Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

ZALASTA 2,5mg
 
Denumire ZALASTA 2,5mg
Descriere Zalasta este utilizată în tratamentul unor afecţiuni ce au ca simptome auzul, vederea sau senzaţia prezenţei unor lucruri inexistente, credinţe greşite, suspiciuni neobişnuite şi îndepărtarea de realitate. Persoanele cu aceste afecţiuni pot prezenta, de asemenea, depresie, anxietate sau tensiune nervoasă.

Zalasta este utilizată în tratamentul unor afecţiuni ce au ca simptome senzaţia excesivă de bine, energie debordantă, necesitate scăzută de somn, limbaj foarte rapid cu idei schimbătoare şi, uneori, iritabilitate severă. Este un stabilizator al comportamentului ce previne apariţia extremelor de stare comportamentală asociate acestor stări clinice.
Denumire comuna internationala OLANZAPINUM
Actiune terapeutica ANTIPSIHOTICE DIAZEPINE, OXAZEPINE SI TIAZEPINE
Prescriptie P-RF - Medicamente si produse medicamentoase care se elibereaza in farmacii pe baza de prescriptie medicala care se retine la farmacie
Forma farmaceutica Comprimate
Concentratia 2,5mg
Ambalaj Cutie x 28 compr. (blister OPA/Al/PVC/Al)
Valabilitate ambalaj 2 ani
Cod ATC N05AH03
Firma - Tara producatoare KRKA D.D. NOVO MESTO - SLOVENIA
Autorizatie de punere pe piata KRKA D.D. NOVO MESTO - SLOVENIA

Ai un comentariu sau o intrebare despre ZALASTA 2,5mg ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



>> ZALASTA 10mg Comprimate, 10mg >> ZALASTA 15mg Comprimate, 15mg >> ZALASTA 2,5mg Comprimate, 2,5mg >> ZALASTA 20mg Comprimate, 20mg >> ZALASTA 5mg Comprimate, 5mg >> ZALASTA 7,5mg Comprimate, 7,5mg
Prospect si alte informatii despre ZALASTA 2,5mg, comprimate       

ANEXA I

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Zalasta 2,5 mg comprimate

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat conţine 2,5 mg olanzapină.

Excipient:

Fiecare comprimat conţine 40,4 mg lactoză.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat.

Comprimatele sunt rotunde, uşor biconvexe, de culoare uşor gălbuie sau cu posibile pete individuale gălbui.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Adulţi:

Olanzapina este indicată în tratamentul schizofreniei.

Olanzapina este eficientă în menţinerea ameliorării clinice în timpul tratamentului de întreţinere, la pacienţii care au avut un răspuns clinic la tratamentul iniţial.

Olanzapina este indicată în tratamentul episoadelor maniacale moderate spre severe.

Olanzapina este indicată în prevenirea recurenţelor la pacienţii cu tulburări bipolare, al căror episod maniacal a răspuns la tratamentul cu olanzapină (vezi pct. 5.1).

4.2 Doze şi mod de administrare

Adulţi:

Schizofrenie: doza iniţială recomandată de olanzapină este de 10 mg/zi.

Episoade maniacale: în monoterapie, doza zilnică iniţială este de 15 mg; în terapia asociată, doza zilnică este de 10 mg (vezi pct. 5.1).

Prevenirea recurenţelor în tulburarea bipolară: Doza iniţială recomandată este de 10 mg/zi. Pentru pacienţii la care s-a administrat olanzapină pentru tratamentul episoadelor maniacale, tratamentul de prevenire a recăderilor se continuă cu aceeaşi doză. Dacă apare un nou episod maniacal, mixt sau depresiv, tratamentul cu olanzapină trebuie continuat (cu ajustarea dozelor dacă este necesar) şi dacă starea clinică o impune, se suplimentează medicaţia, pentru tratamentul simptomelor modificărilor de dispoziţie.

În cursul tratamentului schizofreniei, episoadelor maniacale şi prevenirii recurenţelor din tulburările bipolare, doza zilnică poate fi ajustată în funcţie de starea clinică individuală, în intervalul 5-20 mg/zi. Creşterea dozei peste cea iniţială recomandată este indicată numai după o evaluare clinică adecvată şi nu trebuie realizată, în general, la intervale mai mici de 24 ore. Olanzapina se poate administra indiferent de orarul meselor, deoarece absorbţia medicamentului nu este afectată de alimente. Întreruperea tratamentului cu olanzapină se face prin reducerea gradată a dozei.

Copii şi adolescenţi:

Olanzapina nu este recomandata pentru utilizare la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani datorită lipsei datelor privind siguranţa şi eficacitatea. În studiile clinice pe termen scurt,la pacienţii adolescenţi s-a raportat o amplitudine mai mare a creşterii în greutate, a alterării profilului lipidicşi prolactinemiei decât în studiile la pacienţi adulţi (vezi pct. 4.4, 4.8, 5.1 şi 5.2).

Pacienţii vârstnici

Nu este indicată folosirea de rutină a unei doze iniţiale scăzute (5 mg/zi), dar aceasta trebuie luată în considerare la pacienţii în vârstă de 65 de ani sau mai mult, atunci când factorii clinici o justifică (vezi pct 4.4).

Pacienţii cu afecţiuni renale şi/sau hepatice

La aceşti pacienţi trebuie luată în considerare o doza iniţială scăzută (5 mg). În caz de insuficienţă hepatică moderată (ciroză clasa Child–Pugh A sau B), doza iniţială va fi de 5 mg şi poate fi crescută cu precauţie.

Sexul

La femei, comparativ cu barbaţii, nu este necesară modificarea dozei iniţiale.

Fumatori

La nefumatori, în comparaţie cu fumatorii, nu este necesară modificarea dozei iniţiale.

In cazul prezenţei mai multor factori ce pot determina metabolizarea mai lentă a medicamentului (sex feminin, vârstă înaintată, nefumator), se va lua în considerare scăderea dozei iniţiale. În funcţie de necesităţile terapeutice, creşterea dozelor se va face cu prudenţă (vezi cap 4.5 şi 5.2.).

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre ingredienţii produsului.

Pacienţii cu risc cunoscut de glaucom cu unghi închis.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

În timpul tratamentului antipsihotic, ameliorarea stării clinice a pacientului poate să necesite câteva zile până la câteva săptămâni. Pe durata acestei perioade, pacienţii trebuie monitorizaţi atent.

Psihoza asociată demenţei şi/sau alte tulburări de comportament

Olanzapina nu este autorizată pentru a fi utilizată în tratamentul psihozelor şi/sau tulburărilor de comportament asociate demenţei şi nu se recomandată la acest grup special de pacienţi, deoarece determină creşterea mortalităţii şi a riscului de accident vascular cerebral. În studii clinice controlate cu placebo (cu o durată de 6-12 săptămâni) la pacienţi vârstnici (vârsta medie 78 ani) cu psihoze şi/sau tulburări de comportament asociate demenţei, s-a înregistrat o creştere de 2 ori a incidenţei deceselor la pacienţii trataţi cu olanzapină comparativ cu cei la care s-a administrat placebo (3,5%, respectiv 1,5%). Incidenţa crescută a deceselor nu a fost asociată cu doza de olanzapină administrată (doza medie zilnică 4,4 mg) sau cu durata tratamentului. Factorii de risc care pot predispune această grupă de pacienţi la creşterea mortalităţii includ vârsta > 65 ani, disfagia, sedarea, malnutriţia şi deshidratarea, afecţiunile pulmonare (de exemplu pneumonia de aspiraţie sau cu altă etiologie) sau utilizarea concomitentă a benzodiazepinelor. Cu toate acestea, independent de factorii de risc enumeraţi, incidenţa deceselor a fost mai mare în rândul pacienţilor trataţi cu olanzapină comparativ cu cei la care s-a administrat placebo.

În aceleaşi studii s-au raportat evenimente adverse cerebrovasculare (EACV, de exemplu accident vascular cerebral, accident ischemic tranzitor) inclusiv decese. S-a înregistrat o creştere de 3 ori a EACV la pacienţii trataţi cu olanzapină comparativ cu cei la care s-a administrat placebo (1,3%, respectiv 0,4%). Toţi pacienţii trataţi cu olanzapină sau la care s-a administrat placebo şi care au prezentat evenimente adverse cerebrovasculare aveau factori de risc pre-existenţi. Vârsta > 75 ani şi demenţa de tip vascular/mixtă au fost identificaţi ca factori de risc asociaţi tratamentului cu olanzapină pentru apariţia EACV. În aceste studii clinice nu s-a stabilit eficacitatea olanzapinei.

Boala Parkinson

Nu se recomandă utilizarea olanzapinei în tratamentul psihozei asociate cu agoniştii dopaminergici la pacienţii cu boala Parkinson. În studiile clinice, s-a raportat foarte frecvent şi mai frecvent decât cu placebo agravarea simptomatologiei parkinsoniene şi a halucinaţiilor (vezi şi 4.8 Reacţii adverse), iar olanzapina nu a fost mai eficace decât placebo în tratamentul simptomelor psihotice. În aceste studii clinice, iniţial a fost necesar ca pacienţii să fie stabili la cea mai mică doză eficace de medicaţie antiparkinsoniană (agonist dopaminergic) şi să rămână cu aceleaşi medicaţii şi doze de antiparkinsoniene pe întreaga durată a studiului. S-a iniţiat administrarea de olanzapină cu o doză de 2,5 mg/zi care a fost crescută treptat până la maxim 15 mg/zi, în funcţie de aprecierea investigatorului.

