Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

IRINOTESIN 20mg/ml
Denumire IRINOTESIN 20mg/ml
Descriere Irinotesin este indicat în tratamentul cancerului colo-rectal avansat
Denumire comuna internationala IRINOTECANUM
Actiune terapeutica ALTE ANTINEOPLAZICE ALTE ANTINEOPLAZICE
Prescriptie S - Medicamente si produse medicamentoase care se utilizeaza numai in spatii cu destinatie speciala (spitale, dispensare medicale etc.)
Forma farmaceutica Concentrat pentru solutie perfuzabila
Concentratia 20mg/ml
Ambalaj Cutie x 1 flac. din sticla bruna x 5 ml conc. pt. sol.perf.
Valabilitate ambalaj 3 ani
Volum ambalaj 5 ml
Cod ATC L01XX19
Firma - Tara producatoare SINDAN PHARMA SRL - ROMANIA
Autorizatie de punere pe piata ACTAVIS S.R.L. - ROMANIA

Ai un comentariu sau o intrebare despre IRINOTESIN 20mg/ml ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



Prospect si alte informatii despre IRINOTESIN 20mg/ml, concentrat pentru solutie perfuzabila   Rezumatul caracteristicilor produsului       

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 151/2007/01-02                                                Anexa 1

Prospect

Irinotesin 20 mg/ml, concentrat pentru soluţie perfuzabilă

Clorhidrat de irinotecan trihidrat

Compoziţie

Un ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă conţine clorhidrat de irinotecan 20 mg şi excipienţi sorbitol, acid lactic, hidroxid de sodiu 0,1N, apă pentru preparate injectabile

Grupa farmacoterapeutică: Alte antineoplazice

Indicaţii terapeutice

Irinotesin este indicat în tratamentul cancerului colo-rectal avansat:

-         în monoterapie, la pacienţii trataţi anterior cu 5-fluorouracil şi la care nu s-au obţinut beneficiile aşteptate

-         în asociere cu 5-fluorouracil şi acid folinic la pacienţii fără chimioterapie anterioară.

Contraindicaţii

-         Hipersensibilitate la irinotecan sau la oricare dintre excipienţi;

-         Boală infalmatorie cronică intestinală şi /sau obstrucţie intestinală;

-         Deprimare severă a funcţiei măduvei hematogene;

-         Valori ale bilirubinei plasmatice de 3 ori mai mari decât limita superioară a normalului;

-         Indice de performanţă individuală (OMS) > 2;

-         Sarcină şi alăptare;

-         Administrare concomitentă cu preparate vegetale care conţin sunătoare.

Precauţii

Ca toate medicamentele antineoplazice, Irinotesin trebuie administrat numai sub supravegherea medicilor specialişti, cu experienţă în chimioterapia antineoplazică.

Irinotesin se va administra numai după atenta evaluare a raportului beneficiu aşteptat /risc potenţial în următoarele cazuri:

-         pacienţi cu un factor de risc, mai ales cei cu status de performanţă (OMS)= 2.

-         în puţinele cazuri în care se presupune că pacienţii nu urmează recomandările privitoare la atitudinea faţă de reacţiile adverse (necesitatea unui tratament antidiareic imediat şi prelungit, asociat cu ingestia unor cantităţi mari de lichide la debutul diareei tardive). La aceşti pacienţi se recomandă supravegherea atentă, în spital.

Simptome de tip colinergic: Pacienţii pot prezenta simptome de tip colinergic cum ar fi rinită, hipersalivaţie, mioză, lăcrimare, diaforeză, înroşirea feţei (vasodilataţie), bradicardie şi accentuarea peristaltismului intestinal care poate determina crampe abdominale şi diaree precoce (de exemplu diareea care apare în primele 8 ore de la administrarea de irinotecan). Apariţia acestor simptome poate fi observată în timpul administrării sau la scurt timp după administrarea intravenoasă de irinotecan şi se presupune că sunt determinate de activitatea anticolinesterazică a irinotecanului, estimându-se o creştere a frecvenţei lor o dată cu creşterea dozei de irinotecan. Trebuie avută în vedere administrarea terapeutică sau profilactică intravenoasă sau subcutanată a 0,25 mg -1 mg atropină, la pacienţii care prezintă simptomatologie colinergică (cu excepţia cazurilor care au contraindicaţie clinică).

