Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

REVLIMID 5mg
Denumire REVLIMID 5mg
Descriere Revlimid este indicat, în asociere cu dexametazona, pentru tratamentul pacienţilor cu mielom multiplu cărora li s-a administrat cel puţin un tratament anterior.
Denumire comuna internationala LENALIDOMIDUM
Actiune terapeutica IMUNOSUPRESOARE ALTE IMUNOSUPRESOARE
Prescriptie P-RF/R
Forma farmaceutica Capsule
Concentratia 5mg
Ambalaj Cutie x 3 blist. PVC/PCTFE/Al x 7 caps.
Valabilitate ambalaj 2 ani
Cod ATC L04AX04
Firma - Tara producatoare PENN PHARMACEUTICAL SERVICES LIMITED - MAREA BRITANIE
Autorizatie de punere pe piata CELGENE EUROPE LIMITED - MAREA BRITANIE

Ai un comentariu sau o intrebare despre REVLIMID 5mg ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



Prospect si alte informatii despre REVLIMID 5mg, capsule       

ANEXA I
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

 

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Revlimid 5 mg capsule

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂŞI CANTITATIVĂ

Fiecare capsulă conţine lenalidomidă 5 mg.

Excipient:
Fiecare capsulă conţine lactoză anhidră 147 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Capsulă.

Capsule de culoare albă, inscripţionate cu „REV 5 mg”.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Revlimid este indicat, în asociere cu dexametazona, pentru tratamentul pacienţilor cu mielom multiplu cărora li s-a administrat cel puţin un tratament anterior.

4.2 Doze şi mod de administrare

Tratamentul trebuie iniţiat şi monitorizat sub supravegherea unor medici cu experienţă în tratamentul mielomului multiplu (MM).

Administrare Capsulele de Revlimid trebuie administrate zilnic, aproximativ la aceeaşi oră. Capsulele nu trebuie deschise, sfărâmate sau mestecate. Ele trebuie înghiţite întregi, de preferinţă cu apă, cu sau fără alimente. Dacă au trecut mai puţin de 12 ore de la omiterea unei doze, pacientul poate lua doza respectivă. Dacă au trecut mai mult de 12 ore de la omiterea unei doze, pacientul nu trebuie să mai ia doza omisă, ci va lua doza următoare a doua zi, la ora obişnuită.

Doza recomandată Doza iniţială recomandată este de 25 mg lenalidomidă, o dată pe zi, pe cale orală, în zilele 1 - 21 ale ciclurilor repetitive de 28 zile. Doza recomandată de dexametazonă este de 40 mg, o dată pe zi, pe cale orală, în zilele 1 - 4, 9 - 12 şi 17 - 20 ale fiecărui ciclu de 28 zile, pentru primele 4 cicluri de tratament şi, ulterior, de 40 mg o dată pe zi, în zilele 1 - 4, la fiecare 28 zile. Acest regim de dozaj va fi menţinut sau modificat, în funcţie de datele clinice şi de laborator (vezi pct. 4.4). Medicii prescriptori trebuie să evalueze cu atenţie doza de dexametazonă care va fi utilizată, luând în considerare afecţiunea şi starea bolii pacientului.

Tratamentul cu lenalidomidă nu trebuie iniţiat dacă numărul absolut de neutrofile (NAN) < 1,0 x 109/l şi/sau numărul de trombocite < 75 x 109/l sau, dependent de infiltrarea măduvei osoase de către plasmocite, dacă numărul de trombocite < 30 x 109/l.

Recomandări privind ajustarea dozelor în timpul tratamentului şi la reluarea acestuia Ajustările de doze prezentate în continuare sunt recomandate pentru tratamentul neutropeniilor sau trombocitopeniilor de gradele 3 sau 4 sau al altor forme de toxicitate de gradele 3 sau 4, considerate a fi asociate tratamentului cu lenalidomidă.

Etapele reducerii dozelor

Numărul de trombocite

Doza iniţială

25 mg

Nivel de dozaj 1

15 mg

Nivel de dozaj 2

10 mg

Nivel de dozaj 3

5 mg

Trombocitopenie

 

Când numărul de trombocite Scade pentru prima dată până la valori < 30 x 109/l Revine la valori ≥ 30 x 109/l Pentru fiecare scădere ulterioară la valori sub 30 x 109/l Revine la valori ≥ 30 x 109/l

Acţiune terapeutică recomandată Întreruperea tratamentului cu lenalidomidă Reluarea tratamentului cu lenalidomidă la nivelul de dozaj 1 Întreruperea tratamentului cu lenalidomidă Reluarea tratamentului cu lenalidomidă la următorul nivel inferior de dozaj (nivel de dozaj 2 sau 3), o dată pe zi. Nu trebuie administrată o doză mai mică de 5 mg pe zi.

Numărul absolut de neutrofile (NAN)

 

 

Neutropenie

 

 

Când numărul de neutrofile Scade pentru prima dată la valori < 0,5 x 109/l Revine la valori ≥ 0,5 x 109/l, când neutropenia este singura formă de toxicitate observată Revine la valori ≥ 0,5 x 109/l, când se observă şi alte forme de toxicitate hematologică, dependente de doză, în afara neutropeniei Pentru fiecare scădere ulterioară la valori < 0,5 x 109/l Revine la valori ≥ 0,5 x 109/l

Acţiune terapeutică recomandată Întreruperea tratamentului cu lenalidomidă Reluarea tratamentului cu lenalidomidă, cu doza iniţială, o dată pe zi Reluarea tratamentului cu lenalidomidă, la nivelul de dozaj 1, o dată pe zi Întreruperea tratamentului cu lenalidomidă Reluarea tratamentului cu lenalidomidă, la următorul nivel inferior de dozaj (nivel de dozaj 1, 2 sau 3), o dată pe zi. Nu trebuie administrată o doză mai mică de 5 mg pe zi.

 

În cazul apariţiei neutropeniei, medicul trebuie să considere posibilitatea utilizării factorilor de creştere pentru tratarea pacienţilor.

Copii şi adolescenţi Nu există experienţă privind utilizarea la copii şi adolescenţi. De aceea, lenalidomida nu trebuie utilizată la pacienţii de vârstă pediatrică (0-17 ani).

Vârstnici Nu a fost studiată influenţa vârstei asupra farmacocineticii lenalidomidei. Lenalidomida a fost utilizată în studii clinice la pacienţii cu mielom multiplu cu vârsta de până la 86 ani (vezi pct. 5.1). Procentul de pacienţi cu vârsta de 65 ani sau peste nu a fost semnificativ diferit pentru grupul lenalidomidă/dexametazonă, comparativ cu grupul placebo/dexametazonă. Nu a fost observată o diferenţă între aceşti pacienţi şi pacienţii mai tineri, în ceea ce priveşte siguranţa şi eficacitatea tratamentului, dar nu se poate exclude o predispoziţie mai mare la pacienţii mai vârstnici. Deoarece pacienţii vârstnici prezintă o probabilitate mai mare de a avea o funcţie renală scăzută, alegerea dozei trebuie făcută cu prudenţă şi se recomandă monitorizarea funcţiei renale.

Utilizarea la pacienţii cu insuficienţă renală Lenalidomida este excretată într-o proporţie semnificativă pe cale renală; de aceea, alegerea dozei trebuie făcută cu prudenţă şi se recomandă monitorizarea funcţiei renale.

Nu sunt necesare ajustări ale dozelor pentru pacienţii cu insuficienţă renală uşoară. Următoarele ajustări ale dozelor sunt recomandate în momentul iniţierii terapiei, în cazul pacienţilor cu insuficienţă renală moderată sau severă sau cu insuficienţă renală în stadiu final.

 

Funcţia renală (CLcr)

Ajustarea dozei

Insuficienţă renală moderată (30 ≤ CLcr < 50 ml/min)

10 mg, o dată pe zi*

Insuficienţă renală severă (CLcr < 30 ml/min, fără a necesita dializă)

15 mg, la fiecare două zile**

Insuficienţă renală în stadiu final (IRSF) (CLcr < 30 ml/min, necesitând dializă)

5 mg, o dată pe zi. În zilele cu dializă, doza trebuie administrată după dializă

 

* Doza poate fi mărită la 15 mg, o dată pe zi, după 2 cicluri de tratament, dacă pacientul nu răspunde la tratament, dar îl tolerează. ** Doza poate fi mărită la 10 mg, o dată pe zi, dacă pacientul tolerează tratamentul

După iniţierea terapiei cu lenalidomidă, modificarea ulterioară a dozei de lenalidomidă la pacienţii cu insuficienţă renală trebuie să se bazeze pe toleranţa individuală a pacientului la tratament, după cum se descrie mai sus.

Utilizarea la pacienţii cu insuficienţă hepatică Nu s-au efectuat studii specifice privind utilizarea lenalidomidei la pacienţii cu insuficienţă hepaticăşi nu există recomandări specifice privind regimul de dozaj.

4.3 Contraindicaţii

Femei gravide

Femei aflate în perioada fertilă, cu excepţia cazului în care sunt îndeplinite toate condiţiile specificate în Programul de prevenire a sarcinii (vezi pct. 4.4 şi 4.6)

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Atenţionări privind sarcina Lenalidomida este asemănătoare din punct de vedere structural cu talidomida. Talidomida este o substanţă activă cu efecte teratogene cunoscute la om, care determină malformaţii congenitale grave, cu risc vital. La maimuţe lenalidomida a indus malformaţii similare celor descrise pentru talidomidă (vezi pct. 4.6 şi 5.3). Dacă lenalidomida este utilizată în timpul sarcinii se prevede apariţia unui efect teratogen al lenalidomidei la om.

Condiţiile Programului de prevenire a sarcinii trebuie îndeplinite în cazul tuturor pacientelor, cu excepţia cazurilor în care există dovezi sigure privind faptul că pacientele respective nu se mai află în perioada fertilă.

Criterii pentru femeile care nu se mai află în perioada fertilă Se consideră că o pacientă sau partenera unui pacient de sex masculin se află în perioada fertilă, cu excepţia cazurilor în care îndeplineşte cel puţin unul dintre următoarele criterii:

1.      vârsta peste 50 ani şi amenoree instalată în mod natural de peste 1 an*

2.      insuficienţă ovariană prematură confirmată de către un medic specialist ginecolog

3.      salpingo-ovariectomie bilaterală sau histerectomie în antecedente

4.      genotip XY, sindrom Turner, agenezie uterină.
*Amenoreea instalată în urma tratamentului citostatic nu exclude posibilitatea ca pacienta să fie în
perioada fertilă.

Recomandări Lenalidomida este contraindicată femeilor aflate în perioada fertilă, cu excepţia cazurilor în care sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:

1.      pacienta înţelege riscul teratogen prevăzut pentru făt

2.      pacienta înţelege necesitatea utilizării unor măsuri contraceptive eficace, în mod continuu, începând cu 4 săptămâni înaintea iniţierii tratamentului, pe toată durata tratamentului şi timp de 4 săptămâni după întreruperea definitivă a tratamentului

3.      pacienta aflată în perioada fertilă trebuie să urmeze toate recomandările privind măsurile contraceptive eficace, chiar dacă prezintă amenoree

4.      pacienta trebuie să fie capabilă să aplice măsurile contraceptive eficace

5.      pacienta este informatăşi înţelege posibilele consecinţele ale unei sarcini, precum şi necesitatea de a consulta imediat un medic, în cazul în care există riscul de a fi gravidă

6.      pacienta înţelege necesitatea de a începe tratamentul cu lenalidomidă imediat după ce i se eliberează medicamentul, în urma obţinerii unui rezultat negativ la testul de sarcină

7.      pacienta înţelege necesitatea de a efectua teste de sarcinăşi acceptă efectuarea acestora la fiecare 4 săptămâni, cu excepţia cazurilor de sterilizare tubară confirmată

8.      pacienta confirmă că înţelege riscurile şi precauţiile necesare asociate cu utilizarea lenalidomidei.

Pentru pacienţii de sex masculin cărora li se administrează lenalidomidă, datele farmacocinetice au demonstrat că lenalidomida este prezentă în sperma umană în cantităţi extrem de mici în cursul tratamentului şi este nedetectabilă în sperma umană după 3 zile de la oprirea administrării medicamentului la subiecţii sănătoşi (vezi pct. 5.2). Ca măsură de precauţie, toţi pacienţii de sex masculin cărora li se administrează lenalidomidă trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

1.      să înţeleagă riscul teratogen prevăzut, în cazul în care au raporturi sexuale cu femei gravide sau aflate în perioada fertilă

2.      înţeleagă necesitatea utilizării prezervativelor dacă au raporturi sexuale cu femei gravide sau aflate în perioada fertilă.

Pentru femeile aflate în perioada fertilă, medicul care prescrie medicamentul trebuie să se asigure că:

1.      pacienta îndeplineşte condiţiile specificate în Programul de prevenire a sarcinii, incluzând confirmarea faptului că pacienta are o capacitate adecvată de înţelegere

2.      pacienta a luat cunoştinţă de condiţiile menţionate mai sus.

