Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

INOVELON 200mg
Denumire INOVELON 200mg
Descriere Inovelon este indicat ca terapie adjuvantă în tratamentul convulsiilor asociate cu sindromul Lennox-Gastaut, la pacienţii cu vârste de 4 ani sau peste.
Denumire comuna internationala RUFINAMIDUM
Actiune terapeutica ANTIEPILEPTICE DERIVATI DE CARBOXAMIDA
Prescriptie P-RF/R
Forma farmaceutica Comprimate filmate
Concentratia 200 mg
Ambalaj Cutie x 60 compr. film. (blist. Al/Al)
Valabilitate ambalaj 3 ani
Cod ATC N03AF03
Firma - Tara producatoare EISAI LIMITED - MAREA BRITANIE
Autorizatie de punere pe piata EISAI LIMITED - MAREA BRITANIE

Ai un comentariu sau o intrebare despre INOVELON 200mg ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



Prospect si alte informatii despre INOVELON 200mg, comprimate filmate       

ANEXA I

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Inovelon 100 mg comprimate filmate

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

100 mg

Fiecare comprimat filmat conţine rufinamidă 100 mg.

Excipient: lactoză monohidrat 20 mg/comprimat filmat

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimate filmate.

100 mg

De culoare roz, ‘ovoidale’, uşor convexe, marcate cu linie mediană pe ambele feţe, inscripţionate cu ‘Є261’ pe una din feţe şi neinscripţionate pe cealaltă faţă.

Comprimatul poate fi divizat în două părţi egale.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Inovelon este indicat ca terapie adjuvantă în tratamentul convulsiilor asociate cu sindromul Lennox-Gastaut, la pacienţii cu vârste de 4 ani sau peste.

4.2 Doze şi mod de administrare

Tratamentul cu Inovelon trebuie iniţiat de către un medic specialist în pediatrie sau neurologie, cu experienţă în tratamentul epilepsiei.

Inovelon este destinat utilizării orale. Trebuie administrat cu apă, de două ori pe zi, dimineaţa şi seara, în două doze divizate în mod egal. Deoarece s-a observat un efect al alimentelor asupra medicamentului, este preferabil ca administrarea Inovelon să se facă cu alimente (vezi pct. 5.2). Dacă pacientul are dificultăţi de deglutiţie, comprimatele pot fi sfărâmate şi administrate într-o jumătate de pahar cu apă.

Utilizarea la copii cu vârste de 4 ani sau peste şi cu greutate sub 30 kg

Pacienţi <30 kg cărora nu li se administrează valproat:

Tratamentul trebuie iniţiat cu o doză zilnică de 200 mg. În funcţie de răspunsul clinic şi de tolerabilitate, doza poate fi crescută cu câte 200 mg pe zi, chiar şi la fiecare două zile, până la doza maximă recomandată, de 1000 mg pe zi. Dozele de până la 3600 mg pe zi au fost studiate la un număr limitat de pacienţi.

Pacienţi <30 kg cărora li se administrează şi tratament cu valproat:

Deoarece valproatul reduce în mod semnificativ clearance-ul Inovelonului, se recomandă o doză maximă redusă pentru pacienţii <30 kg cărora li se administrează concomitent valproat. Tratamentul trebuie iniţiat la o doză zilnică de 200 mg. În funcţie de răspunsul clinic şi de tolerabilitate, după cel puţin 2 zile, doza poate fi crescută cu câte 200 mg pe zi, până la atingerea dozei maxime recomandate de 600 mg pezi.

Utilizarea la adulţi şi copii cu vârste de 4 ani sau peste, cu greutate de cel puţin 30 kg

Tratamentul trebuie iniţiat cu o doză zilnică de 400 mg. În funcţie de răspunsul clinic şi de tolerabilitate, doza poate fi crescută cu câte 400 mg pe zi, chiar şi la fiecare două zile, până la doza maximă recomandată, aşa cum este indicat în tabelul de mai jos.

Greutate

30,0 – 50,0 kg

50,1 – 70,0 kg

≥70,1 kg

Doza maximă recomandată

(mg pe zi)

1800

2400

3200

Dozele de până la 4000 mg pe zi (greutate între 30-50 kg) sau 4800 mg pe zi (peste 50 kg) au fost studiate la un număr limitat de pacienţi.

Vârstnici

Informaţiile privind utilizarea Inovelonului la vârstnici sunt limitate. Deoarece farmacocinetica rufinamidei nu este modificată la vârstnici (vezi pct. 5.2), ajustarea dozei nu este necesară la pacienţii cu vârste de peste 65 de ani.

Pacienţi cu insuficienţă renală

Un studiu efectuat la pacienţi cu insuficienţă renală, a indicat că ajustarea dozei nu este necesară la aceşti pacienţi (vezi pct. 5.2).

Pacienţi cu insuficienţă hepatică

Utilizarea medicamentului la pacienţi cu insuficienţă hepatică nu a fost studiată. Se recomandă prudenţă şi ajustarea atentă a dozei în tratamentul pacienţilor cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată, şi evitarea utilizării medicamentului la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă.

Efectul alimentelor

Inovelon trebuie administrat de preferinţă împreună cu alimente (vezi pct. 5.2).

Întreruperea tratamentului cu Inovelon

Dacă tratamentul cu Inovelon trebuie întrerupt, administrarea trebuie întreruptă treptat. În studiile clinice, întreruperea tratamentului cu Inovelon s-a realizat prin diminuarea dozei cu aproximativ 25% la fiecare două zile.

În cazul în care se omite administrarea uneia sau a mai multor doze, este necesară evaluarea clinică specifică fiecărui caz în parte.

Studii deschise, necontrolate sugerează o eficacitate susţinută pe termen lung, cu toate că nu au fost efectuate studii controlate pe perioade mai mari de trei luni.

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanţa activă, la derivaţii triazolici sau la oricare dintre excipienţi.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

În timpul studiilor de dezvoltare clinică s-au observat cazuri de stări de rău epileptic la pacienţii trataţi cu rufinamidă, în timp ce aceste cazuri nu s-au observat la pacienţii trataţi cu placebo. Aceste evenimente au determinat întreruperea tratamentului cu rufinamidă în 20% din cazuri. Dacă pacienţii dezvoltă tipuri noi de convulsii şi/sau prezintă o frecvenţă crescută a stărilor de rău epileptic care diferă de starea iniţială a pacientului, atunci raportul beneficiu/risc al tratamentului trebuie reevaluat.

Administrarea medicamentelor antiepileptice, inclusiv Inovelon, trebuie întreruptă treptat pentru a reduce posibilitatea apariţiei convulsiilor datorate întreruperii tratamentului. În studiile clinice, întreruperea tratamentului s-a realizat prin reducerea dozei cu aproximativ 25%, la fiecare două zile. Nu există date suficiente privind întreruperea administrării concomitente a unor alte medicamente antiepileptice după realizarea controlului convulsiilor prin includerea Inovelonului în schema de tratament.

Tratamentul cu rufinamidă a fost asociat cu producerea de ameţeli, somnolenţă, ataxie şi tulburări de mers, care pot creşte riscul unor căderi accidentale la această populaţie (vezi pct. 4.8). Pacienţii şi persoanele în grija cărora se află aceştia trebuie să ia măsuri de precauţie până când se obişnuiesc cu efectele potenţiale ale acestui medicament.

Tratamentul cu rufinamidă a fost asociat cu apariţia unui sindrom grav de hipersensibilitate la medicamentele antiepileptice. Semnele şi simptomele acestei tulburări au fost diferite; cu toate acestea, majoritatea pacienţilor au prezentat, în mod tipic dar nu exclusiv, febră şi erupţii cutanate asociate cu alte tulburări organice sistemice. Alte manifestări asociate au inclus limfadenopatie, anomalii ale testelor funcţionale hepatice şi hematurie. Deoarece afecţiunea prezintă manifestări variabile, pot apare alte semne şi simptome organice sistemice care nu sunt menţionate aici. Acest sindrom a apărut în strânsă asociere temporală cu iniţierea tratamentului cu rufinamidă şi la populaţia pediatrică. Dacă se suspectează această reacţie, trebuie întreruptă administrarea rufinamidei şi trebuie instituit un tratament alternativ. Toţi pacienţii care prezintă o erupţie cutanată în timpul tratamentului cu rufinamidă trebuie supravegheaţi atent.

Pe durata unui studiu cu privire la intervalul QT, rufinamida a produs o scurtare a intervalului QTc, proporţională cu concentraţia. Cu toate că nu se cunosc mecanismul de bază şi semnificaţia acestei constatări asupra siguranţei administrării medicamentului, medicii trebuie să evalueze din punct de vedere clinic, necesitatea prescrierii rufinamidei la pacienţii cu risc de scurtare suplimentară a duratei intervalului QTc (de exemplu, pacienţi cu sindrom congenital de QT scurt sau pacienţi cu antecedente familiale patologice legate de acest sindrom).

Femeile cu potenţial fertil trebuie să utilizeze metode contraceptive în timpul tratamentului cu Inovelon. Medicii trebuie să se asigure că pacientele utilizează metode contraceptive corespunzătoare şi trebuie să evalueze, din punct de vedere clinic, în ce măsură contraceptivele orale sau dozele componentelor acestora, sunt adecvate, în funcţie de situaţia clinică individuală a fiecărei paciente (vezi pct. 4.5).

Deoarece Inovelon conţine lactoză, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Potenţialul altor medicamente de a influenţa efectul Inovelonului

Alte medicamente antiepileptice

Concentraţiile plasmatice ale rufinamidei pot fi reduse prin administrarea concomitentă de carbamazepină, fenobarbital, fenitoină, vigabatrin sau primidonă.

În cazul pacienţilor aflaţi sub tratament cu Inovelon la care s-a iniţiat administrarea de valproat, pot apare creşteri semnificative ale concentraţiilor plasmatice ale rufinamidei. Cele mai accentuate creşteri au fost observate la pacienţii cu greutate redusă (<30 kg). În consecinţă, trebuie luată în considerare posibilitatea reducerii dozei de Inovelon la pacienţii cu greutate <30 kg la care se iniţiază tratamentul cu valproat (vezi pct. 4.2).

Ajustarea dozelor de Inovelon poate fi de asemenea necesară în cazul introducerii sau întreruperii administrării acestor medicamente, sau în cazul în care se modifică doza acestor medicamente în timpul terapiei cu Inovelon.

Nu s-au observat modificări semnificative ale concentraţiei plasmatice de rufinamidă în urma administrării concomitente de lamotrigină, topiramat sau benzodiazepine.

Potenţialul Inovelonului de a influenţa efectele altor medicamente

Alte medicamente antiepileptice

Interacţiunile de tip farmacocinetic între rufinamidă şi alte medicamente antiepileptice au fost evaluate la pacienţi cu epilepsie prin utilizarea unor modele farmacocinetice populaţionale. Rufinamida nu pare să prezinte efecte relevante clinic asupra concentraţiilor plasmatice la starea de echilibru ale carbamazepinei, lamotriginei, fenobarbitalului, topiramatului sau valproatului. Deoarece rufinamida poate reduce clearance-ul fenitoinei şi poate creşte concentraţiile plasmatice la starea de echilibru ale fenitoinei administrate concomitent, trebuie avută în vedere scăderea dozei de fenitoină.

Contraceptive orale

Administrarea concomitentă a rufinamidei în doză de 800 mg de două ori pe zi şi a unui contraceptiv oral combinat (etinilestradiol 35 μg şi noretindronă 1 mg) timp de 14 zile, a determinat o scădere medie de 22% a valorilor ASC0-24 pentru etinilestradiol şi de 14% a valorilor ASC0-24 pentru noretindronă. Nu s-au efectuat studii cu alte contraceptive orale sau implanturi. Femeile cu potenţial fertil care utilizează contraceptive hormonale trebuie sfătuite să utilizeze o metodă contraceptivă adiţională, sigură şi eficace (vezi pct. 4.4 şi 4.6).

Sistemul enzimatic al citocromului P450

Deoarece rufinamida este metabolizată prin hidroliză, enzimele citocromului P450 nu intervin în mod semnificativ în procesul metabolizării. În plus, rufinamida nu inhibă activitatea enzimelor citocromului P450 (vezi pct. 5.2). În consecinţă, sunt puţin probabile interacţiunile semnificative din punct de vedere clinic, prin intermediul inhibării sistemului citocrom P450 de către rufinamidă. S-a demonstrat că rufinamida induce activitatea enzimei CYP3A4 a sistemului citocrom P450, şi astfel poate reduce concentraţiile plasmatice ale medicamentelor metabolizate de către această enzimă. Efectul a fost minor până la moderat. Activitatea medie a enzimei CYP3A4, evaluată prin clearance-ul triazolamului, a crescut cu 55% după 11 zile de tratament cu rufinamidă administrată în doze de 400 mg, de două ori pe zi. Expunerea la triazolam a fost redusă cu 36%. Dozele mai mari de rufinamidă pot să determine o inducţie enzimatică mai accentuată. De asemenea, există posibilitatea ca rufinamida să reducă expunerea la unele medicamente metabolizate de către alte enzime, sau transportate prin intermediul unor proteine transportoare de tipul glicoproteinei-P.

Se recomandă ca pacienţii trataţi cu medicamente metabolizate de către sistemul enzimatic CYP3A să fie supravegheaţi atent, timp de două săptămâni, la începutul sau după întreruperea definitivă a tratamentului cu Inovelon, sau după orice modificare semnificativă a dozei. Ar putea fi necesară ajustarea dozelor medicamentelor administrate concomitent. De asemenea, aceste recomandări trebuie avute în vedere când rufinamida este utilizată concomitent cu medicamente care au un indice terapeutic mic, de exemplu warfarina şi digitoxina.