1

Diaree tardivă: Diareea tardivă (apare în general la mai mult de 24 ore după administrarea de irinotecan) poate fi de lungă durată, poate determina deshidratare, dezechilibre hidro-electrolitice sau septicemii, şi poate avea potenţial letal. La administrarea în monoterapie, timpul mediu de la administrarea perfuziei cu irinotecan până la apariţia diareei tardive a fost de 5 zile. Frecvenţa diareei tardive de gradul 3 şi 4 în funcţie de vârstă a fost semnificativ mai mare la pacienţii cu vârsta ≥ 65 ani comparativ cu pacienţii cu vârsta < 65 ani. Ulceraţiile colonului, câteodată însoţite de hemoragii, au fost observate în asociere cu diareea indusă de irinotecan.

Următorii factori cresc riscul de apariţie a diareei tardive: radioterapie anterioară în zona bazinului/abdominală, hiperleucocitoză la începerea tratamentului, indice de performanţă individuală ≥ 2, sex feminin.

Diareea tardivă trebuie tratată cu loperamidă, imediat de la apariţia primului scaun neformat sau a pierderii de fecale, sau de la primele semne ale creşterii peristaltismului intestinal, întâlnite mai frecvent decât se aşteaptă în mod normal la aceşti pacienţi. Regimul de administrare recomandat pentru loperamidă este de 4 mg, administrate iniţial la apariţia primelor semne de diaree tardivă, urmate de 2 mg la fiecare 2 ore, până când pacientul nu mai prezintă diaree cel puţin 12 ore. Se recomandă ca loperamida să nu fie utilizată în aceste doze mai mult de 48 de ore consecutiv, datorită riscului de ileus paralitic şi nici mai puţin de 12 ore. Loperamida nu trebuie administrată profilactic nici măcar în cazul pacienţilor care au prezentat diaree la curele anterioare. Pacienţii cu diaree trebuie atent monitorizaţi; dacă sunt deshidrataţi li se vor administra lichide şi electroliţi, iar în caz de apariţie a ileusului, febrei sau neutropeniei severe se va institui tratament antibiotic cu spectru larg. În plus faţă de antibioterapie, pentru tratarea diareii se recomandă spitalizarea în următoarele situaţii:

-         Diaree asociată cu febră,

-         Diaree severă (necesitând hidratare intravenoasă),

-         Vărsături asociate cu diareea tardivă,

-         Diaree care persistă mai mult de 48 de ore de la iniţierea tratamentului cu doze mari de loperamidă.

Momentul administrării urmatoarei doze de irinotecan trebuie amânat până când funcţionalitatea intestinală a pacientului revine la starea de dinaintea începerii tratamentului şi se menţine pentru cel puţin 24 de ore fără a necesita medicaţie antidiareică. Dacă apare diaree de grad 3 sau 4, următoarele doze de irinotecan trebuie reduse.

Tulburări hematologice: În timpul tratamentului cu irinotecan este necesară monitorizarea saptămânală a hemogramei. Irinotecanul determină în mod obişnuit neutropenie, leucopenie şi anemie, oricare dintre acestea putând fi severe şi, de aceea, este contraindicat la pacienţii cu depresie medulară severă. Trombocitopenia severă este mai puţin frecventă. Complicaţiile neutropeniei trebuie tratate imediat cu antibiotice. Tratamentul cu irinotecan trebuie întrerupt temporar dacă apare neutropenia febrilă sau dacă numărul absolut al neutrofilelor scade sub 1000/mm³. Doza de irinotecan trebuie redusă atunci când apare neutropenie semnificativă din punct de vedere clinic.