Sindrom Neuroleptic Malign (SNM)

SNM este o afecţiune care pune viaţa în pericol, asociată cu medicaţia antipsihotică. Cazuri rare raportate ca SNM au fost, de asemenea, asociate cu tratamentul cu olanzapină. Manifestările clinice ale SNM sunt hiperpirexie, rigiditate musculară, alterarea stării mintale şi semne de instabilitate vegetativă (puls neregulat sau oscilaţii tensionale, tahicardie, diaforeză şi aritmii cardiace). Alte semne pot include creşterea creatinfosfokinazei, mioglobinurie (rabdomioliză) şi insuficienţă renală acută. Dacă bolnavul dezvoltă semne şi simptome care indică SNM sau prezintă febră mare inexplicabilă fără alte manifestări clinice ale SNM, toate medicamentele antipsihotice, inclusiv olanzapina, trebuie întrerupte.

Hiperglicemie şi diabet zaharat

Rar s–au raportat hiperglicemie şi/sau apariţia sau agravarea diabetului, asociate ocazional cu cetoacidoza sau coma, inclusiv cazuri letale (vezi pct. 4.8). În unele cazuri, creşterea greutăţii corporale anterior tratamentului poate reprezenta un factor predispozant. Se recomandă o monitorizare clinică adecvată, în concordanţă cu ghidurile privind utilizarea medicamentelor antipsihotice. Pacienţii trataţi cu oricare antipsihotice, inclusiv Zalasta, trebuie monitorizaţi pentru apariţia semnelor şi simptomelor de hiperglicemie (ca de exemplu polidipsie, poliurie, polifagie şi stare de slăbiciune), iar la pacienţii diabetici şi la pacienţii cu factori de risc pentru apariţia diabetului zaharat se recomandă monitorizarea clinică adecvată pentru detectarea deteriorării controlului glicemic. Greutatea corporală trebuie monitorizată regulat.

Alterări ale profilului lipidic

În studiile clinice placebo-controlate, la pacienţii în tratament cu olanzapină au apărut modificări ale lipidemiei (vezi pct. 4.8). Alterările lipidelor trebuie să fie controlate după cum este indicat din punct de vedere clinic, în special la pacienţii cu dislipidemii precum şi la pacienţii cu factori de risc pentru apariţia tulburărilor lipidice. Pacienţii trataţi cu oricare antipsihotice, inclusiv Zalasta, trebuie monitorizaţi periodic pentru evaluarea concentraţiei plasmatice a lipidelor în concordanţă cu ghidurile privind utilizarea medicamentelor antipsihotice.

Activitate anticolinergică

Cu toate că olanzapina a demonstrat activitate anticolinergică in vitro, experienţa din studiile clinice a evidenţiat o frecvenţă mică a evenimentelor legate de această acţiune. Cu toate acestea, deoarece experienţa clinică cu olanzapină la pacienţii cu boli asociate este limitată, se recomandă prudenţă în prescrierea medicamentului la pacienţii cu hipertrofie de prostată, ileus paralitic şi afecţiuni înrudite.

Funcţia hepatică

S-au constatat frecvent creşteri tranzitorii, asimptomatice ale valorilor serice ale aminotransferazelor hepatice ALAT şi ASAT, în special în perioada de început a tratamentului. Este necesară prudenţă şi trebuie instituită monitorizarea la pacienţii cu valori ale ALAT şi/sau ASAT crescute, la pacienţii cu semne şi simptome de insuficienţă hepatică, la pacienţii cu afecţiuni preexistente care se asociază cu o rezervă funcţională hepatică limitată şi la pacienţii trataţi cu medicamente cu potenţial hepatotoxic. În cazurile în care s-a diagnosticat o hepatită (incluzând forme prin afectare hepatocelulară, prin colestază sau prin mecanism mixt), tratamentul cu olanzapină trebuie întrerupt.

Neutropenie

Este necesară prudenţă la pacienţii cu valori scăzute ale numărului de leucocite şi/sau de neutrofile, indiferent de cauză, la pacienţii trataţi cu medicamente cunoscute că determină neutropenie, la pacienţii cu antecedente de toxicitate/deprimare medulară determinate de medicamente, la pacienţii cu deprimare medulară provocată de boli concomitente, radioterapie sau chimioterapie şi la pacienţii cu hipereozinofilie sau cu boli mieloproliferative. În cazul în care olanzapina s-a administrat concomitent cu valproat s-a raportat frecvent neutropenie (vezi pct. 4.8).

Întreruperea tratamentului

La întreruperea bruscă a tratamentului cu olanzapină, au fost raportate foarte rar (< 0,01%) simptome acute, cum ar fi transpiraţii, insomnie, tremor, anxietate, greaţă sau vărsături. La întreruperea tratamentului cu olanzapină, se recomandă reducerea gradată a dozei.

Intervalul QT

În studiile clinice, la pacienţii trataţi cu olanzapină comparativ cu cei la care s-a administrat placebo prelungirea semnificativă clinic a intervalului QTc (corecţia tip Fridericia a intervalului QT [QTcF] ≥ 500 milisecunde [msec] în orice moment post-evaluare iniţială la pacienţii cu valori iniţiale ale QTcF < 500 msec) a fost mai puţin frecventă (0,1% până la 1%), fără diferenţe semnificative asupra evenimentelor cardiace asociate. Cu toate acestea, similar altor antipsihotice, este necesară prudenţă când olanzapina se prescrie în asociere cu medicamente cunoscute ca prelungind intervalul QTc, în special la pacienţii vârstnici, la pacienţii cu sindrom QT prelungit congenital, cu insuficienţă cardiacă congestivă, hipertrofie cardiacă, hipokaliemie sau hipomagneziemie.

Tromboembolism

Asocierea temporală dintre tratamentul cu olanzapină şi tromboembolismul venos s-a raportat foarte rar (< 0,01%). Nu s-a stabilit o relaţie cauzală între apariţia tromboembolismului venos şi tratamentul cu olanzapină. Cu toate acestea, deoarece pacienţii cu schizofrenie prezintă adesea factori de risc pentru tromboembolism venos, toţi factorii de risc de TEV, ca de exemplu imobilizarea pacienţilor, trebuie identificaţi şi trebuie luate măsurile preventive necesare.

Activitatea generală asupra SNC

Ca urmare a efectelor olanzapinei în primul rând asupra sistemului nervos central (SNC), este necesară prudenţă atunci când aceasta se administrează în asociere cu alte medicamente cu acţiune centrală şi cu alcoolul etilic. Deoarece prezintă antagonism dopaminergic in vitro, olanzapina poate să acţioneze antagonist faţă de efectele agoniştilor dopaminergici direcţi şi indirecţi.

Convulsii

Olanzapina trebuie utilizată cu prudenţă la pacienţii cu antecedente convulsive sau la cei expuşi unor factori care pot să scadă pragul convulsivant. La pacienţii trataţi cu olanzapină s-a raportat rareori apariţia convulsiilor. În majoritatea acestor cazuri s-au raportat antecedente convulsive sau factori de risc pentru convulsii.

Diskinezie tardivă

În studiile comparative cu durată de un an sau mai puţin, olanzapina s-a asociat cu o frecvenţă mai mică, semnificativă statistic, a diskineziei iatrogene. Cu toate acestea, riscul de diskinezie tardivă creşte odată cu expunerea pe termen lung şi, în consecinţă, dacă la un pacient tratat cu olanzapină apar semne sau simptome de diskinezie tardivă, trebuie luată în considerare reducerea dozei sau întreruperea medicamentului. Simptomele se pot accentua în timp sau apar chiar după întreruperea tratamentului.

Hipotensiune arterială posturală

În studiile clinice cu olanzapină la pacienţii vârstnici s-a observat rareori hipotensiune arterială posturală. Similar altor antipsihotice, se recomandă determinarea periodică a tensiunii arteriale la pacienţii în vârsta peste 65 ani.

Moarte subită de etiologie cardiacă

În rapoarte de după punerea pe piaţă cu olanzapină, evenimentul moarte subită de etiologie cardiacă a fost raportat la pacienţii cu olanzapină. Într-un studiu observaţional de tip cohortă, retrospectiv, riscul estimat de moarte subită de etiologie cardiacă la pacienţii trataţi cu olanzapină a fost aproximativ dublu faţă de cel al pacienţilor care nu utilizau antipsihotice. În acest studiu, riscul asociat olanzapinei a fost comparabil cu riscul asociat altor antipsihotice atipice care au fost incluse într-o analiză globală.

Copii şi adolescenţi

Olanzapina nu este indicată pentru a fi utilizată în tratamentul copiilor şi adolescenţilor. Studii efectuate la pacienţi cu vârsta cuprinsă între 13 şi17 ani au evidenţiat diverse reacţii adverse, incluzând creştere în greutate, modificări ale parametrilor metabolici şi creşteri ale valorilor concentraţiei de prolactină. Nu au fost studiate efectele pe termen lung asociate cu aceste evenimente şi ca urmare acestea rămân necunoscute (vezi pct. 4.8 şi 5.1).

Lactoza

Comprimatele de Zalasta conţin lactoză. Nu se recomandă tratamentul cu Zalasta la pacienţii cu intoleranţă ereditară la galactoză, deficienţă de lactază Lapp sau sindrom de malabsorbţie de glucoză-galactoză.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Copii şi adolescenţi

Studiile privind interacţiunile s-au efectuat doar la adulţi.

Interacţiuni potenţiale ce afectează olanzapina

deoarece olanzapina este metabolizată de CYP1A2, substanţele cu acţiune specifică inductoare sau inhibitoare a acestei izoenzime pot afecta farmacocinetica olanzapinei.

