Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

METOPROLOL RETARD TERAPIA 100 mg
Denumire METOPROLOL RETARD TERAPIA 100 mg
Denumire comuna internationala METOPROLOLUM
Actiune terapeutica AGENTI BETABLOCANTI BETABLOCANTE SELECTIVE
Prescriptie P6L
Forma farmaceutica Comprimate eliberare prelungita
Concentratia 100mg
Ambalaj Cutie cu 2 blist. PVC-PE-PVDC/Al x 10 compr. cu elib. prel.
Valabilitate ambalaj 2 ani
Cod ATC C07AB02
Firma - Tara producatoare TERAPIA S.A. - ROMANIA
Autorizatie de punere pe piata TERAPIA S.A. - ROMANIA

Ai un comentariu sau o intrebare despre METOPROLOL RETARD TERAPIA 100 mg ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



>> Nitu-Neagu Marieta (vizitator) : La ce este folosit MetoHexal? L-am primit din Germania si nu stiu la ce sa-l utilizez. Multumesc, Marieta...
>> Dr. Vladoiu Mirela : 1. CE ESTE METOPROLOL SUCCINAT POLPHARMA ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ Metoprolol succinat aparţine unui...
>> METOPROLOL 100 mg Comprimate, 100 mg >> METOPROLOL 100 mg Comprimate, 100mg >> METOPROLOL 25 mg Comprimate, 25mg >> METOPROLOL 50 mg Comprimate, 50 mg >> METOPROLOL 50 mg Comprimate, 50mg >> METOPROLOL AL 100 Comprimate, 100mg >> METOPROLOL AL 50 Comprimate, 50mg >> METOPROLOL LAROPHARM 50 mg Comprimate, 50mg >> METOPROLOL LAROPHARM 100 mg Comprimate, 100mg >> METOPROLOL LPH 100 mg Comprimate, 100mg
Prospect si alte informatii despre METOPROLOL RETARD TERAPIA 100 mg, comprimate eliberare prelungita   Rezumatul caracteristicilor produsului       

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 52/2007/01                                                Anexa 1

Prospect

METOPROLOL retard 100 mg, comprimate cu eliberare prelungită

Succinat de metoprolol

Compoziţie

Un comprimat cu eliberare prelungită conţine succinat de metoprolol 95 mg, (corespunzător la 100 mg tartrat de metoprolol) şi excipienţi: hipromeloză, carmeloză sodică, celuloză microcristalină PH 102, povidonă K30, stearil fumarat de sodium, dioxid de siliciu coloidal anhidru, talc.

Grupa farmacoterapeutică: beta-blocante selective

Indicaţii terapeutice

hipertensiune arterială uşoară până la severă: ca monoterapie sau în asociere cu alte antihipertensive,

profilaxia crizelor de angină pectorală stabilă;

după infarct miocardic-pentru prevenţie secundară- ca tratament de întreţinere;

insuficienţă cardiacă cronică stabilă uşoară până la moderată, cu funcţie redusă a ventriculului stâng (fracţia de ejecţie ≤ 40%,) ca adjuvant la tratamentul standard cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) şi diuretice şi, dacă este necesar, cu glicozide tonicardiace;

tahiaritmii, în special tahicardie supraventriculară;

profilaxia migrenei;

sindrom cardiac hiperkinetic.

Contraindicaţii

hipersensibilitate la metoprolol (sau alte beta-blocante) sau la oricare din excipienţii medicamentului,

astm bronşic sever sau bronhopneumopatie cronică obstructivă,

bloc AV de grad II şi III,

insuficienţă cardiacă decompensată,

bradicardie severă înainte de începerea tratamentului (alura ventriculară sub 50 bătăi/min)

sindrom de sinus bolnav,

şoc cardiogen,

tulburări circulatorii severe arteriale periferice,

în infarctul miocardic acut, dacă ritmul cardiac este mai mic de 45 bătăi/minut, intervalul PQ este mai mare de 0,24 secunde, tensiune arterială sistolică<100 mmHg şi/sau dacă există insuficienţă cardiacă severă,

administrare simultană de inhibitori MAO (cu excepţia inhibitorilor MAO-B),

bloc sinoatrial,

feocromocitom netratat,

acidoză metabolică,

hipotensiune arterială (tensiune arterială sistolică < 90 mmHg),

la pacienţii cărora li se administrează permanent sau intermitent medicaţie inotrop negativă.

