Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

VALCYTE 450 mg
Denumire VALCYTE 450 mg
Descriere La pacienţii cu sindromul imunodeficienţei umane dobândite (SIDA), Valcyte este indicat pentru tratamentul de inducţie şi de întreţinere al retinitei cu citomegalovirus (CMV). La pacienţii fără infecţie cu CMV (CMV negativ) la care s-a efectuat transplant de organ solid de la un donator cu infecţie CMV (CMV pozitiv), Valcyte este indicat pentru prevenţia apariţiei infecţiei cu CMV.
Denumire comuna internationala VALGANCICLOVIRUM
Actiune terapeutica ANTIVIRALE CU ACTIUNE DIRECTA NUCLEOZIDE SI NUCLEOTIDE excl INHIBITORI REVERSTRANSCRIPTAZA
Prescriptie PRF
Forma farmaceutica Comprimate filmate
Concentratia 450mg
Ambalaj Cutie cu 1 flac. PEID x 60 compr. film.
Valabilitate ambalaj 3 ani
Cod ATC J05AB14
Firma - Tara producatoare ROCHE PHARMA AG - GERMANIA
Autorizatie de punere pe piata ROCHE ROMANIA S.R.L. - ROMANIA

Ai un comentariu sau o intrebare despre VALCYTE 450 mg ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



Prospect si alte informatii despre VALCYTE 450 mg, comprimate filmate   Rezumatul caracteristicilor produsului   Prospect       

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 3904/2003/01                                                         Anexa 2

  Rezumatul caracteristicilor produsului

 

 

 

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

 

 

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A PRODUSULUI MEDICAMENTOS

 

Valcyte® 450 mg comprimate filmate

 

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

 

Un comprimat filmat conţine valganciclovir 450 mg sub formă de clorhidrat de valganciclovir 496, 30 mg.

 

Pentru excipienţi, vezi pct. 6.1.

                                     

3. FORMA FARMACEUTICĂ

         

         Comprimate filmate.

 

Comprimate filmate ovale, de culoare roz, cu VGC inscripţionat pe o parte şi 450 pe cealaltă parte.

 

4. DATE CLINICE

 

4.1 Indicaţii terapeutice

 

La pacienţii cu sindromul imunodeficienţei umane dobândite (SIDA), Valcyte este indicat pentru tratamentul de inducţie şi de întreţinere al retinitei cu citomegalovirus (CMV).

 

La pacienţii fără infecţie cu CMV (CMV negativ) la care s-a efectuat transplant de organ solid de la un donator cu infecţie CMV (CMV pozitiv), Valcyte este indicat pentru prevenţia apariţiei infecţiei cu CMV.

 

4.2 Doze şi mod de administrare

 

Atenţie – Pentru a evita supradozajul, este obligatorie respectarea cu stricteţe a dozelor recomandate; vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale şi pct. 4.9 Supradozaj.

 

După administrarea orală, valganciclovir este metabolizat rapid şi în proporţie mare la ganciclovir. Administrarea orală a 900 mg valganciclovir, de două ori pe zi este echivalentă terapeutic cu administrarea intravenoasă a 5 mg ganciclovir/kg, de două ori pe zi.

 

Dozele standard la adulţi

 

Tratamentul de inducţie al retinitei cu CMV :

La pacienţii cu retinită cu CMV activă, doza recomandată este de 900 mg valganciclovir (două comprimate filmate Valcyte 450 mg) de două ori pe zi, timp de 21 zile şi, când este posibil, administrată concomitent cu ingestia de alimente. Tratamentul de inducţie administrat pe perioade lungi de timp poate să crească riscul toxicităţii medulare (vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale).

 

Tratamentul de întreţinere al retinitei cu CMV:

După efectuarea tratamentului de inducţie sau la pacienţii cu retinită cu CMV inactivă, doza recomandată este de 900 mg valganciclovir (două comprimate filmate Valcyte 450 mg) o dată pe zi şi, când este posibil, administrată concomitent cu ingestia de alimente. Pacienţii la care retinita s-a agravat, pot să repete tratamentul de inducţie; totuşi, trebuie avută în vedere posibilitatea dezvoltării rezistenţei virale.

 

Prevenţia apariţiei infecţiei cu CMV la pacienţii cu transplant de organ solid:

La pacienţii la care s-a efectuat un transplant, doza recomandată este de 900 mg (două comprimate filmate Valcyte 450 mg) o dată pe zi, administrată începând din primele 10 zile post-transplant şi până la 100 zile post-transplant. Atunci când este posibil, comprimatele filmate trebuie administrate concomitent cu ingestia de alimente.

 

Instrucţiuni speciale de dozare

 

Pacienţii cu disfuncţie renală

Concentraţiile plasmatice ale creatininei sau clearance-ul creatininei trebuie monitorizate cu atenţie. Ajustarea dozelor este necesară în funcţie de clearance-ul creatininei, aşa cum se arată în tabelul de mai jos (vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale şi pct. 5.2 Proprietăţi farmacocinetice).

 

Clearance-ul creatininei (ml/minut) poate fi estimat în funcţie de concentraţia plasmatică a creatininei utilizând următoarea formulă:

 

Bărbaţi =   (140 – vârsta[ani]) x (greutatea [kg])   

                (72) x (0,011 x concentraţia plasmatică a creatininei [micromol/l])

 

Femei = 0,85 x valoarea la bărbaţi

 

ClCr (ml/min)

Doza de valganciclovir pentru tratamentul de inducţie

Doza de valganciclovir pentru tratamentul de întreţinere/prevenţie

≥ 60

900 mg (2 comprimate filmate) de două ori pe zi

900 mg (2 comprimate filmate) o dată pe zi

40-59

450 mg (1 comprimat filmat) de două ori pe zi

450 mg (1 comprimat filmat) o dată pe zi

25-39

450 mg (1 comprimat filmat) o dată pe zi

450 mg (1 comprimat filmat) la fiecare 2 zile

10-24

450 mg (1 comprimat filmat) la fiecare 2 zile

450 mg (1 comprimat filmat) de două ori pe săptămână

 

Pacienţii hemodializaţi

La pacienţii hemodializaţi (ClCr < 10 ml/min) nu se poate face o recomandare de doză. De aceea, la aceşti pacienţi, nu se recomandă utilizarea Valcyte (vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale şi pct. 5.2 Proprietăţi farmacocinetice).