Un studiu specific de interacţiune la subiecţi sănătoşi a demonstrat că rufinamida, în doze de 400 mg de două ori pe zi, nu influenţează farmacocinetica olanzapinei, un substrat CYP1A2.

Nu sunt disponibile date privind interacţiunile rufinamidei cu alcoolul etilic.

4.6 Sarcina şi alăptarea

Riscul asociat cu epilepsia şi în general cu medicamentele antiepileptice:

S-a demonstrat că prevalenţa malformaţiilor la descendenţii femeilor cu epilepsie este de două până la de trei ori mai mare decât procentul de aproximativ 3% în populaţia generală. La pacienţii aflaţi sub tratament, s-a observat o creştere a numărului malformaţiilor în cazul terapiei multiple; cu toate acestea, nu s-a stabilit în ce măsură tratamentul şi/sau boala sunt responsabile de aceste efecte.

În plus, terapia antiepileptică eficace nu trebuie întreruptă, deoarece agravarea bolii are efecte nefavorabile atât pentru mamă cât şi pentru făt.

Riscul asociat cu rufinamida:

Studiile la animale nu au relevat efecte teratogene, dar în prezenţa toxicităţii materne s-a constatat fetotoxicitate (vezi pct. 5.3). Riscul potenţial pentru om nu este cunoscut.

Pentru rufinamidă nu sunt disponibile date clinice privind utilizarea sa la femeile gravide.

Având în vedere toate aceste date, rufinamida nu trebuie utilizată în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în care este absolut necesar, şi nici la femeile cu potenţial fertil care nu utilizează măsuri contraceptive.

Femeile cu potenţial fertil trebuie să utilizeze metode contraceptive în timpul tratamentului cu Inovelon. Medicii trebuie să se asigure că pacientele utilizează metode contraceptive corespunzătoare şi trebuie să evalueze, din punct de vedere clinic, în ce măsură contraceptivele orale sau dozele componentelor acestora, sunt adecvate, în funcţie de situaţia clinică individuală a fiecărei paciente (vezi pct. 4.5).

Dacă femeile aflate sub tratament cu rufinamidă intenţionează să rămână gravide, indicaţia acestui medicament trebuie evaluată atent. Un tratament antiepileptic eficace cu rufinamidă nu trebuie întrerupt în timpul sarcinii, deoarece agravarea bolii are efecte nefavorabile atât pentru mamă cât şi pentru făt.

Nu se cunoaşte dacă rufinamida se excretă în laptele matern la om. Datorită efectelor nocive potenţiale asupra sugarului, alăptarea trebuie evitată în timpul tratamentului matern cu rufinamidă.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Inovelon poate determina ameţeli, somnolenţă şi vedere înceţoşată. În funcţie de sensibilitatea individuală, Inovelon poate avea influenţe moderate până la severe asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Pacienţii trebuie sfătuiţi să manifeste prudenţă în timpul activităţilor care presupun un grad înalt de atenţie, de exemplu conducerea vehiculelor sau manipularea utilajelor.

4.8 Reacţii adverse

Programul de dezvoltare clinică a inclus peste 1900 de pacienţi cu diferite tipuri de epilepsie, cărora li s-a administrat rufinamidă. În general, cele mai frecvente reacţii adverse raportate au fost cefaleea, ameţelile, fatigabilitatea şi somnolenţa. La pacienţii cu sindrom Lennox-Gastaut, cele mai frecvente reacţii adverse, observate cu o frecvenţă superioară faţă de placebo, au fost somnolenţa şi vărsăturile. Reacţiile adverse au fost în general de intensitate redusă până la moderată. La pacienţii cu sindrom Lennox-Gastaut, rata întreruperii tratamentului datorită reacţiilor adverse a fost de 8,2% la pacienţii cărora li s-a administrat Inovelon şi de 0% la pacienţii cărora li s-a administrat placebo. Cele mai frecvente reacţii adverse care au dus la întreruperea tratamentului în grupul tratat cu Inovelon au fost erupţiile cutanate şi vărsăturile.

În tabelul de mai jos sunt enumerate reacţiile adverse raportate cu o incidenţă superioară faţă de placebo, în timpul studiilor dublu orb la pacienţii cu sindrom Lennox-Gastaut, sau în general la pacienţii trataţi cu rufinamidă. Reacţiile adverse sunt prezentate în funcţie de terminologia şi clasificarea MedDRA pe aparate, sisteme şi organe, şi în funcţie de frecvenţă.

Frecvenţele sunt definite astfel: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 < 1/10),

mai puţin frecvente (≥ 1/1000 < 1/100).

Aparate, sisteme şi organe

Foarte frecvente

Frecvente

Mai puţin frecvente

Rare

Aparate, sisteme şi organe

Foarte frecvente

Frecvente

Mai puţin frecvente

Rare

Infecţii şi infestări

Pneumonie

Gripă

Rinofaringită

Infecţii ale urechii

Sinuzită

Rinită

Tulburări ale sistemului imunitar

Hipersensibilitate*

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Anorexie

Tulburări de alimentaţie

Reducerea apetitului alimentar

Tulburări psihice

Anxietate

Insomnie

Tulburări ale sistemului nervos

Somnolenţă*

Stare de rău epileptic*

Cefalee

Convulsii

Ameţeli*

Tulburări de coordonare*

Nistagmus

Hiperactivitate psihomotorie

Tremor

Tulburări

oculare

Diplopie

Vedere înceţoşată

Tulburări acustice şi vestibulare

Vertij

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

Epistaxis

Tulburări gastro-intestinale

Greaţă

Vărsături

Dureri la nivelul abdomenului superior

Constipaţie

Dispepsie

Diaree

Tulburări hepatobiliare

Creşterea valorilor enzimelor hepatice

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Erupţii cutanate*

Acnee

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv şi tulburări osoase

Dureri de spate

Tulburări ale aparatului genital şi sânului

Oligomenoree

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Fatigabilitate

Tulburări de mers*

Investigaţii diagnostice

Scădere ponderală

Leziuni,

intoxicaţii

Leziuni craniene

Contuzii

* A se vedea de asemenea pct. 4.4.

4.9 Supradozaj

În caz de supradozaj acut, stomacul poate fi golit prin lavaj gastric sau prin inducerea emezei. Nu există antidot specific pentru Inovelon. Se impun măsuri terapeutice de susţinere, care pot include hemodializa (vezi pct. 5.2).

Dozajul multiplu de 7200 mg pe zi nu a fost asociat cu semne sau simptome majore.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: antiepileptice, derivaţi de carboxamidă; codul ATC: N03AF03.

Mecanism de acţiune

Rufinamida modulează activitatea canalelor de sodiu, prelungind starea acestora de inactivitate. Rufinamida este activă la diverse modele animale de epilepsie.

Experienţa clinică

Într-un studiu clinic dublu orb, controlat placebo, Inovelon a fost administrat în doze de cel mult 45 mg/kg şi zi, timp de 84 de zile, la 139 de pacienţi cu convulsii controlate inadecvat din punct de vedere terapeutic, asociate cu sindromul Lennox-Gastaut (incluzând atât crize de absenţă atipice cât şi crize convulsive atone). Au fost incluşi în studiu pacienţi de sex masculin sau feminin (cu vârste cuprinse între 4 şi 30 de ani) trataţi concomitent cu 1 până la 3 medicamente antiepileptice cu regim fix de dozaj. Fiecare pacient a trebuit să prezinte cel puţin 90 de crize convulsive în luna precedentă intrării în studiu. S-a observat o îmbunătăţire semnificativă pentru toate cele trei variabile primare: modificarea procentuală a frecvenţei totale a convulsiilor timp de 28 de zile, în timpul fazei de întreţinere, comparativ cu valorile iniţiale (-35,8% cu Inovelon faţă de -1,6% cu placebo, p= 0,0006), numărul convulsiilor tonice-atonice (-42,9% cu Inovelon faţă de 2,2% cu placebo, p= 0,0002), evaluarea severităţii convulsiilor conform Evaluării Globale realizată de către părinte/supraveghetor la sfârşitul fazei dublu orb (mult sau foarte mult ameliorată la 32,2% dintre pacienţii din grupul tratat cu Inovelon faţă de 14,5% în grupul tratat cu placebo, p=0,0041).

Modelele populaţionale de tip farmacocinetic/farmacodinamic au demonstrat faptul că reducerea frecvenţei convulsiilor totale şi a celor tonice-atonice, îmbunătăţirea evaluării globale a severităţii convulsiilor şi creşterea probabilităţii de reducere a frecvenţei convulsiilor au fost dependente de concentraţiile plasmatice ale rufinamidei.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie

Concentraţiile plasmatice maxime sunt atinse la aproximativ 6 ore de la administrare. Concentraţia plasmatică maximă (Cmax) şi ASC plasmatice ale rufinamidei cresc mai puţin decât proporţional cu creşterea dozelor, atât la subiecţii sănătoşi, în condiţii “a jeun” şi de consum de alimente, cât şi la pacienţi, probabil datorită absorbţiei limitate de doză. După administrarea unor doze unice, consumul de alimente creşte biodisponibilitatea (ASC) rufinamidei cu aproximativ 34% şi concentraţia plasmatică maximă cu 56%.

Distribuţie

În studiile in vitro, numai o mică proporţie a rufinamidei (34%) a fost legată de proteinele serice umane, cu implicarea de aproximativ 80% a albuminei. Aceasta indică un risc minim de interacţiuni medicamentoase prin deplasarea de pe locurile de legare, în timpul administrării concomitente a altor medicamente. Rufinamida a fost distribuită în mod egal între eritrocite şi plasmă.

Metabolizare

Rufinamida este eliminată aproape exclusiv prin metabolizare. Calea principală de metabolizare este reprezentată de hidroliza grupului carboxilamidic, cu formarea unui derivat acid CGP 47292, inactiv din punct de vedere farmacologic. Metabolizarea mediată prin intermediul sistemului citocrom P450 este nesemnificativă.

Formarea unor cantităţi mici de conjugaţi de glutation nu poate fi complet exclusă.

Rufinamida a demonstrat, in vitro, o capacitate redusă sau nesemnificativă de a acţiona ca inhibitor competitiv sau la nivelul mecanismului de acţiune al următoarelor enzime umane P450: CYP1A2, CYP2A6, CYP2C9, CYP2C19, CYP2D6, CYP2E1, CYP3A4/5 sau CYP4A9/11-2.

Eliminare

Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 6-10 ore la subiecţii sănătoşi şi la pacienţii cu epilepsie. Când este administrată de două ori pe zi, la intervale de 12 ore, gradul acumulării rufinamidei poate fi evaluat prin timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al acesteia, indicând faptul că farmacocinetica rufinamidei este independentă de timp (deci nu are loc fenomenul de autoinducţie a metabolizării).

Într-un studiu cu radiotrasor la trei voluntari sănătoşi, compusul parental (rufinamida) a fost componenta radioactivă principală la nivel plasmatic, reprezentând aproximativ 80% din radioactivitatea totală, în timp ce metabolitul CGP 47292 a reprezentat doar aproximativ 15%. Excreţia renală a fost calea predominantă de eliminare pentru produşii de metabolizare ai medicamentului, reprezentând 84,7% din doză.

Liniaritate/non-liniaritate:

Biodisponibilitatea rufinamidei este dependentă de doză. Biodisponibilitatea se reduce odată cu creşterea dozei.

Farmacocinetica la grupe speciale de pacienţi

Sexul

S-au utilizat modele farmacocinetice populaţionale pentru a evalua modul în care diferenţele legate de sex influenţează farmacocinetica rufinamidei. Aceste evaluări au indicat faptul că diferenţele legate de sex nu influenţează farmacocinetica rufinamidei într-o măsură relevantă din punct de vedere clinic.

Insuficienţa renală

Farmacocinetica unei singure doze de rufinamidă 400 mg nu a fost modificată la pacienţii cu insuficienţă renală cronică şi severă, comparativ cu voluntarii sănătoşi. Cu toate acestea, concentraţiile plasmatice au fost reduse cu aproximativ 30% în condiţiile aplicării hemodializei după administrarea rufinamidei, sugerând utilitatea acestei proceduri în caz de supradozaj (vezi pct. 4.2 şi 4.9).

Insuficienţa hepatică

Deoarece nu au fost efectuate studii la pacienţi cu insuficienţă hepatică, Inovelon nu trebuie administrat la pacienţi cu insuficienţă hepatică severă.

Copii (2-12 ani)

În general, copiii prezintă un clearance al rufinamidei mai redus comparativ cu adulţii, această diferenţă fiind legată de suprafaţa corporală. Nu s-au efectuat studii la nou-născuţi sau la sugari şi copiii mici cu vârste sub 2 ani.

Vârstnici

Un studiu farmacocinetic la voluntari sănătoşi vârstnici nu a evidenţiat modificări semnificative ale parametrilor farmacocinetici comparativ cu adulţii mai tineri.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Studiile convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei nu au evidenţiat riscuri speciale, la doze relevante din punct de vedere clinic.

Toxicitatea observată la câini, la concentraţii similare celor ale expunerii la doza maximă recomandată la om, a constat în modificări hepatice, care au inclus trombi biliari, colestază şi creşteri ale valorilor enzimelor hepatice, presupuse a fi corelate cu hipersecreţia biliară la această specie. Studiile de toxicitate după doze repetate la şobolani şi maimuţe nu au evidenţiat nici un risc asociat.