Inducţia CYP1A2

metabolismul olanzapinei poate fi indus de fumat şi de carbamazepină, ceea ce poate reduce concentraţiile olanzapinei. Nu s–a observat decât creşterea uşoară-moderată a clearance–ului olanzapinei. Consecinţele clinice sunt, probabil, limitate, dar se recomandă monitorizarea clinică şi, dacă este necesar, se poate lua în considerare creşterea dozei de olanzapină (vezi pct. 4.2).

Inhibiţia CYP1A2

se ştie că fluvoxamina, inhibitor specific al CYP1A2, inhibă semnificativ metabolismul olanzapinei. Creşterea medie a Cmax a olanzapinei după administrarea fluvoxaminei a fost de 54% la femeile nefumătoare şi de 77% la barbaţii nefumători. Creşterea medie a ariei de sub curba concentraţiei în funcţie de timp (ASC) a olanzapinei a fost de 52%, respectiv 108%. La pacienţii care folosesc fluvoxamina sau orice alţi inhibitori ai CYP1A2, cum ar fi ciprofloxacina, se recomandă doze iniţiale mai mici de olanzapină. La instituirea unui tratament cu un inhibitor CYP1A2 se recomandă scăderea dozei de olanzapină.

Reducerea biodisponibilităţii

carbunele activat reduce biodisponibilitatea olanzapinei, administrată oral, cu 50 până la 60%, de aceea trebuie administrat cu cel putin 2 ore înainte sau după olanzapină.

S–a constatat că fluoxetina (un inhibitor al CYP2D6), dozele unice de antiacide (aluminiu, magneziu) sau cimetidina nu afectează semnificativ farmacocinetica olanzapinei.

Potenţialul olanzapinei de a afecta alte medicamente

olanzapina poate antagoniza efectele agoniştilor direcţi sau indirecţi ai dopaminei.

Olanzapina nu inhibă in vitro principalele izoenzime CYP450 (de ex. 1A2, 2D6, 2C9, 2C19, 3A4). De aceea, nu apar interacţiuni particulare, fapt verificat prin studiile in vivo, în care nu s–a constatat inhibarea metabolismului următoarelor substanţe active: antidepresivele triciclice (reprezentând în special calea CYP2D6), warfarina (CYP2C9), teofilina (CYP1A2) sau diazepamul (CYP3A4 şi 2C19).

Olanzapina nu a prezentat interacţiuni la co–administrarea cu litiu sau biperiden.

Monitorizarea terapeutică a concentraţiilor plasmatice ale valproatului nu a indicat necesitatea unei ajustări a dozei de valproat, după introducerea concomitentă a olanzapinei.

Activitatea generală a SNC

Este necesară prudenţă la pacienţii care consumă băuturi alcoolice sau sunt în tratament cu medicamente care pot determina deprimarea activităţii sistemului nervos central şi.

Utilizarea concomitentă a olanzapinei cu medicamente antiparkinsoniene la pacienţi boală Parkinson şi demenţă nu este recomandată (vezi pct. 4.4).

Intervalul QTc

Este necesară prudenţă dacă olanzapina se administrează concomitent cu medicamente cunoscute că determină prelungirea intervalului QTc (vezi pct. 4.4).

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Nu exista studii cu control adecvate şi la femeile gravide. Pacientele vor anunţa medicul în cazul apariţiei sarcinii sau intenţiei unei sarcini în timpul tratamentului cu olanzapină.Datorită experienţei limitate la om, olanzapina nu trebuie utilizată în timpul sarcinii, decât dacă beneficiul matern justifică riscul fetal potenţial.

Foarte rar, au fost primite rapoarte spontane cu privire la tremor, hipertonie, letargie şi somnolenţă apărute la sugarii nascuţi din mame care au utilizat olanzapina în cursul celui de–al 3-lea trimestru de sarcină.

Alaptarea

Într-un studiu cu mame sănătoase care alăptau, olanzapina a fost excretată în laptele matern. Expunerea medie a sugarului (mg/kg) la concentraţia de echilibru a fost estimată la 1,8% din doza de olanzapină maternă (mg/kg). În timpul tratamentului cu olanzapină nu se recomandă alăptarea.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Nu există studii asupra efectelor medicamentului asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

Datorită faptului că olanzapina poate produce somnolenţă şi ameţeală, se recomandă precauţie la operarea utilajelor, inclusiv condusul vehiculelor.

4.8 Reacţii adverse

Adulţi

Reacţiile adverse raportate cel mai frecvent (observate la ≥ 1% dintre pacienţi) în studii clinice asociate cu utilizarea olanzapinei au fost somnolenţa, creşterea în greutate, eozinofilia, creşterea valorilor prolactinei, colesterolului, glucozei şi trigliceridelor (vezi pct. 4.4), glucozuria, creşterea apetitului alimentar, ameţelile, acatizia, parkinsonismul (vezi pct. 4.4), diskinezia, hipotensiunea arterială ortostatică, efectele anticolinergice, creşterile tranzitorii asimptomatice ale valorilor serice ale aminotransferazelor hepatice (vezi pct. 4.4), erupţia cutanată tranzitorie, astenia, fatigabilitatea şi edemele.

Următorul tabel prezintă reacţiile adverse şi modificările investigaţiilor de laborator observate în timpul studiilor clinice şi în urma raportărilor spontane. În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii. Frecvenţa evenimentelor enumerate este definită după cum urmează: foarte frecvente (≥ 10%), frecvente (≥ 1% şi < 10%), mai puţin frecvente (≥ 0,1% şi < 1%), rare (≥ 0,01 şi < 0,1%), foarte rare (< 0,01%), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

 

Foarte frecvente

Frecvente

Mai puţin frecvente

Frecvenţă necunoscută

Tulburări hematologice şi limfatice

 

 

 

 

Eozinofilie

Leucopenie

Neutropenie

Trombocitopenie

Tulburări ale sistemului imunitar

 

 

 

 

 

 

Reacţie alergică

Tulburări metabolice şi de nutriţie

 

 

 

Creştere în greutate1

Creşterea colesterolemiei2,3

Creşterea glicemiei4

Creştereatrigliceridemiei2,5

Glucozurie

Apetit alimentar crescut

 

Apariţia sau exacerbarea diabetului zaharat asociat ocazional cu cetoacidoză sau comă, inclusiv unele cazuri letale (vezi pct. 4.4)

Hipotermie

Tulburări ale sistemului nervos

 

 

 

Somnolenţă

Ameţeli

Acatizie6

Parkinsonism6

Diskinezie6

 

Convulsii în majoritatea cazurilor în care s-a raportat un risc de convulsii sau de factori de risc pentru apariţia convulsiilor

Sindrom neuroleptic malign (vezi pct. 4.4)

Distonie (incluzând mişcări oculogire)

Diskinezie tardivă

Simptomatologie dată de întreruperea tratamentului7

Tulburări cardiace

 

 

 

 

 

Bradicardie

Prelungirea intervalului QTc (vezi pct. 4.4)

Tahicardie/fibrilaţie ventriculară, moarte subită (vezi pct. 4.4)

Tulburări vasculare

 

 

 

 

Hipotensiune arterială ortostatică

 

Tromboembolism (incluzând embolism pulmonar şi tromboză venoasă profundă)

Tulburări gastro-intestinale

 

 

 

 

Efecte anticolinergice uşoare, tranzitorii incluzând constipaţie şi xerostomie

 

Pancreatită

Tulburări hepatobiliare

 

 

 

 

Creşteri tranzitorii, asimptomatice ale valorilor aminotransferazelor hepatice (ALAT, ASAT), în special la iniţierea tratamentului (vezi pct. 4.4)

 

Hepatită (incluzând forme prin afectare hepatocelulară, prin colestază sau prin mecanism mixt)

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

 

 

 

 

Erupţie cutanată tranzitorie

Reacţii de fotosensibilitate

Alopecie

 

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv

 

 

 

 

 

 

Rabdomioliză

Tulburări renale şi ale căilor urinare

 

 

 

 

 

Incontinenţă urinară

Dificultate la iniţierea micţiunii

Tulburări ale aparatului genital şi sânului

 

 

 

 

 

 

Priapism

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

 

 

 

 

Astenie

Fatigabilitate

Edeme

 

 

Investigaţii diagnostice

 

 

 

Concentraţii plasmatice crescute ale prolactinei8

 

Creşterea valorilor creatin fosfokinazei

Creşterea valorilor bilirubinei totale

Creşterea valorilor fosfatazei alcaline

 

1)Creşterea semnificativă în greutate a fost observată indiferent de valorile iniţiale ale Indicilor de masă corporală (IMC). În urma tratamentului pe termen scurt (durata mediană 47 zile), creşterea în greutate ≥ 7% faţă de masa corporală iniţială a fost foarte frecventă (22,2%), creşterea în greutate ≥ 15% a fost frecventă (4,2%) iar creşterea în greutate ≥ 25% a fost mai puţin frecventă (0,8%). La pacienţii cu expunere îndelungată (cel puţin 48 săptămâni), creşterile în greutate ≥ 7%, ≥ 15% şi ≥ 25% faţă de masa corporală iniţială au fost foarte frecvente (64,4%, 31,7% şi respectiv 12,3%).

2)Creşterile medii ale concentraţiilor plasmatice lipidelor în condiţii de repaus alimentar (colesterol total, colesterol LDL şi trigliceride) au fost mai mari la pacienţii ce nu au prezentat modificări iniţiale ale lipidelor.

3)Observată pentru valori iniţiale normale în condiţii de repaus alimentar (< 5,17 mmol/l) care au atins valori crescute (≥ 6,2 mmol/l). Modificările valorilor iniţiale ale colesterolului de la valori limită (≥ 5,17 mmol/l - < 6,2 mmol/l) în condiţii de repaus alimentar la valori crescute (≥ 6,2 mmol/l) au fost frecvente.