 

Pacienţii cu disfuncţie hepatică

La pacienţii cu disfuncţie hepatică nu s-au studiat siguranţa şi eficacitatea Valcyte (vezi pct. 5.2 Proprietăţi farmacocinetice).

 

Copii

La această grupă de vârstă, nu s-au stabilit siguranţă şi eficacitatea (vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale şi pct. 5.3 Date preclinice de siguranţă).

 

Vârstnici

La această grupă de vârstă, nu s-au stabilit siguranţă şi eficacitatea.

 

Pacienţii cu leucopenie severă, neutropenie, anemie, trombocitopenie şi pancitopenie: înainte de începerea tratamentului, vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale.

 

Dacă în timpul tratamentului cu Valcyte apare o alterare semnificativă a hemogramei, trebuie avute în vedere tratamentul cu factori de creştere hematopoietici şi/sau întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale şi pct. 4.8 Reacţii adverse).

 

Mod de administrare

Valcyte se administrează oral şi, în cazurile în care este posibil, trebuie administrat concomitent cu ingestia de alimente (vezi pct. 5.2 Proprietăţi farmacocinetice, Absorbţie).

 

Comprimatele filmate nu trebuie zdrobite sau sparte. Deoarece se consideră că Valcyte are potenţial teratogen şi carcinogen la om, comprimatele filmate sparte trebuie manipulate cu mare atenţie (vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale). Trebuie evitat contactul direct al pielii sau mucoaselor cu comprimatele filmate zbrobite sau sparte. In cazul unui astfel de contact, se spală zona respectivă din abundenţă cu apă şi săpun, ochii se clătesc din abundenţă cu apă sterilă sau cu apă de la robinet, dacă apă sterilă nu este disponibilă.

 

4.3 Contraindicaţii

 

Valcyte este contraindicat la pacienţii cu hipersensibilitate la valganciclovir, ganciclovir sau la oricare dintre excipienţii produsului.

 

Datorită similitudinii structurii chimice a Valcyte cu cea a aciclovir şi valaciclovir, este posibilă apariţia unei reacţii de hipersensibilitate încrucişată între aceste medicamente. De aceea, Valcyte este contraindicat la pacienţii cu hipersensibilitate la aciclovir şi valaciclovir.

 

Valcyte este contraindicat în timpul alăptării, vezi pct. 4.6 Sarcina şi alăptarea.

 

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale

 

Inainte de începerea tratamentului cu valganciclovir, pacienţii trebuie să fie informaţi asupra riscului potenţial pentru făt. In studiile efectuate la animale, ganciclovir s-a dovedit a fi mutagen, teratogen, aspermatogen şi carcinogen şi are efect de supresie a fertilităţii la femele. De aceea, trebuie considerat că Valcyte are potenţial teratogen şi carcinogen la om, putând determina malformaţii congenitale şi neoplasme (vezi pct. 5.3 Date preclinice de siguranţă). De asemenea, este probabil ca Valcyte să determine inhibiţia temporară sau permanentă a spermatogenezei. La femeile fertile, se recomandă utilizarea unei metode eficace de contracepţie în timpul tratamentului. La bărbaţi, se recomandă utilizarea unei metode contraceptive de barieră în timpul tratamentului şi cel puţin încă 90 zile după întreruperea tratamentului, cu excepţia cazurilor în care sunt siguri că partenera nu prezintă risc de sarcină (vezi pct 4.6 Sarcina şi alăptarea, pct. 4.8 Reacţii adverse şi pct. 5.3 Date preclinice de siguranţă).

 

La copii şi adolescenţi nu se recomandă utilizarea Valcyte, pentru că proprietăţile farmacocinetice ale Valcyte nu au fost stabilite la aceste grupe de vârstă (vezi pct. 4.2 Doze şi mod de administrare). In plus, valganciclovir, administrat pe perioade lungi de timp, poate determina carcinogeneză şi toxicitate asupra funcţiei de reproducere.

 

La pacienţii trataţi cu Valcyte (şi ganciclovir) s-au observat leucopenie severă, neutropenie, anemie, trombocitopenie, pacitopenie, depresie medulară şi anemie aplastică. Tratamentul nu trebuie început dacă valoarea absolută a numărului de neutrofile este mai mică de 500 celule/μl sau a trombocitelor este mai mică de 2500/μl sau valoare hemoglobinei este mai mică de 8 g/dl (vezi pct. 4.2 Doze şi mod de administrare şi pct. 4.8 Reacţii adverse).

 

La pacienţii cu citopenie hematologică pre-existentă sau cu antecedente de citopenie hematologică de cauză medicamentoasă şi la pacienţii la care se efectuează radioterapie, Valcyte trebuie utilizat cu precauţie.

 

In timpul tratamentului, se recomandă monitorizarea hemogramei şi a numărului de trombocite. La pacienţii cu disfuncţie renală, trebuie efectuată o monitorizare hematologică mai atentă.  La pacienţii la care apar leucopenie severă, neutropenie, anemie şi/sau trombocitopenie se recomandă tratamentul cu factori de creştere hematopoietici şi/sau întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.2 Doze şi mod de administrare, Instrucţiuni speciale de dozare şi pct. 4.8 Reacţii adverse).

 

După administrarea unei doze unice de 900 mg valganciclovir, biodisponibilitatea ganciclovirului este de aproximativ 60%, comparativ cu aproximativ 6%, după administrarea orală a 1000 mg ganciclovir (sub formă de capsule). Expunerea excesivă la ganciclovir poate fi asociată cu reacţii adverse ameninţătoare de viaţă. De aceea, se recomandă respectarea cu stricteţe a dozelor recomandate la începerea tratamentului, la trecerea de la tratamentul de inducţie la cel de întreţinere şi la pacienţii care trec de la administrarea orală de ganciclovir la valganciclovir, pentru că Valcyte nu poate fi înlocuit cu ganciclovir capsule într-un raport de 1 la 1. Pacienţii la care se schimbă tratamentul de la administrarea de ganciclovir, trebuie informaţi asupra riscului de supradozaj  care poate să apară dacă  se administrează un număr mai mare de comprimate filmate Valcyte decât cel prescris (vezi pct. 4.2 Doze şi mod de administrare şi pct. 4.9 Supradozaj).