Contracepţie Femeile aflate în perioada fertilă trebuie să utilizeze o metodă contraceptivă eficace timp de 4 săptămâni înainte de tratament, pe durata tratamentului şi timp de 4 săptămâni după întreruperea definitivă a tratamentului cu lenalidomidă, inclusiv pe durata întreruperii temporare a tratamentului, cu excepţia cazului în care pacienta se angajează să menţină o abstinenţă totalăşi continuă, confirmată lunar. Dacă nu utilizează o metodă contraceptivă eficace, pacienta trebuie să se adreseze personalului medical calificat, pentru recomandări privind iniţierea contracepţiei.

Următoarele exemple pot fi considerate metode contraceptive adecvate:

·        implantul

·        dispozitivul intrauterin cu eliberare de levonorgestrel (DIU)

·        acetatul de medroxiprogesteron, preparat retard

·        sterilizarea tubară

·        rapoarte sexuale numai cu un partener vasectomizat; vasectomia trebuie confirmată prin două analize ale spermei cu rezultate negative

·        anticoncepţionale care inhibă ovulaţia care conţin numai progesteron (desogestrel)

Datorită faptului că pacientele cu mielom multiplu, cărora li se administrează lenalidomidăşi dexametazonă, prezintă un risc crescut de tromboembolie venoasă, nu se recomandă administrarea de contraceptive orale combinate acestor paciente (vezi de asemenea pct. 4.5). Dacă o pacientă utilizează în mod obişnuit un contraceptiv oral combinat, acesta trebuie înlocuit cu una dintre metodele contraceptive eficace enumerate mai sus. Riscul tromboemboliei venoase se menţine timp de 4-6 săptămâni după întreruperea administrării unui contraceptiv oral combinat. Eficacitatea contraceptivelor steroidiene poate fi redusă în timpul tratamentului concomitent cu dexametazonă (vezi pct. 4.5).

Implanturile şi dispozitivele intrauterine cu eliberare de levonorgestrel prezintă un risc crescut de infecţie în momentul inserţiei şi de apariţie a hemoragiilor vaginale neregulate. Trebuie evaluată necesitatea instituirii unui tratament profilactic cu antibiotice, în special la pacientele cu neutropenie.

Dispozitivele intrauterine cu eliberare de cupru nu sunt în general recomandate, datorită riscului potenţial de infecţie în momentul inserţiei şi de apariţie a unor pierderi de sânge semnificative la menstruaţie, care pot determina complicaţii la pacientele cu neutropenie sau trombocitopenie.

Teste de sarcină Conform prevederilor locale, femeile aflate în perioada fertilă trebuie să efectueze, sub supraveghere medicală, teste de sarcină având o sensibilitate de cel puţin 25 mUI/ml, aşa cum este descris în continuare. Această cerinţă include femeile aflate în perioada fertilă, care practică o abstinenţă totalăşi continuă. În mod ideal, testul de sarcină, emiterea prescripţiei medicale şi eliberarea medicamentului trebuie efectuate în aceeaşi zi. La femeile aflate în perioada fertilă, lenalidomida trebuie eliberată întrun interval de 7 zile de la data emiterii prescripţiei medicale.

Înaintea iniţierii tratamentului

Testul de sarcină trebuie efectuat, sub supraveghere medicală, în timpul consultaţiei medicale în care se prescrie lenalidomida sau într-un interval de 3 zile înaintea consultaţiei, în condiţiile în care pacienta a utilizat o metodă contraceptivă eficace timp de cel puţin 4 săptămâni. Testul trebuie să confirme faptul că pacienta nu este gravidă în momentul iniţierii tratamentului cu lenalidomidă.

Urmărirea pacientelor şi încheierea tratamentului

Testul de sarcină trebuie repetat, sub supraveghere medicală, la fiecare 4 săptămâni, inclusiv după 4 săptămâni de la încheierea tratamentului, cu excepţia cazurilor de sterilizare tubară confirmată. Aceste teste de sarcină trebuie efectuate în ziua consultaţiei medicale în care se prescrie medicamentul sau în interval de 3 zile înaintea acestei consultaţii.

Pacienţii de sex masculin Lenalidomida este prezentă în sperma umană în cantităţi extrem de mici în cursul tratamentului şi este nedetectabilă în sperma umană după 3 zile de la oprirea administrării medicamentului la subiecţii sănătoşi (vezi pct. 5.2). Ca măsură de precauţie şi luând în considerare categoriile speciale de pacienţi cu timp prelungit de eliminare, cum sunt cei cu insuficienţă renală, toţi pacienţii de sex masculin cărora li se administrează lenalidomidă trebuie să utilizeze prezervative pe întreaga durată a tratamentului, în timpul întreruperii temporare a tratamentului şi timp de o săptămână după întreruperea definitivă a acestuia, dacă partenerele lor sunt gravide sau se află în perioada fertilăşi nu utilizează metode contraceptive.

Precauţii suplimentare Pacienţii trebuie instruiţi să nu dea niciodată acest medicament altei persoane, iar la sfârşitul tratamentului să restituie farmacistului toate capsulele neutilizate.

Pacienţii nu trebuie să doneze sânge în timpul tratamentului şi timp de o săptămână după întreruperea tratamentului cu lenalidomidă.

Materiale educative Pentru a ajuta pacienţii să evite expunerea fătului la lenalidomidă, Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă va furniza personalului medical materiale educative care să accentueze atenţionările privind efectul teratogen prevăzut al lenalidomidei şi să ofere recomandări cu privire la utilizarea metodelor contraceptive înaintea începerii tratamentului, precum şi la necesitatea efectuării testelor de sarcină. Medicul trebuie să ofere pacienţilor informaţii complete privind riscul teratogen prevăzut şi măsurile stricte de prevenire a sarcinii, specificate în Programul de prevenire a sarcinii, atât pentru femeile aflate în perioada fertilă, cât şi pentru pacienţii de sex masculin, în funcţie de necesităţi.

Alte atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Tulburări cardiovasculare

Infarctul miocardic

Infarctul miocardic a fost raportat la pacienţii sub tratament cu lenalidomidă, în special la cei cu factori de risc cunoscuţi. Pacienţii cu factori de risc cunoscuţi – inclusiv antecedente de tromboză – trebuie să fie monitorizaţi îndeaproape şi trebuie să se ia măsuri pentru a se încerca minimizarea tuturor factorilor de risc modificabili (de exemplu fumat, hipertensiune şi hiperlipidemie).

Evenimente de tromboembolie venoasăşi arterială

La pacienţii cu mielom multiplu, tratamentul concomitent cu lenalidomidăşi dexametozonă este asociat unui risc crescut de tromboembolie venoasă (predominant tromboză venoasă profundăşi embolie pulmonară) şi tromboembolie arterială (predominant infarct miocardic şi eveniment cerebrovascular) – vezi pct. 4.5 şi 4.8.

În consecinţă, pacienţii cu factori de risc cunoscuţi pentru apariţia tromboemboliei – inclusiv tromboză anterioară – trebuie să fie monitorizaţi îndeaproape. Trebuie să se ia măsuri pentru a se încerca minimizarea tuturor factorilor de risc modificabili (de exemplu fumat, hipertensiune şi hiperlipidemie). Administrarea concomitentă a medicamentelor care stimulează eritropoieza sau antecedentele de evenimente de tromboembolie pot creşte, de asemenea, riscul apariţiei unei tromboze la aceşti pacienţi. În consecinţă, medicamentele care stimulează eritropoieza sau alte medicamente care pot creşte riscul trombozei, cum sunt cele folosite în terapia de substituţie hormonală, trebuie utilizate cu prudenţă la pacienţii cu mielom multiplu cărora li se administrează lenalidomidă în asociere cu dexametazonă. Tratamentul cu medicamente care stimulează eritropoieza trebuie întrerupt când concentraţia hemoglobinei depăşeşte 12 g/dl.

Se recomandă ca pacienţii şi medicii să urmărească cu atenţie apariţia semnelor şi simptomelor de tromboembolie. Pacienţii trebuie instruiţi să solicite asistenţă medicală dacă prezintă simptome cum sunt dispneea, durerea toracică, tumefierea membrelor superioare şi inferioare. Se recomandă un tratament profilactic cu medicamente antitrombotice, în special la pacienţii prezentând factori suplimentari de risc pentru apariţia trombozei. Decizia administrării unui tratament antitrombotic profilactic trebuie luată după evaluarea atentă a factorilor de risc preexistenţi în cazul fiecărui pacient.

Dacă pacientul suferă orice eveniment tromboembolic, tratamentul trebuie întrerupt şi trebuie să se înceapă terapia anticoagulantă standard. După stabilizarea stării pacientului cu tratamentul anticoagulant şi tratarea oricăror complicaţii ale evenimentului tromboembolic, tratamentul cu lenalidomidă poate fi reluat la doza iniţială, în funcţie de analiza beneficiu-risc. Pacientul trebuie să continue terapia anticoagulantă pe parcursul tratamentului cu lenalidomidă.

Neutropenia şi trombocitopenia

La pacienţii cu mielom multiplu, tratamentul concomitent cu lenalidomidăşi dexametazonă este asociat cu o incidenţă crescută de apariţie a neutropeniei de gradul 4 (5,1% dintre pacienţii trataţi cu lenalidomidă/dexametazonă, comparativ cu 0,6% dintre pacienţii cărora li s-a administrat placebo/dexametazonă; vezi pct. 4.8). Episoadele de neutropenie febrilă de gradul 4 au fost observate mai puţin frecvent (0,6% dintre pacienţii trataţi cu lenalidomidă/dexametazonă, comparativ cu 0,0% dintre pacienţii cărora li s-a administrat placebo/dexametazonă; vezi pct. 4.8). Pacienţii trebuie sfătuiţi să raporteze imediat episoadele febrile. Poate fi necesară reducerea dozei (vezi pct. 4.2). În cazul apariţiei neutropeniei, medicul trebuie să considere posibilitatea utilizării factorilor de creştere pentru tratarea pacienţilor.

La pacienţii cu mielom multiplu, tratamentul concomitent cu lenalidomidăşi dexametazonă este asociat cu o incidenţă crescută de apariţie a trombocitopeniilor de gradul 3 şi de gradul 4 (9,9% şi, respectiv, 1,4% dintre pacienţii trataţi cu lenalidomidă/dexametazonă, comparativ cu 2,3% şi 0,0% dintre pacienţii cărora li s-a administrat placebo/dexametazonă; vezi pct. 4.8). Se recomandă ca pacienţii şi medicii să urmărească cu atenţie apariţia semnelor şi simptomelor determinate de evenimentele hemoragice, inclusiv peteşii şi epistaxis, în special în cazul administrării concomitente de medicamente care pot produce hemoragie (vezi pct. 4.8 Tulburări hemoragice). Poate fi necesară reducerea dozei de lenalidomidă (vezi pct. 4.2).

Pentru monitorizarea citopeniilor, la iniţierea tratamentului cu lenalidomidă, săptămânal, în decursul primelor 8 săptămâni de tratament şi, ulterior, lunar, trebuie efectuată o hemoleucogramă completă, inclusiv determinarea numărului de leucocite şi formula leucocitară, determinarea numărului de trombocite, a hemoglobinei şi a hematocritului.

Efectele toxice principale care limitează doza de lenalidomidă sunt reprezentate de neutropenie şi trombocitopenie. În consecinţă, se recomandă prudenţă în cazul administrării de lenalidomidă în asociere cu alte medicamente mielosupresive.

Insuficienţa renală

Lenalidomida este excretată într-o proporţie semnificativă pe cale renală; de aceea, în cazul pacienţilor cu insuficienţă renală, stabilirea dozei trebuie făcută cu prudenţă şi se recomandă monitorizarea funcţiei renale (vezi pct. 4.2).

Funcţia tiroidiană

Deoarece s-au raportat cazuri de hipotiroidism, trebuie avută în vedere monitorizarea funcţiei tiroidiene.

Neuropatia periferică

Lenalidomida este asemănătoare din punct de vedere structural cu talidomida, despre care se cunoaşte că determină o neuropatie periferică gravă. Până în prezent, nu se poate exclude existenţa unei posibile neurotoxicităţi asociate administrării îndelungate a lenalidomidei.

Sindromul de liză tumorală

Deoarece lenalidomida are acţiune antineoplazică, administrarea sa poate determina apariţia complicaţiilor datorate sindromului de liză tumorală. Pacienţii care prezintă riscul de a dezvolta sindromul de liză tumorală sunt cei care prezintă înainte de tratament o încărcătură tumorală mare.

Aceşti pacienţi trebuie monitorizaţi îndeaproape şi se impune adoptarea măsurilor de precauţie corespunzătoare.

