Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

VIREAD 245mg
Denumire VIREAD 245mg
Descriere Infecţia cu HIV-1: Viread este indicat, în asociere cu alte medicamente antiretrovirale, în tratamentul pacienţilor adulţi cu vârsta peste 18 ani, infectaţi cu HIV-1.
Denumire comuna internationala TENOFOVIRUM DISOPROXIL FUMARATE
Actiune terapeutica ANTIVIRALE CU ACTIUNE DIRECTA INHIB. NUCLEOZIDICI SI NUCLEOTIDICI AI REVERSTRANSCRIPTAZEI
Prescriptie P-RF/R
Forma farmaceutica Comprimate filmate
Concentratia 245mg
Ambalaj Cutie x 3 flac. din PEID x 30 compr. film
Valabilitate ambalaj 3 ani
Cod ATC J05AF07
Firma - Tara producatoare ALTANA PHARMA ORANIENBURG GMBH - GERMANIA
Autorizatie de punere pe piata GILEAD SCIENCE INTERNATIONAL LIMITED - MAREA BRITANIE

Ai un comentariu sau o intrebare despre VIREAD 245mg ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



>> dorina ionascu (vizitator) : se administreaza la femeile insarcinate?
>> Dr. Vladoiu Mirela : Un număr moderat de date (între 300 şi 1000 sarcini expuse) provenite de la gravide nu au indicat malformaţii...
>> Ella : Cand o cutie viread 245mg . Lot MNMPD . EXP IN 07 2018. Pret 350 ron. Tel. 0746. 95 94 23
>> Ella : Am o cutie de vanzare daca doresti
>> Dan (vizitator) : Am Viread de vînzare produs pentru Austria ! Cine e interesat sa ma contacteze la ad.email danielvio...
>> dana : Aveti grija ce cumparati pentru sunt foarte multe contrafacute si va inbolnaviti mai tare. mai bine cumparati...
>> dana : pretul este diferit in fiecare tara, sua 2500 usd; uae 800 usd uk 700usd cel mai ieftin este in india...
>> Dan (vizitator) : Am Viread de vînzare ! Produse pentru Austria! Mentionez ca eu locuiesc in Austria si ca folosesc acest...
>> Radu : Vand Viread Generic, 3 cutii, 350 lei cutia. O773 7o2 775
>> nicoleta iosub (vizitator) : in urma tratamentului cu viread,mi -au ramas trei cutii disponibile! pentru cineva bolnav le dau cu un...
Prospect si alte informatii despre VIREAD 245mg, comprimate filmate       

ANEXA I
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Viread 245 mg comprimate filmate

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂŞI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat filmat conţine tenofovir disoproxil (sub formă de fumarat) 245 mg, echivalent cu fumarat de tenofovir disoproxil 300 mg sau tenofovir 136 mg.

Excipient(ţi):

Fiecare comprimat conţine lactoză monohidrat 153,33 mg. Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimate filmate.

Comprimate filmate de culoare albastru deschis, în formă de migdală, având imprimat pe o parte „GILEAD” şi „4331” şi pe cealaltă parte „300”.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Infecţia cu HIV-1

Viread este indicat, în asociere cu alte medicamente antiretrovirale, în tratamentul pacienţilor adulţi cu vârsta peste 18 ani, infectaţi cu HIV-1.

Demonstrarea beneficiului tratamentului cu Viread în infecţia cu HIV-1 se bazează pe rezultatele unui studiu efectuat la pacienţi netrataţi anterior, inclusiv pacienţi cu o încărcătură virală mare (> 100000 copii/ml), şi a unor studii în care Viread a fost adăugat la terapia stabilă de fond (în principal tratament triplu), la pacienţi trataţi anterior cu antiretrovirale, dar la care au apărut semne incipiente de eşec al controlului virusologic (< 10000 copii/ml, majoritatea pacienţilor având < 5000 copii/ml).

Alegerea Viread în tratamentul pacienţilor infectaţi cu HIV-1 trataţi anterior cu medicamente antiretrovirale trebuie să se bazeze pe testarea rezistenţei virale individuale şi/sau pe istoricul tratamentelor urmate anterior de pacienţi.

Infecţia cu hepatită B

Viread este indicat în tratamentul hepatitei B cronice (vezi pct. 5.1) la adulţi cu:

1.      boală hepatică compensată, cu dovezi de replicare virală activă, concentraţie serică a alanin aminotransferazei (ALAT/TGP) persistent crescutăşi dovada histologică a inflamaţiei active şi/sau fibrozei

2.      boală hepatică decompensată (vezi pct. 4.4, 4.8 şi 5.1).

4.2 Doze şi mod de administrare

Tratamentul trebuie început sub supravegherea unui medic cu experienţă în tratarea infecţiei cu HIV şi/sau în tratamentul hepatitei B cronice.

În situaţii speciale, la pacienţii care prezintă dificultăţi deosebite la înghiţire, Viread poate fi administrat după dizolvarea comprimatului în cel puţin 100 ml de apă, suc de portocale sau suc de struguri.

Adulţi: Doza recomandată pentru tratamentul infecţiei cu HIV sau pentru tratamentul hepatitei B cronice este de un comprimat de 245 mg, administrat oral, o dată pe zi, cu alimente.

Hepatită B cronică: Nu se cunoaşte durata optimă a tratamentului. Întreruperea tratamentului poate fi luată în considerare după cum urmează: La pacienţii cu Ag HBe pozitiv, fără ciroză hepatică, tratamentul trebuie administrat timp de cel puţin 6-12 luni după ce s-a confirmat seroconversia HBe (dispariţia Ag HBe şi dispariţia ADN VHB cu detecţia anticorpilor anti HBe) sau până când are loc seroconversia HBs sau până la dispariţia eficacităţii (vezi pct. 4.4). Concentraţia serică a ALAT şi valorile ADN VHB trebuie urmărite periodic după întreruperea tratamentului, pentru a detecta orice recidivă virusologică tardivă. La pacienţii cu Ag HBe negativ, fără ciroză hepatică, tratamentul trebuie administrat cel puţin până la seroconversia HBs sau până când există o dovadă a dispariţiei eficacităţii. În cazul tratamentului prelungit timp de peste 2 ani, se recomandă reevaluarea periodică pentru a se confirma că o continuare a tratamentului ales rămâne adecvată pentru pacient.

Copii şi adolescenţi: Nu se recomandă utilizarea Viread la copii cu vârsta sub 18 ani, datorită insuficienţei datelor privind siguranţa şi eficacitatea (vezi pct. 5.2).

Vârstnici: Nu sunt disponibile date care să permită efectuarea unei recomandări privind regimul de dozaj la pacienţii cu vârsta de peste 65 ani (vezi pct. 4.4).

Insuficienţă renală: Tenofovir este eliminat prin excreţie renală, iar expunerea la tenofovir creşte la pacienţii cu disfuncţie renală. Există date limitate cu privire la siguranţa şi eficacitatea fumaratului de tenofovir disoproxil la pacienţii cu insuficienţă renală moderatăşi severă (cu un clearance al creatininei < 50 ml/min) şi nu s-au evaluat datele privind siguranţa pe termen lung în cazul insuficienţei renale uşoare (cu un clearance al creatininei 50-80 ml/min). În consecinţă, la pacienţii cu insuficienţă renală, fumaratul de tenofovir disoproxil trebuie utilizat numai dacă se consideră că potenţialele beneficii ale tratamentului depăşesc eventualele riscuri. Se recomandă ajustarea intervalului dintre doze pentru pacienţii cu clearance-ul creatininei < 50 ml/min.

Insuficienţă renală uşoară (cu un clearance al creatininei 50-80 ml/min). Datele limitate provenite din studiile clinice sugerează posibilitatea administrării de fumarat de tenofovir disoproxil, o dată pe zi, la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară.

Insuficienţă renală moderată (cu un clearance al creatininei de 30-49 ml/min): Administrarea a 245 mg tenofovir disoproxil (sub formă de fumarat) la fiecare 48 ore este recomandată pe baza modelelor datelor de farmacocinetică obţinute în cazul administrării unei doze unice la persoane neinfectate cu HIV şi VHB, având grade variabile de insuficienţă renală, inclusiv insuficienţă renală în stadiu final, necesitând hemodializă dar nu au fost confirmate în studiile clinice. De aceea, răspunsul clinic la tratament şi funcţia renală trebuie monitorizate cu atenţie la aceşti pacienţi (vezi pct. 4.4 şi 5.2).

Insuficienţă renală severă (cu un clearance al creatininei < 30 ml/min) şi pacienţi hemodializaţi: Nu pot fi aplicate ajustări corespunzătoare ale dozelor datorită absenţei unor concentraţii alternative ale comprimatului. În consecinţă, nu se recomandă utilizarea la acest grup de pacienţi. Dacă nu sunt disponibile tratamente alternative, se pot utiliza intervale prelungite de dozare, după cum urmează:

Insuficienţă renală severă: se pot administra 245 mg tenofovir disoproxil (sub formă de fumarat) la fiecare 72-96 ore (administrare de două ori pe săptămână).

Pacienţi hemodializaţi: se pot administra 245 mg tenofovir disoproxil (sub formă de fumarat) la fiecare 7 zile, după terminarea şedinţei de hemodializă*.

Aceste ajustări ale dozelor nu au fost confirmate în studii clinice. Simulările sugerează că intervalul prelungit dintre administrări nu este optim şi ar putea determina o toxicitate crescutăşi un răspuns posibil inadecvat. De aceea, răspunsul clinic la tratament şi funcţia renală trebuie monitorizate cu atenţie (vezi pct. 4.4 şi 5.2).

* În general, doza se administrează o dată pe săptămână, presupunând trei şedinţe de hemodializă pe săptămână, fiecare cu durata de aproximativ 4 ore, sau după un total de 12 ore de hemodializă.

Nu sunt disponibile recomandări privind regimul de dozaj la pacienţii nedializaţi care au un clearance al creatininei < 10 ml/min.

Insuficienţă hepatică: Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.4 şi 5.2).

În cazul întreruperii tratamentului cu Viread la pacienţii cu hepatită B cronică, cu sau fără infecţie concomitentă cu HIV, aceşti pacienţi trebuie monitorizaţi cu atenţie, pentru a detecta apariţia exacerbării hepatitei (vezi pct. 4.4).

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Generale: Fumaratul de tenofovir disoproxil nu a fost studiat la pacienţi cu vârsta sub 18 ani sau la pacienţi cu vârsta peste 65 de ani. Datorită probabilităţii crescute ca funcţia renală să fie diminuată la pacienţii vârstnici, se impune precauţie în cazul administrării de fumarat de tenofovir disoproxil la vârstnici (vezi mai jos).

Înaintea iniţierii tratamentului cu fumarat de tenofovir disoproxil posibilitatea testării anticorpilor anti-HIV trebuie oferită tuturor pacienţilor infectaţi cu VHB (vezi mai jos Infecţia concomitentă cu HIV-1 şi hepatită B).

Pacienţii trebuie atenţionaţi că nu s-a demonstrat faptul că fumaratul de tenofovir disoproxil previne riscul de transmitere a virusului HIV sau VHB la alte persoane, prin contact sexual sau contaminare cu sânge. Se impune respectarea în continuare a măsurilor de precauţie corespunzătoare.

Viread conţine lactoză monohidrat. În consecinţă, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Administrare concomitentă a altor medicamente: Viread nu trebuie administrat concomitent cu nici un alt medicament care conţine fumarat de tenofovir disoproxil (Truvada sau Atripla). -De asemenea, Viread nu trebuie administrat în acelaşi timp cu adefovir dipivoxil. -Administrarea concomitentă de fumarat de tenofovir disoproxil şi didanozină nu este recomandată. Administrarea concomitentă de fumarat de tenofovir disoproxil şi didanozină a determinat o creştere cu 40-60% a expunerii sistemice la didanozină, ceea ce poate creşte riscul evenimentelor adverse asociate didanozinei (vezi pct. 4.5). Au fost raportate cazuri rare de pancreatităşi acidoză lactică, uneori cu evoluţie letală. Administrarea concomitentă de fumarat de tenofovir disoproxil şi didanozină, în doză de 400 mg pe zi, a fost asociată cu o reducere semnificativă a numărului de celule CD4, care se poate datora unei interacţiuni intracelulare care creşte concentraţia didanozinei fosforilate (active). Administrarea concomitentă de fumarat de tenofovir disoproxil şi didanozină, în doză redusă de 250 mg, a fost asociată cu o rată ridicată de eşec al controlului virusologic, pentru mai multe asocieri testate pentru tratamentul infecţiei cu HIV-1.

Tratament triplu cu nucleozide/nucleotide: Au fost raportate rate ridicate de eşec al controlului virusologic, precum şi apariţia precoce a rezistenţei la tratament la pacienţii cu HIV, atunci când fumaratul de tenofovir disoproxil a fost administrat o dată pe zi, în asociere cu lamivudinăşi abacavir sau în asociere cu lamivudinăşi didanozină.

Funcţie renală: Tenofovir este eliminat în principal pe cale renală. În cursul utilizării clinice a fumaratului de tenofovir disoproxil, a fost observată apariţia insuficienţei renale, a concentraţiilor crescute de creatinină, a hipofosfatemiei şi a tubulopatiei proximale (inclusiv sindrom Fanconi) (vezi pct. 4.8). Siguranţa renală în cazul administrării tenofovir a fost studiată numai în mică măsură la pacienţi cu funcţie renală alterată (ClCr < 80 ml/min).

În cazul tuturor pacienţilor, înaintea iniţierii tratamentului cu fumarat de tenofovir disoproxil, se recomandă calcularea clearance-ului creatininei, precum şi monitorizarea funcţiei renale (clearance-ul creatininei şi concentraţia plasmatică de fosfat) la fiecare patru săptămâni, în primul an de tratament, şi, ulterior, la fiecare trei luni. La pacienţii care prezintă risc de a dezvolta insuficienţă renală, inclusiv pacienţii care au prezentat anterior evenimente adverse renale în timpul tratamentului cu adefovir dipivoxil, trebuie luată în considerare monitorizarea mai frecventă a funcţiei renale.

Pacienţi cu clearance-ul creatininei < 50 ml/min, inclusiv pacienţi hemodializaţi: Există date limitate cu privire la siguranţa şi eficacitatea fumaratului de tenofovir disoproxil la pacienţii cu funcţie renală alterată. În consecinţă, fumaratul de tenofovir disoproxil trebuie utilizat numai dacă se consideră că potenţialele beneficii ale tratamentului depăşesc eventualele riscuri. La pacienţii cu insuficienţă renală severă (cu un clearance al creatininei < 30 ml/min) nu se recomandă utilizarea tenofovir. Dacă nu sunt disponibile tratamente alternative, intervalul dintre doze trebuie ajustat şi funcţia renală trebuie monitorizată cu atenţie (vezi pct. 4.2 şi 5.2).

La pacienţii trataţi cu fumarat de tenofovir disoproxil, în cazul în care concentraţia plasmatică de fosfat este < 1,5 mg/dl (0,48 mmol/l) sau clearance-ul creatininei scade < 50 ml/min, funcţia renală trebuie reevaluată într-o săptămână, inclusiv determinarea glicemiei şi a concentraţiei sanguine de potasiu, precum şi a glucozuriei (vezi pct. 4.8, tubulopatie proximală). De asemenea, se impune evaluarea cu atenţie a necesităţii de întrerupere a tratamentului cu fumarat de tenofovir disoproxil la pacienţii cu un clearance al creatininei redus < 50 ml/min sau cu concentraţii plasmatice de fosfat reduse < 1,0 mg/dl (0,32 mmol/l).