În studiile privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere şi a dezvoltării, s-au constatat reduceri ale dezvoltării fetale şi ale ratei de supravieţuire şi câteva cazuri de naşteri de feţi morţi, secundare toxicităţii materne. Cu toate acestea, la descendenţi nu s-au observat efecte morfologice sau funcţionale, inclusiv asupra capacităţii de învăţare sau de memorizare. Inovelon nu a prezentat efecte teratogene la şoareci, şobolani sau iepuri.

Rufinamida nu a fost genotoxică şi nu a prezentat potenţial carcinogen. Reacţiile adverse neobservate în studiile clinice dar constatate la animale, la concentraţii similare celor corespunzătoare expunerii clinice şi cu posibilă relevanţă asupra utilizării la om, au fost reprezentate de mielofibroza măduvei osoase, într-un studiu privind carcinogeneza la şoarece. Tumorile osoase benigne (osteoame) şi hiperostoza observate la şoarece au fost considerate rezultatul activării unui virus specific pentru şoareci, de către ionii de fluorură, pe parcursul metabolizării oxidative a rufinamidei.

În ceea ce priveşte potenţialul imunotoxic, într-un studiu de 13 săptămâni, s-au observat reducerea şi involuţia timusului la câini, cu un răspuns semnificativ la doze mari, la câinii masculi. În studiul de 13 săptămâni, modificările măduvei osoase şi structurilor limfoide la femele au fost raportate la doze mari, cu o incidenţă redusă. La şobolani, celularitatea diminuată a măduvei osoase şi atrofia timusului s-au observat numai în studiul privind carcinogeneza.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Nucleu:

Lactoză monohidrat

Celuloză microcristalină

Amidon de porumb

Croscarmeloză sodică

Hipromeloză

Stearat de magneziu

Laurilsulfat de sodiu

Dioxid de siliciu coloidal, anhidru

Film:

Opadry 00F44042 [conţine hipromeloză, macrogol (8000), dioxid de titan (E171), talc şi oxid roşu de fer (E172)].

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

3 ani.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A nu se păstra la temperaturi peste 30ºC.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

100 mg

Blistere din aluminiu/aluminiu, cutii cu 10, 30, 50, 60 şi 100 comprimate filmate.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinţe speciale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Eisai Limited, European Knowledge Centre, Mosquito Way, Hatfield, Herts, AL10 9SN, Marea Britanie

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/06/378/001-005

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

16 ianuarie 2007

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Inovelon 200 mg comprimate filmate

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

200 mg

Fiecare comprimat filmat conţine rufinamidă 200 mg.

Excipient: lactoză monohidrat 40 mg/comprimat filmat

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimate filmate.

200 mg

De culoare roz, ‘ovoidale’, uşor convexe, marcate cu linie mediană pe ambele feţe, inscripţionate cu ‘Є262’ pe una din feţe şi neinscripţionate pe cealaltă faţă.

Comprimatul poate fi divizat în două părţi egale.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Inovelon este indicat ca terapie adjuvantă în tratamentul convulsiilor asociate cu sindromul Lennox-Gastaut, la pacienţii cu vârste de 4 ani sau peste.

4.2 Doze şi mod de administrare

Tratamentul cu Inovelon trebuie iniţiat de către un medic specialist în pediatrie sau neurologie, cu experienţă în tratamentul epilepsiei.

Inovelon este destinat utilizării orale. Trebuie administrat cu apă, de două ori pe zi, dimineaţa şi seara, în două doze divizate în mod egal. Deoarece s-a observat un efect al alimentelor asupra medicamentului, este preferabil ca administrarea Inovelon să se facă cu alimente (vezi pct. 5.2). Dacă pacientul are dificultăţi de deglutiţie, comprimatele pot fi sfărâmate şi administrate într-o jumătate de pahar cu apă.

Utilizarea la copii cu vârste de 4 ani sau peste şi cu greutate sub 30 kg

Pacienţi <30 kg cărora nu li se administrează valproat:

Tratamentul trebuie iniţiat cu o doză zilnică de 200 mg. În funcţie de răspunsul clinic şi de tolerabilitate, doza poate fi crescută cu câte 200 mg pe zi, chiar şi la fiecare două zile, până la doza maximă recomandată, de 1000 mg pe zi. Dozele de până la 3600 mg pe zi au fost studiate la un număr limitat de pacienţi.

Pacienţi <30 kg cărora li se administrează şi tratament cu valproat:

Deoarece valproatul reduce în mod semnificativ clearance-ul Inovelonului, se recomandă o doză maximă redusă pentru pacienţii <30 kg cărora li se administrează concomitent valproat. Tratamentul trebuie iniţiat la o doză zilnică de 200 mg. În funcţie de răspunsul clinic şi de tolerabilitate, după cel puţin 2 zile, doza poate fi crescută cu câte 200 mg pe zi, până la atingerea dozei maxime recomandate de 600 mg pezi.

Utilizarea la adulţi şi copii cu vârste de 4 ani sau peste, cu greutate de cel puţin 30 kg

Tratamentul trebuie iniţiat cu o doză zilnică de 400 mg. În funcţie de răspunsul clinic şi de tolerabilitate, doza poate fi crescută cu câte 400 mg pe zi, chiar şi la fiecare două zile, până la doza maximă recomandată, aşa cum este indicat în tabelul de mai jos.

Greutate

30,0 – 50,0 kg

50,1 – 70,0 kg

≥70,1 kg

Doza maximă recomandată

(mg pe zi)

1800

2400

3200

Dozele de până la 4000 mg pe zi (greutate între 30-50 kg) sau 4800 mg pe zi (peste 50 kg) au fost studiate la un număr limitat de pacienţi.

Vârstnici

Informaţiile privind utilizarea Inovelonului la vârstnici sunt limitate. Deoarece farmacocinetica rufinamidei nu este modificată la vârstnici (vezi pct. 5.2), ajustarea dozei nu este necesară la pacienţii cu vârste de peste 65 de ani.

Pacienţi cu insuficienţă renală

Un studiu efectuat la pacienţi cu insuficienţă renală, a indicat că ajustarea dozei nu este necesară la aceşti pacienţi (vezi pct. 5.2).

Pacienţi cu insuficienţă hepatică

Utilizarea medicamentului la pacienţi cu insuficienţă hepatică nu a fost studiată. Se recomandă prudenţă şi ajustarea atentă a dozei în tratamentul pacienţilor cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată, şi evitarea utilizării medicamentului la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă.

Efectul alimentelor

Inovelon trebuie administrat de preferinţă împreună cu alimente (vezi pct. 5.2).

Întreruperea tratamentului cu Inovelon

Dacă tratamentul cu Inovelon trebuie întrerupt, administrarea trebuie întreruptă treptat. În studiile clinice, întreruperea tratamentului cu Inovelon s-a realizat prin diminuarea dozei cu aproximativ 25% la fiecare două zile.

În cazul în care se omite administrarea uneia sau a mai multor doze, este necesară evaluarea clinică specifică fiecărui caz în parte.

Studii deschise, necontrolate sugerează o eficacitate susţinută pe termen lung, cu toate că nu au fost efectuate studii controlate pe perioade mai mari de trei luni.

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanţa activă, la derivaţii triazolici sau la oricare dintre excipienţi.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

În timpul studiilor de dezvoltare clinică s-au observat cazuri de stări de rău epileptic la pacienţii trataţi cu rufinamidă, în timp ce aceste cazuri nu s-au observat la pacienţii trataţi cu placebo. Aceste evenimente au determinat întreruperea tratamentului cu rufinamidă în 20% din cazuri. Dacă pacienţii dezvoltă tipuri noi de convulsii şi/sau prezintă o frecvenţă crescută a stărilor de rău epileptic care diferă de starea iniţială a pacientului, atunci raportul beneficiu/risc al tratamentului trebuie reevaluat.

Administrarea medicamentelor antiepileptice, inclusiv Inovelon, trebuie întreruptă treptat pentru a reduce posibilitatea apariţiei convulsiilor datorate întreruperii tratamentului. În studiile clinice, întreruperea tratamentului s-a realizat prin reducerea dozei cu aproximativ 25%, la fiecare două zile. Nu există date suficiente privind întreruperea administrării concomitente a unor alte medicamente antiepileptice după realizarea controlului convulsiilor prin includerea Inovelonului în schema de tratament.

Tratamentul cu rufinamidă a fost asociat cu producerea de ameţeli, somnolenţă, ataxie şi tulburări de mers, care pot creşte riscul unor căderi accidentale la această populaţie (vezi pct. 4.8). Pacienţii şi persoanele în grija cărora se află aceştia trebuie să ia măsuri de precauţie până când se obişnuiesc cu efectele potenţiale ale acestui medicament.

Tratamentul cu rufinamidă a fost asociat cu apariţia unui sindrom grav de hipersensibilitate la medicamentele antiepileptice. Semnele şi simptomele acestei tulburări au fost diferite; cu toate acestea, majoritatea pacienţilor au prezentat, în mod tipic dar nu exclusiv, febră şi erupţii cutanate asociate cu alte tulburări organice sistemice. Alte manifestări asociate au inclus limfadenopatie, anomalii ale testelor funcţionale hepatice şi hematurie. Deoarece afecţiunea prezintă manifestări variabile, pot apare alte semne şi simptome organice sistemice care nu sunt menţionate aici. Acest sindrom a apărut în strânsă asociere temporală cu iniţierea tratamentului cu rufinamidă şi la populaţia pediatrică. Dacă se suspectează această reacţie, trebuie întreruptă administrarea rufinamidei şi trebuie instituit un tratament alternativ. Toţi pacienţii care prezintă o erupţie cutanată în timpul tratamentului cu rufinamidă trebuie supravegheaţi atent.

Pe durata unui studiu cu privire la intervalul QT, rufinamida a produs o scurtare a intervalului QTc, proporţională cu concentraţia. Cu toate că nu se cunosc mecanismul de bază şi semnificaţia acestei constatări asupra siguranţei administrării medicamentului, medicii trebuie să evalueze din punct de vedere clinic, necesitatea prescrierii rufinamidei la pacienţii cu risc de scurtare suplimentară a duratei intervalului QTc (de exemplu, pacienţi cu sindrom congenital de QT scurt sau pacienţi cu antecedente familiale patologice legate de acest sindrom).

Femeile cu potenţial fertil trebuie să utilizeze metode contraceptive în timpul tratamentului cu Inovelon. Medicii trebuie să se asigure că pacientele utilizează metode contraceptive corespunzătoare şi trebuie să evalueze, din punct de vedere clinic, în ce măsură contraceptivele orale sau dozele componentelor acestora, sunt adecvate, în funcţie de situaţia clinică individuală a fiecărei paciente (vezi pct. 4.5).

Deoarece Inovelon conţine lactoză, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Potenţialul altor medicamente de a influenţa efectul Inovelonului

Alte medicamente antiepileptice

Concentraţiile plasmatice ale rufinamidei pot fi reduse prin administrarea concomitentă de carbamazepină, fenobarbital, fenitoină, vigabatrin sau primidonă.

În cazul pacienţilor aflaţi sub tratament cu Inovelon la care s-a iniţiat administrarea de valproat, pot apare creşteri semnificative ale concentraţiilor plasmatice ale rufinamidei. Cele mai accentuate creşteri au fost observate la pacienţii cu greutate redusă (<30 kg). În consecinţă, trebuie luată în considerare posibilitatea reducerii dozei de Inovelon la pacienţii cu greutate <30 kg la care se iniţiază tratamentul cu valproat (vezi pct. 4.2).

Ajustarea dozelor de Inovelon poate fi de asemenea necesară în cazul introducerii sau întreruperii administrării acestor medicamente, sau în cazul în care se modifică doza acestor medicamente în timpul terapiei cu Inovelon.

Nu s-au observat modificări semnificative ale concentraţiei plasmatice de rufinamidă în urma administrării concomitente de lamotrigină, topiramat sau benzodiazepine.

Potenţialul Inovelonului de a influenţa efectele altor medicamente

Alte medicamente antiepileptice

Interacţiunile de tip farmacocinetic între rufinamidă şi alte medicamente antiepileptice au fost evaluate la pacienţi cu epilepsie prin utilizarea unor modele farmacocinetice populaţionale. Rufinamida nu pare să prezinte efecte relevante clinic asupra concentraţiilor plasmatice la starea de echilibru ale carbamazepinei, lamotriginei, fenobarbitalului, topiramatului sau valproatului. Deoarece rufinamida poate reduce clearance-ul fenitoinei şi poate creşte concentraţiile plasmatice la starea de echilibru ale fenitoinei administrate concomitent, trebuie avută în vedere scăderea dozei de fenitoină.

Contraceptive orale

Administrarea concomitentă a rufinamidei în doză de 800 mg de două ori pe zi şi a unui contraceptiv oral combinat (etinilestradiol 35 μg şi noretindronă 1 mg) timp de 14 zile, a determinat o scădere medie de 22% a valorilor ASC0-24 pentru etinilestradiol şi de 14% a valorilor ASC0-24 pentru noretindronă. Nu s-au efectuat studii cu alte contraceptive orale sau implanturi. Femeile cu potenţial fertil care utilizează contraceptive hormonale trebuie sfătuite să utilizeze o metodă contraceptivă adiţională, sigură şi eficace (vezi pct. 4.4 şi 4.6).

