Scăderea ratei de creştere (înălţime şi/sau greutate scăzute pentru vârsta respectivă)§ Foarte frecvente:

Leziuni şi intoxicaţii

Frecvente:

Leziuni cutanate § Vezi punctul 4.4

4.9 Supradozaj

Nu s-a raportat nici un caz de supradozaj care să determine manifestări clinice acute. Cu toate acestea, similar altor compuşi activi din punct de vedere farmacologic, se recomandă tratamentul simptomatic, cu monitorizarea frecventă a semnelor vitale şi supravegherea atentă a pacientului.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: Imunostimulante, citokine şi imunomodulatoare, interferoni, interferon alfa-2b, codul ATC: L03A B05

Viraferon este o formă farmaceutică sterilă, stabilă de interferon alfa-2b înalt purificat, produs prin tehnica ADN-ului recombinant. Interferon alfa-2b recombinant este o proteină solubilă în apă, cu o greutate moleculară de aproximativ 19.300 daltoni. Se obţine dintr-o clonă de E.coli care găzduieşte un hibrid plasmidic modificat prin inginerie genetică, care cuprinde o genă de interferon alfa-2b din leucocitele umane.

Activitatea Viraferon este exprimată în UI, 1 mg de proteină de interferon alfa-2b recombinant, corespunzând la 2,6 x 108 UI. Unităţile Internaţionale sunt determinate prin compararea activităţii interferonului alfa-2b recombinant cu activitatea preparatului de referinţă internaţional al interferonului leucocitar uman, stabilit de Organizaţia Mondială a Sănătăţii.

Interferonii sunt o familie de molecule proteice mici cu greutăţi moleculare de aproximativ 15.000

21.000 daltoni. Aceştia sunt produşi şi secretaţi de celule ca răspuns la infecţii virale sau la diferiţi inductori sintetici şi biologici. S-au identificat trei clase majore de interferoni: alfa, beta şi gama. Aceste trei clase principale nu sunt omogene şi pot conţine mai multe specii moleculare diferite de interferon. S-au identificat peste 14 tipuri de interferoni alfa umani, distincţi din punct de vedere genetic. Viraferon a fost clasificat ca interferon alfa-2b recombinant.

Interferonii îşi exercită activităţile celulare prin legare de receptori membranari specifici de pe suprafaţa celulei. Receptorii interferonului uman, izolaţi din celule limfoblastice umane (Daudi), par să fie proteine foarte asimetrice. Ei prezintă selectivitate pentru interferonii umani, nu şi pentru cei murini, sugerând o specificitate dependentă de specie. Studiile cu alte tipuri de interferon au demonstrat existenţa unei specificităţi dependente de specie. Cu toate acestea, anumite specii de maimuţe, de exemplu maimuţele rhesus, sunt susceptibile de stimulare farmacodinamică la expunerea la interferoni umani de tip 1.

Rezultatele mai multor studii sugerează faptul că, după legarea de membrana celulară, interferonul iniţiază o secvenţă complexă de evenimente intracelulare care includ producerea anumitor enzime. Se crede că acest proces este cel puţin parţial responsabil de răspunsurile celulare variate la interferon, incluzând inhibarea replicării virale în celulele infectate de virus, supresia proliferării celulare, precum şi de activităţi imunomodulatoare, cum ar fi creşterea activităţii fagocitare a macrofagelor şi creşterea citotoxicităţii specifice a limfocitelor pentru celulele ţintă. Fiecare dintre aceste activităţi sau toate împreună pot contribui la efectele terapeutice ale interferonului.

În studii care utilizează sisteme de culturi celulare animale şi umane, precum şi xenogrefe de tumori umane la animale, interferonul alfa-2b recombinant a dovedit că are efecte antiproliferative. Acesta a demonstrat o activitate imunomodulatoare semnificativă in vitro.

Interferonul alfa-2b recombinant inhibă replicarea virală in vitro şi in vivo. Deşi nu se cunoaşte cu exactitate modul de acţiune antivirală a interferonului alfa-2b recombinant, acesta pare să modifice metabolismul celulei gazdă. Această acţiune inhibă replicarea virală sau, dacă replicarea apare, virionii descendenţi nu pot părăsi celula.

Hepatita cronică B: Experienţa clinică curentă la pacienţii cărora continuă să li se administreze tratament cu interferon alfa-2b timp de 4 până la 6 luni arată că terapia poate produce eliminarea ADN-VHB seric. S-a observat o ameliorare a histologiei hepatice. La pacienţii adulţi care prezintă o pierdere a AgHBe şi ADN-VHB, s-a observat o scădere semnificativă a morbidităţii şi mortalităţii.

Interferonul alfa-2b (6 milioane UI/m2, de trei ori pe săptămână, timp de 6 luni) a fost administrat pacienţilor copii cu hepatită cronică activă de tip B. Din cauza unei deficienţe metodologice, nu a putut fi demonstrată eficacitatea. Mai mult chiar, la copiii trataţi cu interferon alfa-2b s-a observat o scădere a ratei de creştere şi s-au semnalat unele cazuri de depresie.

Hepatita cronică C: La pacienţii adulţi cărora li se administrează interferon în asociere cu ribavirina, rata de răspuns susţinut atins este de 47 %. Eficacitatea superioară a fost demonstrată cu asocierea interferon pegilat şi ribavirină (rata de răspuns susţinut de 61 % obţinut într-un studiu realizat cu pacienţi netrataţi anterior, folosind doze de ribavirină > 10,6 mg/kg, p< 0,01).

Adulţi: Viraferon administrat în monoterapie sau în asociere cu ribavirina a fost investigat în patru studii clinice randomizate de Fază III, la 2552 pacienţi netrataţi anterior cu interferon, care prezentau hepatită cronică C. În cadrul studiilor, s-a comparat eficacitatea Viraferon utilizat în monoterapie sau în asociere cu ribavirina. Eficacitatea a fost definită ca răspuns virusologic susţinut, la 6 luni după încheierea tratamentului. Pacienţii eligibili pentru includere în aceste studii prezentau hepatită cronică C, confirmată de un ARN-VHC pozitiv prin tehnica polimerazei în lanţ (PCR) (> 100 copii/ml), o biopsie hepatică care confirma diagnosticul histologic de hepatită cronică, fără o altă cauză care să determine hepatita cronicăşi valorile anormale ale ALT plasmatice.

Viraferon s-a administrat în doză de 3 milioane UI, de trei ori pe săptămână, în monoterapie sau în asociere cu ribavirina. Majoritatea pacienţilor din aceste studii clinice au primit tratament timp de 1 an. Toţi pacienţii au fost urmăriţi timp de încă 6 luni după încheierea tratamentului, în vederea determinării răspunsului virusologic susţinut. Ratele de răspuns virusologic susţinut în grupele de pacienţi trataţi timp de 1 an cu Viraferon, în monoterapie sau în asociere cu ribavirina (din 2 studii), sunt prezentate în Tabelul 3.

Administrarea concomitentă a Viraferon cu ribavirină a crescut de cel puţin două ori eficacitatea Viraferon, în tratamentul hepatitei cronice C la pacienţii netrataţi anterior. Genotipul VHC şi încărcătura virală iniţială sunt factori prognostici despre care se cunoaşte că afectează ratele de răspuns. Rata crescută de răspuns la asocierea Viraferon + ribavirină, în comparaţie cu Viraferon administrat în monoterapie, se menţine la toate subgrupele de pacienţi. Beneficiul relativ al asocierii terapeutice Viraferon + ribavirină este deosebit de semnificativ în subgrupa de pacienţi cea mai dificil de tratat (genotip 1 şi încărcătură virală înaltă) (Tabelul 3).

Ratele de răspuns observate în aceste studii au crescut odată cu complianţa. Indiferent de genotip, pacienţii cărora li s-a administrat Viraferon în asociere cu ribavirina şi care au primit ≥ 80 % din tratament au prezentat un răspuns susţinut mai înalt la 6 luni după 1 an de tratament, decât pacienţii cărora li s-a administrat < 80 % din tratament (56 % comparativ cu 32 % în studiul C/I98-580).

Tabelul 3. Ratele de răspuns virusologic susţinut la administrarea Viraferon + ribavirină (un an de tratament), în funcţie de genotip şi încărcătura virală

Genotip VHC

I N=503 C95-132/I95-143

I/R N=505 C95-132/I95-143

I/R N=505 C/I98-580

Toate genotipurile

16 %

41 %

47 %

Genotip 1

9 %

29 %

33 %

Genotip 1 ≤ 2 milioane copii/ml

25 %

33 %

45 %

Genotip 1 > 2 milioane copii/ml

3 %

27 %

29 %

Genotip 2/3

31 %

65 %

79 %

I Viraferon (3 milioane UI de trei ori pe săptămână) I/R Viraferon (3 milioane UI de trei ori pe săptămână) + ribavirină (1000/1200 mg/zi)

Pacienţii care au infecţie concomitentă cu VHC/HIV

Au fost efectuate două studii clinice la pacienţi cu infecţie concomitentă cu HIV şi VHC. Per total, în ambele studii, pacienţii la care s-a administrat Intron-A plus ribavirină au avut o probabilitate mai mică de răspuns la tratament, comparativ cu pacienţii la care s-a administrat interferon alfa-2b plus ribavirină. În Tabelul 4 sunt prezentate răspunsurile la tratament în cele două studii clinice. Studiul 1 (RIBAVIC; P01017) a fost un studiu randomizat, multicentric, care a înrolat 412 pacienţi adulţi netrataţi anterior, cu hepatită cronică C şi cu infecţie concomitentă cu HIV. Pacienţii au fost randomizaţi pentru a li se administra interferon pegilat alfa-2b (1,5 µg/kg/săptămână) + ribavirină (800 mg/zi) sau Intron-A (3 MIU TPS) + ribavirină (800 mg/zi), timp de 48 de săptămâni, cu o perioadă de urmărire de 6 luni. Studiul 2 (P02080) a fost un studiu randomizat, unicentric, care a înrolat 95 de pacienţi adulţi netrataţi anterior, cu hepatită cronică C şi cu infecţie concomitentă cu HIV. Pacienţii au fost randomizaţi pentru a li se administra interferon pegilat alfa-2b (100 sau 150 µg/săptămână, în funcţie de greutate) + ribavirină (800-1.200 mg/zi, în funcţie de greutate) sau Intron-A (3 MIU TPS) + ribavirină (800-1.200 mg/zi, în funcţie de greutate). Durata tratamentului a fost de 48 de săptămâni, cu o perioadă de urmărire de 6 luni, cu excepţia pacienţilor infectaţi cu genotipuri 2 sau 3 şi încărcare virală < 800.000 UI/ml (Amplicor) care au fost trataţi timp de 24 de săptămâni, cu o perioadă de urmărire de 6 luni.

Tabelul 4

Răspunsul virusologic susţinut în funcţie de genotip după tratamentul cu Intron-A în asociere cu ribavirină versus interferon pegilat alfa-2b în asociere cu ribavirină la pacienţii cu infecţie concomitentă cu VHC/HIV.

 

Studiul 11

Studiul 22

 

interferon pegilat alfa-2b (1,5 µg/kg şi săptămână) + ribavirină (800 mg)

Viraferon (3 MIU TPS) + ribavirină (800 mg)

Valoarea pa

interferon pegilat alfa-2b (100 sau 150c µg/ săptămână) + ribavirină (800-1.200 mg)d

Viraferon (3 MIU TPS) + ribavirină (800-1.200 mg)d

Valoarea pb

Global

27 % (56/205)

20% (41/205)

0,047

44 % (23/52)

21 % (9/43)

0,017

 

Genotip 1, 4

17 % (21/125)

6% (8/129)

0,006

38 % (12/32)

7 % (2/27)

0,007

Genotip 2, 3

44 % (35/80)

43% (33/76)

0,88

53 % (10/19)

47 % (7/15)

0,730

MIU = milioane unităţi internaţionale; TPS = de 3 ori pe săptămână.

a: valoarea p pe baza testului Chi pătrat Cochran-Mantel Haenszel.

b: valoarea p pe baza testului chi-pătrat.

c: la subiecţii cu greutatea <75 kg s-a administrat interferon pegilat alfa-2b în doză de 100 µg/săptămână, iar la subiecţii cu greutate ≥75 kg s-a administrat interferon pegilat alfa-2b în doză de 150 µg/săptămână.

d: doza de ribavirină a fost de 800 mg la pacienţii < 60kg, 1.000 mg la pacienţii cu greutatea cuprinsă între 60-75 kg şi de

1.200 mg la pacienţii > 75kg.

1Carrat F, Bani-Sadr F, Pol S et al. JAMA 2004; 292(23): 2839-2848. 2 Laguno M, Murillas J, Blanco J.L et al. AIDS 2004; 18(13): F27-F36.

Pacienţi cu recăderi: Un număr total de 345 pacienţi care au prezentat recăderi după tratament cu interferon alfa au fost trataţi în două studii clinice în care s-a administrat Viraferon în monoterapie sau în asociere cu ribavirină. La aceşti pacienţi, asocierea ribavirinei la Viraferon a crescut de 10 ori eficacitatea Viraferon administrat în monoterapie în tratamentul hepatitei cronice C (48,6 % comparativ cu 4,7 %). Această creştere a eficacităţii a inclus pierderea VHC seric (< 100 copii/ml, prin PCR), ameliorarea inflamaţiei hepatice şi normalizarea ALT şi s-a menţinut la 6 luni de la încheierea tratamentului.

Date privind eficacitatea pe termen lungÎntr-un studiu cu un număr mare de pacienţi, 1071 dintre aceştia au fost înrolaţi, după un tratament anterior în studii cu interferon alfa-2b non-pegilat sau interferon alfa-2b non-pegilat/ribavirină, pentru a evalua durabilitatea răspunsului virusologic susţinut şi pentru a determina impactul persistenţei negativării virale asupra rezultatelor tratamentului. 462 pacienţi au terminat cel puţin 5 ani de urmărire şi numai 12 din 492 dintre aceştia care au avut răspuns susţinut, au prezentat recădere pe durata acestui studiu. Estimarea Kaplan-Meier pentru persistenţa răspunsului susţinut pe o perioadă de 5 ani este de97 % pentru toţi pacienţii, cu un interval de încredere de 95 % [95 %, 99 %]. RVS după tratamentul VHC cronic cu interferon alfa-2b non-pegilat (cu sau fără ribavirină) are ca rezultat eliminarea pe termen lung a virusului, oferind o vindecare a infecţiei hepatice şi o vindecare clinică a VHC. Totuşi, aceasta nu exclude apariţia unor evenimente hepatice la pacienţii cu ciroza (inclusiv carcinom hepatocelular).

Studii clinice la pacienţii pediatrici cu hepatită cronică C: Pacienţii copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 3 – 16 ani cu hepatită cronică C, compensatăşi nivele ARN-VHC detectabile (evaluat prin laboratorul central utilizând un test de cercetare RT PCR), au fost înrolaţi în două studii multicentrice şi li s-a administrat Viraferon 3 milioane UI/m2, de trei ori pe săptămână, plus ribavirină 15 mg/kg şi zi, timp de 1 an, urmat de 6 luni de urmărire. Un total de 118 pacienţi au fost înrolaţi: 57 % de sex masculin, 80 % caucazieni şi 78 % genotip 1, 64 % cu vârsta ≤ 12 ani. Populaţia înrolată a constat în principal din copii cu hepatită cronică C uşoară spre moderată. Ratele de răspuns virusologic susţinut la copii şi adolescenţi au fost similare cu cele ale adulţilor. Datorită lipsei datelor la copii cu progresie severă a bolii şi potenţialului reacţiilor adverse, raportul beneficiu/risc al asocierii de ribavirinăşi interferon alfa-2b trebuie evaluat cu atenţie la această populaţie de pacienţi (vezi pct. 4.1, 4.4 şi 4.8).

Rezultatele studiului sunt prezentate pe scurt în Tabelul 5.

Tabelul 5.

Răspuns virusologic la pacienţii pediatrici netrataţi anterior

 

 

Viraferon 3 milioane UI/m2 de trei ori pe săptămână + ribavirină 15 mg/kg şi zi

 

Răspuns global1 (n=118)

54 (46 %)*

Genotip 1 (n=92)

33 (36 %)*

Genotip 2/3/4 (n=26)

21 (81 %)*

*Număr (%) de pacienţi

1. Definit ca ARN-VHC sub limita de detecţie utilizând un test de cercetare RT-PCR la sfârşitul tratamentului şi pe perioada de urmărire

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Farmacocinetica Viraferon s-a studiat la voluntari sănătoşi după administrarea unor doze unice de 5 milioane UI/m2 şi 10 milioane UI subcutanat, după 5 milioane UI/m2 administrate intramuscular şi sub forma unei perfuzii intravenoase cu o durată de 30 minute. Concentraţiile medii plasmatice de interferon după injecţiile subcutanate şi intramusculare au fost comparabile. Cmax s-a obţinut după 3 până la 12 ore de la administrarea dozei mai mici şi după 6 până la 8 ore de la administrarea dozei mai mari. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare a interferonului administrat prin injecţie a fost de aproximativ 2 până la 3 ore şi, respectiv, 6 până la 7 ore. Concentraţiile plasmatice au fost sub limita de detecţie după 16 şi, respectiv, 24 ore post-injecţie. Atât administrarea subcutanată, cât şi cea intramusculară au avut drept rezultat biodisponibilitate > 100 %.

După administrarea intravenoasă, concentraţiile plasmatice de interferon au atins valoarea maximă (135 până la 273 UI/ml) până la sfârşitul perfuziei, apoi au scăzut într-un ritm uşor mai rapid decât după administrarea subcutanată sau intramusculară a medicamentului, devenind nedetectabile la patru ore de la injecţie. Timpul de înjumătăţire a fost de aproximativ 2 ore.

Concentraţiile de interferon din urină au fost sub limita de detecţie, în cazul tuturor celor trei căi de administrare.

Copii şi adolescenţi: Proprietăţile farmacocinetice după doze multiple pentru Viraferon injectabil şi ribavirină capsule la copii şi adolescenţi cu hepatită cronică C, între 5 şi 16 ani, sunt prezentate pe scurt în Tabelul 6. Farmacocinetica Viraferon şi ribavirinei (doze normale) este similară la adulţi şi copii şi adolescenţi.

Tabelul 6. Parametri medii farmacocinetici multi-doză (% CV) pentru Viraferon şi ribavirină capsule când sunt administrate la pacienţii copii şi adolescenţi cu hepatită cronică C

Parametri

Ribavirină 15 mg/kg şi zi divizat în 2 doze (n = 17)

Viraferon 3 milioane UI/m2 de trei ori pe săptămână (n = 54)

Tmax (h)

1,9 (83)

5,9 (36)

Cmax (ng/ml)

3275 (25)

51 (48)

ASC*

29.774 (26)

622 (48)

Clearance aparent l/h şi kg

0,27 (27)

Nu s-a efectuat

*ASC12 (ng.h/ml) pentru ribavirină; ASC0-24 (UI.h/ml) pentru Viraferon

Testele factorului de neutralizare a interferonului s-au efectuat pe probe de ser de la pacienţi cărora li s-a administrat Viraferon, în cadrul unor studii clinice monitorizate de Schering-Plough. Factorii de neutralizare a interferonului sunt anticorpi care blochează activitatea antivirală a interferonului. Incidenţa clinică a factorilor de neutralizare care se dezvoltă la pacienţii cu cancer, trataţi sistemic, este de 2,9 %, iar la pacienţii cu hepatită cronică este de 6,2 %. Titrurile detectabile sunt mici la majoritatea cazurilor şi nu au fost asociate în mod regulat cu pierderea răspunsului sau cu orice alt fenomen autoimun. La pacienţii cu hepatită nu s-a observat pierderea răspunsului în prezenţa titrurilor scăzute.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Deşi interferonul este, în general, recunoscut ca fiind specific speciei, s-au efectuat studii de toxicitate la animale. Injecţiile cu interferon alfa-2b recombinant uman, administrate timp de până la trei luni, nu au scos în evidenţă semne de toxicitate la şoareci, şobolani şi iepuri. Administrarea zilnică de 20 x 106 UI/kg şi zi, timp de 3 luni, la maimuţele cynomolgus, nu a condus la instalarea unor semne importante de toxicitate. Toxicitatea a apărut la maimuţele care au primit 100 x 106 UI/kg şi zi, timp de 3 luni.

În studiile privind utilizarea interferonului la alte primate decât omul au apărut tulburări ale ciclului menstrual (vezi pct. 4.4).

Rezultatele studiilor privind reproducerea la animale arată că interferon alfa-2b recombinant nu a fost teratogen la şobolan sau iepure şi nici nu a afectat negativ sarcina, dezvoltarea fetală sau capacitatea de reproducere la puii de şobolan trataţi. Interferonul alfa-2b a demonstrat că are efecte abortive la Macaca mulatta (maimuţe rhesus) la doze de 90 şi 180 ori doza recomandată de 2 milioane UI/m2, administrate intramuscular sau subcutanat. Efectele abortive s-au observat la toate grupele de doze (7,5 milioane, 15 milioane şi 30 milioane UI/kg) şi au fost semnificative din punct de vedere statistic în comparaţie cu grupele martor, cărora li s-au administrat doze medii şi mari (corespunzând la 90 şi 180 ori doza recomandată de 2 milioane UI/m2, administrată intramuscular sau subcutanat). Se cunoaşte că dozele mari de alte forme de interferoni alfa şi beta produc efecte anovulatoare şi abortive dependente de doză, la maimuţele rhesus.

Studiile de mutagenitate pentru interferon alfa-2b nu au arătat reacţii adverse.

Nu au fost efectuate studii la animalele tinere pentru a examina efectele tratamentului cu interferon alfa-2b asupra creşterii, dezvoltării, maturizării sexuale şi comportamentului (vezi pct. 4.4 şi RCP pentru Rebetol în cazul în care Viraferon se administrează în asociere cu ribavirina).

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Glicină, Fosfat disodic anhidru, Dihidrogenofosfat de sodiu monohidrat, Soluţie de albumină umană.

Solvent: apă pentru preparate injectabile

6.2 Incompatibilităţi

Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la punctul

6.6.

6.3 Perioada de valabilitate

3 ani

După reconstituire: Se recomandă utilizarea imediată. Cu toate acestea, stabilitatea fizico-chimică pentru soluţia în uz s-a demonstrat pentru 24 ore la 25ºC.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la frigider (2°C – 8°C). A nu se congela. Pe perioada de valabilitate, pentru a fi transportat şi/sau a facilita utilizarea ambulatorie produsul nereconstituit trebuie păstrat la sau sub 25º C timp de cel mult patru săptămâni înainte de a fi utilizat.

Dacă produsul nu este reconstituit în această perioadă de patru săptămâni, acesta nu mai poate fi repus în frigider pentru o nouă perioadă de păstrare şi trebuie aruncat.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

24 mg pulbere (corespunzător la 1 milion UI) în flacon (sticlă tip I), cu un dop (cauciuc butilic), sigiliu (aluminiu) şi capac (polipropilen) şi 1 ml apă pentru preparate injectabile în fiolă (sticlă tip I) cu 1 seringă pentru injecţie, 2 ace pentru injecţie şi 1 tampon dezinfectant. Cutie cu 1 flacon. Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Nu toate formele de ambalare şi concentraţiile sunt potrivite pentru anumite indicaţii. Vă rugăm să selectaţi cu grijă forma de dozare şi concentraţia potrivită.

Reconstituirea Viraferon, pulbere pentru soluţie injectabilă sau perfuzabilă, pentru administrarea parenterală: Viraferon se prezintă ca pulbere conţinând 1 milion UI/ml pentru o singură administrare. Flacoanele se reconstituie cu 1 ml apă pentru preparate injectabile. Soluţiile reconstituite pentru administrare parenterală sunt izotonice.

În timpul reconstituirii trebuie luate măsuri de precauţie adecvate pentru a preveni contaminarea microbiană (vezi prospectul).

Utilizând o seringă pentru injecţie sterilăşi un ac pentru injecţie, injectaţi 1 ml apă pentru preparate injectabile în flaconul de Viraferon. Se agită uşor pentru a facilita dizolvarea completă a pulberii. Doza necesară poate fi extrasăşi injectată cu o seringă sterilă pentru injecţie.

La fel ca în cazul tuturor medicamentelor cu administrare parenterală, se verifică vizual soluţia reconstituită înainte de administrare, pentru a se observa dacă există particule şi dacă apar modificări de culoare. Soluţia reconstituită trebuie să fie limpede şi incoloră.

Instrucţiuni detaliate pentru administrarea subcutanată a medicamentului sunt furnizate în prospect (vezi “Cum să vă administraţi singur Viraferon”).

După extragerea dozei orice produs rămas neutilizat trebuie aruncat.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

SP Europe 73, rue de Stalle B-1180 Bruxelles Belgia

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/99/128/001

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: 9 Martie 2000 Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: 23 Mai 2005

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului (EMEA) http://www.emea.europa.eu/

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Viraferon 3 milioane UI/ml pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂŞI CANTITATIVĂ

Un flacon cu pulbere conţine interferon alfa-2b produs de E.coli prin tehnologia ADN recombinant 3 milioane UI. După reconstituire, 1 ml conţine interferon alfa-2b 3 milioane UI.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă

Pulberea este de culoare albă până la crem. Solventul este limpede şi incolor.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Hepatită cronică B: Tratamentul pacienţilor adulţi cu hepatită cronică B asociată cu dovezi de replicare a virusului hepatitic B (prezenţa ADN-VHB şi a AgHBe), valori crescute ale alanin aminotransferazei (ALT) şi inflamaţie hepatică activăşi/sau fibroză dovedită histologic.

Hepatită cronică C:

Adulţi:

Viraferon este indicat în tratamentul pacienţilor adulţi cu hepatită cronică C, care prezintă valori crescute ale transaminazelor, fără decompensare hepaticăşi care sunt pozitivi pentru ARN-VHC seric sau anticorpi anti-VHC (vezi pct. 4.4).

Pentru această indicaţie cea mai bună utilizare a Viraferon este în asociere cu ribavirina.

Copii şi adolescenţi:

Viraferon este indicat, în asociere cu ribavirina în tratamentul copiilor şi adolescenţilor cu vârsta de 3 ani şi peste cu hepatită cronică C, netrataţi anterior, fără decompensare hepaticăşi care au ARNVHC seric pozitiv. Decizia de tratament trebuie luată pentru fiecare caz în parte, luând în considerare orice dovadă de progresie a bolii cum ar fi inflamaţia hepaticăşi fibroza la fel ca şi factorii prognostici de răspuns, genotipul VHC şi încărcătura virală. Beneficiul aşteptat al tratamentului trebuie evaluat faţă de profilul de siguranţă observat la subiecţii pediatrici în studiile clinice (vezi pct. 4.4, 4.8 şi 5.1).

4.2 Doze şi mod de administrare

Tratamentul trebuie iniţiat de către un medic cu experienţă în managementul afecţiunii respective.

Nu toate formele de prezentare şi concentraţiile sunt potrivite pentru anumite indicaţii. Trebuie să se selecteze forma de prezentare şi concentraţia potrivită.

Dacă apar reacţii adverse în cursul tratamentului cu Viraferon pentru oricare indicaţie, dozajul trebuie modificat sau terapia va fi întreruptă temporar, până la remiterea reacţiilor adverse. Dacă în urma ajustării corespunzătoare a dozei se dezvoltă o intoleranţă persistentă sau recurentă sau dacă boala progresează, tratamentul cu Viraferon trebuie întrerupt. Medicul va decide dacă în cazul schemelor de tratament de întreţinere cu injecţii subcutanate pacientul îşi poate autoadministra doza.

Hepatita cronică B: Doza recomandată este cuprinsă în intervalul 5 până la 10 milioane UI, administrată subcutanat, de trei ori pe săptămână (o dată la două zile), timp de 4 până la 6 luni.

Doza administrată trebuie scăzută cu 50 % în cazul în care se semnalează apariţia unor tulburări hematologice (celule sanguine albe < 1500/mm3, granulocite < 1000/mm3, trombocite < 100.000/mm3). Tratamentul trebuie întrerupt în cazul apariţiei leucopeniei severe (< 1200/mm3), a neutropeniei severe (< 750/mm3) sau a trombocitopeniei severe (< 70.000/mm3).

Pentru toţi pacienţii, în cazul în care, după 3 – 4 luni de tratament (cu doza maximă tolerată), nu se observă o îmbunătăţire a valorilor ADN-VHB seric, tratamentul cu Viraferon trebuie întrerupt.

Hepatita cronică C: Viraferon se administrează subcutanat în doza recomandată de 3 milioane UI, de trei ori pe săptămână (o dată la două zile) la adulţi, atât în monoterapie, cât şi în asociere cu ribavirina.

Copii cu vârsta de 3 ani şi peste şi adolescenţi: Se administrează subcutanat interferon alfa-2b 3 milioane UI/m2 de trei ori pe săptămână (o dată la două zile) în asociere cu ribavirină, capsule sau soluţie orală administrată oral, divizată în 2 prize zilnice, în timpul meselor (dimineaţa şi seara).

(Vezi RCP pentru ribavirină capsule pentru dozele de ribavirină capsule şi ghidurile de modificare pentru terapia asociată. Pentru pacienţii pediatrici cu greutate < 47 kg sau care nu pot înghiţi capsule, vezi RCP pentru ribavirină soluţie orală).

Pacienţi cu recădere (adulţi): Viraferon se administrează în asociere cu ribavirina.

Pe baza rezultatelor studiilor clinice, în cadrul cărora sunt disponibile date pentru 6 luni de tratament, se recomandă ca pacienţii să fie trataţi cu Viraferon în asociere cu ribavirină timp de 6 luni.

Pacienţi netrataţi anterior: Adulţi: Eficacitatea Viraferon este crescută dacă se administrează în asociere cu ribavirina. Viraferon trebuie administrat în monoterapie, în special în caz de intoleranţă sau contraindicaţie la ribavirină.

Viraferon în asociere cu ribavirina: Pe baza rezultatelor studiilor clinice în cadrul cărora sunt disponibile date pentru 12 luni de tratament, se recomandă ca pacienţii să fie trataţi cu Viraferon în asociere cu ribavirină, timp de cel puţin 6 luni.

Tratamentul trebuie continuat pe o perioadă de încă 6 luni (adică în total 12 luni) la pacienţii care prezintă ARN-VHC negativ la 6 luni, genotip viral 1 (determinat într-o probă prelevată anterior tratamentului) şi o încărcătură virală ridicată anterior tratamentului.

În vederea extinderii tratamentului la 12 luni, trebuie să se ia în considerare şi alţi factori de prognostic negativ (vârsta > 40 ani, sexul masculin, fibroza în punţi).

În timpul studiilor clinice, pacienţii care nu au obţinut un răspuns virusologic după 6 luni de tratament (ARN-VHC sub limita inferioară de detecţie) nu au obţinut răspuns virusologic susţinut (ARN-VHC sub limita inferioară de detecţie la şase luni de la întreruperea tratamentului).

Viraferon administrat în monoterapie: Durata optimă a monoterapiei cu Viraferon nu a fost deocamdată stabilită definitiv; se recomandă însă ca tratamentul să aibă o durată cuprinsă între 12 - 18 luni.

Se recomandă ca pacienţii să fie trataţi cu Viraferon administrat în monoterapie timp de cel puţin 3

4 luni, moment în care trebuie să se determine statusul ARN-VHC. Tratamentul trebuie continuat de către pacienţii care prezintă ARN-VHC negativ.

Copii şi adolescenţi: Eficacitatea şi siguranţa Viraferon în asociere cu ribavirina s-au studiat la copii şi adolescenţi cu hepatită cronică C, netrataţi anterior.

Genotip 1: Durata recomandată a tratamentului este 1 an. Pacienţii la care nu se observă răspuns virusologic la 12 săptămâni este foarte puţin probabil să prezinte răspuns virusologic susţinut (valoare predictivă negativă 96 %). Răspunsul virusologic este definit ca absenţa ARN-VHC detectabil în săptămâna 12. La aceşti pacienţi, tratamentul trebuie întrerupt. Genotip 2/3: Durata recomandată a tratamentului este de 24 săptămâni.

Răspunsurile virusologice după 1 an de tratament şi 6 luni de urmărire au fost 36 % pentru genotipul 1 şi 81 % pentru genotipul 2/3/4.

Viraferon poate fi administrat utilizând seringi din sticlă sau din plastic.

4.3 Contraindicaţii

-Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi. -Antecedente de afecţiuni cardiace severe pre-existente, de exemplu insuficienţă cardiacă congestivă necontrolată, infarct miocardic recent, tulburări de ritm cardiac severe.

- Disfuncţie renală sau hepatică severă; inclusiv cea produsă de metastaze.

-Epilepsie şi/sau afectare funcţională a sistemului nervos central (SNC) (vezi pct. 4.4). -Hepatită cronică cu ciroză decompensată.

-

Hepatită cronică la pacienţi care sunt sau au fost trataţi recent cu medicamente imunosupresoare, excluzând întreruperea recentă a corticosteroizilor.

-

Hepatită autoimună; o boală autoimună în antecedente; sau pacienţi cu transplant cu tratament imunosupresor.

- Afecţiune tiroidiană pre-existentă, dacă aceasta nu poate fi controlată prin tratament convenţional.

Copii şi adolescenţi:

- Existenţa sau antecedente de boală psihică severă, în special depresie severă, ideaţie suicidală sau tentativă de suicid.

Tratament asociat cu ribavirină: Vezi de asemenea RCP pentru ribavirină, în cazul în care interferon alfa-2b se administrează în asociere cu ribavirina la pacienţi cu hepatită cronică C.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Pentru toţi pacienţii:

Afecţiuni psihice şi ale sistemului nervos central (SNC): În cursul tratamentului cu Viraferon şi chiar după întreruperea tratamentului mai ales în perioada de urmărire de 6 luni, la unii pacienţi s-au observat efecte severe la nivelul SNC, în special depresie, ideaţie suicidalăşi tentativă de suicid. Ideaţia suicidală sau tentativele de suicid s-au raportat mai frecvent la copii şi adolescenţi comparativ cu pacienţii adulţi (2,4 % comparativ cu 1 %) în timpul tratamentului cu asociaţia Viraferon şi ribavirinăşi a celor 6 luni de urmărire. Similar pacienţilor adulţi, copiii şi adolescenţii au prezentat şi alte reacţii adverse psihice (de exemplu depresie, labilitate emoţionalăşi somnolenţă). Alte efecte la nivelul SNC, incluzând comportament agresiv (uneori îndreptat împotriva altora), stare de confuzie sau alterare a statusului mental au fost observate cu interferoni alfa. Pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie pentru orice semne sau simptome de tulburări psihice. Dacă apar astfel de simptome, medicul care a prescris tratamentul trebuie să aibă în vedere gravitatea potenţială a acestor reacţii adverse, precum şi necesitatea instituirii unor măsuri terapeutice adecvate. Dacă simptomele persistă sau se agravează sau se semnalează ideaţie suicidală, se întrerupe administrarea Viraferon, iar pacientul trebuie urmărit şi tratat psihiatric dacă este nevoie.