În general, se recomandă evitarea administrării de fumarat de tenofovir disoproxil în cazul utilizării concomitente sau recente a unui medicament nefrotoxic (de exemplu aminoglicozide, amfotericină B, foscarnet, ganciclovir, pentamidină, vancomicină, cidofovir sau interleukină-2). Dacă utilizarea concomitentă de fumarat de tenofovir disoproxil şi medicamente nefrotoxice nu poate fi evitată, funcţia renală trebuie monitorizată săptămânal.

Fumaratul de tenofovir disoproxil nu a fost evaluat clinic la pacienţii cărora li se administrează medicamente secretate prin intermediul aceleiaşi căi renale, incluzând proteinele transportoare ale Transportorului Uman de Anioni Organici (TUAO) 1 şi 3 sau MRP 4 (de exemplu cidofovir, medicament cu potenţial nefrotoxic cunoscut). Aceste proteine transportoare renale pot fi răspunzătoare pentru secreţia tubularăşi, parţial, pentru eliminarea renală a tenofovirului şi cidofovirului. În consecinţă, farmacocinetica acestor medicamente care sunt secretate prin intermediul aceleiaşi căi renale, incluzând proteinele transportoare TUAO 1 şi 3 sau MRP 4 poate varia dacă sunt administrate concomitent. Dacă nu este absolut necesară, administrarea concomitentă a acestor medicamente secretate prin intermediul aceleiaşi căi renale nu este recomandată; în cazul în care asemenea administrare nu poate fi evitată, funcţia renală trebuie monitorizată săptămânal (vezi pct. 4.5).

Efecte la nivelul osului: La pacienţii infectaţi cu HIV, într-un studiu clinic controlat, cu durata de 144 săptămâni, care a evaluat administrarea de fumarat de tenofovir disoproxil comparativ cu stavudină în asociere cu lamivudinăşi efavirenz, la pacienţi care nu au fost trataţi anterior cu medicamente antiretrovirale, au fost observate mici reduceri ale densităţii minerale osoase la nivelul şoldului şi a coloanei vertebrale, la ambele grupuri de tratament. Reducerea densităţii minerale osoase la nivelul coloanei vertebrale şi modificările biomarkerilor osoşi, comparativ cu momentul iniţierii studiului, au fost semnificativ mai mari la grupul tratat cu fumarat de tenofovir disoproxil, după 144 săptămâni. Reducerea densităţii minerale osoase la nivelul şoldului a fost semnificativ mai mare la acest grup în primele 96 săptămâni. Cu toate acestea, nu s-a constatat un risc crescut de fracturi şi nu s-au evidenţiat anomalii osoase relevante clinic, după 144 săptămâni.

Anomaliile osoase (care contribuie ocazional la apariţia fracturilor) pot fi asociate cu tubulopatie renală proximală (vezi pct. 4.8). În cazul în care sunt suspectate anomalii osoase, pacientul trebuie consultat de către un medic specialist.

Afecţiuni hepatice: Datele privind siguranţa şi eficacitatea la pacienţii cu transplant hepatic sunt foarte limitate.

Există date limitate privind siguranţa şi eficacitatea fumaratului de tenofovir disoproxil la pacienţii infectaţi cu VHB cu boală hepatică decompensată, care au un scor Child-Pugh-Turcotte (CPT) > 9. Aceşti pacienţi pot prezenta un risc mai mare de reacţii adverse hepatice sau renale grave. Prin urmare, la această grupă de pacienţi trebuie monitorizaţi îndeaproape parametrii hepatobiliari şi renali.

Exacerbări ale hepatitei: Acutizări în timpul tratamentului: Exacerbările spontane ale hepatitei B cronice sunt relativ frecvente şi se caracterizează prin creşterea tranzitorie a concentraţiei serice a ALAT. După iniţierea terapiei antivirale, concentraţia serică a ALAT poate creşte la unii pacienţi (vezi pct. 4.8). La pacienţii cu boală hepatică compensată, aceste creşteri ale concentraţiei serice a ALAT nu sunt în general însoţite de o creştere a concentraţiilor bilirubinei serice sau de decompensare hepatică. Pacienţii cu ciroză hepatică pot prezenta un risc crescut de decompensare hepatică în urma exacerbării hepatitei şi în consecinţă, trebuie monitorizaţi cu atenţie în timpul tratamentului.

Acutizări după întreruperea tratamentului: Exacerbările acute ale hepatitei au fost de asemenea raportate la pacienţi care au întrerupt tratamentul pentru hepatită B. Exacerbările după terminarea tratamentului sunt de obicei asociate cu creşterea valorilor ADN VHB şi în majoritatea cazurilor par a fi autolimitate. Cu toate acestea, au fost raportate exacerbări severe, inclusiv cu evoluţie letală. Funcţia hepatică trebuie monitorizată la intervale repetate, atât clinic, cât şi prin analize de laborator, timp de cel puţin 6 luni după întreruperea tratamentului hepatitei B. Dacă este necesar se poate relua tratamentul hepatitei B. Nu se recomandă întreruperea tratamentului la pacienţii cu boală hepatică avansată sau ciroză, deoarece exacerbarea hepatitei după încetarea tratamentului poate conduce la decompensare hepatică.

La pacienţii cu boală hepatică decompensată, acutizările la nivel hepatic sunt în mod special grave şi uneori letale.

Infecţia concomitentă cu hepatită C sau D: Nu există date cu privire la eficacitatea tenofovir la pacienţii infectaţi concomitent cu virusul hepatitei C sau D.

Infecţia concomitentă cu HIV-1 şi hepatită B: Datorită riscului apariţiei rezistenţei HIV, fumaratul de tenofovir disoproxil trebuie utilizat numai ca parte a unui regim adecvat de tratament antiretroviral combinat, la pacienţii cu infecţie concomitentă HIV/VHB. Pacienţii cu disfuncţie hepatică preexistentă, inclusiv hepatită cronică activă, prezintă o frecvenţă crescută a anomaliilor funcţiei hepatice în timpul tratamentului antiretroviral combinat şi trebuie monitorizaţi conform practicii standard. Dacă există dovezi de exacerbare a afectării hepatice la aceşti pacienţi, trebuie evaluată cu atenţie necesitatea întreruperii temporare sau definitive a tratamentului. Cu toate acestea, trebuie menţionat că valorile crescute ale concentraţiei serice a ALAT pot apare în contextul eliminării VHB în timpul tratamentului cu tenofovir, vezi mai sus Exacerbări ale hepatitei.

Acidoza lactică: Acidoza lactică, de obicei asociată cu steatoza hepatică, a fost observată la utilizarea analogilor nucleozidici. Datele preclinice şi clinice sugerează că riscul de apariţie a acidozei lactice, un efect de clasă al analogilor nucleozidici, este scăzut pentru fumarat de tenofovir disoproxil. Cu toate acestea, deoarece tenofovirul are o structură similară cu cea a analogilor nucleozidici, acest risc nu poate fi exclus. Simptomele incipiente (hiperlactatemie simptomatică) includ simptome digestive benigne (greaţă, vărsături şi dureri abdominale), stare de rău general, inapetenţă, pierdere în greutate, simptome respiratorii (respiraţie rapidăşi/sau profundă) sau simptome neurologice (inclusiv hipotonie musculară). Acidoza lactică are o rată ridicată de mortalitate şi se poate asocia cu pancreatita, insuficienţa hepatică sau insuficienţa renală. În general, acidoza lactică a apărut după câteva sau mai multe luni de tratament.

Tratamentul cu analogi nucleozidici trebuie întrerupt în cazul în care apar hiperlactatemie simptomaticăşi acidoză metabolică/lactică, hepatomegalie progresivă sau creşteri rapide ale valorilor aminotransferazei serice.

Se impune prudenţă în cazul prescrierii analogilor nucleozidici la orice pacient cu hepatomegalie (în special la femeile obeze), hepatită sau cu alţi factori de risc cunoscuţi pentru afectarea hepaticăşi steatoza hepatică (inclusiv anumite medicamente şi consumul de alcool etilic). Pacienţii infectaţi concomitent cu virusul hepatitic C şi trataţi cu interferon alfa şi ribavirină pot prezenta un risc deosebit.

Pacienţii cu risc crescut trebuie supravegheaţi cu atenţie.

Lipodistrofie (lipoatrofie/lipomatoză): La pacienţii infectaţi cu HIV, tratamentul antiretroviral combinat a fost asociat cu redistribuirea ţesutului adipos din organism (lipodistrofie). Până în prezent, nu se cunosc consecinţele pe termen lung ale acestor evenimente. Mecanismul care determină apariţia acestor evenimente nu este complet elucidat. S-au emis ipoteze privind existenţa unei legături între lipomatoza visceralăşi inhibitorii de protează, precum şi între lipoatrofie şi inhibitorii nucleozidici de reverstranscriptază. Riscul mai ridicat de lipodistrofie a fost asociat cu factori individuali, cum este vârsta înaintată, şi cu factori care ţin de medicament, cum sunt o durată mai lungă a tratamentului antiretroviral şi tulburările metabolice asociate. Examenul clinic trebuie să includă evaluarea semnelor fizice de redistribuire a ţesutului adipos. Se impune evaluarea atentă a valorilor lipidelor serice şi ale glicemiei, determinate în condiţii de repaus alimentar. Tulburările lipidice trebuie tratate în funcţie de necesităţile clinice (vezi pct. 4.8).

Tenofovir este similar, din punct de vedere structural, analogilor nucleozidici; de aceea riscul de lipodistrofie nu poate fi exclus. Cu toate acestea, datele clinice obţinute în decurs de 144 săptămâni, la pacienţii infectaţi cu HIV şi netrataţi anterior cu medicamente antiretrovirale, indică faptul că riscul de lipodistrofie a fost mai scăzut la administrarea de fumarat de tenofovir disoproxil, comparativ cu administrarea de stavudină împreună cu lamivudinăşi efavirenz.

Disfuncţie mitocondrială: S-a demonstrat că analogii nucleozidici şi nucleotidici provoacă in vitro şi in vivo leziuni mitocondriale în grade variabile. Au fost raportate cazuri de disfuncţie mitocondrială la copiii HIV seronegativi expuşi la analogi nucleozidici in utero şi/sau postnatal. Principalele evenimente adverse observate sunt tulburările hematologice (anemie, neutropenie), tulburări metabolice (hiperlactatemie, hiperlipazemie). Aceste evenimente sunt adesea tranzitorii. S-au înregistrat şi unele tulburări neurologice cu debut tardiv (hipertonie, convulsii, comportament anormal). Până în prezent, nu se ştie dacă tulburările neurologice sunt tranzitorii sau permanente. Orice copil expus in utero la analogi nucleozidici şi nucleotidici, chiar şi copiii HIV seronegativi, trebuie urmărit clinic şi prin analize de laborator şi trebuie investigat complet pentru posibile disfuncţii mitocondriale, în caz de apariţie a semnelor sau simptomelor relevante. Aceste constatări nu afectează recomandările curente la nivel naţional privind utilizarea tratamentului antiretroviral de către femeile gravide pentru prevenirea transmisiei verticale a virusului HIV.

Sindromul reactivării imune: La pacienţii infectaţi cu HIV, cu deficit imun sever la momentul instituirii tratamentului antiretroviral combinat (TARC), poate apărea o reacţie inflamatorie la patogenii oportunişti asimptomatici sau reziduali, care poate determina stări clinice grave sau agravarea simptomelor. În mod tipic, astfel de reacţii au fost observate în primele câteva săptămâni sau luni de la iniţierea TARC. Exemple relevante sunt retinita determinată de citomegalovirus, infecţiile micobacteriene generalizate şi/sau localizate şi pneumonia cu Pneumocystis jirovecii. Orice simptome inflamatorii trebuie evaluate şi, dacă este necesar, trebuie iniţiat tratamentul.

Osteonecroză: Cu toate că etiologia este considerată a fi multifactorială (incluzând utilizarea de corticosteroizi, consumul de alcool, imunosupresia severă, indicele de masă corporală crescut), s-au raportat cazuri de osteonecroză mai ales la pacienţii cu boală HIV avansatăşi/sau expunere îndelungată la terapie combinată antiretrovirală (TARC). Pacienţii trebuie îndrumaţi să ceară sfatul medicului în cazul în care prezintă artralgii, redoare articulară sau dificultate la mişcare.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Au fost efectuate studii privind interacţiunile numai la adulţi.

Pe baza rezultatelor experimentelor in vitro şi cunoscând calea de eliminare a tenofovirului, posibilitatea unor interacţiuni mediate de citocromul P450 între tenofovir şi alte medicamente este scăzută.

Utilizări concomitente nerecomandate:

Viread nu trebuie administrat concomitent cu nici un alt medicament care conţine fumarat de tenofovir disoproxil (Truvada sau Atripla).

De asemenea, Viread nu trebuie administrat în acelaşi timp cu adefovir dipivoxil.

Didanozină: Administrarea concomitentă de fumarat de tenofovir disoproxil şi didanozină nu este recomandată (vezi pct. 4.4 şi Tabelul 1).

Medicamente eliminate pe cale renală: Deoarece tenofovir este eliminat în principal prin rinichi, administrarea concomitentă de fumarat de tenofovir disoproxil şi a altor medicamente care reduc funcţia renală sau sunt în competiţie pentru secreţia tubulară activă prin intermediul proteinelor transportoare TUAO 1, TUAO 3 sau MRP 4 (de exemplu cidofovir) poate duce la creşterea concentraţiile serice de tenofovir şi/sau ale medicamentelor administrate concomitent.

În general, se recomandă evitarea administrării de fumarat de tenofovir disoproxil în cazul utilizării concomitente sau recente a unui medicament nefrotoxic. Unele exemple includ, fără a se limita la acestea, aminoglicozide, amfotericină B, foscarnet, ganciclovir, pentamidină, vancomicină, cidofovir sau interleukină-2 (vezi pct. 4.4).

Deoarece tacrolimus poate afecta funcţia renală, se recomandă monitorizarea cu atenţie când se administrează concomitent cu fumarat de tenofovir disoproxil.

Alte interacţiuni

Interacţiunile dintre fumaratul de tenofovir disoproxil şi inhibitorii de proteazăşi medicamentele antiretrovirale, altele decât inhibitori de protează sunt enumerate în Tabelul 1 de mai jos (creşterea este indicată prin “↑”, scăderea prin “↓”, nici o schimbare prin “↔”, de două ori pe zi prin “b.i.d.” şi o dată pe zi prin “q.d.”).

Tabelul 1: Interacţiuni între fumaratul de tenofovir disoproxil şi alte medicamente

 

Medicamentul în funcţie de clasa terapeutică (doză în mg)

Efecte asupra concentraţiilor de medicament Modificarea procentuală medie a ASC, Cmax, Cmin

Recomandări privind administrarea concomitentă cu fumarat de tenofovir disoproxil 300 mg

ANTIINFECŢIOASE

 

 

Antiretrovirale

 

 

Inhibitori de protează

 

 

Atazanavir/Ritonavir (300 q.d./100 q.d./300 q.d.)

Atazanavir: ASC: ↓ 25% Cmax: ↓ 28% Cmin: ↓ 26% Tenofovir: ASC: ↑ 37% Cmax: ↑ 34% Cmin: ↑ 29%

Nu se recomandă ajustarea dozei. Creşterea expunerii la tenofovir poate potenţa evenimentele adverse asociate tenofovirului, inclusiv tulburările renale. Funcţia renală trebuie monitorizată cu atenţie (vezi pct. 4.4).