Sistemul enzimatic al citocromului P450

Deoarece rufinamida este metabolizată prin hidroliză, enzimele citocromului P450 nu intervin în mod semnificativ în procesul metabolizării. În plus, rufinamida nu inhibă activitatea enzimelor citocromului P450 (vezi pct. 5.2). În consecinţă, sunt puţin probabile interacţiunile semnificative din punct de vedere clinic, prin intermediul inhibării sistemului citocrom P450 de către rufinamidă. S-a demonstrat că rufinamida induce activitatea enzimei CYP3A4 a sistemului citocrom P450, şi astfel poate reduce concentraţiile plasmatice ale medicamentelor metabolizate de către această enzimă. Efectul a fost minor până la moderat. Activitatea medie a enzimei CYP3A4, evaluată prin clearance-ul triazolamului, a crescut cu 55% după 11 zile de tratament cu rufinamidă administrată în doze de 400 mg, de două ori pe zi. Expunerea la triazolam a fost redusă cu 36%. Dozele mai mari de rufinamidă pot să determine o inducţie enzimatică mai accentuată. De asemenea, există posibilitatea ca rufinamida să reducă expunerea la unele medicamente metabolizate de către alte enzime, sau transportate prin intermediul unor proteine transportoare de tipul glicoproteinei-P.

Se recomandă ca pacienţii trataţi cu medicamente metabolizate de către sistemul enzimatic CYP3A să fie supravegheaţi atent, timp de două săptămâni, la începutul sau după întreruperea definitivă a tratamentului cu Inovelon, sau după orice modificare semnificativă a dozei. Ar putea fi necesară ajustarea dozelor medicamentelor administrate concomitent. De asemenea, aceste recomandări trebuie avute în vedere când rufinamida este utilizată concomitent cu medicamente care au un indice terapeutic mic, de exemplu warfarina şi digitoxina.

Un studiu specific de interacţiune la subiecţi sănătoşi a demonstrat că rufinamida, în doze de 400 mg de două ori pe zi, nu influenţează farmacocinetica olanzapinei, un substrat CYP1A2.

Nu sunt disponibile date privind interacţiunile rufinamidei cu alcoolul etilic.

4.6 Sarcina şi alăptarea

Riscul asociat cu epilepsia şi în general cu medicamentele antiepileptice:

S-a demonstrat că prevalenţa malformaţiilor la descendenţii femeilor cu epilepsie este de două până la de trei ori mai mare decât procentul de aproximativ 3% în populaţia generală. La pacienţii aflaţi sub tratament, s-a observat o creştere a numărului malformaţiilor în cazul terapiei multiple; cu toate acestea, nu s-a stabilit în ce măsură tratamentul şi/sau boala sunt responsabile de aceste efecte.

În plus, terapia antiepileptică eficace nu trebuie întreruptă, deoarece agravarea bolii are efecte nefavorabile atât pentru mamă cât şi pentru făt.

Riscul asociat cu rufinamida:

Studiile la animale nu au relevat efecte teratogene, dar în prezenţa toxicităţii materne s-a constatat fetotoxicitate (vezi pct. 5.3). Riscul potenţial pentru om nu este cunoscut.

Pentru rufinamidă nu sunt disponibile date clinice privind utilizarea sa la femeile gravide.

Având în vedere toate aceste date, rufinamida nu trebuie utilizată în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în care este absolut necesar, şi nici la femeile cu potenţial fertil care nu utilizează măsuri contraceptive.

Femeile cu potenţial fertil trebuie să utilizeze metode contraceptive în timpul tratamentului cu Inovelon. Medicii trebuie să se asigure că pacientele utilizează metode contraceptive corespunzătoare şi trebuie să evalueze, din punct de vedere clinic, în ce măsură contraceptivele orale sau dozele componentelor acestora, sunt adecvate, în funcţie de situaţia clinică individuală a fiecărei paciente (vezi pct. 4.5).

Dacă femeile aflate sub tratament cu rufinamidă intenţionează să rămână gravide, indicaţia acestui medicament trebuie evaluată atent. Un tratament antiepileptic eficace cu rufinamidă nu trebuie întrerupt în timpul sarcinii, deoarece agravarea bolii are efecte nefavorabile atât pentru mamă cât şi pentru făt.

Nu se cunoaşte dacă rufinamida se excretă în laptele matern la om. Datorită efectelor nocive potenţiale asupra sugarului, alăptarea trebuie evitată în timpul tratamentului matern cu rufinamidă.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Inovelon poate determina ameţeli, somnolenţă şi vedere înceţoşată. În funcţie de sensibilitatea individuală, Inovelon poate avea influenţe moderate până la severe asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Pacienţii trebuie sfătuiţi să manifeste prudenţă în timpul activităţilor care presupun un grad înalt de atenţie, de exemplu conducerea vehiculelor sau manipularea utilajelor.

4.8 Reacţii adverse

Programul de dezvoltare clinică a inclus peste 1900 de pacienţi cu diferite tipuri de epilepsie, cărora li s-a administrat rufinamidă. În general, cele mai frecvente reacţii adverse raportate au fost cefaleea, ameţelile, fatigabilitatea şi somnolenţa. La pacienţii cu sindrom Lennox-Gastaut, cele mai frecvente reacţii adverse, observate cu o frecvenţă superioară faţă de placebo, au fost somnolenţa şi vărsăturile. Reacţiile adverse au fost în general de intensitate redusă până la moderată. La pacienţii cu sindrom Lennox-Gastaut, rata întreruperii tratamentului datorită reacţiilor adverse a fost de 8,2% la pacienţii cărora li s-a administrat Inovelon şi de 0% la pacienţii cărora li s-a administrat placebo. Cele mai frecvente reacţii adverse care au dus la întreruperea tratamentului în grupul tratat cu Inovelon au fost erupţiile cutanate şi vărsăturile.

În tabelul de mai jos sunt enumerate reacţiile adverse raportate cu o incidenţă superioară faţă de placebo, în timpul studiilor dublu orb la pacienţii cu sindrom Lennox-Gastaut, sau în general la pacienţii trataţi cu rufinamidă. Reacţiile adverse sunt prezentate în funcţie de terminologia şi clasificarea MedDRA pe aparate, sisteme şi organe, şi în funcţie de frecvenţă.

Frecvenţele sunt definite astfel: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 < 1/10),

mai puţin frecvente (≥ 1/1000 < 1/100).

Aparate, sisteme şi organe

Foarte frecvente

Frecvente

Mai puţin frecvente

Rare

Aparate, sisteme şi organe

Foarte frecvente

Frecvente

Mai puţin frecvente

Rare

Infecţii şi infestări

Pneumonie

Gripă

Rinofaringită

Infecţii ale urechii

Sinuzită

Rinită

Tulburări ale sistemului imunitar

Hipersensibilitate*

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Anorexie

Tulburări de alimentaţie

Reducerea apetitului alimentar

Tulburări psihice

Anxietate

Insomnie

Tulburări ale sistemului nervos

Somnolenţă*

Stare de rău epileptic*

Cefalee

Convulsii

Ameţeli*

Tulburări de coordonare*

Nistagmus

Hiperactivitate psihomotorie

Tremor

Tulburări

oculare

Diplopie

Vedere înceţoşată

Tulburări acustice şi vestibulare

Vertij

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

Epistaxis

Tulburări gastro-intestinale

Greaţă

Vărsături

Dureri la nivelul abdomenului superior

Constipaţie

Dispepsie

Diaree

Tulburări hepatobiliare

Creşterea valorilor enzimelor hepatice

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Erupţii cutanate*

Acnee

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv şi tulburări osoase

Dureri de spate

Tulburări ale aparatului genital şi sânului

Oligomenoree

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Fatigabilitate

Tulburări de mers*

Investigaţii diagnostice

Scădere ponderală

Leziuni,

intoxicaţii

Leziuni craniene

Contuzii

* A se vedea de asemenea pct. 4.4.

4.9 Supradozaj

În caz de supradozaj acut, stomacul poate fi golit prin lavaj gastric sau prin inducerea emezei. Nu există antidot specific pentru Inovelon. Se impun măsuri terapeutice de susţinere, care pot include hemodializa (vezi pct. 5.2).

Dozajul multiplu de 7200 mg pe zi nu a fost asociat cu semne sau simptome majore.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: antiepileptice, derivaţi de carboxamidă; codul ATC: N03AF03.

Mecanism de acţiune

Rufinamida modulează activitatea canalelor de sodiu, prelungind starea acestora de inactivitate. Rufinamida este activă la diverse modele animale de epilepsie.

Experienţa clinică

Într-un studiu clinic dublu orb, controlat placebo, Inovelon a fost administrat în doze de cel mult 45 mg/kg şi zi, timp de 84 de zile, la 139 de pacienţi cu convulsii controlate inadecvat din punct de vedere terapeutic, asociate cu sindromul Lennox-Gastaut (incluzând atât crize de absenţă atipice cât şi crize convulsive atone). Au fost incluşi în studiu pacienţi de sex masculin sau feminin (cu vârste cuprinse între 4 şi 30 de ani) trataţi concomitent cu 1 până la 3 medicamente antiepileptice cu regim fix de dozaj. Fiecare pacient a trebuit să prezinte cel puţin 90 de crize convulsive în luna precedentă intrării în studiu. S-a observat o îmbunătăţire semnificativă pentru toate cele trei variabile primare: modificarea procentuală a frecvenţei totale a convulsiilor timp de 28 de zile, în timpul fazei de întreţinere, comparativ cu valorile iniţiale (-35,8% cu Inovelon faţă de -1,6% cu placebo, p= 0,0006), numărul convulsiilor tonice-atonice (-42,9% cu Inovelon faţă de 2,2% cu placebo, p= 0,0002), evaluarea severităţii convulsiilor conform Evaluării Globale realizată de către părinte/supraveghetor la sfârşitul fazei dublu orb (mult sau foarte mult ameliorată la 32,2% dintre pacienţii din grupul tratat cu Inovelon faţă de 14,5% în grupul tratat cu placebo, p=0,0041).

Modelele populaţionale de tip farmacocinetic/farmacodinamic au demonstrat faptul că reducerea frecvenţei convulsiilor totale şi a celor tonice-atonice, îmbunătăţirea evaluării globale a severităţii convulsiilor şi creşterea probabilităţii de reducere a frecvenţei convulsiilor au fost dependente de concentraţiile plasmatice ale rufinamidei.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie

Concentraţiile plasmatice maxime sunt atinse la aproximativ 6 ore de la administrare. Concentraţia plasmatică maximă (Cmax) şi ASC plasmatice ale rufinamidei cresc mai puţin decât proporţional cu creşterea dozelor, atât la subiecţii sănătoşi, în condiţii “a jeun” şi de consum de alimente, cât şi la pacienţi, probabil datorită absorbţiei limitate de doză. După administrarea unor doze unice, consumul de alimente creşte biodisponibilitatea (ASC) rufinamidei cu aproximativ 34% şi concentraţia plasmatică maximă cu 56%.

Distribuţie

În studiile in vitro, numai o mică proporţie a rufinamidei (34%) a fost legată de proteinele serice umane, cu implicarea de aproximativ 80% a albuminei. Aceasta indică un risc minim de interacţiuni medicamentoase prin deplasarea de pe locurile de legare, în timpul administrării concomitente a altor medicamente. Rufinamida a fost distribuită în mod egal între eritrocite şi plasmă.

Metabolizare

Rufinamida este eliminată aproape exclusiv prin metabolizare. Calea principală de metabolizare este reprezentată de hidroliza grupului carboxilamidic, cu formarea unui derivat acid CGP 47292, inactiv din punct de vedere farmacologic. Metabolizarea mediată prin intermediul sistemului citocrom P450 este nesemnificativă.

Formarea unor cantităţi mici de conjugaţi de glutation nu poate fi complet exclusă.

Rufinamida a demonstrat, in vitro, o capacitate redusă sau nesemnificativă de a acţiona ca inhibitor competitiv sau la nivelul mecanismului de acţiune al următoarelor enzime umane P450: CYP1A2, CYP2A6, CYP2C9, CYP2C19, CYP2D6, CYP2E1, CYP3A4/5 sau CYP4A9/11-2.

Eliminare

Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 6-10 ore la subiecţii sănătoşi şi la pacienţii cu epilepsie. Când este administrată de două ori pe zi, la intervale de 12 ore, gradul acumulării rufinamidei poate fi evaluat prin timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al acesteia, indicând faptul că farmacocinetica rufinamidei este independentă de timp (deci nu are loc fenomenul de autoinducţie a metabolizării).

Într-un studiu cu radiotrasor la trei voluntari sănătoşi, compusul parental (rufinamida) a fost componenta radioactivă principală la nivel plasmatic, reprezentând aproximativ 80% din radioactivitatea totală, în timp ce metabolitul CGP 47292 a reprezentat doar aproximativ 15%. Excreţia renală a fost calea predominantă de eliminare pentru produşii de metabolizare ai medicamentului, reprezentând 84,7% din doză.

Liniaritate/non-liniaritate:

Biodisponibilitatea rufinamidei este dependentă de doză. Biodisponibilitatea se reduce odată cu creşterea dozei.

Farmacocinetica la grupe speciale de pacienţi

Sexul

S-au utilizat modele farmacocinetice populaţionale pentru a evalua modul în care diferenţele legate de sex influenţează farmacocinetica rufinamidei. Aceste evaluări au indicat faptul că diferenţele legate de sex nu influenţează farmacocinetica rufinamidei într-o măsură relevantă din punct de vedere clinic.

Insuficienţa renală

Farmacocinetica unei singure doze de rufinamidă 400 mg nu a fost modificată la pacienţii cu insuficienţă renală cronică şi severă, comparativ cu voluntarii sănătoşi. Cu toate acestea, concentraţiile plasmatice au fost reduse cu aproximativ 30% în condiţiile aplicării hemodializei după administrarea rufinamidei, sugerând utilitatea acestei proceduri în caz de supradozaj (vezi pct. 4.2 şi 4.9).