Greaţă şi vărsături: Irinotecanul este emetogen. Greaţa şi vărsăturile pot fi severe şi apar de obicei în timpul sau la scurt timp după administrarea perfuziei de irinotecan. De aceea, se recomandă administrarea preventivă de medicamente antiemetice. Medicamentele antiemetice trebuie administrate în ziua tratamentului, începând cu cel puţin 30 minute înaintea administrării de irinotecan. De asemenea, medicul trebuie să evalueze necesitatea administrării în continuare a medicamentelor antiemetice. Pacienţii cu vărsături asociate diareei tardive trebuie spitalizaţi cât mai repede pentru instituirea tratamentului adecvat.

Tulburări respiratorii: Pneumopatia interstiţială prezentă sub formă de infiltrate pulmonare este mai puţin frecventă în cursul tratamentului cu irinotecan dar poate avea caracter letal. Posibilii factori de risc asociaţi cu dezvoltarea pneumopatiei interstiţiale includ boli pulmonare preexistente, utilizarea de medicamente pneumotoxice, radio-terapia şi factorii de stimulare ai coloniilor. Pacienţii care prezintă factori de risc, trebuie atent monitorizaţi în ceea ce priveşte simptomele respiratorii, atât înaintea iniţierii cât şi în timpul tratamentului cu irinotecan.

Tulburări neurologice: S-a observat prezenţa ameţelilor care pot uneori fi expresia simptomatică a hipotensiunii arteriale ortostatice la pacienţii cu deshidratare.

2

Tulburări renale: S-au observat creşteri ale concentraţiei plasmatice a creatininei şi ureei. De asemenea, s-au înregistrat cazuri de insuficienţă renală acută. Aceste reacţii au fost în general atribuite complicaţiilor infecţioase sau deshidratării determinate de greaţă, vărsături sau diaree. De asemenea, au fost raportate cazuri rare de disfuncţie renală datorată sindromului de liză tumorală.

Reacţii de hipersensibilitate. Au fost raportate reacţii de hipersensibilitate inclusiv reacţii anafilactice/anafilactoide severe.

Extravazare. Deşi irinotecan nu este cunoscut ca o substanţă dermato-vezicantă, trebuie luate măsuri pentru a evita extravazarea, precum şi urmărirea apariţiei semnelor de inflamaţie la locul injectării. Dacă apare extravazarea, se recomandă spălarea la locul administrării şi aplicarea locală de gheaţă.

Altele. Deoarece acest medicament conţine sorbitol, nu trebuie administrat în cazul pacienţilor cu intoleranţă la fructoză.

Interacţiuni

Blocante neuromusculare

Interacţiunea dintre irinotecan şi blocantele neuromusculare nu poate fi exclusă deoarece irinotecanul are o activitate anticolinesterazică; medicamentele cu activitate anticolinesterazică pot prelungi efectele blocante neuromusculare ale suxametonului, iar blocada neuromusculară a medicamentelor nedepolarizante poate fi antagonizată.

Sunătoare (Hypericum perforatum)

Concentraţia plasmatică a metabolitului activ SN-38 este redusă la pacienţii care primesc concomitent preparate vegetale care conţin sunătoare. Administrarea acestora trebuie întreruptă cu cel puţin o săptămână înainte de începerea primului ciclu de tratament cu irinotecan, şi nu trebuie administrate de-a lungul întregii perioade de tratament cu irinotecan.

Anticonvulsivante

Administrarea concomitentă a medicamentelor anticonvulsivante inductoare CYP3A (de exemplu, carbamazepină, fenobarbital sau fenitoină) determină o reducere a concentraţiei plasmatice a metabolitului activ SN-38. Acest lucru trebuie avut în vedere la pacienţii care necesită tratament anticonvulsivant, pentru iniţierea sau înlocuirea medicaţiei anterioare cu anticonvulsivante neinductoare enzimatice, cu cel puţin o săptămână înaintea începerii tratamentului cu irinotecan.

Ketoconazol

Clearance-ul irinotecanului este redus semnificativ în condiţiile administrării concomitente de ketoconazol, determinând o creştere a concentraţiei plasmatice a SN-38. Administrarea ketoconazolului trebuie întreruptă cu cel puţin o săptămână înaintea începerii tratamentului cu irinotecan şi nu trebuie administrat pe întreaga perioadă a utilizării irinotecanului.