Lopinavir/Ritonavir (400 b.i.d./100 b.i.d./300 q.d.)

Lopinavir/ritonavir: Fără efecte semnificative asupra parametrilor farmacocinetici ai lopinavir/ritonavir. Tenofovir: ASC: ↑ 32% Cmax: ↔ Cmin: ↑ 51%

Nu se recomandă ajustarea dozei. Creşterea expunerii la tenofovir poate potenţa evenimentele adverse asociate tenofovirului, inclusiv tulburările renale. Funcţia renală trebuie monitorizată cu atenţie (vezi pct. 4.4).

Darunavir/Ritonavir (300/100 b.i.d./300 q.d.)

Darunavir: Fără efecte semnificative asupra parametrilor farmacocinetici ai darunavir/ritonavir. Tenofovir: ASC: ↑ 22% Cmin: ↑ 37%

Nu se recomandă ajustarea dozei. Creşterea expunerii la tenofovir poate potenţa evenimentele adverse asociate tenofovirului, inclusiv tulburările renale. Funcţia renală trebuie monitorizată cu atenţie (vezi pct. 4.4).

INRT

 

 

Didanozină

Administrarea concomitentă de fumarat de tenofovir disoproxil şi didanozină a determinat o creştere cu 40-60% a expunerii sistemice la didanozină, ceea ce poate creşte riscul evenimentelor adverse asociate didanozinei. Au fost raportate cazuri rare de pancreatită şi acidoză lactică, uneori cu evoluţie letală. Administrarea concomitentă de fumarat de tenofovir disoproxil şi didanozină, în doză de 400 mg pe zi, a fost asociată cu o reducere semnificativă a numărului de celule CD4, care se poate datora unei interacţiuni intracelulare care creşte concentraţia didanozinei fosforilate (active). Administrarea concomitentă de fumarat de tenofovir disoproxil şi didanozină, în doză redusă de 250 mg, a fost asociată cu o rată ridicată de eşec al controlului virusologic, pentru mai multe asocieri testate pentru tratamentul infecţiei cu HIV-1.

Administrarea concomitentă de fumarat de tenofovir disoproxil şi didanozină nu este recomandată (vezi pct. 4.4).

 

Adefovir dipivoxil

ASC: ↔ Cmax: ↔

Fumaratul de tenofovir disoproxil nu trebuie administrat în acelaşi timp cu adefovir dipivoxil (vezi pct 4.4).

Entecavir

ASC: ↔ Cmax: ↔

Nu au existat interacţiuni farmacocinetice semnificative din punct de vedere clinic când fumaratul de tenofovir disoproxil a fost administrat concomitent cu entecavir.

 

Studii efectuate cu alte medicamente: Nu au existat interacţiuni farmacocinetice semnificative din punct de vedere clinic când fumaratul de tenofovir disoproxil a fost administrat concomitent cu emtricitabină, lamivudină, indinavir, efavirenz, nelfinavir, saquinavir (ritonavir activat), metadonă, ribavirină, rifampicină, tacrolimus sau contraceptivul hormonal norgestimat/etinilestradiol.

Fumaratul de tenofovir disoproxil trebuie administrat cu alimente, deoarece alimentele cresc biodisponibilitatea tenofovirului (vezi pct. 5.2).

4.6 Sarcina şi alăptarea

Sarcina

Sunt disponibile date clinice limitate privind utilizarea fumaratului de tenofovir disoproxil la femeile gravide.

Studiile la animale nu au evidenţiat efecte dăunătoare directe sau indirecte ale fumaratului de tenofovir disoproxil asupra sarcinii, dezoltării fetale, naşterii sau dezvoltării post-natale (vezi pct. 5.3).

Fumaratul de tenofovir disoproxil trebuie utilizat în timpul sarcinii numai dacă beneficiile potenţiale justifică eventualele riscuri pentru făt.

Având în vedere că riscurile potenţiale asupra dezvoltării fătului uman nu sunt cunoscute, utilizarea de fumarat de tenofovir disoproxil la femeile aflate în perioada fertilă trebuie însoţită de utilizarea de măsuri contraceptive eficace.

Alăptarea

Studiile la animale au evidenţiat faptul că tenofovirul este excretat în laptele matern. La om, nu se ştie dacă tenofovirul este excretat în laptele matern. În consecinţă, se recomandă ca mamele aflate în tratament cu fumarat de tenofovir disoproxil să nu-şi alăpteze copiii.

Ca regulă generală, se recomandă ca femeile infectate cu HIV şi VHB să nu-şi alăpteze copiii, pentru a evita transmiterea virusului HIV şi VHB la copil.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Totuşi, pacienţii trebuie informaţi că în timpul tratamentului cu fumarat de tenofovir disoproxil s-a observat apariţia ameţelilor.

4.8 Reacţii adverse

a. Sumarul profilului de siguranţă

HIV-1 şi hepatită B: La pacienţii cărora li se administrează fumarat de tenofovir disoproxil, s-au raportat cazuri rare de disfuncţie renală, insuficienţă renalăşi tubulopatie renală proximală (inclusiv sindrom Fanconi), care determină anomalii osoase (contribuind ocazional la apariţia fracturilor). Se recomandă monitorizarea funcţiei renale la pacienţii cărora li se administrează Viread (vezi pct. 4.4).

HIV-1: Se preconizează că aproximativ o treime dintre pacienţi prezintă reacţii adverse în urma tratamentului cu fumarat de tenofovir disoproxil în asociere cu alte medicamente antiretrovirale. Aceste reacţii sunt, de obicei, evenimente gastro-intestinale uşoare până la moderate. Aproximativ 1% dintre pacienţii trataţi cu fumarat de tenofovir disoproxil au întrerupt tratamentul din cauza evenimentelor gastro-intestinale.

Acidoza lactică, hepatomegalia severă cu steatozăşi lipodistrofia sunt asociate cu administrarea fumaratului de tenofovir disoproxil (vezi pct. 4.4 şi 4.8c).

Administrarea concomitentă de Viread şi didanozină nu este recomandată, deoarece aceasta poate creşte riscul apariţiei reacţiilor adverse (vezi pct. 4.5). Rar au fost raportate pancreatităşi acidoză lactică, uneori cu evoluţie letală (vezi pct. 4.4).

Hepatită B: Se anticipează ca la aproximativ un sfert dintre pacienţi să apară reacţii adverse în urma tratamentului cu fumarat de tenofovir disoproxil, majoritatea acestor reacţii fiind uşoare. În studiile clinice cu pacienţi infectaţi cu VHB, cea mai frecventă reacţie adversă la fumaratul de tenofovir disoproxil a fost greaţa (5,4%).

Exacerbările acute ale hepatitei au fost raportate atât la pacienţi aflaţi în timpul tratamentului, ca şi la pacienţi care au întrerupt tratamentul pentru hepatită B (vezi pct. 4.4).

b. Sumarul, sub formă de tabel, al reacţiilor adverse

Evaluarea reacţiilor adverse pentru fumaratul de tenofovir disoproxil se bazează pe datele privind siguranţa din studiile clinice şi din experienţa ulterioară punerii pe piaţă a medicamentului. Toate reacţiile adverse sunt prezentate în tabelul 2.

Studiile clinice în cazul infecţiei cu HIV-1: Evaluarea reacţiilor adverse din datele studiilor clinice în cazul infecţiei cu HIV-1 se bazează pe experienţa a două studii efectuate la 653 de pacienţi trataţi anterior, cărora li s-a administrat timp de 24 de săptămâni fumarat de tenofovir disoproxil (n = 443) sau placebo (n = 210), în asociere cu alte medicamente antiretrovirale, precum şi pe baza rezultatelor unui studiu dublu-orb, controlat cu un comparator activ, în care la 600 de pacienţi netrataţi anterior s-a administrat timp de 144 de săptămâni tratament cu 245 mg tenofovir disoproxil (sub formă de fumarat) (n = 299) sau stavudină (n = 301), în asociere cu lamivudinăşi efavirenz.

Studiile clinice în cazul hepatitei B: Evaluarea reacţiilor adverse din datele studiilor clinice în cazul infecţiei cu VHB se bazează în principal pe experienţa din două studii dublu-orb, controlate cu un comparator activ, efectuate la 641 de pacienţi cu hepatită B cronicăşi boală hepatică compensată, la care s-a administrat tratament cu 245 mg tenofovir disoproxil (sub formă de fumarat) zilnic (n = 426) sau 10 mg adefovir dipivoxil zilnic (n = 215), timp de 48 de săptămâni. În aceste studii, tratamentul continuu, timp de până la 144 de săptămâni cu fumarat de tenofovir disoproxil nu a evidenţiat reacţii adverse noi şi nici modificări ale profilului de tolerabilitate (natura sau severitatea evenimentelor adverse).

Pacienţi cu boală hepatică decompensată: Profilul de siguranţă al fumaratului de tenofovir disoproxil la pacienţii cu boală hepatică decompensată a fost evaluat în cadrul unui studiu dublu-orb, controlat cu un comparator activ, (GS-US-174-0108), în care pacienţilor li s-a administrat tratament cu fumarat de tenofovir disoproxil (n = 45) sau emtricitabină în asociere cu fumarat de tenofovir disoproxil (n = 45) sau entecavir (n = 22) timp de 48 de săptămâni.

În grupul de tratament cu fumarat de tenofovir disoproxil, 7% dintre pacienţi au întrerupt tratamentul ca urmare a apariţiei unui eveniment advers; 9% dintre pacienţi au prezentat o creştere confirmată a valorilor serice ale creatininei de ≥ 0,5 mg/dl sau o concentraţie plasmatică confirmată de fosfat de < 2 mg/dl până în săptămâna 48; nu au existat diferenţe semnificative statistic între grupurile cu tratament combinat care conţinea tenofovir şi grupul de tratament cu entecavir. Subiecţii cu un scor CPT ridicat la momentul iniţial au prezentat un risc mai mare de apariţie a evenimentelor adverse (vezi pct. 4.4).

La 3 pacienţi din grupul de tratament cu fumarat de tenofovir disoproxil a fost diagnosticat carcinom hepatocelular, iar 2 pacienţi din grupul tratat cu fumarat de tenofovir disoproxil au decedat în timpul studiului.

Reacţiile adverse considerate (cel puţin posibil) a fi asociate tratamentului sunt prezentate mai jos, clasificate în funcţie de organele, aparatele şi sistemele afectate şi în funcţie de frecvenţă. În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii. Frecvenţele sunt definite ca foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100) sau rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000).

Tabelul 2: Sumarul, sub formă de tabel, al reacţiilor adverse asociate cu fumaratul de tenofovir disoproxil, pe baza experienţei din studiile clinice şi ulterioare punerii pe piaţă a medicamentului

 

Frecvenţă

Fumarat de tenofovir disoproxil

Tulburări metabolice şi de nutriţie:

Foarte frecvente:

hipofosfatemie1

Mai puţin frecvente:

hipokaliemie1

Rare:

acidoză lactică3

Tulburări ale sistemului nervos:

Foarte frecvente:

ameţeli

Frecvente:

cefalee

Tulburări gastro-intestinale:

Foarte frecvente:

diaree, vărsături, greaţă

Frecvente:

dureri abdominale, distensie abdominală, flatulenţă

Mai puţin frecvente:

pancreatită3

Tulburări hepatobiliare:

Frecvente:

valori crescute ale transaminazelor serice

Rare:

steatoză hepatică3, hepatită

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat:

Foarte frecvente:

erupţii cutanate tranzitorii

Rare:

angioedem

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv:

Mai puţin frecvente:

rabdomioliză1, slăbiciune musculară1

Rare:

osteomalacie (manifestată sub formă de durere osoasă şi contribuind ocazional la apariţia fracturilor)1, 2, miopatie1

Tulburări renale şi ale căilor urinare:

Mai puţin frecvente:

valori crescute ale creatininemiei

Rare:

insuficienţă renală acută, insuficienţă renală, necroză tubulară acută, tubulopatie renală proximală (inclusiv sindromul Fanconi), nefrită (inclusiv nefrită interstiţială acută)2, diabet insipid nefrogen

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare:

Foarte frecvente:

astenie

Frecvente:

fatigabilitate

 

1 Această reacţie adversă poate să apară ca o consecinţă a tubulopatiei renale proximale. Nu se consideră că există o relaţie cauzală cu fumaratul de tenofovir disoproxil în absenţa acestei afecţiuni. 2 Această reacţie adversă a fost raportată în timpul supravegherii ulterioare punerii pe piaţă a medicamentului, dar nu a fost observată în studiile clinice randomizate, controlate sau în cadrul programului de acces prelungit cu fumarat de tenofovir disoproxil. Categoria de frecvenţă "mai puţin frecvente" a fost estimată printr-un calcul statistic, pe baza numărului total de pacienţi cărora li s-a administrat fumarat de tenofovir disoproxil, în studii clinice randomizate, controlate şi în programul de acces prelungit (n = 7319). 3 Vezi pct. c. Descrierea reacţiilor adverse selectate, pentru mai multe detalii.

c. Descrierea reacţiilor adverse selectate

HIV-1 şi hepatită B:

Deoarece Viread poate determina leziuni renale, se recomandă monitorizarea funcţiei renale (vezi pct. 4.4 şi 4.8a).

HIV-1: Interacţiune cu didanozină: Administrarea concomitentă de fumarat de tenofovir disoproxil şi didanozină nu este recomandată, deoarece determină o creştere cu 40-60% a expunerii sistemice la didanozină, ceea ce poate creşte riscul evenimentelor adverse asociate didanozinei (vezi pct. 4.5). Au fost raportate cazuri rare de pancreatităşi acidoză lactică, uneori cu evoluţie letală.

Lipide, lipodistrofie şi tulburări metabolice: Tratamentul antiretroviral combinat s-a asociat cu tulburări metabolice cum sunt hipertrigliceridemia, hipercolesterolemia, rezistenţa la insulină, hiperglicemia şi hiperlactatemia (vezi pct. 4.4).

Tratamentul antiretroviral combinat s-a asociat cu redistribuirea ţesutului adipos din organism (lipodistrofie) la pacienţii cu HIV, incluzând pierderea ţesutului adipos subcutanat periferic şi facial, acumularea de ţesut adipos la nivel intra-abdominal şi visceral, hipertrofie mamarăşi acumulare de ţesut adipos în zona dorsocervicală („ceafă de bizon”) (vezi pct. 4.4).

Un studiu clinic controlat, cu durata de 144 săptămâni, efectuat la pacienţi netrataţi anterior cu medicamente antiretrovirale, a comparat administrarea de fumarat de tenofovir disoproxil cu stavudină în asociere cu lamivudinăşi efavirenz. Acest studiu a arătat că pacienţii cărora li s-a administrat tenofovir disoproxil au prezentat o incidenţă semnificativ scăzută a lipodistrofiei, comparativ cu pacienţii care au primit stavudină. De asemenea, grupul tratat cu fumarat de tenofovir disoproxil a prezentat creşteri medii semnificativ mai reduse ale valorilor trigliceridelor şi colesterolului total, analizate în condiţii de repaus alimentar, faţă de grupul comparator.

Sindromul reactivării imune: La pacienţii infectaţi cu HIV, cu deficit imun sever la momentul iniţierii tratamentului antiretroviral combinat (TARC), poate apărea o reacţie inflamatorie la infecţiile oportuniste asimptomatice sau reziduale (vezi pct. 4.4).