Reacţii alergice

S-au raportat cazuri de reacţii alergice/de hipersensibilitate (vezi pct. 4.8). Pacienţii cu antecedente de reacţii alergice în timpul tratamentului cu talidomidă, trebuie strict monitorizaţi, deoarece în literatura de specialitate s-a raportat o posibilă reacţie încrucişată între lenalidomidăşi talidomidă.

Reacţii cutanate severe

S-au raportat sindromul Stevens-Johnson (SSJ) şi necroliza epidermică toxică (NET). Tratamentul cu lenalidomidă trebuie întrerupt în cazul erupţiilor cutanate exfoliative sau buloase, sau dacă se suspectează SSJ sau NET şi nu trebuie reluat după ce a fost întrerupt datorită apariţiei acestor reacţii. Întreruperea sau oprirea tratamentului cu lenalidomidă trebuie luate în considerare în cazul altor forme de reacţii cutanate, în funcţie de severitate. Pacienţilor cu antecedente de erupţie cutanată severă asociată cu tratamentul cu talidomidă nu trebuie să li se administreze lenalidomidă.

Intoleranţa la lactoză

Capsulele de Revlimid conţin lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază Lapp sau cu sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Capsule neutilizate

Pacienţii trebuie instruiţi să nu dea niciodată acest medicament altei persoane, iar la sfârşitul tratamentului să restituie farmacistului toate capsulele neutilizate.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Medicamentele care stimulează eritropoieza sau alte medicamente care pot creşte riscul trombozei, cum sunt cele folosite în terapia de substituţie hormonală, trebuie utilizate cu prudenţă la pacienţii cu mielom multiplu cărora li se administrează lenalidomidă în asociere cu dexametazonă (vezi pct. 4.4 şi 4.8).

Contraceptivele orale Nu s-au efectuat studii privind interacţiunile cu contraceptivele orale. Lenalidomida nu este un inductor enzimatic. Într-un studiu in vitro cu hepatocite umane, lenalidomida, în diferite concentraţii testate, nu a provocat inducţia CYP1A2, CYP2B6, CYP2C9, CYP2C19 şi CYP3A4/5. În consecinţă nu se aşteaptă o inducţie care să ducă la scăderea eficacităţii medicamentelor, inclusiv a contraceptivelor hormonale, în cazul administrării lenalidomidei în monoterapie. Cu toate acestea, se cunoaşte faptul că dexametazona este un inductor slab până la moderat al CYP3A4 şi este posibil să afecteze şi alte enzime şi proteine de transport. Nu poate fi exclusă posibilitatea unei reduceri a eficacităţii contraceptivelor orale în timpul tratamentului cu lenalidomidă. Trebuie adoptate măsuri eficace pentru evitarea sarcinii (vezi pct. 4.4 şi 4.6).

Rezultatele studiilor in vitro privind metabolizarea la om indică faptul că lenalidomida nu este metabolizată de către enzimele citocromului P450, ceea ce sugerează faptul că este puţin probabil ca administrarea lenalidomidei în asociere cu medicamente care inhibă enzimele citocromului P450 să provoace interacţiuni medicamentoase metabolice la om. Studiile in vitro indică faptul că lenalidomida nu are un efect inhibitor asupra CYP1A2, CYP2C9, CYP2C19, CYP2D6, CYP2E1 sau CYP3A.

Warfarina Administrarea unor doze multiple de 10 mg lenalidomidă nu a avut niciun efect asupra farmacocineticii unor doze unice de warfarină-R şi -S. Administrarea unei doze unice de 25 mg warfarină nu a avut niciun efect asupra farmacocineticii lenalidomidei. Cu toate acestea, nu se cunoaşte dacă există interacţiuni în condiţiile utilizării clinice (tratament concomitent cu dexametazonă). Dexametazona este un inductor enzimatic slab până la moderat; nu se cunoaşte efectul acesteia asupra warfarinei. În timpul tratamentului, se recomandă monitorizarea atentă a concentraţiei de warfarină.

Digoxina Administrarea concomitentă de lenalidomidă, în doză de 10 mg/zi, şi de digoxină (0,5 mg în doză unică) a determinat creşterea concentraţiei plasmatice a digoxinei cu 14%, cu un IÎ (interval de încredere) de 90% [0,52%-28,2%]. Nu se cunoaşte dacă efectul va fi diferit în condiţii terapeutice (doze mai mari de lenalidomidăşi tratament concomitent cu dexametazonă). De aceea, în timpul tratamentului cu lenalidomidă, se recomandă monitorizarea concentraţiei de digoxină.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina (vezi de asemenea pct. 4.3 şi 4.4)
Lenalidomida este asemănătoare din punct de vedere structural cu talidomida. Talidomida este o substanţă activă cu efecte teratogene cunoscute la om, care determină malformaţii congenitale grave, cu risc vital.

La maimuţe lenalidomida a indus malformaţii similare celor descrise pentru talidomidă (vezi pct. 5.3). De aceea se prevede un efect teratogen al lenalidomidei şi lenalidomida este contraindicată în timpul sarcinii (vezi pct. 4.3).

Femeile aflate în perioada fertilă trebuie să utilizeze metode contraceptive eficace. Dacă o pacientă rămâne gravidă în timpul tratamentului cu lenalidomidă, tratamentul trebuie întrerupt, iar pacienta trebuie să se adreseze unui medic specialist sau având experienţă în teratologie, pentru evaluare şi recomandări. Dacă rămâne gravidă partenera unui pacient de sex masculin aflat în tratament cu lenalidomidă, se recomandă ca ea să se adreseze unui medic specialist sau având experienţă în teratologie, pentru evaluare şi precizări.

Lenalidomida este prezentă în sperma umană în cantităţi extrem de mici în cursul tratamentului şi este nedetectabilă în sperma umană după 3 zile de la oprirea administrării medicamentului la subiecţii sănătoşi (vezi pct. 5.2). Ca măsură de precauţie şi luând în considerare categoriile speciale de pacienţi cu timp prelungit de eliminare, cum sunt cei cu insuficienţă renală, toţi pacienţii de sex masculin cărora li se administrează lenalidomidă trebuie să utilizeze prezervative pe întreaga durată a tratamentului, în timpul întreruperii temporare a tratamentului şi timp de o săptămână după întreruperea definitivă a acestuia, dacă partenerele lor sunt gravide sau se află în perioada fertilăşi nu utilizează metode contraceptive.

Alăptarea Nu se cunoaşte dacă lenalidomida este excretată în laptele matern. În consecinţă, alăptarea trebuie întreruptă în timpul tratamentului cu lenalidomidă.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Lenalidomida poate avea o influenţă mică sau moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Au fost observate oboseală, ameţeli, somnolenţă şi vedere înceţoşată după utilizarea lenalidomidei. În consecinţă, se recomandă prudenţă în cazul conducerii vehiculelor sau a folosirii utilajelor.

4.8 Reacţii adverse

a. Rezumatul profilului de siguranţă la pacienţii cu mielom multiplu

În două studii de fază III controlate cu placebo, la 353 pacienţi cu mielom multiplu s-a administrat asocierea lenalidomidă/dexametazonăşi la 351 pacienţi asocierea placebo/dexametazonă. Durata mediană a expunerii la tratamentul folosit în studiu a fost semnificativ mai mare (44,0 săptămâni) pentru grupul tratat cu lenalidomidă/dexametazonă, comparativ cu grupul căruia i s-a administrat placebo/dexametazonă (23,1 săptămâni). Diferenţa s-a datorat ratei mai scăzute de întrerupere a tratamentului, datorită progresiei mai lente a afecţiunii la pacienţii trataţi cu lenalidomidă/dexametazonă (39,7%), comparativ cu pacienţii cărora li s-a administrat placebo/dexametazonă (70,4%). 325 (92%) dintre pacienţii din grupul tratat cu lenalidomidă/dexametazonă au prezentat cel puţin o reacţie adversă, comparativ cu 288 (82%) în grupul căruia i s-a administrat placebo/dexametazonă.

Cele mai grave reacţii adverse au fost:

1.      tromboembolia venoasă (tromboză venoasă profundă, embolie pulmonară (vezi pct. 4.4))

2.      neutropenia de gradul 4 (vezi pct. 4.4)

Cele mai frecvent observate reacţii adverse, care au apărut semnificativ mai frecvent în grupul lenalidomidă/dexametazonă, comparativ cu grupul placebo/dexametazonă, au fost neutropenia (39,4%), oboseala (27,2%), astenia (17,6%), constipaţia (23,5%), crampele musculare (20,1%), trombocitopenia (18,4%), anemia (17,0%), diarea (14,2%) şi erupţiile cutanate (10,2%).

În continuare sunt prezentate reacţiile adverse observate la pacienţii cărora li s-a administrat lenalidomidă/dexametazonă, în funcţie de clasificarea pe aparate, sisteme şi organe şi de frecvenţă. În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii. Frecvenţele sunt definite astfel: foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100); rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000); foarte rare (< 1/10000, incluzând cazurile izolate); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

b. Tabelul de sinteză a reacţiilor adverse

Următorul tabel derivă din date colectate în cadrul studiilor pivot. Datele nu au fost ajustate conform duratei mai mari a tratamentului în grupurile cu lenalidomidă/dexametazonă versus placebo/dexametazonă din cadrul studiilor pivot (vezi pct. 5.1).

Tabelul 1: Reacţii adverse raportate în cadrul studiilor clinice la pacienţii cu mielom multiplu trataţi cu lenalidomidă

 

Aparate, sisteme şi organe / Termen preferat

Toate reacţiile adverse/Frecvenţă

Reacţiile adverse de gradul 3-4/Frecvenţă

Infecţii şi infestări

Foarte frecvente Pneumonie, infecţia tractului respirator superior Frecvente Septicemie, infecţii bacteriene, virale şi micotice (inclusiv infecţii oportuniste), sinuzită

Frecvente Pneumonie, infecţii bacteriene, virale şi micotice (inclusiv infecţii oportuniste)

Tumori benigne, maligne şi nespecificate

Mai puţin frecvente Carcinom bazocelular

 

Tulburări hematologice şi limfatice

Foarte frecvente Trombocitopenie^, neutropenii^, anemie, tulburare hemoragică^, leucopenii Frecvente Pancitopenie Mai puţin frecvente Hemoliză, anemie hemolitică autoimună, anemie hemolitică

Foarte frecvente Trombocitopenie^, neutropenii^, leucopenii Frecvente Neutropenie febrilă, anemie Mai puţin frecvente Hipercoagulare, coagulopatie

Tulburări ale sistemului imunitar

Mai puţin frecvente Hipersensibilitate^

 

Tulburări endocrine

Frecvente Hipotiroidism

 

 

Aparate, sisteme şi organe / Termen preferat

Toate reacţiile adverse/Frecvenţă

Reacţiile adverse de gradul 3-4/Frecvenţă

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Foarte frecvente Hipokalemie, inapetenţă Frecvente Hipomagnezemie, hipocalcemie, deshidratare

Frecvente Hipokalemie, hipocalcemie, hipofosfatemie

Tulburări psihice

Mai puţin frecvente Pierderea libidoului

Frecvente Depresie

Tulburări ale sistemului nervos

Foarte frecvente Neuropatii periferice (exclusiv neuropatia motorie), ameţeală, tremor, disgeuzie, cefalee Frecvente Ataxie, tulburări de echilibru

Frecvente Accident vascular cerebral, ameţeală, sincopă Mai puţin frecvente Hemoragie intracraniană^, atac ischemic tranzitoriu, ischemie cerebrală

Tulburări oculare

Foarte frecvente Vedere înceţoşată Frecvente Reducerea acuităţii vizuale, cataractă

Frecvente Cataractă Mai puţin frecvente Cecitate

Tulburări acustice şi vestibulare

Frecvente Surditate (inclusiv hipoacuzie), tinitus

 

Tulburări cardiace

Frecvente Fibrilaţie atrială, bradicardie Mai puţin frecvente Aritmie, prelungirea intervalului QT, flutter atrial, extrasistole ventriculare

Frecvente Infarct miocardic^, fibrilaţie atrială, insuficienţă cardiacă congestivă, tahicardie

Tulburări vasculare

Foarte frecvente Evenimente de tromboembolie venoasă, predominant tromboză venoasă profundă şi embolie pulmonară^ Frecvente Hipotensiune, hipertensiune, echimoză^

Foarte frecvente Evenimente de tromboembolie venoasă, predominant tromboză venoasă profundă şi embolie pulmonară^ Mai puţin frecvente Ischemie, ischemie periferică, tromboză de sinus venos intracranian

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

Foarte frecvente Dispnee, rinofaringită, faringită, bronşită, epistaxis^

Frecvente Detresă respiratorie

Tulburări gastrointestinale

Foarte frecvente Constipaţie, diaree, greaţă, vărsături Frecvente Hemoragie gastro-intestinală (inclusiv hemoragie rectală, hemoragie hemoroidală, ulcer peptic hemoragic şi gingivoragie)^, durere abdominală, xerostomie, stomatită, disfagie Mai puţin frecvente Colită, cecită

Frecvente Diaree, constipaţie, greaţă

Tulburări hepatobiliare

Frecvente Valori anormale ale testelor funcţiei hepatice

Frecvente Valori anormale ale testelor funcţiei hepatice

 

Aparate, sisteme şi organe / Termen preferat

Toate reacţiile adverse/Frecvenţă

Reacţiile adverse de gradul 3-4/Frecvenţă

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Foarte frecvente Erupţii cutanate Frecvente Urticarie, hiperhidroză, xerodermie, prurit, hiperpigmentare cutanată, eczemă Mai puţin frecvente Modificarea culorii pielii, reacţie de fotosensibilitate

Frecvente Erupţii cutanate

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv

Foarte frecvente Spasme musculare, durere osoasă, durere şi disconfort musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv Frecvente Tumefiere articulară

Frecvente Hipotonie musculară, durere osoasă Mai puţin frecvente Tumefiere articulară

Tulburări renale şi ale căilor urinare

Frecvente Hematurie^, retenţie urinară, incontinenţă urinară Mai puţin frecvente Sindrom Fanconi dobândit

Frecvente Insuficienţă renală Mai puţin frecvente Necroză tubulară renală

Tulburări ale aparatului genital şi sânului

Frecvente Disfuncţie erectilă

 

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Foarte frecvente Oboseală, edem (inclusiv edem periferic), pirexie, sindrom pseudogripal (inclusiv pirexie, mialgie, durere musculo-scheletică, cefalee şi frisoane) Frecvente Durere toracică, letargie

Frecvente Oboseală

Leziuni, intoxicaţii şi complicaţii legate de procedurile utilizate

Frecvente Contuzie^

 

^Vezi pct. 4.8c.