Atazanavir sulfat

Administrarea concomitentă de atazanavir sulfat, un inhibitor al CYP3A4 şi UGT1A1, poate determina creşterea concentraţiei plasmatice a SN-38, metabolitului activ al irinotecanului. Medicul trebuie să aibă în vedere acest lucru, atunci când aceste medicamente se administrează concomitent.

Atenţionări speciale

Insuficienţa hepatică

La pacienţii cu hiperbilirubinemie, clearance-ul irinotecanului este diminuat şi, de aceea, riscul

hemotoxicităţii este crescut. Funcţia hepatică trebuie monitorizată înaintea începerii tratamentului şi

apoi lunar, sau ori de câte ori este indicat clinic.

Obstrucţie intestinală

Pacienţii nu trebuie trataţi cu irinotecan, până la rezolvarea obstrucţiei intestinale.

Radioterapia

3

Pacienţii care au urmat anterior radioterapie pelvină/abdominală sunt expuşi unui risc crescut de mielosupresie după administrarea de irinotecan. Medicul trebuie să urmărească atent pacienţii cu radioterapie extensivă efectuată anterior tratamentului cu irinotecan. Starea de performanţă individuală

Pacienţii cu o stare generală proastă sunt expuşi unui risc crescut de reacţii adverse produse de irinotecan. În funcţie de regimul de administrare utilizat, ar putea fi necesare recomandări specifice de dozare la pacienţii cu status de performanţă grad 2. Pacienţilor cu indicele statusului de performanţă individuală grad 3 sau 4 nu trebuie să li se administreze irinotecan.

Copii

Nu a fost stabilită eficacitatea irinotecanului la copii.

Vârstnici

Medicul trebuie să acorde o atenţie deosebită pacienţilor cu vârstă > 65 ani datorită frecvenţei crescute

de deteriorare a funcţiilor biologice la acest grup de pacienţi.

Sarcina şi alăptarea

Sarcină

Nu sunt disponibile informaţii privin utilizarea irinotecan în timpul sarcinii la om.

Irinotecan este embriotoxic, fetotoxic şi teratogen la şobolan şi iepure. De aceea irinotecan este

contraindicat în timpul sarcinii. Femeile aflate la vârstă fertilă trebuie să utilizeze metode

contraceptive eficace în timpul tratamentului cu irinotecan.

Alăptare

La şobolan, radioactivitatea a fost detectată în lapte după 5 minute de la administrarea intravenoasă de

irinotecan marcat radioactiv. Deoarece multe medicamente sunt excretate în laptele uman, şi datorită

posibilelor reacţii adverse grave la sugarii alăptaţi la sân, alăptarea este contraindicată în timpul

tratamentului cu irinotecan.

Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

Pacienţii trebuie avertizaţi asupra posibilităţii apariţiei de ameţeli şi tulburări de vedere în primele 24 de ore de la administrarea irinotecanului şi sfătuiţi să nu conducă vehicule sau să folosească utilaje dacă aceste simptome apar.

Doze şi mod de administrare

Irinotesin este destinat numai adulţilor. Se administrează după diluare, în perfuzie intravenoasă, cu durata de 30-90 minute.

Monoterapie (pacienţi trataţi anterior):

Doza iniţială recomandată de irinotecan este de 350 mg/m² suprafaţă corporală, administrată în perfuzie intravenoasă la fiecare 3 săptămâni. Se poate lua în considerare o doză de început mai mică (de exemplu 300 mg/m²) în cazul pacienţilor aflaţi în oricare din următoarele situaţii: vârsta > 65 de ani, radioterapie extinsă efectuată anterior, status de performanţă = 2, valori crescute ale bilirubinemiei.

Există situaţii (pacienţi ce necesită o monitorizare mai frecventă sau care prezintă risc crescut de neutropenie) în care irinotecanul poate fi administrat săptămânal timp de 4 săptămâni, urmat de o pauză de 2 săptămâni. În acest caz doza iniţială recomandată pentru tratamentul cu irinotecan în monoterapie este de 125 mg/m².