Precauţii

Dacă metoprolul este administrat la pacienţii cu astm bronşic, poate fi necesară asocierea de agonişti beta2 –adrenergici (comprimate şi/sau aerosol nazal, suspensie) sau ajustarea dozei de agonişti beta2–adrenergici administraţi anterior.

1

La pacienţii cu diabet zaharat, metabolismul carbohidraţilor trebuie monitorizat mult mai frecvent şi dacă este necesar, doza de insulină şi de antidiabetice orale trebuie ajustată.

Similar altor β-blocante, metoprololul poate masca semnele de avertizare ale hipoglicemiei la pacienţii cu diabet zaharat.

Cu toate acestea, riscul este mai mic decât în cazul β-blocantelor neselective.

În insuficienţă cardiacă, administrarea de metoprolol poate fi introdusă numai după compensare.

În general, terapia de întreţinere trebuie condusă astfel încât starea pacientului să fie menţinută stabilă.

METOPROLOL retard 100 mg se administrează ca adjuvant la tratamentul standard cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) şi diuretice şi, dacă este necesar, cu glicozide tonicardiace.

Tratamentul cu metoprolol poate masca simptomele de tireotoxicoză.

Foarte rar, tulburările de conducere atrio-ventriculare existente ar putea deveni mai severe şi poate apare un bloc A-V.

Metoprololul poate înrăutăţi simptomele tulburărilor circulatorii periferice.

La pacienţii cu angină Prinzmetal, agoniştii beta - selectivi trebuie utilizaţi cu precauţie.

La pacienţii cu feocromocitom, metoprololul trebuie asociat cu antagonişti ai receptorilor alfa -adrenergici.

La pacienţii trataţi cu beta-blocante nu se administrează intravenos blocante ale canalelor de calciu de tipul verapamilului, deoarece acest lucru poate provoca bradicardie, hipotensiune arterială şi asistolă.

Riscurile şi beneficiile tratamentului cu metoprolol trebuie luate în considerare la pacienţii cu miastenia gravis şi psoriasis.

Datorită metabolizării mai lente, biodisponibilitatea metoprololului poate creşte la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, fiind necesară reducerea dozei.

În cazul în care pacienţii prezintă bradicardie care se accentuează pe parcursul tratamentului, metoprololul trebuie administrat în doze mai mici sau întrerupt gradat, prin administrarea de doze reduse treptat, în decurs de 10-14 zile.

Întreruperea bruscă a administrarii METOPROLOL retard 100 mg poate conduce la ischemie miocardică cu exacerbarea anginei pectorale, producerea infarctului miocardic sau exacerbarea hipertensiunii arteriale.

Trebuie evitată întreruperea bruscă a administrării beta-blocantelor.

Şocul anafilactic poate fi mult mai sever la pacienţii ce primesc terapie cu metoprolol, de aceea este necesară prudenţă deosebită în cazul administrării tartratului de metoprolol la pacienţii cu reacţii de hipersensibilitate severe în antecedente sau la pacienţii aflaţi sub tratament pentru desensibilizare.

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală, hemodializaţi.

La vârstnici tratamentul trebuie început cu doze mici şi efectuat sub supraveghere medicală.

Medicul anestezist trebuie prevenit în cazul în care pacientul este tratat cu un blocant beta-adrenergic.

2

În condiţiile în care oprirea tratamentului este considerată necesară, este suficientă o întrerupere de 48 ore înaintea anesteziei.

Totuşi, la unii pacienţi beta-blocantele pot fi folosite ca premedicaţie; beta-blocantele pot preveni stimularea simpatică excesivă, generatoare de aritmii cardiace sau accident coronarian acut.

Dacă beta-blocantele se administrează în acest scop, depresia miocardică poate fi prevenită folosind un anestezic cu activitate inotrop negativă mai mică.

Atenţionare pentru sportivi:

Medicamentul conţine metoprolol care poate pozitiva testele antidoping.

Interacţiuni

Deoarece metoprololul şi alte antihipertensive au efecte aditive asupra tensiunii arteriale, se impune precauţie la administrarea lor în asociere pentru a evita hipotensiunea arterială.