Osteonecroză: Au fost raportate cazuri de osteonecroză, mai ales la pacienţii cu factori generali de risc dovediţi, boală HIV avansată sau după expunere îndelungată la terapia combinată antiretrovirală (TARC). Frecvenţa acestora este necunoscută (vezi pct. 4.4).

Acidoza lacticăşi hepatomegalia severă cu steatoză: Acidoza lactică, de obicei asociată cu steatoză hepatică, a fost raportată în cazul utilizării analogilor nucleozidici. Tratamentul cu analogi nucleozidici trebuie întrerupt în cazul în care apar hiperlactatemie simptomaticăşi acidoză metabolică/lactică, hepatomegalie progresivă sau creşteri rapide ale valorilor aminotransferazei serice (vezi pct. 4.4).

Hepatită B: Exacerbări ale hepatitei în timpul tratamentului: În studii clinice la pacienţi netrataţi anterior cu nucleozide, creşterile concentraţiilor ALAT > 10 ori LSN (limita superioară a valorilor normalului) în timpul tratamentului şi > 2 ori faţă de momentul iniţial au apărut la 2,6% din pacienţii trataţi cu fumarat de tenofovir dipivoxil. Creşterile concentraţiilor ALAT au avut un timp median de debut de 8 săptămâni şi s-au normalizat prin continuarea tratamentului şi, în majoritatea cazurilor au fost asociate cu o reducere ≥ 2 log10 copii/ml a încărcăturii virale care a precedat sau a coincis cu creşterea concentraţiei ALAT. Se recomandă monitorizarea periodică a funcţiei hepatice în timpul tratamentului (vezi pct. 4.4).

Exacerbări ale hepatitei după întreruperea definitivă a tratamentului: După întreruperea tratamentului pentru infecţia cu VHB, la pacienţii infectaţi cu VHB au apărut semne clinice şi de laborator indicând exacerbări ale hepatitei (vezi pct. 4.4).

d. Copii şi adolescenţi

Datele disponibile privind siguranţa la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani sunt insuficiente. Nu se recomandă utilizarea Viread la această grupă de pacienţi (vezi pct. 4.2).

e. Alt(e) grup(e) special(e) de pacienţi

Vârstnici: Fumaratul de tenofovir disoproxil nu a fost studiat la pacienţi cu vârsta peste 65 de ani. Datorită probabilităţii crescute ca funcţia renală să fie diminuată la pacienţii vârstnici, se impune precauţie în cazul administrării de fumarat de tenofovir disoproxil la vârstnici (vezi pct. 4.4).

Pacienţii cu insuficienţă renală: Deoarece fumaratul de tenofovir disoproxil poate determina toxicitate renală, se recomandă monitorizarea atentă a funcţiei renale la orice pacient cu insuficienţă renală, căruia i se administrează Viread (vezi pct. 4.2, 4.4 şi 5.2).

4.9 Supradozaj

În caz de supradozaj, pacientul trebuie monitorizat pentru a depista apariţia manifestărilor de toxicitate (vezi pct. 4.8. şi 5.3) şi, dacă este necesar, trebuie aplicat tratamentul standard de susţinere.

Tenofovir poate fi îndepărtat din organism prin hemodializă; valoarea mediană a clearance-ului de tenofovir prin hemodializă este de 134 ml/min. Eliminarea tenofovirului prin dializă peritoneală nu a fost studiată.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: Inhibitori nucleozidici şi nucleotidici de reverstranscriptază, codul
ATC: J05AF07

Mecanismul de acţiune: Fumaratul de tenofovir disoproxil este sarea de fumarat a promedicamentului tenofovir disoproxil. Tenofovir disoproxil este absorbit şi convertit în substanţa activă tenofovir, care este un analog nucleozidic monofosfat (nucleotid). Tenofovir este ulterior convertit sub acţiunea unor enzime celulare exprimate constitutiv în metabolitul său activ, tenofovir difosfat, care întrerupe obligat lanţul. Tenofovir difosfat are un timp de înjumătăţire la nivel intracelular de 10 ore, în celulele sanguine mononucleare periferice (CSMP) activate, şi de 50 ore, în cele în repaus. Tenofovir difosfat inhibă reverstranscriptaza HIV-1 şi polimeraza VHB prin competiţia directă pentru legarea de substratul dezoxiribonucleotidic natural, iar după încorporarea în ADN, prin întreruperea lanţului de ADN. Tenofovir difosfat este un inhibitor slab al polimerazelor celulare α, β, şi γ. În experimentele in vitro, tenofovir nu a evidenţiat nici un efect asupra sintezei de ADN mitocondrial sau producerii de acid lactic, la concentraţii de până la 300 µmol/l.

Date cu privire la HIV:
Activitatea antivirală HIV in vitro: Concentraţia de tenofovir necesară pentru o inhibiţie de 50%(CE50) a tulpinii sălbatice de laborator HIV-1IIIB este de 1-6 µmol/l, în liniile de celule limfoide, şi de 1,1 µmol/l, pentru izolatele primare de HIV-1 subtipul B din CSMP. De asemenea, tenofovirul este activ asupra subtipurilor A, C, D, E, F, G şi O ale HIV-1 şi asupra HIVBaL în monocitele/macrofagele primare. In vitro, tenofovir are acţiune asupra HIV-2, cu o CE50 de 4,9 μmol/l în celulele MT-4.

Rezistenţa: In vitro şi la unii pacienţi (vezi Rezultatele clinice), s-a observat un proces de selecţie a tulpinilor de HIV-1 cu o sensibilitate la tenofovir diminuatăşi prezentând mutaţia K65R la nivelul reverstranscriptazei. Administrarea de fumarat de tenofovir disoproxil trebuie evitată la pacienţii trataţi anterior cu medicamente antiretrovirale şi care prezintă tulpini cu mutaţia K65R (vezi pct. 4.4).

Studiile clinice la pacienţi trataţi anterior au evaluat activitatea anti-HIV a 245 mg tenofovir disoproxil (sub formă de fumarat) împotriva tulpinilor de HIV-1 cu rezistenţă la inhibitori nucleozidici. Rezultatele indică faptul că pacienţii cu HIV-1 exprimând trei sau mai multe mutaţii asociateanalogilor timidinici (MAT), incluzând fie mutaţiile M41L sau L210W la nivelul reverstranscriptazei, au prezentat un răspuns scăzut la tratamentul cu 245 mg tenofovir disoproxil (sub formă de fumarat).

Rezultatele clinice: Efectele fumaratului de tenofovir disoproxil la pacienţii infectaţi cu HIV-1, trataţi şi netrataţi anterior cu medicamente antiretrovirale, au fost demonstrate în studii cu durata de 48 săptămâni, efectuate la adulţi infectaţi cu HIV-1 şi trataţi anterior cu medicamente antiretrovirale.

În studiul GS-99-907, 550 pacienţi trataţi anterior au fost trataţi cu placebo sau cu 245 mg tenofovir disoproxil (sub formă de fumarat), timp de 24 săptămâni. La iniţierea studiului, valoarea medie a numărului de celule CD4 a fost de 427 celule/mm3, valoarea medie a ARN HIV-1 în plasmă a fost de 3,4 log10 copii/ml (78% dintre pacienţi au avut o încărcătură virală < 5000 copii/ml), iar durata medie a tratamentelor anti-HIV anterioare a fost de 5,4 ani. Analiza genotipică, efectuată la iniţierea studiului pe izolatele HIV obţinute de la 253 pacienţi, a indicat că, la 94% dintre pacienţi, HIV-1 a prezentat mutaţii de rezistenţă asociate inhibitorilor nucleozidici de reverstranscriptază, la 58% a prezentat mutaţii asociate inhibitorilor de proteazăşi la 48% a prezentat mutaţii asociate inhibitorilor non-nucleozidici de reverstranscriptază.

În săptămâna 24, media modificărilor în timp faţă de momentul iniţial (DAVG24) a valorilor plasmatice log10 ale ARN HIV-1 a fost de -0,03 log10 copii/ml şi de -0,61 log10 copii/ml pentru pacienţii trataţi cu placebo şi respectiv cu 245 mg tenofovir disoproxil (sub formă de fumarat) (p < 0,0001). În săptămâna 24, a fost observată o diferenţă statistic semnificativă, în favoarea tratamentului cu 245 mg tenofovir disoproxil (sub formă de fumarat), în media modificărilor în timp faţă de momentul iniţial (DAVG24) a numărului de celule CD4 (+13 celule/mm3 pentru 245 mg tenofovir disoproxil (sub formă de fumarat), comparativ cu -11 celule/mm3 pentru placebo, valoarea p = 0,0008). Răspunsul antiviral la fumaratul de tenofovir disoproxil s-a menţinut pe parcursul a 48 săptămâni (DAVG48 a fost -0,57 log10 copii/ml, iar proporţia pacienţilor cu ARN HIV-1 sub 400 sau 50 copii/ml a fost de 41% şi, respectiv, 18%). Opt (2%) pacienţi trataţi cu 245 mg tenofovir disoproxil (sub formă de fumarat) au dezvoltat mutaţia K65R în primele 48 săptămâni.

Faza cu design dublu-orb, controlată cu un comparator activ, cu durata de 144 săptămâni, a studiului GS-99-903 a evaluat eficacitatea şi siguranţa administrării a 245 mg tenofovir disoproxil (sub formă de fumarat), comparativ cu stavudina utilizată în asociere cu lamivudinăşi efavirenz, la pacienţi infectaţi cu HIV-1 şi netrataţi anterior cu medicamente antiretrovirale. La iniţierea studiului, valoarea medie a numărului de celule CD4 a fost de 279 celule/mm3, valoarea medie a ARN HIV-1 în plasmă a fost de 4,91 log10 copii/ml, 19% dintre pacienţi au prezentat infecţie simptomatică cu HIV-1, iar 18% au avut SIDA. Pacienţii au fost clasificaţi în funcţie de ARN HIV-1 şi de numărul celulelor CD4 la iniţierea studiului. Patruzeci şi trei la sută dintre pacienţi au prezentat o încărcătură virală > 100000 copii/ml, iar 39% au prezentat un număr de celule CD4 < 200 celule/ml.

Analiza datelor în funcţie de „intenţia de trata” (absenţa datelor şi modificarea tratamentului antiretroviral (TAR) fiind considerate drept eşec) a arătat că procentul de pacienţi cu ARN HIV-1 sub 400 copii/ml şi 50 copii/ml, după 48 săptămâni de tratament, a fost de 80% şi, respectiv, 76% la grupul tratat cu 245 mg tenofovir disoproxil (sub formă de fumarat), comparativ cu 84% şi 80%, la grupul tratat cu stavudină. După 144 săptămâni de tratament, procentul de pacienţi cu ARN HIV-1 sub 400 copii/ml şi 50 copii/ml a fost de 71% şi, respectiv, 68% în grupul tratat cu 245 mg tenofovir disoproxil (sub formă de fumarat), comparativ cu 64% şi 63%, în grupul tratat cu stavudină.

După 48 săptămâni de tratament, media modificărilor faţă de momentul iniţial pentru ARN HIV-1 şi numărul de celule CD4 a fost similară pentru ambele grupuri de tratament (-3,09 şi -3,09 log10 copii/ml; +169 şi 167 celule/mm3 la grupul tratat cu 245 mg tenofovir disoproxil (sub formă de fumarat) şi, respectiv, la grupul tratat cu stavudină). După 144 săptămâni de tratament, media modificărilor faţă de momentul iniţial s-a menţinut la valori similare la ambele grupuri de tratament (-3,07 şi -3,03 log10 copii/ml; +263 şi +283 celule/mm3 la grupul tratat cu 245 mg tenofovir disoproxil (sub formă de fumarat) şi, respectiv, la grupul tratat cu stavudină). Indiferent de valorile iniţiale ale ARN HIV-1 şi de numărul de celule CD4, tratamentul cu 245 mg tenofovir disoproxil (sub formă de fumarat) a determinat, în mod constant, apariţia unui răspuns terapeutic.

Mutaţia K65R s-a produs într-un procent uşor mai mare la pacienţii din grupul tratat cu fumarat de tenofovir disoproxil, faţă de grupul tratat cu comparatorul activ (2,7%, comparativ cu 0,7%). Rezistenţa la efavirenz sau lamivudină fie a precedat, fie a coincis cu apariţia mutaţiei K65R în toate cazurile. Opt pacienţi au prezentat HIV cu mutaţia K65R în grupul tratat cu 245 mg tenofovir disoproxil (sub formă de fumarat), dintre care şapte au apărut în primele 48 săptămâni de tratament, iar
ultima s-a produs în săptămâna 96. Până în săptămâna 144 nu s-au observat alte cazuri de apariţie a mutaţiei K65R. Conform rezultatelor analizelor genotipice şi fenotipice, nu s-au evidenţiat alte modalităţi de apariţie a rezistenţei la tenofovir.

Date cu privire la VHB:
Activitatea antivirală împotriva VHB în vitro: Activitatea antivirală in vitro a tenofovir împotriva VHB a fost evaluată în linia celulară HepG2 2.2.15. Valorile CE50 pentru tenofovir s-au situat în intervalul 0,14-1,5 µmol/l, cu valori CC50 (concentraţia citotoxică 50%) > 100 µmol/l.

Rezistenţa: Nu s-au identificat mutaţii ale VHB asociate cu rezistenţa la fumarat de tenofovir disoproxil (vezi Rezultatele clinice). În testele pe bază de celule, tulpinile VHB care exprimă mutaţii rtV173L, rtL180M şi rtM204I/V asociate cu rezistenţa la lamivudinăşi telbivudină au arătat o sensibilitate la tenofovir situată într-un interval de 0,7-3,4 ori faţă de cea a tulpinii sălbatice a virusului. Tulpinile VHB care exprimă mutaţii rtL180M, rtT184G, rtS202G/I, rtM204V şi rtM250V asociate cu rezistenţa la entecavir au arătat o sensibilitate la tenofovir situată într-un interval de 0,6-6,9 ori faţă de cea a tulpinii sălbatice a virusului. Tulpinile VHB care exprimă mutaţiile asociate cu rezistenţa la adefovir rtA181V şi rtN236T au rămas sensibile la tenofovir, cu valori ale CE50 de 2,9-10 ori mai mari faţă de cele ale tulpinii sălbatice a virusului. Virusurile conţinând mutaţia rtA181T au rămas sensibile la tenofovir, cu valori ale CE50 de 1,5 ori mai mari faţă de cea a tulpinii sălbatice a virusului.

Rezultatele clinice: Demonstrarea beneficiului tratamentului cu fumarat de tenofovir disoproxil în cazul bolii hepatice compensate şi decompensate se bazează pe răspunsurile virusologice, biochimice şi serologice la adulţi cu hepatită B cronică cu Ag HBe pozitiv şi Ag HBe negativ. Pacienţii trataţi au inclus pacienţi netrataţi anterior, trataţi anterior cu lamivudină, trataţi anterior cu adefovir dipivoxil, precum şi pacienţi cu mutaţii asociate cu rezistenţa la lamivudinăşi/sau la adefovir dipivoxil la momentul iniţial. Beneficiul terapeutic a fost demonstrat, de asemenea, pe baza răspunsurilor histologice la pacienţii cu boală hepatică compensată.