4)Observată pentru valori iniţiale normale ale glicemiei în condiţii de repaus alimentar ( < 5,56 mmol/l) care au atins valori crescute ( ≥ 7 mmol/l). Modificările glicemiei iniţiale de la valori la limită (≥ 5,56 - > 7 mmol/l) în condiţii de repaus alimentar la valori crescute (≥ 7 mmol/l) au fost foarte frecvente.

5)Observată pentru valori iniţiale normale în condiţii de repaus alimentar (< 1,69 mmol/l) care au atins valori crescute (≥ 2,26 mmol/l). Modificările valorilor iniţiale ale trigliceridelor de la valori limită (≥ 1,69 mmol/l - < 2,26 mmol/l) în condiţii de repaus alimentar la valori crescute (≥ 2,26 mmol/l) au fost foarte frecvente.

6)În studii clinice, incidenţa parkinsonismului şi distoniei la pacienţii trataţi cu olanzapină a fost mai mare numeric, dar nu a fost semnificativ statistic diferită faţă de placebo. Pacienţii trataţi cu olanzapină au prezentat o incidenţă mai mică a parkinsonismului, acatisiei şi distoniei comparativ cu pacienţii trataţi cu doze progresive de haloperidol. În absenţa unor informaţii detaliate privind antecedente individuale preexistente de tulburări motorii extrapiramidale acute şi tardive, în prezent nu se poate concluziona că olanzapina produce mai puţin diskinezie tardivă şi/sau alte sindroame extrapiramidale tardive.

7)Simptome acute precum transpiraţii, insomnie, tremor, anxietate, greaţă şi vărsături au fost raportate atunci când olanzapina a fost întreruptă brusc.

8) În studii clinice cu durata de până la 12 săptămâni, concentraţiile plasmatice ale prolactinei au depăşit limita superioară a valorilor normale la aproximativ 30% dintre pacienţii trataţi cu olanzapină şi care aveau valori iniţiale normale ale prolactinei. La majoritatea acestor pacienţi, creşterile au fost în general uşoare şi au rămas sub dublul valorii maxime a intervalului de valori normale. În general, la pacienţii trataţi cu olanzapină, potenţialele manifestări clinice asociate la nivelul sânului şi al menstruaţiei (de exemplu, amenoree, mărirea volumului sânilor, galactoreea în rândul femeilor, şi ginecomastia/mărirea volumului sânilor la bărbaţi) au fost mai puţin frecvente. Reacţiile adverse potenţiale asociate funcţiei sexuale (de exemplu, disfuncţia erectilă la bărbaţi şi scăderea libidoului la ambele sexe) au fost observate frecvent.

Expunere îndelungată (cel puţin 48 săptămâni)

Proporţia pacienţilor care au înregistrat modificări nedorite, semnificative clinic ale creşterii în greutate, glicemiei, raportului colesterol total/LDL/HDL sau trigliceridelor, a crescut de-a lungul timpului. La pacienţii adulţi care au încheiat o perioada de tratament de 9-12 luni, rata de creştere a valorilor medii ale glicemiei s-a încetinit după aproximativ 6 luni.

Informaţii suplimentare referitoare la grupe speciale de pacienţi

În studiile clinice la pacienţi vârstnici cu demenţă, tratamentul cu olanzapină comparativ cu placebo s-a asociat cu o incidenţă crescută a deceselor şi a evenimentelor adverse cerebrovasculare (vezi şi pct. 4.4). Reacţiile adverse foarte frecvente asociate cu utilizarea olanzapinei la acest grup de pacienţi au fost tulburările de mers şi căderile. Frecvent s-au observat pneumonie, creşterea temperaturii corpului, letargie, eritem, halucinaţii vizuale şi inconţinenţă urinară.

În studiile clinice la pacienţii cu psihoză indusă medicamentos (agonist dopaminergic) asociată cu boala Parkinson, s-au raportat foarte frecvent şi mai frecvent decât după administrarea de placebo agravarea simptomatologiei parkinsoniene şi a halucinaţiilor.

Într-un studiu clinic la pacienţi cu manie bipolară, terapia asociată cu valproat şi olanzapină a dus la o incidenţă de 4,1% a neutropeniei; un factor potenţial care a contribuit la aceasta este concentraţia plasmatică crescută a valproatului. Olanzapina administrată cu litiu sau valproat a dus la creşterea frecvenţei (> 10%) tremorului, xerostomiei, creşterii apetitului alimentar şi creşterii în greutate. De asemenea, s-au raportat frecvent (1% până la 10%) tulburări de vorbire. În timpul tratamentului cu olanzapină în asociere cu litiu sau divalproex, în faza tratamentului acut (până la 6 săptămâni) la 17,4% dintre pacienţi s-a produs o creştere de ≥ 7% a greutăţii corporale faţă de valoarea iniţială. Tratamentul îndelungat cu olanzapină (până la 12 luni) pentru prevenirea recurenţelor la pacienţii cu tulburare bipolară s-a asociat la 39,9% dintre pacienţi cu o creştere de ≥ 7% a greutăţii corporale faţă de momentul iniţierii tratamentului.

Copii şi adolescenţi

Olanzapina nu este indicată pentru tratamentul copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani. Chiar dacă nu s-au efectuat studii clinice menite să compare adolescenţii cu adulţii, informaţiile din studiile clinice la adolescenţi au fost comparate cu cele la populaţia adultă.

Următorul tabel sumarizează reacţiile adverse raportate cu o frecvenţă mai mare la pacienţii adolescenţi (vârsta 13-17 ani) faţă de cei adulţi sau reacţii adverse identificate doar în cadrul studiilor la pacienţi adolescenţi. Creşterea în greutate semnificativă din punct de vedere clinic pare să apară mai frecvent în rândul adolescenţilor faţă de adulţii ce au avut expuneri comparabile. Amploarea creşterii în greutate şi proporţia pacienţilor adolescenţi care au avut creşteri în greutate semnificative clinic au fost mai mari în cazul expunerii îndelungate (cel puţin 24 săptămâni) decât în cazul expunerilor de scurtă durată.

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii. Frecvenţa evenimentelor enumerate este definită după cum urmează: foarte frecvente (≥ 10%), frecvente (≥ 1% şi < 10%).

 

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Foarte frecvente: Creştere în greutate9, creştere a concentraţiei trigliceridelor10, creşterea apetitului alimentar crescut.

Frecvente: Creşterea colesterolemiei11.

Tulburări ale sistemului nervos

Foarte frecvente: Sedare (incluzând hipersomnie, letargie, sedare, somnolenţă).

Tulburări gastro-intestinale

Frecvente: Xerostomie.

Tulburări hepatobiliare

Foarte frecvente: Creşteri ale valorilor serice ale aminotransferazelor hepatice (ALAT/ASAT, vezi pct. 4.4).

Investigaţii diagnostice

Foarte frecvente: Scăderea bilirubinei totale, creştere a GGT, valori plasmatice crescute ale prolactinei12.

 

9)În urma tratamentului pe termen scurt (durata mediană 22 zile), creşterea în greutate ≥ 7% faţă de masa corporală iniţială a fost foarte frecventă (40,6%), creşterea ≥ 15% faţă de masa corporală iniţială a fost frecventă (7,1%), iar creşterea ≥ 25% a fost frecventă (2,5%). În cazul expunerii îndelungate (cel puţin 24 săptămâni), 89,4% dintre pacienţi au câştigat în greutate ≥ 7%, 55,3% au câştigat ≥ 15% şi 29,1% au câştigat în greutate ≥ 25% faţă de masa corporală iniţială.

10)Observată pentru valori iniţiale normale în condiţii de repaus alimentar (< 1,016 mmol/l) care au atins valori crescute (≥ 1,467 mmol/l) şi modificările valorilor iniţiale ale trigliceridelor de la valori limită (≥ 1,016 mmol/l - < 1,467 mmol/l) în condiţii de repaus alimentar la valori crescute (≥ 1,467 mmol/l) au fost foarte frecvente.

11)Observată frecvent pentru valori iniţiale normale în condiţii de repaus alimentar (< 4,39 mmol/l) care au atins valori crescute (≥ 5,17 mmol/l). Modificările valorilor iniţiale ale colesterolului de la valori limită (≥ 4,39 mmol/l - < 5,17 mmol/l) în condiţii de repaus alimentar la valori crescute (≥ 5,17 mmol/l) au fost foarte frecvente.

12)Concentraţii plasmatice crescute ale prolactinei au fost raportate la 47,4% dintre pacienţii adolescenţi.

4.9 Supradozare

Semne si simptome

Simptomele de supradozare foarte frecvente (incidenţa > 10%) includ tahicardie, agitaţie/agresivitate, disartrie, diferite simptome extrapiramidale şi nivel de conştienţă redus, de la sedare până la comă.

Alte manifestări semnificative de supradozare sunt delirul, convulsiile, coma, posibil sindrom neuroleptic malign, deprimarea respiratorie, aspiraţia traheobronşică, hipertensiunea sau hipotensiunea arterială, aritmiile cardiace (< 2% din cazurile de supradozare) şi stop cardiorespirator. S-au raportat cazuri letale în urma unui supradozaj acut de numai 450 mg, dar s-a raportat şi supravieţuirea după un supradozaj acut de aproximativ 2 g de olanzapină administrată oral.

Tratamentul supradozării

Nu exista un antidot specific pentru olanzapină. Nu se recomandă inducerea vărsăturilor. Se pot lua măsurile standard de tratament al intoxicaţiei acute (de ex. lavajul gastric, administrarea de carbune activat). Administrarea concomitentă a cărbunelui activat reduce biodisponibilitatea orală a olanzapinei cu 50-60%.