 

La pacienţii cu disfuncţie renală este necesară ajustarea dozelor în funcţie de clearance-ul creatininei (vezi pct. 4.2 Doze şi mod de administrare, Instrucţiuni speciale de dozare şi pct. 5.2 Proprietăţi farmacocinetice, Farmacocinetica la grupe speciale de pacienţi).

 

La pacienţii hemodializaţi, nu se recomandă utilizarea Valcyte (vezi pct. 4.2 Doze şi mod de administrare, Instrucţiuni speciale de dozare şi pct. 5.2 Proprietăţi farmacocinetice, Farmacocinetica la grupe speciale de pacienţi).

 

La pacienţii la care se administrează imipenem-cilastatin şi ganciclovir s-a raportat apariţia de convulsii. Valcyte nu trebuie utilizat concomitent cu imipenem-cilastatin decât dacă beneficiile potenţiale depăşesc riscurile potenţiale (vezi pct 4.5 Interacţiuni cu alte produse medicametoase, alte interacţiuni).

 

Pacienţii trataţi cu Valcyte şi (a) didanozină, (b) medicamente care sunt cunoscute a fi mielosupresoare (de exemplu zidovudina) sau (c) substanţe care afectează funcţia renală, trebuie monitorizaţi cu atenţie pentru a depista semnele de toxicitate asociată (vezi pct 4.5 Interacţiuni cu alte produse medicametoase, alte interacţiuni).

 

4.5 Interacţiuni cu alte produse medicamentoase, alte interacţiuni

 

Interacţiuni medicamentoase cu valganciclovir

Nu au fost efectuate studii de interacţiuni medicamentoase in vivo cu Valcyte. Deoarece valganciclovir este metabolizat rapid şi în mare măsură la ganciclovir, pentru valganciclovir, sunt de aşteptat interacţiuni medicamentoase asociate cu ganciclovir.


 

Interacţiuni medicamentoase cu ganciclovir

 

Imipenem-cilastatină

La pacienţii la care se administrează concomitent imipenem-cilastatin şi ganciclovir s-a raportat apariţia de convulsii. Aceste medicamente nu trebuie utilizate concomitent decât dacă beneficiile potenţiale depăşesc riscurile potenţiale (vezi pct 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale).

 

Probenecid

Administrarea concomitentă de probenecid şi ganciclovir oral a determinat o scădere semnificativă statistic a clearance-ului renal al ganciclovirului (20%), ceea ce a determinat o creştere semnificativă statistic a expunerii (40%). Aceste modificări sunt în acord cu un mecanism de interacţiune care implică competiţie pentru secreţia tubulară renală. De aceea, pacienţii la care se administrează probenecid şi Valcyte trebuie monitorizaţi cu atenţie pentru a depista efectele toxice ale ganciclovir.

 

Zidovudină

S-a observat o creştere mică (17%), dar semnificativă statistic a ASC a zidovudinei în cazurile în care aceasta a fost administrată concomitent cu ganciclovir oral. De asemenea, s-a observat o tendinţă de scădere a concentraţiei plasmatice de ganciclovir atunci când se administrează concomitent cu zidovudina, deşi aceasta nu a fost semnificativă statistic. Cu toate acestea, deoarece atât zidovudina, cât şi ganciclovirul au potenţialul de a determina neutropenie şi anemie, există posibilitatea ca unii pacienţi să nu poată să tolereze tratamentul concomitent la dozaj complet (vezi pct 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale).

 

Didanozină

In cazul administrării concomitente cu ganciclovir (administrat atât oral, cât şi intravenos), s-a observat creşterea semnificativă a concentraţiei plasmatice a didanozinei. A fost observată o creştere a ASC a didanozinei variind de la 84 la 124%, după administrarea orală a 3 şi 6 g ganciclovir pe zi, de asemenea, a fost observată o creştere a ASC a didanozinei variind de la 38 la 67%, după administrarea intravenoasă a 5 şi 10 mg ganciclovir/kg şi zi. Nu s-a observat nici un efect semnificativ clinic asupra concentraţiei de ganciclovir. Pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie pentru depistarea apariţiei efectelor toxice ale didanozinei (vezi pct 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale).

 

Micofenolat mofetil

Pe baza rezultatelor unui studiu asupra administrării în priză unică a dozelor recomandate de micofenolat mofetil (MMF) oral şi ganciclovir intravenos şi având în vedere efectul cunoscut al afectării funcţiei renale asupra farmacocineticii MMF şi a ganciclovir, se poate preconiza că administrarea concomitentă a acestor medicamente (care au potenţial de a competiţiona asupra secreţiei tubulare renale) va determina o creştere a concentraţiilor glucuronidului fenolic al acidului micofenolic (MPAG) şi a ganciclovirului. Nu se preconizează nici o modificare semnificativă a farmacocineticii acidului micofenolic (MPA) şi nu este necesară ajustarea dozelor de MMF. La pacienţii cu disfuncţie renală la care se administrează concomitent MMF şi ganciclovir, trebuie respectate dozele recomandate de ganciclovir şi pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie. Deoarece MMF şi ganciclovir au potenţial de a determina neutropenie şi leucopenie, pacienţii trebuie monitorizaţi pentru toxicitate cumulativă.

 

Zalcitabină

După administrarea concomitentă de ganciclovir şi zalcitabină nu s-au observat modificări semnificative clinic ale farmacocineticii. Atât valganciclovirul, cât şi zalcitabina pot determina neuropatie periferică şi pacienţii trebuie monitorizaţi pentru apariţia unor astfel de evenimente.

 

Stavudină

După administrarea concomitentă de stavudină şi ganciclovir oral nu s-au observat interacţiuni semnificative clinic.