Terapie asociată (pacienţi anterior netrataţi)

Siguranţa şi eficacitatea irinotecan a fost evaluată în asociere cu 5-fluorouracil (5-FU)şi acid folinic în scheme de administrare la două saptămâni. Doza iniţială recomandată de irinotecan este de 180 mg/m2 administrată în perfuzie intravenoasă la fiecare două săptămâni, urmată de perfuzia intravenoasă cu 5-fluorouracil şi acid folinic.

Ajustarea dozelor

4

Readministrarea irinotecan se va face numai după revenirea gradului tuturor reacţiilor adverse

[conform National Cancer Institute Comon Toxicity Criteria (NCI CTC)] la valori acceptabile (0-1) şi

după dispariţia completă a diareei determinată de tratament.

În cazul readministrării, dozele de irinotecan şi când este cazul şi de 5-fluorouracil vor fi reduse în

conformitate cu cele cel mai mare grad atins de reacţiile adverse observat la administrarea anterioară.

Tratamentul va fi amânat cu 1-2 săptămâni pentru a permite remisiunea completă a toxicităţii

determinate de medicament.

Un nou ciclu terapeutic trebuie început doar când numărul granulocitelor este >1500/mm³, numărul

trombocitelor >100 000/mm³ şi diareea determinată de medicament este complet rezolvată.

În cazul în care la administrarea anterioară s-a constatat toxicitate hematologică [neutropenie grad 4,

netropenie ferbrilă (neutropenie grad 3-4 şi febră grad 2-4), trombocitopenie şi lecopenie (grad 4)] sau

toxicitate de altă natură (grad 3-4) se recomandă reducerea dozei de irinotecan şi /sau 5-FU cu 15-

20%.

Durata tratamentului

Atât în cazul utilizării în monoterapie cât şi pentru administrarea în asociere cu alte medicamente, tratamentul cu irinotecan poate fi continuat un timp nedefinit la pacienţii care răspund pozitiv la tratament sau la pacienţii al căror cancer rămâne staţionar. Pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie în ceea ce priveşte apariţia fenomenelor toxice; tratamentul trebuie întrerupt atunci când apare o toxicitate inacceptabilă care nu răspunde la ajustarea dozelor şi la tratamentul de susţinere adecvat.

Grupe speciale de pacienţi

Pacienţi cu insuficienţă hepatică

Monoterapie

La pacienţii cu indice de performanţă < 2, valorile concentraţiei bilirubinei plasmatrice (de până la de

3 ori mai mari decât limita superioară a normalului) determină doza de începere a terapiei cu

irinotecan. La aceşti pacienţi cu hiperbilirubinemie şi timp de protrombină mai mare de 50 %,

clearance-ul irinotecanului este diminuat şi de aceea, riscul de hematotoxicitate este crescut. În această

situaţie se recomandă monitorizarea săptămânală a hemogramei.

Concentraţia plasmatică a bilirubinei totale

Doza iniţială, mg/m²

< 1,5 LSN*

350

1,5-3,0 x LSN

200

>3,0 x LSN

este contraindicat

*limita superioară a normalului

Nu sunt disponibile date în ceea ce priveşte administrarea irinotecan în asociere cu alte citostatice la această categorie de pacienţi.

Pacienţi cu insuficienţă renală

Deoarece la acest grup de pacienţi nu au fost întreprinse studii clinice, nu se recomandă administrarea

irinotecan la pacienţii cu insuficienţă renală.

Pacienţi vârstnici

Nu s-au efectuat studii de farmacocinetică la această categorie de pacienţi. Se recomandă alegerea cu

prudenţă a dozelor ca urmare a frecvenţei crescute a deteriorări funcţiilor biologice datorate vârstei

Preparare, manipulare şi eliminarea reziduurilor

Irinotecanul trebuie diluat înainte de utilizare cu soluţie de glucoză 5% (de preferat) sau cu soluţie de clorură de sodiu 0,9%, până la o concentraţie finală variind între 0,12 mg/ml şi 2,8 mg/ml.