În funcţie de starea clinică, se va institui tratament simptomatic şi monitorizarea funcţiilor vitale, inclusiv tratamentul hipotensiunii arteriale şi al colapsului circulator şi susţinerea funcţiei respiratorii. Nu se vor utiliza epinefrina, dopamina sau alte simpatomimetice beta–agoniste, deoarece beta-stimularea poate agrava hipotensiunea. Este necesară monitorizarea cardiovasculară, pentru depistarea unor posibile aritmii. Supravegherea şi monitorizarea medicală atentă trebuie continuate pâna la recuperarea pacientului.

5. PROPRIETĂTI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăti farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică diazepine, oxazepine şi tiazepine. cod ATC: N05A H03

Olanzapina este un agent antipsihotic, antimaniacal şi stabilizator al dispoziţiei cu profil farmacologic larg, ce include mai multe sisteme de receptori.

În studiile preclinice, olanzapina a demonstrat afinitate faţă de unii receptori (Ki < 100 nM) pentru serotonină 5 HT2A/2C; 5 HT3, 5 HT6; pentru dopamină D1, D2, D3, D4, D5; pentru receptorii colinergici muscarinici M1-M5; pentru receptorii α1 adrenergici; pentru receptorii histaminergici H1. Studiile comportamentale cu olanzapină la animale au evidenţiat că aceasta prezintă antagonism 5 HT serotoninergic, dopaminergic şi colinergic, în concordanţă cu profilul legării de receptori. Pe modele in vitro olanzapina a demonstrat o afinitate mai mare pentru receptorii serotoninergici 5 HT2 decât pentru cei dopaminergici D2 şi, pe modele in vivo, o activitate mai mare pentru receptorii 5 HT2 decât pentru cei D2. Studiile electrofiziologice au demonstrat că olanzapina reduce selectiv descărcările neuronilor dopaminergici mezolimbici (A10), având, în acelaşi timp, acţiune slabă asupra căilor striatale (A9) implicate în funcţia motorie. Olanzapina a redus răspunsul de evitare condiţionată, test elocvent pentru activitatea antipsihotică, la doze mai mici decât cele care produc catalepsie, efect care indică reacţii adverse motorii. Spre deosebire de anumite alte antipsihotice, olanzapina determină un răspuns crescut într-un test „anxiolitic”.

Studii de tomografie cu emisie de pozitroni (TEP) la voluntari sănătoşi au evidenţiat, pentru o doză orală unică (10 mg) de olanzapină, un grad de ocupare a receptorilor 5 HT2A mai mare decât a celor dopaminici D2. În plus, un studiu de imagistică SPECT la pacienţi cu schizofrenie a evidenţiat că pacienţii care prezintă răspuns la olanzapină au un grad de ocupare a receptorilor D2 striatali mai mic decât cei care prezintă răspuns la anumite alte antipsihotice şi la risperidonă, dar comparabil cu cei care au răspuns la clozapină.

În cele două studii placebo controlate, precum şi în două dintre cele trei studii comparative, efectuate la peste 2900 de pacienţi cu schizofrenie, cu simptome pozitive şi negative, olanzapina a determinat ameliorări superioare, semnificativ statistic, atât pentru simptomele negative, cât şi pentru cele pozitive.

Într-un studiu al schizofreniei şi al tulburărilor asociate, multinaţional, dublu-orb, comparativ, la care au participat 1.481 pacienţi cu grade variate de simptome depresive asociate (media bazală de 16,6 pe Scala de Evaluare a Depresiei Montgomery-Asberg), o analiză prospectivă secundară a modificărilor simptomelor iniţiale până la sfârşitul tratamentului, a demonstrat o ameliorare semnificativă statistic (p=0.001) mai bună cu olanzapină (-6.0) decât haloperidol (-3.1).

La pacienţii cu episod maniacal sau mixt din tulburarile bipolare, olanzapina a demonstrat eficacitate superioară faţă de placebo şi faţă de valproatul semisodic (divalproex) în privinţa reducerii simptomelor maniacale, după 3 săptămâni de tratament. Olanzapina a demonstrat, de asemenea, o eficacitate comparabilă cu haloperidolul în ceea ce priveşte proporţia pacienţilor cu remisiune simptomatică a maniei şi a depresiei după 6 şi 12 săptămâni de tratament. Într–un studiu de terapie combinată cu pacienţi trataţi cu litiu sau valproat, timp de minimum 2 săptămâni, asocierea olanzapinei 10 mg (în tratament combinat cu litiu sau valproat) a dus, după 6 săptămâni de tratament, la o reducere mai mare a simptomelor maniacale, decat în cazul monoterapiei cu litiu sau cu valproat.

Într-un studiu de prevenire a recurenţelor episoadelor maniacale de 12 luni la pacienţi în remisie pe tratament cu olanzapină şi care au fost apoi randomizaţi pe olanzapină sau placebo, olanzapina a demonstrat o superioritate semnificativă statistic faţă de placebo pe parametrul principal - recurenţa tulburării bipolare. Olanzapina a demonstrat de asemenea un avantaj semnificativ statistic faţă de placebo în prevenirea recurenţelor episoadelor maniacale sau depresive.

Într-un al doilea studiu de 12 luni de prevenire a recurenţelor episoadelor maniacale la pacienti aflaţi în remisie pe tratament cu o asociere de olanzapină şi litiu, şi care au fost apoi randomizaţi pe olanzapină sau litiu în monoterapie, olanzapina nu a fost inferioară statistic litiului, pe parametrul principal - recurenţa tulburării bipolare (olanzapina 30,0%, litiu 38,3%; p=0,055)

Într-un studiu de tratament combinat, de 18 luni, în episoade maniacale sau mixte la pacienţi stabilizaţi cu olanzapină şi un stabilizator de dispoziţie (litiu sau valproat), tratamentul combinat de lungă durată cu olanzapină şi litiu sau valproat nu a fost superior, semnificativ statistic, monoterapiei cu litiu sau valproat în amânarea recurenţei bipolare, definită conform criteriilor diagnostice.

Copii şi adolescenţi

Experienţa la adolescenţi (vârsta între 13 şi 17 ani) este limitată la date de eficacitate pe termen scurt în tratamentul schizofreniei (6 săptămâni) şi al maniei ascociate tulburării bipolare I (3 săptămâni), ce au inclus mai puţin de 200 adolescenţi. Olanzapina a fost utilizată într-un interval de dozare flexibil începând de la 2,5 şi ajungând până la 20 mg.zi. În timpul tratamentului cu olanzapină, adolescenţii au crescut semnificativ mai mult în greutate faţă de adulţi. Amplitudinea modificărilor valorilor colesterolului total în condiţii de repaus alimentar, a colesterolului LDL, trigliceridelor şi prolactinei (vezi pct. 4.4 şi 4.8) a fost mai mare la adolescenţi decât la adulţi. Nu există informaţii referitoare la menţinerea efectului şi datele referitoare la siguranţa în administrare pe termen îndelungat sunt limitate (vezi pct. 4.4 şi 4.8).

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Olanzapina se absoarbe bine după administrarea orală, atingând concentraţia plasmatică maximă după 5-8 ore. Absorbţia nu este influenţată de ingestia de alimente. Biodisponibilitatea orală absolută în comparaţie cu administrarea intravenoasă nu a fost determinată.

Olanzapina se metabolizează în ficat, prin conjugare şi oxidare. Metabolitul principal circulant este derivatul 10–N–glucuronid, ce nu trece bariera hematoencefalică. Citocromii P450-CYP1A2 şi P450-CYP2D6 contribuie la formarea metaboliţilor N–dimetil si 2–hidroximetil care, în studii pe animale, au manifestat o activitate farmacologică in vivo semnificativ mai mică decât olanzapina. Olanzapina, în forma nemodificată, are cea mai mare activitate farmacologică. La voluntarii sănătoşi, după administrarea orală, timpul mediu de înjumătăţire-eliminare plasmatică al olanzapinei a variat în funcţie de vârstă şi de sex.

La vârstnicii (65 de ani şi peste) sanatoşi, în comparaţie cu subiecţii mai tineri, timpul mediu de înjumătăţire-eliminare plasmatică a fost mai lung (51,8 ore faţă de 33,8 ore), iar clearance–ul a fost mai mic (17,5 l/oră faţă de 18,2 l/oră). Variabilitatea farmacocinetică observată la vârstnici se încadrează în plaja de variaţie pentru non–vârstnici. La 44 de pacienţi cu schizofrenie în vârstă de peste 65 de ani, dozele între 5 şi 20 mg/zi nu au produs un profil deosebit al reacţiilor adverse.

La subiecţii de sex feminin, în comparaţie cu cei de sex masculin, timpul mediu de înjumătăţire-eliminare plasmatică a fost ceva mai lung (36,7 ore faţă de 32,3 ore), iar clearance–ul a fost mai mic (18,9 l/oră faţă de 27,3 l/oră). Totuşi, olanzapina (5–20 mg/zi) a demonstrat un profil de siguranţă asemănător la femei (n=467) şi la bărbaţi (n=869).

La pacienţii cu insuficienţă renală (clearance-ul creatininei < 10 ml/min) faţă de subiecţii sănătoşi, nu au existat diferenţe semnificative privind timpul mediu de înjumătăţire-eliminare plasmatică (37,7 ore faţă de 32,4 ore) sau clearance–ul medicamentului (21,2 l/oră faţă de 25 l/oră). Un studiu de bilanţ al masei a arătat că aproximativ 57% din olanzapina marcată radioactiv a apărut în urina, în principal sub formă metabolizată.