 

Trimetoprim

După administrarea concomitentă de trimetoprim şi ganciclovir oral nu s-au observat interacţiuni farmacocinetice semnificative clinic. Totuşi, există posibilitatea ca toxicitatea să fie crescută,  pentru că se ştie că ambele medicamente sunt mielosupresive şi de aceea, cele două medicamente se vor utiliza concomitent numai dacă beneficiul potenţial este mai mare decât riscul potenţial.

 

Alte antiretrovirale

La concentraţii semnificative clinic, este puţin probabil să existe un efect sinergic sau antagonist asupra inhibiţiei fie a HIV, în prezenţa ganciclovirului, fie a CMV,  în prezenţa mai multor medicamente antiretrovirale. Este puţin probabilă apariţia de interacţiuni metabolice cu, de exemplu, inhibitori de protează şi inhibitori non-nucleozidici de revers transcriptază (NNRTIs), datorită faptului că citocromul P450 nu este implicat în metabolismul valganciclovirului sau al ganciclovirului.

 

Alte interacţiuni medicamentoase posibile

Toxicitatea poate fi crescută în cazurile în care valganciclovirul este administrat concomitent sau imediat înainte sau după alte medicamente care inhibă replicarea populaţiilor celulare care se divid rapid, aşa cum se întâmplă în măduva osoasă, testicule şi straturile germinative ale pielii şi ale mucoasei gastro-intestinale. Exemple pentru aceste tipuri de medicamente sunt dapsona, pentamidina, flucitozina, vincristina, vinblastina, adriamicina, amfotericina B, trimetoprim/sulfonamide, analogi nucleozidici şi hidroxiureea.

 

Deoarece ganciclovirul este eliminat pe cale renală (vezi pct. 5.2), toxicitatea sa poate fi crescută de asemenea în timpul administrării concomitente de valganciclovir şi medicamente care pot să scadă clearance-ul renal al ganciclovirului şi îi pot creşte astfel expunerea. Clearance-ul renal al ganciclovirului poate fi inhibat prin două mecanisme: (a) nefrotoxicitate, determinată de medicamente cum sunt cidofovirul şi foscarnetul, şi (b) inhibiţia competitivă a secreţiei tubulare renale active de către, de exemplu, alţi analogi nucleozidici.

 

De aceea, toate aceste medicamente vor fi administrate concomitent cu ganciclovirul numai dacă beneficiul potenţial este mai mare decât riscul potenţial.

 

4.6 Sarcina şi alăptarea

 

La gravide, nu există date asupra utilizării Valcyte. Ganciclovirul, metabolitul său activ, traversează rapid bariera feto-placentară. Având în vedere mecanismul său farmacologic de acţiune şi toxicitatea asupra funcţiei de reproducere observate în studiile efectuate cu ganciclovir la animale ( vezi pct. 5.3 Date preclinice de siguranţă), există un risc teoretic de teratogenitate la om.

 

Valcyte nu trebuie utilizat în timpul sarcinii decât dacă beneficiul terapeutic pentru mamă depăşeşte riscul potenţial de afectare teratogenă a fătului.

 

La femeile fertile, se recomandă utilizarea unei metode eficace de contracepţie în timpul tratamentului. La bărbaţi, se recomandă utilizarea unei metode contraceptive de barieră în timpul tratamentului şi cel puţin încă 90 zile după întreruperea tratamentului cu Valcyte, cu excepţia cazurilor în care sunt siguri că partenera nu prezintă risc de sarcină (vezi pct. 5.3 Date preclinice de siguranţă).

 

Nu se ştie dacă ganciclovirul se excretă în laptele matern, dar nu trebuie neglijată posibilitatea ca ganciclovirul să se excrete în laptele matern şi să determine reacţii adverse grave asupra sugarului. Prin urmare, alăptarea trebuie întreruptă.

 

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

 

Nu au fost efectuate studii despre efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

 

După administrarea Valcyte şi/sau ganciclovir au fost raportate convulsii, sedare, ameţeli, ataxie şi/sau confuzie. Dacă apar, aceste efecte pot să afecteze activităţile care necesită vigilenţă, inclusiv capacitatea pacientului de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

 

4.8 Reacţii adverse

 

Valganciclovirul este un pro-drug al ganciclovirului, care, după administrarea orală, este metabolizat rapid şi în proporţie mare la ganciclovir. Este de aşteptat ca reacţiile adverse cunoscute a fi asociate cu utilizarea ganciclovirului să apară şi după administrarea de valganciclovir. Toate reacţiile adverse observate în studiile clinice cu valganciclovir au fost anterior observate şi la ganciclovir. Reacţiile adverse raportate cel mai frecvent după administrarea de valganciclovir sunt neutropenia, anemia şi diareea.

 

Administrarea formelor orale de valganciclovir şi ganciclovir se asociază cu un risc crescut de apariţie a diareei, faţă de administrarea intravenoasă a ganciclovirului. In plus, valganciclovirul se asociază cu un risc crescut de neutropenie şi leucopenie comparativ cu ganciclovirul administrat oral.

 

Neutropenia severă (<500 ANC/μl) se întâlneşte mai frecvent la pacienţii cu retinită cu CMV trataţi cu valganciclovir decât la pacienţii la care s-a efectuat transplant de organ solid şi care sunt trataţi cu valganciclovir sau ganciclovir administrat oral.

 

Frecvenţa reacţiilor adverse raportate în studiile clinice cu valganciclovir, ganciclovir administrat oral sau intravenos este prezentată în tabelul de mai jos. Reacţiile adverse prezentate au fost raportate în studiile clinice efectuate la pacienţii cu SIDA pentru tratamentul de inducţie sau întreţinere al retinitei cu CMV sau la pacienţii cu transplant de ficat, rinichi sau cord pentru profilaxia infecţiei cu CMV. Termenul (gravă) care apare în paranteze în tabel indică faptul că reacţia adversă a fost raportată la pacienţi atât cu intensitate uşoară/moderată cât şi gravă/ameniţătoare de viaţă la acea frecvenţă specifică.