Pacienţi cu afecţiuni psihice severe existente sau în antecedente:

Dacă tratamentul cu interferon alfa-2b este considerat necesar la pacienţi adulţi cu afecţiuni psihice severe existente sau în antecedente, acesta poate fi iniţiat numai după un diagnostic individualizat corespunzător şi un tratament adecvat al bolii psihice. Utilizarea interferon alfa-2b la copii şi adolescenţi cu afecţiuni psihice severe existente sau în antecedente este contraindicată (vezi pct. 4.3).

Reacţiile de hipersensibilitate acută (de exemplu urticarie, angioedem, constricţie bronşică, anafilaxie) la interferon alfa-2b s-au constatat rar în timpul tratamentului cu Viraferon. Dacă apare o astfel de reacţie, administrarea acestui medicament trebuie întreruptăşi se va institui imediat o terapie medicală adecvată. Erupţiile cutanate temporare nu necesită întreruperea tratamentului.

Reacţiile adverse moderate-severe pot impune modificarea schemei de tratament a pacientului sau, în unele cazuri, întreruperea tratamentului cu Viraferon. Orice pacient care dezvoltă disfuncţii hepatice în timpul tratamentului cu Viraferon trebuie monitorizat cu atenţie, iar tratamentul se întrerupe dacă se constată o evoluţie a semnelor şi a simptomelor bolii.

Hipotensiunea arterială poate să apară în cursul tratamentului cu Viraferon sau în timp de până la două zile post-tratament şi poate necesita tratament de susţinere.

La pacienţii trataţi cu Viraferon, trebuie să se menţină o hidratare adecvată, întrucât unii dintre pacienţi prezintă hipotensiune arterială determinată de depleţie lichidiană. Poate fi necesară reechilibrarea hidrică.

Deoarece febra poate fi asociată cu sindromul asemănător gripei, semnalat în mod curent în timpul tratamentului cu interferon, trebuie eliminate alte posibile cauze ale febrei persistente.

Viraferon se va utiliza cu precauţie la pacienţii debilitaţi, cum ar fi cei cu antecedente de boli pulmonare (de exemplu, bronhopneumopatie obstructivă cronică) sau diabet zaharat cu predispoziţie la cetoacidoză. Totodată, este necesară prudenţă la pacienţii care prezintă tulburări de coagulare (de exemplu tromboflebită, embolie pulmonară) sau mielosupresie severă.

La pacienţii trataţi cu interferon alfa, inclusiv la cei trataţi cu Viraferon, s-au raportat rar apariţia de infiltrate pulmonare, pneumonita şi pneumonia, ocazional letale. Nu s-a putut stabili o etiologie certă. Aceste simptome au fost semnalate mai frecvent când shosaikoto, un medicament chinezesc pe bază de plante, s-a administrat concomitent cu interferon alfa (vezi pct. 4.5). La pacienţii care prezintă febră, tuse, dispnee sau alte simptome respiratorii, trebuie să se efectueze radiografii pulmonare. Dacă radiografia arată prezenţa infiltratelor pulmonare sau dacă există date privind afectarea funcţionării plămânilor, pacientul trebuie monitorizat cu atenţie, iar dacă este cazul, tratamentul cu interferon alfa trebuie întrerupt. Deşi s-au semnalat mai frecvent la pacienţii cu hepatită cronică C, trataţi cu interferon alfa, acestea s-au observat şi la pacienţii cu afecţiuni oncologice, trataţi cu interferon alfa. Întreruperea promptă a administrării interferonului alfa şi tratamentul cu corticosteroizi par să se asocieze rezolvării evenimentelor adverse pulmonare.

Rareori, după tratamentul cu interferoni alfa s-au raportat evenimente adverse oculare (vezi pct. 4.8), incluzând hemoragii retiniene, exsudate moi vătuite şi obstrucţie de arteră sau venă retiniană. Înainte de iniţierea tratamentului la toţi pacienţii trebuie efectuat un examen oftalmologic. Toţi pacienţii care acuză modificarea acuităţii vizuale sau a câmpului vizual sau care prezintă alte simptome de natură oftalmologică în timpul tratamentului cu Viraferon trebuie să efectueze imediat un examen oftalmologic complet. În timpul tratamentului cu Viraferon se recomandă controlul periodic al vederii, mai ales la pacienţii care prezintă boli ce pot asocia retinopatie, cum ar fi diabetul zaharat sau hipertensiunea arterială. La pacienţii la care apar afecţiuni oftalmologice noi sau la care se agravează cele pre-existente trebuie avută în vedere întreruperea tratamentului cu Viraferon. Starea de obnubilare semnificativăşi coma, inclusiv cazuri de encefalopatie, s-au observat la unii pacienţi, de obicei vârstnici, cărora li s-au administrat doze mai mari. Deşi aceste efecte sunt, în general reversibile, la unii pacienţi remiterea lor a necesitat o perioadă de timp de până la trei săptămâni. Foarte rar, la doze mari de Viraferon s-au semnalat crize convulsive.

Pacienţii adulţi care prezintă în antecedente insuficienţă cardiacă congestivă, infarct miocardic şi/sau aritmii anterioare sau curente şi care necesită tratament cu Viraferon trebuie monitorizaţi cu atenţie. La pacienţii cu tulburări cardiace în antecedente şi/sau care sunt în stadii avansate de cancer trebuie să li se efectueze electrocardiogramă înainte şi în timpul tratamentului. Aritmiile cardiace (îndeosebi supraventriculare) răspund, de obicei, la terapia convenţională, însă pot impune întreruperea tratamentului cu Viraferon. Nu există date la copii şi adolescenţi cu antecedente de boală cardiacă.

S-au semnalat hipertrigliceridemia şi agravarea hipertrigliceridemiei, uneori severă. De aceea, se recomandă monitorizarea nivelului lipidelor.

Având în vedere datele privind exacerbarea psoriazisului preexistent şi a sarcoidozei, Viraferon se va administra la pacienţi cu psoriazis sau sarcoidoză numai dacă beneficiul potenţial justifică potenţialele riscuri.

Datele preliminare sugerează faptul că tratamentul cu interferon alfa se asociază cu o rată crescută a rejetului de grefă în transplantul de rinichi. Rejetul de grefă de ficat a fost, de asemenea, raportat.

În timpul tratamentului cu interferoni alfa s-a raportat apariţia auto-anticorpilor şi a bolilor autoimune. Pacienţii predispuşi la apariţia bolilor autoimune pot prezenta un risc mai mare. Pacienţii cu semne sau simptome de tulburare autoimună trebuie urmăriţi cu atenţie, iar la aceştia trebuie reevaluat raportul risc-beneficiu al continuării tratamentului cu inteferon (vezi de asemenea pct. 4.4 Hepatita cronică C, Monoterapie (afectare tiroidiană) şi pct. 4.8). La pacienţii cu hepatită cronică C trataţi cu interferon, au fost raportate cazuri de sindrom VogtKoyanagi-Harada (sindrom VKH). Acest sindrom este o afecţiune inflamatorie granulomatoasă care afectează ochii, aparatul auditiv, meningele şi tegumentul. Dacă se suspectează sindromul VKH, tratamentul antiviral trebuie întrerupt şi trebuie luat în considerare tratamentul cu corticosteroizi (vezi pct. 4.8).

Tratamentul cu Viraferon trebuie întrerupt la pacienţii cu hepatită cronică care dezvoltă o prelungire a markerilor de coagulare, ceea ce poate indica o decompensare hepatică.

La pacienţii cărora li se administrează în mod regulat/repetat albumină derivată din plasma umană trebuie luată în considerare vaccinarea adecvată (anti - hepatitică A şi B).

Măsurile standard de prevenire a infecţiilor apărute prin utilizarea medicamentelor derivate din sângele sau plasma umană includ selecţia donatorilor, monitorizarea donărilor individuale şi a plasmei colectate pentru anumiţi markeri de infecţie şi includerea unor etape de producţie eficiente în inactivarea/eliminarea virusurilor. Cu toate acestea, când se administrează medicamente derivate din sânge sau plasmă umană, posibilitatea de transmitere a agenţilor infecţioşi nu poate fi complet exclusă. Acest lucru este valabil şi în cazul virusurilor necunoscute sau noi şi a altor patogeni.

Nu există raportări de transmiteri virale prin albumina fabricată conform specificaţiilor Farmacopeei Europene prin procesele tehnologice stabilite.

Se recomandă cu fermitate ca de fiecare dată când se administrează Viraferon la un pacient, să se înregistreze numele şi numărul seriei de fabricaţie a produsului, pentru a exista o legătură între pacient şi seria de fabricaţie a produsului.

Hepatită cronică C: Terapia asociată cu ribavirina: A se vedea şi RCP pentru ribavirină în cazul în care Viraferon urmează să se administreze în asociere cu ribavirina, pacienţilor cu hepatită cronică C.

La toţi pacienţii în studiile cu hepatită cronică C s-a efectuat o puncţie biopsie hepatică înainte de includere, dar în unele cazuri (adică la pacienţii cu genotip 2 şi 3) tratamentul poate fi început şi fără a avea confirmarea histologică. Trebuie urmărite recomandările de tratament actuale pentru a se stabili dacă este necesară efectuarea puncţiei biopsie hepatică înainte de începerea tratamentului.

Monoterapie: Rar, pacienţii adulţi trataţi pentru hepatită cronică C cu Viraferon au dezvoltat anomalii tiroidiene, fie hipotiroidiene, fie hipertiroidiene. În studiile clinice utilizând tratament cu Viraferon, 2,8 % dintre pacienţi au dezvoltat tulburări tiroidiene. Tulburările au fost controlate prin administrarea terapiei convenţionale pentru disfuncţii tiroidiene. Nu se cunoaşte mecanismul prin care Viraferon poate modifica statusul tiroidian. Înaintea iniţierii tratamentului cu Viraferon pentru tratarea hepatitei cronice C, trebuie evaluate valorile concentraţiei plasmatice a hormonului de stimulare a tiroidei (TSH). Orice tulburare tiroidiană detectată trebuie tratată prin terapie convenţională. Tratamentul cu Viraferon poate fi iniţiat dacă valorile TSH pot fi menţinute, prin medicaţie, în limite normale. Dacă în timpul tratamentului cu Viraferon, pacienţii dezvoltă simptome care indică o posibilă disfuncţie tiroidiană, trebuie să se evalueze valorile TSH. În prezenţa disfuncţiei tiroidiene, tratamentul cu Viraferon poate fi continuat dacă valorile TSH pot fi menţinute în limite normale prin medicaţie. Întreruperea tratamentului cu Viraferon nu a condus la rezolvarea disfuncţiei tiroidiene, apărută în timpul tratamentului (vezi şi Copii şi adolescenţi, Monitorizarea tiroidiană).

Monitorizare suplimentară specifică pentru copii şi adolescenţi

Monitorizare tiroidiană: Aproximativ 12 % din copiii trataţi cu interferon alfa-2b şi ribavirină prezintă creşteri ale TSH. Alţi 4 % au avut o scădere temporară sub limita inferioară a valorilor normalului. Înainte de iniţierea tratamentului cu Viraferon, trebuie evaluate valorile TSH şi orice modificare la nivel tiroidian detectată trebuie tratată cu terapia convenţională. Tratamentul cu Viraferon poate fi iniţiat dacă valorile TSH pot fi menţinute în limite normale prin medicaţie. S-au observat disfuncţii tiroidiene pe durata tratamentului cu interferon alfa-2b şi ribavirină. Dacă se depistează modificări la nivel tiroidian, statusul tiroidian al pacientului trebuie evaluat şi tratat clinic corespunzător. Copiii şi adolescenţii trebuie monitorizaţi la fiecare 3 luni pentru determinarea unei disfuncţii tiroidiene (de exemplu TSH).

Creşterea şi dezvoltarea: Pe parcursul a 1 an de tratament, s-a observat o scădere a ratei de creştere în înălţime (scăderea procentuală medie de 9 %) şi o diminuare a creşterii în greutate (scădere procentuală medie de 13 %). În cele 6 luni de urmărire după tratament s-a observat o tendinţă de normalizare a acestor parametri. Cu toate acestea, pe baza datelor interimare ale unui studiu de urmărire pe termen lung, 12 (14 %) din 84 copii au avut o reducere > 15 % a ratei de creştere în înălţime, dintre care 5 (6 %) copii au avut o scădere cu > 30 % a ratei de creştere chiar la peste 1 an de la încheierea tratamentului. Nu există date asupra efectelor pe termen lung asupra creşterii, dezvoltării şi maturizării sexuale. În plus, rezultatele preclinice privind toxicitatea juvenilă au demonstrat o scădere minoră, dependentă de doză, a creşterii globale la puii nou-născuţi de şobolan cărora li s-a administrat ribavirină (vezi pct. 5.3). De aceea, înainte de iniţierea tratamentului, la copiii mici trebuie evaluat raportul risc/beneficiu al utilizării asocierii interferon alfa-2b şi ribavirină. Medicii sunt sfătuiţi să monitorizeze creşterea copiilor la care se administrează ribavirină în asociere cu interferon alfa-2b.

Infecţie concomitentă VHC/HIV: Pacienţii care prezintă infecţie concomitentă cu HIV şi la care se administreazătratament antiretroviral înalt activ (HAART) pot prezenta un risc mai mare de dezvoltare a acidozei lactice. Este necesară prudenţă la adăugarea de Viraferon şi ribavirină la tratamentul HAART (vezi RCP pentru ribavirină). Pacienţii trataţi cu asociaţia terapeutică Viraferon şi ribavirinăşi zidovudină pot prezenta un risc crescut de a dezvolta anemie. Pacienţii care prezintă infecţie concomitentă cu HIV , şi au ciroză în stadiu avansat şi cărora li se administrează HAART pot prezenta un risc mai mare de decompensare hepaticăşi deces. Suplimentarea tratamentului cu interferoni alfa în monoterapie sau în asociaţie cu ribavirina poate creşte riscul la acest subgrup de pacienţi.

Chimioterapie concomitentă: Administrarea de Viraferon în asociere cu alte chimioterapice (de exemplu Ara-C, ciclofosfamidă, doxorubicină, tenipozidă) poate duce la creşterea riscului de toxicitate (în severitate şi durată), care poate pune în pericol viaţa pacientului sau poate fi letală, datorită administrării concomitente a medicamentului. Evenimentele adverse cel mai frecvent raportate şi care prezintă potenţial de a pune viaţa în pericol sau pot fi letale, includ: mucozită, diaree, neutropenie, insuficienţă renalăşi tulburări electrolitice. Datorită riscului de toxicitate crescută, se impun ajustări atente ale dozelor de Viraferon şi ale dozelor de agenţi chimioterapici administraţi concomitent (vezi pct. 4.5). Când Viraferon este utilizat în asociere cu hidroxiuree, frecvenţa şi severitatea vasculitei cutanate poate creşte.

Tulburări dentare şi periodontale: Tulburările dentare şi periodontale care pot conduce la pierderea danturii au fost raportate la pacienţii la care s-a administrat asociaţia terapeutică Viraferon şi ribavirină. În plus, uscăciunea gurii poate avea un efect dăunător asupra danturii şi mucoasei bucale în cazul administrării pe termen lung a tratamentului asociat cu Viraferon şi ribavirină. Pacienţii trebuie să se spele pe dinţi de două ori pe zi şi să facă examene dentare regulate. În plus, unii pacienţi pot prezenta vărsături. Dacă această reacţie apare, pacienţii trebuie sfătuiţi să-şi clătească bine gura după episod.

Teste de laborator: Testele hematologice standard şi analizele de biochimie a sângelui (numărul total şi diferenţiat de elemente sanguine, numărul de trombocite, electroliţi, enzime hepatice, proteine plasmatice, bilirubină plasmaticăşi creatinină plasmatică) trebuie efectuate la toţi pacienţii înainte şi apoi periodic în timpul tratamentului sistemic cu Viraferon.

În timpul tratamentului pentru hepatită B şi C, se recomandă efectuarea de teste în săptămânile 1, 2, 4, 8, 12, 16, şi apoi din două în două luni, pe întreg parcursul tratamentului. Dacă în timpul tratamentului cu Viraferon, se observă o creştere bruscă a ALT la valori mai mari sau egale cu de două ori valoarea iniţială, tratamentul cu Viraferon poate fi continuat, dacă nu se constată semne sau simptome de insuficienţă hepatică. Testele funcţionale hepatice care trebuie efectuate în timpul creşterii bruşte a ALT sunt: ALT, timpul de protrombină, fosfataza alcalină, albumina şi bilirubina, care trebuie monitorizate o dată la două săptămâni.

Efecte asupra fertilităţii: Interferonul poate avea efecte negative asupra fertilităţii (vezi pct. 4.6 şi pct. 5.3).

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Narcoticele, hipnoticele sau sedativele trebuie administrate cu atenţie concomitent cu Viraferon.

Nu au fost încă evaluate complet interacţiunile dintre Viraferon şi alte medicamente. Trebuie să se manifeste precauţie la administrarea Viraferon în asociere cu alte medicamente cu potenţial mielosupresor.

Interferonii pot afecta procesele metabolice oxidative. Acest aspect trebuie avut în vedere în timpul tratamentului concomitent cu medicamente metabolizate pe această cale, cum ar fi derivaţii xantinici teofilina sau aminofilina. În timpul terapiei concomitente cu derivaţi xantinici, trebuie monitorizate concentraţiile de teofilină din ser, iar doza trebuie ajustată, dacă este cazul.

Infiltratele pulmonare, pneumonita şi pneumonia, având uneori drept consecinţă decesul pacientului, s-au observat rar la pacienţii trataţi cu interferon alfa, inclusiv la cei cărora li s-a administrat Viraferon. Nu a fost definită etiologia. Aceste simptome s-au semnalat mai frecvent în cazul administrării concomitent cu interferon alfa-2b a medicamentului chinezesc conţinând planta medicinală denumită shosaikoto (vezi pct. 4.4).

(Vezi de asemenea RCP pentru ribavirină, în cazul în care Viraferon se administrează în asociere cu ribavirina la pacienţii cu hepatită cronică C).

4.6 Sarcina şi alăptarea

Femeile aflate în perioada fertilă trebuie să utilizeze măsuri contraceptive eficace în timpul tratamentului. Viraferon trebuie utilizat cu prudenţă la bărbaţii aflaţi în perioada fertilă. La pacientele tratate cu interferon leucocitar uman, s-au observat concentraţii plasmatice scăzute de estradiol şi progesteron.

Nu existnecunoscut. Viraferon se va utiliza în cursul sarcinii numai dacă beneficiul potenţial justifică riscul potenţial pentru făt. ă date adecvate privind utilizarea interferon alfa-2b la femeile gravide. Studiile la animale au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Riscul potenţial pentru om este

Nu se ştie dacă componentele acestui medicament se excretă în laptele uman. Datorită potenţialului de apariţie al reacţiilor adverse ale Viraferon la sugari, trebuie să se întrerupă alăptarea înainte de iniţierea tratamentului.

Tratamentul asociat cu ribavirina: Ribavirina determină malformaţii congenitale grave atunci când se administrează în timpul sarcinii. Tratamentul cu ribavirină este contraindicat în timpul sarcinii. Este necesară grijă extremă la pacienţii de sex feminin şi la partenerii lor de sex masculin pentru a evita sarcina la acestea atunci când se administrează Viraferon în asociere cu ribavirina. În timpul tratamentului şi 4 luni după terminarea acestuia, atât femeile cu potenţial fertil cât şi partenerii lor trebuie să utilizeze un mijloc contraceptiv eficace. Pacienţii de sex masculin şi partenerele lor trebuie să utilizeze un contraceptiv eficace pe durata tratamentului şi timp de 7 luni după terminarea tratamentului (vezi RCP pentru ribavirină).

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Pacienţii care dezvoltă oboseală, somnolenţă sau stare de confuzie în timpul tratamentului cu Viraferon trebuie avertizaţi să evite conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor.

4.8 Reacţii adverse

Vezi RCP-ul pentru ribavirină - reacţii adverse, în cazul în care Viraferon urmează să se administreze în asociere cu ribavirina, la pacienţii cu hepatită cronică C.

În studiile clinice efectuate pentru o gamă largă de afecţiuni şi utilizând o gamă variată de doze (de la 6 milioane UI/m2 şi săptămână în leucemia cu celule păroase, până la 100 milioane UI/m2 şi săptămână în melanom), cele mai frecvent raportate reacţii adverse au fost: febră, oboseală, cefalee şi mialgie. Febra şi oboseala au fost reversibile în decurs de 72 ore după întreruperea sau sistarea tratamentului.

În studiile clinice efectuate la pacienţi cu hepatită C, aceştia au fost trataţi cu Viraferon în monoterapie sau în asociere cu ribavirina, timp de un an. Tuturor pacienţilor din aceste studii li s-au administrat 3 milioane UI Viraferon, de trei ori pe săptămână. În Tabelul 1 este prezentată frecvenţa reacţiilor adverse (legate de tratament) raportate în studiile clinice, la pacienţi netrataţi anterior, trataţi timp de un an. Severitatea a fost, în general, uşoară până la moderată. Reacţiile adverse menţionate în Tabelul 1 se bazează pe experinţa acumulată din studiile clinice şi din cea de după punerea pe piaţă a medicamentului. În cadrul clasificării pe aparate, sisteme şi organe, reacţiile adverse sunt enumerate pe categorii de frecvenţă, utilizând următoarele grupe: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100, < 1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1 000, < 1/100); rare (≥ 1/10 000, 1/1 000); foarte rare (< 1/10 000); necunoscute. În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Tabelul 1. Reacţii adverse raportate în timpul studiilor clinice sau ca urmare a utilizării după punerea pe piaţă a Intron A în monoterapie sau în asociere cu cu ribavirina

Aparate, sisteme şi organe

Reacţii adverse

Infecţii şi infestări Foarte frecvente: Frecvente: Rare:

Faringită*, infecţii virale* Bronşită, sinuzită, herpes simplex (rezistent), rinită Pneumonie§

Tulburări hematologice şi limfatice Foarte frecvente: Frecvente: Foarte rare: Cu frecvenţă necunoscută:

Leucopenie Trombocitopenie, limfadenopatie, limfopenie Anemie aplastică Aplazia seriei eritrocitare, purpura trombocitopenică

 

 

idiopatică, purpura trombocitopenică trombotică

Tulburări ale sistemului imunitar§ Foarte rare: Cu frecvenţă necunoscută:

Sarcoidoză, exacerbarea sarcoidozei Lupus eritematos sistemic, vasculită, poliartrită reumatoidă (nouă sau agravată), sindrom Vogt-Koyanagi-Harada, reacţii de hipersensibilitate acută inclusiv urticarie, angioedem, bronhoconstricţie, anafilaxie§

Tulburări endocrine Frecvente: Foarte rare:

Hipotiroidism§, hipertiroidism§ Diabet zaharat, agravarea diabetului zaharat

Tulburări metabolice şi de nutriţie

 

Foarte frecvente:

Anorexie

Frecvente:

Hipocalcemie, deshidratare, hiperuricemie, sete

Rare:

Hiperglicemie, hipertrigliceridemie§, creşterea apetitului alimentar

Tulburări psihice§

 

Foarte frecvente:

Depresie, insomnie, anxietate, labilitate emoţională*, agitaţie, nervozitate

Frecvente:

Stare de confuzie, tulburări de somn, libido scăzut

Rare:

Ideaţie suicidală

Foarte rare:

Suicid, tentative de suicid, comportament agresiv (uneori îndreptat împotriva altora), psihoză, inclusiv halucinaţii

Cu frecvenţă necunoscută:

Status mental schimbător§

Tulburări ale sistemului nervos§ Foarte frecvente: Frecvente: Foarte rare: Cu frecvenţă necunoscută:

Ameţeli, cefalee, tulburări de concentrare, xerostomie Tremor, parestezie, hipoestezie, migrenă, hiperemie facială, somnolenţă, pervertirea gustului Hemoragie cerebrovasculară, ischemie cerebrovasculară, convulsii, afectarea conştienţei, encefalopatie, neuropatie, polineuropatie Mononeuropatie, comă§

Tulburări oculare Foarte frecvente: Frecvente: Rare:

Vedere înţeţoşată Conjunctivită, vedere anormală, tulburări ale glandelor lacrimale, durere oculară Hemoragii retiniene§, retinopatii (inclusiv edem papilar), obstrucţie de arteră sau venă retiniană§, nevrită optică, edem papilar, scăderea acuităţii vizuale sau micşorarea câmpului vizual, imagine punctată§

Tulburări acustice şi vestibulare Frecvente: Foate rare:

Vertij, tinitus Pierderea auzului, tulburări auditive

Tulburări cardiace

 

Frecvente:

Palpitaţii, tahicardie

Rare:

Cardiomiopatie

Foarte rare:

Infarct miocardic, ischemie cardiacă

Cu frecvenţă necunoscută:

Aritmie

Tulburări vasculare Frecvente: Foarte rare:

Hipertensiune arterială Ischemie periferică, hipotensiune arterială§

Tulburări respiratorii, toracice şi

 

mediastinale

 

Foarte frecvente:

Dispnee*, tuse*

Frecvente:

Epistaxis, tulburări respiratorii, congestie nazală, rinoree, tuse neproductivă

Foarte rare:

Infiltrate pulmonare§, pneumonie§

 

Tulburări gastro-intestinale Foarte frecvente: Frecvente: Foarte rare: Cu frecvenţă necunoscută:

Greaţă/vărsături, durere abdominală, diaree, stomatită, dispepsie Stomatită ulcerativă, durere în hipocondrul drept, glosită, gingivită, constipaţie, scune moi Pancreatită, colită ischemică, colită ulcerativă, sângerări gingivale Tulburări periodontale NOS, tulburări dentare NOS§

Tulburări hepatobiliare Frecvente: Foarte rare:

Hepatomegalie Hepatotoxicitate, (inclusiv deces)

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Foarte frecvente: Frecvente: Foarte rare:

Alopecie, prurit*, tegumente uscate*, erupţie cutanată*, transpiraţii abundente Psoriazis (nou sau agravat)§, erupţie cutanată maculopapulară, erupţie cutanată eritematoasă, eczeme, eritem, afecţiuni cutanate Sindrom Steven-Jonson, necroliză toxică epidermică, eritem multiform

Tulburări musculo-scheletice şi ale

 

ţesutului conjuntiv

 

Foarte frecvente:

Mialgii, artralgii, dureri musculo-scheletice

Frecvente:

Artrită

Foarte rare:

Rabdomioliză, miozită, crampe musculare, dureri de spate

Tulburări renale şi ale căilor urinare Frecvente: Foarte rare:

Micţiuni frecvente Anurie, insuficienţă renală, sindrom nefrotic

Tulburări ale aparatului genital şi

 

sânului

 

Frecvente:

Amenoree, mastodinie, dismenoree, menoragie, tulburări menstruale, tulburări vaginale

Tulburări generale şi la nivelul locului

 

de administrare

 

Foarte frecvente:

Inflamaţie la locul administrării, reacţie la locul injectării*, oboseală, frison, febră*, simptome asemănătoare gripei §, astenie, iritabilitate, durere toracică, indispoziţie

Frecvente:

Durere la locul injectării

Foarte rare:

Necroză la locul injectării, edem facial

Investigaţii diagnostice Foarte frecvente:

Scădere în greutate

*Aceste evenimente au fost frecvente doar cu Viraferon în monoterapie §Vezi punctul 4.4

Aceste reacţii adverse au fost raportate şi în cazul monoterapiei cu Viraferon.

Evenimentele adverse cardiovasculare (CV), în special aritmiile, par să se coreleze în cea mai mare parte cu o afecţiune CV pre-existentăşi cu un tratament anterior cu medicamente cardiotoxice (vezi pct. 4.4). Cardiomiopatia, care poate fi reversibilă prin întreruperea tratamentului cu interferon alfa a fost raportată rar la pacienţi care nu prezentau în antecedente semne de boală cardiacă (vezi pct. 4.4).

În cadrul tratamentului cu interferoni alfa s-a raportat apariţia unui spectru larg de afecţiuni autoimune şi mediate imun, incluzând tulburări tiroidiene, lupus eritematos sistemic, artrită reumatoidă (nouă sau agravată), purpură trombocitopenică idiopaticăşi trombotică, vasculită, neuropatii, inclusiv mononeuropatii (vezi şi pct. 4.4).

Anomaliile evidenţiate de testele de laborator, semnificative din punct de vedere clinic, care s-au înregistrat mai frecvent în cazul administrării unor doze mai mari de 10 milioane UI zilnic, includ: scăderea numărului de granulocite şi de leucocite; scăderi ale concentraţiei de hemoglobinăşi ale numărului de trombocite; creşteri ale valorilor fosfatazei alcaline, LDH şi ale creatininei şi ureei plasmatice. Creşterea concentraţiilor plasmatice de ALT/AST (SGPT/SGOT) a fost observată ca o anomalie la unii pacienţi care nu prezentau hepatită, precum şi la pacienţi cu hepatită cronică B, care a coincis cu clearance-ul ADNp viral.

Pentru siguranţa privind agenţii transmisibili vezi pct. 4.4.

Copii şi adolescenţi

Copii şi adolescenţi – Hepatită cronică C

În studii clinice din 118 pacienţi copii şi adolescenţi cu vârsta între 3 – 16 ani, 6 % au întrerupt tratamentul datorită reacţiilor adverse. În general, profilul reacţiilor adverse la populaţia pediatrică a fost similar cu cel observat la adulţi, deşi există probleme specifice pediatrice referitor la inhibarea creşterii, cum sunt stagnarea creşterii în înălţime (scădere procentuală medie a vitezei de creştere de 9 %) şi a greutăţii (scădere procentuală medie de 13 %) au fost observate pe durata tratamentului (vezi pct. 4.4). În plus, ideaţia suicidală sau tentativa de suicid s-au raportat mai frecvent comparativ cu pacienţii adulţi (2,4 % comparativ cu 1 %) pe durata tratamentului şi timp de 6 luni de urmărire după tratament. Similar pacienţilor adulţi, copiii şi adolescenţii au manifestat şi alte reacţii adverse psihice (de exemplu depresie, labilitate emoţionalăşi somnolenţă) (vezi pct. 4.4). În plus, reacţiile de la locul de injectare, febra, anorexia, vărsăturile şi labilitatea emoţională au apărut mai frecvent la copii şi adolescenţi comparativ cu pacienţii adulţi. La 30 % din pacienţi au fost necesare modificări ale dozelor, cel mai frecvent pentru anemie şi neutropenie.

Reacţiile adverse menţionate în Tabelul 2 se bazează pe experienţa acumulată din studiile clinice la copii şi adolescenţi. În cadrul clasificării pe aparate, sisteme şi organe, reacţiile adverse sunt enumerate pe categorii de frecvenţă, utilizând următoarele grupe: forte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100, < 1/10). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Tabelul 2 Reacţii adverse raportate foarte frecvent şi frecvent în studiile clinice la copii şi adolescenţi Foarte frecvente (≥ 1/10) – Frecvente (≥ 1/100, < 1/10)

Aparate, sisteme şi organe

Reacţii adverse

Infecţii şi infestări Foarte frecvente: Frecvente:

Infecţii virale, faringită Infecţii fungice, infecţii bacteriene, infecţii pulmonare, otită medie, abcese dentare, herpes simplex, infecţii ale tractului urinar, vaginită, gastroenterită

Tumori benigne, maligne şi nespecificate (incluzând chisturi şi polipi) Frecvente:

Neoplasm (nespecificat)

Tulburări hematologice şi limfatice Foarte frecvente: Frecvente:

Anemie, neutropenie Trombocitopenie, limfadenopatie

Tulburări endocrine: Foarte frecvente: Frecvente:

Hipotiroidism§ Hipertiroidism§, virilizare

Tulburări metabolice şi de nutriţie Foarte frecvente: Frecvente:

Anorexie Hipertrigliceridemie§, hiperuricemie, creşterea apetitului alimentar

 

Tulburări psihice§

 

Foarte frecvente:

Depresie, labilitate emoţională, insomnie

Frecvente:

Ideaţie suicidală, reacţii agresive, confuzie, tulburări de comportament, agitaţie, somnambulism, anxietate, nervozitate, tulburări de somn, vise anormale, apatie

Tulburări ale sistemului nervos§ Foarte frecvente: Frecvente:

Cefalee, ameţeli Hiperkinezie, tremor, disfonie, parestezie, hipoestezie, hiperestezie, afectarea concentrării, somnolenţă

Tulburări oculare Frecvente: Tulburări vasculare Frecvente:

Conjunctivită, dureri oculare, anomalii de vedere, tulburări ale glandelor lacrimale Boală Raynaud, hiperemie facială, paloare

Tulburări respiratorii, toracice

 

şi mediastinale

 

Frecvente:

Dispnee, tahipnee, epistaxis, tuse, congestie nazală, iritaţie nazală, rinoree, strănut

Tulburări gastro-intestinale Foarte frecvente: Frecvente:

Diaree, vărsături, greaţă, dureri abdominale Ulceraţii orale, stomatită ulcerativă, stomatită, durere în hipocondrul drept, dispepsie, glosită, reflux gastroesofagian, afecţiuni rectale, tulburări gastrointestinale, constipaţie, scaune moi, dureri dentare, afecţiuni ale dinţilor

Tulburări hepatobiliare

 

Frecvente:

Anomalii ale funcţiei hepatice

Afecţiuni cutanate şi ale

 

ţesutului subcutanat

 

Foarte frecvente:

Alopecie, erupţii cutanate

Frecvente:

Reacţii de fotosensibilitate, erupţie cutanată maculopapulară, eczemă, acnee, afecţiuni cutanate, afecţiuni ale unghiilor, modificări de culoare pielii, prurit, piele uscată, eritem, echimoze, transpiraţii abundente

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv Foarte frecvente:

Artralgii, mialgii, dureri musculo-scheletice

Tulburări renale şi ale căilor urinare Frecvente:

Enurezis, tulburări ale micţiunii, incontinenţă urinară

Tulburări ale aparatului

 

genital şi sânului

 

Frecvente:

Femei: amenoree, menoragie, tulburări menstruale, afecţiuni vaginale Bărbaţi: dureri testiculare

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Foarte frecvente: Frecvente:

Inflamaţie la locul injectării, reacţie la locul injectării, oboseală, frisoane, febr㧠, simptome asemănătoare gripei§, indispoziţie, iritabilitate Dureri toracice, astenie, edem, durere la locul injectării

Investigaţii diagnostice

 

Foarte frecvente: Scăderea ratei de creştere (înălţime şi/sau greutate scăzute pentru vârsta respectivă)§

Leziuni şi intoxicaţii

Leziuni cutanate § Vezi punctul 4.4

Frecvente:

4.9 Supradozaj

Nu s-a raportat nici un caz de supradozaj care să determine manifestări clinice acute. Cu toate acestea, similar altor compuşi activi din punct de vedere farmacologic, se recomandă tratamentul simptomatic, cu monitorizarea frecventă a semnelor vitale şi supravegherea atentă a pacientului.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: Imunostimulante, citokine şi imunomodulatoare, interferoni, interferon alfa-2b, codul ATC: L03A B05

Viraferon este o formă farmaceutică sterilă, stabilă de interferon alfa-2b înalt purificat, produs prin tehnica ADN-ului recombinant. Interferon alfa-2b recombinant este o proteină solubilă în apă, cu o greutate moleculară de aproximativ 19.300 daltoni. Se obţine dintr-o clonă de E.coli care găzduieşte un hibrid plasmidic modificat prin inginerie genetică, care cuprinde o genă de interferon alfa-2b din leucocitele umane.