La subiecţii fumători cu insuficienţă hepatică uşoară, timpul mediu de înjumătăţire-eliminare plasmatică (39,3 ore) a fost prelungit şi clearance–ul (18 l/oră) a fost redus, în comparaţie cu subiecţii sănătoşi nefumatori (48,8 ore, respectiv 14,1 l/oră).

La subiecţii nefumători, în comparaţie cu cei fumători (barbaţi şi femei), timpul mediu de înjumătăţire-eliminare plasmatică a fost prelungit (38,6 ore faţă de 30,4 ore) şi clearance–ul a fost redus (18,6 l/oră faţă de 27,7 l/oră).

Clearance–ul plasmatic al olanzapinei este mai mic la subiecţii vârstnici faţă de cei tineri, la femei faţă de barbaţi şi la nefumători faţă de fumători. Totuşi, importanţa vârstei, sexului sau fumatului asupra clearance–ului şi timpului de injumătăţire este mic, în comparaţie cu variabilitatea individuală generală.

Intr–un studiu pe subiecţi caucazieni, japonezi şi chinezi, nu au existat diferenţe ale parametrilor farmacocinetici între cele trei populaţii.

Legarea olanzapinei de proteinele plasmatice a fost de circa 93% în concentraţii cuprinse între aproximativ 7 ng/ml şi aproximativ 1000 ng/ml. Olanzapina se leagă predominant de albumine şi de α1–glicoproteina acidă.

Copii şi adolescenţi

Adolescenţi (vârsta între 13 şi 17 ani): Farmacocinetica olanzapinei este similară la adolescenţi şi adulţi. În studiile clinice, expunerea medie la olanzapină a fost cu aproximativ 27% mai mare la adolescenţi. Diferenţele demografice dintre adolescenţi şi adulţi includ o greutate corporală medie mai mică şi faptul că mai puţini adolescenţi erau fumători. Este posibil ca asemenea factori să contribuie la o expunere medie mai mare observată în rândul adolescenţilor

5.3 Date preclinice de siguranţă

Toxicitate acută la doză unică

Semnele de toxicitate orală la rozătoare au fost cele caracteristice pentru compuşii neuroleptici potenţi: scăderea activităţii, comă, tremor, convulsii clonice, salivaţie şi pierdere în greutate. Dozele letale medii au fost de aproximativ 210 mg/kg (şoareci) şi 175 mg/kg (şobolani). Câinii au tolerat doze orale unice de până la 100 mg/kg fără mortalitate. Semnele clinice au inclus sedare, ataxie, tremor, puls rapid, respiraţie dificilă, mioză şi anorexie. La maimuţe, dozele orale unice de până la 100 mg/kg au provocat o stare de prostraţie şi, la doze mai mari, semiconştienţa.

Toxicitate la doze repetate

În studii cu durata de până la trei luni pe şoareci şi de până la un an pe şobolani şi câini, efectele predominante au fost deprimarea SNC, efecte anticolinergice şi tulburări hematologice periferice. Faţă de deprimarea SNC s-a dezvoltat toleranţă. La doze mari, parametrii de creştere au fost scăzuţi. La şobolani, efectele reversibile concordante cu creşterea prolactinei au inclus reducerea greutăţii ovarelor şi a uterului şi modificări morfologice ale epiteliului vaginal şi ale glandei mamare.

Toxicitatea hematologică: la fiecare specie s–au constatat efecte hematologice, inclusiv reduceri dependente de doză ale leucocitelor circulante la şoareci şi reduceri nespecifice ale leucocitelor circulante la şobolani; totuşi, nu s-au evidenţiat fenomene de citotoxicitate la nivelul măduvei hematopoietice. La câţiva câini trataţi cu 8 sau 10 mg/kg pe zi (expunere totală la olanzapină – ASC - de 12-15 ori mai mare decât doza de 12 mg/zi administrată la om) a apărut fenomene reversibile de neutropenie, trombocitopenie sau anemie. La câinii citopenici nu s-au evidenţiat efecte adverse asupra celulelor progenitoare şi proliferante din măduva osoasă.

Toxicitate asupra funcţiei de reproducere

Olanzapina nu prezintă efecte teratogene. La şobolanii masculi, sedarea a micşorat performanţa reproducerii. Ciclurile estrale au fost afectate la doze de 1,1 mg/kg (de 3 ori mai mari decât doza maximă la om), iar parametrii de reproducere au fost influenţaţi la şobolanii ce au primit 3 mg/kg (de 9 ori doza maximă la om). La descendenţii şobolanilor trataţi cu olanzapină s–au constatat întârzieri ale dezvoltării fetale şi reducerea tranzitorie a activităţii.

Mutagenicitate

Olanzapina nu a fost mutagenă sau clastogenă în întreaga gamă de teste standard, ce a inclus teste de mutaţii bacteriene şi teste in vitro şi in vivo la mamifere.

Carcinogenitate

Pe baza rezultatelor studiilor pe şoareci şi şobolani, s–a dovedit că olanzapina nu este carcinogenă.

6. PROPRIETĂTI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Monohidrat de lactoză

Pulbere de celuloză

Amidon din porumb - pregelatinizat

Amidon din porumb

Siliciu coloidal anhidru

Stearat de magneziu

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

2 ani.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

Nu este cazul.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Blistere (OPA/Al/PVC, folie de Al): cutie cu 14, 28, 35, 56 sau 70 comprimate.

Potenţial, nu sunt disponibile toate formele farmaceutice.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Produsele neutilizate şi resturile de materiale se vor îndepărta conform legislaţiei în vigoare.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

KRKA, d.d., Novo mesto, Šmarješka cesta 6, 8501 Novo mesto, Slovenia

8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/07/415/001-005

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: 27 Septembrie 2007.

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

{LL/AAAA}

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului http://www.ema.europa.eu

ANEXA II

A. DEŢINĂTORUL(II) AUTORIZAŢIEI DE FABRICAŢIE RESPONSABIL(I) PENTRU ELIBERAREA SERIEI

B. CONDIŢIILE EMITERII AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

A. DEŢINĂTORUL(II) AUTORIZAŢIEI DE FABRICAŢIE RESPONSABIL(I) PENTRU ELIBERAREA SERIEI

Numele şi adresa producătorului(ilor) responsabil(i) pentru eliberarea seriei

KRKA, d.d., Novo mesto

Šmarješka cesta 6

8501 Novo mesto

Slovenia

KRKA Polska Sp. z o.o.

Ul. Równoległa 5, Warszawa

Poland

Prospectul cu instrucţiuni din ambalajul secundar al medicamentului va menţiona numele şi adresa producătorului responsabil pentru eliberarea seriei respective.

B. CONDIŢIILE EMITERII AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

CONDIŢII SAU RESTRICŢII PRIVIND FURNIZAREA ŞI UTILIZAREA IMPUSE DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Medicament cu eliberare pe bază de prescripţie medicală.

CONDIŢII SAU RESTRICŢII CU PRIVIRE LA SIGURANŢA ŞI EFICACITATEA UTILIZĂRII MEDICAMENTULUI

Nu este cazul.

ALTE CONDIŢII

Sistemul de farmacovigilenţă

Deţinătorul Autorizaţiei de Punere pe Piaţă (DAPP) trebuie să ia măsuri ca sistemul de farmacovigilenţă, aşa cum este descris în versiunea 2 prezentat în Modulul 1.8.1. al Cererii de Autorizaţie de Punere pe Piaţă, să existe şi să fie funcţional înaintea şi pe perioada punerii pe piaţă a produsului.

RPAS

Depunerea Rapoartelor Periodice Actualizate referitoare la Siguranţă (RPAS) pentru Zalasta comprimate şi comprimate orodispersabile se va face conform periodicităţii de depunere a RPAS pentru produsul medicamentos de referinţă.

ANEXA III

ETICHETARE ŞI PROSPECT

A. ETICHETAREA

INFORMAŢII ÎNSCRISE PE AMBALAJUL EXTERN

CUTIA DE ZALASTA 2,5 mg COMPRIMATE

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Zalasta 2,5 mg comprimate

Olanzapină

2. SUBSTANŢE ACTIVE

Fiecare comprimat conţine 2,5 mg olanzapină.

3. LISTA EXCIPIENŢILOR

Conţine monohidrat de lactoză; vezi prospectul pentru informaţii suplimentare.

4. FORMĂ FARMACEUTICĂ

14 comprimate

28 comprimate

35 comprimate

56 comprimate

70 comprimate

5. MOD DE ADMINISTRARE

Înainte de administrare, citiţi cu atenţie instrucţiunile de utilizare.

Pentru administrare orală.

6. ATENŢIONARE SPECIALĂ REFERITOARE LA PĂSTRAREA MEDICAMENTULUI FĂRĂ A SE LĂSA LA ÎNDEMÂNA ŞI VEDEREA COPIILOR

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

7. ATENŢIONĂRI SPECIALE, LA NEVOIE

8. TERMEN DE VALABILITATE

EXP:

9. CONDIŢII SPECIALE DE PĂSTRARE

10. PRECAUŢII SPECIALE PENTRU ELIMINAREA REZIDUURILOR

11. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

KRKA, d.d., Novo mesto, Šmarješka cesta 6, 8501 Novo mesto, Slovenia

12. NUMARUL DIN REGISTRUL PRODUSELOR MEDICAMENTOASE

EU/1/07/415/001 (14 comprimate)

EU/1/07/415/002 (28 comprimate)

EU/1/07/415/003 (35 comprimate)

EU/1/07/415/004 (56 comprimate)

EU/1/07/415/005 (70 comprimate)

13. SERIA DE FABRICAŢIE

Lot:

14. MOD DE PRESCRIERE

Numai cu prescripţie medicală.