 

Infecţii şi infestări:

Frecvente (≥ 1/100, <1/10):                            candidoză orală, sepsis (bacteriemie,

                                                                        viremie), celulită, infecţie de tract urinar                                                                       

Afecţiuni hematologice şi ale sistemului limfatic:

Foarte frecvente (≥1/10):                                (grave) neutropenie, anemie.

Frecvente (≥1/100,<1/10):                              anemie gravă, (gravă) trombocitopenie,

                                                                        (gravă) leucopenie, (gravă) pancitopenie

Mai puţin frecvente (≥1/1000,<1/100):          depresie medulară

 

Afecţiuni imunologice:

Mai puţin frecvente (≥1/1000,<1/100):          reacţie anafilactică

Afecţiuni metabolice şi de nutriţie:

Frecvente (≥1/100,<1/10):                              scăderea apetitului alimentar, anorexie

Afecţiuni psihiatrice:

Frecvente (≥1/100, <1/10):                             depresie, anxietate, confuzie, gândire

                                                                        alterată

Mai puţin frecvente (≥1/1000,<1/100):          agitaţie, tulburări psihotice

Afecţiuni ale sistemului nervos:

Frecvente  (≥1/100, <1/10):                            cefalee, insomnie, disgeuzie (modificări ale

                                                                        gustului), hipoestezie, parestezie, neuropatie

                                                                        periferică, ameţeli (exceptând vertijul),

                                                                        convulsii

Mai puţin frecvente (≥1/1000,<1/100):          tremor    

Afecţiuni oculare:

Frecvente  (≥1/100, <1/10):                            edem macular, dezlipire de retină,  

                                                        formaţiuni în vitros, dureri oculare

Mai puţin frecvente (≥1/1000,<1/100):          tulburări de vedere, conjunctivită

Afecţiuni ale urechii şi labirintului:

Frecvente  (≥1/100, <1/10):                            otalgie

Mai puţin frecvente (≥1/1000,<1/100):          surditate

Afecţiuni cardiace:

Mai puţin frecvente (≥1/1000,<1/100):          aritmii 

Afecţiuni vasculare:

Mai puţin frecvente (≥1/1000,<1/100):          hipotensiune arterială

Afecţiuni respiratorii, toracice şi mediastinale:

Foarte frecvente (≥1/10):                                dispnee

Frecvente  (≥1/100, <1/10):                            tuse

Afecţiuni gastro-intestinale:

Foarte frecvente (≥1/10):                                diaree

Frecvente (≥1/100, <1/10):                             greaţă, vărsături, dureri abdominale, dureri

                                                                        abdominale superioare, dispepsie,

                                                                        constipaţie, flatulenţă, disfagie

Mai puţin frecvente (≥1/1000,<1/100):          meteorism, ulceraţii orale, pancreatită

Afecţiuni hepato-biliare:

Frecvente (≥1/100, <1/10)                              (grave) funcţie hepatică anormală, creşterea

                                                                        valorilor sangvine ale fosfatazei alcaline,

                                                                        creşterea valorilor AST

Mai puţin frecvente (≥1/1000,<1/100):          creşterea valorilor ALT           

Afecţiuni ale pielii şi ţesutului subcutanat:

Frecvente (≥1/100, <1/10):                             dermatite, transpiraţii nocturne, prurit

Mai puţin frecvente (≥1/1000,<1/100):          alopecie, urticarie, xerosis

Afecţiuni osteo-articulare, musculare  şi ale ţesutului conjunctiv:

Frecvente (≥1/100, <1/10):                             dureri de spate, mialgii, artralgii, crampe

                                                                        musculare

Afecţiuni renale şi urinare:

Frecvente (≥1/100, <1/10):                             scăderea clearance-ului renal al creatininei,

                                                                        disfuncţie renală

Mai puţin frecvente (≥1/1000,<1/100):          hematurie, insuficienţă renală

 

Afecţiuni ale aparatului reproducător şi mamare:

Mai puţin frecvente (≥1/1000,<1/100):          infertilitate masculină

 

Afecţiuni generale şi reacţii la locul administrării:

Frecvente (≥1/100, <1/10):                             oboseală, febră, rigiditate, dureri,

                                                                        dureri toracice, stare generală alterată,

                                                                        astenie

 

Investigaţii:

Frecvente (≥1/100, <1/10):                             scădere ponderală, creşterea creatininei

                                                                        sangvine

 

4.9 Supradozaj

 

Experienţa clinică asupra supradozajului cu Valganciclovir

La un adult a apărut deprimare medulară letală (aplazie medulară) după câteva zile de administrare a unor doze de cel puţin 10 ori mai mari decât cele recomandate pentru gradul de insuficienţă renală a pacientului (clearance-ul creatininei scăzut).

 

De asemenea, este de aşteptat ca un supradozaj cu valganciclovir să determine o toxicitate renală crescută (vezi pct. 4.2 Doze şi mod de administrare şi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale).

 

La pacienţii la care apare supradozaj cu valganciclovir, hemodializa şi hidratarea pot fi utile pentru scăderea concentraţiei plasmatice (vezi pct. 5.2 Proprietăţi farmacocinetice, Pacienţii hemodializaţi).

 

Experienţa clinică asupra supradozajului cu ganciclovir administrat intravenos

S-au primit rapoarte de supradozaj cu ganciclovir administrat intravenos din studiile clinice şi în timpul perioadei de după autorizare. In unele dintre aceste cazuri nu s-au raportat evenimente adverse. La majoritatea pacienţilor au apărut una sau mai multe dintre următoarele evenimente adverse:

·        Toxicitate hematologică: pancitopenie, deprimare medulară, aplazie medulară, leucopenie, neutropenie, granulocitopenie;

·        Hepatotoxicitate: hepatită, insuficienţă hepatică;

·        Nefrotoxicitate: agravarea hematuriei la pacienţii cu insuficienţă renală pre-existentă, insuficienţă renală acută, creşterea valorilor creatininei;

·        Toxicitate gastro-intestinală: dureri abdominale, diaree, vărsături;

·        Neurotoxicitate: tremor generalizat, convulsii.