Ca şi în cazul altor medicamente citotoxice, irinotecanul trebuie utilizat cu extremă prudenţă; sunt necesare şi de extremă importanţă mănuşile, măştile şi hainele de protecţie. Se impune evitarea contactului cu tegumentul şi/sau cu mucoasele. Dacă irinotecanul vine în contact cu pielea, spălaţi-vă

5

imediat şi energic cu apă şi săpun. Dacă soluţia de irinotecan vine în contact cu mucoasele, spălaţi-vă imediat cu multă apă.

Înaintea utilizării, medicamentele pentru administrare parenterală trebuie inspectate vizual pentru prezenţa de particule sau modificări ale culorii, acolo unde ambalajul şi soluţia permit acest lucru. Soluţia se examinează vizual pentru prezenţa de particule, atât în flacon, cât şi în seringă după umplerea acesteia cu soluţia din flacon. Orice cantitate de soluţie neutilizată trebuie eliminată în conformitate cu reglementările locale.

Orice cantitate de soluţie neutilizată precum şi toate materialele folosite la diluare şi administrare trebuie eliminată în conformitate cu reglementările locale referitoare la reziduurile citotoxice.

Reacţii adverse

Următoarele reactii adverse considerate a fi posibil sau probabil legate de administrarea irinotecanului au fost raportate la 765 de pacienţi la care s-a administrat irinotecan în monoterapie în doză de 350 mg/m2 şi la 145 de pacienţi trataţi cu irinotecan în asociere cu 5FU/ acid folinic în doză de 180 mg/m2 la fiecare 2 săptămâni.

Tulburări gastro-intestinale Diareea tardiva

Diareea tardivă (care apare la mai mult de 24 de ore după administrare) reprezintă o reacţie toxică care limitează doza maximă de irinotecan. Monoterapie:

Diareea severa a apărut la 20% dintre pacienţii care au respectat recomandările de tratament ale diareei tardive. Dintre ciclurile evaluabile, 14% au prezentat diaree severă. Timpul mediu de apariţie a primului scaun lichid a fost de 5 zile după perfuzia cu irinotecan. Tratament asociat:

Diareea severă a apărut la 13,1% dintre pacienţii care au respectat recomandările de control ale diareei tardive. Dintre ciclurile evaluabile, 3,9% au prezentat diaree severă. Rar au fost raportate cazuri de colită pseudomembranoasă, unul dintre acestea fiind documentat bacteriologic (Clostridium difficile). Greaţă şi vărsături Monoterapie:

Greaţa şi vărsăturile au fost severe la aproximativ 10% dintre pacienţii trataţi cu antiemetice. Tratament asociat:

A fost observata o incidenţă mai mică a greţurilor şi vărsăturilor severe (la 2,1% şi respectiv 2,8% dintre pacienţi). Deshidratarea

Au fost raportate episoade de deshidratare, în mod obişnuit asociate cu diaree şi/sau vărsături. Foarte rar au fost observate cazuri de insuficienţă renală, hipotensiune arterială sau insuficienţă cardio-vasculară, la pacienţii care au avut episioade de deshidratare asociate cu diaree şi/sau vărsături. Alte tulburări gastro-intestinale

Constipaţia asociată cu irinotecan şi/sau loperamida a fost observata la mai putin de 10% dintre pacienţii trataţi în monoterapie şi la numai 3,4% dintre pacienţii trataţi cu irinotecan în asociere. Foarte rar au fost raportate cazuri de ocluzie intestinală, ileus sau hemoragie intestinală şi rare cazuri care au inclus tiflita, colite ischemice şi ulcerative. Au fost raportate foarte rar cazuri de perforaţie intestinală. Alte reacţii adverse uşoare: anorexia, dureri abdominale şi mucozită.

Tulburări hematologice

Neutropenia este un efect toxic care limiteaza doza. Neutropenia a fost reversibilă şi non-cumulativă.

Timpul mediu de apariţie a celui mai redus număr de neutrofile a fost de 8 zile indiferent dacă

irinotecanul a fost administrat în monoterapie sau în asociere.