15. INSTRUCŢIUNI DE UTILIZARE

16. INFORMAŢII ÎN ALFABETUL BRAILLE

Zalasta 2,5 mg comprimate

Olanzapină

B. PROSPECTUL

PROSPECT: INFORMAŢII PENTRU UTILIZATOR

Zalasta 2,5 mg comprimate

Olanzapină

Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să utilizaţi acest medicament.

- Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi.

- Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

- Acest medicament a fost prescris pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor persoane. Le poate face rău, chiar dacă au aceleaşi simptome cu ale dumneavoastră.

- Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravǎ sau dacă observaţi orice reacţie adversǎ nemenţionatǎ în acest prospect, vă rugăm să-i spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.

În acest prospect găsiţi:

1. Ce este Zalasta şi pentru ce se utilizează

2. Înainte să utilizaţi Zalasta

3. Cum să utilizaţi Zalasta

4. Reacţii adverse posibile

5. Cum se păstrează Zalasta

6. Informaţii suplimentare

1. CE ESTE ZALASTA ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ

Zalasta aparţine grupului de medicamente numit antipsihotice.

Zalasta este utilizată în tratamentul unor afecţiuni ce au ca simptome auzul, vederea sau senzaţia prezenţei unor lucruri inexistente, credinţe greşite, suspiciuni neobişnuite şi îndepărtarea de realitate. Persoanele cu aceste afecţiuni pot prezenta, de asemenea, depresie, anxietate sau tensiune nervoasă.

Zalasta este utilizată în tratamentul unor afecţiuni ce au ca simptome senzaţia excesivă de bine, energie debordantă, necesitate scăzută de somn, limbaj foarte rapid cu idei schimbătoare şi, uneori, iritabilitate severă. Este un stabilizator al comportamentului ce previne apariţia extremelor de stare comportamentală asociate acestor stări clinice.

2. ÎNAINTE SĂ UTILIZAŢI ZALASTA

Nu utilizaţi Zalasta

- dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la olanzapină sau la oricare dintre ingredienţii Zalasta. O reacţie alergică se recunoaşte după erupţia cutanată, mâncărimi, tumefierea feţei, a buzelor sau respiraţie dificilă. Dacă apar astfel de simptome, spuneţi doctorului dumneavoastră.

- dacă aţi fost diagnosticat anterior cu probleme oculare ca de exemplu unele tipuri de glaucom(presiune crescută în interiorul ochiului).

Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Zalasta

─ medicamentele de acest tip pot produce mişcări neobişnuite ale feţei sau limbii. Dacă apar astfel de manifestări după administrarea Zalasta, spuneţi doctorului dumneavoastră.

─ foarte rar, acest tip de medicamente produce o combinaţie de febră, respiraţie rapidă, traspiraţii, tensiune musculară şi toropeală sau somnolenţă. Dacă apar astfel de simptome, spuneţi imediat doctorului dumneavoastră.

─ utilizarea Zalasta la pacienţii vârstnici cu demenţă nu este recomandată, deoarece poate produce reacţii adverse severe.

Dacă aveţi următoarele afecţiuni, spuneţi cât se poate de curând medicului dumneavoastră:

─ diabet

─ boli cardiace

─ boli hepatice sau renale

─ boala Parkinson

─ epilepsie

─ afecţiuni ale prostatei

─ Blocaj al tranzitului intestinal (ileus paralitic)

─ afecţiuni sanguine

─ accident vascular cerebral sau accidente ischemic tranzitor (simptome temporare de accident vascular cerebral).

Dacă aveţi demenţă, însoţitorul dumneavoastră trebuie să-i spună medicului dumneavoastră dacă aţi avut în trecut vreun accident vascular cerebral sau accident ischemic tranzitor.

Ca precauţie de rutină, dacă aveţi vârsta de peste 65 ani, medicul va monitoriza tensiunea dumneavoastră arterială.

Zalasta nu este destinat pacienţilor cu vârsta sub 18 ani.

Utilizarea altor medicamente

Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.

Spuneţi medicului dumneavoastră:

• dacă luaţi medicamente pentru tratamentul bolii Parkinson,

• dacă luaţi antidepresive sau medicamente contra anxietăţii sau somnifere (tranchilizante). Dacă luaţi Zalasta împreună cu aceste medicamente, puteţi resimţi somnolenţă,

• dacă luaţi fluvoxamină (ca antidepresiv), sau ciprofloxacină (antibiotic), deoarece este necesară modificarea dozei de Zalasta.

Utilizarea Zalasta cu alimente şi băuturi

Administrarea Zalasta nu depinde de ingestia de alimente.

În timpul tratamentului cu Zalasta nu utilizaţi băuturi alcoolice, deoarece această combinaţie vă poate provoca somnolenţă.

Sarcina

Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice medicament. Spuneţi medicului dumneavoastră cât de repede puteţi dacă sunteţi însărcinată sau planificaţi o sarcină. Nu se recomandă utilizarea acestui medicament în timpul sarcinii, decât la recomandarea medicului dumneavoastră.

Alăptarea

Deoarece în laptele matern pot trece cantităţi mici de medicament, în timpul alăptării nu se recomandă tratamentul cu Zalasta.

Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor

În timpul tratamentului cu Zalasta poate apărea somnolenţă. Dacă apare acest simptom, nu este indicată conducerea vehiculelor sau operarea de utilaje. Consultaţi medicul.

Informaţii importante privind unele componente ale Zalasta

Zalasta conţine lactoză.

Dacă ştiţi de la medicul dumneavoastră v-a atenţionat că aveţi intoleranţă la unele categorii de glucide, vă rugăm sa-l întrebaţi înainte de a lua acest medicament.

3. CUM SĂ UTILIZAŢI ZALASTA

Utilizaţi întotdeauna Zalasta exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.

Medicul dumneavoastră vă va da indicaţii asupra dozei de Zalasta, precum şi a duratei tratamentului. Doza zilnică de Zalasta poate fi de 5-20 mg.

Consultaţi medicul dumneavoastră dacă simptomele reapar, dar nu întrerupeţi tratamentul cu Zalasta, decât la indicaţia medicului.

Comprimatele de Zalasta se administrează o dată pe zi, conform sfatului medicului. Încercaţi să administraţi comprimatele la aceeaşi perioadă a zilei. Administrarea medicamentului nu depinde de ingestia de alimente.

Comprimatele se vor înghiţi întregi, cu apă.

Dacă utilizaţi mai mult decât trebuie din Zalasta

Pacienţii care au luat o cantitate mai mare de Zalasta decât cea prescrisă au prezentat următoarele simptome: bătăi rapide ale inimii, agitaţie/agresivitate, tulburări de vorbire, mişcări neobişnuite (în special la nivelul feţei sau limbii) şi un nivel de conştienţă redus. Alte simptome pot fi: confuzie acută, convulsii (epilepsie), comă, o asociere de simptome precum febră, respiraţie accelerată, transpiraţii, rigiditate musculară şi toropeală sau somnolenţă, scăderea frecvenţei respiratorii, aspiraţie traheo-bronşică, tensiune arterială mare sau tensiune arterială mică, ritmuri anormale ale inimii. Contactaţi imediat medicul dumneavoastră sau un spital. Arătaţi medicului cutia medicamentului.

Dacă uitaţi să utilizaţi Zalasta

Luaţi medicamentul atunci când vă amintiţi. Nu luaţi două doze în aceeaşi zi.

Dacă încetaţi să utilizaţi Zalasta

Nu încetaţi să luaţi comprimatele pentru că vă simţiţi mai bine. Este important să continuaţi să luaţi Zalasta atâta timp cât vă spune medicul dumneavoastră.

Dacă întrerupeţi brusc tratamentul cu Zalasta, pot apărea simptome ca transpiraţii, insomnie, tremor, anxietate sau greaţă şi vărsături. Medicul dumneavoastră vă poate sfătui să reduceţi gradat dozele, înaintea întreruperii tratamentului.

Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

4. REACŢII ADVERSE POSIBILE

Ca toate medicamentele, Zalasta poate determina reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

Reacţii adverse foarte frecvente: afectează 1 utilizator din 10

• Creştere în greutate.

• Somnolenţă

• Creşteri ale valorilor prolactinei din sânge.

Reacţii adverse frecvente: afectează 1 până la 10 utilizatori din 100

• Modificări ale numărului unor celule din sânge şi ale cantităţii de grăsimi din circulaţie.

• Creştere a valorilor zahărului din sânge şi urină.

• Senzaţie mai accentuată de foame.

• Ameţeli.

• Nelinişte.

• Tremor.

• Rigiditate sau spasme musculare (incluzând mişcări ale ochilor).

• Tulburări de vorbire.

• Mişcări neobişnuite (în special la nivelul feţei sau limbii).

• Constipaţie.

• Uscare a gurii.

• Erupţie trecătoare pe piele.

• Pierdere a forţei.

• Oboseală extremă.

• Retenţie de apă care duce la umflarea mâinilor, încheieturilor şi picioarelor.

• La începutul tratamentului, unele persoane pot simţi senzaţie de ameţeală sau leşin (cu rărirea bătăilor inimii), în special atunci când se ridică în picioare din poziţia şezândă sau culcată. Acest lucru trece, de obicei, de la sine, dar dacă nu dispare, spuneţi-i medicului dumneavoastră.

• Disfuncţii sexuale, ca de exemplu um este scăderea libidoului la bărbaţi şi femei sau disfuncţie erectilă la bărbaţi.

Reacţii adverse mai puţin frecvente: afectează 1 până la 10 utilizatori din 1000

• Scădere a frecvenţei cardiace.