Asocieri contraindicate:

Floctafenina poate determina şoc cardiogen sau hipotensiune arterială. În cazul administrării concomitente de beta-blocante acestea reduc reacţiile compensatorii cardiovasculare.

Administrarea concomitentă de sultopridă creşte riscul apariţiei tulburărilor de ritm ventricular, în special torsada vârfurilor.

Administrarea concomitentă intravenoasă a unor blocante ale canalelor de calciu (diltiazemul şi verapamilul) –prezintă risc de stop cardiac.

Asocieri nerecomandate:

Administrarea concomitentă cu amiodaronă poate să determine tulburări ale contractilităţii, automatismului şi conducerii prin supresia mecanismelor simpatice compensatoare

Administrarea orală concomitentă a unor blocante ale canalelor de calciu (diltiazemul şi verapamilul) determină tulburări ale conducerii atrioventriculare şi deprimarea excesivă a contractilităţii miocardiace, prin efect sinergic.

Asocierea se face sub supraveghere medicală şi este necesară monitorizare ECG, îndeosebi la vârstnici sau la începutul tratamentului.

Asocieri care necesită precauţii la utilizare:

Asocierea cu anestezicele generale inhalatorii halogenate reduce reacţiile cardiovasculare compensatorii ale blocantelor beta-adrenergice.

Tratamentul cu blocante beta-adrenergice nu trebuie întrerupt brusc, iar medicul anestezist trebuie informat despre acest tratament.

În cazul asocierii cu antiaritmice aparţinând clasei IA (chinidină, disopiramidă) pot să apară tulburări ale contractilităţii, automatismului şi conducerii prin supresia mecanismelor simpatice compensatoare.

Se impune supraveghere clinică şi monitorizarea electrocardiogramei.

Baclofenul creşte efectul antihipertensiv al metoprololului.

Sunt necesare supravegherea tensiunii arteriale şi, eventual, adaptarea dozei de metoprolol.

Cimetidina creşte concentraţia plasmatică a metoprololului prin inhibarea metabolizării sale hepatice, cu creşterea acţiunii şi reacţiilor adverse: de exemplu, bradicardie marcată.

Asocierea necesită supraveghere medicală; dacă este necesar, doza de blocant beta-adrenergic se ajustează în timpul tratamentului cu cimetidină.

3

Ca toate beta-blocantele, METOPROLOL retard 100 mg poate determina tulburări ale circulaţiei periferice, aşa încât se impune prudenţă la administrarea concomitentă cu derivaţii de ergot.

Asocierea cu glicozide tonicardiace determină: bradicardie şi tulburări de conducere atrio-ventriculară.

Metoprololul poate să crească concentraţiile plasmatice ale lidocainei cu eventuala creştere a reacţiilor ei adverse neurologice şi cardiace.

Se impune adaptarea dozei de lidocaină, supraveghere clinică, efectuarea electrocardiogramei şi eventual, determinarea concentraţiilor plasmatice ale lidocainei în timpul tratamentului şi după oprirea acestuia.

Antiacidele, compuşi de aluminiu, de magneziu şi carbonatul de calciu scad absorbţia metoprololului, de aceea antiacidele trebuie administrate la distanţă de cel puţin 2 ore faţă de administrarea metoprololului.

Înainte de efectuarea examenului radiologic cu substanţe de contrast iodate, tratamentul cu blocante beta-adrenergice trebuie întrerupt.

În cazul în care utilizarea metoprololului este absolut necesară şi nu poate fi întreruptă, administrarea se va face cu prudenţă, cu condiţia să fie disponibile măsuri adecvate de resuscitare.

În cazul tratamentului asociat cu clonidină, tratamentul cu beta-blocantele trebuie întrerupt cu câteva zile înainte de clonidină, creşterea bruscă a tensiunii arteriale la întreruperea bruscă a tratamentului cu clonidină fiind potenţată de betablocante.

Asocieri de avut în vedere:

Antiinflamatoarele nesteroidiene scad efectul hipotensiv al metoprololului prin inhibarea prostaglandinelor vasodilatatoare şi retenţie hidrosalină.

Asocierea cu blocantele canalelor de calciu de tip dihidropiridinic poate determina hipotensiune arterială şi eventual deprimarea excesivă a contractilităţii miocardice la bolnavii cu insuficienţă cardiacă latentă sau necontrolată prin tratament.