Monoterapie:

Neutropenia a aparut la 78,7% dintre pacienţi şi a fost severă (numărul neutrofilelor < 500 celule/mm3)

la 22,6% dintre pacienţi. Dintre ciclurile evaluabile 18% din pacienţi au avut numărul leucocitelor sub

1000 celule/mm3, iar 7,6% cu numărul neutrofilelor sub 500 celule/mm3. Recuperarea totală are loc de

obicei până în ziua 22.

6

Febra asociată cu neutropenie severă a apărut la 6,2% dintre pacienţi şi la 1,7% din cicluri. Episoade

infecţioase s-au raportat la 10,3% dintre pacienţi (2,5% din cicluri), au fost asociate cu neutropenie

severă la 5,3% dintre pacienţi (1,1% din cicluri) şi s-au înregistrat 2 cazuri letale.

Anemia a fost raportată la 58,7% dintre pacienţi (8% cu hemoglobina < 8g/dl si 0,9% cu hemoglobina

< 6,5 g/dl).

Trombocitopenia (< 100 000 celule/mm3) s-a observat la 7,4% dintre pacienţi şi 1,8% din cicluri cu

0,9% cu numărul trombocitelor ≤ 50 000 celule/mm3 şi 0,2% din cicluri. Aproape toţi pacienţii s-au

refăcut în maximum 22 de zile.

Tratament asociat:

Neutropenia a apărut la 82,5% dintre pacienţi şi a fost severă (numărul neutrofilelor < 500 celule/mm3)

la 9,8% dintre pacienţi.

Dintre ciclurile evaluabile 67,3% au avut numărul leucocitelor sub 1000 celule/mm3 iar 2,7% cu

numărul neutrofilelor < 500 celule/mm3. Recuperarea totala apare de obicei în 7-8 zile.

Febra asociată cu neutropenie severă a apărut la 3,4% dintre pacienţi şi la 0,9% din cicluri. Episoade

infecţioase s-au raportat la 2% dintre pacienţi (0,5% din cicluri) şi au fost asociate cu neutropenie

severa la 2,1% dintre pacienţi (0,5% din cicluri) şi s-a înregistrat un singur caz letal.

Anemia s-a raportat la 97% dintre pacienţi (2,1% cu hemoglobina < 8g/dl).

Trombocitopenia (< 100 000 celule/mm3) s-a observat la 32,6% dintre pacienţi şi 21,8% din cicluri.

Nu s-a observat nici un caz de trombocitopenie severa (< 50 000 celule/mm3).

După punerea pe piaţă s-a raportat un caz de trombocitopenie periferică cu anticorpi antiplachetari.

Infecţii şi infestări

La pacienţii care au avut infecţii au fost observate cazuri rare de insuficienţă renală, hipotensiune

arterială sau insuficienţă cardio-circulatorie.

Tulburări generale şi reacţii la nivelul locului de administrare

Sindromul colinergic acut

Sindromul colinergic acut sever s-a observat la 9% dintre pacienţii trataţi cu irinotecan în monoterapie

şi la numai 1,4% dintre pacienţii cu tratament asociat. Simptomele principale au fost diaree precoce şi

o serie de simptome ca dureri abdominale, conjunctivite, rinite, hipotensiune arterială, vasodilataţie,

transpiraţii, frisoane, stare de rău, ameţeli, tulburări de vedere, mioză, lăcrimare şi hipersalivaţie în

timpul perfuziei sau în primele 24 ore de la administrarea irinotecanului. Aceste simptome dispar după

administrarea atropinei.

Astenia a fost severă la mai puţin de 10% dintre pacienţii trataţi cu irinotecan în monoterapie şi la

6,2% dintre pacienţii cu tratament asociat. Relaţia cauzală cu administrarea irinotecanului nu a fost pe

deplin stabilită.

Febra în absenţa infecţiei şi fără neutropenie severă concomitentă a fost observata la 12% dintre

pacienţii trataţi în monoterapie şi la numai 6,2% dintre pacienţii cu tratament asociat.

Reacţii locale uşoare la locul de perfuzare au fost raportate foarte rar.

Tulburări cardiace

Au fost raportate cazuri rare de hipertensiune arterială în timpul sau după perfuzia de irinotecan.