Insuficienţa hepatică

Deoarece nu au fost efectuate studii la pacienţi cu insuficienţă hepatică, Inovelon nu trebuie administrat la pacienţi cu insuficienţă hepatică severă.

Copii (2-12 ani)

În general, copiii prezintă un clearance al rufinamidei mai redus comparativ cu adulţii, această diferenţă fiind legată de suprafaţa corporală. Nu s-au efectuat studii la nou-născuţi sau la sugari şi copiii mici cu vârste sub 2 ani.

Vârstnici

Un studiu farmacocinetic la voluntari sănătoşi vârstnici nu a evidenţiat modificări semnificative ale parametrilor farmacocinetici comparativ cu adulţii mai tineri.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Studiile convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei nu au evidenţiat riscuri speciale, la doze relevante din punct de vedere clinic.

Toxicitatea observată la câini, la concentraţii similare celor ale expunerii la doza maximă recomandată la om, a constat în modificări hepatice, care au inclus trombi biliari, colestază şi creşteri ale valorilor enzimelor hepatice, presupuse a fi corelate cu hipersecreţia biliară la această specie. Studiile de toxicitate după doze repetate la şobolani şi maimuţe nu au evidenţiat nici un risc asociat.

În studiile privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere şi a dezvoltării, s-au constatat reduceri ale dezvoltării fetale şi ale ratei de supravieţuire şi câteva cazuri de naşteri de feţi morţi, secundare toxicităţii materne. Cu toate acestea, la descendenţi nu s-au observat efecte morfologice sau funcţionale, inclusiv asupra capacităţii de învăţare sau de memorizare. Inovelon nu a prezentat efecte teratogene la şoareci, şobolani sau iepuri.

Rufinamida nu a fost genotoxică şi nu a prezentat potenţial carcinogen. Reacţiile adverse neobservate în studiile clinice dar constatate la animale, la concentraţii similare celor corespunzătoare expunerii clinice şi cu posibilă relevanţă asupra utilizării la om, au fost reprezentate de mielofibroza măduvei osoase, într-un studiu privind carcinogeneza la şoarece. Tumorile osoase benigne (osteoame) şi hiperostoza observate la şoarece au fost considerate rezultatul activării unui virus specific pentru şoareci, de către ionii de fluorură, pe parcursul metabolizării oxidative a rufinamidei.

În ceea ce priveşte potenţialul imunotoxic, într-un studiu de 13 săptămâni, s-au observat reducerea şi involuţia timusului la câini, cu un răspuns semnificativ la doze mari, la câinii masculi. În studiul de 13 săptămâni, modificările măduvei osoase şi structurilor limfoide la femele au fost raportate la doze mari, cu o incidenţă redusă. La şobolani, celularitatea diminuată a măduvei osoase şi atrofia timusului s-au observat numai în studiul privind carcinogeneza.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Nucleu:

Lactoză monohidrat

Celuloză microcristalină

Amidon de porumb

Croscarmeloză sodică

Hipromeloză

Stearat de magneziu

Laurilsulfat de sodiu

Dioxid de siliciu coloidal, anhidru

Film:

Opadry 00F44042 [conţine hipromeloză, macrogol (8000), dioxid de titan (E171), talc şi oxid roşu de fer (E172)].

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

3 ani.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A nu se păstra la temperaturi peste 30ºC.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

200 mg

Blistere din aluminiu/aluminiu, cutii cu 10, 30, 50, 60 şi 100 comprimate filmate.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinţe speciale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Eisai Limited, European Knowledge Centre, Mosquito Way, Hatfield, Herts, AL10 9SN, Marea Britanie

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/06/378/006-010

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

16 ianuarie 2007

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Inovelon 400 mg comprimate filmate

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

400 mg

Fiecare comprimat filmat conţine rufinamidă 400 mg.

Excipient: lactoză monohidrat 80 mg/comprimat filmat

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimate filmate.

400 mg

De culoare roz, ‘ovoidale’, uşor convexe, marcate cu linie mediană pe ambele feţe, inscripţionate cu ‘Є263’ pe una din feţe şi neinscripţionate pe cealaltă faţă.

Comprimatul poate fi divizat în două părţi egale.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Inovelon este indicat ca terapie adjuvantă în tratamentul convulsiilor asociate cu sindromul Lennox-Gastaut, la pacienţii cu vârste de 4 ani sau peste.

4.2 Doze şi mod de administrare

Tratamentul cu Inovelon trebuie iniţiat de către un medic specialist în pediatrie sau neurologie, cu experienţă în tratamentul epilepsiei.

Inovelon este destinat utilizării orale. Trebuie administrat cu apă, de două ori pe zi, dimineaţa şi seara, în două doze divizate în mod egal. Deoarece s-a observat un efect al alimentelor asupra medicamentului, este preferabil ca administrarea Inovelon să se facă cu alimente (vezi pct. 5.2). Dacă pacientul are dificultăţi de deglutiţie, comprimatele pot fi sfărâmate şi administrate într-o jumătate de pahar cu apă.

Utilizarea la copii cu vârste de 4 ani sau peste şi cu greutate sub 30 kg

Pacienţi <30 kg cărora nu li se administrează valproat:

Tratamentul trebuie iniţiat cu o doză zilnică de 200 mg. În funcţie de răspunsul clinic şi de tolerabilitate, doza poate fi crescută cu câte 200 mg pe zi, chiar şi la fiecare două zile, până la doza maximă recomandată, de 1000 mg pe zi. Dozele de până la 3600 mg pe zi au fost studiate la un număr limitat de pacienţi.

Pacienţi <30 kg cărora li se administrează şi tratament cu valproat:

Deoarece valproatul reduce în mod semnificativ clearance-ul Inovelonului, se recomandă o doză maximă redusă pentru pacienţii <30 kg cărora li se administrează concomitent valproat. Tratamentul trebuie iniţiat la o doză zilnică de 200 mg. În funcţie de răspunsul clinic şi de tolerabilitate, după cel puţin 2 zile, doza poate fi crescută cu câte 200 mg pe zi, până la atingerea dozei maxime recomandate de 600 mg pezi.

Utilizarea la adulţi şi copii cu vârste de 4 ani sau peste, cu greutate de cel puţin 30 kg

Tratamentul trebuie iniţiat cu o doză zilnică de 400 mg. În funcţie de răspunsul clinic şi de tolerabilitate, doza poate fi crescută cu câte 400 mg pe zi, chiar şi la fiecare două zile, până la doza maximă recomandată, aşa cum este indicat în tabelul de mai jos.

Greutate

30,0 – 50,0 kg

50,1 – 70,0 kg

≥70,1 kg

Doza maximă recomandată

(mg pe zi)

1800

2400

3200

Dozele de până la 4000 mg pe zi (greutate între 30-50 kg) sau 4800 mg pe zi (peste 50 kg) au fost studiate la un număr limitat de pacienţi.

Vârstnici

Informaţiile privind utilizarea Inovelonului la vârstnici sunt limitate. Deoarece farmacocinetica rufinamidei nu este modificată la vârstnici (vezi pct. 5.2), ajustarea dozei nu este necesară la pacienţii cu vârste de peste 65 de ani.

Pacienţi cu insuficienţă renală

Un studiu efectuat la pacienţi cu insuficienţă renală, a indicat că ajustarea dozei nu este necesară la aceşti pacienţi (vezi pct. 5.2).

Pacienţi cu insuficienţă hepatică

Utilizarea medicamentului la pacienţi cu insuficienţă hepatică nu a fost studiată. Se recomandă prudenţă şi ajustarea atentă a dozei în tratamentul pacienţilor cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată, şi evitarea utilizării medicamentului la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă.

Efectul alimentelor

Inovelon trebuie administrat de preferinţă împreună cu alimente (vezi pct. 5.2).

Întreruperea tratamentului cu Inovelon

Dacă tratamentul cu Inovelon trebuie întrerupt, administrarea trebuie întreruptă treptat. În studiile clinice, întreruperea tratamentului cu Inovelon s-a realizat prin diminuarea dozei cu aproximativ 25% la fiecare două zile.

În cazul în care se omite administrarea uneia sau a mai multor doze, este necesară evaluarea clinică specifică fiecărui caz în parte.

Studii deschise, necontrolate sugerează o eficacitate susţinută pe termen lung, cu toate că nu au fost efectuate studii controlate pe perioade mai mari de trei luni.

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanţa activă, la derivaţii triazolici sau la oricare dintre excipienţi.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

În timpul studiilor de dezvoltare clinică s-au observat cazuri de stări de rău epileptic la pacienţii trataţi cu rufinamidă, în timp ce aceste cazuri nu s-au observat la pacienţii trataţi cu placebo. Aceste evenimente au determinat întreruperea tratamentului cu rufinamidă în 20% din cazuri. Dacă pacienţii dezvoltă tipuri noi de convulsii şi/sau prezintă o frecvenţă crescută a stărilor de rău epileptic care diferă de starea iniţială a pacientului, atunci raportul beneficiu/risc al tratamentului trebuie reevaluat.

Administrarea medicamentelor antiepileptice, inclusiv Inovelon, trebuie întreruptă treptat pentru a reduce posibilitatea apariţiei convulsiilor datorate întreruperii tratamentului. În studiile clinice, întreruperea tratamentului s-a realizat prin reducerea dozei cu aproximativ 25%, la fiecare două zile. Nu există date suficiente privind întreruperea administrării concomitente a unor alte medicamente antiepileptice după realizarea controlului convulsiilor prin includerea Inovelonului în schema de tratament.

Tratamentul cu rufinamidă a fost asociat cu producerea de ameţeli, somnolenţă, ataxie şi tulburări de mers, care pot creşte riscul unor căderi accidentale la această populaţie (vezi pct. 4.8). Pacienţii şi persoanele în grija cărora se află aceştia trebuie să ia măsuri de precauţie până când se obişnuiesc cu efectele potenţiale ale acestui medicament.

Tratamentul cu rufinamidă a fost asociat cu apariţia unui sindrom grav de hipersensibilitate la medicamentele antiepileptice. Semnele şi simptomele acestei tulburări au fost diferite; cu toate acestea, majoritatea pacienţilor au prezentat, în mod tipic dar nu exclusiv, febră şi erupţii cutanate asociate cu alte tulburări organice sistemice. Alte manifestări asociate au inclus limfadenopatie, anomalii ale testelor funcţionale hepatice şi hematurie. Deoarece afecţiunea prezintă manifestări variabile, pot apare alte semne şi simptome organice sistemice care nu sunt menţionate aici. Acest sindrom a apărut în strânsă asociere temporală cu iniţierea tratamentului cu rufinamidă şi la populaţia pediatrică. Dacă se suspectează această reacţie, trebuie întreruptă administrarea rufinamidei şi trebuie instituit un tratament alternativ. Toţi pacienţii care prezintă o erupţie cutanată în timpul tratamentului cu rufinamidă trebuie supravegheaţi atent.

Pe durata unui studiu cu privire la intervalul QT, rufinamida a produs o scurtare a intervalului QTc, proporţională cu concentraţia. Cu toate că nu se cunosc mecanismul de bază şi semnificaţia acestei constatări asupra siguranţei administrării medicamentului, medicii trebuie să evalueze din punct de vedere clinic, necesitatea prescrierii rufinamidei la pacienţii cu risc de scurtare suplimentară a duratei intervalului QTc (de exemplu, pacienţi cu sindrom congenital de QT scurt sau pacienţi cu antecedente familiale patologice legate de acest sindrom).

Femeile cu potenţial fertil trebuie să utilizeze metode contraceptive în timpul tratamentului cu Inovelon. Medicii trebuie să se asigure că pacientele utilizează metode contraceptive corespunzătoare şi trebuie să evalueze, din punct de vedere clinic, în ce măsură contraceptivele orale sau dozele componentelor acestora, sunt adecvate, în funcţie de situaţia clinică individuală a fiecărei paciente (vezi pct. 4.5).

Deoarece Inovelon conţine lactoză, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Potenţialul altor medicamente de a influenţa efectul Inovelonului

Alte medicamente antiepileptice

Concentraţiile plasmatice ale rufinamidei pot fi reduse prin administrarea concomitentă de carbamazepină, fenobarbital, fenitoină, vigabatrin sau primidonă.

În cazul pacienţilor aflaţi sub tratament cu Inovelon la care s-a iniţiat administrarea de valproat, pot apare creşteri semnificative ale concentraţiilor plasmatice ale rufinamidei. Cele mai accentuate creşteri au fost observate la pacienţii cu greutate redusă (<30 kg). În consecinţă, trebuie luată în considerare posibilitatea reducerii dozei de Inovelon la pacienţii cu greutate <30 kg la care se iniţiază tratamentul cu valproat (vezi pct. 4.2).

Ajustarea dozelor de Inovelon poate fi de asemenea necesară în cazul introducerii sau întreruperii administrării acestor medicamente, sau în cazul în care se modifică doza acestor medicamente în timpul terapiei cu Inovelon.

Nu s-au observat modificări semnificative ale concentraţiei plasmatice de rufinamidă în urma administrării concomitente de lamotrigină, topiramat sau benzodiazepine.