În plus faţă de reacţiile adverse medicamentoase identificate din studiile pivot, tabelul următor derivă din datele colectate pe durata experienţei ulterioare punerii pe piaţă.

Tabelul 2: Sinteza reacţiilor adverse medicamentoase identificate din datele de farmacovigilenţă la pacienţii trataţi cu lenalidomidă

 

Aparate, sisteme şi organe

Reacţii/frecvenţă

Tumori benigne, maligne şi nespecificate

Rare: Sindrom de liză tumorală

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

Cu frecvenţă necunoscută: Pneumonită interstiţială

Tulburări gastro-intestinale

Cu frecvenţă necunoscută: Pancreatită

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Mai puţin frecvente: Angioedem Rare: Sindrom Stevens-Johnson^, necroliză epidermică toxică^

 

^vezi pct. 4.8c

c. Descrierea reacţiilor adverse selectate

Teratogenicitatea Lenalidomida este asemănătoare din punct de vedere structural cu talidomida. Talidomida este o substanţă activă cu efecte teratogene cunoscute la om, care determină malformaţii congenitale grave, cu risc vital. La maimuţe lenalidomida a indus malformaţii similare celor descrise pentru talidomidă (vezi pct. 4.6 şi 5.3). Dacă lenalidomida este utilizată în timpul sarcinii se prevede apariţia unui efect teratogen al lenalidomidei la om.

Neutropenia şi trombocitopenia La pacienţii cu mielom multiplu, tratamentul concomitent cu lenalidomidăşi dexametazonă este asociat cu o incidenţă crescută de apariţie a neutropeniei de gradul 4 (5,1% dintre pacienţii trataţi cu lenalidomidă/dexametazonă, comparativ cu 0,6% dintre pacienţii cărora li s-a administrat placebo/dexametazonă). Episoadele de neutropenie febrilă de gradul 4 au fost observate mai puţin frecvent (0,6% dintre pacienţii trataţi cu lenalidomidă/dexametazonă, comparativ cu 0,0% dintre pacienţii cărora li s-a administrat placebo/dexametazonă).

La pacienţii cu mielom multiplu, tratamentul concomitent cu lenalidomidăşi dexametazonă este asociat cu o incidenţă crescută de apariţie a trombocitopeniilor de gradul 3 şi de gradul 4 (9,9% şi, respectiv, 1,4% dintre pacienţii trataţi cu lenalidomidă/dexametazonă, comparativ cu 2,3% şi 0,0% dintre pacienţii cărora li s-a administrat placebo/dexametazonă).

Tromboembolia venoasă Combinaţia de lenalidomidăşi dexametazonă este asociată cu un risc crescut de tromboză venoasă profundăşi embolie pulmonară la pacienţii cu mielom multiplu (vezi pct. 4.5). Administrarea concomitentă a medicamentelor care stimulează eritropoieza sau antecedentele de tromboză venoasă profundă pot creşte, de asemenea, riscul apariţiei unei tromboze la aceşti pacienţi.

Infarctul miocardic Infarctul miocardic a fost raportat la pacienţii sub tratament cu lenalidomidă, în special la cei cu factori de risc cunoscuţi.

Tulburări hemoragice Tulburările hemoragice sunt enumerate în funcţie de mai multe aparate, sisteme şi organe: Tulburări hematologice şi limfatice; tulburări ale sistemului nervos (hemoragii intracraniale); tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale (epistaxis); tulburări gastro-intestinale (gingivoragie, hemoragii hemoroidale, hemoragii rectale); tulburări renale şi ale căilor urinare (hematurie); leziuni, intoxicaţii şi complicaţii legate de procedurile utilizate (contuzii) şi tulburări vasculare (echimoză).

Reacţii alergice S-au raportat cazuri de reacţii alergice/de hipersensibilitate. În literatura de specialitate s-a raportat o posibilă reacţie încrucişată între lenalidomidăşi talidomidă.

Reacţii cutanate severe S-au raportat sindromul Stevens-Johnson (SSJ) şi necroliza epidermică toxică (NET). Pacienţilor cu antecedente de erupţie cutanată severă asociată cu tratamentul cu talidomidă nu trebuie să li se administreze lenalidomidă.

4.9 Supradozaj

Nu există experienţă specifică în tratamentul supradozajului cu lenalidomidă la pacienţii cu mielom multiplu, cu toate că, în studiile clinice efectuate pentru stabilirea regimului de dozaj, unii pacienţi au fost expuşi la doze de până la 150 mg, iar în cadrul studiilor cu doză unică, unii pacienţi au fost expuşi la până la 400 mg. În aceste studii, toxicitatea care a determinat limitarea dozei a fost, în principal, de tip hematologic. În caz de supradozaj, se recomandă instituirea terapiei de susţinere.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: medicament imunomodulator. Codul ATC: L04 AX04.

Mecanismul de acţiune al lenalidomidei include proprietăţi antineoplazice, antiangiogenice, proeritropoietice şi imunomodulatoare. Lenalidomida inhibă, în mod specific, proliferarea anumitor celule tumorale hematopoietice (inclusiv plasmocitele tumorale caracteristice mielomului multiplu şi celulele prezentând deleţii la nivelul cromozomului 5), amplifică răspunsul imun mediat celular al limfocitelor T şi al celulelor NK (Natural Killer cells) şi creşte numărul celulelor NKT, inhibă angiogeneza prin blocarea migrării şi a adeziunii celulelor endoteliale şi a formării microvascularizaţiei, creşte producţia de hemoglobină fetală de către celulele stem hematopoietice CD34+ şi inhibă producerea citokinelor pro-inflamatorii (cum sunt TNF-αşi IL-6) de către monocite.

Studii clinice Eficacitatea şi siguranţa lenalidomidei au fost evaluate în două studii clinice de fază III, multicentrice, randomizate, de tip dublu-orb, controlate cu placebo, cu grupuri paralele (MM-009 şi MM-010). Aceste studii au comparat tratamentul cu asocierea lenalidomidă/dexametazonă, faţă de dexametazona administrată în monoterapie, la pacienţii cu mielom multiplu, cărora li s-a administrat deja tratament anterior. Dintre cei 353 pacienţi incluşi în studiile MM-009 şi MM-010, cărora li s-au administrat lenalidomidă/dexametazonă, 45,6% au avut vârsta de 65 ani sau peste. Dintre cei 704 pacienţi evaluaţi în studiile MM-009 şi MM-010, 44,6% au avut vârsta de 65 ani sau peste.

În ambele studii, pacienţilor din grupul lenalidomidă/dexametazonă (len/dex) li s-au administrat 25 mg lenalidomidă, pe cale orală, o dată pe zi, în zilele 1 - 21, şi o capsulă similară de placebo, o dată pe zi, în zilele 22 - 28 ale fiecărui ciclu de 28 zile. Pacienţilor din grupul placebo/dexametazonă (placebo/dex) li s-a administrat o capsulă de placebo în zilele 1 – 28 ale fiecărui ciclu de 28 zile. Pacienţilor din ambele grupuri de tratament li s-au administrat 40 mg dexametazonă, pe cale orală, o dată pe zi, în zilele 1 - 4, 9 - 12 şi 17 - 20 ale fiecărui ciclu de 28 zile, în decursul primelor 4 cicluri de tratament. Doza de dexametazonă a fost redusă la 40 mg, pe cale orală, o dată pe zi, în zilele 1 - 4 ale fiecărui ciclu de 28 zile, după primele 4 cicluri de tratament. În ambele studii, tratamentul a fost continuat până la progresia bolii. În ambele studii, a fost permisă ajustarea dozelor în funcţie de datele clinice şi de laborator.

În ambele studii, obiectivul final primar privind eficacitatea a fost reprezentat de intervalul de timp până la progresia bolii (ITPPB). În total, în studiul MM-009 au fost evaluaţi 353 pacienţi, dintre care 177 din grupul lenalidomidă/dexametazonăşi 176 din grupul placebo/dexametazonă; în studiul MM-010 au fost evaluaţi 351 pacienţi, dintre care 176 din grupul lenalidomidă/dexametazonăşi 175 din grupul placebo/dexametazonă.

În ambele studii, la momentul iniţial, caracteristicile demografice şi cele referitoare la afecţiunea studiată au fost comparabile între grupul lenalidomidă/dexametazonăşi grupul placebo/dexametazonă. Ambele grupuri de pacienţi au prezentat o vârstă mediană de 63 ani; distribuţia pe sexe în cele două grupuri a fost comparabilă. Indicele de performanţă ECOG (European Cooperative Oncology Group), precum şi numărul şi tipul tratamentelor anterioare au fost comparabile între cele două grupuri.

Analizele interimare pre-planificate ale ambelor studii au evidenţiat că tratamentul cu lenalidomidă/dexametazonă a fost superior, în mod semnificativ din punct de vedere statistic (p < 0,00001), comparativ cu dexametazona în monoterapie, în ceea ce priveşte obiectivul final primar privind eficacitatea, ITPPB (durată mediană de urmărire de 98,0 săptămâni). În ambele studii, ratele de răspuns complet şi răspuns global observate pentru grupul lenalidomidă/dexametazonă au fost de asemenea semnificativ mai mari, comparativ cu grupul dexametazonă/placebo. Rezultatele acestor analize au condus ulterior la revelarea datelor privind medicaţia în ambele studii, pentru a permite pacienţilor din grupul placebo/dexametazonă accesul la tratamentul cu asocierea lenalidomidă/dexametazonă.

A fost efectuată o analiză extinsă de eficacitate, având o durată mediană de urmărire de 130,7 săptămâni. În Tabelul 1 sunt prezentate rezultatele studiilor MM-009 şi MM-010, cuprinse în cadrul analizelor de urmărire cu privire la eficacitate.

În această analiză extinsă globală de urmărire, ITPPB median a fost de 60,1 săptămâni (IÎ 95%: 44,3; 73,1) la pacienţii trataţi cu lenalidomidă/dexametazonă (N = 353), comparativ cu 20,1 săptămâni (IÎ 95%: 17,7; 20,3) la pacienţii cărora li s-au administrat placebo/dexametazonă (N = 351). Valoarea mediană a supravieţuirii fără progresia bolii a fost de 48,1 săptămâni (IÎ 95%: 36,4; 62,1) pentru pacienţii trataţi cu lenalidomidă/dexametazonă, comparativ cu 20,0 săptămâni (IÎ 95%: 16,1; 20,1) pentru pacienţii cărora li s-au administrat placebo/dexametazonă. Durata mediană a tratamentului a fost de 44,0 săptămâni (min: 0,1, max: 254,9) pentru lenalidomidă/dexametazonăşi 23,1 săptămâni (min: 0,3, max: 238,1) pentru placebo/dexametazonă. În ambele studii, ratele de răspuns complet (RC), răspuns parţial (RP) şi răspuns global (RC+RP) în grupul tratat cu lenalidomidă/dexametazonă rămân semnificativ mai mari, comparativ cu grupul la care s-au administrat dexametazonă/placebo. Supravieţuirea mediană globală în cadrul analizei extinse de urmărire asupra studiilor grupate este de 164,3 săptămâni (IÎ 95%: 145,1; 192,6) la pacienţii trataţi cu lenalidomidă/dexametazonă, comparativ cu 136,4 săptămâni (IÎ 95%: 113,1; 161,7) la pacienţii cărora li s-au administrat placebo/dexametazonă. Cu toate că la 170 dintre cei 351 pacienţi randomizaţi să facă parte din grupul placebo/dexametazonă s-a administrat lenalidomidă după progresia bolii sau după revelarea datelor privind tratamentul, analiza globală a ratei globale de supravieţuire a evidenţiat un beneficiu în ceea ce priveşte timpul de supravieţuire, semnificativ din punct de vedere statistic, pentru grupul lenalidomidă/dexametazonă, comparativ cu grupul placebo/dexametazonă (risc relativ = 0,833, IÎ 95% = [0,687; 1.009], p = 0,045).