Tulburări respiratorii

Pneumonia interstiţială, manifestată sub formă de infiltrate pulmonare, a fost rar observata în timpul

tratamentului cu irinotecan. Au fost raportate simptome precoce cum ar fi dispneea.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Alopecia a fost frecventă şi reversibilă. Au fost raportate rar uşoare reacţii cutanate.

Tulburări ale sistemului imunitar

Au fost raportate mai puţin frecvent reacţii alergice uşoare şi rar reacţii anafilactice/anafilactoide.

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv

Au fost raportate reacţii precoce cum ar fi contracţii musculare sau crampe şi parestezii.

Investigaţii diagnostice

7

La administrarea irinotecan în monoterapie s-au observat creşteri tranzitorii uşoare şi moderate ale

valorilor concentraţiilor serice ale transaminazelor, fosfatazei alcalinei sau bilirubinei la 9,2%, 8,1% şi

respectiv 1,8% dintre pacienţi, în absenta metastazelor hepatice în progresie.

Creşteri tranzitorii uşoare şi moderate ale concentraţiei serice de creatinină au fost observate la 7,3%

dintre pacienţi.

În tratamentul asociat s-au observat creşteri tranzitorii (grad 1 şi 2) ale valorilor concentraţiilor serice

de GPT, GOT, fosfatază alcalină sau bilirubină la 15%, 11%, 11% şi respectiv 10% dintre pacienţi în

absenta metastazelor hepatice in progresie. Creşteri tranzitorii de grad 3 s-au observat la 0%, 0%, 0%

şi 1% dintre pacienţi. Nu au fost semnalate creşteri de gradul 4.

Foarte rar au fost raportate creşteri ale valorilor amilazemiei şi /sau ale lipazemiei.

Au fost raportate rare cazuri de hipokaliemie şi hiponatremie cel mai des asociate cu diaree şi

vărsături.

Tulburări ale sistemului nervos

După punerea pe piaţă au fost raportate rar cazuri de tulburări tranzitorii de vorbire asociate cu

perfuzia de irinotecan.

Supradozaj

A fost raportat supradozaj la doze de aproximativ 2 ori mai mari decât doza terapeutică recomandată, care poate fi letal. Cele mai semnificative reacţii adverse raportate au fost neutropenia severă şi diareea severă. Pentru a preveni deshidratarea datorată diareei şi pentru tratarea oricărei complicaţii infecţioase, se va institui tratament de susţinere intensiv. Nu se cunoaşte un antidot pentru supradozajul cu irinotecan.

Păstrare

A nu se utiliza după data de expirare înscrisă pe ambalaj. A se păstra în ambalajul original. A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

Soluţia perfuzabilă trebuie utilizată imediat după reconstituire deoarece nu conţine substanţe anti-bacteriene. Dacă reconstituirea şi diluţia se efectuează în condiţii strict aseptice (de exemplu într-o hotă cu flux laminar), soluţia poate fi utilizată în decurs de 12 ore dacă este păstrată la temperatura camerei, sau în decurs de 24 de ore dacă este păstrată la frigider la o temperatură de 2-8ºC (incluzând şi durata perfuziei).

Ambalaj

Cutie cu un flacon din sticlă brună conţinând 2 ml concentrat pentru soluţie injectabilă. Cutie cu un flacon din sticlă brună conţinând 5 ml concentrat pentru soluţie injectabilă.

Producător

S.C. SINDAN S.R.L.,

Bd-ul Ion Mihalache nr. 11, sector 1, cod 011171, Bucureşti, România

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă

S.C. SINDAN S.R.L.,

Bd-ul Ion Mihalache nr. 11, sector 1, cod 011171, Bucureşti, România

Data ultimei verificări a prospectului

Iunie 2007

8

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
O INVENŢIE PE ZI: Chimioterapia Chimioterapia este tratamentul cancerului cu unul sau mai multe medicamente citotoxice antineoplazice, ca parte a unui regim standardizat. Chimioterapia poate fi administrată cu intenţii curative, cu scopul de a prelungi durata de viaţă sau pentru a alina simptomele. Este adesea folosită în combinaţie...