 

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

 

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

 

Grupa farmacoterapeutică: antivirale cu acţiune directă, nucleozide şi nucleotide, exclusiv inhibitori de reverstranscriptază. Cod ATC: J05A B14

 

Mecanism de acţiune:

 

Valganciclovirul este un ester L-valil (pro-drug) al ganciclovirului. După administrarea orală, valganciclovirul este metabolizat rapid şi în proporţie mare la ganciclovir de către esterazele intestinale şi hepatice. Ganciclovirul este un analog sintetic al 2’-deoxiguanozinei şi inhibă replicarea virusurilor herpetice in vivo şi in vitro. Virusurile umane sensibile includ citomegalovirusul uman (HCMV), virusul herpes simplex-1 şi -2 (HSV-1 şi HSV-2), virusul herpetic uman -6,-7 şi -8 (HHV-6, HHV-7, HHV-8), virusul Epstein-Barr (EBV), virusul varicelo-zosterian (VZV) şi virusul hepatitei B (HBV).

 

In celulele infectate cu CMV, ganciclovirul este iniţial fosforilat la ganciclovir monofosfat de către proteinkinaza virală, pUL97. Ulterior fosforilarea este produsă prin intermediul kinazelor celulare pentru a sintetiza ganciclovir trifosfatul, care este apoi metabolizat lent, intracelular. S-a dovedit că metabolizarea trifosfatului se realizează în celulele infectate cu HSV şi HCMV, cu timp de înjumătăţire de 18 şi respectiv între 6 şi 24 ore, după îndepărtarea ganciclovirului extracelular. Deoarece fosforilarea este dependentă într-o mare măsură de kinaza virală, fosforilarea ganciclovirului are loc preferenţial în celulele infectate viral.

 

Activitatea virostatică a ganciclovirului se datorează inhibiţiei sintezei de ADN viral prin: (a) inhibiţia competitivă a încorporării deoxiguanozin-trifosfatului în ADN de către polimeraza ADN virală şi (b) încorporarea ganciclovir trifosfatului în ADN-ul viral determinând întreruperea sau limitarea în mică măsură a elongaţiei ulterioare a ADN-ului viral.

 

Activitatea antivirală

 

Activitatea antivirală in vitro, măsurată ca IC50 a ganciclovirului împotriva CMV, este cuprinsă într-un interval de 0,08 μmol (0,02 μg/ml) până la 14 μmol (3,5 μg/ml).

 

Efectul clinic antiviral al Valcyte a fost demonstrat  în timpul tratamentului pacienţilor cu SIDA cu retinită CMV recent diagnosticată (Studiul Clinic WV15376). Urmele de CMV în urină au scăzut de la 46% (32/69) dintre pacienţi la introducerea în studiu, până la 7% (4/55) dintre pacienţi după patru săptămâni de tratament cu Valcyte.

 

Eficacitatea clinică

 

Tratamentul retinitei cu CMV:

Pacienţii cu retinită cu CMV recent diagnosticată au fost randomizaţi într-un studiu asupra tratamentului de inducţie, efectuat fie cu 900 mg Valcyte, administrat de două ori pe zi, fie cu 5 mg ganciclovir/kg administrat intravenos de două ori pe zi. Procentul de pacienţi cu progresie fotografică a retinitei cu CMV în săptămâna 4 a fost comparabil la ambele grupuri de tratament, 7/70 şi 7/71 pacienţi din grupul cu ganciclovir administrat intravenos, respectiv valganciclovir.

 

După tratamentul de inducţie, tuturor pacienţilor din studiu li s-a administrat tratament de întreţinere cu Valcyte în doze 900 mg pe zi. Timpul mediu (median) de la randomizare până la progresia  retinitei cu CMV la grupul la care s-a administrat tratament de inducţie şi de întreţinere cu Valcyte a fost de 226 (160) zile şi la grupul la care s-a administrat tratament de inducţie cu ganciclovir intravenos şi tratament de întreţinere cu Valcyte a fost de 219 (125) zile.

 

Prevenţia apariţie infecţiei cu CMV la pacienţii cu transplant:

Un studiu clinic comparativ, dublu-orb, dublu-dummy a fost realizat la pacienţii cu transplant de cord, ficat şi rinichi (nu au fost incluşi în studiu pacienţii cu transplant pulmonar şi gastro-intestinal)  aflaţi la risc crescut de infecţie cu CMV (D+/R-) la care s-a administrat fie Valcyte (900 mg, o dată pe zi), fie ganciclovir oral (1000 mg, de trei ori pe zi) începând din primele 10 zile post-transplant şi până la ziua 100 post-transplant. Incidenţa infecţiei cu CMV (sindrom CMV + boală invazivă la nivel tisular) în timpul primelor 6 luni post-transplant a fost de 12,1% la grupul cu Valcyte (n=239), comparativ cu 15,2% la grupul cu ganciclovir oral (n=125). Majoritatea cazurilor au apărut după întreruperea profilaxiei (după ziua 100), cu apariţia cazurilor la grupul cu valganciclovir în medie mai târziu decât la grupul cu ganciclovir administrat oral. In primele 6 luni, incidenţa rejetului acut a fost de 29,7% la pacienţii randomizaţi cu valganciclovir, comparativ cu 36,0 % la grupul cu ganciclovir oral, iar incidenţa pierderii grefei a fost egală, apărând la 0,8% dintre pacienţi, în fiecare grup.

 

Rezistenţa virală

 

Rezistenţa virală la ganciclovir poate să apară după tratamentul cronic cu valganciclovir, prin selecţia de mutaţii în genele  kinazei virale (UL97), responsabile pentru monofosforilarea ganciclovir şi/sau în genele polimerazei virale (UL54). Virusurile conţinând mutaţii în genele UL97 sunt rezistente numai la ganciclovir, în timp ce virusurile cu mutaţii în genele UL54 sunt rezistente la ganciclovir, dar pot dovedi rezistenţă încrucişată şi la alte medicamente antivirale care acţionează asupra polimerazei virale.

 

Tratamentul retinitei CMV:

Analiza genotipică a CMV din leucocitele polimorfonucleare (PMNL) izolate de la 148 de pacienţi cu retinită cu CMV incluşi într-un studiu clinic a arătat că 2,2%, 6,5%, 12,8% şi 15,3% conţin mutaţii ale UL97 după 3, 6, 12 şi respectiv 18 luni de tratament cu valganciclovir.