Experienţa la pacienţi cu boală hepatică compensată trataţi timp de 48 săptămâni (studiileGS-US-174-0102 şi GS-US-174-0103): În tabelul 3 de mai jos sunt prezentate rezultatele obţinute timp de 48 săptămâni, din două studii dublu-orb, randomizate, de fază 3, care au comparat fumaratul de tenofovir disoproxil şi adefovir dipivoxil la pacienţi cu boală hepatică compensată. Studiul GS-US-174-0103 a fost efectuat la 266 pacienţi (randomizaţi şi trataţi) cu Ag HBe pozitiv în timp ce studiul GS-US-174-0102 a fost efectuat la 375 pacienţi (randomizaţi şi trataţi) cu Ag HBe negativ şi Ac HBe pozitiv.

În ambele studii, fumaratul de tenofovir disoproxil a fost semnificativ superior adefovir dipivoxil în ceea ce priveşte criteriul final principal de eficacitate a răspunsului complet (definit prin valori ADN VHB < 400 copii/ml şi îmbunătăţirea scorului Knodell pentru leziunile de necro-inflamaţie cu cel puţin 2 puncte, fără agravarea scorului Knodell pentru leziuni de fibroză). Tratamentul cu 245 mg tenofovir disoproxil (sub formă de fumarat) a fost de asemenea asociat cu un procent semnificativ mai
mare de pacienţi cu valori ADN VHB < 400 copii/ml, în comparaţie cu tratamentul cu 10 mg adefovir dipivoxil. Ambele tratamente au condus la rezultate similare în privinţa răspunsului histologic (definit prin îmbunătăţirea scorului Knodell pentru leziunile de necro-inflamaţie cu cel puţin 2 puncte fărăagravarea scorului Knodell pentru leziunile de fibroză) în săptămâna 48 (vezi Tabelul 3 de mai jos).

În studiul GS-US-174-0103, un procent semnificativ mai mare de pacienţi din grupul cu fumarat de tenofovir disoproxil faţă de grupul cu adefovir dipivoxil, au avut valori normalizate ale ALAT şi au prezentat dispariţia Ag HBs în săptămâna 48 (vezi Tabelul 3 de mai jos).

Tabelul 3: Parametri de eficacitate la pacienţii cu boală hepatică compensată, cu Ag HBe pozitiv şi Ag HBe negativ în săptămâna 48

 

 

Studiul 174-0102 (Ag HBe negativ)

Studiul 174-0103 (Ag HBe pozitiv)

Parametru

245 mg tenofovir disoproxil (sub formă de fumarat) n = 250

10 mg adefovir dipivoxil n = 125

245 mg tenofovir disoproxil (sub formă de fumarat) n = 176

10 mg adefovir dipivoxil n = 90

Răspuns complet (%)a

71*

49

67*

12

Histologie Răspuns histologic (%)b

72

69

74

68

Scăderea mediană a ADN VHB faţă de valoarea iniţialăc (log10 copii/ml)

-4,7*

-4,0

-6,4*

-3,7

ADN VHB (%) < 400 copii/ml (< 69 UI/ml)

93*

63

76*

13

ALAT (%) Normalizarea ALATd

76

77

68*

54

Serologie (%) Dispariţia/seroconversia Ag HBe Dispariţia/seroconversia Ag HBs

N/A 0/0

N/A 0/0

22/21 3*/1

18/18 0/0

 

* valoarea p faţă de adefovir dipivoxil < 0,05, a Răspunsul complet definit ca valori ale ADN VHB < 400 copii/ml şi îmbunătăţirea scorului Knodell pentru leziunile de necro-inflamaţie cu cel puţin 2 puncte fără agravarea scorului Knodell pentru leziunile de fibroză, b îmbunătăţirea scorului Knodell pentru leziunile de necro-inflamaţie cu cel puţin 2 puncte fără agravarea scorului Knodell pentru leziunile de fibroză, c Modificarea mediană faţă de valoarea iniţială a ADN VHB reflectă diferenţa dintre valoarea iniţială a ADN VHB şi limita de detecţie (LDD) a testului, d Populaţia utilizată pentru analiza normalizării valorilor ALAT a inclus numai pacienţi cu valori ALAT peste LSN la momentul iniţial. N/A = not applicable (nu este cazul).

Fumaratul de tenofovir disoproxil a fost asociat cu un procent semnificativ mai mare de pacienţi cu valori ADN VHB nedetectabile (< 169 copii/ml [< 29 UI/ml]; limita de cuantificare a testului VHB Roche Cobas Taqman) când a fost comparat cu adefovir dipivoxil (studiul GS-US-174-0102; 91%, 56% şi respectiv studiul GS-US-174-0103; 69%, 9%).

Când studiile GS-US-174-0102 şi GS-US-174-0103 au fost combinate, răspunsul la tratamentul cu fumarat de tenofovir disoproxil a fost comparabil la pacienţii trataţi (n = 51) şi netrataţi (n = 375) anterior cu nucleozide şi la pacienţi cu valori normale (n = 21) şi anormale (n = 405) ale ALAT la momentul iniţial. Patruzeci şi nouă din cei 51 pacienţi trataţi anterior cu nucleozide fuseseră trataţi anterior cu lamivudină. Şaptezeci şi trei la sută dintre pacienţii trataţi anterior cu nucleozide şi 69% dintre pacienţii netrataţi anterior cu nucleozide au obţinut un răspuns complet la tratament; 90% dintre pacienţii trataţi anterior cu nucleozide şi 88% dintre pacienţii netrataţi anterior cu nucleozide au obţinut scăderea ADN VHB < 400 copii/ml. Toţi pacienţii cu valori normale ale ALAT la momentul iniţial şi 88% dintre pacienţii cu valori anormale ale ALAT la momentul iniţial au obţinut scăderea ADN VHB < 400 copii/ml.

Experienţa acumulată după administrarea peste 48 săptămâni a tratamentului în studiile GS-US-174-0102 şi GS-US-174-0103: În studiile GS-US-174-0102 şi GS-US-174-0103, după o administrare de tip dublu-orb a tratamentului timp de 48 săptămâni (245 mg tenofovir disoproxil (sub formă de fumarat) sau 10 mg adefovir dipivoxil), pacienţii au trecut, fără întrerupere, la tratamentul cu fumarat de tenofovir disoproxil, administrat deschis). Dintre pacienţii randomizaţi în grupul tratat cu fumarat de tenofovir disoproxil sau, respectiv, cu adefovir dipivoxil, procentul care a încheiat cele 96 săptămâni de tratament a fost de 90%, respectiv, 88%, în studiul GS-US-174-0102, şi de 82%, respectiv 92%, în studiul GS-US-174-0103. În studiul GS-US-174-0102, 328 din 375 pacienţi (87%) au continuat tratamentul până în săptămâna 144, iar în studiul GS-US-174-0103, 214 din 266 pacienţi (80%) au continuat tratamentul până în săptămâna 144. Tratamentul continuu cu fumarat de tenofovir disoproxil a menţinut supresia viralăşi răspunsurile biochimice şi serologice atât până în săptămâna 96, cât şi până în săptămâna 144 (vezi Tabelul 4 de mai jos).

Tabelul 4: Parametri de eficacitate la pacienţii cu boală hepatică compensată, cu Ag HBe pozitiv şi Ag HBe negativ în săptămâna 96 şi în săptămâna 144 de tratament administrat deschis.

 

 

Studiul 174-0102 (Ag HBe negativ)

Studiul 174-0103 (Ag HBe pozitiv)

Parametrua

245 mg tenofovir disoproxil (sub formă de fumarat) n = 250

Trecere de la 10 mg adefovir dipivoxil la 245 mg tenofovir disoproxil (sub formă de fumarat) n = 125

245 mg tenofovir disoproxil (sub formă de fumarat) n = 176

Trecere de la 10 mg adefovir dipivoxil la 245 mg tenofovir disoproxil (sub formă de fumarat) n = 90

 

96 săptămânib

144 săptămânie

96 săptămânic

144 săptămânif

96 săptămânib

144 săptămânie

96 săptămânic

144 săptămânif

ADN VHB (%) < 400 copii/ml (< 69 UI/ml)

90

87

89

88

76

72

74

71

ALAT (%) Normalizarea ALATd

72

73

68

70

60

55

65

61

Serologie (%) Dispariţia/seroconversia Ag HBe Dispariţia/seroconversia Ag HBs

N/A 0/0

N/A 0/0

N/A 0/0

N/A 0/0

26/23 5/4

29/23 8/6g

24/20 6/5

33/26 8/7g

 

a Pe baza algoritmului de evaluare pe termen lung (analiza ETL) – Pacienţii care au întrerupt studiul înainte de săptămâna 144, datorită unui criteriu definit în protocol, precum şi pacienţii care au încheiat cele 144 săptămâni de tratament, sunt incluşi la numitor, b tratament cu fumarat de tenofovir disoproxil, administrat dublu-orb în primele 48 săptămâni, urmat de administrare de tip deschis în următoarele 48 săptămâni, c tratament cu adefovir dipivoxil, administrat dublu-orb în primele 48 săptămâni, urmat de tratament cu fumarat de tenofovir disoproxil, administrat deschis, în următoarele 48 săptămâni, d Populaţia utilizată pentru analiza normalizării valorilor ALAT a inclus numai pacienţi cu valori ALAT peste LSN la momentul iniţial, e tratament cu fumarat de tenofovir disoproxil, administrat dublu orb în primele 48 săptămâni, urmat de administrare de tip deschis, în următoarele 96 săptămâni, f tratament cu adefovir dipivoxil, administrat dublu orb în primele 48 săptămâni, urmat de tratament cu fumarat de tenofovir disoproxil, administrat deschis, în următoarele 96 săptămâni, g Cifrele prezentate reprezintă procente cumulative pe baza unei analize Kaplan Meier (KM-ITT), N/A = not applicable (nu este cazul).

Experienţa la pacienţii cu infecţie concomitentă cu HIV trataţi anterior cu lamivudină: Într-un studiu dublu-orb, randomizat, controlat, cu durata de 48 săptămâni, la care s-au administrat 245 mg tenofovir disoproxil (sub formă de fumarat) la pacienţi cu infecţie concomitentă cu HIV-1 şi hepatită B cronică trataţi anterior cu lamivudină (studiul ACTG 5127), concentraţiile serice medii de ADN VHB la momentul iniţial la pacienţii randomizaţi în grupul tratat cu tenofovir au fost 9,45 log10 copii/ml (n = 27). Tratamentul cu 245 mg tenofovir disoproxil (sub formă de fumarat) a fost asociat cu o modificare medie a concentraţiilor serice de ADN VHB de -5,74 log10 copii/ml (n = 18) faţă de momentul iniţial, la pacienţii pentru care au existat date disponibile pe parcursul a 48 săptămâni. În plus, 61% dintre pacienţi au avut valori normale ale ALAT în săptămâna 48.

Experienţa la pacienţii cu replicare virală persistentă: Eficacitatea şi siguranţa a 245 mg tenofovir disoproxil (sub formă de fumarat) sau 245 mg tenofovir disoproxil (sub formă de fumarat) împreună cu 200 mg emtricitabină au fost evaluate într-un studiu randomizat, dublu-orb (studiul GS-US-174-0106) la pacienţi Ag HBe pozitiv şi Ag HBe negativ care au prezentat viremie persistentă (valori ale ADN VHB ≥ 1000 copii/ml) în timpul tratamentului cu 10 mg adefovir dipivoxil, timp de peste 24 săptămâni. La momentul iniţial, 57% dintre pacienţii randomizaţi în grupul tratat cu fumarat de tenofovir disoproxil, comparativ cu 60% dintre pacienţii randomizaţi în grupul tratat cu emtricitabinăşi fumarat de tenofovir disoproxil, fuseseră trataţi anterior cu lamivudină. În total, în săptămâna 24, tratamentul cu fumarat de tenofovir disoproxil a determinat la 66% (35/53) dintre pacienţi valori ADN VHB < 400 copii/ml (< 69 UI/ml), comparativ cu 69% (36/52) dintre pacienţii trataţi cu emtricitabinăşi fumarat de tenofovir disoproxil (p = 0,672). În plus, 55% (29/53) dintre pacienţii trataţi cu fumarat de tenofovir disoproxil au prezentat valori ADN VHB nedetectabile (< 169 copii/ml [< 29 UI/ml]; limita de cuantificare a testului VHB Roche Cobas TaqMan), comparativ cu 60% (31/52) dintre pacienţii trataţi cu emtricitabinăşi fumarat de tenofovir disoproxil (p = 0,504). Comparaţiile între grupele de tratament după săptămâna 24 sunt dificil de interpretat deoarece investigatorii au avut posibilitatea de a intensifica tratamentul cu emtricitabinăşi tenofovir disoproxil, administrate deschis. Sunt în desfăşurare studii pe termen lung pentru evaluarea raportului beneficiu/risc al dublei terapii cu emtricitabinăşi fumarat de tenofovir disoproxil, la pacienţii infectaţi doar cu VHB.

Experienţa la pacienţi cu boală hepatică decompensată trataţi timp de 48 de săptămâni: Studiul GS-US-174-0108 este un studiu randomizat, dublu-orb, controlat cu comparator activ, de evaluare a siguranţei şi eficacităţii fumaratului de tenofovir disoproxil (n = 45), ale emtricitabinei în asociere cu fumarat de tenofovir disoproxil (n = 45) şi ale entecavirului (n = 22) la pacienţi cu boală hepatică decompensată. În grupul de tratament cu fumarat de tenofovir disoproxil, pacienţii au avut un scor CPT mediu de 7,2, valori medii ale ADN VHB de 5,8 log10 copii/ml şi valori serice medii ale ALAT de 61 U/l la momentul iniţial. Un procent de 42% (19/45) dintre pacienţi au fost trataţi anterior cu lamivudină timp de cel puţin 6 luni, 20% (9/45) dintre pacienţi au fost trataţi anterior cu adefovir dipivoxil, iar 9 din 45 de pacienţi (20%) au prezentat mutaţii asociate cu rezistenţa la lamivudină şi/sau la adefovir dipivoxil la momentul iniţial. Criteriile de evaluare finale asociate privind siguranţa au fost întreruperea tratamentului ca urmare a apariţiei unui eveniment advers şi creşterea confirmată a valorilor serice ale creatininei ≥ 0,5 mg/dl sau o concentraţie plasmatică confirmată de fosfat de < 2 mg/dl.

La pacienţii cu scoruri CPT ≤ 9, 74% (29/39) din grupul de tratament cu fumarat de tenofovir disoproxil şi 94% (33/35) din grupul de tratament cu emtricitabină în asociere cu fumarat de tenofovir disoproxil s-au obţinut valori ale ADN VHB de < 400 copii/ml după 48 săptămâni de tratament.

În total, datele obţinute din acest studiu sunt prea limitate pentru a trage concluzii definitive cu privire la comparaţia între tratamentul cu emtricitabină în asociere cu fumarat de tenofovir disoproxil faţă de tratamentul cu fumarat de tenofovir disoproxil (vezi Tabelul 5 de mai jos).