Utilizarea concomitentă cu antidepresive imipraminice (triciclice) şi neuroleptice determină hipotensiune arterială şi risc de hipotensiune arterială ortostatică severă.

Glucocorticoizii şi tetracosactidul scad efectul antihipertensiv al metoprololului datorită retenţiei hidrosaline pe care o determină.

Fenobarbitalul şi rifampicina scad concentraţiile plasmatice ale metoprololului prin inducţie enzimatică, reducând astfel efectele acestuia.

Utilizarea concomitentă cu alte blocante beta-adrenergice (de exemplu picături oftalmice, care conţin timolol), antidepresive inhibitoare ale monoaminoxidazei (IMAO), impune precauţie în administrare.

Atenţionări speciale

Sarcina şi alăptarea

Dacă se administrează metoprolol pe durata sarcinii este posibilă apariţia unor efecte ale beta-blocantelor la nou-născut, acţiune ce persistă câteva zile după naştere; este posibilă o reducere a contractilităţii miocardice care necesită instituirea unei terapii intensive; de asemenea, pot să apară bradicardie, detresă respiratorie, hipoglicemie.

Metoprololul traversează bariera feto-placentară , reduce perfuzia placentară, putând determina moarte intrauterină sau naşteri premature.

4

Determină risc crescut de complicaţii cardiace şi pulmonare la nou-născut. Nu s-au raportat anomalii fetale.

De aceea, este necesară o supraveghere medicală atentă şi specializată (frecvenţă cardiacă şi glicemie) a nou-născutului în primele 3-5 zile de viaţă.

Metoprololul se administrează la gravide doar dacă beneficiul potenţial pentru mamă depăşeşte riscul potenţial pentru făt.

Metoprololul se excretă în laptele matern.

În cazul mamelor tratate cu doze terapeutice, cantitatea de metoprolol ce ajunge în laptele matern nu produce efecte beta-blocante semnificative.

Alăptarea nu este recomandată.

Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Metoprololul poate influenţa capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Pacienţii trebuie informaţi despre posibilitatea apariţiei ameţelilor sau fatigabilităţii.

Doze şi mod de administrare

Comprimatele de METOPROLOL retard 100 mg se administrează o dată pe zi, de preferabil dimineaţa, indiferent de indicaţie.

Comprimatele trebuie administrate întregi, nu trebuie mestecate, sfărâmate, deoarece aceasta ar afecta sistemul „de eliberare prelungită“.

Doza trebuie ajustată individual şi se creşte gradat pentru a evita bradicardia.

Dozarea se realizează în conformitate cu următoarele recomandări:

Hipertensiune arterială

La pacienţii cu hipertensiune arterială uşoară până la moderată, doza uzuală este de 47,5 mg succinat de metoprolol o dată pe zi.

Dacă nu se atinge efectul terapeutic dorit, doza poate fi crescută până la 95-190 mg succinat de metoprolol zilnic sau se poate asocia un alt antihipertensiv.

Angină pectorală

Doza uzuală este de 47,5 mg-190 mg succinat de metoprolol o dată pe zi. Dacă nu se atinge efectul terapeutic dorit, se poate asocia un alt medicament pentru tratamentul bolii coronariene.

Tahicardie

Doza uzuală este de 47,5-190 mg succinat de metoprolol o dată pe zi.

Tratament de întreţinere după infarct miocardic

Doza uzuală este de 95-190 mg succinat de metoprolol o dată pe zi.

Sindrom cardiac hiperkinetic

Doza uzuală este de 47,5-190 mg succinat de metoprolol o dată pe zi.

Profilaxia migrenei

Doza uzuală este de 95-190 mg succinat de metoprolol o dată pe zi. De obicei, o doză de 95 mg succinat de metoprolol pe zi este eficace. În funcţie de sensibilitatea individuală, doza poate varia în intervalul menţionat mai sus.

Insuficienţă cardiacă cronică stabilă uşoară până la moderată cu funcţie redusă a ventriculului stâng

La pacienţii cu insuficienţă cardiacă simptomatică stabilă controlată cu alte tratamente pentru insuficienţă cardiacă, doza de succinat de metoprolol variază individual.

La pacienţii cu insuficienţă cardiacă clasa NYHA III-IV doza iniţială este de 11,88 mg succinat de metoprolol o dată pe zi în prima săptămână.