Tabelul 1: Sinteza rezultatelor analizelor privind eficacitatea începând cu data de referinţă pentru studiile grupate extinse, de urmărire, MM-009 şi MM-010 (datele de referinţă au fost 23 iulie 2008 respectiv, 2 martie 2008)

 

Criteriu de evaluare

len/dex (N = 353)

placebo/dex (N = 351)

 

Intervalul de timp până la producerea evenimentului

 

 

Risc relativ [IÎ 95%], valoarea p a

Intervalul de timp până la progresia bolii Valoare mediană [IÎ 95%], săptămâni

60,1 [44,3, 73,1]

20,1 [17,7, 20,3]

0,350 [0, 287, 0, 426] , p < 0,001

Timpul de supravieţuire în absenţa progresiei bolii Valoare mediană [IÎ 95%], săptămâni

48,1 [36, 4, 62,1]

20,0 [16,1, 20,1]

0,393 [0,326, 0,473] p < 0,001

Valoare mediană a supravieţuirii globale [IÎ 95%], săptămâni Rata de supravieţuire globală după 1 an

164,3 [145,1, 192,6] 82%

136,4 [113,1, 161,7] 75%

0,833 [0,687, 1,009] p = 0,045

Rata de răspuns

 

 

Beneficiu relativ [IÎ 95%], valoarea p b

Răspuns global [n, %] Răspuns complet [n, %]

212 (60,1) 58 (16,4)

75 (21,4) 11 (3,1)

5,53 [3,97, 7,71], p < 0,001 6,08 [3,13, 11,80], p < 0,001

a.

Test log rank bilateral care compară curbele de supravieţuire între grupurile de tratament.

b.

Test hi-pătrat bilateral, corectat în funcţie de continuitate.

Studiu experimental

S-a efectuat un studiu deschis, randomizat, multicentric, de fază 3, la 445 de pacienţi cu mielom multiplu nou diagnosticat; 222 de pacienţi au fost randomizaţi în grupul cu lenalidomidă/dexametazonă în doză micăşi 223 au fost randomizaţi în grupul cu lenalidomidă/dexametazonă în doză standard. Pacienţii randomizaţi în grupul cu lenalidomidă/dexametazonă în doză standard au primit lenalidomidă 25 mg/zi în zilele 1-21 la fiecare 28 de zile plus dexametazonă 40 mg/zi în zilele 1-4, 9-12 şi 17-20 la fiecare 28 de zile, pe durata primelor patru cicluri. Pacienţii randomizaţi în grupul cu lenalidomidă/dexametazonă în doză mică au primit lenalidomidă 25 mg/zi în zilele 1-21 la fiecare 28 de zile plus dexametazonă în doză mică 40 mg/zi în zilele 1, 8, 15 şi 22 la fiecare 28 de zile. În grupul cu lenalidomidă/dexametazonă în doză mică, 20 de pacienţi (9,1%) au înregistrat cel puţin o întrerupere a dozei, comparativ cu 65 de pacienţi (29,3%) în grupul cu lenalidomidă/dexametazonă în doză standard.

În cadrul unei analize post-hoc, s-a observat o mortalitate mai mică în grupul cu lenalidomidă/dexametazonă în doză mică: 6,8% (15/220) comparativ cu grupul cu lenalidomidă/dexametazonă în doză standard: 19,3% (43/223), la populaţia de pacienţi nou diagnosticaţi cu mielom multiplu, cu o perioadă de urmărire mediană de 72,3 săptămâni.

Cu toate acestea, după o perioadă de urmărire mai lungă, diferenţa supravieţuirii globale în favoarea dozei mici de dexametazonă tinde să scadă.

Luând în considerare faptul că populaţia de pacienţi diferă faţă de indicaţia autorizată, aceste rezultate trebuie interpretate cu precauţie.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Lenalidomida conţine un atom de carbon asimetric şi, de aceea, poate exista în formele optic active S(-) şi R(+). Lenalidomida este produsă sub forma unui amestec racemic. Lenalidomida are, în general, o solubilitate mai mare în solvenţii organici; solubilitatea maximă se obţine în soluţia tampon de HCl 0,1N.

Absorbţia La voluntarii sănătoşi, lenalidomida este absorbită rapid după administrarea pe cale orală, atingând concentraţiile plasmatice maxime într-un interval de 0,625 - 1,5 ore de la administrarea dozei. Administrarea medicamentului concomitent cu alimente nu modifică absorbţia. Concentraţia maximă (Cmax) şi aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) cresc proporţional cu creşterea dozei. Administrarea de doze multiple nu determină o acumulare semnificativă a medicamentului. Expunerile plasmatice relative pentru enantiomerii S şi R ai lenalidomidei sunt de aproximativ 56% şi, respectiv, 44%.

Distribuţia In vitro, legarea lenalidomidei marcată cu C14 de proteinele plasmatice a fost redusă. Valoarea medie a legării de proteinele plasmatice a fost de 22,7%, la pacienţii cu mielom multiplu, şi de 29,2%, la voluntarii sănătoşi.

Lenalidomida este prezentă în sperma umană (< 0,01% din doză) după administrarea dozei de
25 mg/zi şi este nedetectabilă în sperma subiecţilor sănătoşi după 3 zile de la oprirea administrării
medicamentului (vezi pct. 4.4).

Metabolizarea şi excreţia
Studiile in vitro indică faptul că lenalidomida nu are un efect inhibitor asupra CYP1A2, CYP2C9,
CYP2C19, CYP2D6, CYP2E1 şi CYP3A.

Majoritatea lenalidomidei este eliminată, în formă nemodificată, prin excreţie renală. La persoanele cu funcţie renală normală, excreţia renală asigură 65 – 85% din clearance-ul total al medicamentului. S-a observat că timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare creşte odată cu doza, de la aproximativ 3 ore, pentru doze de 5 mg, până la aproximativ 9 ore, pentru doze de 400 mg (se presupune că doza mai mare permite o estimare mai bună a t½). Starea de echilibru este atinsă în ziua a 4a.

Analizele farmacocinetice efectuate la pacienţii cu insuficienţă renală indică o scădere a clearance-ului total al medicamentului, care survine odată cu reducerea funcţiei renale (< 50 ml/min), ceea ce determină o creştere a ASC. Timpul de înjumătăţire plasmatică a lenalidomidei a crescut de la aproximativ 3,5 ore, la pacienţii cu un clearance al creatininei > 50 ml/min, la peste 9 ore, la pacienţii cu funcţie renală redusă < 50 ml/min. Cu toate acestea, insuficienţa renală nu modifică absorbţia orală a lenalidomidei. Valorile Cmax au fost similare la indivizii sănătoşi şi la pacienţii cu insuficienţă renală. Recomandările privind ajustările de doze pentru pacienţii cu insuficienţă renală sunt descrise la pct. 4.2.

Analizele farmacocinetice bazate pe studiile efectuate la pacienţii cu mielom multiplu indică faptul că lenalidomida este absorbită rapid, la toate nivelurile de dozaj, cu atingerea concentraţiilor plasmatice maxime după 0,5 şi, respectiv, 4,0 ore după administrarea dozelor, atât în ziua 1, cât şi în ziua 28. La pacienţii cu mielom multiplu, valorile Cmax şi ASC cresc porporţional cu doza, după administrarea de doze unice şi multiple. La aceşti pacienţii, expunerea este uşor mai mare în ceea ce priveşte valorile Cmax şi ASC, comparativ cu voluntarii sănătoşi de sex masculin, deoarece raportul clearance/fracţiune biodisponibilă a unui medicament (CL/F) este mai redus la pacienţii cu mielom multiplu, comparativ cu voluntarii sănătoşi (aproximativ 200 ml/min, comparativ cu 300 ml/min). Aceste date sunt în concordanţă cu funcţia renală compromisă la pacienţii cu mielom multiplu, o consecinţă posibilă a vârstei (vârsta medie a pacienţilor fiind de 58 ani, comparativ cu 29 ani la voluntarii sănătoşi) şi a bolii de care suferă.

5.3 Date preclinice de siguranţă

S-a efectuat un studiu privind dezvoltarea embriofetală la maimuţe cărora li s-a administrat lenalidomidă în doze de 0,5 până la 4 mg/kg pe zi. Rezultatele acestui studiu indică faptul că lenalidomida a provocat malformaţii externe, incluzând anus imperforat şi malformaţii ale extremităţilor superioare şi inferioare (părţi îndoite, scurtate, malformate, cu rotaţie anormalăşi/sau absenţe ale unor părţi ale extremităţilor, oligo – şi/sau polidactilie) la descendenţii femelelor de maimuţă cărora li s-a administrat lenalidomidă în timpul gestaţiei. De asemenea, la unii fetuşi s-au observat diferite efecte viscerale (modificări de culoare, focare roşii în diferite organe, masă incoloră, de mici dimensiuni, situată deasupra valvei atrio-ventriculare, vezică biliară mică, diafragm malformat).

Lenalidomida are potenţialul de a determina o toxicitate acută; la rozătoare, doza minimă letală după administrarea orală a fost > 2000 mg/kg pe zi. Administrarea repetată, pe cale orală, a 75, 150 şi 300 mg/kg pe zi la şobolani, pe o durată de până la 26 săptămâni, a determinat o creştere reversibilă a mineralizării calicelui renal, pentru toate cele 3 doze; creşterea cea mai pronunţată a fost observată la femele. Doza la care nu s-a observat nici o reacţie adversă (no observed adverse effect level, NOAEL) se consideră a fi mai mică de 75 mg/kg pe zi; această doză este de aproximativ 25 ori mai mare decât expunerea zilnică la om, calculată pe baza ASC. La maimuţe, administrarea repetată, pe cale orală, a 4 şi 6 mg/kg pe zi, pe o durată de până la 20 săptămâni, a determinat mortalitate şi toxicitate semnificativă (scădere ponderală marcată, scăderea numărului de eritrocite, leucocite şi trombocite, hemoragii multiple de organ, inflamaţia tractului gastro-intestinal, atrofie limfoidăşi atrofia măduvei osoase). La maimuţe, administrarea repetată, pe cale orală, a 1 şi 2 mg/kg pe zi, pe o durată de până la un an, a determinat modificări reversibile ale celularităţii măduvei osoase, o scădere uşoară a raportului dintre celulele mieloide şi cele eritroide şi atrofie timică. La doza de 1 mg/kg pe zi s-a observat o scădere uşoară a numărului de leucocite; această doză corespunde aproximativ aceleiaşi doze la om, calculată pe baza ASC.

Studiile de mutageneză in vitro (mutaţii bacteriene, teste efectuate pe limfocite umane, testul limfomului, efectuat la şoarece, transformarea celulelor embrionare de hamster Syrian) şi in vivo (testul micronucleilor, efectuat la şobolan) nu au demonstrat existenţa unur efecte asociate medicamentului, nici la nivel genic şi nici la nivel cromozomial. Nu s-au efectuat studii de carcinogeneză cu lenalidomida.

Anterior s-au efectuat studii privind toxicitatea asupra dezvoltării la iepuri. În aceste studii, iepurilor li s-a administrat oral lenalidomidă în doze de 3, 10 şi 20 mg/kg pe zi. La dozele de 10 şi 20 mg/kg pe zi s-a observat absenţa lobului pulmonar intermediar, dependentă de doză, iar la doza de 20 mg/kg pe zi s-a observat apariţia ectopiilor renale. Cu toate că aceste efecte au fost observate la doze toxice pentru mamă, ele pot fi atribuite unui efect direct. La dozele de 10 şi 20 mg/kg pe zi s-au observat, de asemenea, modificări ale ţesuturilor moi şi modificări scheletice fetale.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Conţinutul capsulei: Lactoză anhidră Celuloză microcristalină Croscarmeloză de sodiu Stearat de magneziu

Învelişul capsulei: Gelatină Dioxid de titan (E171)

Cerneala pentru inscripţionare: Shellac Propilenglicol Oxid negru de fier (E172) Hidroxid de potasiu

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

3 ani.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Capsulele sunt furnizate în ambalaje de carton. Fiecare ambalaj conţine trei blistere din clorură de polivinil (PVC) / policlortrifluoretilenă (PCTFE) / folie de aluminiu, fiecare cu câte 7 capsule. Aceasta înseamnă un total de 21 capsule în fiecare ambalaj.

Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Medicamentele neutilizate trebuie restituite farmacistului.

Celgene Europe Limited Riverside House Riverside Walk Windsor Berkshire SL4 1NA Marea Britanie

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/07/391/001

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

14/06/2007

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului http://www.ema.europa.eu.

ANEXA II

 

A. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE FABRICAŢIE RESPONSABIL PENTRU ELIBERAREA SERIEI

B. CONDIŢIILE EMITERII AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

A. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE FABRICAŢIE RESPONSABIL PENTRU ELIBERAREA SERIEI

Numele şi adresa fabricantului responsabil pentru eliberarea seriei

Penn Pharmaceutical Services Limited Tafarnaubach Industrial Estate Tredegar, Gwent NP22 3AA Marea Britanie

Celgene Europe Limited Riverside House Riverside Walk Windsor Berkshire SL4 1NA Marea Britanie

Prospectul tipărit al medicamentului trebuie să menţioneze numele şi adresa fabricantului responsabil pentru eliberarea seriei respective.

B. CONDIŢIILE EMITERII AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

• CONDIŢII SAU RESTRICŢII PRIVIND FURNIZAREA ŞI UTILIZAREA IMPUSE DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Medicament cu eliberare pe bază de prescripţie medicală restrictivă (Vezi Anexa I: Rezumatul caracteristicilor produsului, pct. 4.2).

• CONDIŢII SAU RESTRICŢII CU PRIVIRE LA SIGURANŢA ŞI EFICACITATEA UTILIZĂRII MEDICAMENTULUI

1. Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă (DAPP) trebuie să adopte, de comun acord cu Autorităţile Competente Naţionale, detaliile unui sistem de distribuţie controlat şi trebuie să implementeze acest program la nivel naţional, pentru a se asigura că:

înainte de lansarea pe piaţă a medicamentului, toţi medicii care intenţionează să prescrie Revlimid, precum şi toţi farmaciştii care pot elibera Revlimid vor primi un comunicat direct, adresat personalului medical, descris în continuare.

înainte de a prescrie (şi înainte de a elibera, dacă acest lucru este posibil, în funcţie de decizia Autorităţii Competente Naţionale) Revlimid, personalul medical care intenţionează să prescrie (şi să elibereze) acest medicament va primi documentaţia medicală, incluzând următoarele elemente:

1.      materialul educativ pentru personalul medical

2.      broşuri educative pentru pacienţi

3.      carnetul pacientului

4.      Rezumatul caracteristicilor produsului (RCP), prospectul şi etichetarea.

DAPP trebuie să implementeze în fiecare Stat Membru un Program de prevenire a sarcinii (PPS). Detaliile PPS trebuie adoptate de comun acord cu Autorităţile Competente Naţionale ale fiecărui Stat Membru; programul trebuie pus în aplicare în fiecare Stat Membru înaintea comercializării medicamentului.

DAPP trebuie să stabilească, de comun acord cu Autoritatea Competentă Naţională a fiecărui Stat Membru, textul final al comunicatului direct adresat personalului medical, precum şi conţinutul documentaţiei medicale şi trebuie să se asigure că aceste documente conţin elementele cheie descrise în continuare.

DAPP se angajează să implementeze, în fiecare Stat Membru, un sistem de carnete pentru pacienţi.

Înainte de lansarea pe piaţă a medicamentului, DAPP trebuie, de asemenea, să obţină acordul fiecărui Stat Membru cu privire la:

1.      posibilitatea de a colecta informaţii detaliate referitoare la indicaţia terapeutică, în scopul de a supraveghea îndeaproape utilizarea medicamentului în indicaţii neaprobate oficial (off-label), pe teritoriul naţional

2.      stabilirea la nivel naţional a unor măsuri de evaluare a eficacităţii PPS şi a respectării condiţiilor acestuia.

Elementele cheie care trebuie incluse

Comunicatul direct adresat personalului medical

Comunicatul direct adresat personalului medical trebuie să includă două componente:

1.      un text aprobat de către Comitetul pentru medicamentele de uz uman (CHMP)

2.      cerinţele naţionale specifice, stabilite de comun acord cu Autoritatea Competentă Naţională, cu privire la:

3.      distribuţia medicamentului

4.      asigurarea luării tuturor măsurilor necesare înainte de eliberarea medicamentului Revlimid

Materialul educativ pentru personalul medical

Materialul educativ pentru personalul medical trebuie să includă următoarele informaţii:  o scurtă introducere despre lenalidomidăşi indicaţia sa terapeutică aprobată

doze -necesitatea de a evita expunerea fetală datorită teratogenităţii lenalidomidei la animale şi efectului teratogen prevăzut al lenalidomidei la om, incluzând un rezumat al rezultatelor studiului CC-5013-TOX-004

 Obligaţiile personalului medical în cazul prescrierii de Revlimid

1.      necesitatea de a furniza pacienţilor explicaţii şi recomandări detaliate

2.      trebuie să se asigure că pacienţii sunt în măsură să respecte condiţiile necesare pentru utilizarea sigură a Revlimid

3.      necesitatea de a furniza pacienţilor broşurile educative corespunzătoare şi carnetele pentru pacienţi

recomandări privind siguranţa, aplicabile în cazul tuturor pacienţilor

1.      descrierea şi conduita terapeutică în caz de neutropenie şi trombocitopenie, inclusiv ratele de incidenţă din studiile clinice

2.      descrierea şi conduita terapeutică în cazul existenţei riscului de tromboembolie, inclusiv ratele de incidenţă din studiile clinice şi experienţa ulterioară punerii pe piaţă

3.      utilizarea la pacienţii cu insuficienţa hepaticăşi/sau renală

4.      eliminarea medicamentelor neutilizate

5.      cerinţele naţionale specifice privind eliberarea medicamentului Revlimid pe baza prescripţiei medicale

6.      descrierea riscului de apariţie a hipotiroidismului

7.      explicaţie privind riscul necunoscut de apariţie a neuropatiei, în cazul utilizării pe termen lung

descrierea PPS şi clasificarea pacienţilor în funcţie de sex şi de potenţialul reproductiv

1.      algoritmul de aplicare a PPS

2.      criterii de definire a femeilor aflate în perioada fertilăşi măsurile care trebuie luate de către medic în caz de incertitudine

recomandări privind siguranţa, aplicabile în cazul femeilor aflate în perioada fertilă

1.      necesitatea de a evita expunerea fetală

2.      descrierea PPS

3.      necesitatea de a utiliza metode contraceptive adecvate (inclusiv în cazul femeilor cu amenoree) şi definirea acestor metode adecvate

4.      informaţii referitoare la testele de sarcină

recomandări privind testele de sarcină adecvate

1.      înainte de iniţierea tratamentului

2.      în cursul tratamentului, în funcţie de metoda contraceptivă

3.      după încheierea tratamentului

4.      necesitatea de a întrerupe imediat tratamentul cu Revlimid în cazul în care se suspicionează o sarcină

5.      necesitatea de a informa imediat medicul curant în cazul în care se suspicionează o sarcină

recomandări privind siguranţa, aplicabile în cazul pacienţilor de sex masculin

1.      necesitatea de a evita expunerea fetală

2.      necesitatea de a utiliza prezervative, dacă partenera lor este gravidă sau se află în perioada fertilă (inclusiv în cazul în care pacientul este vasectomizat)

3.      în cursul tratamentului cu Revlimid

4.      timp de o săptămână după administrarea ultimei doze

5.      dacă partenera sa rămâne gravidă în timp ce pacientul urmează tratamentul cu Revlimid sau la scurt timp după încheierea acestuia, pacientul trebuie să-şi informeze imediat medicul curant

cerinţe în cazul în care survine o sarcină

1.      instrucţiuni de a întrerupe imediat tratamentul cu Revlimid în cazul în care se suspicionează o sarcină

2.      necesitatea de consulta un medic specialist sau având experienţă în teratologie şi în diagnosticarea acesteia, pentru evaluare şi recomandări

3.      detalii privind persoanele de contact la nivel local în vederea raportării oricărei sarcini suspicionate

4.      formulare pentru raportarea cazurilor de sarcină

lista de verificare pentru medici pentru a se asigura că pacienţilor li s-au făcut recomandările necesare cu privire la tratament, la metodele contraceptive şi la prevenirea sarcinii, adaptate în funcţie de de sex şi de potenţialul reproductiv

1.      formulare pentru raportarea evenimentelor adverse

Broşurile educative pentru pacienţi

Broşurile educative pentru pacienţi sunt de trei tipuri:

2.      broşuri pentru pacientele aflate în perioada fertilăşi pentru partenerii lor

3.      broşuri pentru pacientele care nu se mai află în perioada fertilă

4.      broşuri pentru pacienţii de sex masculin

Toate broşurile pentru pacienţi trebuie să conţină următoarele informaţii: lenalidomida are efect teratogen la animale şi se prevede un efect teratogen la om

Revlimid poate determina neutropenie şi trombocitopenie şi, de aceea, este necesară
efectuarea unor analize de sânge la intervale regulate

1.      descrierea carnetului pentru pacient şi a necesităţii sale

2.      eliminarea medicamentelor neutilizate

3.      cerinţele naţionale specifice sau alte cerinţe privind eliberarea medicamentului Revlimid pe baza prescripţiei medicale

4.      pacienţii nu trebuie să dea medicamentul Revlimid altor persoane

5.      pacienţii nu trebuie să doneze sânge

6.      pacienţii trebuie să-şi informeze medicul despre apariţia oricărui eveniment advers

Următoarele informaţii trebuie, de asemenea, să figureze în broşurile corespunzătoare: Broşura pentru pacientele aflate în perioada fertilă

1.      necesitatea de a evita expunerea fetală

2.      descrierea PPS

3.      necesitatea de a utiliza metode contraceptive adecvate şi definirea acestor metode adecvate

4.      informaţii referitoare la testele de sarcină

5.      înainte de iniţierea tratamentului

6.      în cursul tratamentului, din 4 în 4 săptămâni, cu excepţia cazurilor de sterilizare tubară confirmată

7.      după încheierea tratamentului

8.      necesitatea de a întrerupe imediat tratamentul cu Revlimid în cazul în care se suspicionează

9.      sarcină

10.  necesitatea de a contacta imediat medicul curant în cazul în care se suspicionează o sarcină

Broşura pentru pacienţii de sex masculin

1.      necesitatea de a evita expunerea fetală

2.      necesitatea de a utiliza prezervative, dacă partenera lor este gravidă sau se află în perioada fertilă (inclusiv în cazul în care pacientul este vasectomizat)

3.      în cursul tratamentului cu Revlimid

4.      timp de o săptămână după administrarea ultimei doze

5.      dacă partenera sa rămâne gravidă, pacientul trebuie să-şi informeze imediat medicul curant

Carnetul pacientului

Carnetul pacientului trebuie să conţină următoarele informaţii:

1.      confirmare privind efectuarea recomandărilor necesare

2.      informaţii referitoare la potenţialul reproductiv

3.      datele la care au fost efectuate testele de sarcinăşi rezultatele acestora

 ALTE CONDIŢII

Sistemul de farmacovigilenţă DAPP trebuie să asigure că sistemul de farmacovigilenţă, în forma prezentată în versiunea 7.0 inclusă în modulul 1.8.1 de autorizare de punere pe piaţă, este implementat şi funcţional înaintea şi în timpul existenţei medicamentului pe piaţă.

Planul de management al riscului DAPP se angajază să efectueze studiile şi activităţile de farmacovigilenţă suplimentare detaliate în Planul de farmacovigilenţă, conform celor stabilite în versiunea 10.0 a Planului de management al riscului (PMR), prezentată în modulul 1.8.2 de autorizare de punere pe piaţă şi orice actualizări ulterioare ale PMR aprobate de CHMP.

În ceea ce priveşte ghidurile CHMP privind Sistemele de management ale riscului pentru medicamentele de uz uman, orice versiune actualizată a PMR trebuie depusă în acelaşi timp cu următorul Raport periodic actualizat referitor la siguranţă (RPAS).

În plus, versiunea actualizată a PMR trebuie depusă

Când se primesc informaţii noi care pot avea impact asupra Specificaţiei de siguranţă actuale, Planului de farmacovigilenţă sau activităţilor de reducere la minimum a riscului

În decurs de 60 de zile de la atingerea unui obiectiv important (de farmacovigilenţă sau de reducere la minimum a riscului)

La cererea Agenţiei Europeene a Medicamentului

 

ANEXA III
ETICHETAREA ŞI PROSPECTUL

A. ETICHETAREA

INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR CUTIE

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Revlimid 5 mg capsule lenalidomidă

2. DECLARAREA SUBSTANŢEI(LOR) ACTIVE

Fiecare capsulă conţine 5 mg lenalidomidă.