Tabelul 5: Parametri de siguranţă şi eficacitate la pacienţi cu boală hepatică decompensată în săptămâna 48

 

 

 

Studiul 174-0108

 

Parametru

Tenofovir disoproxil 245 mg (sub formă de fumarat) (n = 45)

Emtricitabină 200 mg/ tenofovir disoproxil 245 mg (sub formă de fumarat) (n = 45)

Entecavir (0,5 mg sau 1 mg) n = 22

Intoleranţă n (%)a

3 (7%)

2 (4%)

2 (9%)

Creşterea confirmată a valorilor serice ale creatininei ≥ 0,5 mg/dl de la momentul iniţial sau concentraţii plasmatice confirmate de fosfat de < 2 mg/dl n (%)b

4 (9%)

3 (7%)

1 (5%)

Valori ADN VHB n (%) < 400 copii/ml n (%)

31/44 (70%)

36/41 (88%)

16/22 (73%)

Valori ALAT n (%) Valori normale ale ALAT

25/44 (57%)

31/41 (76%)

12/22 (55%)

Scădere ≥ 2 puncte a CPT de la momentul iniţial n (%)

7/27 (26%)

12/25 (48%)

5/12 (42%)

Modificare medie faţă de momentul iniţial a scorului CPT

-0,8

-0,9

-1,3

Modificare medie faţă de momentul iniţial a scorului MELD [Modelul pentru boală hepatică în stadiu final]

-1,8

-2,3

-2,6

 

a valoarea p la compararea grupurilor cu tratament combinat care conţine tenofovir cu grupul tratat cu entecavir = 0,622, b valoarea p la compararea grupurilor cu tratament combinat care conţine tenofovir cu grupul tratat cu entecavir = 1,000.

Rezistenţa clinică: Patru sute douăzeci şi şase pacienţi cu Ag HBe negativ (GS-US-174-0102, n = 250) şi cu Ag HBe pozitiv (GS-US-174-0103, n = 176) au fost evaluaţi cu privire la modificările genotipice ale polimerazei VHB comparativ cu momentul iniţial. Evaluările genotipice efectuate la toţi pacienţii randomizaţi de la început în grupul tratat cu fumarat de tenofovir disoproxil (adică excluzând pacienţii trataţi cu adefovir dipivoxil, administrat dublu-orb, care apoi au trecut la tratamentul cu fumarat de tenofovir disoproxil, administrat deschis) cu valori ale ADN VHB > 400 copii/ml la săptămâna 48 (n = 39), săptâmâna 96 (n=24) şi săptămana 144 (n = 6) de monoterapie cu fumarat de tenofovir disoproxil, au arătat că nu au apărut mutaţii asociate cu rezistenţa la fumaratul de tenofovir disoproxil.

În studiul GS-US-174-0108, la 45 de pacienţi (incluzând 9 pacienţi cu mutaţii asociate cu rezistenţa la lamivudinăşi/sau la adefovir dipivoxil la momentul iniţial) s-a administrat fumarat de tenofovir disoproxil timp de până la 48 de săptămâni. Au fost disponibile date privind genotiparea pentru izolatele VHB perechi de la momentul iniţial şi sub tratament pentru 6/8 pacienţi cu valori ADN VHB > 400 copii/ml. Pentru aceste izolate nu s-au identificat substituţii de aminoacizi asociate cu rezistenţa la fumaratul de tenofovir disoproxil.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Fumaratul de tenofovir disoproxil este un promedicament esteric solubil în apă, care este rapid convertit in vivo în tenofovir şi formaldehidă.

Tenofovir este convertit intracelular în tenofovir monofosfat şi în componenta activă, tenofovir difosfat.

Absorbţia

După administrarea orală de fumarat de tenofovir disoproxil la pacienţii infectaţi cu HIV, acesta este absorbit rapid şi convertit în tenofovir. La pacienţii infectaţi cu HIV, administrarea de doze multiple de fumarat de tenofovir disproxil cu alimente a determinat obţinerea unor valori medii (VC%) ale Cmax, ASC0-∞şi Cmin de 326 (36,6%) ng/ml, 3324 (41,2%) ng•h/ml şi 64,4 (39,4%) ng/ml, respectiv. Concentraţiile plasmatice maxime de tenofovir au fost observate în probele recoltate în interval de o oră de la administrarea dozei, în condiţii de repaus alimentar, şi în interval de două ore de la administrarea dozei cu alimente. Biodisponibilitatea orală a tenofovirului din fumaratul de tenofovir disoproxil, în cazul administrării în condiţii de repaus alimentar, a fost de aproximativ 25%. Administrarea de fumarat de tenofovir disoproxil cu alimente cu conţinut crescut de grăsimi a crescut biodisponibilitatea orală, cu o creştere a valorii ASC pentru tenofovir cu aproximativ 40% şi a valorii Cmax cu aproximativ 14%. După prima doză de fumarat de tenofovir disoproxil administrată pacienţilor care nu au urmat restricţii alimentare, valoarea mediană a Cmax a fost cuprinsă între 213 şi 375 ng/ml. Cu toate acestea, administrarea fumaratului de tenofovir disoproxil cu o masă uşoară nu a avut un efect semnificativ asupra farmacocineticii tenofovirului.

Distribuţia

După administrarea intravenoasă, volumul de distribuţie al tenofovirului la starea de echilibru a fost estimat la aproximativ 800 ml/kg. După administrarea orală de fumarat de tenofovir disoproxil, tenofovir este distribuit în majoritatea ţesuturilor, cele mai mari concentraţii fiind atinse în rinichi, ficat, precum şi în conţinutul intestinal (conform studiilor preclinice). In vitro, legarea tenofovirului de proteinele plasmatice sau serice a fost < 0,7 şi, respectiv, 7,2%, pentru concentraţii de tenofovir cuprinse între 0,01 şi 25 µg/ml.

Biotransformarea Studiile in vitro au stabilit că fumaratul de tenofovir disoproxil şi tenofovir nu sunt substraturi pentru enzimele citocromului P450. În plus, in vitro, tenofovir nu a inhibat metabolizarea altor medicamente, metabolizare mediată de izoformele majore ale citocromului P450 uman implicate în procesele de biotransformare (CYP3A4, CYP2D6, CYP2C9, CYP2E1 sau CYP1A1/2), la concentraţii de tenofovir semnificativ mai mari (de aproximativ 300 ori) decât cele observate in vivo. Fumaratul de tenofovir disoproxil în concentraţie de 100 µmol/l nu a avut nici un efect asupra izoformelor citocromului P450, exceptând CYP1A1/2, pentru care s-a observat o reducere uşoară (6%), dar semnificativă statistic, a metabolizării substratului enzimei CYP1A1/2. Pe baza acestor date, este puţin probabilă apariţia unor interacţiuni semnificative din punct de vedere clinic între fumaratul de tenofovir disoproxil şi medicamente metabolizate de citocromul P450.

Eliminarea

Tenofovir este excretat în principal pe cale renală, atât prin filtrare glomerulară, cât şi prin secreţie tubulară activă; după administrarea intravenoasă, aproximativ 70-80% din doză este excretată nemodificată în urină. Clearance-ul total a fost estimat la aproximativ 230 ml/h şi kg (aproximativ 300 ml/min). Clearance-ul renal a fost estimat la aproximativ 160 ml//h şi kg (aproximativ 210 ml/min), ceea ce depăşeşte rata de filtrare glomerulară. Aceasta indică faptul că secreţia tubulară activă este o cale importantă de eliminare a tenofovirului. După administrarea orală, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al tenofovirului este de aproximativ 12 până la 18 ore.

Studiile au stabilit că secreţia tubulară activă a tenofovir are loc printr-un influx la nivelul celulelor tubulare proximale, prin intermediul transportorului uman de anioni organici (TUAO) 1 şi 3 şi printr-un eflux în urină prin intermediul proteinei 4 rezistente la multe medicamente (MRP 4, multidrug resistant protein 4).

Lineraritate/non-linearitate

Farmacocinetica tenofovirului nu a depins de doza de fumarat de tenofovir disproxil administrată, pentru doze cuprinse între 75 şi 600 mg, şi nu a fost influenţată de repetarea dozei, indiferent de regimul de dozaj.

Vârstăşi sex

Datele limitate privind farmacocinetica tenofovirului la pacienţii de sex feminin nu indică efecte majore dependente de sexul pacienţilor.

Nu s-au efectuat studii de farmacocinetică la copii şi adolescenţi (cu vârsta sub 18 ani) sau la persoane vârstnice (cu vârsta peste 65 ani).

Nu a fost studiată farmacocinetica la diferite grupuri etnice.

Insuficienţa renală

Parametrii farmacocinetici ai tenofovirului au fost determinaţi după administrarea unei doze unice de 245 mg tenofovir disoproxil la 40 pacienţi neinfectaţi cu HIV şi cu VHB, cu grade variabile de insuficienţă renală, definite în funcţie de clearance-ul creatininei la momentul iniţial (ClCr) (funcţie renală normală la o valoare a ClCr > 80 ml/min; insuficienţă renală uşoară pentru ClCr = 50-79 ml/min; insuficienţă renală moderată pentru ClCr = 30-49 ml/min şi insuficienţă renală severă pentru ClCr = 10-29 ml/min). Comparativ cu pacienţii cu funcţie renală normală, valoarea medie a expunerii la tenofovir (VC%) a crescut de la 2185 (12%) ng•h/ml, la subiecţii cu ClCr > 80 ml/min, la 3064 (30%) ng•h/ml, 6009 (42%) ng•h/ml şi, respectiv, 15985 (45%) ng•h/ml, la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară, moderatăşi, respectiv, severă. Este de aşteptat ca recomandările de dozaj făcute pentru pacienţii cu insuficienţă renală, respectiv administrarea dozelor la intervale mai mari de timp, să determine concentraţii plasmatice maxime mai mari şi valori mai scăzute ale Cmin la pacienţii cu insuficienţă renală, comparativ cu pacienţii cu funcţie renală normală. Nu se cunosc consecinţele clinice ale acestui fapt.

La pacienţii cu insuficienţă renală în stadiu final (IRSF) (ClCr < 10 ml/min), care necesită hemodializă, concentraţiile de tenofovir între şedinţele de dializă au crescut semnificativ în decurs de 48 ore, atingând o valoare medie a Cmax de 1032 ng/ml şi o valoare medie a ASC0-48h de 42857 ng•h/ml.

Se recomandă modificarea intervalului dintre dozele de 245 mg tenofovir disproxil (sub formă de fumarat), la pacienţii cu un clearance al creatininei < 50 ml/min sau la pacienţii care au deja IRSF şi necesită dializă (vezi pct. 4.2).

Farmacocinetica tenofovirului la pacienţii nedializaţi, cu un clearance al creatininei < 10 ml/min, şi la pacienţii cu IRSF trataţi prin dializă peritoneală sau alte forme de dializă nu a fost studiată.

Insuficienţa hepatică

O doză unică de 245 mg tenofovir disoproxil a fost administrată la pacienţii neinfectaţi cu HIV şi cu VHB, cu grade variabile de insuficienţă hepatică, definite conform clasificării Child-Pugh-Turcotte (CPT). Farmacocinetica tenofovirului nu a fost modificată semnificativ la pacienţii cu insuficienţă hepatică, ceea ce sugerează că, la aceşti pacienţi, nu este necesară ajustarea dozelor. Valorile medii (VC%) ale Cmax şi ASC0-∞ pentru tenofovir au fost de 223 (34,8%) ng/ml şi 2050 (50,8%) ng•h/ml, respectiv, la pacienţii cu funcţie hepatică normală, comparativ cu 289 (46,0%) ng/ml şi 2310 (43,5%) ng•h/ml, la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată, şi 305 (24,8%) ng/ml şi 2740 (44,0%) ng•h/ml, la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă.

Farmacocinetica intracelulară

În celulele sanguine mononucleare periferice (CSMP) umane neproliferante, timpul de înjumătăţire a tenofovirului difosfat a fost de aproximativ 50 ore, în timp ce timpul de înjumătăţire în CSMP stimulate cu fitohemaglutinină a fost de aproximativ 10 ore.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Studiile preclinice efectuate la şobolani, câini şi maimuţe au evidenţiat efecte asupra organelor ţintă, reprezentate de tractul gastro-intestinal, rinichi, ţesut osos, precum şi o scădere a concentraţiei plasmatice de fosfat. Toxicitatea la nivel osos s-a manifestat sub formă de osteomalacie (la maimuţe) şi scădere a densităţii minerale osoase (la şobolani şi câini). Datele obţinute din studiile efectuate la şobolani şi maimuţe au indicat existenţa unei reduceri a absorbţiei intestinale a fosfatului, determinată de medicament, cu o potenţială reducere secundară a densităţii minerale osoase. Cu toate acestea, nu se pot trage concluzii privind mecanismul/ele care determină apariţia acestor tipuri de toxicitate.

S-au efectuat studii privind funcţia de reproducere la şobolani şi iepuri. Nu s-au constatat efecte asupra parametrilor care evaluează împerecherea sau fertilitatea şi nici asupra vreunui parametru ce evaluează gestaţia sau dezvoltarea fetală. Nu s-au observat modificări importante la nivelul ţesuturilor moi sau la nivel scheletic la făt. Fumaratul de tenofovir disproxil a determinat diminuarea indicelui de viabilitate şi greutăţii puilor, în studiile de toxicitate peri şi postnatală.

În studiile de genotoxicitate, fumaratul de tenofovir disoproxil a determinat rezultate negative la testul micronucleilor, efectuat in vivo la şoarece, pe celule din măduva osoasă, dar a indus apariţia de mutaţii la testul in vitro pe celulele L5178Y de limfom de şoarece, în prezenţa sau absenţa sursei de activare metabolică S9. Fumaratul de tenofovir disoproxil a detrminat rezultate pozitive la testul Ames (tulpina TA 1535), în două dintre cele trei studii efectuate, atât în prezenţa mixturii S9 (o creştere de 6,2 până la 6,8 ori), cât şi în absenţa acesteia. De asemenea, fumaratul de tenofovir disoproxil a fost uşor pozitiv la testul de sinteză neprogramată a ADN-ului, efectuat in vivo/in vitro pe hepatocite primare de şobolan.

Fumaratul de tenofovir disoproxil nu a demonstrat potenţial carcinogen într-un studiu de carcinogenitate pe termen lung, efectuat la şobolani, în care acesta a fost administrat oral. Un studiu de carcinogenitate pe termen lung, efectuat la şoareci, cu administrarea orală a medicamentului, a evidenţiat o incidenţă scăzută a tumorilor duodenale, considerate a fi posibil asociate cu concentraţiile locale ridicate de fumarat de tenofovir disoproxil în tractul gastro-intestinal, la administrarea unei doze de 600 mg/kg/zi. Cu toate că mecanismul de formare a tumorilor nu este stabilit, este puţin probabil ca aceste constatări să fie relevante la om.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Nucleu:

Celuloză microcristalină (E460)
Amidon pregelatinizat (fără gluten)
Croscarmeloză sodică
Lactoză monohidrat
Stearat de magneziu (E572)

Film:

Lactoză monohidrat
Hipromeloză (E464)
Dioxid de titan (E171)
Glicerol triacetat (E1518)
Indigo carmin - lac de aluminiu (E132)

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

4 ani

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Viread este disponibil în flacoane din polietilenă de înaltă densitate (PEÎD), prevăzute cu sistem de închidere securizat pentru copii, care conţin 30 comprimate filmate şi un gel desicant de siliciu.

Sunt disponibile următoarele mărimi de ambalaj: cutii cu 1 flacon cu 30 comprimate filmate şi cutii cu 3 flacoane, fiecare flacon cu 30 comprimate filmate. Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Gilead Sciences International Limited Cambridge CB21 6GT Marea Britanie

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/01/200/001 EU/1/01/200/002

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: 5 Februarie 2002 Data ultimei reînnoirii a autorizaţiei: 7 Februarie 2007

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului (EMA) http://www.ema.europa.eu/.