Activitatea Viraferon este exprimată în UI, 1 mg de proteină de interferon alfa-2b recombinant, corespunzând la 2,6 x 108 UI. Unităţile Internaţionale sunt determinate prin compararea activităţii interferonului alfa-2b recombinant cu activitatea preparatului de referinţă internaţional al interferonului leucocitar uman, stabilit de Organizaţia Mondială a Sănătăţii.

Interferonii sunt o familie de molecule proteice mici cu greutăţi moleculare de aproximativ 15.000

21.000 daltoni. Aceştia sunt produşi şi secretaţi de celule ca răspuns la infecţii virale sau la diferiţi inductori sintetici şi biologici. S-au identificat trei clase majore de interferoni: alfa, beta şi gama. Aceste trei clase principale nu sunt omogene şi pot conţine mai multe specii moleculare diferite de interferon. S-au identificat peste 14 tipuri de interferoni alfa umani, distincţi din punct de vedere genetic. Viraferon a fost clasificat ca interferon alfa-2b recombinant.

Interferonii îşi exercită activităţile celulare prin legare de receptori membranari specifici de pe suprafaţa celulei. Receptorii interferonului uman, izolaţi din celule limfoblastice umane (Daudi), par să fie proteine foarte asimetrice. Ei prezintă selectivitate pentru interferonii umani, nu şi pentru cei murini, sugerând o specificitate dependentă de specie. Studiile cu alte tipuri de interferon au demonstrat existenţa unei specificităţi dependente de specie. Cu toate acestea, anumite specii de maimuţe, de exemplu maimuţele rhesus, sunt susceptibile de stimulare farmacodinamică la expunerea la interferoni umani de tip 1.

Rezultatele mai multor studii sugerează faptul că, după legarea de membrana celulară, interferonul iniţiază o secvenţă complexă de evenimente intracelulare care includ producerea anumitor enzime. Se crede că acest proces este cel puţin parţial responsabil de răspunsurile celulare variate la interferon, incluzând inhibarea replicării virale în celulele infectate de virus, supresia proliferării celulare, precum şi de activităţi imunomodulatoare, cum ar fi creşterea activităţii fagocitare a macrofagelor şi creşterea citotoxicităţii specifice a limfocitelor pentru celulele ţintă. Fiecare dintre aceste activităţi sau toate împreună pot contribui la efectele terapeutice ale interferonului.

În studii care utilizează sisteme de culturi celulare animale şi umane, precum şi xenogrefe de tumori umane la animale, interferonul alfa-2b recombinant a dovedit că are efecte antiproliferative. Acesta a demonstrat o activitate imunomodulatoare semnificativă in vitro.

Interferonul alfa-2b recombinant inhibă replicarea virală in vitro şi in vivo. Deşi nu se cunoaşte cu exactitate modul de acţiune antivirală a interferonului alfa-2b recombinant, acesta pare să modifice metabolismul celulei gazdă. Această acţiune inhibă replicarea virală sau, dacă replicarea apare, virionii descendenţi nu pot părăsi celula.

Hepatita cronică B: Experienţa clinică curentă la pacienţii cărora continuă să li se administreze tratament cu interferon alfa-2b timp de 4 până la 6 luni arată că terapia poate produce eliminarea ADN-VHB seric. S-a observat o ameliorare a histologiei hepatice. La pacienţii adulţi care prezintă o pierdere a AgHBe şi ADN-VHB, s-a observat o scădere semnificativă a morbidităţii şi mortalităţii.

Interferonul alfa-2b (6 milioane UI/m2, de trei ori pe săptămână, timp de 6 luni) a fost administrat pacienţilor copii cu hepatită cronică activă de tip B. Din cauza unei deficienţe metodologice, nu a putut fi demonstrată eficacitatea. Mai mult chiar, la copiii trataţi cu interferon alfa-2b s-a observat o scădere a ratei de creştere şi s-au semnalat unele cazuri de depresie.

Hepatita cronică C: La pacienţii adulţi cărora li se administrează interferon în asociere cu ribavirina, rata de răspuns susţinut atins este de 47 %. Eficacitatea superioară a fost demonstrată cu asocierea interferon pegilat şi ribavirină (rata de răspuns susţinut de 61 % obţinut într-un studiu realizat cu pacienţi netrataţi anterior, folosind doze de ribavirină > 10,6 mg/kg, p< 0,01).

Adulţi: Viraferon administrat în monoterapie sau în asociere cu ribavirina a fost investigat în patru studii clinice randomizate de Fază III, la 2552 pacienţi netrataţi anterior cu interferon, care prezentau hepatită cronică C. În cadrul studiilor, s-a comparat eficacitatea Viraferon utilizat în monoterapie sau în asociere cu ribavirina. Eficacitatea a fost definită ca răspuns virusologic susţinut, la 6 luni după încheierea tratamentului. Pacienţii eligibili pentru includere în aceste studii prezentau hepatită cronică C, confirmată de un ARN-VHC pozitiv prin tehnica polimerazei în lanţ (PCR) (> 100 copii/ml), o biopsie hepatică care confirma diagnosticul histologic de hepatită cronică, fără o altă cauză care să determine hepatita cronicăşi valorile anormale ale ALT plasmatice.

Viraferon s-a administrat în doză de 3 milioane UI, de trei ori pe săptămână, în monoterapie sau în asociere cu ribavirina. Majoritatea pacienţilor din aceste studii clinice au primit tratament timp de 1 an. Toţi pacienţii au fost urmăriţi timp de încă 6 luni după încheierea tratamentului, în vederea determinării răspunsului virusologic susţinut. Ratele de răspuns virusologic susţinut în grupele de pacienţi trataţi timp de 1 an cu Viraferon, în monoterapie sau în asociere cu ribavirina (din 2 studii), sunt prezentate în Tabelul 3.

Administrarea concomitentă a Viraferon cu ribavirină a crescut de cel puţin două ori eficacitatea Viraferon, în tratamentul hepatitei cronice C la pacienţii netrataţi anterior. Genotipul VHC şi încărcătura virală iniţială sunt factori prognostici despre care se cunoaşte că afectează ratele de răspuns. Rata crescută de răspuns la asocierea Viraferon + ribavirină, în comparaţie cu Viraferon administrat în monoterapie, se menţine la toate subgrupele de pacienţi. Beneficiul relativ al asocierii terapeutice Viraferon + ribavirină este deosebit de semnificativ în subgrupa de pacienţi cea mai dificil de tratat (genotip 1 şi încărcătură virală înaltă) (Tabelul 3).

Ratele de răspuns observate în aceste studii au crescut odată cu complianţa. Indiferent de genotip, pacienţii cărora li s-a administrat Viraferon în asociere cu ribavirina şi care au primit ≥ 80 % din tratament au prezentat un răspuns susţinut mai înalt la 6 luni după 1 an de tratament, decât pacienţii cărora li s-a administrat < 80 % din tratament (56 % comparativ cu 32 % în studiul C/I98-580).

Tabelul 3. Ratele de răspuns virusologic susţinut la administrarea Viraferon + ribavirină (un an de tratament), în funcţie de genotip şi încărcătura virală

Genotip VHC

I N=503 C95-132/I95-143

I/R N=505 C95-132/I95-143

I/R N=505 C/I98-580

Toate genotipurile

16 %

41 %

47 %

Genotip 1

9 %

29 %

33 %

Genotip 1 ≤ 2 milioane copii/ml

25 %

33 %

45 %

Genotip 1 > 2 milioane copii/ml

3 %

27 %

29 %

Genotip 2/3

31 %

65 %

79 %

I Viraferon (3 milioane UI de trei ori pe săptămână) I/R Viraferon (3 milioane UI de trei ori pe săptămână) + ribavirină (1000/1200 mg/zi)

Pacienţii care au infecţie concomitentă cu VHC/HIV

Au fost efectuate două studii clinice la pacienţi cu infecţie concomitentă cu HIV şi VHC. Per total, în ambele studii, pacienţii la care s-a administrat Intron-A plus ribavirină au avut o probabilitate mai mică de răspuns la tratament, comparativ cu pacienţii la care s-a administrat interferon alfa-2b plus ribavirină. În Tabelul 4 sunt prezentate răspunsurile la tratament în cele două studii clinice. Studiul 1 (RIBAVIC; P01017) a fost un studiu randomizat, multicentric, care a înrolat 412 pacienţi adulţi netrataţi anterior, cu hepatită cronică C şi cu infecţie concomitentă cu HIV. Pacienţii au fost randomizaţi pentru a li se administra interferon pegilat alfa-2b (1,5 µg/kg/săptămână) + ribavirină (800 mg/zi) sau Intron-A (3 MIU TPS) + ribavirină (800 mg/zi), timp de 48 de săptămâni, cu o perioadă de urmărire de 6 luni. Studiul 2 (P02080) a fost un studiu randomizat, unicentric, care a înrolat 95 de pacienţi adulţi netrataţi anterior, cu hepatită cronică C şi cu infecţie concomitentă cu HIV. Pacienţii au fost randomizaţi pentru a li se administra interferon pegilat alfa-2b (100 sau 150 µg/săptămână, în funcţie de greutate) + ribavirină (800-1.200 mg/zi, în funcţie de greutate) sau Intron-A (3 MIU TPS) + ribavirină (800-1.200 mg/zi, în funcţie de greutate). Durata tratamentului a fost de 48 de săptămâni, cu o perioadă de urmărire de 6 luni, cu excepţia pacienţilor infectaţi cu genotipuri 2 sau 3 şi încărcare virală < 800.000 UI/ml (Amplicor) care au fost trataţi timp de 24 de săptămâni, cu o perioadă de urmărire de 6 luni.

Tabelul 4

Răspunsul virusologic susţinut în funcţie de genotip după tratamentul cu Intron-A în asociere cu ribavirină versus interferon pegilat alfa-2b în asociere cu ribavirină la pacienţii cu infecţie concomitentă cu VHC/HIV.

 

Studiul 11

Studiul 22

 

interferon pegilat alfa-2b (1,5 µg/kg şi săptămână) + ribavirină (800 mg)

Viraferon (3 MIU TPS) + ribavirină (800 mg)

Valoarea pa

interferon pegilat alfa-2b (100 sau 150c µg/ săptămână) + ribavirină (800-1.200 mg)d

Viraferon (3 MIU TPS) + ribavirină (800-1.200 mg)d

Valoarea pb

Global

27 % (56/205)

20% (41/205)

0,047

44 % (23/52)

21 % (9/43)

0,017

 

Genotip 1, 4

17 % (21/125)

6% (8/129)

0,006

38 % (12/32)

7 % (2/27)

0,007

Genotip 2, 3

44 % (35/80)

43% (33/76)

0,88

53 % (10/19)

47 % (7/15)

0,730

MIU = milioane unităţi internaţionale; TPS = de 3 ori pe săptămână.

a: valoarea p pe baza testului Chi pătrat Cochran-Mantel Haenszel.

b: valoarea p pe baza testului chi-pătrat.

c: la subiecţii cu greutatea <75 kg s-a administrat interferon pegilat alfa-2b în doză de 100 µg/săptămână, iar la subiecţii cu greutate ≥75 kg s-a administrat interferon pegilat alfa-2b în doză de 150 µg/săptămână.

d: doza de ribavirină a fost de 800 mg la pacienţii < 60kg, 1.000 mg la pacienţii cu greutatea cuprinsă între 60-75 kg şi de

1.200 mg la pacienţii > 75kg.

1Carrat F, Bani-Sadr F, Pol S et al. JAMA 2004; 292(23): 2839-2848. 2 Laguno M, Murillas J, Blanco J.L et al. AIDS 2004; 18(13): F27-F36.

Pacienţi cu recăderi: Un număr total de 345 pacienţi care au prezentat recăderi după tratament cu interferon alfa au fost trataţi în două studii clinice în care s-a administrat Viraferon în monoterapie sau în asociere cu ribavirină. La aceşti pacienţi, asocierea ribavirinei la Viraferon a crescut de 10 ori eficacitatea Viraferon administrat în monoterapie în tratamentul hepatitei cronice C (48,6 % comparativ cu 4,7 %). Această creştere a eficacităţii a inclus pierderea VHC seric (< 100 copii/ml, prin PCR), ameliorarea inflamaţiei hepatice şi normalizarea ALT şi s-a menţinut la 6 luni de la încheierea tratamentului.

Date privind eficacitatea pe termen lungÎntr-un studiu cu un număr mare de pacienţi, 1071 dintre aceştia au fost înrolaţi, după un tratament anterior în studii cu interferon alfa-2b non-pegilat sau interferon alfa-2b non-pegilat/ribavirină, pentru a evalua durabilitatea răspunsului virusologic susţinut şi pentru a determina impactul persistenţei negativării virale asupra rezultatelor tratamentului. 462 pacienţi au terminat cel puţin 5 ani de urmărire şi numai 12 din 492 dintre aceştia care au avut răspuns susţinut, au prezentat recădere pe durata acestui studiu. Estimarea Kaplan-Meier pentru persistenţa răspunsului susţinut pe o perioadă de 5 ani este de97 % pentru toţi pacienţii, cu un interval de încredere de 95 % [95 %, 99 %]. RVS după tratamentul VHC cronic cu interferon alfa-2b non-pegilat (cu sau fără ribavirină) are ca rezultat eliminarea pe termen lung a virusului, oferind o vindecare a infecţiei hepatice şi o vindecare clinică a VHC. Totuşi, aceasta nu exclude apariţia unor evenimente hepatice la pacienţii cu ciroza (inclusiv carcinom hepatocelular).

Studii clinice la pacienţii pediatrici cu hepatită cronică C: Pacienţii copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 3 – 16 ani cu hepatită cronică C, compensatăşi nivele ARN-VHC detectabile (evaluat prin laboratorul central utilizând un test de cercetare RT PCR), au fost înrolaţi în două studii multicentrice şi li s-a administrat Viraferon 3 milioane UI/m2, de trei ori pe săptămână, plus ribavirină 15 mg/kg şi zi, timp de 1 an, urmat de 6 luni de urmărire. Un total de 118 pacienţi au fost înrolaţi: 57 % de sex masculin, 80 % caucazieni şi 78 % genotip 1, 64 % cu vârsta ≤ 12 ani. Populaţia înrolată a constat în principal din copii cu hepatită cronică C uşoară spre moderată. Ratele de răspuns virusologic susţinut la copii şi adolescenţi au fost similare cu cele ale adulţilor. Datorită lipsei datelor la copii cu progresie severă a bolii şi potenţialului reacţiilor adverse, raportul beneficiu/risc al asocierii de ribavirinăşi interferon alfa-2b trebuie evaluat cu atenţie la această populaţie de pacienţi (vezi pct. 4.1, 4.4 şi 4.8).

Rezultatele studiului sunt prezentate pe scurt în Tabelul 5.

Tabelul 5.

Răspuns virusologic la pacienţii pediatrici netrataţi anterior

 

 

Viraferon 3 milioane UI/m2 de trei ori pe săptămână + ribavirină 15 mg/kg şi zi

 

Răspuns global1 (n=118)

54 (46 %)*

Genotip 1 (n=92)

33 (36 %)*

Genotip 2/3/4 (n=26)

21 (81 %)*

*Număr (%) de pacienţi

1. Definit ca ARN-VHC sub limita de detecţie utilizând un test de cercetare RT-PCR la sfârşitul tratamentului şi pe perioada de urmărire

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Farmacocinetica Viraferon s-a studiat la voluntari sănătoşi după administrarea unor doze unice de 5 milioane UI/m2 şi 10 milioane UI subcutanat, după 5 milioane UI/m2 administrate intramuscular şi sub forma unei perfuzii intravenoase cu o durată de 30 minute. Concentraţiile medii plasmatice de interferon după injecţiile subcutanate şi intramusculare au fost comparabile. Cmax s-a obţinut după 3 până la 12 ore de la administrarea dozei mai mici şi după 6 până la 8 ore de la administrarea dozei mai mari. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare a interferonului administrat prin injecţie a fost de aproximativ 2 până la 3 ore şi, respectiv, 6 până la 7 ore. Concentraţiile plasmatice au fost sub limita de detecţie după 16 şi, respectiv, 24 ore post-injecţie. Atât administrarea subcutanată, cât şi cea intramusculară au avut drept rezultat biodisponibilitate > 100 %.

După administrarea intravenoasă, concentraţiile plasmatice de interferon au atins valoarea maximă (135 până la 273 UI/ml) până la sfârşitul perfuziei, apoi au scăzut într-un ritm uşor mai rapid decât după administrarea subcutanată sau intramusculară a medicamentului, devenind nedetectabile la patru ore de la injecţie. Timpul de înjumătăţire a fost de aproximativ 2 ore.

Concentraţiile de interferon din urină au fost sub limita de detecţie, în cazul tuturor celor trei căi de administrare.

Copii şi adolescenţi: Proprietăţile farmacocinetice după doze multiple pentru Viraferon injectabil şi ribavirină capsule la copii şi adolescenţi cu hepatită cronică C, între 5 şi 16 ani, sunt prezentate pe scurt în Tabelul 6. Farmacocinetica Viraferon şi ribavirinei (doze normale) este similară la adulţi şi copii şi adolescenţi.

Tabelul 6. Parametri medii farmacocinetici multi-doză (% CV) pentru Viraferon şi ribavirină capsule când sunt administrate la pacienţii copii şi adolescenţi cu hepatită cronică C

Parametri

Ribavirină 15 mg/kg şi zi divizat în 2 doze (n = 17)

Viraferon 3 milioane UI/m2 de trei ori pe săptămână (n = 54)

Tmax (h)

1,9 (83)

5,9 (36)

Cmax (ng/ml)

3275 (25)

51 (48)

ASC*

29.774 (26)

622 (48)

Clearance aparent l/h şi kg

0,27 (27)

Nu s-a efectuat

*ASC12 (ng.h/ml) pentru ribavirină; ASC0-24 (UI.h/ml) pentru Viraferon

Testele factorului de neutralizare a interferonului s-au efectuat pe probe de ser de la pacienţi cărora li s-a administrat Viraferon, în cadrul unor studii clinice monitorizate de Schering-Plough. Factorii de neutralizare a interferonului sunt anticorpi care blochează activitatea antivirală a interferonului. Incidenţa clinică a factorilor de neutralizare care se dezvoltă la pacienţii cu cancer, trataţi sistemic, este de 2,9 %, iar la pacienţii cu hepatită cronică este de 6,2 %. Titrurile detectabile sunt mici la majoritatea cazurilor şi nu au fost asociate în mod regulat cu pierderea răspunsului sau cu orice alt fenomen autoimun. La pacienţii cu hepatită nu s-a observat pierderea răspunsului în prezenţa titrurilor scăzute.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Deşi interferonul este, în general, recunoscut ca fiind specific speciei, s-au efectuat studii de toxicitate la animale. Injecţiile cu interferon alfa-2b recombinant uman, administrate timp de până la trei luni, nu au scos în evidenţă semne de toxicitate la şoareci, şobolani şi iepuri. Administrarea zilnică de 20 x 106 UI/kg şi zi, timp de 3 luni, la maimuţele cynomolgus, nu a condus la instalarea unor semne importante de toxicitate. Toxicitatea a apărut la maimuţele care au primit 100 x 106 UI/kg şi zi, timp de 3 luni.

În studiile privind utilizarea interferonului la alte primate decât omul au apărut tulburări ale ciclului menstrual (vezi pct. 4.4).

Rezultatele studiilor privind reproducerea la animale arată că interferon alfa-2b recombinant nu a fost teratogen la şobolan sau iepure şi nici nu a afectat negativ sarcina, dezvoltarea fetală sau capacitatea de reproducere la puii de şobolan trataţi. Interferonul alfa-2b a demonstrat că are efecte abortive la Macaca mulatta (maimuţe rhesus) la doze de 90 şi 180 ori doza recomandată de 2 milioane UI/m2, administrate intramuscular sau subcutanat. Efectele abortive s-au observat la toate grupele de doze (7,5 milioane, 15 milioane şi 30 milioane UI/kg) şi au fost semnificative din punct de vedere statistic în comparaţie cu grupele martor, cărora li s-au administrat doze medii şi mari (corespunzând la 90 şi 180 ori doza recomandată de 2 milioane UI/m2, administrată intramuscular sau subcutanat). Se cunoaşte că dozele mari de alte forme de interferoni alfa şi beta produc efecte anovulatoare şi abortive dependente de doză, la maimuţele rhesus.

Studiile de mutagenitate pentru interferon alfa-2b nu au arătat reacţii adverse.

Nu au fost efectuate studii la animalele tinere pentru a examina efectele tratamentului cu interferon alfa-2b asupra creşterii, dezvoltării, maturizării sexuale şi comportamentului (vezi pct. 4.4 şi RCP pentru Rebetol în cazul în care Viraferon se administrează în asociere cu ribavirina).

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Glicină, Fosfat disodic anhidru, Dihidrogenofosfat de sodiu monohidrat, Soluţie de albumină umană.

Solvent: apă pentru preparate injectabile

6.2 Incompatibilităţi

Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la punctul

6.6.

6.3 Perioada de valabilitate

3 ani

După reconstituire: Se recomandă utilizarea imediată. Cu toate acestea, stabilitatea fizico-chimică pentru soluţia în uz s-a demonstrat pentru 24 ore la 25ºC.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la frigider (2°C – 8°C). A nu se congela.

Pe perioada de valabilitate, pentru a fi transportat şi/sau a facilita utilizarea ambulatorie produsul nereconstituit trebuie păstrat la sau sub 25°C timp de cel mult patru săptămâni înainte de a fi utilizat. Dacă produsul nu este reconstituit în această perioadă de patru săptămâni, acesta nu mai poate fi repus în frigider pentru o nouă perioadă de păstrare şi trebuie aruncat.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

24 mg pulbere (corespunzător la 3 milioane UI) în flacon (sticlă tip I), cu un dop (cauciuc butilic), sigiliu (aluminiu) şi capac (polipropilen) şi 1 ml apă pentru preparate injectabile în fiolă (sticlă tip I) cu 1 seringă pentru injecţie, 2 ace pentru injecţie şi 1 tampon dezinfectant. Cutie cu 1 flacon

Sau 24 mg pulbere (corespunzător la 3 milioane UI) în flacon (sticlă tip I), cu un dop (cauciuc butilic), sigiliu (aluminiu) şi capac (polipropilen) şi 1 ml apă pentru preparate injectabile în fiolă (sticlă tip I) Cutie cu 6 flacoane Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Nu toate formele de ambalare şi concentraţiile sunt potrivite pentru anumite indicaţii. Vă rugăm să selectaţi cu grijă forma de dozare şi concentraţia potrivită.

Reconstituirea Viraferon, pulbere pentru soluţie injectabilă sau perfuzabilă, pentru administrarea parenterală: Viraferon se prezintă ca pulbere conţinând 3 milioane UI/ml pentru o singură administrare. Flacoanele se reconstituie cu 1 ml apă pentru preparate injectabile. Soluţiile reconstituite pentru administrare parenterală sunt izotonice.

În timpul reconstituirii trebuie luate măsuri de precauţie adecvate pentru a preveni contaminarea microbiană (vezi prospectul).

Utilizând o seringă pentru injecţie sterilăşi un ac pentru injecţie, injectaţi 1 ml apă pentru preparate injectabile în flaconul de Viraferon. Se agită uşor pentru a facilita dizolvarea completă a pulberii. Doza necesară poate fi extrasăşi injectată cu o seringă sterilă pentru injecţie.

La fel ca în cazul tuturor medicamentelor cu administrare parenterală, se verifică vizual soluţia reconstituită înainte de administrare, pentru a se observa dacă există particule şi dacă apar modificări de culoare. Soluţia reconstituită trebuie să fie limpede şi incoloră.

Instrucţiuni detaliate pentru administrarea subcutanată a medicamentului sunt furnizate în prospect (vezi “Cum să vă administraţi singur Viraferon”).

După extragerea dozei orice produs rămas neutilizat trebuie aruncat.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

SP Europe 73, rue de Stalle B-1180 Bruxelles Belgia

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/99/128/002 EU/1/99/128/003

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: 9 Martie 2000 Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: 23 Mai 2005

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului (EMEA) http://www.emea.europa.eu/

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Viraferon 10 milioane UI/ml pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂŞI CANTITATIVĂ

Un flacon cu pulbere conţine interferon alfa-2b produs de E.coli prin tehnologia ADN recombinant 10 milioane UI. După reconstituire, 1 ml conţine interferon alfa-2b 10 milioane UI.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă

Pulberea este de culoare albă până la crem. Solventul este limpede şi incolor.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Hepatită cronică B: Tratamentul pacienţilor adulţi cu hepatită cronică B asociată cu dovezi de replicare a virusului hepatitic B (prezenţa ADN-VHB şi a AgHBe), valori crescute ale alanin aminotransferazei (ALT) şi inflamaţie hepatică activăşi/sau fibroză dovedită histologic.

Hepatită cronică C:

Adulţi:

Viraferon este indicat în tratamentul pacienţilor adulţi cu hepatită cronică C, care prezintă valori crescute ale transaminazelor, fără decompensare hepaticăşi care sunt pozitivi pentru ARN-VHC seric sau anticorpi anti-VHC (vezi pct. 4.4).

Pentru această indicaţie cea mai bună utilizare a Viraferon este în asociere cu ribavirina.

Copii şi adolescenţi:

Viraferon este indicat, în asociere cu ribavirina în tratamentul copiilor şi adolescenţilor cu vârsta de 3 ani şi peste cu hepatită cronică C, netrataţi anterior, fără decompensare hepaticăşi care au ARNVHC seric pozitiv. Decizia de tratament trebuie luată pentru fiecare caz în parte, luând în considerare orice dovadă de progresie a bolii cum ar fi inflamaţia hepaticăşi fibroza la fel ca şi factorii prognostici de răspuns, genotipul VHC şi încărcătura virală. Beneficiul aşteptat al tratamentului trebuie evaluat faţă de profilul de siguranţă observat la subiecţii pediatrici în studiile clinice (vezi pct. 4.4, 4.8 şi 5.1).

4.2 Doze şi mod de administrare

Tratamentul trebuie iniţiat de către un medic cu experienţă în managementul afecţiunii respective.

Nu toate formele de prezentare şi concentraţiile sunt potrivite pentru anumite indicaţii. Trebuie să se selecteze forma de prezentare şi concentraţia potrivită.

Dacă apar reacţii adverse în cursul tratamentului cu Viraferon pentru oricare indicaţie, dozajul trebuie modificat sau terapia va fi întreruptă temporar, până la remiterea reacţiilor adverse. Dacă în urma ajustării corespunzătoare a dozei se dezvoltă o intoleranţă persistentă sau recurentă sau dacă boala progresează, tratamentul cu Viraferon trebuie întrerupt. Medicul va decide dacă în cazul schemelor de tratament de întreţinere cu injecţii subcutanate pacientul îşi poate autoadministra doza.

Hepatita cronică B: Doza recomandată este cuprinsă în intervalul 5 până la 10 milioane UI, administrată subcutanat, de trei ori pe săptămână (o dată la două zile), timp de 4 până la 6 luni.

Doza administrată trebuie scăzută cu 50 % în cazul în care se semnalează apariţia unor tulburări hematologice (celule sanguine albe < 1500/mm3, granulocite < 1000/mm3, trombocite < 100.000/mm3). Tratamentul trebuie întrerupt în cazul apariţiei leucopeniei severe (< 1200/mm3), a neutropeniei severe (< 750/mm3) sau a trombocitopeniei severe (< 70.000/mm3).

Pentru toţi pacienţii, în cazul în care, după 3 – 4 luni de tratament (cu doza maximă tolerată), nu se observă o îmbunătăţire a valorilor ADN-VHB seric, tratamentul cu Viraferon trebuie întrerupt.

Hepatita cronică C: Viraferon se administrează subcutanat în doza recomandată de 3 milioane UI, de trei ori pe săptămână (o dată la două zile) la adulţi, atât în monoterapie, cât şi în asociere cu ribavirina.

Copii cu vârsta de 3 ani şi peste şi adolescenţi: Se administrează subcutanat interferon alfa-2b 3 milioane UI/m2 de trei ori pe săptămână (o dată la două zile) în asociere cu ribavirină, capsule sau soluţie orală administrată oral, divizată în 2 prize zilnice, în timpul meselor (dimineaţa şi seara).

(Vezi RCP pentru ribavirină capsule pentru dozele de ribavirină capsule şi ghidurile de modificare pentru terapia asociată. Pentru pacienţii pediatrici cu greutate < 47 kg sau care nu pot înghiţi capsule, vezi RCP pentru ribavirină soluţie orală).

Pacienţi cu recădere (adulţi): Viraferon se administrează în asociere cu ribavirina.

Pe baza rezultatelor studiilor clinice, în cadrul cărora sunt disponibile date pentru 6 luni de tratament, se recomandă ca pacienţii să fie trataţi cu Viraferon în asociere cu ribavirină timp de 6 luni.

Pacienţi netrataţi anterior: Adulţi: Eficacitatea Viraferon este crescută dacă se administrează în asociere cu ribavirina. Viraferon trebuie administrat în monoterapie, în special în caz de intoleranţă sau contraindicaţie la ribavirină.

Viraferon în asociere cu ribavirina: Pe baza rezultatelor studiilor clinice în cadrul cărora sunt disponibile date pentru 12 luni de tratament, se recomandă ca pacienţii să fie trataţi cu Viraferon în asociere cu ribavirină, timp de cel puţin 6 luni.

Tratamentul trebuie continuat pe o perioadă de încă 6 luni (adică în total 12 luni) la pacienţii care prezintă ARN-VHC negativ la 6 luni, genotip viral 1 (determinat într-o probă prelevată anterior tratamentului) şi o încărcătură virală ridicată anterior tratamentului.

În vederea extinderii tratamentului la 12 luni, trebuie să se ia în considerare şi alţi factori de prognostic negativ (vârsta > 40 ani, sexul masculin, fibroza în punţi).

În timpul studiilor clinice, pacienţii care nu au obţinut un răspuns virusologic după 6 luni de tratament (ARN-VHC sub limita inferioară de detecţie) nu au obţinut răspuns virusologic susţinut (ARN-VHC sub limita inferioară de detecţie la şase luni de la întreruperea tratamentului).

Viraferon administrat în monoterapie: Durata optimă a monoterapiei cu Viraferon nu a fost deocamdată stabilită definitiv; se recomandă însă ca tratamentul să aibă o durată cuprinsă între 12 - 18 luni.

Se recomandă ca pacienţii să fie trataţi cu Viraferon administrat în monoterapie timp de cel puţin 3

4 luni, moment în care trebuie să se determine statusul ARN-VHC. Tratamentul trebuie continuat de către pacienţii care prezintă ARN-VHC negativ.

Copii şi adolescenţi: Eficacitatea şi siguranţa Viraferon în asociere cu ribavirina s-au studiat la copii şi adolescenţi cu hepatită cronică C, netrataţi anterior.

Genotip 1: Durata recomandată a tratamentului este 1 an. Pacienţii la care nu se observă răspuns virusologic la 12 săptămâni este foarte puţin probabil să prezinte răspuns virusologic susţinut (valoare predictivă negativă 96 %). Răspunsul virusologic este definit ca absenţa ARN-VHC detectabil în săptămâna 12. La aceşti pacienţi, tratamentul trebuie întrerupt. Genotip 2/3: Durata recomandată a tratamentului este de 24 săptămâni.

Răspunsurile virusologice după 1 an de tratament şi 6 luni de urmărire au fost 36 % pentru genotipul 1 şi 81 % pentru genotipul 2/3/4.

Viraferon poate fi administrat utilizând seringi din sticlă sau din plastic.

4.3 Contraindicaţii

-Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi. -Antecedente de afecţiuni cardiace severe pre-existente, de exemplu insuficienţă cardiacă congestivă necontrolată, infarct miocardic recent, tulburări de ritm cardiac severe.

- Disfuncţie renală sau hepatică severă; inclusiv cea produsă de metastaze.

-Epilepsie şi/sau afectare funcţională a sistemului nervos central (SNC) (vezi pct. 4.4). -Hepatită cronică cu ciroză decompensată.

-

Hepatită cronică la pacienţi care sunt sau au fost trataţi recent cu medicamente imunosupresoare, excluzând întreruperea recentă a corticosteroizilor.

-

Hepatită autoimună; o boală autoimună în antecedente; sau pacienţi cu transplant cu tratament imunosupresor.

- Afecţiune tiroidiană pre-existentă, dacă aceasta nu poate fi controlată prin tratament convenţional.