5

Doza poate fi crescută până la 23,75 mg succinat de metoprolol pe zi în a doua săptămână.

La pacienţii cu insuficienţă cardiacă clasa NYHA II doza iniţială recomandată este de 23,75 mg succinat de metoprolol o dată pe zi, în primele două săptămâni.

După primele două săptămâni de tratament se recomandă dublarea dozei.

Doza se creşte în fiecare săptămână până la valoarea de 190 mg succinat de metoprolol pe zi sau până la doza maximă tolerată.

În cazul tratamentului pe termen lung, doza ţintă trebuie stabilită la 190 mg succinat de metoprolol pe zi sau la doza maximă tolerată.

Se recomandă ca medicul curant să fie familiarizat cu tratamentul insuficienţei cardiace stabile.

După fiecare creştere a dozei, starea clinică a pacientului trebuie supravegheată cu atenţie.

Dacă apare o scădere a tensiunii arteriale, poate fi necesară reducerea dozei celorlalte

medicamente administrate concomitent.

O scădere a tensiunii arteriale nu reprezintă neapărat un impediment pentru utilizarea de

metoprolol pe termen lung, însă doza trebuie redusă până când starea pacientului se

stabilizează.

Insuficienţă renală

Nu este necesară ajustarea dozei.

Insuficienţă hepatică

La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, de exemplu în tratamentul pacienţilor cu şunt porto-cav, trebuie luată în considerare reducerea dozei (vezi pct. 5.2 Proprietăţi farmacocinetice).

Pacienţi vârstnici

Nu sunt disponibile date suficiente privind utilizarea succinatului de metoprolol la pacienţii cu vârsta peste 80 ani.

Doza trebuie crescută cu prudenţă.

Copii şi adolescenţi

Experienţa este limitată privind administrarea de succinat de metoprolol la copii şi adolescenţi.

Reacţii adverse

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Reacţiile adverse sunt uşoare şi apar rar.

Acestea tind să devină tranzitorii sau dispar o dată cu întreruperea tratamentului.

Cele mai frecvente sunt: oboseală, tulburări gastro-intestinale (greaţă, vărsături, dureri abdominale), perturbări ale somnului (insomnie, coşmaruri).

Tulburări hematologice şi limfatice:

Foarte rare (>1/10000, <1/1000): trombocitopenie, leucopenie.

Tulburări metabolice şi de nutriţie:

Foarte rare (>1/10000, <1/1000): creşterea în greutate.

Tulburări ale sistemului nervos:

Frecvente(>1/100, <1/10): perturbări ale somnului (insomnie, somnolenţă, coşmaruri),

Rare: scăderea concentrării, depresie, crampe musculare, parestezie,

Foarte rare: ameţeli, cefalee, tulburări de personalitate (pierderea memoriei, amnezie pe termen scurt), dificultăţi de concentrare, confuzie, halucinaţii, nervozitate şi anxietate.

6

Tulburări oculare:

Foarte rare (>1/10000, <1/1000): conjunctivite, xeroftalmie, ochi iritaţi, tulburări de vedere, fotosensibilitate.

Tulburări acustice şi vestibulare: Foarte rare (>1/10000, <1/1000): tinitus

Tulburări cardiace:

Rare(>1/10000, <1/1000): insuficienţă cardiacă, blocuri atrio-ventriculare de grad înalt, palpitaţii, aritmii cardiace, şi dureri precordiale,

Foarte rare(>1/10000, <1/1000): bradicardie, hipotensiune posturală (ocazional cu sincopă), tulburări de conducere atrio-ventriculară,

Tulburări vasculare:

Rare(>1/10000, <1/1000): sindromul Raynaud, edeme periferice,

Foarte rare(>1/10000, <1/1000): gangrenă la pacienţii cu tulburări severe ale circulaţiei periferice, şi agravarea cludicaţiei intermitente.

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale:

Rare(>1/10000, <1/1.000): dispnee de efort,

Foarte rare (>1/10000, <1/1000): rinite, bronhospasm (chiar în absenţa unor boli pulmonare obstructive).

Tulburări gastro-intestinale:

Frecvente (>1/100, <1/10): greaţă trecătoare, vărsături, dureri abdominale,

Rare(>1/10000, <1/1.000): constipaţie, diaree

Foarte rare (>1/10000, <1/1000): xerozis.