ANEXA II

A. DEŢINĂTORUL(II) AUTORIZAŢIEI DE FABRICAŢIE RESPONSABIL(I) PENTRU ELIBERAREA SERIEI

B. CONDIŢIILE EMITERII AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

A. DEŢINĂTORUL(II) AUTORIZAŢIEI DE FABRICAŢIE RESPONSABIL(I) PENTRU ELIBERAREA SERIEI

Numele şi adresele producătorilor responsabili pentru eliberarea seriei

Nycomed Oranienburg GmbH Lehnitzstrasse 70-98 D-16515 Oranienburg Germania

Gilead Sciences Limited Unit 13, Stillorgan Industrial Park Blackrock Co. Dublin Irlanda

Gilead Sciences Limited IDA Business & Technology Park Carrigtohill Co. Cork Irlanda

Prospectul tipărit al medicamentului trebuie să menţioneze numele şi adresa producătorului responsabil pentru eliberarea seriei respective.

B. CONDIŢIILE EMITERII AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

• CONDIŢII SAU RESTRICŢII PRIVIND FURNIZAREA ŞI UTILIZAREA IMPUSE DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Medicament cu eliberare pe bază de prescripţie medicală restrictivă (vezi Anexa I: Rezumatul Caracteristicilor Produsului, pct. 4.2).

CONDIŢII SAU RESTRICŢII CU PRIVIRE LA SIGURANŢA ŞI EFICACITATEA UTILIZĂRII MEDICAMENTULUI

ALTE CONDIŢII

Nu este cazul.

Sistemul de farmacovigilenţă

DAPP trebuie să se asigure că sistemul de farmacovigilenţă, aşa cum este descris în versiunea 6.0 (13/05/2010) şi inclusă în variaţia tip IA EMEA-H-C-419-IA-099 şi ulterior actualizată, existăşi funcţionează înainte ca medicamentul să fie pus pe piaţă şi atât timp cât medicamentul rămâne în uz.

Planul de management al riscului

DAPP se angajează să efectueze studiile şi activităţile de farmacovigilenţă suplimentare detaliate în Planul de farmacovigilenţă, conform celor stabilite în versiunea 8.1 a Planului de management al riscului (PMR) prezentată în modulul 1.8.2 al autorizaţiei de punere pe piaţăşi orice actualizări ulterioare ale PMR aprobate de CHMP.

Conform recomandărilor CHMP cu privire la Sistemele de management al riscului pentru medicamentele de uz uman, un PMR actualizat trebuie depus în acelaşi timp cu următorul Raport periodic actualizat referitor la siguranţă (RPAS).

În plus, un PMR actualizat trebuie depus

Când sunt disponibile informaţii noi care ar putea avea impact asupra Specificaţiei actuale privind siguranţa, Planului de farmacovigilenţă sau activităţilor de reducere la minimum a riscului

În interval de 60 zile de la atingerea unui obiectiv important (de farmacovigilenţă sau de reducere la minimum a riscului)

La cererea Agenţiei Europene a Medicamentului

RPAS-uri

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă va furniza anual rapoarte periodice actualizate privind siguranţa (RPAS).

ANEXA III
ETICHETAREA ŞI PROSPECTUL

A. ETICHETAREA

INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR ŞI AMBALAJUL PRIMAR

TEXT DE PE ETICHETA CUTIEI ŞI A FLACONULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Viread 245 mg comprimate filmate Tenofovir disoproxil

2. DECLARAREA SUBSTANŢEI(LOR) ACTIVE

Fiecare comprimat filmat conţine tenofovir disoproxil 245 mg, echivalent cu fumarat de tenofovir disoproxil 300 mg.

3. LISTA EXCIPIENŢILOR

Conţine lactoză monohidrat, a se citi prospectul pentru informaţii suplimentare.

4. FORMA FARMACEUTICĂŞI CONŢINUTUL

30 comprimate filmate.

3 x 30 comprimate filmate.

5. MODUL ŞI CALEA(CĂILE) DE ADMINISTRARE

Administrare orală.
A se citi prospectul înainte de utilizare.

6. ATENŢIONARE SPECIALĂ PRIVIND FAPTUL CĂ MEDICAMENTUL NU TREBUIE PĂSTRAT LA ÎNDEMÂNA ŞI VEDEREA COPIILOR

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

ALTĂ(E) ATENŢIONARE(ĂRI) SPECIALĂ(E), DACĂ ESTE(SUNT) NECESARĂ(E)

DATA DE EXPIRARE

EXP

9. CONDIŢII SPECIALE DE PĂSTRARE

PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL

NUMELE ŞI ADRESA DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Gilead Sciences Intl Ltd Cambridge CB21 6GT Marea Britanie

12. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/01/200/001 30 comprimate filmate. EU/1/01/200/002 3 x 30 comprimate filmate.

13. SERIA DE FABRICAŢIE

Lot

14. CLASIFICARE GENERALĂ PRIVIND MODUL DE ELIBERARE

Medicament eliberat pe bază de prescripţie medicală.

INSTRUCŢIUNI DE UTILIZARE

INFORMAŢII ÎN BRAILLE

Viread [numai pe ambalajul secundar]

B. PROSPECTUL

PROSPECT: INFORMAŢII PENTRU UTILIZATOR

Viread 245 mg comprimate filmate

Tenofovir disoproxil

Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să luaţi acest medicament. Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi. Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acest medicament a fost prescris pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor persoane. Le poate face rău, chiar dacă au aceleaşi simptome cu ale dumneavoastră. Dacă una dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi o reacţie adversă nemenţionată în acest prospect, rugăm să-i spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.

În acest prospect găsiţi:

1.      Ce este Viread şi pentru ce se utilizează

2.      Înainte să luaţi Viread

3.      Cumsă luaţi Viread

4.      Reacţii adverse posibile

5.      Cum se păstrează Viread

6.      Informaţii suplimentare

1. CE ESTE VIREAD ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ

Viread este utilizat în tratamentul infecţiei cu Virusul Imunodeficienţei Umane (HIV) la adulţi în vârstă de peste 18 ani.

Viread este de asemenea utilizat în tratamentul hepatitei B cronice, o infecţie cu virusul hepatitei B (VHB) la adulţi.

Nu trebuie să aveţi o infecţie cu HIV pentru a fi tratat pentru VHB cu Viread.

Viread conţine substanţa activă tenofovir disoproxil. Această substanţă activă este un medicament antiretroviral sau antiviral utilizat în tratamentul infecţiei cu HIV sau cu VHB sau cu ambele virusuri. Tenofovir este un inhibitor nucleotidic de reverstranscriptază, cunoscut în general ca INRT şi acţionează prin împiedicarea activităţii normale a unor enzime (în HIV, reverstranscriptaza; în hepatita B, ADN polimeraza) care sunt esenţiale pentru ca virusurile să se poată înmulţi. În infecţia cu HIV, Viread trebuie utilizat întotdeauna în asociere cu alte medicamente pentru tratamentul infecţiei cu HIV.

Acest medicament nu vindecă infecţia cu HIV. În timp ce luaţi Viread puteţi dezvolta în continuare infecţii sau alte boli asociate infecţiei cu HIV.

Puteţi de asemenea să transmiteţi HIV sau VHB altor persoane, de aceea este important să luaţi măsurile necesare pentru a evita infectarea altor persoane.

2. ÎNAINTE SĂ LUAŢI VIREAD

Nu luaţi Viread

1.      Dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la tenofovir, fumarat de tenofovir disoproxil, sau la oricare dintre celelalte componente ale Viread menţionate la sfârşitul acestui prospect.

2.      Dacă aflaţi în această situaţie, discutaţi imediat cu medicul dumneavoastrăşi nu luaţi Viread.

Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Viread

Informaţi-vă medicul dacă aţi suferit de boli de rinichi sau dacă analizele au indicat că aveţi probleme cu rinichii. Viread poate afecta rinichii. Înainte de a începe tratamentul, medicul vă poate solicita analize de sânge pentru a controla funcţia rinichilor şi vă poate recomanda să luaţi comprimatele mai rar. Medicul dumneavoastră poate solicita, de asemenea, analize de sânge pe durata tratamentului pentru a monitoriza rinichii.

Viread nu se ia de obicei cu alte medicamente care vă pot afecta rinichii (vezi Folosirea altor medicamente). Dacă acest lucru nu se poate evita, medicul va monitoriza funcţia rinichilor dumneavoastră o dată pe săptămână.

Discutaţi cu medicul dacă aveţi peste 65 de ani. Viread nu a fost studiat la pacienţii cu vârsta de peste 65 de ani. Dacă aveţi peste 65 de ani şi vi se prescrie Viread, medicul vă va monitoriza cu atenţie.

Viread nu este indicat la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani.

Discutaţi cu medicul dacă aţi suferit de o boală de ficat în antecedente, inclusiv hepatită.

Pacienţii cu boli de ficat, inclusiv hepatită B sau C cronică, aflaţi în tratament cu medicamente antiretrovirale, prezintă un risc mai mare de complicaţii hepatice severe şi potenţial letale. Dacă aveţi o infecţie cu hepatita B, medicul dumneavoastră va prescrie cu foarte multă atenţie cel mai bun tratament. Dacă aveţi boli de ficat sau o infecţie cu hepatita B cronică în antecedente, medicul poate efectua analize de sânge pentru monitorizarea atentă a funcţiei ficatului dumneavoastră.

După ce aţi început să luaţi Viread, urmăriţi semnele posibile de acidoză lactică (exces de acid lactic în sânge). Semnele posibile de acidoză lactică sunt:

1.      respiraţie rapidăşi profundă

2.      stare de somnolenţă

3.      greaţă, vărsături şi dureri de stomac

Această reacţie adversă rară, dar gravă, poate provoca mărirea ficatului şi poate fi ocazional letală. Acidoza lactică apare mai des la femei, în special dacă acestea sunt supraponderale. Dacă aveţi o boală de ficat puteţi prezenta un risc crescut pentru apariţia acestei afecţiuni. În timpul tratamentului cu Viread, medicul dumneavoastră va monitoriza cu atenţie pentru orice semne care pot indica apariţia acidozei lactice.

Aveţi grijă să nu infectaţi alte persoane. Viread nu reduce riscul de transmitere a virusului HIV sau VHB la alte persoane, prin contact sexual sau contaminare cu sânge. Trebuie să continuaţi să luaţi măsuri de precauţie pentru a evita acest lucru.

Alte precauţii

În timpul tratamentul HIV, tratamentele antiretrovirale combinate (inclusiv Viread) pot creşte valorile zahărului în sânge, valorile lipidelor din sânge (hiperlipidemie), pot determina modificări ale ţesutului adipos din organism şi rezistenţă la insulină (vezi pct. 4, Reacţii adverse posibile).

Discutaţi cu medicul dacă sunteţi diabetic, supraponderal sau aveţi valori crescute ale colesterolului.

Aveţi grijă la infecţii. Dacă sunteţi într-un stadiu avansat al infecţiei cu HIV (SIDA) şi aveţi o infecţie, după începerea tratamentului cu Viread puteţi prezenta simptome de infecţie şi inflamaţie sau de agravare a simptomelor unei infecţii existente. Aceste simptome pot indica faptul că sistemul dumneavoastră imunitar îmbunătăţit luptă împotriva infecţiei. Urmăriţi semnele de inflamaţie sau infecţie imediat după ce începeţi să luaţi Viread. Dacă observaţi semne de inflamaţie sau infecţie,

informaţi-vă imediat medicul.

Afecţiuni osoase. Unii dintre pacienţii cu HIV care au urmat tratament antiretroviral combinat pot prezenta o afecţiune osoasă numită osteonecroză (moartea ţesutului osos provocată de pierderea vascularizaţiei la nivelul osului). Durata tratamentului antiretroviral combinat, folosirea corticosteroizilor, consumul de alcool etilic, imunosupresia severă, indicele de masă corporală crescut, pot fi unii dintre multiplii factori de risc pentru apariţia acestei afecţiuni. Semnele de osteonecroză sunt: rigiditate articulară, dureri articulare (în special a şoldului, a genunchiului şi a umărului) şi dificultate la mişcare. Dacă observaţi apariţia oricărui simptom din cele menţionate, spuneţi medicului dumneavoastră.

Afecţiunile osoase (care determină uneori fracturi) pot apărea, de asemenea, ca urmare a leziunilor celulelor de la nivelul unor structuri ale rinichiului numite tubi renali (vezi pct. 4, Reacţii adverse posibile).

Folosirea altor medicamente

Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.

Nu încetaţi să luaţi alte medicamente anti-HIV prescrise de medicul dumneavoastră când începeţi tratamentul cu Viread, dacă aveţi atât infecţie cu VHB, cât şi cu HIV.

Nu luaţi Viread dacă urmaţi deja tratament cu alte medicamente care conţin fumarat de tenofovir disoproxil. Nu luaţi Viread şi Hepsera (adefovir dipivoxil) în acelaşi timp.

Este foarte important să informaţi medicul dacă luaţi alte medicamente, care vă pot afecta rinichii.

Acestea includ:

1.      Aminoglicozide, pentamidină sau vancomicină (pentru infecţii bacteriene)

2.      amfotericină B (pentru infecţii fungice)

3.      foscarnet, ganciclovir sau cidofovir (pentru infecţii virale)

4.      interleukină-2 (pentru tratarea cancerului)

5.      adefovir dipivoxil (pentru VHB)

6.      tacrolimus (pentru supresia sistemului imun)

 Alte medicamente care conţin didanozină (pentru infecţia cu HIV): Folosirea Viread în asociere cu alte medicamente antivirale care conţin didanozină poate determina creşterea concentraţiei de didanozină din sânge şi scăderea numărul de celule CD4. În cazul administrării concomitente de medicamente care conţin fumarat de tenofovir disoproxil şi didanozină, a fost observată, rar, apariţia unei inflamaţii a pancreasului şi a acidozei lactice (exces de acid lactic în sânge), care determină uneori deces. Medicul dumneavoastră va evalua cu atenţie necesitatea de a vă trata cu combinaţii de tenofovir şi didanozină.

Folosirea Viread cu alimente şi băuturi

 Luaţi Viread cu alimente (de exemplu, o masă sau o gustare).

Sarcina şi alăptarea

Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice medicament.

Viread nu trebuie luat în timpul sarcinii decât după ce aţi discutat acest lucru cu medicul dumneavoastră. Nu există date clinice privind utilizarea Viread la femeile gravide şi, de obicei, medicamentul nu se foloseşte decât dacă este absolut necesar.

Încercaţi să evitaţi să rămâneţi gravidă în timpul tratamentului cu Viread. Trebuie să folosiţi o metodă contraceptivă eficace pentru a evita apariţia sarcinii.

Dacă rămâneţi gravidă sau doriţi să rămâneţi gravidă, întrebaţi medicul despre potenţialele beneficii şi riscuri implicate de tratamentul antiretroviral pentru dumneavoastrăşi copilul dumneavoastră.

Dacă aţi luat Viread în timpul sarcinii, medicul poate solicita efectuarea regulată de analize de sânge şi alte teste diagnostice pentru monitorizarea dezvoltării copilului dumneavoastră. La copiii a căror mame au luat medicamente de tipul Viread (din grupul inhibitorilor nucleozidici şi nucleotidici de reverstranscriptază, INRT) în timpul sarcinii, beneficiul protecţiei împotriva virusului a fost mai mare decât riscul de a suferi reacţii adverse.

Nu alăptaţi în timpul tratamentului cu Viread. Nu se ştie încă dacă substanţa activă din acest medicament trece în laptele matern.