Potenţialul Inovelonului de a influenţa efectele altor medicamente

Alte medicamente antiepileptice

Interacţiunile de tip farmacocinetic între rufinamidă şi alte medicamente antiepileptice au fost evaluate la pacienţi cu epilepsie prin utilizarea unor modele farmacocinetice populaţionale. Rufinamida nu pare să prezinte efecte relevante clinic asupra concentraţiilor plasmatice la starea de echilibru ale carbamazepinei, lamotriginei, fenobarbitalului, topiramatului sau valproatului. Deoarece rufinamida poate reduce clearance-ul fenitoinei şi poate creşte concentraţiile plasmatice la starea de echilibru ale fenitoinei administrate concomitent, trebuie avută în vedere scăderea dozei de fenitoină.

Contraceptive orale

Administrarea concomitentă a rufinamidei în doză de 800 mg de două ori pe zi şi a unui contraceptiv oral combinat (etinilestradiol 35 μg şi noretindronă 1 mg) timp de 14 zile, a determinat o scădere medie de 22% a valorilor ASC0-24 pentru etinilestradiol şi de 14% a valorilor ASC0-24 pentru noretindronă. Nu s-au efectuat studii cu alte contraceptive orale sau implanturi. Femeile cu potenţial fertil care utilizează contraceptive hormonale trebuie sfătuite să utilizeze o metodă contraceptivă adiţională, sigură şi eficace (vezi pct. 4.4 şi 4.6).

Sistemul enzimatic al citocromului P450

Deoarece rufinamida este metabolizată prin hidroliză, enzimele citocromului P450 nu intervin în mod semnificativ în procesul metabolizării. În plus, rufinamida nu inhibă activitatea enzimelor citocromului P450 (vezi pct. 5.2). În consecinţă, sunt puţin probabile interacţiunile semnificative din punct de vedere clinic, prin intermediul inhibării sistemului citocrom P450 de către rufinamidă. S-a demonstrat că rufinamida induce activitatea enzimei CYP3A4 a sistemului citocrom P450, şi astfel poate reduce concentraţiile plasmatice ale medicamentelor metabolizate de către această enzimă. Efectul a fost minor până la moderat. Activitatea medie a enzimei CYP3A4, evaluată prin clearance-ul triazolamului, a crescut cu 55% după 11 zile de tratament cu rufinamidă administrată în doze de 400 mg, de două ori pe zi. Expunerea la triazolam a fost redusă cu 36%. Dozele mai mari de rufinamidă pot să determine o inducţie enzimatică mai accentuată. De asemenea, există posibilitatea ca rufinamida să reducă expunerea la unele medicamente metabolizate de către alte enzime, sau transportate prin intermediul unor proteine transportoare de tipul glicoproteinei-P.

Se recomandă ca pacienţii trataţi cu medicamente metabolizate de către sistemul enzimatic CYP3A să fie supravegheaţi atent, timp de două săptămâni, la începutul sau după întreruperea definitivă a tratamentului cu Inovelon, sau după orice modificare semnificativă a dozei. Ar putea fi necesară ajustarea dozelor medicamentelor administrate concomitent. De asemenea, aceste recomandări trebuie avute în vedere când rufinamida este utilizată concomitent cu medicamente care au un indice terapeutic mic, de exemplu warfarina şi digitoxina.

Un studiu specific de interacţiune la subiecţi sănătoşi a demonstrat că rufinamida, în doze de 400 mg de două ori pe zi, nu influenţează farmacocinetica olanzapinei, un substrat CYP1A2.

Nu sunt disponibile date privind interacţiunile rufinamidei cu alcoolul etilic.

4.6 Sarcina şi alăptarea

Riscul asociat cu epilepsia şi în general cu medicamentele antiepileptice:

S-a demonstrat că prevalenţa malformaţiilor la descendenţii femeilor cu epilepsie este de două până la de trei ori mai mare decât procentul de aproximativ 3% în populaţia generală. La pacienţii aflaţi sub tratament, s-a observat o creştere a numărului malformaţiilor în cazul terapiei multiple; cu toate acestea, nu s-a stabilit în ce măsură tratamentul şi/sau boala sunt responsabile de aceste efecte.

În plus, terapia antiepileptică eficace nu trebuie întreruptă, deoarece agravarea bolii are efecte nefavorabile atât pentru mamă cât şi pentru făt.

Riscul asociat cu rufinamida:

Studiile la animale nu au relevat efecte teratogene, dar în prezenţa toxicităţii materne s-a constatat fetotoxicitate (vezi pct. 5.3). Riscul potenţial pentru om nu este cunoscut.

Pentru rufinamidă nu sunt disponibile date clinice privind utilizarea sa la femeile gravide.

Având în vedere toate aceste date, rufinamida nu trebuie utilizată în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în care este absolut necesar, şi nici la femeile cu potenţial fertil care nu utilizează măsuri contraceptive.

Femeile cu potenţial fertil trebuie să utilizeze metode contraceptive în timpul tratamentului cu Inovelon. Medicii trebuie să se asigure că pacientele utilizează metode contraceptive corespunzătoare şi trebuie să evalueze, din punct de vedere clinic, în ce măsură contraceptivele orale sau dozele componentelor acestora, sunt adecvate, în funcţie de situaţia clinică individuală a fiecărei paciente (vezi pct. 4.5).

Dacă femeile aflate sub tratament cu rufinamidă intenţionează să rămână gravide, indicaţia acestui medicament trebuie evaluată atent. Un tratament antiepileptic eficace cu rufinamidă nu trebuie întrerupt în timpul sarcinii, deoarece agravarea bolii are efecte nefavorabile atât pentru mamă cât şi pentru făt.

Nu se cunoaşte dacă rufinamida se excretă în laptele matern la om. Datorită efectelor nocive potenţiale asupra sugarului, alăptarea trebuie evitată în timpul tratamentului matern cu rufinamidă.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Inovelon poate determina ameţeli, somnolenţă şi vedere înceţoşată. În funcţie de sensibilitatea individuală, Inovelon poate avea influenţe moderate până la severe asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Pacienţii trebuie sfătuiţi să manifeste prudenţă în timpul activităţilor care presupun un grad înalt de atenţie, de exemplu conducerea vehiculelor sau manipularea utilajelor.

4.8 Reacţii adverse

Programul de dezvoltare clinică a inclus peste 1900 de pacienţi cu diferite tipuri de epilepsie, cărora li s-a administrat rufinamidă. În general, cele mai frecvente reacţii adverse raportate au fost cefaleea, ameţelile, fatigabilitatea şi somnolenţa. La pacienţii cu sindrom Lennox-Gastaut, cele mai frecvente reacţii adverse, observate cu o frecvenţă superioară faţă de placebo, au fost somnolenţa şi vărsăturile. Reacţiile adverse au fost în general de intensitate redusă până la moderată. La pacienţii cu sindrom Lennox-Gastaut, rata întreruperii tratamentului datorită reacţiilor adverse a fost de 8,2% la pacienţii cărora li s-a administrat Inovelon şi de 0% la pacienţii cărora li s-a administrat placebo. Cele mai frecvente reacţii adverse care au dus la întreruperea tratamentului în grupul tratat cu Inovelon au fost erupţiile cutanate şi vărsăturile.

În tabelul de mai jos sunt enumerate reacţiile adverse raportate cu o incidenţă superioară faţă de placebo, în timpul studiilor dublu orb la pacienţii cu sindrom Lennox-Gastaut, sau în general la pacienţii trataţi cu rufinamidă. Reacţiile adverse sunt prezentate în funcţie de terminologia şi clasificarea MedDRA pe aparate, sisteme şi organe, şi în funcţie de frecvenţă.

Frecvenţele sunt definite astfel: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 < 1/10),

mai puţin frecvente (≥ 1/1000 < 1/100).

Aparate, sisteme şi organe

Foarte frecvente

Frecvente

Mai puţin frecvente

Rare

Aparate, sisteme şi organe

Foarte frecvente

Frecvente

Mai puţin frecvente

Rare

Infecţii şi infestări

Pneumonie

Gripă

Rinofaringită

Infecţii ale urechii

Sinuzită

Rinită

Tulburări ale sistemului imunitar

Hipersensibilitate*

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Anorexie

Tulburări de alimentaţie

Reducerea apetitului alimentar

Tulburări psihice

Anxietate

Insomnie

Tulburări ale sistemului nervos

Somnolenţă*

Stare de rău epileptic*

Cefalee

Convulsii

Ameţeli*

Tulburări de coordonare*

Nistagmus

Hiperactivitate psihomotorie

Tremor

Tulburări

oculare

Diplopie

Vedere înceţoşată

Tulburări acustice şi vestibulare

Vertij

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

Epistaxis

Tulburări gastro-intestinale

Greaţă

Vărsături

Dureri la nivelul abdomenului superior

Constipaţie

Dispepsie

Diaree

Tulburări hepatobiliare

Creşterea valorilor enzimelor hepatice

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Erupţii cutanate*

Acnee

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv şi tulburări osoase

Dureri de spate

Tulburări ale aparatului genital şi sânului

Oligomenoree

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Fatigabilitate

Tulburări de mers*

Investigaţii diagnostice

Scădere ponderală

Leziuni,

intoxicaţii

Leziuni craniene

Contuzii

* A se vedea de asemenea pct. 4.4.

4.9 Supradozaj

În caz de supradozaj acut, stomacul poate fi golit prin lavaj gastric sau prin inducerea emezei. Nu există antidot specific pentru Inovelon. Se impun măsuri terapeutice de susţinere, care pot include hemodializa (vezi pct. 5.2).

Dozajul multiplu de 7200 mg pe zi nu a fost asociat cu semne sau simptome majore.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: antiepileptice, derivaţi de carboxamidă; codul ATC: N03AF03.

Mecanism de acţiune

Rufinamida modulează activitatea canalelor de sodiu, prelungind starea acestora de inactivitate. Rufinamida este activă la diverse modele animale de epilepsie.

Experienţa clinică

Într-un studiu clinic dublu orb, controlat placebo, Inovelon a fost administrat în doze de cel mult 45 mg/kg şi zi, timp de 84 de zile, la 139 de pacienţi cu convulsii controlate inadecvat din punct de vedere terapeutic, asociate cu sindromul Lennox-Gastaut (incluzând atât crize de absenţă atipice cât şi crize convulsive atone). Au fost incluşi în studiu pacienţi de sex masculin sau feminin (cu vârste cuprinse între 4 şi 30 de ani) trataţi concomitent cu 1 până la 3 medicamente antiepileptice cu regim fix de dozaj. Fiecare pacient a trebuit să prezinte cel puţin 90 de crize convulsive în luna precedentă intrării în studiu. S-a observat o îmbunătăţire semnificativă pentru toate cele trei variabile primare: modificarea procentuală a frecvenţei totale a convulsiilor timp de 28 de zile, în timpul fazei de întreţinere, comparativ cu valorile iniţiale (-35,8% cu Inovelon faţă de -1,6% cu placebo, p= 0,0006), numărul convulsiilor tonice-atonice (-42,9% cu Inovelon faţă de 2,2% cu placebo, p= 0,0002), evaluarea severităţii convulsiilor conform Evaluării Globale realizată de către părinte/supraveghetor la sfârşitul fazei dublu orb (mult sau foarte mult ameliorată la 32,2% dintre pacienţii din grupul tratat cu Inovelon faţă de 14,5% în grupul tratat cu placebo, p=0,0041).

Modelele populaţionale de tip farmacocinetic/farmacodinamic au demonstrat faptul că reducerea frecvenţei convulsiilor totale şi a celor tonice-atonice, îmbunătăţirea evaluării globale a severităţii convulsiilor şi creşterea probabilităţii de reducere a frecvenţei convulsiilor au fost dependente de concentraţiile plasmatice ale rufinamidei.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie

Concentraţiile plasmatice maxime sunt atinse la aproximativ 6 ore de la administrare. Concentraţia plasmatică maximă (Cmax) şi ASC plasmatice ale rufinamidei cresc mai puţin decât proporţional cu creşterea dozelor, atât la subiecţii sănătoşi, în condiţii “a jeun” şi de consum de alimente, cât şi la pacienţi, probabil datorită absorbţiei limitate de doză. După administrarea unor doze unice, consumul de alimente creşte biodisponibilitatea (ASC) rufinamidei cu aproximativ 34% şi concentraţia plasmatică maximă cu 56%.

Distribuţie

În studiile in vitro, numai o mică proporţie a rufinamidei (34%) a fost legată de proteinele serice umane, cu implicarea de aproximativ 80% a albuminei. Aceasta indică un risc minim de interacţiuni medicamentoase prin deplasarea de pe locurile de legare, în timpul administrării concomitente a altor medicamente. Rufinamida a fost distribuită în mod egal între eritrocite şi plasmă.

Metabolizare

Rufinamida este eliminată aproape exclusiv prin metabolizare. Calea principală de metabolizare este reprezentată de hidroliza grupului carboxilamidic, cu formarea unui derivat acid CGP 47292, inactiv din punct de vedere farmacologic. Metabolizarea mediată prin intermediul sistemului citocrom P450 este nesemnificativă.

Formarea unor cantităţi mici de conjugaţi de glutation nu poate fi complet exclusă.

Rufinamida a demonstrat, in vitro, o capacitate redusă sau nesemnificativă de a acţiona ca inhibitor competitiv sau la nivelul mecanismului de acţiune al următoarelor enzime umane P450: CYP1A2, CYP2A6, CYP2C9, CYP2C19, CYP2D6, CYP2E1, CYP3A4/5 sau CYP4A9/11-2.

Eliminare

Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 6-10 ore la subiecţii sănătoşi şi la pacienţii cu epilepsie. Când este administrată de două ori pe zi, la intervale de 12 ore, gradul acumulării rufinamidei poate fi evaluat prin timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al acesteia, indicând faptul că farmacocinetica rufinamidei este independentă de timp (deci nu are loc fenomenul de autoinducţie a metabolizării).