Copii şi adolescenţi:

- Existenţa sau antecedente de boală psihică severă, în special depresie severă, ideaţie suicidală sau tentativă de suicid.

Tratament asociat cu ribavirină: Vezi de asemenea RCP pentru ribavirină, în cazul în care interferon alfa-2b se administrează în asociere cu ribavirina la pacienţi cu hepatită cronică C.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Pentru toţi pacienţii:

Afecţiuni psihice şi ale sistemului nervos central (SNC): În cursul tratamentului cu Viraferon şi chiar după întreruperea tratamentului mai ales în perioada de urmărire de 6 luni, la unii pacienţi s-au observat efecte severe la nivelul SNC, în special depresie, ideaţie suicidalăşi tentativă de suicid. Ideaţia suicidală sau tentativele de suicid s-au raportat mai frecvent la copii şi adolescenţi comparativ cu pacienţii adulţi (2,4 % comparativ cu 1 %) în timpul tratamentului cu asociaţia Viraferon şi ribavirinăşi a celor 6 luni de urmărire. Similar pacienţilor adulţi, copiii şi adolescenţii au prezentat şi alte reacţii adverse psihice (de exemplu depresie, labilitate emoţionalăşi somnolenţă). Alte efecte la nivelul SNC, incluzând comportament agresiv (uneori îndreptat împotriva altora), stare de confuzie sau alterare a statusului mental au fost observate cu interferoni alfa. Pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie pentru orice semne sau simptome de tulburări psihice. Dacă apar astfel de simptome, medicul care a prescris tratamentul trebuie să aibă în vedere gravitatea potenţială a acestor reacţii adverse, precum şi necesitatea instituirii unor măsuri terapeutice adecvate. Dacă simptomele persistă sau se agravează sau se semnalează ideaţie suicidală, se întrerupe administrarea Viraferon, iar pacientul trebuie urmărit şi tratat psihiatric dacă este nevoie.

Pacienţi cu afecţiuni psihice severe existente sau în antecedente:

Dacă tratamentul cu interferon alfa-2b este considerat necesar la pacienţi adulţi cu afecţiuni psihice severe existente sau în antecedente, acesta poate fi iniţiat numai după un diagnostic individualizat corespunzător şi un tratament adecvat al bolii psihice. Utilizarea interferon alfa-2b la copii şi adolescenţi cu afecţiuni psihice severe existente sau în antecedente este contraindicată (vezi pct. 4.3).

Reacţiile de hipersensibilitate acută (de exemplu urticarie, angioedem, constricţie bronşică, anafilaxie) la interferon alfa-2b s-au constatat rar în timpul tratamentului cu Viraferon. Dacă apare o astfel de reacţie, administrarea acestui medicament trebuie întreruptăşi se va institui imediat o terapie medicală adecvată. Erupţiile cutanate temporare nu necesită întreruperea tratamentului.

Reacţiile adverse moderate-severe pot impune modificarea schemei de tratament a pacientului sau, în unele cazuri, întreruperea tratamentului cu Viraferon. Orice pacient care dezvoltă disfuncţii hepatice în timpul tratamentului cu Viraferon trebuie monitorizat cu atenţie, iar tratamentul se întrerupe dacă se constată o evoluţie a semnelor şi a simptomelor bolii.

Hipotensiunea arterială poate să apară în cursul tratamentului cu Viraferon sau în timp de până la două zile post-tratament şi poate necesita tratament de susţinere.

La pacienţii trataţi cu Viraferon, trebuie să se menţină o hidratare adecvată, întrucât unii dintre pacienţi prezintă hipotensiune arterială determinată de depleţie lichidiană. Poate fi necesară reechilibrarea hidrică.

Deoarece febra poate fi asociată cu sindromul asemănător gripei, semnalat în mod curent în timpul tratamentului cu interferon, trebuie eliminate alte posibile cauze ale febrei persistente.

Viraferon se va utiliza cu precauţie la pacienţii debilitaţi, cum ar fi cei cu antecedente de boli pulmonare (de exemplu, bronhopneumopatie obstructivă cronică) sau diabet zaharat cu predispoziţie la cetoacidoză. Totodată, este necesară prudenţă la pacienţii care prezintă tulburări de coagulare (de exemplu tromboflebită, embolie pulmonară) sau mielosupresie severă.

La pacienţii trataţi cu interferon alfa, inclusiv la cei trataţi cu Viraferon, s-au raportat rar apariţia de infiltrate pulmonare, pneumonita şi pneumonia, ocazional letale. Nu s-a putut stabili o etiologie certă. Aceste simptome au fost semnalate mai frecvent când shosaikoto, un medicament chinezesc pe bază de plante, s-a administrat concomitent cu interferon alfa (vezi pct. 4.5). La pacienţii care prezintă febră, tuse, dispnee sau alte simptome respiratorii, trebuie să se efectueze radiografii pulmonare. Dacă radiografia arată prezenţa infiltratelor pulmonare sau dacă există date privind afectarea funcţionării plămânilor, pacientul trebuie monitorizat cu atenţie, iar dacă este cazul, tratamentul cu interferon alfa trebuie întrerupt. Deşi s-au semnalat mai frecvent la pacienţii cu hepatită cronică C, trataţi cu interferon alfa, acestea s-au observat şi la pacienţii cu afecţiuni oncologice, trataţi cu interferon alfa. Întreruperea promptă a administrării interferonului alfa şi tratamentul cu corticosteroizi par să se asocieze rezolvării evenimentelor adverse pulmonare.

Rareori, după tratamentul cu interferoni alfa s-au raportat evenimente adverse oculare (vezi pct. 4.8), incluzând hemoragii retiniene, exsudate moi vătuite şi obstrucţie de arteră sau venă retiniană. Înainte de iniţierea tratamentului la toţi pacienţii trebuie efectuat un examen oftalmologic. Toţi pacienţii care acuză modificarea acuităţii vizuale sau a câmpului vizual sau care prezintă alte simptome de natură oftalmologică în timpul tratamentului cu Viraferon trebuie să efectueze imediat un examen oftalmologic complet. În timpul tratamentului cu Viraferon se recomandă controlul periodic al vederii, mai ales la pacienţii care prezintă boli ce pot asocia retinopatie, cum ar fi diabetul zaharat sau hipertensiunea arterială. La pacienţii la care apar afecţiuni oftalmologice noi sau la care se agravează cele pre-existente trebuie avută în vedere întreruperea tratamentului cu Viraferon.

Starea de obnubilare semnificativăşi coma, inclusiv cazuri de encefalopatie, s-au observat la unii pacienţi, de obicei vârstnici, cărora li s-au administrat doze mai mari. Deşi aceste efecte sunt, în general reversibile, la unii pacienţi remiterea lor a necesitat o perioadă de timp de până la trei săptămâni. Foarte rar, la doze mari de Viraferon s-au semnalat crize convulsive.

Pacienţii adulţi care prezintă în antecedente insuficienţă cardiacă congestivă, infarct miocardic şi/sau aritmii anterioare sau curente şi care necesită tratament cu Viraferon trebuie monitorizaţi cu atenţie. La pacienţii cu tulburări cardiace în antecedente şi/sau care sunt în stadii avansate de cancer trebuie să li se efectueze electrocardiogramă înainte şi în timpul tratamentului. Aritmiile cardiace (îndeosebi supraventriculare) răspund, de obicei, la terapia convenţională, însă pot impune întreruperea tratamentului cu Viraferon. Nu există date la copii şi adolescenţi cu antecedente de boală cardiacă.

S-au semnalat hipertrigliceridemia şi agravarea hipertrigliceridemiei, uneori severă. De aceea, se recomandă monitorizarea nivelului lipidelor.

Având în vedere datele privind exacerbarea psoriazisului preexistent şi a sarcoidozei, Viraferon se va administra la pacienţi cu psoriazis sau sarcoidoză numai dacă beneficiul potenţial justifică potenţialele riscuri.

Datele preliminare sugerează faptul că tratamentul cu interferon alfa se asociază cu o rată crescută a rejetului de grefă în transplantul de rinichi. Rejetul de grefă de ficat a fost, de asemenea, raportat.

În timpul tratamentului cu interferoni alfa s-a raportat apariţia auto-anticorpilor şi a bolilor autoimune. Pacienţii predispuşi la apariţia bolilor autoimune pot prezenta un risc mai mare. Pacienţii cu semne sau simptome de tulburare autoimună trebuie urmăriţi cu atenţie, iar la aceştia trebuie reevaluat raportul risc-beneficiu al continuării tratamentului cu inteferon (vezi de asemenea pct. 4.4 Hepatita cronică C, Monoterapie (afectare tiroidiană) şi pct. 4.8). La pacienţii cu hepatită cronică C trataţi cu interferon, au fost raportate cazuri de sindrom VogtKoyanagi-Harada (sindrom VKH). Acest sindrom este o afecţiune inflamatorie granulomatoasă care afectează ochii, aparatul auditiv, meningele şi tegumentul. Dacă se suspectează sindromul VKH, tratamentul antiviral trebuie întrerupt şi trebuie luat în considerare tratamentul cu corticosteroizi (vezi pct. 4.8).

Tratamentul cu Viraferon trebuie întrerupt la pacienţii cu hepatită cronică care dezvoltă o prelungire a markerilor de coagulare, ceea ce poate indica o decompensare hepatică.

La pacienţii cărora li se administrează în mod regulat/repetat albumină derivată din plasma umană trebuie luată în considerare vaccinarea adecvată (anti - hepatitică A şi B).

Măsurile standard de prevenire a infecţiilor apărute prin utilizarea medicamentelor derivate din sângele sau plasma umană includ selecţia donatorilor, monitorizarea donărilor individuale şi a plasmei colectate pentru anumiţi markeri de infecţie şi includerea unor etape de producţie eficiente în inactivarea/eliminarea virusurilor. Cu toate acestea, când se administrează medicamente derivate din sânge sau plasmă umană, posibilitatea de transmitere a agenţilor infecţioşi nu poate fi complet exclusă. Acest lucru este valabil şi în cazul virusurilor necunoscute sau noi şi a altor patogeni.

Nu există raportări de transmiteri virale prin albumina fabricată conform specificaţiilor Farmacopeei Europene prin procesele tehnologice stabilite.

Se recomandă cu fermitate ca de fiecare dată când se administrează Viraferon la un pacient, să se înregistreze numele şi numărul seriei de fabricaţie a produsului, pentru a exista o legătură între pacient şi seria de fabricaţie a produsului.

Hepatită cronică C: Terapia asociată cu ribavirina: A se vedea şi RCP pentru ribavirină în cazul în care Viraferon urmează să se administreze în asociere cu ribavirina, pacienţilor cu hepatită cronică C.

La toţi pacienţii în studiile cu hepatită cronică C s-a efectuat o puncţie biopsie hepatică înainte de includere, dar în unele cazuri (adică la pacienţii cu genotip 2 şi 3) tratamentul poate fi început şi fără a avea confirmarea histologică. Trebuie urmărite recomandările de tratament actuale pentru a se stabili dacă este necesară efectuarea puncţiei biopsie hepatică înainte de începerea tratamentului.

Monoterapie: Rar, pacienţii adulţi trataţi pentru hepatită cronică C cu Viraferon au dezvoltat anomalii tiroidiene, fie hipotiroidiene, fie hipertiroidiene. În studiile clinice utilizând tratament cu Viraferon, 2,8 % dintre pacienţi au dezvoltat tulburări tiroidiene. Tulburările au fost controlate prin administrarea terapiei convenţionale pentru disfuncţii tiroidiene. Nu se cunoaşte mecanismul prin care Viraferon poate modifica statusul tiroidian. Înaintea iniţierii tratamentului cu Viraferon pentru tratarea hepatitei cronice C, trebuie evaluate valorile concentraţiei plasmatice a hormonului de stimulare a tiroidei (TSH). Orice tulburare tiroidiană detectată trebuie tratată prin terapie convenţională. Tratamentul cu Viraferon poate fi iniţiat dacă valorile TSH pot fi menţinute, prin medicaţie, în limite normale. Dacă în timpul tratamentului cu Viraferon, pacienţii dezvoltă simptome care indică o posibilă disfuncţie tiroidiană, trebuie să se evalueze valorile TSH. În prezenţa disfuncţiei tiroidiene, tratamentul cu Viraferon poate fi continuat dacă valorile TSH pot fi menţinute în limite normale prin medicaţie. Întreruperea tratamentului cu Viraferon nu a condus la rezolvarea disfuncţiei tiroidiene, apărută în timpul tratamentului (vezi şi Copii şi adolescenţi, Monitorizarea tiroidiană).

Monitorizare suplimentară specifică pentru copii şi adolescenţi

Monitorizare tiroidiană: Aproximativ 12 % din copiii trataţi cu interferon alfa-2b şi ribavirină prezintă creşteri ale TSH. Alţi 4 % au avut o scădere temporară sub limita inferioară a valorilor normalului. Înainte de iniţierea tratamentului cu Viraferon, trebuie evaluate valorile TSH şi orice modificare la nivel tiroidian detectată trebuie tratată cu terapia convenţională. Tratamentul cu Viraferon poate fi iniţiat dacă valorile TSH pot fi menţinute în limite normale prin medicaţie. S-au observat disfuncţii tiroidiene pe durata tratamentului cu interferon alfa-2b şi ribavirină. Dacă se depistează modificări la nivel tiroidian, statusul tiroidian al pacientului trebuie evaluat şi tratat clinic corespunzător. Copiii şi adolescenţii trebuie monitorizaţi la fiecare 3 luni pentru determinarea unei disfuncţii tiroidiene (de exemplu TSH).

Creşterea şi dezvoltarea: Pe parcursul a 1 an de tratament, s-a observat o scădere a ratei de creştere în înălţime (scăderea procentuală medie de 9 %) şi o diminuare a creşterii în greutate (scădere procentuală medie de 13 %). În cele 6 luni de urmărire după tratament s-a observat o tendinţă de normalizare a acestor parametri. Cu toate acestea, pe baza datelor interimare ale unui studiu de urmărire pe termen lung, 12 (14 %) din 84 copii au avut o reducere > 15 % a ratei de creştere în înălţime, dintre care 5 (6 %) copii au avut o scădere cu > 30 % a ratei de creştere chiar la peste 1 an de la încheierea tratamentului. Nu există date asupra efectelor pe termen lung asupra creşterii, dezvoltării şi maturizării sexuale. În plus, rezultatele preclinice privind toxicitatea juvenilă au demonstrat o scădere minoră, dependentă de doză, a creşterii globale la puii nou-născuţi de şobolan cărora li s-a administrat ribavirină (vezi pct. 5.3). De aceea, înainte de iniţierea tratamentului, la copiii mici trebuie evaluat raportul risc/beneficiu al utilizării asocierii interferon alfa-2b şi ribavirină. Medicii sunt sfătuiţi să monitorizeze creşterea copiilor la care se administrează ribavirină în asociere cu interferon alfa-2b.

Infecţie concomitentă VHC/HIV: Pacienţii care prezintă infecţie concomitentă cu HIV şi la care se administreazătratament antiretroviral înalt activ (HAART) pot prezenta un risc mai mare de dezvoltare a acidozei lactice. Este necesară prudenţă la adăugarea de Viraferon şi ribavirină la tratamentul HAART (vezi RCP pentru ribavirină). Pacienţii trataţi cu asociaţia terapeutică Viraferon şi ribavirinăşi zidovudină pot prezenta un risc crescut de a dezvolta anemie. Pacienţii care prezintă infecţie concomitentă cu HIV , şi au ciroză în stadiu avansat şi cărora li se administrează HAART pot prezenta un risc mai mare de decompensare hepaticăşi deces. Suplimentarea tratamentului cu interferoni alfa în monoterapie sau în asociaţie cu ribavirina poate creşte riscul la acest subgrup de pacienţi.

Chimioterapie concomitentă: Administrarea de Viraferon în asociere cu alte chimioterapice (de exemplu Ara-C, ciclofosfamidă, doxorubicină, tenipozidă) poate duce la creşterea riscului de toxicitate (în severitate şi durată), care poate pune în pericol viaţa pacientului sau poate fi letală, datorită administrării concomitente a medicamentului. Evenimentele adverse cel mai frecvent raportate şi care prezintă potenţial de a pune viaţa în pericol sau pot fi letale, includ: mucozită, diaree, neutropenie, insuficienţă renalăşi tulburări electrolitice. Datorită riscului de toxicitate crescută, se impun ajustări atente ale dozelor de Viraferon şi ale dozelor de agenţi chimioterapici administraţi concomitent (vezi pct. 4.5). Când Viraferon este utilizat în asociere cu hidroxiuree, frecvenţa şi severitatea vasculitei cutanate poate creşte.

Tulburări dentare şi periodontale: Tulburările dentare şi periodontale care pot conduce la pierderea danturii au fost raportate la pacienţii la care s-a administrat asociaţia terapeutică Viraferon şi ribavirină. În plus, uscăciunea gurii poate avea un efect dăunător asupra danturii şi mucoasei bucale în cazul administrării pe termen lung a tratamentului asociat cu Viraferon şi ribavirină. Pacienţii trebuie să se spele pe dinţi de două ori pe zi şi să facă examene dentare regulate. În plus, unii pacienţi pot prezenta vărsături. Dacă această reacţie apare, pacienţii trebuie sfătuiţi să-şi clătească bine gura după episod.

Teste de laborator: Testele hematologice standard şi analizele de biochimie a sângelui (numărul total şi diferenţiat de elemente sanguine, numărul de trombocite, electroliţi, enzime hepatice, proteine plasmatice, bilirubină plasmaticăşi creatinină plasmatică) trebuie efectuate la toţi pacienţii înainte şi apoi periodic în timpul tratamentului sistemic cu Viraferon.

În timpul tratamentului pentru hepatită B şi C, se recomandă efectuarea de teste în săptămânile 1, 2, 4, 8, 12, 16, şi apoi din două în două luni, pe întreg parcursul tratamentului. Dacă în timpul tratamentului cu Viraferon, se observă o creştere bruscă a ALT la valori mai mari sau egale cu de două ori valoarea iniţială, tratamentul cu Viraferon poate fi continuat, dacă nu se constată semne sau simptome de insuficienţă hepatică. Testele funcţionale hepatice care trebuie efectuate în timpul creşterii bruşte a ALT sunt: ALT, timpul de protrombină, fosfataza alcalină, albumina şi bilirubina, care trebuie monitorizate o dată la două săptămâni.

Efecte asupra fertilităţii: Interferonul poate avea efecte negative asupra fertilităţii (vezi pct. 4.6 şi pct. 5.3).

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Narcoticele, hipnoticele sau sedativele trebuie administrate cu atenţie concomitent cu Viraferon.

Nu au fost încă evaluate complet interacţiunile dintre Viraferon şi alte medicamente. Trebuie să se manifeste precauţie la administrarea Viraferon în asociere cu alte medicamente cu potenţial mielosupresor.

Interferonii pot afecta procesele metabolice oxidative. Acest aspect trebuie avut în vedere în timpul tratamentului concomitent cu medicamente metabolizate pe această cale, cum ar fi derivaţii xantinici teofilina sau aminofilina. În timpul terapiei concomitente cu derivaţi xantinici, trebuie monitorizate concentraţiile de teofilină din ser, iar doza trebuie ajustată, dacă este cazul.

Infiltratele pulmonare, pneumonita şi pneumonia, având uneori drept consecinţă decesul pacientului, s-au observat rar la pacienţii trataţi cu interferon alfa, inclusiv la cei cărora li s-a administrat Viraferon. Nu a fost definită etiologia. Aceste simptome s-au semnalat mai frecvent în cazul administrării concomitent cu interferon alfa-2b a medicamentului chinezesc conţinând planta medicinală denumită shosaikoto (vezi pct. 4.4).

(Vezi de asemenea RCP pentru ribavirină, în cazul în care Viraferon se administrează în asociere cu ribavirina la pacienţii cu hepatită cronică C).

4.6 Sarcina şi alăptarea

Femeile aflate în perioada fertilă trebuie să utilizeze măsuri contraceptive eficace în timpul tratamentului. Viraferon trebuie utilizat cu prudenţă la bărbaţii aflaţi în perioada fertilă. La pacientele tratate cu interferon leucocitar uman, s-au observat concentraţii plasmatice scăzute de estradiol şi progesteron.

Nu existnecunoscut. Viraferon se va utiliza în cursul sarcinii numai dacă beneficiul potenţial justifică riscul potenţial pentru făt. ă date adecvate privind utilizarea interferon alfa-2b la femeile gravide. Studiile la animale au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Riscul potenţial pentru om este

Nu se ştie dacă componentele acestui medicament se excretă în laptele uman. Datorită potenţialului de apariţie al reacţiilor adverse ale Viraferon la sugari, trebuie să se întrerupă alăptarea înainte de iniţierea tratamentului. Tratamentul asociat cu ribavirina: Ribavirina determină malformaţii congenitale grave atunci când se administrează în timpul sarcinii. Tratamentul cu ribavirină este contraindicat în timpul sarcinii. Este necesară grijă extremă la pacienţii de sex feminin şi la partenerii lor de sex masculin pentru a evita sarcina la acestea atunci când se administrează Viraferon în asociere cu ribavirina. În timpul tratamentului şi 4 luni după terminarea acestuia, atât femeile cu potenţial fertil cât şi partenerii lor trebuie să utilizeze un mijloc contraceptiv eficace. Pacienţii de sex masculin şi partenerele lor trebuie să utilizeze un contraceptiv eficace pe durata tratamentului şi timp de 7 luni după terminarea tratamentului (vezi RCP pentru ribavirină).

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Pacienţii care dezvoltă oboseală, somnolenţă sau stare de confuzie în timpul tratamentului cu Viraferon trebuie avertizaţi să evite conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor.

4.8 Reacţii adverse

Vezi RCP-ul pentru ribavirină - reacţii adverse, în cazul în care Viraferon urmează să se administreze în asociere cu ribavirina, la pacienţii cu hepatită cronică C.

În studiile clinice efectuate pentru o gamă largă de afecţiuni şi utilizând o gamă variată de doze (de la 6 milioane UI/m2 şi săptămână în leucemia cu celule păroase, până la 100 milioane UI/m2 şi săptămână în melanom), cele mai frecvent raportate reacţii adverse au fost: febră, oboseală, cefalee şi mialgie. Febra şi oboseala au fost reversibile în decurs de 72 ore după întreruperea sau sistarea tratamentului.

În studiile clinice efectuate la pacienţi cu hepatită C, aceştia au fost trataţi cu Viraferon în monoterapie sau în asociere cu ribavirina, timp de un an. Tuturor pacienţilor din aceste studii li s-au administrat 3 milioane UI Viraferon, de trei ori pe săptămână. În Tabelul 1 este prezentată frecvenţa reacţiilor adverse (legate de tratament) raportate în studiile clinice, la pacienţi netrataţi anterior, trataţi timp de un an. Severitatea a fost, în general, uşoară până la moderată. Reacţiile adverse menţionate în Tabelul 1 se bazează pe experinţa acumulată din studiile clinice şi din cea de după punerea pe piaţă a medicamentului. În cadrul clasificării pe aparate, sisteme şi organe, reacţiile adverse sunt enumerate pe categorii de frecvenţă, utilizând următoarele grupe: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100, < 1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1 000, < 1/100); rare (≥ 1/10 000, 1/1 000); foarte rare (< 1/10 000); necunoscute. În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Tabelul 1. Reacţii adverse raportate în timpul studiilor clinice sau ca urmare a utilizării după punerea pe piaţă a Intron A în monoterapie sau în asociere cu cu ribavirina

Aparate, sisteme şi organe

Reacţii adverse

Infecţii şi infestări Foarte frecvente: Frecvente: Rare:

Faringită*, infecţii virale* Bronşită, sinuzită, herpes simplex (rezistent), rinită Pneumonie§

Tulburări hematologice şi limfatice Foarte frecvente: Frecvente: Foarte rare: Cu frecvenţă necunoscută:

Leucopenie Trombocitopenie, limfadenopatie, limfopenie Anemie aplastică Aplazia seriei eritrocitare, purpura trombocitopenică idiopatică, purpura trombocitopenică trombotică

 

Tulburări ale sistemului imunitar§ Foarte rare: Cu frecvenţă necunoscută:

Sarcoidoză, exacerbarea sarcoidozei Lupus eritematos sistemic, vasculită, poliartrită reumatoidă (nouă sau agravată), sindrom Vogt-Koyanagi-Harada, reacţii de hipersensibilitate acută inclusiv urticarie, angioedem, bronhoconstricţie, anafilaxie§

Tulburări endocrine Frecvente: Foarte rare:

Hipotiroidism§, hipertiroidism§ Diabet zaharat, agravarea diabetului zaharat

Tulburări metabolice şi de nutriţie

 

Foarte frecvente:

Anorexie

Frecvente:

Hipocalcemie, deshidratare, hiperuricemie, sete

Rare:

Hiperglicemie, hipertrigliceridemie§, creşterea apetitului alimentar

Tulburări psihice§

 

Foarte frecvente:

Depresie, insomnie, anxietate, labilitate emoţională*, agitaţie, nervozitate

Frecvente:

Stare de confuzie, tulburări de somn, libido scăzut

Rare:

Ideaţie suicidală

Foarte rare:

Suicid, tentative de suicid, comportament agresiv (uneori îndreptat împotriva altora), psihoză, inclusiv halucinaţii

Cu frecvenţă necunoscută:

Status mental schimbător§

Tulburări ale sistemului nervos§ Foarte frecvente: Frecvente: Foarte rare: Cu frecvenţă necunoscută:

Ameţeli, cefalee, tulburări de concentrare, xerostomie Tremor, parestezie, hipoestezie, migrenă, hiperemie facială, somnolenţă, pervertirea gustului Hemoragie cerebrovasculară, ischemie cerebrovasculară, convulsii, afectarea conştienţei, encefalopatie, neuropatie, polineuropatie Mononeuropatie, comă§

Tulburări oculare Foarte frecvente: Frecvente: Rare:

Vedere înţeţoşată Conjunctivită, vedere anormală, tulburări ale glandelor lacrimale, durere oculară Hemoragii retiniene§, retinopatii (inclusiv edem papilar), obstrucţie de arteră sau venă retiniană§, nevrită optică, edem papilar, scăderea acuităţii vizuale sau micşorarea câmpului vizual, imagine punctată§

Tulburări acustice şi vestibulare Frecvente: Foate rare:

Vertij, tinitus Pierderea auzului, tulburări auditive

Tulburări cardiace

 

Frecvente:

Palpitaţii, tahicardie

Rare:

Cardiomiopatie

Foarte rare:

Infarct miocardic, ischemie cardiacă

Cu frecvenţă necunoscută:

Aritmie

Tulburări vasculare Frecvente: Foarte rare:

Hipertensiune arterială Ischemie periferică, hipotensiune arterială§

Tulburări respiratorii, toracice şi

 

mediastinale

 

Foarte frecvente:

Dispnee*, tuse*

Frecvente:

Epistaxis, tulburări respiratorii, congestie nazală, rinoree, tuse neproductivă

Foarte rare:

Infiltrate pulmonare§, pneumonie§

Tulburări gastro-intestinale

 

 

Foarte frecvente: Frecvente: Foarte rare: Cu frecvenţă necunoscută:

Greaţă/vărsături, durere abdominală, diaree, stomatită, dispepsie Stomatită ulcerativă, durere în hipocondrul drept, glosită, gingivită, constipaţie, scune moi Pancreatită, colită ischemică, colită ulcerativă, sângerări gingivale Tulburări periodontale NOS, tulburări dentare NOS§

Tulburări hepatobiliare Frecvente: Foarte rare:

Hepatomegalie Hepatotoxicitate, (inclusiv deces)

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Foarte frecvente: Frecvente: Foarte rare:

Alopecie, prurit*, tegumente uscate*, erupţie cutanată*, transpiraţii abundente Psoriazis (nou sau agravat)§, erupţie cutanată maculopapulară, erupţie cutanată eritematoasă, eczeme, eritem, afecţiuni cutanate Sindrom Steven-Jonson, necroliză toxică epidermică, eritem multiform

Tulburări musculo-scheletice şi ale

 

ţesutului conjuntiv

 

Foarte frecvente:

Mialgii, artralgii, dureri musculo-scheletice

Frecvente:

Artrită

Foarte rare:

Rabdomioliză, miozită, crampe musculare, dureri de spate

Tulburări renale şi ale căilor urinare Frecvente: Foarte rare:

Micţiuni frecvente Anurie, insuficienţă renală, sindrom nefrotic

Tulburări ale aparatului genital şi

 

sânului

 

Frecvente:

Amenoree, mastodinie, dismenoree, menoragie, tulburări menstruale, tulburări vaginale

Tulburări generale şi la nivelul locului

 

de administrare

 

Foarte frecvente:

Inflamaţie la locul administrării, reacţie la locul injectării*, oboseală, frison, febră*, simptome asemănătoare gripei §, astenie, iritabilitate, durere toracică, indispoziţie

Frecvente:

Durere la locul injectării

Foarte rare:

Necroză la locul injectării, edem facial

Investigaţii diagnostice Foarte frecvente:

Scădere în greutate

*Aceste evenimente au fost frecvente doar cu Viraferon în monoterapie §Vezi punctul 4.4

Aceste reacţii adverse au fost raportate şi în cazul monoterapiei cu Viraferon.

Evenimentele adverse cardiovasculare (CV), în special aritmiile, par să se coreleze în cea mai mare parte cu o afecţiune CV pre-existentăşi cu un tratament anterior cu medicamente cardiotoxice (vezi pct. 4.4). Cardiomiopatia, care poate fi reversibilă prin întreruperea tratamentului cu interferon alfa a fost raportată rar la pacienţi care nu prezentau în antecedente semne de boală cardiacă (vezi pct. 4.4).

În cadrul tratamentului cu interferoni alfa s-a raportat apariţia unui spectru larg de afecţiuni autoimune şi mediate imun, incluzând tulburări tiroidiene, lupus eritematos sistemic, artrită reumatoidă (nouă sau agravată), purpură trombocitopenică idiopaticăşi trombotică, vasculită, neuropatii, inclusiv mononeuropatii (vezi şi pct. 4.4).

Anomaliile evidenţiate de testele de laborator, semnificative din punct de vedere clinic, care s-au înregistrat mai frecvent în cazul administrării unor doze mai mari de 10 milioane UI zilnic, includ: scăderea numărului de granulocite şi de leucocite; scăderi ale concentraţiei de hemoglobinăşi ale numărului de trombocite; creşteri ale valorilor fosfatazei alcaline, LDH şi ale creatininei şi ureei plasmatice. Creşterea concentraţiilor plasmatice de ALT/AST (SGPT/SGOT) a fost observată ca o anomalie la unii pacienţi care nu prezentau hepatită, precum şi la pacienţi cu hepatită cronică B, care a coincis cu clearance-ul ADNp viral.

Pentru siguranţa privind agenţii transmisibili vezi pct. 4.4.

Copii şi adolescenţi

Copii şi adolescenţi – Hepatită cronică C

În studii clinice din 118 pacienţi copii şi adolescenţi cu vârsta între 3 – 16 ani, 6 % au întrerupt tratamentul datorită reacţiilor adverse. În general, profilul reacţiilor adverse la populaţia pediatrică a fost similar cu cel observat la adulţi, deşi există probleme specifice pediatrice referitor la inhibarea creşterii, cum sunt stagnarea creşterii în înălţime (scădere procentuală medie a vitezei de creştere de 9 %) şi a greutăţii (scădere procentuală medie de 13 %) au fost observate pe durata tratamentului (vezi pct. 4.4). În plus, ideaţia suicidală sau tentativa de suicid s-au raportat mai frecvent comparativ cu pacienţii adulţi (2,4 % comparativ cu 1 %) pe durata tratamentului şi timp de 6 luni de urmărire după tratament. Similar pacienţilor adulţi, copiii şi adolescenţii au manifestat şi alte reacţii adverse psihice (de exemplu depresie, labilitate emoţionalăşi somnolenţă) (vezi pct. 4.4). În plus, reacţiile de la locul de injectare, febra, anorexia, vărsăturile şi labilitatea emoţională au apărut mai frecvent la copii şi adolescenţi comparativ cu pacienţii adulţi. La 30 % din pacienţi au fost necesare modificări ale dozelor, cel mai frecvent pentru anemie şi neutropenie.