3. LISTA EXCIPIENŢILOR

Conţine lactoză anhidră.
A se vedea prospectul, pct. 2.

4. FORMA FARMACEUTICĂŞI CONŢINUTUL

21 capsule

5. MODUL ŞI CALEA(CĂILE) DE ADMINISTRARE

Pentru administrare orală.
A se citi prospectul înainte de utilizare.

6. ATENŢIONARE SPECIALĂ PRIVIND FAPTUL CĂ MEDICAMENTUL NU TREBUIE PĂSTRAT LA ÎNDEMÂNA ŞI VEDEREA COPIILOR

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

7. ALTĂ(E) ATENŢIONARE(ĂRI) SPECIALĂ(E), DACĂ ESTE(SUNT) NECESARĂ(E)

A se utiliza numai conform recomandărilor medicului.
Se prevede că lenalidomida are efecte dăunătoare asupra fătului.

8. DATA DE EXPIRARE

EXP

9. CONDIŢII SPECIALE DE PĂSTRARE

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

10. PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL

Medicamentele neutilizate trebuie înapoiate farmacistului.

11. NUMELE ŞI ADRESA DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Celgene Europe Limited Riverside House Riverside Walk Windsor Berkshire SL4 1NA Marea Britanie

12. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/07/391/001

13. SERIA DE FABRICAŢIE

Lot

14. CLASIFICARE GENERALĂ PRIVIND MODUL DE ELIBERARE

Medicament eliberat pe bază de prescripţie medicală.

INSTRUCŢIUNI DE UTILIZARE

INFORMAŢII ÎN BRAILLE

Revlimid 5 mg

MINIMUM DE INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE BLISTER SAU PE FOLIE TERMOSUDATĂ

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Revlimid 5 mg capsule lenalidomidă

2. NUMELE DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Celgene Europe Ltd.

3. DATA DE EXPIRARE

EXP

4. SERIA DE FABRICAŢIE

Lot

B. PROSPECTUL

PROSPECT: INFORMAŢII PENTRU UTILIZATOR

Revlimid 5 mg capsule

lenalidomidă

Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să luaţi acest medicament. Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi. Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acest medicament a fost prescris pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi sau să-l împărţiţi cu alte persoane. Le poate face rău, chiar dacă au aceleaşi simptome cu ale dumneavoastră. Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect, rugăm să-i spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.

În acest prospect găsiţi:

1.      Ce este Revlimid şi pentru ce se utilizează

2.      Înainte să luaţi Revlimid

3.      Cumsă luaţi Revlimid

4.      Reacţii adverse posibile

5.      Cum se păstrează Revlimid

6.      Informaţii suplimentare

1. CE ESTE REVLIMID ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ

Ce este Revlimid

Revlimid aparţine unui grup de medicamente denumite medicamente imunomodulatoare, care pot modifica sau regla funcţionarea sistemului imun.

Pentru ce se utilizează Revlimid

Revlimid este utilizat, în asociere cu dexametazona, pentru tratamentul pacienţilor adulţi care au fost diagnosticaţi cu mielom multiplu. Mielomul multiplu este un cancer al sângelui care afectează globulele albe sanguine care produc anticorpi.

2. ÎNAINTE SĂ LUAŢI REVLIMID

Urmaţi cu atenţie toate instrucţiunile medicului dumneavoastră, chiar dacă ele diferă faţă de informaţiile generale cuprinse în acest prospect.

Nu luaţi Revlimid

1.      dacă sunteţi gravidă, credeţi că aţi putea fi gravidă sau dacă planificaţi să rămâneţi gravidă, deoarece se prevede că Revlimid are efecte dăunătoare asupra fătului (vezi punctul 2, „Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Revlimid” şi „Sarcina”).

2.      dacă este posibil să rămâneţi gravidă, cu excepţia cazului în care respectaţi toate măsurile necesare pentru a nu rămâne gravidă (vezi punctul 2, „Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Revlimid” şi „Sarcina”). Dacă este posibil să rămâneţi gravidă, cu ocazia fiecărei prescrieri a medicamentului, medicul dumneavoastră va consemna faptul că au fost luat măsurile necesare şi vă va înmâna această confirmare.

3.      dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la lenalidomidă sau la oricare dintre celelalte componente ale Revlimid, enumerate la punctul 6, „Ce conţine Revlimid”. Dacă credeţi că aţi putea fi alergic, adresaţi-vă medicului dumneavoastră pentru recomandări.

Dacă vreuna dintre aceste situaţii se aplică în cazul dumneavoastră, adresaţi-vă medicului înainte de a lua Revlimid.

Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Revlimid

Vă rugăm să discutaţi cu medicul dumneavoastră în următoarele situaţii:

Pentru femeile care iau Revlimid
Înainte de a începe tratamentul, trebuie să discutaţi cu medicul dacă este posibil să rămâneţi gravidă, chiar dacă dumneavoastră credeţi că acest lucru este improbabil.

Dacă este posibil să rămâneţi gravidă veţi face teste de sarcină sub supravegherea medicului dumneavoastră (înaintea tratamentului, la fiecare 4 săptămâni în timpul tratamentului şi după 4 săptămâni de la terminarea tratamentului), cu excepţia femeilor la care s-a efectuat ligatura trompelor uterine ŞI trebuie să utilizaţi metode contraceptive eficace timp de 4 săptămâni înaintea începerii tratamentului, în timpul tratamentului şi timp de 4 săptămâni după terminarea tratamentului. Medicul dumneavoastră va recomanda o metodă contraceptivă adecvată.

Pentru bărbaţii care iau Revlimid Revlimid trece în spermă. Dacă partenera dumneavoastră este gravidă sau se află în perioada fertilăşi nu utilizează o metodă contraceptivă eficace, trebuie să utilizaţi prezervative în timpul tratamentului şi timp de o săptămână după încheierea acestuia.

Toţi pacienţii Înainte de a începe tratamentul, trebuie să vă informaţi medicul dacă aţi avut în trecut cheaguri de sânge.În timpul tratamentului cu Revlimid aveţi un risc crescut de formare a cheagurilor de sânge în vene şi artere.

Înaintea şi în timpul tratamentului cu Revlimid vi se vor face, în mod periodic, analize de sânge, deoarece Revlimid poate determina scăderea numărului de celule sanguine care luptă împotriva infecţiilor şi a numărului de celule care ajută la coagularea sângelui. Medicul trebuie să vă solicite să faceţi analize de sânge:

1.      înaintea tratamentului

2.      în fiecare săptămână, în decursul primelor 8 săptămâni de tratament

3.      cel puţin o dată pe lună, dupa aceea.

În funcţie de rezultatele analizelor de sânge şi de starea dumneavoastră generală, medicul poate modifica doza de Revlimid sau vă poate întrerupe tratamentul.

Înainte de a începe tratamentul, trebuie să vă informaţi medicul dacă aveţi o boală de rinichi. Pe baza acestei informaţii, medicul poate modifica doza de Revlimid.

În timpul tratamentului şi timp de o săptămână după încheierea acestuia nu trebuie să donaţi sânge.

La sfârşitul tratamentului trebuie să înapoiaţi farmacistului toate capsulele neutilizate.

Folosirea altor medicamente

Vă rugăm să informaţi medicul sau farmacistul despre toate medicamentele pe care le luaţi sau pe care le-aţi luat recent, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.

Folosirea Revlimid cu alimente şi băuturi

Capsulele de Revlimid pot fi luate cu sau fără alimente (vezi punctul 3, „Cum şi când să luaţi Revlimid").

Sarcina

Nu trebuie să luaţi Revlimid dacă sunteţi gravidă, deoarece se prevede că medicamentul are efecte dăunătoare asupra fătului. De asemenea, nu trebuie să rămâneţi gravidă în timp ce luaţi Revlimid.

În consecinţă, trebuie să utilizaţi metode contraceptive eficace dacă vă aflaţi în perioada fertilă (vezi punctul 2, „Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Revlimid”).

Dacă rămâneţi gravidă în timpul tratamentului cu Revlimid, trebuie să întrerupeţi tratamentul şi să vă informaţi imediat medicul.

Pentru bărbaţii care iau Revlimid, vă rugăm să citiţi punctul 2, „Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Revlimid”. Dacă partenera dumneavoastră rămâne gravidă în timp ce dumneavoastră luaţi Revlimid, informaţi-vă imediat medicul. Se recomandă ca ea să se adreseze medicului pentru precizări.

Alăptarea

În general, nu se recomandă să alăptaţi în timp ce luaţi Revlimid, deoarece nu se ştie dacă Revlimid trece în laptele matern.

Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor

Nu conduceţi vehicule şi nu folosiţi utilaje dacă prezentaţi reacţii adverse cum sunt ameţelile, oboseala, somnolenţa sau vederea înceţoşată.

Informaţii importante privind unele componente ale Revlimid

Revlimid conţine lactoză (un tip de zahăr). Discutaţi cu medicul dumneavoastră înainte de a lua Revlimid, dacă vi s-a spus că aveţi intoleranţă la anumite zaharuri.

3. CUM SĂ LUAŢI REVLIMID

Revlimid se administrează în asociere cu dexametazona. Luaţi întotdeauna Revlimid şi dexametazona exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur. Pentru informaţii suplimentare despre utilizarea şi efectele dexametazonei, trebuie să consultaţi prospectul acestui medicament.

Dozele de Revlimid

Doza iniţială obişnuită este de 25 mg, o dată pe zi. Revlimid se administrează în cicluri de tratament, fiecare ciclu având o durată de 28 zile.

Ciclul de tratament:

în zilele 1 - 21: luaţi 25 mg Revlimid, o dată pe zi

în zilele 22 - 28: NU luaţi Revlimid După completarea fiecărui ciclu de tratament, trebuie să începeţi unul nou.

În funcţie de rezultatele analizelor de sânge şi de starea dumneavoastră generală, medicul poate modifica doza de Revlimid sau vă poate întrerupe tratamentul (vezi punctul 2, „Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Revlimid”).

Dozele de dexametazonă

Doza iniţială obişnuită este de 40 mg, o dată pe zi. Dexametazona se administrează de asemenea în cicluri de tratament, fiecare ciclu având o durată de 28 zile.

Primele 4 cicluri de tratament:

în zilele 1 - 4, 9 - 12 şi 17 - 20: luaţi 40 mg dexametazonă, o dată pe zi

în zilele 21 - 28: NU luaţi dexametazonă

Următoarele cicluri de tratament:

în zilele 1 - 4: luaţi 40 mg dexametazonă, o dată pe zi

în zilele 5 - 28: NU luaţi dexametazonă După completarea fiecărui ciclu de tratament, trebuie să începeţi unul nou.

În funcţie de starea dumneavoastră generală, medicul poate reduce doza de dexametazonă (vezi punctul 2, „Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Revlimid”).

Cum şi când să luaţi Revlimid

Trebuie să înghiţiţi capsulele de Revlimid întregi, de preferinţă cu apă, o dată pe zi. Nu sfărâmaţi, nu deschideţi şi nu mestecaţi capsulele. Capsulele de Revlimid pot fi luate cu sau fără alimente.

Trebuie să luaţi Revlimid în fiecare zi la aproximativ aceeaşi oră.

Durata tratamentului cu Revlimid

Revlimid se administrează în cicluri de tratament, fiecare ciclu având o durată de 28 zile (vezi mai sus, „Dozele de Revlimid”). Trebuie să continuaţi ciclurile de tratament, până când medicul dumneavoastră vă spune să opriţi tratamentul.

Dacă luaţi mai mult decât trebuie din Revlimid

Dacă luaţi mai mult Revlimid decât v-a fost prescris, informaţi-vă imediat medicul.

Dacă uitaţi să luaţi Revlimid

Dacă uitaţi să luaţi Revlimid la ora obişnuităşi

au trecut mai puţin de 12 ore: luaţi-vă imediat capsula

au trecut mai mult de 12 ore: nu luaţi capsula. Luaţi următoarea capsulă la ora obişnuită, în ziua următoare.

Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la Revlimid, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

4. REACŢII ADVERSE POSIBILE

Ca toate medicamentele, Revlimid poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele. Reacţiile adverse sunt clasificate în următoarele categorii, în funcţie de frecvenţa cu care apar:

 

Foarte frecvente

Afectează mai mult de 1 utilizator din 10

Frecvente

Afectează 1 până la 10 utilizatori din 100

Mai puţin frecvente

Afectează 1 până la 10 utilizatori din 1000

Rare

Afectează 1 până la 10 utilizatori din 10000

Cu frecvenţă necunoscută

care nu poate fi estimată din datele disponibile

 

Este important de remarcat faptul că Revlimid poate determina scăderea numărul de globule albe sanguine care luptă împotriva infecţiilor, precum şi a numărului de celule sanguine care ajută la coagularea sângelui (trombocite). Revlimid poate, de asemenea, să determine formarea de cheaguri de sânge în vene (tromboze). De aceea, trebuie să vă informaţi imediat medicul dacă prezentaţi:  orice fel de febră, frisoane, durere de gât, tuse, ulceraţii la nivelul gurii sau orice alte simptome de infecţie ; orice fel de sângerare sau contuzie (vânătaie) care a apărut în absenţa unei loviri ; orice fel de durere în piept sau la nivelul piciorului ; orice fel de dificultăţi de respiraţie

Reacţiile adverse foarte frecvente sunt prezentate mai jos. Trebuie să vă adresaţi medicului dumneavoastră dacă prezentaţi oricare dintre aceste reacţii:

1.      scăderea numărului de globule albe sanguine (celule care luptă împotriva infecţiilor), de trombocite (celule care ajută la coagularea sângelui, care poate determina sângerări) şi de globule roşii sanguine (anemie care determină obosealăşi slăbiciune)

2.      constipaţie, diaree, greaţă, erupţii cutanate, vărsături, crampe musculare, dureri musculare, durere osoasă, oboseală, inflamaţie generalizată, inclusiv umflarea membrelor

3.      febrăşi simptome asemănătoare gripei, inclusiv febră, dureri musculare, dureri de cap şi frisoane

4.      amorţeală, furnicături sau senzaţie de arsură la nivelul pielii, dureri la nivelul mâinilor sau picioarelor, ameţeală, tremurături, tulburări ale gustului

5.      scăderea poftei de mâncare, niveluri mici ale potasiului în sânge

6.      dureri ale piciorului (care pot fi un simptom de tromboză), dureri în piept sau dificultăţi de respiraţie (care pot fi simptome datorate unor cheaguri de sânge în plămâni)

7.      infecţii ale plămânilor şi tractului respirator superior, dificultăţi de respiraţie, sângerări nazale

8.      înceţoşarea vederii

9.      dureri de cap

Reacţiile adverse frecvente sunt prezentate mai jos. Trebuie să vă adresaţi medicului dumneavoastră dacă prezentaţi oricare dintre aceste reacţii:

1.      dureri în piept

2.      dificultăţi de respiraţie

3.      infecţii de orice tip

4.      infecţia sinusurilor din regiunea nasului

5.      sângerări ale gingiilor, stomacului sau intestinelor, vânătăi

6.      creşterea tensiunii arteriale sau scăderea tensiunii arteriale, ritm cardiac lent, rapid sau neregulat

7.      pigmentare crescută a pielii

8.      erupţii pe piele, crăparea pielii, descuamare

9.      urticarie, mâncărimi, uscarea pielii, transpiraţii crescute, deshidratare

10.  inflamaţie la nivelul gurii însoţită de durere, uscarea gurii, dificultăţi la înghiţire

11.  durere abdominală

12.  producerea unor cantităţi mult mai mari sau mult mai mici de urină decât în mod obişnuit (care pot fi simptome de insuficienţă renală), prezenţa de sânge în urină

13.  dificultăţi de respiraţie, mai ales în poziţie culcat (care pot fi un simptom de insuficienţă cardiacă)

14.  dificultate în obţinerea unei erecţii

15.  dureri în piept care iradiază în braţe, gât, maxilar, în spate sau în stomac, transpiraţii abundente şi respiraţie dificilă, stare de rău sau vărsături (care pot fi simptomele unui atac de cord/infarct miocardic)

16.  atac vascular cerebral, leşin

17.  slăbiciune musculară

18.  inflamaţia articulaţiilor

19.  modificări ale hormonilor tiroidieni în sânge, niveluri mici de calciu, fosfat sau magneziu în sânge

20.  depresie

21.  cataractă

22.  reducerea vederii

23.  surditate

24.  rezultate anormale la testele hepatice

25.  tulburări de echilibru, dificultăţi de mişcare

26.  ţiuituri în urechi (tinnitus)

Reacţiile adverse mai puţin frecvente sunt prezentate mai jos. Trebuie să vă adresaţi medicului dumneavoastră dacă prezentaţi oricare dintre aceste reacţii:

1.      sângerări în interiorul craniului

2.      probleme circulatorii

3.      pierderea vederii

4.      pierderea libidoului (apetitului sexual)

5.      eliminarea unei cantităţi mari de urină, însoţită de durere osoasăşi slăbiciune, care pot fi simptome ale sindromului Fanconi (o tulburare a rinichilor)

6.      colităşi cecită (inflamarea intestinului gros), ambele putându-se manifesta prin dureri abdominale, balonare sau diaree

7.      tubulopatie renală (o afecţiune a rinichiului), care se poate manifesta prin producerea unei cantităţi de urină semnificativ mai mare sau semnificativ mai mică decât de obicei

8.      decolorarea pielii, sensibilitate la lumina soarelui

9.      anumite tipuri de tumori ale pielii

10.  hipersensibilitate/angioedem (tipuri de reacţii alergice care se pot manifesta sub formă de urticarie, erupţii cutanate, umflare a ochilor, gurii sau feţei, dificultăţi de respiraţie sau mâncărimi)

Reacţiile adverse rare sunt prezentate mai jos. Trebuie să vă adresaţi medicului dumneavoastră dacă prezentaţi oricare dintre aceste reacţii:

Reacţie alergică severă care poate apărea iniţial sub forma unei erupţii pe piele într-o singură zonă, dar se poate răspândi rapid, producând descuamarea extinsă a pielii pe întreaga suprafaţă a corpului

Sindrom de liză tumorală – complicaţii metabolice care pot apărea în timpul tratamentului cancerului şi uneori chiar în afara tratamentului. Aceste complicaţii pot fi provocate de produşii de scindare ai celulelor canceroase pe cale de distrugere şi pot include următoarele: modificări ale parametrilor chimici ai sângelui; concentraţii crescute de potasiu, fosfor, acid uric şi concentraţii scăzute de calciu, care pot duce în continuare la modificări ale funcţiei renale, ale bătăilor inimii, la convulsii şi uneori la deces

Reacţiile adverse pentru care frecvenţa este necunoscută sunt prezentate mai jos.Trebuie să vă adresaţi medicului dumneavoastră dacă prezentaţi oricare dintre aceste reacţii: durere apărută brusc sau durere uşoară care se agravează în partea de sus a abdomenului şi/sau spate, care persistă timp de câteva zile, posibil însoţită de greaţă, vărsături, febrăşi puls rapid – aceste simptome se pot datora inflamării pancreasului;respiraţie şuierătoare, dificultăţi de respiraţie sau tuse seacă, care pot reprezenta simptome ale inflamaţiei ţesuturilor pulmonare.

Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect, rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.

5. CUM SE PĂSTREAZĂ REVLIMID

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

Nu utilizaţi Revlimid după data de expirare înscrisă pe blister după „EXP”. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

Nu utilizaţi niciun ambalaj care este deteriorat sau prezintă semne de desigilare.

Toate capsulele de Revlimid neutilizate trebuie înapoiate farmacistului.

6. INFORMAŢII SUPLIMENTARE

Ce conţine Revlimid

Revlimid 5 mg capsule:

Substanţa activă este lenalidomida. Fiecare capsulă conţine lenalidomidă 5 mg.

Celelalte componente sunt: conţinutul capsulei: lactoză anhidră, celuloză microcristalină, croscarmeloză de sodiu şi stearat de magneziu ;învelişul capsulei: gelatinăşi dioxid de titan (E171) ;cerneala pentru inscripţionare: shellac, propilenglicol, hidroxid de potasiu şi oxid negru de fier (E172).

Revlimid 10 mg capsule:

Substanţa activă este lenalidomida. Fiecare capsulă conţine lenalidomidă 10 mg.

Celelalte componente sunt: -conţinutul capsulei: lactoză anhidră, celuloză microcristalină, croscarmeloză de sodiu şi stearat de magneziu -învelişul capsulei: gelatină, dioxid de titan (E171), indigo carmin (E132) şi oxid galben de fier (E172)

- cerneala pentru inscripţionare: shellac, propilenglicol, hidroxid de potasiu şi oxid negru de fier (E172).

Revlimid 15 mg capsule:

Substanţa activă este lenalidomida. Fiecare capsulă conţine lenalidomidă 15 mg.

Celelalte componente sunt: -conţinutul capsulei: lactoză anhidră, celuloză microcristalină, croscarmeloză de sodiu şi stearat de magneziu -învelişul capsulei: gelatină, dioxid de titan (E171) şi indigo carmin (E132) -cerneala pentru inscripţionare: shellac, propilenglicol, hidroxid de potasiu şi oxid negru de fier (E172).

Revlimid 25 mg capsule:

Substanţa activă este lenalidomida. Fiecare capsulă conţine lenalidomidă 25 mg.

Celelalte componente sunt: -conţinutul capsulei: lactoză anhidră, celuloză microcristalină, croscarmeloză de sodiu şi stearat de magneziu -învelişul capsulei: gelatinăşi dioxid de titan (E171) -cerneala pentru inscripţionare: shellac, propilenglicol, hidroxid de potasiu şi oxid negru de fier (E172).

Cum arată Revlimid şi conţinutul ambalajului

Capsulele de Revlimid 5 mg sunt de culoare albăşi prezintă inscripţia „REV 5 mg”.

Capsulele de Revlimid 10 mg sunt de culoare albastru-verde/galben deschis şi prezintă inscripţia „REV 10 mg”.

Capsulele de Revlimid 15 mg sunt de culoare albastru deschis/alb şi prezintă inscripţia „REV 15 mg”.

Capsulele de Revlimid 25 mg sunt de culoare albăşi prezintă inscripţia „REV 25 mg”.

Capsulele sunt furnizate în ambalaje. Fiecare ambalaj conţine trei blistere, fiecare cu câte 7 capsule. Aceasta înseamnă un total de 21 capsule în fiecare ambalaj.

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă

Celgene Europe Limited Riverside House Riverside Walk Windsor Berkshire SL4 1NA Marea Britanie

Fabricantul

Penn Pharmaceutical Services Limited Tafarnaubach Industrial Estate Tredegar Gwent NP22 3AA Marea Britanie

Celgene Europe Limited Riverside House Riverside Walk Windsor Berkshire SL4 1NA Marea Britanie

Pentru orice informaţii despre acest medicament, rugăm să contactaţi Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă.

Acest prospect a fost aprobat în

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului http://www.ema.europa.eu.

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
Riscul de cancer hematologic la copiii unici depinde şi de vârsta tatălui (studiu) Riscul de a dezvolta un cancer hematologic pare mai ridicat la un copil unic al cărui tată a avut la naşterea lui peste 35 de ani - este concluzia unui studiu realizat, pe parcursul a circa 20 de ani, pe un mare număr de 140.000 de persoane şi coordonat de American Cancer Society.
O formă de cancer a fost vindecată cu ajutorul virusului rujeolei (studiu) O formă de cancer la măduva osoasă a fost pentru prima dată vindecată cu ajutorul injectării unei doze masive de virus modificat al rujeolei, relatează vineri AFP citând revista Mayo Clinic Proceedings, care a publicat un studiu elaborat de cercetători din Statele Unite, unde s-a reuşit recent această...
Preşedintele parlamentului croat Boris Sprem, bolnav de cancer, a decedat într-un spital din SUA Preşedintele parlamentului croat Boris Sprem, internat în luna august într-un spital din oraşul american Houston, a decedat duminică din cauza cancerului de care suferea, au anunţat surse oficiale croate, citate de agenţiile France Presse şi EFE.
Cancer de piele: Cabinele cu raze UV responsabile pentru moartea a 800 de persoane pe an în Europa Cabinele de bronzat cu raze UV sunt responsabile pentru moartea a circa 800 de persoane pe an în Europa ca urmare a cancerului de piele şi cei care apelează la astfel de aparate prezintă un risc cu 20% mai crescut de a dezvolta într-o bună zi un melanom, conform unui studiu publicat miercuri în British...
Cancer de piele descoperit în premieră la peştii sălbatici; posibila cauză, gaura din stratul de ozon Oamenii de ştiinţă au descoperit în premieră cancer de piele la peştii sălbatici. Este posibil ca afecţiunea să aibă drept cauză expunerea puternică la radiaţiile ultraviolete ce trec prin gaura din stratul de ozon de deasupra recifului din Marea Coralillor, mai exact în zona numită Marea Barieră de...
Cancer de esofag operat cu succes, în PREMIERĂ pentru sistemul medical privat din România Extirparea unei tumori la nivelul esofagului, o intervenție chirurgicală deosebit de complexă, a fost finalizată cu succes a fost realizată, în premieră în sistemul medical privat din România, la Spitalul Sf. Constantin din Brașov, în data de 1 iunie 2015. Spitalul Sf. Constantin din Brașov...