Într-un studiu cu radiotrasor la trei voluntari sănătoşi, compusul parental (rufinamida) a fost componenta radioactivă principală la nivel plasmatic, reprezentând aproximativ 80% din radioactivitatea totală, în timp ce metabolitul CGP 47292 a reprezentat doar aproximativ 15%. Excreţia renală a fost calea predominantă de eliminare pentru produşii de metabolizare ai medicamentului, reprezentând 84,7% din doză.

Liniaritate/non-liniaritate:

Biodisponibilitatea rufinamidei este dependentă de doză. Biodisponibilitatea se reduce odată cu creşterea dozei.

Farmacocinetica la grupe speciale de pacienţi

Sexul

S-au utilizat modele farmacocinetice populaţionale pentru a evalua modul în care diferenţele legate de sex influenţează farmacocinetica rufinamidei. Aceste evaluări au indicat faptul că diferenţele legate de sex nu influenţează farmacocinetica rufinamidei într-o măsură relevantă din punct de vedere clinic.

Insuficienţa renală

Farmacocinetica unei singure doze de rufinamidă 400 mg nu a fost modificată la pacienţii cu insuficienţă renală cronică şi severă, comparativ cu voluntarii sănătoşi. Cu toate acestea, concentraţiile plasmatice au fost reduse cu aproximativ 30% în condiţiile aplicării hemodializei după administrarea rufinamidei, sugerând utilitatea acestei proceduri în caz de supradozaj (vezi pct. 4.2 şi 4.9).

Insuficienţa hepatică

Deoarece nu au fost efectuate studii la pacienţi cu insuficienţă hepatică, Inovelon nu trebuie administrat la pacienţi cu insuficienţă hepatică severă.

Copii (2-12 ani)

În general, copiii prezintă un clearance al rufinamidei mai redus comparativ cu adulţii, această diferenţă fiind legată de suprafaţa corporală. Nu s-au efectuat studii la nou-născuţi sau la sugari şi copiii mici cu vârste sub 2 ani.

Vârstnici

Un studiu farmacocinetic la voluntari sănătoşi vârstnici nu a evidenţiat modificări semnificative ale parametrilor farmacocinetici comparativ cu adulţii mai tineri.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Studiile convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei nu au evidenţiat riscuri speciale, la doze relevante din punct de vedere clinic.

Toxicitatea observată la câini, la concentraţii similare celor ale expunerii la doza maximă recomandată la om, a constat în modificări hepatice, care au inclus trombi biliari, colestază şi creşteri ale valorilor enzimelor hepatice, presupuse a fi corelate cu hipersecreţia biliară la această specie. Studiile de toxicitate după doze repetate la şobolani şi maimuţe nu au evidenţiat nici un risc asociat.

În studiile privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere şi a dezvoltării, s-au constatat reduceri ale dezvoltării fetale şi ale ratei de supravieţuire şi câteva cazuri de naşteri de feţi morţi, secundare toxicităţii materne. Cu toate acestea, la descendenţi nu s-au observat efecte morfologice sau funcţionale, inclusiv asupra capacităţii de învăţare sau de memorizare. Inovelon nu a prezentat efecte teratogene la şoareci, şobolani sau iepuri.

Rufinamida nu a fost genotoxică şi nu a prezentat potenţial carcinogen. Reacţiile adverse neobservate în studiile clinice dar constatate la animale, la concentraţii similare celor corespunzătoare expunerii clinice şi cu posibilă relevanţă asupra utilizării la om, au fost reprezentate de mielofibroza măduvei osoase, într-un studiu privind carcinogeneza la şoarece. Tumorile osoase benigne (osteoame) şi hiperostoza observate la şoarece au fost considerate rezultatul activării unui virus specific pentru şoareci, de către ionii de fluorură, pe parcursul metabolizării oxidative a rufinamidei.

În ceea ce priveşte potenţialul imunotoxic, într-un studiu de 13 săptămâni, s-au observat reducerea şi involuţia timusului la câini, cu un răspuns semnificativ la doze mari, la câinii masculi. În studiul de 13 săptămâni, modificările măduvei osoase şi structurilor limfoide la femele au fost raportate la doze mari, cu o incidenţă redusă. La şobolani, celularitatea diminuată a măduvei osoase şi atrofia timusului s-au observat numai în studiul privind carcinogeneza.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Nucleu:

Lactoză monohidrat

Celuloză microcristalină

Amidon de porumb

Croscarmeloză sodică

Hipromeloză

Stearat de magneziu

Laurilsulfat de sodiu

Dioxid de siliciu coloidal, anhidru

Film:

Opadry 00F44042 [conţine hipromeloză, macrogol (8000), dioxid de titan (E171), talc şi oxid roşu de fer (E172)].

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

3 ani.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A nu se păstra la temperaturi peste 30ºC.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

400 mg

Blistere din aluminiu/aluminiu, cutii cu 10, 30, 50, 60, 100 şi 200 comprimate filmate.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinţe speciale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Eisai Limited, European Knowledge Centre, Mosquito Way, Hatfield, Herts, AL10 9SN, Marea Britanie

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/06/378/011-016

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

16 ianuarie 2007

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

ANEXA II

A. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE FABRICAŢIE RESPONSABIL PENTRU ELIBERAREA SERIEI

B. CONDIŢIILE EMITERII AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

A. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE FABRICAŢIE RESPONSABIL PENTRU ELIBERAREA SERIEI

Numele şi adresa producătorului responsabil pentru eliberarea seriei

Eisai Manufacturing Limited

Mosquito Way

Hatfield

Herts

AL10 9SN

Marea Britanie

B. CONDIŢIILE EMITERII AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

• CONDIŢII SAU RESTRICŢII PRIVIND FURNIZAREA ŞI UTILIZAREA IMPUSE DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Medicament cu eliberare pe bază de prescripţie medicală restrictivă (Vezi Anexa I: Rezumatul caracteristicilor produsului, pct. 4.2).

• CONDIŢII SAU RESTRICŢII CU PRIVIRE LA SIGURANŢA ŞI EFICACITATEA UTILIZĂRII MEDICAMENTULUI

Nu este cazul.

• ALTE CONDIŢII

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă (DAPP) trebuie să se asigure că sistemul de farmacovigilenţă este organizat şi operaţional înainte de introducerea medicamentului pe piaţă.

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă (DAPP) se angajează să efectueze un studiu privind siguranţa după punerea pe piaţă a medicamentului (registru) şi activităţile suplimentare de farmacovigilenţă detaliate în Planul de Farmacovigilenţă.

Trebuie furnizat un plan actualizat de gestionare a riscului în conformitate cu directivele CHMP (Comitetul pentru medicamente de uz uman) privind sistemele de gestionare a riscului pentru medicamentele de uz uman.

ANEXA III

ETICHETAREA ŞI PROSPECTUL

A. ETICHETAREA

INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR

CUTIE

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Inovelon comprimate filmate a 100 mg

Rufinamidă

2. DECLARAREA SUBSTANŢEI(LOR) ACTIVE

Fiecare comprimat conţine rufinamidă 100 mg

3. LISTA EXCIPIENŢILOR

Conţine lactoză. A se citi prospectul, pentru informaţii suplimentare.

4. FORMA FARMACEUTICĂ ŞI CONŢINUTUL

10

10 comprimate filmate

30

30 de comprimate filmate

50

50 de comprimate filmate

60

60 de comprimate filmate

100

100 de comprimate filmate

5. MODUL ŞI CALEA(CĂILE) DE ADMINISTRARE

Orală

A se citi prospectul înainte de utilizare.

6. ATENŢIONARE SPECIALĂ PRIVIND FAPTUL CĂ MEDICAMENTUL NU TREBUIE PĂSTRAT LA ÎNDEMÂNA ŞI VEDEREA COPIILOR

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

7. ALTĂ(E) ATENŢIONARE(ĂRI) SPECIALĂ(E), DACĂ ESTE (SUNT) NECESARĂ(E)

8. DATA DE EXPIRARE

EXP (LL/AAAA)

9. CONDIŢII SPECIALE DE PĂSTRARE

A nu se păstra la temperaturi peste 30°C.

10. PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL

11. NUMELE ŞI ADRESA DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Eisai Ltd, European Knowledge Centre, Mosquito Way, Hatfield, Herts, AL10 9SN, Marea Britanie

12. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/06/378/001-005

13. SERIA DE FABRICAŢIE

Lot: {număr}

14. CLASIFICARE GENERALĂ PRIVIND MODUL DE ELIBERARE

Medicament eliberat pe bază de prescripţie medicală.

15. INSTRUCŢIUNI DE UTILIZARE

16. INFORMAŢII ÎN BRAILLE

Inovelon comprimate 100 mg

MINIMUM DE INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE BLISTER SAU PE FOLIE TERMOSUDATĂ

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Inovelon comprimate filmate a 100 mg

Rufinamidă

2. NUMELE DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Eisai Ltd.

3. DATA DE EXPIRARE

EXP: {LL/AAAA}

4. SERIA DE FABRICAŢIE

Lot: {număr}

5. ALTE INFORMAŢII

INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR

CUTIE

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Inovelon comprimate filmate a 200 mg

Rufinamidă

2. DECLARAREA SUBSTANŢEI(LOR) ACTIVE

Fiecare comprimat conţine rufinamidă 200 mg

3. LISTA EXCIPIENŢILOR

Conţine lactoză. A se citi prospectul, pentru informaţii suplimentare.

4. FORMA FARMACEUTICĂ ŞI CONŢINUTUL

10

10 comprimate filmate

30

30 de comprimate filmate

50

50 de comprimate filmate

60

60 de comprimate filmate

100

100 de comprimate filmate

5. MODUL ŞI CALEA(CĂILE) DE ADMINISTRARE

Orală

A se citi prospectul înainte de utilizare.

6. ATENŢIONARE SPECIALĂ PRIVIND FAPTUL CĂ MEDICAMENTUL NU TREBUIE PĂSTRAT LA ÎNDEMÂNA ŞI VEDEREA COPIILOR

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

7. ALTĂ(E) ATENŢIONARE(ĂRI) SPECIALĂ(E), DACĂ ESTE (SUNT) NECESARĂ(E)

8. DATA DE EXPIRARE

EXP (LL/AAAA)

9. CONDIŢII SPECIALE DE PĂSTRARE

A nu se păstra la temperaturi peste 30°C.

10. PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL

11. NUMELE ŞI ADRESA DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Eisai Ltd., European Knowledge Centre, Mosquito Way, Hatfield, Herts, AL10 9SN, Marea Britanie

12. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/06/378/006-010

13. SERIA DE FABRICAŢIE

Lot: {număr}

14. CLASIFICARE GENERALĂ PRIVIND MODUL DE ELIBERARE

Medicament eliberat pe bază de prescripţie medicală.

15. INSTRUCŢIUNI DE UTILIZARE

16. INFORMAŢII ÎN BRAILLE

Inovelon comprimate 200 mg

MINIMUM DE INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE BLISTER SAU PE FOLIE TERMOSUDATĂ

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Inovelon comprimate filmate a 200 mg

Rufinamidă

2. NUMELE DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Eisai Ltd.

3. DATA DE EXPIRARE

EXP: {LL/AAAA}

4. SERIA DE FABRICAŢIE

Lot: {număr}

5. ALTE INFORMAŢII

INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR

CUTIE

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Inovelon comprimate filmate a 400 mg

Rufinamidă

2. DECLARAREA SUBSTANŢEI(LOR) ACTIVE

Fiecare comprimat conţine rufinamidă 400 mg

3. LISTA EXCIPIENŢILOR

Conţine lactoză. A se citi prospectul, pentru informaţii suplimentare.

4. FORMA FARMACEUTICĂ ŞI CONŢINUTUL

10

10 comprimate filmate

30

30 de comprimate filmate

50

50 de comprimate filmate

60

60 de comprimate filmate

100

100 de comprimate filmate

200

200 de comprimate filmate

5. MODUL ŞI CALEA(CĂILE) DE ADMINISTRARE

Orală

A se citi prospectul înainte de utilizare.

6. ATENŢIONARE SPECIALĂ PRIVIND FAPTUL CĂ MEDICAMENTUL NU TREBUIE PĂSTRAT LA ÎNDEMÂNA ŞI VEDEREA COPIILOR

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

7. ALTĂ(E) ATENŢIONARE(ĂRI) SPECIALĂ(E), DACĂ ESTE (SUNT) NECESARĂ(E)

8. DATA DE EXPIRARE

EXP (LL/AAAA)

9. CONDIŢII SPECIALE DE PĂSTRARE

A nu se păstra la temperaturi peste 30°C.

10. PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL

11. NUMELE ŞI ADRESA DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Eisai Ltd, European Knowledge Centre, Mosquito Way, Hatfield, Herts, AL10 9SN, Marea Britanie

12. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/06/378/011-016

13. SERIA DE FABRICAŢIE

Lot: {număr}

14. CLASIFICARE GENERALĂ PRIVIND MODUL DE ELIBERARE

Medicament eliberat pe bază de prescripţie medicală.