Reacţiile adverse menţionate în Tabelul 2 se bazează pe experienţa acumulată din studiile clinice la copii şi adolescenţi. În cadrul clasificării pe aparate, sisteme şi organe, reacţiile adverse sunt enumerate pe categorii de frecvenţă, utilizând următoarele grupe: forte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100, < 1/10). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Tabelul 2 Reacţii adverse raportate foarte frecvent şi frecvent în studiile clinice la copii şi adolescenţi Foarte frecvente (≥ 1/10) – Frecvente (≥ 1/100, < 1/10)

Aparate, sisteme şi organe

Reacţii adverse

Infecţii şi infestări Foarte frecvente: Frecvente:

Infecţii virale, faringită Infecţii fungice, infecţii bacteriene, infecţii pulmonare, otită medie, abcese dentare, herpes simplex, infecţii ale tractului urinar, vaginită, gastroenterită

Tumori benigne, maligne şi nespecificate (incluzând chisturi şi polipi) Frecvente:

Neoplasm (nespecificat)

Tulburări hematologice şi limfatice Foarte frecvente: Frecvente:

Anemie, neutropenie Trombocitopenie, limfadenopatie

Tulburări endocrine: Foarte frecvente: Frecvente:

Hipotiroidism§ Hipertiroidism§, virilizare

Tulburări metabolice şi de nutriţie Foarte frecvente: Frecvente:

Anorexie Hipertrigliceridemie§, hiperuricemie, creşterea apetitului alimentar

 

Tulburări psihice§

 

Foarte frecvente:

Depresie, labilitate emoţională, insomnie

Frecvente:

Ideaţie suicidală, reacţii agresive, confuzie, tulburări de comportament, agitaţie, somnambulism, anxietate, nervozitate, tulburări de somn, vise anormale, apatie

Tulburări ale sistemului nervos§ Foarte frecvente: Frecvente:

Cefalee, ameţeli Hiperkinezie, tremor, disfonie, parestezie, hipoestezie, hiperestezie, afectarea concentrării, somnolenţă

Tulburări oculare Frecvente: Tulburări vasculare Frecvente:

Conjunctivită, dureri oculare, anomalii de vedere, tulburări ale glandelor lacrimale Boală Raynaud, hiperemie facială, paloare

Tulburări respiratorii, toracice

 

şi mediastinale

 

Frecvente:

Dispnee, tahipnee, epistaxis, tuse, congestie nazală, iritaţie nazală, rinoree, strănut

Tulburări gastro-intestinale Foarte frecvente: Frecvente:

Diaree, vărsături, greaţă, dureri abdominale Ulceraţii orale, stomatită ulcerativă, stomatită, durere în hipocondrul drept, dispepsie, glosită, reflux gastroesofagian, afecţiuni rectale, tulburări gastrointestinale, constipaţie, scaune moi, dureri dentare, afecţiuni ale dinţilor

Tulburări hepatobiliare

 

Frecvente:

Anomalii ale funcţiei hepatice

Afecţiuni cutanate şi ale

 

ţesutului subcutanat

 

Foarte frecvente:

Alopecie, erupţii cutanate

Frecvente:

Reacţii de fotosensibilitate, erupţie cutanată maculopapulară, eczemă, acnee, afecţiuni cutanate, afecţiuni ale unghiilor, modificări de culoare pielii, prurit, piele uscată, eritem, echimoze, transpiraţii abundente

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv Foarte frecvente:

Artralgii, mialgii, dureri musculo-scheletice

Tulburări renale şi ale căilor urinare Frecvente:

Enurezis, tulburări ale micţiunii, incontinenţă urinară

Tulburări ale aparatului

 

genital şi sânului

 

Frecvente:

Femei: amenoree, menoragie, tulburări menstruale, afecţiuni vaginale Bărbaţi: dureri testiculare

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Foarte frecvente: Frecvente:

Inflamaţie la locul injectării, reacţie la locul injectării, oboseală, frisoane, febr㧠, simptome asemănătoare gripei§, indispoziţie, iritabilitate Dureri toracice, astenie, edem, durere la locul injectării

Investigaţii diagnostice

 

Foarte frecvente: Scăderea ratei de creştere (înălţime şi/sau greutate scăzute pentru vârsta respectivă)§

Leziuni şi intoxicaţii

Leziuni cutanate § Vezi punctul 4.4

Frecvente:

4.9 Supradozaj

Nu s-a raportat nici un caz de supradozaj care să determine manifestări clinice acute. Cu toate acestea, similar altor compuşi activi din punct de vedere farmacologic, se recomandă tratamentul simptomatic, cu monitorizarea frecventă a semnelor vitale şi supravegherea atentă a pacientului.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: Imunostimulante, citokine şi imunomodulatoare, interferoni, interferon alfa-2b, codul ATC: L03A B05

Viraferon este o formă farmaceutică sterilă, stabilă de interferon alfa-2b înalt purificat, produs prin tehnica ADN-ului recombinant. Interferon alfa-2b recombinant este o proteină solubilă în apă, cu o greutate moleculară de aproximativ 19.300 daltoni. Se obţine dintr-o clonă de E.coli care găzduieşte un hibrid plasmidic modificat prin inginerie genetică, care cuprinde o genă de interferon alfa-2b din leucocitele umane.

Activitatea Viraferon este exprimată în UI, 1 mg de proteină de interferon alfa-2b recombinant, corespunzând la 2,6 x 108 UI. Unităţile Internaţionale sunt determinate prin compararea activităţii interferonului alfa-2b recombinant cu activitatea preparatului de referinţă internaţional al interferonului leucocitar uman, stabilit de Organizaţia Mondială a Sănătăţii.

Interferonii sunt o familie de molecule proteice mici cu greutăţi moleculare de aproximativ 15.000

21.000 daltoni. Aceştia sunt produşi şi secretaţi de celule ca răspuns la infecţii virale sau la diferiţi inductori sintetici şi biologici. S-au identificat trei clase majore de interferoni: alfa, beta şi gama. Aceste trei clase principale nu sunt omogene şi pot conţine mai multe specii moleculare diferite de interferon. S-au identificat peste 14 tipuri de interferoni alfa umani, distincţi din punct de vedere genetic. Viraferon a fost clasificat ca interferon alfa-2b recombinant.

Interferonii îşi exercită activităţile celulare prin legare de receptori membranari specifici de pe suprafaţa celulei. Receptorii interferonului uman, izolaţi din celule limfoblastice umane (Daudi), par să fie proteine foarte asimetrice. Ei prezintă selectivitate pentru interferonii umani, nu şi pentru cei murini, sugerând o specificitate dependentă de specie. Studiile cu alte tipuri de interferon au demonstrat existenţa unei specificităţi dependente de specie. Cu toate acestea, anumite specii de maimuţe, de exemplu maimuţele rhesus, sunt susceptibile de stimulare farmacodinamică la expunerea la interferoni umani de tip 1.

Rezultatele mai multor studii sugerează faptul că, după legarea de membrana celulară, interferonul iniţiază o secvenţă complexă de evenimente intracelulare care includ producerea anumitor enzime. Se crede că acest proces este cel puţin parţial responsabil de răspunsurile celulare variate la interferon, incluzând inhibarea replicării virale în celulele infectate de virus, supresia proliferării celulare, precum şi de activităţi imunomodulatoare, cum ar fi creşterea activităţii fagocitare a macrofagelor şi creşterea citotoxicităţii specifice a limfocitelor pentru celulele ţintă. Fiecare dintre aceste activităţi sau toate împreună pot contribui la efectele terapeutice ale interferonului.

În studii care utilizează sisteme de culturi celulare animale şi umane, precum şi xenogrefe de tumori umane la animale, interferonul alfa-2b recombinant a dovedit că are efecte antiproliferative. Acesta a demonstrat o activitate imunomodulatoare semnificativă in vitro.

Interferonul alfa-2b recombinant inhibă replicarea virală in vitro şi in vivo. Deşi nu se cunoaşte cu exactitate modul de acţiune antivirală a interferonului alfa-2b recombinant, acesta pare să modifice metabolismul celulei gazdă. Această acţiune inhibă replicarea virală sau, dacă replicarea apare, virionii descendenţi nu pot părăsi celula.

Hepatita cronică B: Experienţa clinică curentă la pacienţii cărora continuă să li se administreze tratament cu interferon alfa-2b timp de 4 până la 6 luni arată că terapia poate produce eliminarea ADN-VHB seric. S-a observat o ameliorare a histologiei hepatice. La pacienţii adulţi care prezintă o pierdere a AgHBe şi ADN-VHB, s-a observat o scădere semnificativă a morbidităţii şi mortalităţii.

Interferonul alfa-2b (6 milioane UI/m2, de trei ori pe săptămână, timp de 6 luni) a fost administrat pacienţilor copii cu hepatită cronică activă de tip B. Din cauza unei deficienţe metodologice, nu a putut fi demonstrată eficacitatea. Mai mult chiar, la copiii trataţi cu interferon alfa-2b s-a observat o scădere a ratei de creştere şi s-au semnalat unele cazuri de depresie.

Hepatita cronică C: La pacienţii adulţi cărora li se administrează interferon în asociere cu ribavirina, rata de răspuns susţinut atins este de 47 %. Eficacitatea superioară a fost demonstrată cu asocierea interferon pegilat şi ribavirină (rata de răspuns susţinut de 61 % obţinut într-un studiu realizat cu pacienţi netrataţi anterior, folosind doze de ribavirină > 10,6 mg/kg, p< 0,01).

Adulţi: Viraferon administrat în monoterapie sau în asociere cu ribavirina a fost investigat în patru studii clinice randomizate de Fază III, la 2552 pacienţi netrataţi anterior cu interferon, care prezentau hepatită cronică C. În cadrul studiilor, s-a comparat eficacitatea Viraferon utilizat în monoterapie sau în asociere cu ribavirina. Eficacitatea a fost definită ca răspuns virusologic susţinut, la 6 luni după încheierea tratamentului. Pacienţii eligibili pentru includere în aceste studii prezentau hepatită cronică C, confirmată de un ARN-VHC pozitiv prin tehnica polimerazei în lanţ (PCR) (> 100 copii/ml), o biopsie hepatică care confirma diagnosticul histologic de hepatită cronică, fără o altă cauză care să determine hepatita cronicăşi valorile anormale ale ALT plasmatice.

Viraferon s-a administrat în doză de 3 milioane UI, de trei ori pe săptămână, în monoterapie sau în asociere cu ribavirina. Majoritatea pacienţilor din aceste studii clinice au primit tratament timp de 1 an. Toţi pacienţii au fost urmăriţi timp de încă 6 luni după încheierea tratamentului, în vederea determinării răspunsului virusologic susţinut. Ratele de răspuns virusologic susţinut în grupele de pacienţi trataţi timp de 1 an cu Viraferon, în monoterapie sau în asociere cu ribavirina (din 2 studii), sunt prezentate în Tabelul 3.

Administrarea concomitentă a Viraferon cu ribavirină a crescut de cel puţin două ori eficacitatea Viraferon, în tratamentul hepatitei cronice C la pacienţii netrataţi anterior. Genotipul VHC şi încărcătura virală iniţială sunt factori prognostici despre care se cunoaşte că afectează ratele de răspuns. Rata crescută de răspuns la asocierea Viraferon + ribavirină, în comparaţie cu Viraferon administrat în monoterapie, se menţine la toate subgrupele de pacienţi. Beneficiul relativ al asocierii terapeutice Viraferon + ribavirină este deosebit de semnificativ în subgrupa de pacienţi cea mai dificil de tratat (genotip 1 şi încărcătură virală înaltă) (Tabelul 3).

Ratele de răspuns observate în aceste studii au crescut odată cu complianţa. Indiferent de genotip, pacienţii cărora li s-a administrat Viraferon în asociere cu ribavirina şi care au primit ≥ 80 % din tratament au prezentat un răspuns susţinut mai înalt la 6 luni după 1 an de tratament, decât pacienţii cărora li s-a administrat < 80 % din tratament (56 % comparativ cu 32 % în studiul C/I98-580).

Tabelul 3. Ratele de răspuns virusologic susţinut la administrarea Viraferon + ribavirină (un an de tratament), în funcţie de genotip şi încărcătura virală

Genotip VHC

I N=503 C95-132/I95-143

I/R N=505 C95-132/I95-143

I/R N=505 C/I98-580

Toate genotipurile

16 %

41 %

47 %

Genotip 1

9 %

29 %

33 %

Genotip 1 ≤ 2 milioane copii/ml

25 %

33 %

45 %

Genotip 1 > 2 milioane copii/ml

3 %

27 %

29 %

Genotip 2/3

31 %

65 %

79 %

I Viraferon (3 milioane UI de trei ori pe săptămână) I/R Viraferon (3 milioane UI de trei ori pe săptămână) + ribavirină (1000/1200 mg/zi)

Pacienţii care au infecţie concomitentă cu VHC/HIV

Au fost efectuate două studii clinice la pacienţi cu infecţie concomitentă cu HIV şi VHC. Per total, în ambele studii, pacienţii la care s-a administrat Intron-A plus ribavirină au avut o probabilitate mai mică de răspuns la tratament, comparativ cu pacienţii la care s-a administrat interferon alfa-2b plus ribavirină. În Tabelul 4 sunt prezentate răspunsurile la tratament în cele două studii clinice. Studiul 1 (RIBAVIC; P01017) a fost un studiu randomizat, multicentric, care a înrolat 412 pacienţi adulţi netrataţi anterior, cu hepatită cronică C şi cu infecţie concomitentă cu HIV. Pacienţii au fost randomizaţi pentru a li se administra interferon pegilat alfa-2b (1,5 µg/kg/săptămână) + ribavirină (800 mg/zi) sau Intron-A (3 MIU TPS) + ribavirină (800 mg/zi), timp de 48 de săptămâni, cu o perioadă de urmărire de 6 luni. Studiul 2 (P02080) a fost un studiu randomizat, unicentric, care a înrolat 95 de pacienţi adulţi netrataţi anterior, cu hepatită cronică C şi cu infecţie concomitentă cu HIV. Pacienţii au fost randomizaţi pentru a li se administra interferon pegilat alfa-2b (100 sau 150 µg/săptămână, în funcţie de greutate) + ribavirină (800-1.200 mg/zi, în funcţie de greutate) sau Intron-A (3 MIU TPS) + ribavirină (800-1.200 mg/zi, în funcţie de greutate). Durata tratamentului a fost de 48 de săptămâni, cu o perioadă de urmărire de 6 luni, cu excepţia pacienţilor infectaţi cu genotipuri 2 sau 3 şi încărcare virală < 800.000 UI/ml (Amplicor) care au fost trataţi timp de 24 de săptămâni, cu o perioadă de urmărire de 6 luni.

Tabelul 4

Răspunsul virusologic susţinut în funcţie de genotip după tratamentul cu Intron-A în asociere cu ribavirină versus interferon pegilat alfa-2b în asociere cu ribavirină la pacienţii cu infecţie concomitentă cu VHC/HIV.

 

Studiul 11

Studiul 22

 

interferon pegilat alfa-2b (1,5 µg/kg şi săptămână) + ribavirină (800 mg)

Viraferon (3 MIU TPS) + ribavirină (800 mg)

Valoarea pa

interferon pegilat alfa-2b (100 sau 150c µg/ săptămână) + ribavirină (800-1.200 mg)d

Viraferon (3 MIU TPS) + ribavirină (800-1.200 mg)d

Valoarea pb

Global

27 % (56/205)

20% (41/205)

0,047

44 % (23/52)

21 % (9/43)

0,017

 

Genotip 1, 4

17 % (21/125)

6% (8/129)

0,006

38 % (12/32)

7 % (2/27)

0,007

Genotip 2, 3

44 % (35/80)

43% (33/76)

0,88

53 % (10/19)

47 % (7/15)

0,730

MIU = milioane unităţi internaţionale; TPS = de 3 ori pe săptămână.

a: valoarea p pe baza testului Chi pătrat Cochran-Mantel Haenszel.

b: valoarea p pe baza testului chi-pătrat.

c: la subiecţii cu greutatea <75 kg s-a administrat interferon pegilat alfa-2b în doză de 100 µg/săptămână, iar la subiecţii cu greutate ≥75 kg s-a administrat interferon pegilat alfa-2b în doză de 150 µg/săptămână.

d: doza de ribavirină a fost de 800 mg la pacienţii < 60kg, 1.000 mg la pacienţii cu greutatea cuprinsă între 60-75 kg şi de

1.200 mg la pacienţii > 75kg.

1Carrat F, Bani-Sadr F, Pol S et al. JAMA 2004; 292(23): 2839-2848. 2 Laguno M, Murillas J, Blanco J.L et al. AIDS 2004; 18(13): F27-F36.

Pacienţi cu recăderi: Un număr total de 345 pacienţi care au prezentat recăderi după tratament cu interferon alfa au fost trataţi în două studii clinice în care s-a administrat Viraferon în monoterapie sau în asociere cu ribavirină. La aceşti pacienţi, asocierea ribavirinei la Viraferon a crescut de 10 ori eficacitatea Viraferon administrat în monoterapie în tratamentul hepatitei cronice C (48,6 % comparativ cu 4,7 %). Această creştere a eficacităţii a inclus pierderea VHC seric (< 100 copii/ml, prin PCR), ameliorarea inflamaţiei hepatice şi normalizarea ALT şi s-a menţinut la 6 luni de la încheierea tratamentului.

Date privind eficacitatea pe termen lungÎntr-un studiu cu un număr mare de pacienţi, 1071 dintre aceştia au fost înrolaţi, după un tratament anterior în studii cu interferon alfa-2b non-pegilat sau interferon alfa-2b non-pegilat/ribavirină, pentru a evalua durabilitatea răspunsului virusologic susţinut şi pentru a determina impactul persistenţei negativării virale asupra rezultatelor tratamentului. 462 pacienţi au terminat cel puţin 5 ani de urmărire şi numai 12 din 492 dintre aceştia care au avut răspuns susţinut, au prezentat recădere pe durata acestui studiu. Estimarea Kaplan-Meier pentru persistenţa răspunsului susţinut pe o perioadă de 5 ani este de97 % pentru toţi pacienţii, cu un interval de încredere de 95 % [95 %, 99 %]. RVS după tratamentul VHC cronic cu interferon alfa-2b non-pegilat (cu sau fără ribavirină) are ca rezultat eliminarea pe termen lung a virusului, oferind o vindecare a infecţiei hepatice şi o vindecare clinică a VHC. Totuşi, aceasta nu exclude apariţia unor evenimente hepatice la pacienţii cu ciroza (inclusiv carcinom hepatocelular).

Studii clinice la pacienţii pediatrici cu hepatită cronică C: Pacienţii copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 3 – 16 ani cu hepatită cronică C, compensatăşi nivele ARN-VHC detectabile (evaluat prin laboratorul central utilizând un test de cercetare RT PCR), au fost înrolaţi în două studii multicentrice şi li s-a administrat Viraferon 3 milioane UI/m2, de trei ori pe săptămână, plus ribavirină 15 mg/kg şi zi, timp de 1 an, urmat de 6 luni de urmărire. Un total de 118 pacienţi au fost înrolaţi: 57 % de sex masculin, 80 % caucazieni şi 78 % genotip 1, 64 % cu vârsta ≤ 12 ani. Populaţia înrolată a constat în principal din copii cu hepatită cronică C uşoară spre moderată. Ratele de răspuns virusologic susţinut la copii şi adolescenţi au fost similare cu cele ale adulţilor. Datorită lipsei datelor la copii cu progresie severă a bolii şi potenţialului reacţiilor adverse, raportul beneficiu/risc al asocierii de ribavirinăşi interferon alfa-2b trebuie evaluat cu atenţie la această populaţie de pacienţi (vezi pct. 4.1, 4.4 şi 4.8).

Rezultatele studiului sunt prezentate pe scurt în Tabelul 5.

Tabelul 5.

Răspuns virusologic la pacienţii pediatrici netrataţi anterior

 

 

Viraferon 3 milioane UI/m2 de trei ori pe săptămână + ribavirină 15 mg/kg şi zi

 

Răspuns global1 (n=118)

54 (46 %)*

Genotip 1 (n=92)

33 (36 %)*

Genotip 2/3/4 (n=26)

21 (81 %)*

*Număr (%) de pacienţi

1. Definit ca ARN-VHC sub limita de detecţie utilizând un test de cercetare RT-PCR la sfârşitul tratamentului şi pe perioada de urmărire

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Farmacocinetica Viraferon s-a studiat la voluntari sănătoşi după administrarea unor doze unice de 5 milioane UI/m2 şi 10 milioane UI subcutanat, după 5 milioane UI/m2 administrate intramuscular şi sub forma unei perfuzii intravenoase cu o durată de 30 minute. Concentraţiile medii plasmatice de interferon după injecţiile subcutanate şi intramusculare au fost comparabile. Cmax s-a obţinut după 3 până la 12 ore de la administrarea dozei mai mici şi după 6 până la 8 ore de la administrarea dozei mai mari. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare a interferonului administrat prin injecţie a fost de aproximativ 2 până la 3 ore şi, respectiv, 6 până la 7 ore. Concentraţiile plasmatice au fost sub limita de detecţie după 16 şi, respectiv, 24 ore post-injecţie. Atât administrarea subcutanată, cât şi cea intramusculară au avut drept rezultat biodisponibilitate > 100 %.

După administrarea intravenoasă, concentraţiile plasmatice de interferon au atins valoarea maximă (135 până la 273 UI/ml) până la sfârşitul perfuziei, apoi au scăzut într-un ritm uşor mai rapid decât după administrarea subcutanată sau intramusculară a medicamentului, devenind nedetectabile la patru ore de la injecţie. Timpul de înjumătăţire a fost de aproximativ 2 ore.

Concentraţiile de interferon din urină au fost sub limita de detecţie, în cazul tuturor celor trei căi de administrare.

Copii şi adolescenţi: Proprietăţile farmacocinetice după doze multiple pentru Viraferon injectabil şi ribavirină capsule la copii şi adolescenţi cu hepatită cronică C, între 5 şi 16 ani, sunt prezentate pe scurt în Tabelul 6. Farmacocinetica Viraferon şi ribavirinei (doze normale) este similară la adulţi şi copii şi adolescenţi.

Tabelul 6. Parametri medii farmacocinetici multi-doză (% CV) pentru Viraferon şi ribavirină capsule când sunt administrate la pacienţii copii şi adolescenţi cu hepatită cronică C

Parametri

Ribavirină 15 mg/kg şi zi divizat în 2 doze (n = 17)

Viraferon 3 milioane UI/m2 de trei ori pe săptămână (n = 54)

Tmax (h)

1,9 (83)

5,9 (36)

Cmax (ng/ml)

3275 (25)

51 (48)

ASC*

29.774 (26)

622 (48)

Clearance aparent l/h şi kg

0,27 (27)

Nu s-a efectuat

*ASC12 (ng.h/ml) pentru ribavirină; ASC0-24 (UI.h/ml) pentru Viraferon

Testele factorului de neutralizare a interferonului s-au efectuat pe probe de ser de la pacienţi cărora li s-a administrat Viraferon, în cadrul unor studii clinice monitorizate de Schering-Plough. Factorii de neutralizare a interferonului sunt anticorpi care blochează activitatea antivirală a interferonului. Incidenţa clinică a factorilor de neutralizare care se dezvoltă la pacienţii cu cancer, trataţi sistemic, este de 2,9 %, iar la pacienţii cu hepatită cronică este de 6,2 %. Titrurile detectabile sunt mici la majoritatea cazurilor şi nu au fost asociate în mod regulat cu pierderea răspunsului sau cu orice alt fenomen autoimun. La pacienţii cu hepatită nu s-a observat pierderea răspunsului în prezenţa titrurilor scăzute.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Deşi interferonul este, în general, recunoscut ca fiind specific speciei, s-au efectuat studii de toxicitate la animale. Injecţiile cu interferon alfa-2b recombinant uman, administrate timp de până la trei luni, nu au scos în evidenţă semne de toxicitate la şoareci, şobolani şi iepuri. Administrarea zilnică de 20 x 106 UI/kg şi zi, timp de 3 luni, la maimuţele cynomolgus, nu a condus la instalarea unor semne importante de toxicitate. Toxicitatea a apărut la maimuţele care au primit 100 x 106 UI/kg şi zi, timp de 3 luni.

În studiile privind utilizarea interferonului la alte primate decât omul au apărut tulburări ale ciclului menstrual (vezi pct. 4.4).

Rezultatele studiilor privind reproducerea la animale arată că interferon alfa-2b recombinant nu a fost teratogen la şobolan sau iepure şi nici nu a afectat negativ sarcina, dezvoltarea fetală sau capacitatea de reproducere la puii de şobolan trataţi. Interferonul alfa-2b a demonstrat că are efecte abortive la Macaca mulatta (maimuţe rhesus) la doze de 90 şi 180 ori doza recomandată de 2 milioane UI/m2, administrate intramuscular sau subcutanat. Efectele abortive s-au observat la toate grupele de doze (7,5 milioane, 15 milioane şi 30 milioane UI/kg) şi au fost semnificative din punct de vedere statistic în comparaţie cu grupele martor, cărora li s-au administrat doze medii şi mari (corespunzând la 90 şi 180 ori doza recomandată de 2 milioane UI/m2, administrată intramuscular sau subcutanat). Se cunoaşte că dozele mari de alte forme de interferoni alfa şi beta produc efecte anovulatoare şi abortive dependente de doză, la maimuţele rhesus.

Studiile de mutagenitate pentru interferon alfa-2b nu au arătat reacţii adverse.

Nu au fost efectuate studii la animalele tinere pentru a examina efectele tratamentului cu interferon alfa-2b asupra creşterii, dezvoltării, maturizării sexuale şi comportamentului (vezi pct. 4.4 şi RCP pentru Rebetol în cazul în care Viraferon se administrează în asociere cu ribavirina).

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Glicină, Fosfat disodic anhidru, Dihidrogenofosfat de sodiu monohidrat, Soluţie de albumină umană.

Solvent: apă pentru preparate injectabile

6.2 Incompatibilităţi

Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la punctul

6.6.

6.3 Perioada de valabilitate

3 ani

După reconstituire: Se recomandă utilizarea imediată. Cu toate acestea, stabilitatea fizico-chimică pentru soluţia în uz s-a demonstrat pentru 24 ore la 25ºC.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la frigider (2°C – 8°C). A nu se congela. Pe perioada de valabilitate, pentru a fi transportat şi/sau a facilita utilizarea ambulatorie produsul nereconstituit trebuie păstrat la sau sub 25°C timp de cel mult patru săptămâni înainte de a fi utilizat.

Dacă produsul nu este reconstituit în această perioadă de patru săptămâni, acesta nu mai poate fi repus în frigider pentru o nouă perioadă de păstrare şi trebuie aruncat.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

24 mg pulbere (corespunzător la 10 milioane UI) în flacon (sticlă tip I), cu un dop (cauciuc butilic), sigiliu (aluminiu) şi capac (polipropilen) şi 1 ml apă pentru preparate injectabile în fiolă (sticlă tip I) cu 1 seringă pentru injecţie, 2 ace pentru injecţie şi 1 tampon dezinfectant. Cutie cu 1 şi 10 flacoane

Sau

24 mg pulbere (corespunzător la 10 milioane UI) în flacon (sticlă tip I), cu un dop (cauciuc butilic), sigiliu (aluminiu) şi capac (polipropilen) şi 1 ml apă pentru preparate injectabile în fiolă (sticlă tip I) Cutie cu 6 flacoane Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Nu toate formele de ambalare şi concentraţiile sunt potrivite pentru anumite indicaţii. Vă rugăm să selectaţi cu grijă forma de dozare şi concentraţia potrivită.

Reconstituirea Viraferon, pulbere pentru soluţie injectabilă sau perfuzabilă, pentru administrarea parenterală: Viraferon se prezintă ca pulbere conţinând 10 milioane UI/ml pentru o singură administrare. Flacoanele se reconstituie cu 1 ml apă pentru preparate injectabile. Soluţiile reconstituite pentru administrare parenterală sunt izotonice.

În timpul reconstituirii trebuie luate măsuri de precauţie adecvate pentru a preveni contaminarea microbiană (vezi prospectul).

Utilizând o seringă pentru injecţie sterilăşi un ac pentru injecţie, injectaţi 1 ml apă pentru preparate injectabile în flaconul de Viraferon. Se agită uşor pentru a facilita dizolvarea completă a pulberii. Doza necesară poate fi extrasăşi injectată cu o seringă sterilă pentru injecţie.

La fel ca în cazul tuturor medicamentelor cu administrare parenterală, se verifică vizual soluţia reconstituită înainte de administrare, pentru a se observa dacă există particule şi dacă apar modificări de culoare. Soluţia reconstituită trebuie să fie limpede şi incoloră.

Instrucţiuni detaliate pentru administrarea subcutanată a medicamentului sunt furnizate în prospect (vezi “Cum să vă administraţi singur Viraferon”).

După extragerea dozei orice produs rămas neutilizat trebuie aruncat.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

SP Europe 73, rue de Stalle B-1180 Bruxelles Belgia

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/99/128/006 EU/1/99/128/007 EU/1/99/128/008

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: 9 Martie 2000 Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: 23 Mai 2005

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului (EMEA) http://www.emea.europa.eu/

ANEXA II

A. PRODUCĂTORUL SUBSTANŢEI BIOLOGIC ACTIVE ŞI DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE FABRICAŢIE RESPONSABIL PENTRU ELIBERAREA SERIEI

B. CONDIŢIILE EMITERII AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

A. PRODUCĂTORUL SUBSTANŢEI BIOLOGIC ACTIVE ŞI DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE FABRICAŢIE RESPONSABIL PENTRU ELIBERAREA SERIEI

Numele şi adresa producătorului substanţei biologic active

SP (Brinny) Company Innishannon - County Cork Irlanda

Numele şi adresa producătorului responsabil pentru eliberarea seriei

SP Labo N.V. Industriepark 30 B-2220 Heist-op-den-Berg Belgia

B. CONDIŢIILE EMITERII AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

• CONDIŢII SAU RESTRICŢII PRIVIND FURNIZAREA ŞI UTILIZAREA IMPUSE DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Medicament cu eliberare pe bază de prescripţie medicală restrictivă (Vezi Anexa I: Rezumatul caracteristicilor produsului, pct. 4.2).

• CONDIŢII SAU RESTRICŢII CU PRIVIRE LA SIGURANŢA ŞI EFICACITATEA UTILIZĂRII MEDICAMENTULUI

Nu este cazul.

ANEXA III PROSPECTUL

B. PROSPECTUL

PROSPECT: INFORMAŢII PENTRU UTILIZATOR

Viraferon 1 milion UI/ml pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă

Interferon alfa-2b

Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să utilizaţi acest medicament.

-Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi. -Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. -Acest medicament a fost prescris pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor persoane. Le poate face rău, chiar dacă au aceleaşi simptome cu ale dumneavoastră.

-Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să-i spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.

În acest prospect găsiţi:

  1. Ce este Viraferon şi pentru ce se utilizează
  2. Înainte să utilizaţi Viraferon
  3. Cumsă utilizaţi Viraferon
  4. Reacţii adverse posibile 5 Cum se păstrează Viraferon

6. Informaţii suplimentare

1. CE ESTE VIRAFERON ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ

Viraferon (interferon alfa-2b) modificărăspunsul sistemului imunitar al organismului, ajutând la combaterea infecţiilor şi a bolilor severe. Viraferon este utilizat la adulţi pentru tratamentul hepatitei cronice B sau C, care sunt infecţii virale ale ficatului.

Viraferon este utilizat în asociere cu ribavirina la copii cu vârsta de 3 ani şi peste şi adolescenţi, cu hepatită cronicăC, netrataţi anterior.

2. ÎNAINTE SĂ UTILIZAŢI VIRAFERON

Nu utilizaţi Viraferon

-dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la interferon sau la oricare dintre celelalte componente ale

Viraferon. -dacă aveţi o boală cardiacă severă. -dacăaveţi o afecţiune renală sau hepatică. -dacăaveţi o boalăhepatică decompensată (necontrolată) în stadiu avansat. -dacăaveţi hepatităşi aţi fost tratat recent cu medicamente care deprimă sistemul imunitar (alte

tratamente în afara tratamentului de scurtă durată cu medicamente de tip cortizon). -dacăaveţi antecedente de convulsii. -dacăaveţi antecedente de boală autoimună sau aţi suferit un transplant de organ şi utilizaţi

medicamente care deprimă sistemul imunitar (sistemul imunitar vă protejează împotriva infecţiilor). -dacăaveţi o afecţiune tiroidiană care nu este bine controlată. Copii şi adolescenţi:

-dacă aţi avut afecţiuni nervoase sau mentale grave, cum ar fi depresia sau gânduri de sinucidere.

Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Viraferon

-dacă sunteţi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă (vezi Sarcina).

-dacă aţi avut tulburări nervoase sau mentale severe. Utilizarea interferon alfa-2b la copii şi adolescenţi cu tulburări psihiatrice severe existente sau în antecedente este contraindicată (vezi “Nu utilizaţi Viraferon”) -dacă aţi avut vreodată depresie sau simptome asociate cu depresia (de exemplu stare de tristeţe,

respingere, etc.) în timpul tratamentului cu Viraferon (vezi pct. 4). -dacǎ aveţi psoriazis, acesta se poate agrava în cursul tratamentului cu Viraferon. -în timpul tratamentului cu Viraferon, puteţi fi expus temporar unui risc mai mare de a contracta

o infecţie. Adresaţi-vă medicului în cazul în care credeţi că aveţi o infecţie. -dacă dezvoltaţi simptome asociate unei răceli sau altă infecţie respiratorie, cum ar fi febră, tuse sau orice dificultate în respiraţie, adresaţi-vă medicului dumneavoastră. -dacă observaţi apariţia unor sângerări sau echimoze neobişnuite, adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră.

-dacǎ dezvoltaţi simptome de reacţie alergicǎ severǎ (cum ar fi: dificultate în respiraţie, respiraţie

şuierǎtoare sau urticarie) în timpul tratamentului cu acest medicament, adresaţi-vǎ imediat

medicului.

-dacă sunteţi tratat în acelaş timp şi pentru HIV, vă rugăm citiţi Utilizarea altor medicamente. -dacă aţi primit un transplantat organ, de exemplu rinichi sau ficat, tratamentul cu interferon poate creşte riscul de rejet. Asiguraţi-vă că veţi discuta aceasta cu medicul dumneavoastră.

Tulburările dentare şi ale gingiilor care pot conduce la pierderea danturii au fost raportate la pacienţii la care s-a administrat asociaţia terapeutică Viraferon şi ribavirină. În plus, uscăciunea gurii poate avea un efect dăunător asupra danturii şi mucoasei bucale pe durata tratamentului asociat cu Viraferon şi ribavirină. Este necesar să vă spălaţi pe dinţi de două ori pe zi şi să faceţi examene dentare regulate. În plus, unii pacienţi pot prezenta vărsături. Dacă aveţi această reacţie, asiguraţi-vă că v-aţi clătit bine gura după episod.

Pe parcursul unui an de tratament, mulţi copii nu au crescut sau nu au câştigat în greutate pe cât se aştepta. Totuşi, pe durata a 6 luni după tratament, această tendinţă a fost în general reversibilă, deşi, câţiva dintre copii nu au revenit la rata anterioară de creştere până la 1 an după terminarea tratamentului.

Spuneţi medicului dumneavoastră dacă aţi avut vreodată infarct miocardic sau probleme cu inima; dacă aveţi în antecedente tulburări respiratorii sau pneumonie, tulburări de coagulare, tulburări hepatice, tulburări tiroidiene, diabet sau hipo- sau hiper-tensiune arterială.

Spuneţi medicului dumneavoastrădacăaţi fost vreodată tratat pentru depresie sau orice alte tulburări psihiatrice, stare de confuzie, stare de inconştienţă, gânduri de sinucidere sau tentative suicidale.

Fiţi sigur că informaţi medicul dumneavoastră dacăluaţi medicamentul chinezesc pe bază de plante Shosaikoto.

Utilizarea altor medicamente

Viraferon amplifică efectele substanţelor care încetinesc activitatea sistemului nervos, existând posibilitatea de a determina stare de somnolenţă. De aceea, întrebaţi medicul dumneavoastră sau farmacistul în legătură cu consumul de băuturi alcoolice sau utilizarea de somnifere, sedative sau medicamente puternice pentru combaterea durerii.

Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră dacă luaţi teofilină sau aminofilină pentru astm bronşic, sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală, întrucât dozele unor medicamente pot necesita ajustări în timpul tratamentului cu Viraferon.

Pacienţii care au şi infecţie HIV: Acidoza lacticăşi înrăutăţirea funcţiei hepatice sunt reacţii adverse asociate cu tratamentul cu antiretrovirale foarte active (HAART), un tratament administrat în infecţia HIV. Dacă sunteţi tratat cu HAART, adăugarea Viraferon şi ribavirină poate să crească riscul acidozei lactice şi a insuficienţei hepatice. Medicul dumneavoastră va monitoriza semnele şi simptomele sugestive pentru aceste afecţiuni (Aveţi grijă să citiţi şi Prospectul pentru ribavirină). În plus, pacienţii în tratament asociat cu Viraferon şi ribavirinăşi zidovudină pot prezenta un risc crescut de a dezvolta anemie (număr scăzut de celule sanguine roşii).

Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.

Utilizarea Viraferon cu alimente şi băuturi

În timpul tratamentului cu Viraferon, medicul dumneavoastră vă poate recomanda să consumaţi mai multe lichide, pentru a preveni scăderea tensiunii arteriale.

Sarcina şi alăptarea

Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice medicament. Studiile la animale gestante au evidenţiat că interferonii au provocat uneori avort. Efectul asupra sarcinii la om este necunoscut. Dacă vi se administrează Viraferon în asociere cu ribavirina, ribavirina poate fi foarte dăunătoare pentru copilul nenăscut, de aceea, atât pacienţii de sex feminin cât şi cei de sex masculin trebuie să fie deosebit de precauţi în activitatea lor sexuală, dacă există vreo probabilitate de sarcină:

-

dacă sunteţi fată sau femeie de vârstă fertilă, trebuie să aveţi un test de sarcină negativ înainte de începerea tratamentului, în fiecare lună din cursul tratamentului şi 4 luni după oprirea acestuia. În timpul tratamentului cu ribavirinăşi 4 luni după terminarea acestuia, atât dumneavoastră cât şi partenerul dumneavoastră trebuie să utilizaţi un mijloc contraceptiv eficace. Puteţi discuta acest aspect cu medicul dumneavoastră.

-

dacă sunteţi bărbat şi utilizaţi ribavirină, nu trebuie să aveţi raporturi sexuale cu o femeie gravidă, decât dacă folosiţi prezervativ. Aceasta va diminua posibilitatea ca ribavirina să ajungă în organismul partenerei dumneavoastră. Dacă partenera dumneavoastră nu este în prezent gravidă, dar este de vârstă fertilă, trebuie să-şi facă teste de sarcină în fiecare lună în cursul tratamentului dumneavoastrăşi timp de 7 luni după oprirea acestuia. Acestea pot fi discutate cu medicul dumneavoastră. Dacă sunteţi pacient, atât dumneavoastră, cât şi partenera dumneavoastră trebuie să utilizaţi mijloace contraceptive sigure în timpul tratamentului cu ribavirinăşi 7 luni după terminarea acestuia. Acest aspect poate fi discutat cu medicul dumneavoastră.

Nu se ştie dacă acest medicament se excretă în laptele uman. De aceea, nu alǎptaţi în timpul tratamentului cu Viraferon. În tratamentul asociat cu ribavirina, aveţi grijă să citiţi secţiunile corespunzătoare din materialele informative ale produselor conţinând ribavirină.

Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor

Nu conduceţi vehicule sau nu folosiţi utilaje dacǎ medicamentul vă provoacă somnolenţǎ, obosealǎ sau stare de confuzie.

Informaţii importante privind unele componente ale Viraferon

Medicul dumneavoastră vă poate recomanda să vă vaccinaţi împotriva hepatitei A şi B dacă utilizaţi în mod regulat/repetat albumină derivată din plasma umană.

Acest medicament conţine ca excipient soluţie de albumină umană. Când medicamentele se fabrică din sângele sau plasma umană, se iau anumite măsuri pentru a preveni transmiterea infecţiilor la pacienţi. Acestea includ selecţia atentă a donatorilor de sânge şi plasmă, pentru a se asigura că cei care prezintă riscul de a fi purtători de infecţii sunt excluşi, precum şi testarea pentru virusuri/infecţii a fiecărei donări sau colecţii de plasmă. De asemenea, producătorii acestor produse includ în prelucrarea sângelui sau a plasmei etape tehnologice care să inactiveze sau să elimine virusurile. În pofida acestor măsuri, când se administrează medicamente derivate din sânge sau plasmă umană, posibilitatea de transmitere a infecţiilor nu poate fi complet exclusă. Acest lucru este valabil şi în cazul virusurilor necunoscute sau noi sau altor tipuri de infecţii.

Nu există raportări de infecţii virale prin albumina fabricată conform specificaţiilor Farmacopeei Europene prin procesele tehnologice stabilite.

Se recomandă cu fermitate ca de fiecare dată când vi se administrează o doză de Viraferon, să se înregistreze numele şi numărul seriei de fabricaţie a produsului, pentru a exista o evidenţă a seriilor de fabricaţie folosite.

3. CUM SĂ UTILIZAŢI VIRAFERON

Medicul v-a prescris Viraferon special pentru dumneavoastrǎşi afecţiunea de care suferiţi în prezent; nu daţi acest medicament nici unei alte persoane.

Medicul dumneavoastrǎ v-a stabilit exact doza de Viraferon care trebuie administrată, în funcţie de nevoile dumneavoastră specifice. Doza variază în funcţie de boala pentru care se administrează tratamentul.

În cazul în care vǎ administraţi singur injecţia de Viraferon, aveţi grijǎ ca doza care v-a fost prescrisǎ sǎ fie clar menţionatǎ pe cutia de medicament pe care o primiţi. Cel mai bine ar fi ca dozele care trebuie administrate de 3 ori pe săptămână să se administreze o dată la două zile.

Doza iniţială obişnuită care se administrează pentru fiecare afecţiune este prezentată în cele ce urmează; cu toate acestea, dozele individuale pot să varieze, iar medicul vă poate modifica doza, în funcţie de nevoile dumneavoastră specifice:

Hepatită cronică B: 5 – 10 milioane UI, de trei ori pe săptămână (o dată la două zile), administrate subcutanat (sub piele).

Hepatită cronicăC: Adulţi -3 milioane UI, de trei ori pe săptămână (o dată la două zile), administrate subcutanat (sub piele) în asociere cu ribavirina sau administrat în monoterapie. Copii cu vârsta de 3 ani şi peste şi adolescenţi -3 milioane UI/m2, de trei ori pe săptămână (o dată la două zile), administrate subcutanat (sub piele) în asociere cu ribavirina (Vă rugăm să citiţi şi Prospectul pentru ribavirină).

Medicul dumneavoastră vă poate recomanda o doză diferită de Viraferon administrat în monoterapie sau în asociere cu alte medicamente (de exemplu citarabină, ribavirină). Dacă vi se recomandă Viraferon în asociere cu un alt medicament, vă rugăm să citiţi Prospectul medicamentului care se administrează în asociere. Medicul dumneavoastră va stabili schema terapeuticăşi dozele în funcţie de nevoile dumneavoastră. Dacă aveţi impresia că efectul Viraferon este prea puternic sau prea slab, adresaţi-vă medicului sau farmacistului.

Administrare subcutanată: Viraferon se administreazǎ, de obicei, subcutanat. Aceasta înseamnǎ cǎ Viraferon se injecteazǎ cu un ac scurt în ţesutul adipos de sub piele. În cazul în care vǎ administraţi singur acest medicament, veţi primi instrucţiuni de preparare şi injectare. Acest prospect cuprinde instrucţiuni detaliate pentru administrare subcutanatǎ (vezi CUM SǍ VǍ ADMINISTRAŢI SINGUR VIRAFERON, de la sfârşitul prospectului).

Doza de Viraferon se administrează în fiecare zi programată de tratament. Viraferon se administrează de trei ori pe săptămână, o dată la două zile, de exemplu în zilele de luni, miercuri şi vineri. Interferonii pot provoca o stare neobişnuită de oboseală; dacă vă autoadministraţi acest medicament sau îl administraţi unui copil, este recomandabil să o faceţi înainte de culcare.

Utilizaţi întotdeauna Viraferon exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Nu utilizaţi Viraferon în doze mai mari sau o perioadă mai îndelungată de timp decât v-a prescris medicul.

Dacă utilizaţi mai mult decât trebuie din Viraferon

Informaţi medicul dumneavoastră sau farmacistul cât mai curând posibil.

Dacă uitaţi să utilizaţi Viraferon

Dacă vă administraţi singur tratamentul sau dacă administraţi unui copil care utilizează Viraferon în asociere cu ribavirina, injectaţi doza recomandată de îndatǎ ce vǎ amintiţi şi continuaţi apoi tratamentul ca de obicei. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată. Dacă trebuie să vă injectaţi acest produs în fiecare zi şi rataţi, în mod accidental, doza pentru o zi întreagă, continuaţi tratamentul administrându-vă doza obişnuită a doua zi. Dacǎ este nevoie, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

4. REACŢII ADVERSE POSIBILE

Ca toate medicamentele, Viraferon poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele. Deşi este posibil ca nu toate reacţiile adverse să apară, dacă totuşi apar, acestea pot necesita îngrijire medicală.

Unii pacienţi prezintă depresie după administrarea de Viraferon în monoterapie sau în asociere cu ribavirina şi în unele cazuri aceştia au prezentat gânduri de suicid sau comportament agresiv (uneori îndreptat împotriva altora). Unii pacienţi chiar s-au sinucis. Dacă vi se pare că deveniţi depresiv sau aveţi gânduri de suicid sau modificări de comportament, cereţi ajutor de urgenţă. Aţi putea ruga un membru al familiei sau prieten apropiat să vă ajute să fiţi atent la semne de depresie sau modificări de comportament.

Utilizare pediatrică: Copiii au o predispoziţie specială de a dezvolta depresie în timpul tratamentului cu Viraferon şi ribavirină. Contactaţi imediat medicul dumneavoastră sau cereţi tratament de urgenţă în cazul în care copilul prezintă simptome de comportament neobişnuit, se simte deprimat sau doreşte să-şi facă rău singur sau altora.

Dacă apare oricare din următoarele reacţii adverse, opriţi tratamentul cu Viraferon şi adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră sau prezentaţi-vă la camera de gardă a celui mai apropiat spital: -umflarea mâinilor, picioarelor, gleznelor, feţei, buzelor, gurii sau faringelui, care pot fi

însoţite de dificultate la înghiţire sau respiraţie; urticarie; stare de leşin. Acestea sunt reacţii adverse foarte grave. Dacă prezentaţi aceste simptome, probabil că aţi dezvoltat o reacţie alergică gravă la Viraferon. Este posibil să fie nevoie de intervenţie medicală de urgenţă sau să vă internaţi în spital. Aceste reacţii adverse grave sunt foarte rare.

Luaţi imediat legătura cu medicul dumneavoastră dacă apare vreuna din următoarele reacţii adverse:

-durere toracică sau tuse persistentăşi severă; bătăi cardiace rapide sau neregulate; respiraţie dificilă, stare de confuzie, dificultatea păstrării stării de vigilenţă, senzaţie de amorţeală sau furnicături sau durere la nivelul mâinilor sau picioarelor; convulsii; tulburări ale somnului, ale capacităţii de gândire sau concentrare; alterarea stării psihice; gânduri de sinucidere, tentativă de suicid, comportament modificat sau agresiv (uneori îndreptat împotriva altora), halucinaţii; durere severă de stomac; scaune negre sau ca păcura; scaune sau urină sanguinolente, hemoragie nazală severă; paloare asemănătoare cerii, nivel crescut al zahărului în sânge, febră sau frison după câteva săptămâni de tratament, dureri lombare sau pe laterale, dificultăţi la micţiune, probleme în legătură cu ochii, vederea sau auzul, pierderea auzului, înroşirea sau ulceraţii severe sau dureroase la nivelul pielii sau mucoaselor.

Acestea pot semnala reacţii adverse grave pentru care poate fi necesară intervenţia medicală de urgenţă. Medicul dumneavoastră vă va efectua teste sanguine pentru a se asigura că numărul de celule sanguine albe (celule care luptă împotriva infecţiilor) şi celule sanguine roşii (celule care transportă fierul şi oxigenul), trombocitele (celule care intervin în coagularea sângelui) şi alte teste de laborator sunt în limite normale.

La începutul tratamentului cu Viraferon, puteţi prezenta o reacţie asemănătoare gripei, cu febră, oboseală, cefalee, dureri musculare, dureri articulare şi senzaţie de frig/frisoane. Dacă apar aceste simptome este posibil ca medicul dumneavoastră să vă recomande tratament cu paracetamol.

Alte reacţii adverse care pot să apară includ:

Reacţii adverse foarte frecvent raportate (cel puţin 1 din 10 pacienţi): durere, umflare şi înroşire sau leziuni pe piele la locul injectării, căderea părului, ameţeli, modificarea poftei de mâncare, dureri de stomac sau abdominale, diaree, greaţă (senzaţie de rău), infecţie virală, depresie, labilitate emoţională, insomnie, anxietate, durere în gât şi durere la înghiţit, oboseală, friguri/frison, febră, simptome asemănătoare gripei, senzaţie de disconfort general, durere

de cap, scădere în greutate, vărsături, iritabilitate, slăbiciune, modificări bruşte ale stării de dispoziţie, tuse (uneori severă), respiraţie dificilă, mâncărime, uscăciunea pielii, erupţie cutanată, durere musculară brusc apărutăşi severă, dureri articulare, dureri musculo-scheletice, modificări ale valorilor testelor sanguine de laborator, inclusiv scăderea numărului de globule albe. Unii copii au avut o scădere a ratei de creştere (în înălţime şi greutate).

Reacţii adverse frecvent raportate (cel puţin 1 din 100 pacienţi, dar mai puţin decât 1 din 10 pacienţi): sete, deshidratare, creşterea tensiunii arteriale, migrenă, mărirea ganglionilor, înroşirea feţei, tulburări menstruale, scăderea dinamicii sexuale, tulburări vaginale, sâni dureroşi, dureri la nivelul testiculelor, disfuncţii tiroidiene, înroşirea gingiilor, senzaţie de gură uscată, înroşire sau durere la nivelul mucoasei bucale sau limbii, dureri dentare sau tulburări dentare, herpes simplex (băşici datorate febrei), pervertirea gustului, deranjament stomacal, dispepsie (senzaţie de arsură în capul pieptului), constipaţie, mărirea ficatului (afecţiuni hepatice, uneori severe), scaune moi, enuresis nocturn la copii, inflamarea sinusurilor, bronşită, dureri oculare, afecţiuni ale glandelor lacrimale, conjunctivită (“ochi roz”), agitaţie, somnolenţă, somnambulism, tulburări de comportament, nervozitate, nas înfundat sau cu secreţii abundente, strănut, respiraţie rapidă, paloare sau înroşirea pielii, echimoze, degete de la mâini şi picioare foarte sensibile la frig, afecţiuni ale pielii şi ale unghiilor, psoriazis (nou sau agravat), transpiraţii abundente, nevoie imperioasă de a urina, tremor fin, scăderea sensibilităţii la atingere, artrită.•

Reacţii adverse rar raportate (cel puţin 1 din 10.000 pacienţi, dar mai puţin de 1 din 1000 pacienţi): pneumonie

Reacţii adverse foarte rar raportate (mai puţin de 1 din 10.000 pacienţi): scăderea tensiunii arteriale, umflarea feţei, diabet zaharat, crampe musculare, durere de spate, tulburări renale, tulburări nervoase, sângerarea gingiilor, anemie aplastică. A fost raportată aplazia celulelor roşii, stare în care producţia de celule roşii sanguine a fost oprită sau redusă. Acestea determină anemie severă, ale cărei simptome includ oboseală neobişnuităşi lipsă de energie.

Foarte rar s-au raportat cazuri de sarcoidoză (o boală care se caracterizează prin febră persistentă, scădere în greutate, dureri şi umflări articulare, leziuni ale pielii şi umflări ganglionare). Au fost înregistrate foarte rar pierderi ale stării de conştienţă, mai ales la pacienţi în vârstă, trataţi cu doze mari. Au fost raportate cazuri de accidente cerebrovasculare (evenimente cerebrovasculare). Dacă apare vreunul din aceste simptome luaţi imediat legătura cu medicul dumneavoastră. Au fost raportate, dar cu frecvenţă necunoscută tulburări periodontale (care afectează gingiile) şi dentare, alterarea statusului mental, pierderea stării de conştienţă, reacţii de hipersensibilitate acută, inclusiv urticarie (blânde), angioedem (umflarea mâinilor, picioarelor, articulaţiilor, feţei, buzelor, gurii sau gâtului, care poate determina dificultate la înghiţire sau la respiraţie), bronhoconstricţie şi şoc anafilactic (o reacţie alergică severă a întregului corp)

În plus, după utilizarea Viraferon a fost raportat sindromul Vogt-Koyanagi-Harada (o boală inflamatorie autoimună care afectează ochii, pielea şi membranele urechiilor, creierului şi măduvei spinării).

La unii pacienţi pot să aparăşi alte reacţii adverse nemenţionate anterior. Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.

5. CUM SE PĂSTREAZĂ VIRAFERON

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

A se păstra la frigider (2°C - 8°C). A nu se congela.

Pentru a fi transportat pe termen scurt, produsul nereconstituit poate fi păstrat în afara frigiderului la sau sub 25°C timp de cel mult patru săptămâni înainte de a fi utilizat. Dacă produsul nu este utilizat în această perioadă de patru săptămâni trebuie aruncat.

Soluţia trebuie utilizată imediat după reconstituire. Dacă nu este utilizată imediat, trebuie păstrată la 2°C - 8°C la frigider şi utilizată în 24 ore.

Nu utilizaţi Viraferon după data de expirare înscrisă pe ambalaj.

Nu utilizaţi Viraferon dacă observaţi modificări ale aspectului Viraferon.

După extragerea dozei orice produs rămas neutilizat trebuie aruncat. Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei menajere sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să eliminaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

6. INFORMAŢII SUPLIMENTARE

Ce conţine Viraferon

-Substanţa activă este interferon alfa-2b recombinant, 1 milion UI/ml. -Celelalte componente sunt glicină, fosfat disodic anhidru, dihidrogenofosfat de sodiu monohidrat, şi soluţie de albuminăumană. -Solvent: apă pentru preparate injectabile 1 ml/fiolă

Cum arată Viraferon şi conţinutul ambalajului

Viraferon se prezintă sub formă de pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă. Pulberea este de culoare alb până la crem şi este conţinută într-un flacon de 2 ml din sticlă, iar solventul este limpede şi incolor şi este conţinut într-o fiolă cu 2 ml din sticlă; 1 seringă pentru injecţie, 2 ace pentru injecţie şi 1 tampon dezinfectant. Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă: Producătorul:

SP Europe SP Labo N.V. 73, rue de Stalle Industriepark 30 B-1180 Bruxelles B-2220 Heist-op-den-Berg Belgia Belgia

Pentru orice informaţii despre acest medicament, vă rugăm să contactaţi reprezentanţii locali ai deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă:

België/Belgique/Belgien Luxembourg/Luxemburg

Rue de Stalle/Stallestraat 73 Rue de Stalle 73 B-1180 Bruxelles/Brussel/Brüssel B-1180 Bruxelles/Brüssel Tél/Tel: + 32-(0)2 370 92 11 Belgique/Belgien

Tél/Tel: + 32-(0)2 370 92 11

България Magyarország

ул. "Проф. МилкоБичев" № 7, ет.3 Alkotás u. 53. BG-София 1504 H-1123 Budapest Тел.: +359 2 944 1073 Tel.: +36 1 457-8500

Česká republika Malta

Na Příkopě 25 168 Christopher Street CZ-110 00 Praha 1 MT-VLT02 Valletta Tel: +420 221771250

Danmark

Lautrupbjerg 2 DK-2750 Ballerup Tlf: + 45-44 39 50 00

Deutschland

Thomas-Dehler-Straße 27 D-81737 München Tel: + 49-(0)89 627 31-0

Eesti

Järvevana tee 9 EE-11314 Tallinn Tel: + 372 654 96 86

Ελλάδα

Αγίου Δημητρίου 63 GR-174 55 Άλιμος Tηλ: + 30-210 98 97 300

España

Km. 36, Ctra. Nacional I E-28750 San Agustín de Guadalix – Madrid Tel: + 34-91 848 85 00

France

92 rue Baudin F-92300 Levallois-Perret Tél: + 33-(0)1 41 06 35 00

Ireland

Shire Park Welwyn Garden City Hertfordshire AL7 1TW Tel: +44-(0)1 707 363 636

Ísland

Hörgatún 2 IS-210 Garðabær Sími: + 354 535 70 00

Italia

Via fratelli Cervi snc, Centro Direzionale Milano Due Palazzo Borromini I-20090 Segrate (Milano) Tel: + 39-02 21018.1

Tel: + 356-21 23 21 75

Nederland

Maarssenbroeksedijk 4 NL-3542 DN Utrecht Tel: + 31-(0)800 778 78 78

Norge

Pb. 398 N-1326 Lysaker Tlf: + 47 67 16 64 50

Österreich

Badener Strasse 23 A-2514 Traiskirchen Tel: + 43-(0)2252 502-0

Polska

Al. Jerozolimskie 195a PL-02-222 Warszawa Tel.: + 48-(0)22 478 41 50

Portugal

Rua Agualva dos Açores 16 P-2735-557 Agualva-Cacém Tel: +351-21 433 93 00

România

Şos. Bucureşti-Ploieşti, nr. 17-21, Băneasa Center, et. 8, sector 1 RO-013682 Bucureşti Tel: + 40 21 233 35 30

Slovenija

Dunajska 22 SI-1000 Ljubljana Tel: + 386 01 3001070

Slovenská republika

Strakova 5 SK-811 01 Bratislava Tel: + 421 (2) 5920 2712

Suomi/Finland

PL 3/PB 3 FIN-02201 Espoo/Esbo Puh/Tel: + 358-(0)20-7570 300

Κύπρος Sverige

Οδός Αγίου Νικολάου, 8 Box 6185 CY-1055 Λευκωσία S-102 33 Stockholm Τηλ: +357-22 757188 Tel: + 46-(0)8 522 21 500

Latvija United Kingdom

Bauskas 58a -401 Shire Park Rīga, LV-1004 Welwyn Garden City Tel: + 371-7 21 38 25 Hertfordshire AL7 1TW - UK

Tel: + 44-(0)1 707 363 636

Lietuva

Kęstučio g. 65/40 LT-08124 Vilnius Tel. + 370 52 101868

Acest prospect a fost aprobat în

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului (EMEA) http://www.emea.europa.eu/

CUM SǍ VǍ ADMINISTRAŢI SINGUR VIRAFERON

Urmǎtoarele instrucţiuni vǎ explicǎ modul în care vǎ puteţi injecta singur Viraferon. Vǎ rugǎm sǎ citiţi instrucţiunile cu atenţie şi sǎ le urmaţi punct cu punct. Medicul dumneavoastră sau asistenta acestuia/acesteia vǎ vor instrui cum sǎ vǎ injectaţi singur Viraferon. Nu încercaţi sǎ vǎ faceţi singur injecţia dacǎ nu sunteţi sigur cǎ v-aţi însuşit procedeul în mod corespunzǎtor.

Pregătire Înainte de a începe, pregǎtiţi articolele necesare: -un flacon Viraferon pulbere pentru soluţie injectabilă; -o fiolă solvent pentru Viraferon (apă pentru preparate injectabile 1 ml); -o seringă de 2 ml; -un ac lung (de exemplu 0,8 x 40 mm [calibrul 21, 1,5 inch]) utilizat pentru a adăuga apa pentru

preparate injectabile în flaconul cu pulbere Viraferon; -un ac scurt (de exemplu 0,3 x 13 mm [calibrul 30, 0,5 inch]) pentru injecţie subcutanată; -un tampon dezinfectant. Spǎlaţi-vǎ mâinile cu atenţie.

Reconstituirea pulberii pentru soluţie injectabilă Viraferon Îndepǎrtaţi capacul protector al flaconului Viraferon. Curǎţaţi dopul de cauciuc al flaconului cu un tampon dezinfectant. Puteţi pǎstra tamponul pentru a curǎţa suprafaţa de piele unde vǎ veţi injecta doza de medicament. Scoateţi seringa din ambalaj. Nu atingeţi vârful seringii. Luaţi acul lung şi fixaţil bine în vârful seringii. Îndepǎrtaţi învelişul de protecţie al acului, fǎrǎ sǎ atingeţi acul şi ţineţi în mânǎ seringa cu acul fixat. Loviţi uşor cu mâna fiola cu solvent pentru ca tot lichidul sǎ rǎmânǎ la baza fiolei. Rupeţi vârful fiolei cu solvent. Introduceţi acul în fiola cu solvent şi extrageţi întreaga cantitate de solvent.

Pentru a prepara soluţia de Viraferon, introduceţi acul prin dopul de cauciuc al flaconului de Viraferon şi îndreptaţi cu grijǎ vârful acului spre peretele de sticlǎ al flaconului, fǎrǎ sǎ atingeţi dopul flaconului curǎţat în prealabil. Injectaţi uşor solventul îndreptând jetul de lichid spre peretele flaconului, pentru a evita formarea de bule de aer. Nu îndreptaţi jetul spre pulberea albǎ de la baza flaconului. Pentru a dizolva pulberea albă, învârtiţi flaconul de Viraferon printr-o uşoarǎ mişcare de rotaţie, lǎsând acul seringii în flacon, pânǎ în momentul dizolvǎrii complete a conţinutului. A nu se agita. Dacǎ, totuşi, se formeazǎ bule de aer, aşteptaţi pânǎ în momentul în care soluţia se limpezeşte, toate bulele se ridicǎ la partea superioarǎ a soluţiei şi dispar înainte de a extrage doza din flacon. Soluţia trebuie utilizată imediat după reconstituire. Dacă nu este utilizată imediat, soluţia trebuie păstrată la 2°C - 8°C la frigider şi utilizată în timp de 24 ore.

Măsurarea dozei de Viraferon din soluţia reconstituită Cu o mânǎ, întoarceţi flaconul şi seringa cu partea superioarǎ în jos. Aveţi grijǎ ca vârful acului sǎ rǎmânǎ în soluţia reconstituitǎ de Viraferon. Cu cealaltǎ mânǎ, veţi putea acţiona pistonul seringii. Trageţi uşor pistonul pentru a extrage în seringǎ doza necesară prescrisă de medicul dumneavoastrǎ. Ţineţi seringa cu acul în flacon îndreptate în sus, scoateţi seringa din acul lung, fǎrǎ sǎ atingeţi vârful seringii şi lǎsaţi acul în flacon. Luaţi acul scurt şi fixaţi-l bine în vârful seringii. Îndepǎrtaţi învelişul protector de pe acul seringii şi verificaţi dacǎ sunt bule de aer în seringǎ. Dacǎ observaţi bule, trageţi pistonul uşor înapoi; loviţi uşor seringa, ţinând acul îndreptat în sus, pânǎ în momentul dispariţiei bulelor. Împingeţi uşor pistonul pânǎ ajunge în dreptul dozei corecte. Reaşezaţi învelişul de protecţie pe ac şi puneţi seringa cu acul fixat, pe o suprafaţǎ planǎ.

Aveţi grijǎ ca soluţia sǎ aibǎ temperatura camerei, pânǎ la 25°C. Dacǎ soluţia este rece, încǎlziţi seringa ţinând-o între palme. Verificaţi vizual soluţia reconstituitǎ înainte de a o administra: aceasta trebuie să fie limpede şi incoloră. Nu utilizaţi soluţia dacǎ apar modificări de culoare sau dacă există particule. În acest moment vǎ puteţi injecta doza. Injectarea soluţiei Alegeţi sediul injecţiei. Cele mai bune locuri pentru injectare sunt ţesuturile care au un strat de grăsime între piele şi muşchi: coapsă, zona exterioară a braţului (puteţi avea nevoie de ajutorul unei alte persoane pentru a vă administra injecţia în acest loc), abdomen (exceptând zona ombilicului sau a taliei). Dacă sunteţi foarte slab, administraţi injecţia numai în coapsă sau în zona exterioară a braţului. Schimbaţi de fiecare dată sediul injecţiei.

Curăţaţi şi dezinfectaţi suprafaţa de piele de la locul în care urmează să faceţi injecţia. Aşteptaţi ca zona să se usuce. Îndepǎrtaţi învelişul de protecţie al acului. Cu o mânǎ, prindeţi pielea. Cu cealaltǎ mânǎ, ţineţi seringa în poziţia în care ţineţi creionul. Introduceţi acul în piele dintr-un unghi de 45°

90°. Injectaţi soluţia, împingând uşor pistonul pânǎ la capǎt. Scoateţi acul din piele. Apǎsaţi sediul injecţiei cu un mic bandaj sau tifon, dacǎ este necesar, câteva secunde. Nu masaţi sediul injecţiei. Dacǎ sângereazǎ, acoperiţi-l cu un bandaj adeziv. Flaconul, fiola şi materialele de unicǎ folosinţǎ pentru injecţie trebuie aruncate. Aruncaţi seringa şi acul în condiţii de siguranţǎ, într-un recipient închis.

6. Informaţii suplimentare

1. CE ESTE VIRAFERON ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ

Viraferon (interferon alfa-2b) modificărăspunsul sistemului imunitar al organismului, ajutând la combaterea infecţiilor şi a bolilor severe. Viraferon este utilizat la adulţi pentru tratamentul hepatitei cronice B sau C, care sunt infecţii virale ale ficatului.

Viraferon este utilizat în asociere cu ribavirina la copii cu vârsta de 3 ani şi peste şi adolescenţi, cu hepatită cronicăC, netrataţi anterior.

2. ÎNAINTE SĂ UTILIZAŢI VIRAFERON

Nu utilizaţi Viraferon

-dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la interferon sau la oricare dintre celelalte componente ale

Viraferon. -dacă aveţi o boală cardiacă severă. -dacăaveţi o afecţiune renală sau hepatică. -dacăaveţi o boalăhepatică decompensată (necontrolată) în stadiu avansat. -dacăaveţi hepatităşi aţi fost tratat recent cu medicamente care deprimă sistemul imunitar (alte

tratamente în afara tratamentului de scurtă durată cu medicamente de tip cortizon). -dacăaveţi antecedente de convulsii. -dacăaveţi antecedente de boală autoimună sau aţi suferit un transplant de organ şi utilizaţi

medicamente care deprimă sistemul imunitar (sistemul imunitar vă protejează împotriva infecţiilor). -dacăaveţi o afecţiune tiroidiană care nu este bine controlată. Copii şi adolescenţi:

-dacă aţi avut afecţiuni nervoase sau mentale grave, cum ar fi depresia sau gânduri de sinucidere.

Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Viraferon

-dacă sunteţi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă (vezi Sarcina).

-dacă aţi avut tulburări nervoase sau mentale severe. Utilizarea interferon alfa-2b la copii şi adolescenţi cu tulburări psihiatrice severe existente sau în antecedente este contraindicată (vezi “Nu utilizaţi Viraferon”) -dacă aţi avut vreodată depresie sau simptome asociate cu depresia (de exemplu stare de tristeţe,

respingere, etc.) în timpul tratamentului cu Viraferon (vezi pct. 4). -dacǎ aveţi psoriazis, acesta se poate agrava în cursul tratamentului cu Viraferon. -în timpul tratamentului cu Viraferon, puteţi fi expus temporar unui risc mai mare de a contracta

o infecţie. Adresaţi-vă medicului în cazul în care credeţi că aveţi o infecţie. -dacă dezvoltaţi simptome asociate unei răceli sau altă infecţie respiratorie, cum ar fi febră, tuse sau orice dificultate în respiraţie, adresaţi-vă medicului dumneavoastră. -dacă observaţi apariţia unor sângerări sau echimoze neobişnuite, adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră.

-dacǎ dezvoltaţi simptome de reacţie alergicǎ severǎ (cum ar fi: dificultate în respiraţie, respiraţie

şuierǎtoare sau urticarie) în timpul tratamentului cu acest medicament, adresaţi-vǎ imediat

medicului.

-dacă sunteţi tratat în acelaş timp şi pentru HIV, vă rugăm citiţi Utilizarea altor medicamente. -dacă aţi primit un transplantat organ, de exemplu rinichi sau ficat, tratamentul cu interferon poate creşte riscul de rejet. Asiguraţi-vă că veţi discuta aceasta cu medicul dumneavoastră.

Tulburările dentare şi ale gingiilor care pot conduce la pierderea danturii au fost raportate la pacienţii la care s-a administrat asociaţia terapeutică Viraferon şi ribavirină. În plus, uscăciunea gurii poate avea un efect dăunător asupra danturii şi mucoasei bucale pe durata tratamentului asociat cu Viraferon şi ribavirină. Este necesar să vă spălaţi pe dinţi de două ori pe zi şi să faceţi examene dentare regulate. În plus, unii pacienţi pot prezenta vărsături. Dacă aveţi această reacţie, asiguraţi-vă că v-aţi clătit bine gura după episod.

Pe parcursul unui an de tratament, mulţi copii nu au crescut sau nu au câştigat în greutate pe cât se aştepta. Totuşi, pe durata a 6 luni după tratament, această tendinţă a fost în general reversibilă, deşi, câţiva dintre copii nu au revenit la rata anterioară de creştere până la 1 an după terminarea tratamentului.

Spuneţi medicului dumneavoastră dacă aţi avut vreodată infarct miocardic sau probleme cu inima; dacă aveţi în antecedente tulburări respiratorii sau pneumonie, tulburări de coagulare, tulburări hepatice, tulburări tiroidiene, diabet sau hipo- sau hiper-tensiune arterială.

Spuneţi medicului dumneavoastrădacăaţi fost vreodatătratat pentru depresie sau orice alte tulburări psihiatrice, stare de confuzie, stare de inconştienţă, gânduri de sinucidere sau tentative suicidale.

Fiţi sigur că informaţi medicul dumneavoastră dacăluaţi medicamentul chinezesc pe bază de plante Shosaikoto.

Utilizarea altor medicamente

Viraferon amplifică efectele substanţelor care încetinesc activitatea sistemului nervos, existând posibilitatea de a determina stare de somnolenţă. De aceea, întrebaţi medicul dumneavoastră sau farmacistul în legătură cu consumul de băuturi alcoolice sau utilizarea de somnifere, sedative sau medicamente puternice pentru combaterea durerii.

Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră dacă luaţi teofilină sau aminofilină pentru astm bronşic, sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală, întrucât dozele unor medicamente pot necesita ajustări în timpul tratamentului cu Viraferon.

Pacienţii care au şi infecţie HIV: Acidoza lacticăşi înrăutăţirea funcţiei hepatice sunt reacţii adverse asociate cu tratamentul cu antiretrovirale foarte active (HAART), un tratament administrat în infecţia HIV. Dacă sunteţi tratat cu HAART, adăugarea Viraferon şi ribavirină poate să crească riscul acidozei lactice şi a insuficienţei hepatice. Medicul dumneavoastră va monitoriza semnele şi simptomele sugestive pentru aceste afecţiuni (Aveţi grijă să citiţi şi Prospectul pentru ribavirină). În plus, pacienţii în tratament asociat cu Viraferon şi ribavirinăşi zidovudină pot prezenta un risc crescut de a dezvolta anemie (număr scăzut de celule sanguine roşii).

Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.

Utilizarea Viraferon cu alimente şi băuturi

În timpul tratamentului cu Viraferon, medicul dumneavoastră vă poate recomanda să consumaţi mai multe lichide, pentru a preveni scăderea tensiunii arteriale.

Sarcina şi alăptarea

Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice medicament. Studiile la animale gestante au evidenţiat că interferonii au provocat uneori avort. Efectul asupra sarcinii la om este necunoscut. Dacă vi se administrează Viraferon în asociere cu ribavirina, ribavirina poate fi foarte dăunătoare pentru copilul nenăscut, de aceea, atât pacienţii de sex feminin cât şi cei de sex masculin trebuie să fie deosebit de precauţi în activitatea lor sexuală, dacă există vreo probabilitate de sarcină:

-

dacă sunteţi fată sau femeie de vârstă fertilă, trebuie să aveţi un test de sarcină negativ înainte de începerea tratamentului, în fiecare lună din cursul tratamentului şi 4 luni după oprirea acestuia. În timpul tratamentului cu ribavirinăşi 4 luni după terminarea acestuia, atât dumneavoastră cât şi partenerul dumneavoastră trebuie să utilizaţi un mijloc contraceptiv eficace. Puteţi discuta acest aspect cu medicul dumneavoastră.

-

dacă sunteţi bărbat şi utilizaţi ribavirină, nu trebuie să aveţi raporturi sexuale cu o femeie gravidă, decât dacă folosiţi prezervativ. Aceasta va diminua posibilitatea ca ribavirina să ajungă în organismul partenerei dumneavoastră. Dacă partenera dumneavoastră nu este în prezent gravidă, dar este de vârstă fertilă, trebuie să-şi facă teste de sarcină în fiecare lună în cursul tratamentului dumneavoastrăşi timp de 7 luni după oprirea acestuia. Acestea pot fi discutate cu medicul dumneavoastră. Dacă sunteţi pacient, atât dumneavoastră, cât şi partenera dumneavoastră trebuie să utilizaţi mijloace contraceptive sigure în timpul tratamentului cu ribavirinăşi 7 luni după terminarea acestuia. Acest aspect poate fi discutat cu medicul dumneavoastră.

Nu se ştie dacă acest medicament se excretă în laptele uman. De aceea, nu alǎptaţi în timpul tratamentului cu Viraferon. În tratamentul asociat cu ribavirina, aveţi grijă să citiţi secţiunile corespunzătoare din materialele informative ale produselor conţinând ribavirină.

Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor

Nu conduceţi vehicule sau nu folosiţi utilaje dacǎ medicamentul vă provoacă somnolenţǎ, obosealǎ sau stare de confuzie.

3. CUM SĂ UTILIZAŢI VIRAFERON

Medicul v-a prescris Viraferon special pentru dumneavoastrǎşi afecţiunea de care suferiţi în prezent; nu daţi acest medicament nici unei alte persoane.

Medicul dumneavoastrǎ v-a stabilit exact doza de Viraferon care trebuie administrată, în funcţie de nevoile dumneavoastră specifice. Doza variază în funcţie de boala pentru care se administrează tratamentul.

În cazul în care vǎ administraţi singur injecţia de Viraferon, aveţi grijǎ ca doza care v-a fost prescrisǎ sǎ fie clar menţionatǎ pe cutia de medicament pe care o primiţi. Cel mai bine ar fi ca dozele care trebuie administrate de 3 ori pe săptămână să se administreze o dată la două zile.

Doza iniţială obişnuită care se administrează pentru fiecare afecţiune este prezentată în cele ce urmează; cu toate acestea, dozele individuale pot să varieze, iar medicul vă poate modifica doza, în funcţie de nevoile dumneavoastră specifice:

Hepatită cronică B: 5 – 10 milioane UI, de trei ori pe săptămână (o dată la două zile), administrate subcutanat (sub piele).

Hepatită cronicăC: Adulţi -3 milioane UI, de trei ori pe săptămână (o dată la două zile), administrate subcutanat (sub piele) în asociere cu ribavirina sau administrat în monoterapie. Copii cu vârsta de 3 ani şi peste şi adolescenţi -3 milioane UI/m2, de trei ori pe săptămână (o dată la două zile), administrate subcutanat (sub piele) în asociere cu ribavirina (Vă rugăm să citiţi şi Prospectul pentru ribavirină).

Medicul dumneavoastră vă poate recomanda o doză diferită de Viraferon administrat în monoterapie sau în asociere cu alte medicamente (de exemplu citarabină, ribavirină). Dacă vi se recomandă Viraferon în asociere cu un alt medicament, vă rugăm să citiţi Prospectul medicamentului care se administrează în asociere. Medicul dumneavoastră va stabili schema terapeuticăşi dozele în funcţie de nevoile dumneavoastră. Dacă aveţi impresia că efectul Viraferon este prea puternic sau prea slab, adresaţi-vă medicului sau farmacistului.

Administrare subcutanată: Viraferon se administreazǎ, de obicei, subcutanat. Aceasta înseamnǎ cǎ Viraferon se injecteazǎ cu un ac scurt în ţesutul adipos de sub piele. În cazul în care vǎ administraţi singur acest medicament, veţi primi instrucţiuni de preparare şi injectare. Acest prospect cuprinde instrucţiuni detaliate pentru administrare subcutanatǎ (vezi CUM SǍ VǍ ADMINISTRAŢI SINGUR VIRAFERON, de la sfârşitul prospectului).

Doza de Viraferon se administrează în fiecare zi programată de tratament. Viraferon se administrează zilnic (de 5 sau 7 ori pe săptămână) sau de trei ori pe săptămână, o dată la două zile, de exemplu în zilele de luni, miercuri şi vineri. Interferonii pot provoca o stare neobişnuită de oboseală; dacă vă autoadministraţi acest medicament sau îl administraţi unui copil, este recomandabil să o faceţi înainte de culcare.

Utilizaţi întotdeauna Viraferon exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Nu utilizaţi Viraferon în doze mai mari sau o perioadă mai îndelungată de timp decât v-a prescris medicul.

Dacă utilizaţi mai mult decât trebuie din Viraferon

Informaţi medicul dumneavoastră sau farmacistul cât mai curând posibil.

Dacă uitaţi să utilizaţi Viraferon

Dacă vă administraţi singur tratamentul sau dacă administraţi unui copil care utilizează Viraferon în asociere cu ribavirina, injectaţi doza recomandată de îndatǎ ce vǎ amintiţi şi continuaţi apoi tratamentul ca de obicei. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată. Dacă trebuie să vă injectaţi acest produs în fiecare zi şi rataţi, în mod accidental, doza pentru o zi întreagă, continuaţi tratamentul administrându-vă doza obişnuită a doua zi. Dacǎ este nevoie, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

4. REACŢII ADVERSE POSIBILE

Ca toate medicamentele, Viraferon poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele. Deşi este posibil ca nu toate reacţiile adverse să apară, dacă totuşi apar, acestea pot necesita îngrijire medicală.

Unii pacienţi prezintă depresie după administrarea de Viraferon în monoterapie sau în asociere cu ribavirina şi în unele cazuri aceştia au prezentat gânduri de suicid sau comportament agresiv (uneori îndreptat împotriva altora). Unii pacienţi chiar s-au sinucis. Dacă vi se pare că deveniţi depresiv sau aveţi gânduri de suicid sau modificări de comportament, cereţi ajutor de urgenţă. Aţi putea ruga un membru al familiei sau prieten apropiat să vă ajute să fiţi atent la semne de depresie sau modificări de comportament.

Utilizare pediatrică: Copiii au o predispoziţie specială de a dezvolta depresie în timpul tratamentului cu Viraferon şi ribavirină. Contactaţi imediat medicul dumneavoastră sau cereţi tratament de urgenţă în cazul în care copilul prezintă simptome de comportament neobişnuit, se simte deprimat sau doreşte să-şi facă rău singur sau altora.

Dacă apare oricare din următoarele reacţii adverse, opriţi tratamentul cu Viraferon şi adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră sau prezentaţi-vă la camera de gardă a celui mai apropiat spital: -umflarea mâinilor, picioarelor, gleznelor, feţei, buzelor, gurii sau faringelui, care pot fi

însoţite de dificultate la înghiţire sau respiraţie; urticarie; stare de leşin. Acestea sunt reacţii adverse foarte grave. Dacă prezentaţi aceste simptome, probabil că aţi dezvoltat o reacţie alergică gravă la Viraferon. Este posibil să fie nevoie de intervenţie medicală de urgenţă sau să vă internaţi în spital. Aceste reacţii adverse grave sunt foarte rare.

Luaţi imediat legătura cu medicul dumneavoastră dacă apare vreuna din următoarele reacţii adverse:

-durere toracică sau tuse persistentăşi severă; bătăi cardiace rapide sau neregulate; respiraţie dificilă, stare de confuzie, dificultatea păstrării stării de vigilenţă, senzaţie de amorţeală sau furnicături sau durere la nivelul mâinilor sau picioarelor; convulsii; tulburări ale somnului, ale capacităţii de gândire sau concentrare; alterarea stării psihice; gânduri de sinucidere, tentativă de suicid, comportament modificat sau agresiv (uneori îndreptat împotriva altora), halucinaţii; durere severă de stomac; scaune negre sau ca păcura; scaune sau urină sanguinolente, hemoragie nazală severă; paloare asemănătoare cerii, nivel crescut al zahărului în sânge, febră sau frison după câteva săptămâni de tratament, dureri lombare sau pe laterale, dificultăţi la micţiune, probleme în legătură cu ochii, vederea sau auzul, pierderea auzului, înroşirea sau ulceraţii severe sau dureroase la nivelul pielii sau mucoaselor.

Acestea pot semnala reacţii adverse grave pentru care poate fi necesară intervenţia medicală de urgenţă. Medicul dumneavoastră vă va efectua teste sanguine pentru a se asigura că numărul de celule sanguine albe (celule care luptă împotriva infecţiilor) şi celule sanguine roşii (celule care transportă fierul şi oxigenul), trombocitele (celule care intervin în coagularea sângelui) şi alte teste de laborator sunt în limite normale.

La începutul tratamentului cu Viraferon, puteţi prezenta o reacţie asemănătoare gripei, cu febră, oboseală, cefalee, dureri musculare, dureri articulare şi senzaţie de frig/frisoane. Dacă apar aceste simptome este posibil ca medicul dumneavoastră să vă recomande tratament cu paracetamol.

Alte reacţii adverse care pot să apară includ:

Reacţii adverse foarte frecvent raportate (cel puţin 1 din 10 pacienţi): durere, umflare şi înroşire sau leziuni pe piele la locul injectării, căderea părului, ameţeli, modificarea poftei de mâncare, dureri de stomac sau abdominale, diaree, greaţă (senzaţie de rău), infecţie virală, depresie, labilitate emoţională, insomnie, anxietate, durere în gât şi durere la înghiţit, oboseală, friguri/frison, febră, simptome asemănătoare gripei, senzaţie de disconfort general, durere de cap, scădere în greutate, vărsături, iritabilitate, slăbiciune, modificări bruşte ale stării de dispoziţie, tuse (uneori severă), respiraţie dificilă, mâncărime, uscăciunea pielii, erupţie cutanată, durere musculară brusc apărutăşi severă, dureri articulare, dureri musculo-scheletice, modificări ale valorilor testelor sanguine de laborator, inclusiv scăderea numărului de globule albe. Unii copii au avut o scădere a ratei de creştere (în înălţime şi greutate).

Reacţii adverse frecvent raportate (cel puţin 1 din 100 pacienţi, dar mai puţin decât 1 din 10 pacienţi): sete, deshidratare, creşterea tensiunii arteriale, migrenă, mărirea ganglionilor, înroşirea feţei, tulburări menstruale, scăderea dinamicii sexuale, tulburări vaginale, sâni dureroşi, dureri la nivelul testiculelor, disfuncţii tiroidiene, înroşirea gingiilor, senzaţie de gură uscată, înroşire sau durere la nivelul mucoasei bucale sau limbii, dureri dentare sau tulburări dentare, herpes simplex (băşici datorate febrei), pervertirea gustului, deranjament stomacal, dispepsie (senzaţie de arsură în capul pieptului), constipaţie, mărirea ficatului (afecţiuni hepatice, uneori severe), scaune moi, enuresis nocturn la copii, inflamarea sinusurilor, bronşită, dureri oculare, afecţiuni ale glandelor lacrimale, conjunctivită (“ochi roz”), agitaţie, somnolenţă, somnambulism, tulburări de comportament, nervozitate, nas înfundat sau cu secreţii abundente, strănut, respiraţie rapidă, paloare sau înroşirea pielii, echimoze, degete de la mâini şi picioare foarte sensibile la frig, afecţiuni ale pielii şi ale unghiilor, psoriazis (nou sau agravat), transpiraţii abundente, nevoie imperioasă de a urina, tremor fin, scăderea sensibilităţii la atingere, artrită.•

Reacţii adverse rar raportate (cel puţin 1 din 10.000 pacienţi, dar mai puţin de 1 din 1000 pacienţi): pneumonie

Reacţii adverse foarte rar raportate (mai puţin de 1 din 10.000 pacienţi): scăderea tensiunii arteriale, umflarea feţei, diabet zaharat, crampe musculare, durere de spate, tulburări renale, tulburări nervoase, sângerarea gingiilor, anemie aplastică. A fost raportată aplazia celulelor roşii, stare în care producţia de celule roşii sanguine a fost oprită sau redusă. Acestea determină anemie severă, ale cărei simptome includ oboseală neobişnuităşi lipsă de energie.

Foarte rar s-au raportat cazuri de sarcoidoză (o boală care se caracterizează prin febră persistentă, scădere în greutate, dureri şi umflări articulare, leziuni ale pielii şi umflări ganglionare). Au fost înregistrate foarte rar pierderi ale stării de conştienţă, mai ales la pacienţi în vârstă, trataţi cu doze mari. Au fost raportate cazuri de accidente cerebrovasculare (evenimente cerebrovasculare). Dacă apare vreunul din aceste simptome luaţi imediat legătura cu medicul dumneavoastră. Au fost raportate, dar cu frecvenţă necunoscută tulburări periodontale (care afectează gingiile) şi dentare, alterarea statusului mental, pierderea stării de conştienţă, reacţii de hipersensibilitate acută, inclusiv urticarie (blânde), angioedem (umflarea mâinilor, picioarelor, articulaţiilor, feţei, buzelor, gurii sau gâtului, care poate determina dificultate la înghiţire sau la respiraţie), bronhoconstricţie şi şoc anafilactic (o reacţie alergică severă a întregului corp)

În plus, după utilizarea Viraferon a fost raportat sindromul Vogt-Koyanagi-Harada (o boală inflamatorie autoimună care afectează ochii, pielea şi membranele urechiilor, creierului şi măduvei spinării).

La unii pacienţi pot să aparăşi alte reacţii adverse nemenţionate anterior. Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.

5. CUM SE PĂSTREAZĂ VIRAFERON

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

A se păstra la frigider (2°C - 8°C). A nu se congela. Fiecare pen este destinat utilizării în cursul unei perioade de maxim patru săptămâni şi trebuie ulterior să fie aruncat. În această perioadă de patru săptămâni, este permisă păstrarea la o temperatură de 25°C timp de maxim 48 ore (două zile), reprezentând durata întârzierilor accidentale la repunerea pen-ului la frigider.

În funcţie de doza stabilită pentru dumneavoastră, în cutie există ace şi tampoane suplimentare. Vă rugăm să le aruncaţi în mod corespunzător şi în condiţii de siguranţă.

Nu utilizaţi Viraferon după data de expirare înscrisă pe ambalaj.

Nu utilizaţi Viraferon dacă observaţi modificări ale aspectului Viraferon.

6. INFORMAŢII SUPLIMENTARE

Ce conţine Viraferon

-Substanţa activă este interferon alfa-2b recombinant, 30 milioane UI/pen -Celelalte componente sunt fosfat disodic anhidru, dihidrogenofosfat de sodiu monohidrat, edetat disodic, clorură de sodiu, m-crezol, polisorbat 80 şi apă pentru preparate injectabile.

Cum arată Viraferon şi conţinutul ambalajului

Viraferon se prezintă sub formă de soluţie injectabilă Soluţia limpede şi incoloră este conţinută în cartuşdin sticlă. Pen-ul este astfel conceput pentru a elibera conţinutul său de 30 milioane UI în doze pornind de la 2,5 la 10 milioane UI. Pen-ul va elibera maxim 12 doze a 2,5 milioane UI pe o perioadă care să nu depăşească 4 săptămâni.

Viraferon este disponibil în 3 mărimi diferite de ambalaj: Viraferon, 30 milioane UI/pen, soluţie injectabilă: -Cutie cu 1 pen, 12 ace pentru injecţie şi 12 tampoane dezinfectante -Cutie cu 2 pen-uri, 24 ace pentru injecţie şi 24 tampoane dezinfectante -Cutie cu 8 pen-uri, 96 ace pentru injecţie şi 96 tampoane dezinfectante Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă:

SP Europe 73, rue de Stalle B-1180 Bruxelles Belgia

Producătorul:

SP Labo N.V. Industriepark 30 B-2220 Heist-op-den-Berg Belgia

Pentru orice informaţii despre acest medicament, vă rugăm să contactaţi reprezentanţii locali ai deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă:

België/Belgique/Belgien

Rue de Stalle/Stallestraat 73 B-1180 Bruxelles/Brussel/Brüssel Tél/Tel: + 32-(0)2 370 92 11

България

ул. "Проф. МилкоБичев" № 7, ет.3 BG-София 1504 Тел.: +359 2 944 1073

Česká republika

Na Příkopě 25 CZ-110 00 Praha 1 Tel: +420 221771250

Danmark

Lautrupbjerg 2 DK-2750 Ballerup Tlf: + 45-44 39 50 00

Deutschland

Thomas-Dehler-Straße 27 D-81737 München Tel: + 49-(0)89 627 31-0

Eesti

Järvevana tee 9 EE-11314 Tallinn Tel: + 372 654 96 86

Ελλάδα

Αγίου Δημητρίου 63

Luxembourg/Luxemburg

Rue de Stalle 73 B-1180 Bruxelles/Brüssel Belgique/Belgien Tél/Tel: + 32-(0)2 370 92 11

Magyarország

Alkotás u. 53. H-1123 Budapest Tel.: +36 1 457-8500

Malta

168 Christopher Street MT-VLT02 Valletta Tel: + 356-21 23 21 75

Nederland

Maarssenbroeksedijk 4 NL-3542 DN Utrecht Tel: + 31-(0)800 778 78 78

Norge

Pb. 398 N-1326 Lysaker Tlf: + 47 67 16 6450

Österreich

Badener Strasse 23 A-2514 Traiskirchen Tel: + 43-(0)2252 502-0

Polska

Al. Jerozolimskie 195a GR-174 55 Άλιμος Tηλ: + 30-210 98 97 300

España

Km. 36, Ctra. Nacional I E-28750 San Agustín de Guadalix – Madrid Tel: + 34-91 848 85 00

France

92 rue Baudin F-92300 Levallois-Perret Tél: + 33-(0)1 41 06 35 00

Ireland

Shire Park Welwyn Garden City Hertfordshire AL7 1TW Tel: +44-(0)1 707 363 636

Ísland

Hörgatún 2 IS-210 Garðabær Sími: + 354 535 70 00

Italia

Via fratelli Cervi snc, Centro Direzionale Milano Due Palazzo Borromini I-20090 Segrate (Milano) Tel: + 39-02 21018.1

Κύπρος

Οδός Αγίου Νικολάου, 8 CY-1055 Λευκωσία Τηλ: +357-22 757188

Latvija

Bauskas 58a -401 Rīga, LV-1004 Tel: + 371-7 21 38 25

Lietuva

Kęstučio g. 65/40 LT-08124 Vilnius Tel. + 370 52 101868

Acest prospect a fost aprobat în

PL-02-222 Warszawa Tel.: + 48-(0)22 478 41 50

Portugal

Rua Agualva dos Açores 16 P-2735-557 Agualva-Cacém Tel: +351-21 433 93 00

România

Şos. Bucureşti-Ploieşti, nr. 17-21, Băneasa Center, et. 8, sector 1 RO-013682 Bucureşti Tel: + 40 21 233 35 30

Slovenija

Dunajska 22 SI-1000 Ljubljana Tel: + 386 01 3001070

Slovenská republika

Strakova 5 SK-811 01 Bratislava Tel: + 421 (2) 5920 2712

Suomi/Finland

PL 3/PB 3 FIN-02201 Espoo/Esbo Puh/Tel: + 358-(0)20-7570 300

Sverige

Box 6185 S-102 33 Stockholm Tel: + 46-(0)8 522 21 500

United Kingdom

Shire Park Welwyn Garden City Hertfordshire AL7 1TW - UK Tel: + 44-(0)1 707 363 636

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului (EMEA) http://www.emea.europa.eu/

CUM SǍ VǍ ADMINISTRAŢI SINGUR VIRAFERON

Urmǎtoarele instrucţiuni vǎ explicǎ modul în care vǎ puteţi injecta singur Viraferon. Vǎ rugǎm sǎ citiţi instrucţiunile cu atenţie şi sǎ le urmaţi punct cu punct. Medicul dumneavoastră sau asistenta acestuia/acesteia vǎ vor instrui cum sǎ vǎ injectaţi singur Viraferon. Nu încercaţi sǎ vǎ faceţi singur injecţia dacǎ nu sunteţi sigur cǎ v-aţi însuşit procedeul în mod corespunzǎtor.

Pregătire Înainte de a începe, pregǎtiţi articolele necesare: -pen-ul multidoză Viraferon; -un ac pentru injecţie subcutanată (disponibil în ambalaj); -un tampon dezinfectant. Spǎlaţi-vǎ mâinile cu atenţie. Utilizaţi acele pentru injecţie disponibile în ambalaj numai pentru administrarea Viraferon. Utilizaţi un ac nou pentru injecţie la fiecare doză administrată. Aveţi grijă ca soluţia să aibă temperatura camerei în momentul administrării injecţiei.

Diagramele A şi B vă prezintă diferitele părţi componente ale pen-ului şi acului pentru injecţie. Cele mai importante componente sunt după cum urmează:

-Scala butonului de apăsare vă indică doza care trebuie fixată. -Marcajul de cod de culoare albastrăşi butonul de apăsare se află la baza pen-ului, când acesta este ţinut cu capacul în sus. -Pen-ul poate fi închis complet de capac numai când triunghiul de la nivelul scalei capacului este aliniat cu indicatorul de doză de pe cilindrul pen-ului.

Capac Scala capacului

Ac pentru

injecţie Membrană de cauciuc

Rezervor Indicator de doză

Cilindrul

pen-ului

Cod de culoare Scala butonului de apăsare

Buton de apăsare

Diagrama A Diagrama B

Măsurarea dozei de Viraferon Scoateţi pen-ul din frigider cu aproximativ o jumătate de oră înainte de a administra doza, astfel încât soluţia din pen să aibă temperatura camerei în momentul injectării.

Când sunteţi gata să vă administraţi injecţia, pregătiţi pen-ul după cum urmează:

Verificaţi dacă Viraferon, soluţie injectabilă, are aspect limpede şi incolor înainte de utilizare. Dacă ea nu are aspect limpede uniform sau dacă conţine particule, nu o utilizaţi.

Scoateţi capacul pen-ului şi dezinfectaţi membrana de cauciuc (vezi Diagrama C) cu un tampon dezinfectant.

Cilindrul

Diagrama C

Îndepărtaţi folia protectoare de pe acul pentru injecţie. După îndepărtarea foliei protectoare, veţi observa porţiunea de la baza acului pentru injecţie (vezi Diagrama D).

Diagrama D

Împingeţi uşor acul pentru injecţie în pen, după cum se arată în Diagrama E. (Observaţi că porţiunea de la baza acului va străpunge membrana de cauciuc pe care aţi dezinfectat-o în prealabil). Acum trebuie să înşurubaţi bine acul pentru injecţie în pen, răsucindu-l în sensul acelor de ceasornic (vezi Diagrama F).

Diagrama E Diagrama F

Mai întâi trebuie să scoateţi capacul exterior al acului pentru injecţie (Diagrama G). Scoateţi apoi cu grijă capacul interior al acului pentru injecţie, ţinând cont de faptul că în acest moment acul pentru injecţie este expus (Diagrama H). Păstraţi capacul exterior al acului pentru injecţie pentru utilizare viitoare.

Diagrama G Diagrama H

În acest moment, pen-ul este gata de utilizare. Deoarece în timpul păstrării se poate acumula o mică cantitate de aer în acul pentru injecţie şi în rezervor, următorul pas constă în îndepărtarea bulelor de aer. Acest procedeu se numeşte Scoaterea Aerului.

Ţineţi pen-ul multidoză Viraferon, soluţie injectabilă, cu acul pentru injecţie îndreptat în sus.

Loviţi uşor cu degetul rezervorul pen-ului, astfel încât toate bulele de aer să se ridice în partea superioară a rezervorului, sub acul pentru injecţie (Diagrama I).

Diagrama I

Ţineţi pen-ul de cilindru şi răsuciţi rezervorul în direcţia indicată de săgeata din Diagrama J (direcţia acelor de ceasornic) până în momentul în care se aude un clic.

Diagrama J Ţinând pen-ul cu vârful în sus, apăsaţi bine butonul şi observaţi dacă apare o picătură de Viraferon, soluţie injectabilă, în vârful acului pentru injecţie (Observaţi picătura din vârful acului pentru injecţie din diagrama K de mai jos).

Diagrama K Dacă nu apare nici o picătură utilizaţi un alt pen şi returnaţi pen-ul defect furnizorului. Notă: în pen poate să rămână o anumită cantitate de aer, dar acest aspect nu este important atâta vreme

cât aţi îndepărtat aerul din acul pentru injecţie şi doza este fixată în mod corect. Repuneţi capacul pen-ului multidoză Viraferon, soluţie injectabilă, cu triunghiul în direcţie opusă indicatorului de doză, după cum se observă în Diagrama L.

Diagrama L

În acest moment, pen-ul este pregătit pentru fixarea dozei. In continuare ţineţi pen-ul de partea de mijloc a cilindrului. Aceasta va permite ca butonul de apăsare să se mişte liber, asigurându-se astfel fixarea corectă a dozei.

Pentru fixarea dozei necesare, ţineţi cu o mână pen-ul de cilindru, în poziţie orizontală. Cu cealaltă mână, răsuciţi capacul în sensul acelor de ceasornic, după cum indică săgeata din Diagrama M. Veţi putea observa că butonul de apăsare se ridică, indicând doza fixată. Pentru fixarea dozei corecte, răsuciţi capacul de mai multe ori, după cum urmează:

Număr de “rotiri” şi “clic-uri”

Dozele corespunzătoare (milioane UI)

 

pentru Viraferon, soluţie injectabilă, pen

 

multidoză 30 milioane UI/pen

1 rotire completă (5 clic-uri)

2,5

6 clic-uri

3

7 clic-uri

3,5

8 clic-uri

4

9 clic-uri

4,5

2 rotiri complete (10 clic-uri)

5

11 clic-uri

5,5

12 clic-uri

6

13 clic-uri

6,5

14 clic-uri

7

3 rotiri complete (15 clic-uri)

7,5

16 clic-uri

8

17 clic-uri

8,5

18 clic-uri

9

19 clic-uri

9,5

4 rotiri complete (20 clic-uri)*

10

*4 rotiri complete corespund dozei maxime care trebuie administrată la o singură administrare. Pen-ul este conceput să elibereze conţinutul său de 30 milioane UI în doze pornind de la 2,5 la 10 milioane UI. Pen-ul va elibera maxim 12 doze a 2,5 milioane UI pe o perioadă care să nu depăşească 4 săptămâni.

Scala butonului de apăsare va indica doza fixată (vezi Diagrama N de mai jos). Pentru doze corespunzătoare unei rotiri complete, scala trebuie să se alinieze cu marcajul corect al dozei. Pentru doze care corespund unor clic-uri intermediare între rotirile complete, scala trebuie să se alinieze între 2 marcaje ale unor rotiri complete corespunzătoare. În acest moment, verificaţi dacă aţi fixat doza corectă.

Diagrama N

După fiecare rotire completă, verificaţi dacă triunghiul se află în direcţie opusă indicatorului de doză (vezi Diagrama O). Dacă aţi fixat o doză incorectă, rotiţi invers capacul (în direcţie opusă acelor de ceasornic) până în momentul în care butonul de apăsare se află din nou în poziţia iniţialăşi începeţi

Diagrama O Injectarea soluţiei Alegeţi sediul injecţiei. Cele mai bune locuri pentru injectare sunt ţesuturile care au un strat de grăsime între piele şi muşchi: coapsă, zona exterioară a braţului (puteţi avea nevoie de ajutorul unei alte persoane pentru a vă administra injecţia în acest loc), abdomen (exceptând zona ombilicului sau a taliei). Dacă sunteţi foarte slab, administraţi injecţia numai în coapsă sau în zona exterioară a braţului. Schimbaţi de fiecare dată sediul injecţiei.

Curăţaţi şi dezinfectaţi suprafaţa de piele de la locul în care urmează să faceţi injecţia. Aşteptaţi ca zona să se usuce. Cu o mână, realizaţi un pliu cutanat. Luaţi pen-ul cu cealaltă mânăşi ţineţi-l în poziţie pentru scris. Introduceţi acul în piele dintr-un unghi de 45°.

Apăsaţi apoi butonul de apăsare la maxim (vezi Diagrama P).

Diagrama P

Ţinând butonul apăsat, lăsaţi acul pentru injecţie în această poziţie timp de câteva secunde, pentru ca Viraferon, soluţie injectabilă, să se distribuie sub piele, apoi scoateţi acul.

Reaşezaţi cu grijă capacul exterior al acului pentru injecţie (vezi Diagrama Q).

Diagrama Q

Deşurubaţi acul pentru injecţie printr-o mişcare de rotire în direcţie opusă acelor de ceasornic, după cum se arată în Diagrama R. Scoateţi apoi cu grijă din pen acul pentru injecţie acoperit cu capacul şi aruncaţi-l (vezi Diagrama S).

Diagrama R Diagrama S

Puneţi la loc capacul pen-ului cu triunghiul în direcţie opusă indicatorului de doză, după cum se observă în Diagrama T. Puneţi pen-ul înapoi la frigider.

Diagrama T

PROSPECT: INFORMAŢII PENTRU UTILIZATOR

Viraferon 60 milioane UI soluţie injectabilă, pen multidoză

Interferon alfa-2b

Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să utilizaţi acest medicament.

-Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi. -Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. -Acest medicament a fost prescris pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor persoane. Le poate face rău, chiar dacă au aceleaşi simptome cu ale dumneavoastră.

-Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să-i spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.

În acest prospect găsiţi:

  1. Ce este Viraferon şi pentru ce se utilizează
  2. Înainte să utilizaţi Viraferon
  3. Cumsă utilizaţi Viraferon
  4. Reacţii adverse posibile 5 Cum se păstrează Viraferon

6. Informaţii suplimentare

1. CE ESTE VIRAFERON ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ

Viraferon (interferon alfa-2b) modificărăspunsul sistemului imunitar al organismului, ajutând la combaterea infecţiilor şi a bolilor severe. Viraferon este utilizat la adulţi pentru tratamentul hepatitei cronice B sau C, care sunt infecţii virale ale ficatului.

Viraferon este utilizat în asociere cu ribavirina la copii cu vârsta de 3 ani şi peste şi adolescenţi, cu hepatită cronicăC, netrataţi anterior.

2. ÎNAINTE SĂ UTILIZAŢI VIRAFERON

Nu utilizaţi Viraferon

-dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la interferon sau la oricare dintre celelalte componente ale

Viraferon. -dacă aveţi o boală cardiacă severă. -dacăaveţi o afecţiune renală sau hepatică. -dacăaveţi o boalăhepatică decompensată (necontrolată) în stadiu avansat. -dacăaveţi hepatităşi aţi fost tratat recent cu medicamente care deprimă sistemul imunitar (alte

tratamente în afara tratamentului de scurtă durată cu medicamente de tip cortizon). -dacăaveţi antecedente de convulsii. -dacăaveţi antecedente de boală autoimună sau aţi suferit un transplant de organ şi utilizaţi

medicamente care deprimă sistemul imunitar (sistemul imunitar vă protejează împotriva infecţiilor). -dacăaveţi o afecţiune tiroidiană care nu este bine controlată. Copii şi adolescenţi:

-dacă aţi avut afecţiuni nervoase sau mentale grave, cum ar fi depresia sau gânduri de sinucidere.

Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Viraferon

-dacă sunteţi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă (vezi Sarcina).

-dacă aţi avut tulburări nervoase sau mentale severe. Utilizarea interferon alfa-2b la copii şi adolescenţi cu tulburări psihiatrice severe existente sau în antecedente este contraindicată (vezi “Nu utilizaţi Viraferon”) -dacă aţi avut vreodată depresie sau simptome asociate cu depresia (de exemplu stare de tristeţe,

respingere, etc.) în timpul tratamentului cu Viraferon (vezi pct. 4). -dacǎ aveţi psoriazis, acesta se poate agrava în cursul tratamentului cu Viraferon. -în timpul tratamentului cu Viraferon, puteţi fi expus temporar unui risc mai mare de a contracta

o infecţie. Adresaţi-vă medicului în cazul în care credeţi că aveţi o infecţie. -dacă dezvoltaţi simptome asociate unei răceli sau altă infecţie respiratorie, cum ar fi febră, tuse sau orice dificultate în respiraţie, adresaţi-vă medicului dumneavoastră. -dacă observaţi apariţia unor sângerări sau echimoze neobişnuite, adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră.