Tulburări hepatobiliare:

Foarte rare (<1/10000): creşterea valorii transaminazelor serice

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat:

Rare (>1/1000, <1/100): reacţii alergice ale pielii (eritem, prurit, urticarie, leziuni cutanate distrofice, exantem psoriazic),

Foarte rare (<1/10000): diaforeză, alopecie

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv: Foarte rare (<1/10000): artralgie

Tulburări ale aparatului genital şi sânului

Rare (>1/10000, <1/1000): perturbări ale libidoului şi potenţei

Investigaţii diagnostice:

Rare (>1/10000, <1/1000): prezenţa anticorpilor antinucleari (fără legătură cu LES).

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare: tulburări ale gustului.

Supradozaj

7

Simptomele supradozajului cu metoprolol: hipotensiune arterială marcată, bradicardie sinusală, bloc atrio-ventricular, insuficienţă cardiacă, şoc cardiogen, stop cardiac , bronhospasm, pierderea conştienţei (chiar comă), greaţă, vărsături, cianoză, hipoglicemie şi ocazional, hiperpotasemie.

Primele semne de supradozaj apar între 20 minute şi 2 ore de la administrarea medicamentului.

Tratamentul supradozajului:

Cărbune medicinal activat, dacă este necesar - lavaj gastric.

Dacă apare hipotensiune arterială sau bradicardie severă sau există risc de insuficienţă cardiacă, pacientului i se administrează intravenos un agonist beta1-adrenergic sau sulfat de atropină (0,5-2 mg) iv.

Dacă nu se obţine efectului terapeutic dorit, se mai pot administra: dopamină, dobutamină

Pacientului i se poate administra şi glucagon 1-10 mg iv pentru a contracara reacţiile adverse severe ale beta-blocantelor.

Utilizarea unui stimulator cardiac poate fi necesară.

Pentru a evitare bronhospasmul, pacientului i se poate administra intravenos un agonist beta2-adrenergic (terbutalină).

Dozele necesare pentru tratarea supradozajului sunt mult mai mari decât cele terapeutice. Metoprololul nu poate fi eliminat prin hemodializă.

Păstrare

A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

Ambalaj

Cutie cu 2 blistere din PVC-PE-PVDC / Al a câte 10 comprimate cu eliberare prelungită

Producător

S. C. Terapia S. A.

Str. Fabricii nr.124, Cluj-Napoca

România

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă

S. C. Terapia S. A.

Str. Fabricii nr.124, Cluj-Napoca

România

Data ultimei verificări a prospectului

Martie 2007

8

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
Comunicat de presă - APMGR APMGR: peste 1.000 dintre cele mai vândute medicamente generice ar putea dispărea de pe piaţă pe fondul menţinerii unor politici publice ostile industriei farmaceutice locale
APMGR: Peste 1.000 dintre cele mai vândute medicamente generice ar putea să dispară de pe piaţă Asociaţia Producătorilor de Medicamente Generice din România (APMGR) afirmă că peste 1.000 dintre cele mai vândute medicamente generice ar putea dispărea de pe piaţă pe fondul menţinerii unor politici publice "ostile" industriei farmaceutice locale.
Un nou tratament pentru hipertensiune arterială Un nou medicament indicat în tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale, profilaxia cardiovasculară (reducerea mortalităţii la pacienţii cu afecţiuni cardiovasculare aterotrombotice diagnosticate sau diabet zaharat de tip II) - Telmisartan Actavis (substanţa activă - telmisartan) - va fi lansat pe...
Un nou medicament pentru tratarea hipertensiunii Un nou medicament pentru tratarea hipertensiunii va fi lansat în România.
Un nou medicament pentru hipertensiune Un procent de doar 39% dintre românii cu hipertensiune arterială urmează un tratament antihipertensiv şi numai 7% din totalul hipertensivilor au valori controlate ale tensiunii arteriale, susţin specialiştii.
Medicamentele generice vor fi mai ieftine Bucureşti, 30 iun /Agerpres/ - Medicamentele generice vor fi mai ieftine prin noul mod de compensare, a declarat, miercuri, pentru AGERPRES, Gabriela Manoliu de la farmaciile Help Net.