15. INSTRUCŢIUNI DE UTILIZARE

16. INFORMAŢII ÎN BRAILLE

Inovelon comprimate 400 mg

MINIMUM DE INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE BLISTER SAU PE FOLIE TERMOSUDATĂ

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Inovelon comprimate filmate a 400 mg

Rufinamidă

2. NUMELE DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Eisai Ltd.

3. DATA DE EXPIRARE

EXP: {LL/AAAA}

4. SERIA DE FABRICAŢIE

Lot: {număr}

5. ALTE INFORMAŢII

B. PROSPECTUL

PROSPECT: INFORMAŢII PENTRU UTILIZATOR

Inovelon 100 mg comprimate filmate

Inovelon 200 mg comprimate filmate

Inovelon 400 mg comprimate filmate

Rufinamidă

Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să luaţi acest medicament.

- Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi.
- Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
- Acest medicament a fost prescris pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor persoane. Le poate face rău, chiar dacă au aceleaşi simptome cu ale dumneavoastră.
- Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să-i spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.

În acest prospect găsiţi:

1. Ce este Inovelon şi pentru ce se utilizează

2. Înainte să luaţi Inovelon

3. Cum să luaţi Inovelon

4. Reacţii adverse posibile

5. Cum se păstrează Inovelon

6. Informaţii suplimentare

1. CE ESTE INOVELON ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ

Inovelon conţine rufinamidă, care este un medicament antiepileptic. Este utilizat în tratamentul convulsiilor asociate cu sindromul Lennox-Gastaut.

2. ÎNAINTE SĂ LUAŢI INOVELON

Nu luaţi Inovelon

- dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la rufinamidă sau la oricare dintre celelalte componente ale Inovelonului şi la derivaţii triazolici.

Aveţi grijă deosebită când luaţi Inovelon

- dacă aveţi probleme cu ficatul, deoarece informaţiile privind utilizarea Inovelonului la acest grup de pacienţi sunt limitate, şi ar putea fi necesară o creştere mai lentă a dozei de medicament în cazul dumneavoastră.
- dacă observaţi apariţia unei erupţii cutanate. Adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră deoarece, în cazuri foarte rare, aceste reacţii pot deveni grave.
- dacă observaţi creşterea numărului, severităţii sau duratei convulsiilor, trebuie să vă contactaţi imediat medicul.
- dacă aveţi ameţeli sau somnolenţă, informaţi-vă medicul.

Vă rugăm să vă adresaţi medicului dumneavoastră, chiar dacă cele de mai sus au avut loc în trecut.

Folosirea altor medicamente

Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.

Dacă medicul dumneavoastră vă prescrie sau vă recomandă un alt tratament pentru epilepsie (de exemplu valproat), trebuie să-i spuneţi că luaţi Inovelon, deoarece este posibil să fie necesară ajustarea dozei dumneavoastră de medicament.

Folosirea Inovelonului cu alimente şi băuturi

Inovelon trebuie luat de preferinţă împreună cu alimente. Ca o precauţie, nu luaţi Inovelon împreună cu alcool etilic.

Sarcina şi alăptarea

În cazul în care sunteţi o femeie cu potenţial fertil, trebuie să utilizaţi metode contraceptive în timpul tratamentului cu Inovelon.

Dacă sunteţi gravidă, credeţi că puteţi fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, spuneţi medicului dumneavoastră. Trebuie să urmaţi tratamentul cu Inovelon în timpul sarcinii numai dacă este recomandat de către medicul dumneavoastră.

Nu trebuie să alăptaţi în timpul tratamentului cu Inovelon.

Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice medicament.

Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor

Nu conduceţi vehicule şi nu folosiţi utilaje dacă vă simţiţi somnolent, ameţit sau aveţi vederea înceţoşată în timp ce luaţi acest medicament. Fiţi atent mai ales la începutul tratamentului sau după ce doza dumneavoastră de medicament este crescută.

Informaţii importante privind unele componente ale Inovelonului

Inovelon conţine lactoză. Dacă medicul dumneavoastră v-a spus că aveţi intoleranţă la unele categorii de glucide, vă rugăm să-l întrebaţi înainte de a lua acest medicament.

3. CUM SĂ LUAŢI INOVELON

Luaţi întotdeauna Inovelon exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.

Comprimatele de Inovelon trebuie luate cu apă, de două ori pe zi, dimineaţa şi seara. Inovelon poate fi luat împreună cu alimente. Dacă aveţi dificultăţi de înghiţire, puteţi sfărâma comprimatul. Amestecaţi apoi pulberea în aproximativ o jumătate de pahar cu apă (100 ml) şi beţi imediat.

Doza uzuală iniţială la copii cu greutate sub 30 kg este de 200 mg pe zi, în două prize. Medicul dumneavoastră vă va ajusta doza. Doza poate fi crescută cu câte 200 mg la intervale de două zile, până la atingerea unei doze zilnice de cel mult 1000 mg.

Doza uzuală iniţială la adulţi şi copii cu greutate de 30 kg sau peste este de 400 mg pe zi, în două prize. Medicul dumneavoastră vă va ajusta doza. Doza poate fi crescută cu câte 400 mg la intervale de două zile pe zi, până la atingerea unei doze zilnice de cel mult 3200 mg, în funcţie de greutatea dumneavoastră.

Unii pacienţi pot răspunde la doze mai mici. Doza poate fi crescută mai lent în cazul în care prezentaţi reacţii adverse.

Inovelon este un medicament care trebuie luat pe termen lung. Nu reduceţi doza de medicament şi nu întrerupeţi definitiv tratamentul, decât în cazul în care medicul dumneavoastră vă spune să procedaţi astfel.

Dacă luaţi mai mult decât trebuie din Inovelon

Dacă este posibil să fi luat mai mult Inovelon decât trebuie, spuneţi imediat unei persoane apropiate (rudă sau prieten), medicului dumneavoastră sau farmacistului, sau adresaţi-vă secţiei de urgenţe a celui mai apropiat spital, luând medicamentul cu dumneavoastră. S-ar putea să adormiţi sau să vă pierdeţi cunoştinţa. Nu conduceţi vehicule în această situaţie.

Dacă uitaţi să luaţi Inovelon

Dacă uitaţi să luaţi o doză, continuaţi să luaţi medicamentul ca de obicei. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată. Dacă uitaţi să luaţi mai mult decât o doză, cereţi sfatul medicului dumneavoastră.

Dacă încetaţi să luaţi Inovelon

Dacă medicul dumneavoastră vă recomandă să întrerupeţi definitiv tratamentul, urmaţi instrucţiunile acestuia cu privire la scăderea treptată a dozei de Inovelon, pentru a reduce riscul creşterii numărului de convulsii.

Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest produs, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

4. REACŢII ADVERSE POSIBILE

Ca toate medicamentele, Inovelon poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

Spuneţi medicului dumneavoastră dacă prezentaţi oricare dintre următoarele reacţii şi dacă ele devin foarte neplăcute pentru dumneavoastră:

Reacţiile adverse foarte frecvente (la mai mult de 1 din 10 pacienţi ) la Inovelon sunt:

Ameţeli, dureri de cap, greaţă, vărsături, somnolenţă, oboseală.

Reacţiile adverse raportate frecvent (la mai mult de 1 din 100 de pacienţi) la Inovelon sunt:

Probleme la nivelul nervilor, care includ: dificultăţi de mers, mişcări anormale, convulsii/crize epileptice, mişcări neobişnuite ale ochilor, vedere înceţoşată, tremurături.

Probleme la nivelul stomacului, care includ: dureri de stomac, constipaţie, indigestie, scaune lichide (diaree), pierderea poftei de mâncare sau modificări ale poftei de mâncare, scădere ponderală.

Infecţii: Infecţii ale urechii, gripă, congestie nazală, infecţii respiratorii.

În plus, unii pacienţi au prezentat: anxietate, insomnie, sângerări nazale, acnee, erupţii pe piele, dureri de spate, cicluri menstruale neregulate, echimoze (învineţiri), leziuni craniene.

Reacţii adverse mai puţin frecvente (între 1 din 100 şi 1 din 1000 de pacienţi) la Inovelon sunt:

Reacţii alergice şi creşterea valorilor de laborator care reflectă funcţia ficatului (creşteri ale valorilor enzimelor hepatice).

Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.

5. CUM SE PĂSTREAZĂ INOVELON

A nu se lăsa Inovelon la îndemâna şi vederea copiilor.

Nu utilizaţi Inovelon după data de expirare înscrisă pe blister şi pe cutie.

A nu se păstra la temperaturi peste 30°C.

Nu utilizaţi Inovelon dacă observaţi orice modificare a culorii comprimatelor.

Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei menajere sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să eliminaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

6. INFORMAŢII SUPLIMENTARE

Ce conţine Inovelon

- Substanţa activă este rufinamida.

Fiecare comprimat filmat de Inovelon 100 mg conţine rufinamidă 100 mg.

Fiecare comprimat filmat de Inovelon 200 mg conţine rufinamidă 200 mg.

Fiecare comprimat filmat de Inovelon 400 mg conţine rufinamidă 400 mg.

- Celelalte componente sunt lactoză monohidrat, celuloză microcristalină, amidon de porumb, croscarmeloză sodică, hipromeloză, stearat de magneziu, laurilsulfat de sodiu şi dioxid de siliciu coloidal anhidru. Filmul conţine Opadry 00F44042 [hipromeloză, macrogol (8000), dioxid de titaniu (E171), talc şi oxid roşu de fer (E172)].

Cum arată Inovelon şi conţinutul ambalajului

• Comprimatele de Inovelon 100 mg sunt comprimate filmate de culoare roz, ovale, uşor convexe, marcate cu linie mediană pe ambele feţe, inscripţionate cu ‘Є261’ pe o faţă şi neinscripţionate pe cealaltă faţă.

Sunt disponibile în cutii cu 10, 30, 50, 60 şi 100 de comprimate filmate.

• Comprimatele de Inovelon 200 mg sunt comprimate filmate de culoare roz, ovale, uşor convexe, marcate cu linie mediană pe ambele feţe, inscripţionate cu ‘Є262’ pe o faţă şi neinscripţionate pe cealaltă faţă.

Sunt disponibile în cutii cu 10, 30, 50, 60 şi 100 de comprimate filmate.

• Comprimatele de Inovelon 400 mg sunt comprimate filmate de culoare roz, ovale, uşor convexe, marcate cu linie mediană pe ambele feţe, inscripţionate cu ‘Є263’ pe o faţă şi neinscripţionate pe cealaltă faţă.

Sunt disponibile în cutii cu 10, 30, 50, 60, 100 şi 200 de comprimate filmate.

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă şi producătorul

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă:

Eisai Ltd, Mosquito Way, Hatfield, Herts, AL10 9SN, Marea Britanie.

Producătorul:

Eisai Manufacturing Ltd, Mosquito Way, Hatfield, Herts, AL10 9SN, Marea Britanie

Pentru orice informaţii despre acest medicament, vă rugăm să contactaţi reprezentanţii locali ai deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă:

België/Belgique/Belgien

Eisai Europe Ltd.

Tél/Tel: + 32 (0) 2 735 45 34

Luxembourg/Luxemburg

Eisai Europe Ltd.

Tél/Tel: + 32 (0) 2 735 45 34

(Belgique/Belgien)

България

Eisai Ltd.

Tel: + 44 208 600 1400

(Великобритания (Обединеното кралство)

Magyarország

Eisai GmbH

Tel.: + 36 1 230 43 20

Česká republika

Eisai GmbH

Tel: + 420 242 485 839

Malta

Associated Drug Company Ltd

Tel: + 356 (0)2277 8000

Danmark

Eisai AB

Tlf: +46 (0)8 501 01 600

(Sverige)

Nederland

Eisai Europe Ltd.

Tel: + 32 (0) 2 735 45 34

(België/Belgique)

Deutschland

Eisai GmbH

Tel: + 49 (0) 696 65 85-0

Norge

Eisai AB

Tlf: + 46 (0)8 501 01 600

(Sverige)

Eesti

Eisai Ltd.

Tel: + 44 208 600 1400

(Ühendkuningriik)

Österreich

Eisai GmbH

Tel: + 43 (0) 1 535 1980-0

Ελλάδα

Arriani Pharmaceuticals

Τηλ: + 30 (0)210 668 3000

Polska

Eisai Ltd.

Tel.: + 44 208 600 1400

(Wielka Brytania)

España

Eisai Farmacéutica, S.A.

Tel: +(34) 91 455 94 55

Portugal

EF-Eisai Farmacêutica, Unipessoal Lda Tel: + 351 21 487 55 40

France

Eisai SAS

Tél: + (33) 1 47 67 00 05

Romania

Eisai Ltd.

Tel: + 44 208 600 1400

(Marea Britanie)

Ireland

Eisai Ltd.

Tel: + 44 208 600 1400

(United Kingdom)

Slovenija

Eisai Ltd

Tel: + 44 208 600 1400

(Velika Britanija)

Ísland

Eisai AB

Sími: + 46 (0)8 501 01 600

(Svíþjóð)

Slovenská republika

Eisai GmbH

Tel: + 420 242 485 839

(Česká republika)

Italia

Eisai S.r.l.

Tel: + 39 02 5181401

Suomi/Finland

Eisai AB

Puh/Tel: + 46 (0)8 501 01 600

(Ruotsi)

Κύπρος

Eisai Ltd.

Τηλ: + 44 208 600 1400

(Ηνωµένο Βασίλειο)

Sverige

Eisai AB

Tel: + 46 (0)8 501 01 600

Latvija

Eisai Ltd.

Tel: + 44 208 600 1400

(Liebritānija)

United Kingdom

Eisai Ltd.

Tel: 0208 600 1400

Lietuva

Eisai Ltd.

Tel. + 44 208 600 1400

(Jungtinė Karalystė)

.

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului (EMEA) http://www.emea.europa.eu.

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.