 

Prevenţia apariţie infecţiei cu CMV la pacienţii cu transplant:

Rezistenţa a fost studiată prin analiza genotipică a CMV din probele de PMNL colectate i) în ziua 100 (sfârşitul studiului de profilaxie medicamentoasă) şi ii) în cazurile de suspiciune de infecţie cu CMV până la 6 luni post transplant. Au fost disponibile 198 de probe pentru analiză, în ziua 100, de la 245 pacienţi randomizaţi pentru a li se administra valganciclovir şi nu au fost constatate mutaţii care să determine rezistenţă la ganciclovir. Aceasta se compară cu 2 mutaţii care au determinat rezistenţă, depistate în 103 probe testate (1,9%), de la pacienţi din grupul de comparaţie la care s-a administrat ganciclovir oral.

 

De la 245 pacienţi randomizaţi pentru a li se administra valganciclovir, au fost testate  probe de la 50 pacienţi suspectati de infecţie cu CMV şi nu au fost observate mutaţii care să determine rezistenţă. Din 127 pacienţi randomizaţi în grupul de comparaţie cu ganciclovir, au fost testate probe de la 29 pacienţi suspectaţi de infecţie cu CMV şi au fost detectate două mutaţii care au determinat rezistenţă, rezultând o incidenţă a rezistenţei de 6,9%.

 

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

 

Proprietăţile farmacocinetice ale valganciclovir au fost evaluate la pacienţi HIV şi CMV seropozitivi, pacienţi cu SIDA şi retinită cu CMV şi la pacienţi cu transplant de organ solid.

 

Absorbţie

Valganciclovir este un pro-drug al ganciclovir. Este absorbit bine din tractul gastro-intestinal şi este metabolizat rapid şi în proporţie mare în peretele intestinal şi ficat la ganciclovir. Expunerea sistemică la valganciclovir este tranzitorie şi mică. Biodisponibilitatea absolută a ganciclovirului din valganciclovir este de aproximativ 60% în rândul tuturor grupelor de pacienţi studiate şi expunerea la ganciclovir care rezultă  este similară cu cea de după administrarea intravenoasă (vezi tabelul de mai jos). Pentru comparaţie, biodisponibilitatea ganciclovirului după administrarea orală a 1000 mg ganciclovir (sub formă de capsule) este de 6-8%.

 

Valganciclovir la pacienţii HIV+, CMV+:

Expunerea sistemică a pacienţilor HIV+, CMV+ după administrarea de două ori pe zi de ganciclovir şi valganciclovir timp de o săptămâna este:

 

Parametru

Ganciclovir

(5mg/kg, i.v.)

n=18

Valganciclovir (900 mg, p.o.)

n=25

Ganciclovir

Valganciclovir

ASC (0- 12 ore) (μg.ore/ml)

Cmax (μg/ml)

28,6+9,0

10,4+4,9

32,8+ 10,1

6,7+2,1

0,37+0,22

0,18+0,06

 

S-a arătat că eficacitatea ganciclovirului în creşterea timpului până la progresia retinitei cu CMV se corelează cu expunerea sistemică (ASC).

 

Valganciclovir la pacienţii cu transplant de organ solid:

Expunerea sistemică la starea de echilibru a pacienţilor cu transplant de organ solid la ganciclovir, după administrarea orală zilnică de ganciclovir şi valganciclovir este:

 

Parametru

Ganciclovir

(1000 mg de două ori pe zi)

n=82

Valganciclovir (900 mg, o dată pe zi)

n=161

Ganciclovir

 

ASC (0- 12 ore) (μg.ore/ml)

Cmax (μg/ml)

28,0+10,9

1,4+0,5

46,3+15,2

5,3+1,5

 

Expunerea sistemică la ganciclovir la primitorii transplantului de cord, ficat, rinichi a fost similară după administrarea de valganciclovir, conform algoritmului de dozare al funcţiei renale.

 

Efectele alimentelor:

Proporţionalitatea dozelor raportată la ASC a ganciclovirului după administrarea de valganciclovir în doze de la 450 la 2625 mg s-a demonstrat numai în condiţii de alimentaţie standard. In cazurile în care valganciclovirul a fost administrat concomitent cu alimentele în doza recomandată de 900 mg, s-au observat valori mai mari atât ale ASC medii a ganciclovirului (aproximativ 30%), cât şi ale Cmax medii a ganciclovirului (aproximativ 14%) faţă de administrarea în post. De asemenea, variaţiile inter-individuale ale expunerii la ganciclovir au scăzut la administrarea Valcyte concomitent cu alimente. In studiile clinice, Valcyte a fost administrat numai concomitent cu ingestia de alimente. De aceea, se recomandă ca Valcyte să fie administrat concomitent cu alimentele (vezi pct. 4.2 Doze şi mod de administrare).

 

Distribuţie

Datorită conversiei rapide a valganciclovir la ganciclovir, legarea de proteinele plasmatice a valganciclovir nu a fost determinata. Legarea de proteinele plasmatice a ganciclovir a fost de 1-2% la concentraţii de 0,5 şi 51 μg/ml. După administrarea intravenoasă, volumul de distribuţie la starea de echilibru al ganciclovirului a fost de 0,680+0,161 l/kg (n=114).

 

Metabolizare

Valganciclovirul este metabolizat rapid şi în proporţie mare la ganciclovir; nu au fost depistaţi alţi metaboliţi. Nici un metabolit al ganciclovirului marcat radioactiv, administrat oral  (1000 mg ganciclovir în priză unică), nu a reprezentat mai mult de 1-2% din substanţa marcată radioactiv regăsită în materiile fecale sau urină.

 

Eliminare

După administrarea Valcyte, excreţia renală, sub formă de ganciclovir, prin filtrare glomerulară şi secretie tubulară activă, reprezintă calea principală de eliminare pentru valganciclovir. Clearance-ul renal reprezintă 81,5%+22% (n=70) din clearance-ul sistemic al ganciclovirului. La pacienţii seropozitivi HIV şi CMV, timpul de înjumătăţire plasmatică al ganciclovirului din valganciclovir este de 4,1+0,9 ore.