-dacǎ dezvoltaţi simptome de reacţie alergicǎ severǎ (cum ar fi: dificultate în respiraţie, respiraţie

şuierǎtoare sau urticarie) în timpul tratamentului cu acest medicament, adresaţi-vǎ imediat

medicului.

-dacă sunteţi tratat în acelaş timp şi pentru HIV, vă rugăm citiţi Utilizarea altor medicamente. -dacă aţi primit un transplantat organ, de exemplu rinichi sau ficat, tratamentul cu interferon poate creşte riscul de rejet. Asiguraţi-vă că veţi discuta aceasta cu medicul dumneavoastră.

Tulburările dentare şi ale gingiilor care pot conduce la pierderea danturii au fost raportate la pacienţii la care s-a administrat asociaţia terapeutică Viraferon şi ribavirină. În plus, uscăciunea gurii poate avea un efect dăunător asupra danturii şi mucoasei bucale pe durata tratamentului asociat cu Viraferon şi ribavirină. Este necesar să vă spălaţi pe dinţi de două ori pe zi şi să faceţi examene dentare regulate. În plus, unii pacienţi pot prezenta vărsături. Dacă aveţi această reacţie, asiguraţi-vă că v-aţi clătit bine gura după episod.

Pe parcursul unui an de tratament, mulţi copii nu au crescut sau nu au câştigat în greutate pe cât se aştepta. Totuşi, pe durata a 6 luni după tratament, această tendinţă a fost în general reversibilă, deşi, câţiva dintre copii nu au revenit la rata anterioară de creştere până la 1 an după terminarea tratamentului.

Spuneţi medicului dumneavoastră dacă aţi avut vreodată infarct miocardic sau probleme cu inima; dacă aveţi în antecedente tulburări respiratorii sau pneumonie, tulburări de coagulare, tulburări hepatice, tulburări tiroidiene, diabet sau hipo- sau hiper-tensiune arterială.

Spuneţi medicului dumneavoastrădacăaţi fost vreodatătratat pentru depresie sau orice alte tulburări psihiatrice, stare de confuzie, stare de inconştienţă, gânduri de sinucidere sau tentative suicidale.

Fiţi sigur că informaţi medicul dumneavoastră dacăluaţi medicamentul chinezesc pe bază de plante Shosaikoto.

Utilizarea altor medicamente

Viraferon amplifică efectele substanţelor care încetinesc activitatea sistemului nervos, existând posibilitatea de a determina stare de somnolenţă. De aceea, întrebaţi medicul dumneavoastră sau farmacistul în legătură cu consumul de băuturi alcoolice sau utilizarea de somnifere, sedative sau medicamente puternice pentru combaterea durerii.

Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră dacă luaţi teofilină sau aminofilină pentru astm bronşic, sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală, întrucât dozele unor medicamente pot necesita ajustări în timpul tratamentului cu Viraferon.

Pacienţii care au şi infecţie HIV: Acidoza lacticăşi înrăutăţirea funcţiei hepatice sunt reacţii adverse asociate cu tratamentul cu antiretrovirale foarte active (HAART), un tratament administrat în infecţia HIV. Dacă sunteţi tratat cu HAART, adăugarea Viraferon şi ribavirină poate să crească riscul acidozei lactice şi a insuficienţei hepatice. Medicul dumneavoastră va monitoriza semnele şi simptomele sugestive pentru aceste afecţiuni (Aveţi grijă să citiţi şi Prospectul pentru ribavirină). În plus, pacienţii în tratament asociat cu Viraferon şi ribavirinăşi zidovudină pot prezenta un risc crescut de a dezvolta anemie (număr scăzut de celule sanguine roşii).

Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.

Utilizarea Viraferon cu alimente şi băuturi

În timpul tratamentului cu Viraferon, medicul dumneavoastră vă poate recomanda să consumaţi mai multe lichide, pentru a preveni scăderea tensiunii arteriale.

Sarcina şi alăptarea

Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice medicament. Studiile la animale gestante au evidenţiat că interferonii au provocat uneori avort. Efectul asupra sarcinii la om este necunoscut. Dacă vi se administrează Viraferon în asociere cu ribavirina, ribavirina poate fi foarte dăunătoare pentru copilul nenăscut, de aceea, atât pacienţii de sex feminin cât şi cei de sex masculin trebuie să fie deosebit de precauţi în activitatea lor sexuală, dacă există vreo probabilitate de sarcină:

-

dacă sunteţi fată sau femeie de vârstă fertilă, trebuie să aveţi un test de sarcină negativ înainte de începerea tratamentului, în fiecare lună din cursul tratamentului şi 4 luni după oprirea acestuia. În timpul tratamentului cu ribavirinăşi 4 luni după terminarea acestuia, atât dumneavoastră cât şi partenerul dumneavoastră trebuie să utilizaţi un mijloc contraceptiv eficace. Puteţi discuta acest aspect cu medicul dumneavoastră.

-

dacă sunteţi bărbat şi utilizaţi ribavirină, nu trebuie să aveţi raporturi sexuale cu o femeie gravidă, decât dacă folosiţi prezervativ. Aceasta va diminua posibilitatea ca ribavirina să ajungă în organismul partenerei dumneavoastră. Dacă partenera dumneavoastră nu este în prezent gravidă, dar este de vârstă fertilă, trebuie să-şi facă teste de sarcină în fiecare lună în cursul tratamentului dumneavoastrăşi timp de 7 luni după oprirea acestuia. Acestea pot fi discutate cu medicul dumneavoastră. Dacă sunteţi pacient, atât dumneavoastră, cât şi partenera dumneavoastră trebuie să utilizaţi mijloace contraceptive sigure în timpul tratamentului cu ribavirinăşi 7 luni după terminarea acestuia. Acest aspect poate fi discutat cu medicul dumneavoastră.

Nu se ştie dacă acest medicament se excretă în laptele uman. De aceea, nu alǎptaţi în timpul tratamentului cu Viraferon. În tratamentul asociat cu ribavirina, aveţi grijă să citiţi secţiunile corespunzătoare din materialele informative ale produselor conţinând ribavirină.

Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor

Nu conduceţi vehicule sau nu folosiţi utilaje dacǎ medicamentul vă provoacă somnolenţǎ, obosealǎ sau stare de confuzie.

3. CUM SĂ UTILIZAŢI VIRAFERON

Medicul v-a prescris Viraferon special pentru dumneavoastrǎşi afecţiunea de care suferiţi în prezent; nu daţi acest medicament nici unei alte persoane.

Medicul dumneavoastrǎ v-a stabilit exact doza de Viraferon care trebuie administrată, în funcţie de nevoile dumneavoastră specifice. Doza variază în funcţie de boala pentru care se administrează tratamentul.

În cazul în care vǎ administraţi singur injecţia de Viraferon, aveţi grijǎ ca doza care v-a fost prescrisǎ sǎ fie clar menţionatǎ pe cutia de medicament pe care o primiţi. Cel mai bine ar fi ca dozele care trebuie administrate de 3 ori pe săptămână să se administreze o dată la două zile.

Doza iniţială obişnuită care se administrează pentru fiecare afecţiune este prezentată în cele ce urmează; cu toate acestea, dozele individuale pot să varieze, iar medicul vă poate modifica doza, în funcţie de nevoile dumneavoastră specifice:

Hepatită cronică B: 5 – 10 milioane UI, de trei ori pe săptămână (o dată la două zile), administrate subcutanat (sub piele).

Hepatită cronicăC: Adulţi -3 milioane UI, de trei ori pe săptămână (o dată la două zile), administrate subcutanat (sub piele) în asociere cu ribavirina sau administrat în monoterapie. Copii cu vârsta de 3 ani şi peste şi adolescenţi -3 milioane UI/m2, de trei ori pe săptămână (o dată la două zile), administrate subcutanat (sub piele) în asociere cu ribavirina (Vă rugăm să citiţi şi Prospectul pentru ribavirină).

Medicul dumneavoastră vă poate recomanda o doză diferită de Viraferon administrat în monoterapie sau în asociere cu alte medicamente (de exemplu citarabină, ribavirină). Dacă vi se recomandă Viraferon în asociere cu un alt medicament, vă rugăm să citiţi Prospectul medicamentului care se administrează în asociere. Medicul dumneavoastră va stabili schema terapeuticăşi dozele în funcţie de nevoile dumneavoastră. Dacă aveţi impresia că efectul Viraferon este prea puternic sau prea slab, adresaţi-vă medicului sau farmacistului.

Administrare subcutanată: Viraferon se administreazǎ, de obicei, subcutanat. Aceasta înseamnǎ cǎ Viraferon se injecteazǎ cu un ac scurt în ţesutul adipos de sub piele. În cazul în care vǎ administraţi singur acest medicament, veţi primi instrucţiuni de preparare şi injectare. Acest prospect cuprinde instrucţiuni detaliate pentru administrare subcutanatǎ (vezi CUM SǍ VǍ ADMINISTRAŢI SINGUR VIRAFERON, de la sfârşitul prospectului).

Doza de Viraferon se administrează în fiecare zi programată de tratament. Viraferon se administrează zilnic (de 5 sau 7 ori pe săptămână) sau de trei ori pe săptămână, o dată la două zile, de exemplu în zilele de luni, miercuri şi vineri. Interferonii pot provoca o stare neobişnuită de oboseală; dacă vă autoadministraţi acest medicament sau îl administraţi unui copil, este recomandabil să o faceţi înainte de culcare.

Utilizaţi întotdeauna Viraferon exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Nu utilizaţi Viraferon în doze mai mari sau o perioadă mai îndelungată de timp decât v-a prescris medicul.

Dacă utilizaţi mai mult decât trebuie din Viraferon

Informaţi medicul dumneavoastră sau farmacistul cât mai curând posibil.

Dacă uitaţi să utilizaţi Viraferon

Dacă vă administraţi singur tratamentul sau dacă administraţi unui copil care utilizează Viraferon în asociere cu ribavirina, injectaţi doza recomandată de îndatǎ ce vǎ amintiţi şi continuaţi apoi tratamentul ca de obicei. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată. Dacă trebuie să vă injectaţi acest produs în fiecare zi şi rataţi, în mod accidental, doza pentru o zi întreagă, continuaţi tratamentul administrându-vă doza obişnuită a doua zi. Dacǎ este nevoie, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

4. REACŢII ADVERSE POSIBILE

Ca toate medicamentele, Viraferon poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele. Deşi este posibil ca nu toate reacţiile adverse să apară, dacă totuşi apar, acestea pot necesita îngrijire medicală.

Unii pacienţi prezintă depresie după administrarea de Viraferon în monoterapie sau în asociere cu ribavirina şi în unele cazuri aceştia au prezentat gânduri de suicid sau comportament agresiv (uneori îndreptat împotriva altora). Unii pacienţi chiar s-au sinucis. Dacă vi se pare că deveniţi depresiv sau aveţi gânduri de suicid sau modificări de comportament, cereţi ajutor de urgenţă. Aţi putea ruga un membru al familiei sau prieten apropiat să vă ajute să fiţi atent la semne de depresie sau modificări de comportament.

Utilizare pediatrică: Copiii au o predispoziţie specială de a dezvolta depresie în timpul tratamentului cu Viraferon şi ribavirină. Contactaţi imediat medicul dumneavoastră sau cereţi tratament de urgenţă în cazul în care copilul prezintă simptome de comportament neobişnuit, se simte deprimat sau doreşte să-şi facă rău singur sau altora.

Dacă apare oricare din următoarele reacţii adverse, opriţi tratamentul cu Viraferon şi adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră sau prezentaţi-vă la camera de gardă a celui mai apropiat spital: -umflarea mâinilor, picioarelor, gleznelor, feţei, buzelor, gurii sau faringelui, care pot fi

însoţite de dificultate la înghiţire sau respiraţie; urticarie; stare de leşin. Acestea sunt reacţii adverse foarte grave. Dacă prezentaţi aceste simptome, probabil că aţi dezvoltat o reacţie alergică gravă la Viraferon. Este posibil să fie nevoie de intervenţie medicală de urgenţă sau să vă internaţi în spital. Aceste reacţii adverse grave sunt foarte rare.

Luaţi imediat legătura cu medicul dumneavoastră dacă apare vreuna din următoarele reacţii adverse:

-durere toracică sau tuse persistentăşi severă; bătăi cardiace rapide sau neregulate; respiraţie dificilă, stare de confuzie, dificultatea păstrării stării de vigilenţă, senzaţie de amorţeală sau furnicături sau durere la nivelul mâinilor sau picioarelor; convulsii; tulburări ale somnului, ale capacităţii de gândire sau concentrare; alterarea stării psihice; gânduri de sinucidere, tentativă de suicid, comportament modificat sau agresiv (uneori îndreptat împotriva altora), halucinaţii; durere severă de stomac; scaune negre sau ca păcura; scaune sau urină sanguinolente, hemoragie nazală severă; paloare asemănătoare cerii, nivel crescut al zahărului în sânge, febră sau frison după câteva săptămâni de tratament, dureri lombare sau pe laterale, dificultăţi la micţiune, probleme în legătură cu ochii, vederea sau auzul, pierderea auzului, înroşirea sau ulceraţii severe sau dureroase la nivelul pielii sau mucoaselor.

Acestea pot semnala reacţii adverse grave pentru care poate fi necesară intervenţia medicală de urgenţă. Medicul dumneavoastră vă va efectua teste sanguine pentru a se asigura că numărul de celule sanguine albe (celule care luptă împotriva infecţiilor) şi celule sanguine roşii (celule care transportă fierul şi oxigenul), trombocitele (celule care intervin în coagularea sângelui) şi alte teste de laborator sunt în limite normale.

La începutul tratamentului cu Viraferon, puteţi prezenta o reacţie asemănătoare gripei, cu febră, oboseală, cefalee, dureri musculare, dureri articulare şi senzaţie de frig/frisoane. Dacă apar aceste simptome este posibil ca medicul dumneavoastră să vă recomande tratament cu paracetamol. Alte reacţii adverse care pot să apară includ:

Reacţii adverse foarte frecvent raportate (cel puţin 1 din 10 pacienţi): durere, umflare şi înroşire sau leziuni pe piele la locul injectării, căderea părului, ameţeli, modificarea poftei de mâncare, dureri de stomac sau abdominale, diaree, greaţă (senzaţie de rău), infecţie virală, depresie, labilitate emoţională, insomnie, anxietate, durere în gât şi durere la înghiţit, oboseală, friguri/frison, febră, simptome asemănătoare gripei, senzaţie de disconfort general, durere de cap, scădere în greutate, vărsături, iritabilitate, slăbiciune, modificări bruşte ale stării de dispoziţie, tuse (uneori severă), respiraţie dificilă, mâncărime, uscăciunea pielii, erupţie cutanată, durere musculară brusc apărutăşi severă, dureri articulare, dureri musculo-scheletice, modificări ale valorilor testelor sanguine de laborator, inclusiv scăderea numărului de globule albe. Unii copii au avut o scădere a ratei de creştere (în înălţime şi greutate).

Reacţii adverse frecvent raportate (cel puţin 1 din 100 pacienţi, dar mai puţin decât 1 din 10 pacienţi): sete, deshidratare, creşterea tensiunii arteriale, migrenă, mărirea ganglionilor, înroşirea feţei, tulburări menstruale, scăderea dinamicii sexuale, tulburări vaginale, sâni dureroşi, dureri la nivelul testiculelor, disfuncţii tiroidiene, înroşirea gingiilor, senzaţie de gură uscată, înroşire sau durere la nivelul mucoasei bucale sau limbii, dureri dentare sau tulburări dentare, herpes simplex (băşici datorate febrei), pervertirea gustului, deranjament stomacal, dispepsie (senzaţie de arsură în capul pieptului), constipaţie, mărirea ficatului (afecţiuni hepatice, uneori severe), scaune moi, enuresis nocturn la copii, inflamarea sinusurilor, bronşită, dureri oculare, afecţiuni ale glandelor lacrimale, conjunctivită (“ochi roz”), agitaţie, somnolenţă, somnambulism, tulburări de comportament, nervozitate, nas înfundat sau cu secreţii abundente, strănut, respiraţie rapidă, paloare sau înroşirea pielii, echimoze, degete de la mâini şi picioare foarte sensibile la frig, afecţiuni ale pielii şi ale unghiilor, psoriazis (nou sau agravat), transpiraţii abundente, nevoie imperioasă de a urina, tremor fin, scăderea sensibilităţii la atingere, artrită.•

Reacţii adverse rar raportate (cel puţin 1 din 10.000 pacienţi, dar mai puţin de 1 din 1000 pacienţi): pneumonie

Reacţii adverse foarte rar raportate (mai puţin de 1 din 10.000 pacienţi): scăderea tensiunii arteriale, umflarea feţei, diabet zaharat, crampe musculare, durere de spate, tulburări renale, tulburări nervoase, sângerarea gingiilor, anemie aplastică. A fost raportată aplazia celulelor roşii, stare în care producţia de celule roşii sanguine a fost oprită sau redusă. Acestea determină anemie severă, ale cărei simptome includ oboseală neobişnuităşi lipsă de energie.

Foarte rar s-au raportat cazuri de sarcoidoză (o boală care se caracterizează prin febră persistentă, scădere în greutate, dureri şi umflări articulare, leziuni ale pielii şi umflări ganglionare). Au fost înregistrate foarte rar pierderi ale stării de conştienţă, mai ales la pacienţi în vârstă, trataţi cu doze mari. Au fost raportate cazuri de accidente cerebrovasculare (evenimente cerebrovasculare). Dacă apare vreunul din aceste simptome luaţi imediat legătura cu medicul dumneavoastră. Au fost raportate, dar cu frecvenţă necunoscută tulburări periodontale (care afectează gingiile) şi dentare, alterarea statusului mental, pierderea stării de conştienţă, reacţii de hipersensibilitate acută, inclusiv urticarie (blânde), angioedem (umflarea mâinilor, picioarelor, articulaţiilor, feţei, buzelor, gurii sau gâtului, care poate determina dificultate la înghiţire sau la respiraţie), bronhoconstricţie şi şoc anafilactic (o reacţie alergică severă a întregului corp)

În plus, după utilizarea Viraferon a fost raportat sindromul Vogt-Koyanagi-Harada (o boală inflamatorie autoimună care afectează ochii, pielea şi membranele urechiilor, creierului şi măduvei spinării).

La unii pacienţi pot să aparăşi alte reacţii adverse nemenţionate anterior. Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.

5. CUM SE PĂSTREAZĂ VIRAFERON

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

A se păstra la frigider (2°C - 8°C). A nu se congela. Fiecare pen este destinat utilizării în cursul unei perioade de maxim patru săptămâni şi trebuie ulterior să fie aruncat. În această perioadă de patru săptămâni, este permisă păstrarea la o temperatură de 25°C timp de maxim 48 ore (două zile), reprezentând durata întârzierilor accidentale la repunerea pen-ului la frigider.

În funcţie de doza stabilită pentru dumneavoastră, în cutie există ace şi tampoane suplimentare. Vă rugăm să le aruncaţi în mod corespunzător şi în condiţii de siguranţă.

Nu utilizaţi Viraferon după data de expirare înscrisă pe ambalaj.

Nu utilizaţi Viraferon dacă observaţi modificări ale aspectului Viraferon.

6. INFORMAŢII SUPLIMENTARE

Ce conţine Viraferon

-Substanţa activă este interferon alfa-2b recombinant, 60 milioane UI/pen -Celelalte componente sunt fosfat disodic anhidru, dihidrogenofosfat de sodiu monohidrat, edetat disodic, clorură de sodiu, m-crezol, polisorbat 80 şi apă pentru preparate injectabile.

Cum arată Viraferon şi conţinutul ambalajului

Viraferon se prezintă sub formă de soluţie injectabilă Soluţia limpede şi incoloră este conţinută în cartuşdin sticlă. Pen-ul este astfel conceput pentru a elibera conţinutul său de 60 milioane UI în doze pornind de la 5 la 20 milioane UI. Pen-ul va elibera maxim 12 doze a 5 milioane UI pe o perioadă care să nu depăşească 4 săptămâni.

Viraferon este disponibil în 3 mărimi diferite de ambalaj: Viraferon, 60 milioane UI/pen, soluţie injectabilă: -Cutie cu 1 pen, 12 ace pentru injecţie şi 12 tampoane dezinfectante -Cutie cu 2 pen-uri, 24 ace pentru injecţie şi 24 tampoane dezinfectante -Cutie cu 8 pen-uri, 96 ace pentru injecţie şi 96 tampoane dezinfectante Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă: Producătorul:

SP Europe SP Labo N.V. 73, rue de Stalle Industriepark 30 B-1180 Bruxelles B-2220 Heist-op-den-Berg Belgia Belgia

Pentru orice informaţii despre acest medicament, vă rugăm să contactaţi reprezentanţii locali ai deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă:

België/Belgique/Belgien

Rue de Stalle/Stallestraat 73 B-1180 Bruxelles/Brussel/Brüssel Tél/Tel: + 32-(0)2 370 92 11

България

ул. "Проф. МилкоБичев" № 7, ет.3 BG-София 1504 Тел.: +359 2 944 1073

Česká republika

Na Příkopě 25 CZ-110 00 Praha 1 Tel: +420 221771250

Danmark

Lautrupbjerg 2 DK-2750 Ballerup Tlf: + 45-44 39 50 00

Deutschland

Thomas-Dehler-Straße 27 D-81737 München Tel: + 49-(0)89 627 31-0

Eesti

Järvevana tee 9 EE-11314 Tallinn Tel: + 372 654 96 86

Ελλάδα

Αγίου Δημητρίου 63 GR-174 55 Άλιμος

Luxembourg/Luxemburg

Rue de Stalle 73 B-1180 Bruxelles/Brüssel Belgique/Belgien Tél/Tel: + 32-(0)2 370 92 11

Magyarország

Alkotás u. 53. H-1123 Budapest Tel.: +36 1 457-8500

Malta

168 Christopher Street MT-VLT02 Valletta Tel: + 356-21 23 21 75

Nederland

Maarssenbroeksedijk 4 NL-3542 DN Utrecht Tel: + 31-(0)800 778 78 78

Norge

Pb. 398 N-1326 Lysaker Tlf: + 47 67 16 64 50

Österreich

Badener Strasse 23 A-2514 Traiskirchen Tel: + 43-(0)2252 502-0

Polska

Al. Jerozolimskie 195a PL-02-222 Warszawa Tηλ: + 30-210 98 97 300

España

Km. 36, Ctra. Nacional I E-28750 San Agustín de Guadalix – Madrid Tel: + 34-91 848 85 00

France

92 rue Baudin F-92300 Levallois-Perret Tél: + 33-(0)1 41 06 35 00

Ireland

Shire Park Welwyn Garden City Hertfordshire AL7 1TW Tel: +44-(0)1 707 363 636

Ísland

Hörgatún 2 IS-210 Garðabær Sími: + 354 535 70 00

Italia

Via fratelli Cervi snc, Centro Direzionale Milano Due Palazzo Borromini I-20090 Segrate (Milano) Tel: + 39-02 21018.1

Κύπρος

Οδός Αγίου Νικολάου, 8 CY-1055 Λευκωσία Τηλ: +357-22 757188

Latvija

Bauskas 58a -401 Rīga, LV-1004 Tel: + 371-7 21 38 25

Lietuva

Kęstučio g. 65/40 LT-08124 Vilnius Tel. + 370 52 101868

Acest prospect a fost aprobat în

Tel.: + 48-(0)22 478 41 50

Portugal

Rua Agualva dos Açores 16 P-2735-557 Agualva-Cacém Tel: +351-21 433 93 00

România

Şos. Bucureşti-Ploieşti, nr. 17-21, Băneasa Center, et. 8, sector 1 RO-013682 Bucureşti Tel: + 40 21 233 35 30

Slovenija

Dunajska 22 SI-1000 Ljubljana Tel: + 386 01 3001070

Slovenská republika

Strakova 5 SK-811 01 Bratislava Tel: + 421 (2) 5920 2712

Suomi/Finland

PL 3/PB 3 FIN-02201 Espoo/Esbo Puh/Tel: + 358-(0)20-7570 300

Sverige

Box 6185 S-102 33 Stockholm Tel: + 46-(0)8 522 21 500

United Kingdom

Shire Park Welwyn Garden City Hertfordshire AL7 1TW - UK Tel: + 44-(0)1 707 363 636

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului (EMEA) http://www.emea.europa.eu/

CUM SǍ VǍ ADMINISTRAŢI SINGUR VIRAFERON

Urmǎtoarele instrucţiuni vǎ explicǎ modul în care vǎ puteţi injecta singur Viraferon. Vǎ rugǎm sǎ citiţi instrucţiunile cu atenţie şi sǎ le urmaţi punct cu punct. Medicul dumneavoastră sau asistenta acestuia/acesteia vǎ vor instrui cum sǎ vǎ injectaţi singur Viraferon. Nu încercaţi sǎ vǎ faceţi singur injecţia dacǎ nu sunteţi sigur cǎ v-aţi însuşit procedeul în mod corespunzǎtor.

Pregătire Înainte de a începe, pregǎtiţi articolele necesare: -pen-ul multidoză Viraferon; -un ac pentru injecţie subcutanată (disponibil în ambalaj); -un tampon dezinfectant. Spǎlaţi-vǎ mâinile cu atenţie. Utilizaţi acele pentru injecţie disponibile în ambalaj numai pentru administrarea Viraferon. Utilizaţi un ac nou pentru injecţie la fiecare doză administrată. Aveţi grijă ca soluţia să aibă temperatura camerei în momentul administrării injecţiei.

Diagramele A şi B vă prezintă diferitele părţi componente ale pen-ului şi acului pentru injecţie. Cele mai importante componente sunt după cum urmează:

-Scala butonului de apăsare vă indică doza care trebuie fixată. -Marcajul de cod de culoare roz şi butonul de apăsare se află la baza pen-ului, când acesta este ţinut cu capacul în sus. -Pen-ul poate fi închis complet de capac numai când triunghiul de la nivelul scalei capacului este aliniat cu indicatorul de doză de pe cilindrul pen-ului.

Capac Scala capacului

Ac pentru

injecţie Membrană de cauciuc

Rezervor Indicator de doză

Cilindrul

pen-ului

Cod de culoare Scala butonului

Buton de de apăsare apăsare

Diagrama A Diagrama B Măsurarea dozei de Viraferon Scoateţi pen-ul din frigider cu aproximativ o jumătate de oră înainte de a administra doza, astfel încât soluţia din pen să aibă temperatura camerei în momentul injectării.

Când sunteţi gata să vă administraţi injecţia, pregătiţi pen-ul după cum urmează:

Verificaţi dacă Viraferon, soluţie injectabilă, are aspect limpede şi incolor înainte de utilizare. Dacă ea nu are aspect limpede uniform sau dacă conţine particule, nu o utilizaţi.

Scoateţi capacul pen-ului şi dezinfectaţi membrana de cauciuc (vezi Diagrama C) cu un tampon dezinfectant.

Cilindrul Buton de

Diagrama C

Îndepărtaţi folia protectoare de pe acul pentru injecţie. După îndepărtarea foliei protectoare, veţi observa porţiunea de la baza acului pentru injecţie (vezi Diagrama D).

Diagrama D

Împingeţi uşor acul pentru injecţie în pen, după cum se arată în Diagrama E. (Observaţi că porţiunea de la baza acului va străpunge membrana de cauciuc pe care aţi dezinfectat-o în prealabil). Acum trebuie să înşurubaţi bine acul pentru injecţie în pen, răsucindu-l în sensul acelor de ceasornic (vezi Diagrama F).

Diagrama E Diagrama F

Mai întâi trebuie să scoateţi capacul exterior al acului pentru injecţie (Diagrama G). Scoateţi apoi cu grijă capacul interior al acului pentru injecţie, ţinând cont de faptul că în acest moment acul pentru injecţie este expus (Diagrama H). Păstraţi capacul exterior al acului pentru injecţie pentru utilizare viitoare.

Diagrama G Diagrama H

În acest moment, pen-ul este gata de utilizare. Deoarece în timpul păstrării se poate acumula o mică cantitate de aer în acul pentru injecţie şi în rezervor, următorul pas constă în îndepărtarea bulelor de aer. Acest procedeu se numeşte Scoaterea Aerului.

Ţineţi pen-ul multidoză Viraferon, soluţie injectabilă, cu acul pentru injecţie îndreptat în sus.

Loviţi uşor cu degetul rezervorul pen-ului, astfel încât toate bulele de aer să se ridice în partea superioară a rezervorului, sub acul pentru injecţie (Diagrama I).

Diagrama I

Ţineţi pen-ul de cilindru şi răsuciţi rezervorul în direcţia indicată de săgeata din Diagrama J (direcţia acelor de ceasornic) până în momentul în care se aude un clic.

Diagrama J Ţinând pen-ul cu vârful în sus, apăsaţi bine butonul şi observaţi dacă apare o picătură de Viraferon, soluţie injectabilă, în vârful acului pentru injecţie (Observaţi picătura din vârful acului pentru injecţie din diagrama K de mai jos).

Diagrama K Dacă nu apare nici o picătură utilizaţi un alt pen şi returnaţi pen-ul defect furnizorului. Notă: în pen poate să rămână o anumită cantitate de aer, dar acest aspect nu este important atâta vreme

cât aţi îndepărtat aerul din acul pentru injecţie şi doza este fixată în mod corect. Repuneţi capacul pen-ului multidoză Viraferon, soluţie injectabilă, cu triunghiul în direcţie opusă indicatorului de doză, după cum se observă în Diagrama L.

Diagrama L

În acest moment, pen-ul este pregătit pentru fixarea dozei. In continuare ţineţi pen-ul de partea de mijloc a cilindrului. Aceasta va permite ca butonul de apăsare să se mişte liber, asigurându-se astfel fixarea corectă a dozei.

Pentru fixarea dozei necesare, ţineţi cu o mână pen-ul de cilindru, în poziţie orizontală. Cu cealaltă mână, răsuciţi capacul în sensul acelor de ceasornic, după cum indică săgeata din Diagrama M. Veţi putea observa că butonul de apăsare se ridică, indicând doza fixată. Pentru fixarea dozei corecte, răsuciţi capacul de mai multe ori, după cum urmează:

Număr de “rotiri” şi “clic-uri”

Dozele corespunzătoare (milioane UI)

 

pentru Viraferon, soluţie injectabilă, pen

 

multidoză 60 milioane UI/pen

1 rotire completă (5 clic-uri)

5

6 clic-uri

6

7 clic-uri

7

8 clic-uri

8

9 clic-uri

9

2 rotiri complete (10 clic-uri)

10

11 clic-uri

11

12 clic-uri

12

13 clic-uri

13

14 clic-uri

14

3 rotiri complete (15 clic-uri)

15

16 clic-uri

16

17 clic-uri

17

18 clic-uri

18

19 clic-uri

19

4 rotiri complete (20 clic-uri)*

20

*4 rotiri complete corespund dozei maxime care trebuie administrată la o singură administrare. Pen-ul este conceput să elibereze conţinutul său de 60 milioane UI în doze pornind de la 5 la 20 milioane UI. Pen-ul va elibera maxim 12 doze a 5 milioane UI pe o perioadă care să nu depăşească 4 săptămâni.

Scala butonului de apăsare va indica doza fixată (vezi Diagrama N de mai jos). Pentru doze corespunzătoare unei rotiri complete, scala trebuie să se alinieze cu marcajul corect al dozei. Pentru doze care corespund unor clic-uri intermediare între rotirile complete, scala trebuie să se alinieze între 2 marcaje ale unor rotiri complete corespunzătoare. În acest moment, verificaţi dacă aţi fixat doza corectă.

Diagrama N

După fiecare rotire completă, verificaţi dacă triunghiul se află în direcţie opusă indicatorului de doză (vezi Diagrama O). Dacă aţi fixat o doză incorectă, rotiţi invers capacul (în direcţie opusă acelor de ceasornic) până în momentul în care butonul de apăsare se află din nou în poziţia iniţialăşi începeţi

Diagrama O Injectarea soluţiei Alegeţi sediul injecţiei. Cele mai bune locuri pentru injectare sunt ţesuturile care au un strat de grăsime între piele şi muşchi: coapsă, zona exterioară a braţului (puteţi avea nevoie de ajutorul unei alte persoane pentru a vă administra injecţia în acest loc), abdomen (exceptând zona ombilicului sau a taliei). Dacă sunteţi foarte slab, administraţi injecţia numai în coapsă sau în zona exterioară a braţului. Schimbaţi de fiecare dată sediul injecţiei.

Curăţaţi şi dezinfectaţi suprafaţa de piele de la locul în care urmează să faceţi injecţia. Aşteptaţi ca zona să se usuce. Cu o mână, realizaţi un pliu cutanat. Luaţi pen-ul cu cealaltă mânăşi ţineţi-l în poziţie pentru scris. Introduceţi acul în piele dintr-un unghi de 45°.

Apăsaţi apoi butonul de apăsare la maxim (vezi Diagrama P).

Diagrama P

Ţinând butonul apăsat, lăsaţi acul pentru injecţie în această poziţie timp de câteva secunde, pentru ca Viraferon, soluţie injectabilă, să se distribuie sub piele, apoi scoateţi acul. Reaşezaţi cu grijă capacul exterior al acului pentru injecţie (vezi Diagrama Q).

Diagrama Q

Deşurubaţi acul pentru injecţie printr-o mişcare de rotire în direcţie opusă acelor de ceasornic, după cum se arată în Diagrama R. Scoateţi apoi cu grijă din pen acul pentru injecţie acoperit cu capacul şi aruncaţi-l (vezi Diagrama S).

Diagrama R Diagrama S

Puneţi la loc capacul pen-ului cu triunghiul în direcţie opusă indicatorului de doză, după cum se observă în Diagrama T. Puneţi pen-ul înapoi la frigider.

Diagrama T

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
Mecanismele de aparare impotriva virusurilor hepatice B si C - limba engleza Afla cum raspunde oranismul uman la infectia cu virusurile hepatice B si C.