Dacă sunteţi femeie şi sunteţi infectată cu HIV sau VHB nu alăptaţi, pentru a evita transmiterea prin laptele matern a virusului la copil.

Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor Viread poate provoca ameţeli. Dacă aveţi ameţeli în timpul tratamentului cu Viread, nu conduceţi vehicule şi nu folosiţi utilaje.

Informaţii importante privind unele componente ale Viread

Viread conţine lactoză. Spuneţi medicului dumneavoastră înainte de a lua Viread, dacă nu toleraţi lactoza sau dacă aveţi intoleranţă la orice alte glucide (zaharuri).

3. CUM SĂ LUAŢI VIREAD

 Luaţi întotdeauna Viread exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.

Doza uzuală:

Adulţi: un comprimat în fiecare zi cu alimente (de exemplu, o masă sau o gustare).

Nu este destinat copiilor şi adolescenţilor (sub vârsta de 18 ani).

Dacă aveţi dificultăţi deosebite la înghiţire puteţi mărunţi comprimatul cu vârful unei linguri. Amestecaţi apoi praful în aproximativ 100 ml (jumătate de pahar) de apă, suc de portocale sau suc de struguri şi beţi imediat.

Luaţi întotdeauna doza recomandată de medicul dumneavoastră pentru a fi sigur de eficacitatea totală a medicamentului şi pentru a reduce riscul apariţiei rezistenţei la tratament. Nu modificaţi doza decât la recomandarea medicului dumneavoastră.

Dacă aveţi probleme cu rinichii medicul poate recomanda să luaţi Viread mai rar.

Nu încetaţi să luaţi alte medicamente anti-HIV prescrise de medicul dumneavoastră când începeţi tratamentul cu Viread dacă aveţi atât infecţie cu VHB cât şi cu HIV.

Dacă aveţi infecţie cu VHB medicul dumneavoastră poate oferi posibilitatea de a face un test HIV pentru a vedea dacă aveţi atât HIV cât şi VHB.

Vă rugăm să consultaţi şi Prospectele celorlalte medicamente antiretrovirale pentru a vedea cum trebuie luate aceste medicamente.

Dacă luaţi mai mult Viread decât trebuie

Dacă luaţi din greşeală prea multe comprimate de Viread, luaţi legătura cu medicul dumneavoastră sau cu cel mai apropiat serviciu de urgenţă pentru recomandări. Ţineţi la îndemână flaconul cu comprimate pentru a descrie cu uşurinţă ce medicament aţi luat.

Dacă uitaţi să luaţi Viread

Este important să nu uitaţi să luaţi nici o doză de Viread. Dacă totuşi uitaţi să luaţi o doză de Viread, luaţi-o cât de repede posibil şi apoi luaţi următoarea doză la ora obişnuită. Dacă este aproape timpul pentru doza următoare, nu mai luaţi doza pe care aţi uitat-o. Aşteptaţi şi luaţi doza următoare la ora obişnuită. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa comprimatul uitat. Dacă vărsaţi la mai puţin de 1 oră după ce aţi luat Viread, luaţi un alt comprimat. Nu este necesar să luaţi un alt comprimat dacă v-aţi simţit rău şi aţi vărsat la mai mult de 1 oră după ce aţi luat Viread.

Dacă încetaţi să luaţi Viread

Nu încetaţi să luaţi Viread fără recomandarea medicului dumneavoastră. Încetarea tratamentului cu Viread poate reduce eficacitatea tratamentului recomandat de medic. Discutaţi cu medicul dumneavoastră înainte de a înceta să luaţi Viread indiferent de motiv, şi mai ales dacă suferiţi reacţii adverse sau aveţi orice altă boală. Discutaţi cu medicul înainte de a reîncepe să luaţi comprimatele de Viread.

Dacă aveţi hepatită B sau atât infecţie cu HIV cât şi hepatită B (infecţie concomitentă), este foarte important să nu încetaţi tratamentul cu Viread fără să fi discutat mai întâi cu medicul dumneavoastră. Unii pacienţi au avut analize de sânge sau simptome care au indicat agravarea hepatitei după încetarea tratamentului cu Viread. Este posibil să fie nevoie să faceţi analize de sânge timp de câteva luni după încetarea tratamentului. La pacienţii cu boală de ficat avansată sau cu ciroză nu se recomandă oprirea tratamentului, deoarece în unele cazuri este posibil să apară o agravare a hepatitei.

Informaţi-vă imediat medicul, dacă observaţi simptome noi sau neobişnuite după încetarea tratamentului, în particular simptome pe care le asociaţi cu infecţia cu hepatita B.

Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest produs, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

4. REACŢII ADVERSE POSIBILE

Ca toate medicamentele, Viread poate provoca reacţii adverse, cu toate că acestea nu apar la toate persoanele.

Reacţii adverse foarte frecvente

(Acestea pot afecta cel puţin 10 din 100 de pacienţi)

1.      diaree, stare de rău (vărsături), senzaţie de rău (greaţă), ameţeli, erupţii trecătoare pe piele, senzaţie de slăbiciune

Analizele, pot de asemenea, indica:

1.      valori scăzute ale fosfatului din sânge

Reacţii adverse frecvente

(Acestea pot afecta până la 10 din 100 de pacienţi)

2.      dureri de cap, dureri de burtă, senzaţie de oboseală, balonări abdominale, flatulenţă

Analizele pot, de asemenea, indica:

probleme ale ficatului

Reacţii adverse mai puţin frecvente

(Acestea pot afecta până la 1 din 100 de pacienţi)

1.      dureri de burtă (la nivelul abdomenului), determinate de inflamaţia pancreasului

2.      distrugerea ţesutului muscular, dureri musculare sau slăbiciune musculară

Analizele pot, de asemenea, indica:

1.      scădere a concentraţiei de potasiu din sânge

2.      valori crescute ale concentraţiei de creatinină din sânge

3.      probleme ale pancreasului

Distrugerea ţesutului muscular, fragilitatea osoasă (asociată cu dureri ale oaselor şi care poate determina, uneori, apariţia de fracturi), durerile musculare, slăbiciunea muscularăşi scăderea concentraţiei de potasiu sau fosfat din sânge pot să apară ca urmare a leziunilor celulelor tubilor renali.

Reacţii adverse rare

(Acestea pot afecta până la 1 din 1000 de pacienţi)

1.      exces de acid lactic în sânge (acidoză lactică, o reacţie adversă gravă, care poate avea consecinţe letale). Următoarele reacţii adverse pot fi semne de acidoză lactică: respiraţie rapidăşi profundă ,somnolenţă ,senzaţie de rău (greaţă), stare de rău (vărsături) şi dureri de stomac

Dacă credeţi că este posibil să aveţi acidoză lactică, adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră.

2.      dureri de burtă (la nivelul abdomenului), determinate de inflamaţia ficatului

3.      fragilitate osoasă (asociată cu dureri ale oaselor şi care poate determina, uneori, apariţia de fracturi)

4.      inflamaţia rinichilor, eliminarea unei cantităţi mari de urinăşi senzaţie de sete, leziuni ale celulelor tubulare ale rinichilor

5.      modificări ale urinei şi dureri de spate, determinate de probleme ale rinichilor, inclusiv insuficienţă renală

6.      umflarea feţei, buzelor, limbii sau gâtului

7.      ficat gras

Alte reacţii adverse posibile

În timpul tratamentul HIV, tratamentul antiretroviral combinat (inclusiv Viread) poate determina modificări ale formei corpului, datorită modificărilor în distribuirea ţesutul adipos din corp. Puteţi pierde ţesut adipos la nivelul picioarelor, braţelor şi feţei; puteţi acumula ţesut adipos la nivelul burţii (abdomenului) şi organelor interne; mărirea sânilor şi acumulare de ţesut adipos la nivelul cefei („ceafă de bizon”). Până în prezent, nu se cunosc cauza şi efectele pe termen lung produse de aceste modificări.

În timpul tratamentul HIV, tratamentul antiretroviral combinat poate determina şi valori crescute ale grăsimilor din sânge (hiperlipidemie) şi rezistenţă la insulină. Medicul dumneavoastră va efectua analize pentru verificarea acestor modificări.

Dacă una dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi o reacţie adversă nemenţionată în acest prospect, rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră.

5. CUM SE PĂSTREAZĂ VIREAD

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

Nu utilizaţi Viread după data de expirare înscrisă pe flacon şi cutie după {EXP}. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei menajere sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să eliminaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

6. INFORMAŢII SUPLIMENTARE

Ce conţine Viread

 Substanţa activă este tenofovir. Fiecare comprimat de Viread conţine tenofovir disoproxil 245 mg (sub formă de fumarat de tenofovir disoproxil 300 mg), echivalent cu tenofovir 136 mg.

 Celelalte componente sunt celuloză microcristalină (E460), amidon pregelatinizat (fără gluten), croscarmeloză sodică, lactoză monohidrat şi stearat de magneziu (E572), acestea reprezentând nucleul comprimatului, şi lactoză monohidrat, hipromeloză (E464), dioxid de titan (E171), glicerol triacetat (E1518) şi indigo carmin – lac de aluminiu (E132), care alcătuiesc filmul comprimatului.

Cum arată Viread şi conţinutul ambalajului

Viread 245 mg comprimate filmate sunt comprimate de culoare albastru deschis, în formă de migdală. Comprimatele au marcat pe o parte „GILEAD” şi „4331” şi pe cealaltă parte „300”. Viread 245 mg comprimate filmate este disponibil în flacoane conţinând 30 comprimate.

Sunt disponibile următoarele mărimi de ambalaj: cutii cu 1 flacon cu 30 comprimate filmate şi cutii cu 3 flacoane, fiecare flacon cu 30 comprimate filmate. Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă şi producătorul

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă: Gilead Sciences International Limited Cambridge CB21 6GT Marea Britanie

Producătorul: Gilead Sciences Limited Unit 13, Stillorgan Industrial Park Blackrock Comitatul Dublin Irlanda

sau

Nycomed Oranienburg GmbH Lehnitzstrasse 70-98 D-16515 Oranienburg Germania

sau

Gilead Sciences Limited IDA Business & Technology Park Carrigtohill County Cork Irlanda

Pentru orice informaţii despre acest medicament, rugăm să contactaţi reprezentanţii locali ai deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă:

 

 

België/Belgique/Belgien

Luxembourg/Luxemburg

Gilead Sciences Belgium BVBA

Gilead Sciences Belgium BVBA

Tél/Tel: + 32 (0) 24 01 35 79

Tél/Tel: + 32 (0) 24 01 35 79

България

Magyarország

Gilead Sciences International Ltd

Gilead Sciences International Ltd

Тел.: + 44 (0) 20 7136 8820

Tel: + 44 (0) 20 7136 8820

Česká republika

Malta

Gilead Sciences International Ltd

Gilead Sciences International Ltd

Tel: + 44 (0) 20 7136 8820

Tel: + 44 (0) 20 7136 8820

Danmark

Gilead Sciences Sweden AB Tlf: + 46 (0) 8 5057 1849

Deutschland

Gilead Sciences GmbH Tel: + 49 (0) 89 899890-0

Eesti

Gilead Sciences International Ltd Tel: + 44 (0) 20 7136 8820

Ελλάδα

Gilead Sciences ΕλλάςΜ.ΕΠΕ. Τηλ: + 30 210 8930 100

España

Gilead Sciences, S.L. Tel: + 34 91 378 98 30

France

Gilead Sciences Tél: + 33 (0) 1 42 73 70 70

Ireland

Gilead Sciences Ltd Tel: + 44 (0) 1223 897555

Ísland

Gilead Sciences Sweden AB Sími: + 46 (0) 8 5057 1849

Italia

Gilead Sciences S.r.l. Tel: + 39 02 439201

Κύπρος

Gilead Sciences ΕλλάςΜ.ΕΠΕ. Τηλ: + 30 210 8930 100

Latvija

Gilead Sciences International Ltd Tel: + 44 (0) 20 7136 8820

Lietuva

Gilead Sciences International Ltd Tel: + 44 (0) 20 7136 8820

Acest prospect a fost aprobat în.

Nederland

Gilead Sciences Netherlands B.V. Tel: + 31 (0) 20 718 3698

Norge

Gilead Sciences Sweden AB Tlf: + 46 (0) 8 5057 1849

Österreich

Gilead Sciences GesmbH Tel: + 43 1 260 830

Polska

Gilead Sciences International Ltd Tel: + 44 (0) 20 7136 8820

Portugal

Gilead Sciences, Lda. Tel: + 351 21 7928790

România

Gilead Sciences International Ltd Tel: + 44 (0) 20 7136 8820

Slovenija

Gilead Sciences International Ltd Tel: + 44 (0) 20 7136 8820

Slovenská republika

Gilead Sciences International Ltd Tel: + 44 (0) 20 7136 8820

Suomi/Finland

Gilead Sciences Sweden AB Puh/Tel: + 46 (0) 8 5057 1849

Sverige

Gilead Sciences Sweden AB Tel: + 46 (0) 8 5057 1849

United Kingdom

Gilead Sciences Ltd Tel: + 44 (0) 1223 897555

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului (EMA) http://www.ema.europa.eu/.

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
Un tratament preventiv reduce la jumătate riscul infectării cu HIV în rândul toxicomanilor (studiu) Un tratament preventiv pe bază de antiretrovirale reduce aproape la jumătate riscul de infecţie cu HIV la persoanele care îşi injectează droguri, potrivit unui studiu publicat în ediţia electronică de joi a revistei medicale britanice The Lancet, transmite AFP.
SIDA: Antiretroviralele reduc riscul de infecţie în rândul homosexualilor Combinaţia dintre două medicamente antiretrovirale cu administrare orală reduce cu până la 44% riscul de infecţie cu virusul HIV, virus ce provoacă SIDA, în rândul bărbaţilor homosexuali, conform rezultatelor unui studiu clinic desfăşurat în şase ţări şi publicat marţi în SUA, transmite AFP.
OMS: Toate persoanele cu HIV trebuie să ia medicamente antiretrovirale Toate persoanele infectate cu HIV, virusul imunodeficienţei umane care provoacă SIDA, trebuie să ia medicamente antiretrovirale cât mai curând posibil după diagnosticare, recomandă Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) într-un comunicat ce extinde directivele actuale în domeniu pentru cele 194 de state...
Un copil născut cu HIV, vindecat prin administrarea unui amestec de antiretrovirale Medicii par cu un pas mai aproape de victoria finală împotriva temutului virus HIV, care provoacă SIDA, după ce o echipă medicală americană a confirmat vindecarea unui copil născut cu acest virus, prin administrarea unui cocktail de medicamente antiretroviale la scurt timp după naştere, conform publicaţiei...
SIDA: Virusul HIV se transmite în medie cu o frecvenţă de 1/900 de contacte sexuale neprotejate O persoană heterosexuală infectată cu HIV va transmite acest virus unui partener sexual cu o frecvenţă medie de 1/900 de acte sexuale neprotejate, conform unui nou studiu realizat în Africa, transmite LiveScience.com.
SIDA: Numărul infectărilor în rândul copiilor s-a redus cu 52% din 2001 (raport) Noile infectări cu HIV în rândul copiilor au scăzut cu 52% din 2001 şi la nivel global, inclusiv în rândul adulţilor, ele s-au redus cu 33% în aceeaşi perioadă, potrivit raportului anual al Programului Naţiunilor Unite privind HIV/SIDA (ONUSIDA) dat publicităţii luni, la Geneva.