• Creştere a sensibilităţii la expunerea la soare.

• Incontinenţă urinară.

• Cădere a părului.

• Absenţa sau scăderea menstruaţiei sau scădere a numărului perioadelor menstruale.

• Modificări la nivelul sânilor la bărbaţi şi femei, cum este ca de exemplu secreţiae anormală de lapte sau mărirea anormală a volumului sânilor.

Alte reacţii adverse posibile: frecvenţa nu poate fi estimată din datele existente.

• Reacţie alergica (de exemplu edem la nivelul cavităţii bucale şi gâtului, mâncărimi, erupţie la nivelultrecătoare pe pieliipiele).

• Declanşarea sau agravarea diabetului zaharat, asociat ocazional cu cetoacidoză (corpi cetonici în sânge şi urină) sau comă.

• Scădere a temperaturii normale a corpului.

• Convulsii, de obicei asociate cu un istoric de convulsii (epilepsie).

• Asociere de febră, respiraţie accelerată, transpiraţii, rigiditate musculară şi toropeală sau somnolenţă.

• Spasme ale musculaturii oculare care determină mişcări rotative ale ochilor.

• Tulburări ale ritmului cardiac.

• Moarte subită inexplicabilă.

• Cheaguri de sânge care se pot manifesta de exemplu ca tromboză venoasă profundă a piciorului sau tromboză venoasă a plămânilor.

• Inflamaţie pancreasului, care se manifestă prin dureri severe de stomac, febră şi greaţă.

• Boală de ficat manifestată prin îngălbenirea pielii şi a porţiunilor albului ochilor.

• Boală musculară care se prezintă ca disconfort şi durere inexplicabilă.

• Dificultate la urinare.

• Erceţie prelungită şi/sau dureroasă.

În timpul tratamentului cu olanzapină, pacienţii vârstnici cu demenţă pot avea accidente vasculare cerebrale, pneumonie, incontinenţă urinară, căderi, oboseală extremă, halucinaţii vizuale, creşterea temperaturii corporale, înroşire a pielii sau tulburări ale mersului. La acest grup special de pacienţi, s-au raportat unele cazuri fatale.

La pacienţii cu boală Parkinson, tratamentul cu Zalasta poate agrava simptomele bolii.

Rareori femeile care fac tratament îndelungat cu medicamente de acest tip, pot avea secreţie lactată şi tulburări ale ciclului menstrual. Dacă aceste tulburări persistă, anunţaţi medicul dumneavoastră. Foarte rar, copiii ce provin din mame care au facut tratament cu Zalasta în ultimul trimestru de sarcină pot avea tremor, sau somnolenţă.

Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravǎ sau dacă observaţi orice reacţie adversǎ nemenţionatǎ în acest prospect, vă rugăm să comunicaţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.

5. CUM SE PĂSTREAZĂ ZALASTA

A nu se lăsa la îndemâna sau vederea copiilor.

Nu utilizaţi Zalasta după data de expirare înscrisă pe ambalaj dupa exp.. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.

Acest medicament nu necesită condiţii deosebite de păstrare.

Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei menajere sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să eliminaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

6. INFORMAŢII SUPLIMENTARE

Ce conţine Zalasta

- Substanţa activă este olanzapina. Fiecare comprimat conţine 2,5 mg, 5 mg, 7,5 mg, 10 mg, 15 mg sau 20 mg olanzapină.

- Alţi ingredienţi sunt monohidrat de alfa-lactoză, pulbere de celuloză, amidon pregelatinizat (de origine vegetală), amidon din porumb, siliciu coloidal anhidru, stearat de magneziu.

Cum arată Zalasta şi conţinutul ambalajului

Zalasta 2,5 mg se prezintă sub formă de: comprimate rotunde, uşor biconvexe, de culoare uşor gălbuie sau cu posibile pete individuale gălbui.

Zalasta 2,5 mg comprimate: cutie cu blistere cu 14, 28, 35, 56 şi 70 comprimate.

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă

KRKA, d.d., Novo mesto, Šmarješka cesta 6, 8501 Novo mesto, Slovenia

Producătorii

1. KRKA, d.d., Novo mesto, Šmarješka cesta 6, 8501 Novo mesto, Slovenia

2. KRKA Polska Sp. z o.o., ul. Równoległa 5, 02-235 Warsaw, Poland

Pentru orice informaţii despre acest medicament, vă rugăm să contactaţi reprezentanţii locali ai deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă:

 

België/Belgique/Belgien

KRKA, d.d., Novo mesto

Tél/Tel: + 32 (0)3 321 63 52

Luxembourg/Luxemburg

KRKA, d.d., Novo mesto

Tél/Tel: + 32 (0)3 321 63 52

България

Представителство на KRKA в България

Teл.: + 359 (02) 962 34 50

Magyarország

KRKA Magyarország Kereskedelmi Kft.

Tel.: + 361 (0) 355 8490

Česká republika

KRKA ČR, s.r.o.

Tel: + 420 (0) 221 115 150

Malta

KRKA Pharma Dublin, Ltd.

Tel: + 46 8 643 67 66

Danmark

KRKA Sverige AB

Tlf: + 46 (0) 8 643 67 66 (SE)

Nederland

KRKA, d.d., Novo mesto

Tel: + 32 3 321 63 52 (BE)

Deutschland

TAD Pharma GmbH

Tel: + 49 (0) 4721 6060

Norge

KRKA Sverige AB

Tlf: + 46 (0) 8 643 67 66 (SE)

Eesti

KRKA, d.d., Novo mesto Eesti filiaal

Tel: + 372 (0)6 597 365

Österreich

KRKA Pharma GmbH, Wien

Tel: + 43 (0)1 66 24 300

Ελλάδα

QUALIA PHARMA S.A.

Τηλ: +30 (0)210 2832941

Polska

KRKA Polska Sp. z o.o.

Tel.: + 48 (0)22 573 7500

España

KRKA, d.d., Novo mesto

Tel: + 34 (0)61 5089 809

Portugal

KRKA Farmacêutica, Unipessoal Lda.

Tel: + 351 (0)21 46 43 650

France

KRKA, d.d., Novo mesto

Tél: + 32 3 321 63 52 (BE)

România

KRKA Romania S.R.L., Bucharest

Tel:+ 402 (0)1 310 66 05

Ireland

KRKA Pharma Dublin, Ltd.

Tel: + 46 8 643 67 66

Slovenija

KRKA, d.d., Novo mesto

Tel: + 386 (0) 1 47 51 100

Ísland

KRKA Sverige AB

Sími: + 46 (0) 8 643 67 66 (SE)

Slovenská republika

KRKA Slovensko, s.r.o.

Tel: + 421 (0) 2 571 04 501

Italia

KRKA, d.d., Novo mesto

Tel: + 39 069448827

Suomi/Finland

KRKA Sverige AB

Puh/Tel: + 46 (0) 8 643 67 66 (SE)

Κύπρος

Kipa Pharmacal Ltd.

Τηλ: + 357 24 651 882

Sverige

KRKA Sverige AB

Tel: + 46 (0) 8 643 67 66 (SE)

Latvija

KRKA, d.d., Novo mesto

Tel: + 371 6 733 86 10

United Kingdom

Consilient Health (UK) Ltd.

Tel: + 44 (0)2089562310

Lietuva

UAB KRKA Lietuva

Tel: + 370 52 36 27 40

 

Acest prospect a fost aprobat în

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului http://www.ema.europa.eu/.

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
Personalitate fără anxietate – simpozion adresat medicilor cu specialitatea psihiatrie Dr. Reddy’s Laboratories România organizează joi, 26 noiembrie a.c., simpozionul “Personalitate fără anxietate”, dedicat medicilor cu specialitatea psihiatrie. Evenimentul se va desfășura în București, la Sky Tower-Etaj 34.
Prietenii pot influenţa stările de frică şi anxietate ale copiilor (studiu) Părinţii ar putea avea mult de furcă pentru a gestiona modul în care copiii reacţionează la lucrurile care îi sperie, însă potrivit unui nou studiu reacţia copiilor în momentele de teamă ar putea fi influenţată de prietenii lor, conform agenţiei Reuters.
Culcatul târziu ar putea antrena mai multe gânduri negre şi anxietate decât culcatul devreme Persoanele care se culcă târziu sunt în mai mare măsură susceptibile de a fi anxioase şi de a avea gânduri negative, avertizează Huffington Post, care prezintă un studiu publicat recent în revista Cognitive Therapy and Research.
Poluarea poate produce crize de anxietate (studiu) Vârfurile de poluare, frecvente îndeosebi într-un mediu foarte încărcat cu particule fine, fac să crească riscul unor crize de anxietate. Această asociere a fost pusă în evidenţă în cadrul unui studiu desfăşurat timp de câteva decenii pe circa 70.000 de femei, relatează joi passionsante.be.
Jocul de-a omul invizibil ar putea ajuta la tratarea persoanelor care suferă de anxietate socială (studiu) Iluzia de a fi invizibili îi eliberează pe oameni de stres, a descoperit o echipă de cercetători suedezi care apreciază că recurgerea la acest joc ar putea ajuta la tratarea persoanelor care suferă de anxietate socială, transmite joi AFP.
Lucrul prelungit în poziţia şezând poate provoca anxietate (studiu) Sedentarismul - şi îndeosebi timpul petrecut în poziţia şezând - poate fi extrem de nefast pentru sănătatea mentală, provocând anxietate - este concluzia la care a ajuns o echipă de cercetători australieni de la Deakin University din Melbourne, care s-a ocupat de legătura dintre sedentarism şi anxietate...