 

Farmacocinetica la grupe speciale de pacienţi

 

Pacienţii cu disfuncţie renală

Scăderea funcţiei renale determină scăderea clearance-ului renal al ganciclovirului din valganciclovir, cu o creştere coresounzătoare a timpului terminal de înjumătăţire plasmatică. De aceea, la pacienţii disfuncţie renală, este necesara ajustarea dozelor (vezi pct. 4.2 Doze şi mod de administrare şi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale).

 

Pacienţii hemodializaţi

La pacienţii hemodializaţi nu se pot face recomandări de doze pentru Valcyte 450 mg comprimate filmate. Aceasta se întâmplă din cauză că, doza individualizată necesară pentru aceşti pacienţi este mai mică decât 450 mg valganciclovir cât reprezintă concentraţia comprimatului filmat. De aceea, Valcyte nu trebuie utilizat la aceşti pacienţi (vezi pct. 4.2 Doze şi mod de administrare şi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale).

 

Pacienţii cu disfuncţie hepatică

La pacienţii cu disfuncţie hepatică, nu au fost studiate siguranţă şi eficacitatea Valcyte comprimate filmate. Disfuncţia hepatică nu ar trebuie să afecteze farmacocinetica ganciclovirului, deoarece acesta se excretă renal, şi din acest motiv, nu s-au făcut recomandări specifice de dozaj.

 

5.3 Date preclinice de siguranţă

 

Valganciclovir este un pro-drug pentru ganciclovir şi, prin urmare, efectele observate cu ganciclovir se aplică în aceeaşi măsură şi în cazul valganciclovirului. In studiile preclinice de siguranţă, toxicitatea valganciclovirului a fost aceeaşi cu cea observată la ganciclovir şi a fost indusă la niveluri ale expunerii la ganciclovir comparabile sau mai mici decât cele observate la om la dozele de inducţie.

 

Au fost observate gonadotoxicitate (pierderea de celule testiculare) şi nefrotoxicitate (uremie, degenerare celulară), care au fost ireversibile; mielotoxicitate (anemie, neutropenie, limfocitopenie) şi toxicitate gastro-intestinală (necroza celulelor mucoaselor), care au fost reversibile.

 

Studii ulterioare au dovedit că ganciclovirul este mutagen, carcinogen, teratogen, embriotoxic, aspermatogen (afectează fertilitatea masculină) şi are efect supresor asupra fertilităţii la femeie.

 

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

 

6.1 Lista excipienţilor

 

Nucleu:

Povidonă K 30

Crospovidonă

Celuloză microcristalină

Acid stearic

 

 

 

Film:

Opadry Pink YS-1-14519-A conţinând:

Hipromeloză

Dioxid de titan (E 171)

Macrogol 400

Oxid roşu de fer (E 172)

Polisorbat 80

 

 

6.2 Incompatibilităţi

 

Nu este cazul.

 

6.3 Perioada de valabilitate

 

3 ani.

 

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

 

Nu sunt necesare precauţii speciale pentru păstrare.

 

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

 

Cutie cu un flacon a 60 comprimate filmate.

 

6.6 Instrucţiuni privind pregătirea produsului medicamentos în vederea administrării şi manipularea sa

 

Nu sunt necesare.

 

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

 

F. Hoffmann-La Roche,

CH-4002, Basel, Elveţia

 

8. NUMĂRUL DIN REGISTRUL PRODUSELOR MEDICAMENTOASE

 

3904/2003/01

 

9. DATA AUTORIZĂRII SAU A ULTIMEI REAUTORIZĂRI

 

Autorizare - Octombrie 2003

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

 

Octombrie, 2003

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
Ziua mondială de luptă împotriva SIDA: Originea secretă a HIV Virusul Imunodeficienţei Umane (Human Immunodeficiency Virus - HIV) şi boala provocată de acesta, Sindromul Imunodeficienţei Dobândite (SIDA - de la acronimul din limba franceză, Syndrome d'Immuno-Deficience Acquis), păreau să fi apărut din senin atunci când au fost depistate de medici, dar genetica...
Laboratorul de genetică moleculară de la Institutul 'Matei Balş' şi-a extins spectrul de diagnostic şi cercetare Bucureşti, 22 feb /Agerpres/ - Laboratorul de genetică moleculară din cadrul Institutului de Boli Infecţioase 'Matei Balş' şi-a extins spectrul de diagnostic şi cercetare pentru infecţiile cu citomegalovirus (CMV), papiloma virus (HPV), virusuri hepatitice, virusuri gripale (inclusiv rezistenţa virusurilor...
SIDA, prima cauză a mortalităţii în rândul adolescenţilor între 10 şi 19 ani în Africa (UNICEF) Pretoria, 18 iul /Agerpres/ - SIDA rămâne "prima cauză a mortalităţii" în rândul adolescenţilor cu vârste între 10 şi 19 ani în Africa, a arătat UNICEF luni, în prima zi a Conferinţei internaţionale asupra SIDA din Africa de Sud, subliniind că "bătălia" împotriva bolii "nu s-a încheiat".
SIDA: Virusul HIV se transmite în medie cu o frecvenţă de 1/900 de contacte sexuale neprotejate O persoană heterosexuală infectată cu HIV va transmite acest virus unui partener sexual cu o frecvenţă medie de 1/900 de acte sexuale neprotejate, conform unui nou studiu realizat în Africa, transmite LiveScience.com.
SIDA a apărut la Kinshasa în anii '20, dezvăluie istoria genetică a virusului HIV (studiu) Istoricul maladiei SIDA a început la Kinshasa, capitala Republicii Democratice Congo, în anii '20, înainte de a se răspândi într-o lumea aflată în plină în schimbare, notează un studiu publicat în revista "Science" şi elaborat de o echipă internaţională de cercetători, care au reconstituit istoria genetică...
SIDA HELPLINE - Serviciu gratuit de informare si consiliere oferit de ARAS (Asociatia Romana Anti SIDA) Ingrijorat ca te-ai expus la infectia cu HIV si nu stii ce sa faci? Urmareste filmuletul!