Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

CO-PRENESSA 2mg/0,625 mg
Denumire CO-PRENESSA 2mg/0,625 mg
Descriere Tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale la pacienţii a căror tensiune arterială nu este controlată adecvat numai prin administrarea perindoprilului.
Denumire comuna internationala COMBINATII (PERINDOPRILUM+INDAPAMIDUM)
Actiune terapeutica COMBINATII DE INHIBITORI AI E.C.A. INHIBITORI AI E.C.A. SI DIURETICE - COMBINATI
Prescriptie P6L
Forma farmaceutica Comprimate
Concentratia 2mg/0,625mg
Ambalaj Cutie cu blist. OPA-Al-PVC/Al x 100 compr.
Valabilitate ambalaj 3 ani
Cod ATC C09BA04
Firma - Tara producatoare KRKA, D.D., NOVO MESTO - SLOVENIA
Autorizatie de punere pe piata KRKA POLSKA SP. Z O.O. - POLONIA

Ai un comentariu sau o intrebare despre CO-PRENESSA 2mg/0,625 mg ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



>> aurel (vizitator) : Co-prenessa poate avea efecte secundare de genul tuse seaca? Multumesc, Aurel
>> dr. Oana Iordache : REACŢII ADVERSE POSIBILE Ca toate medicamentele, Co-Prenessa poate provoca reacţii adverse, cu toate...
>> nicolae (vizitator) : Prey informativ
>> Nina : Mama mea are ca tratament athenolol, oxybral si co-prenessa (cu reactii adverse tusea seaca) se poate...
>> dr. Oana Iordache : Nu avem aceasta informatie.
>> dr. Oana Iordache : Trebuie sa discutati cu medicul curant.
>> Loredana (vizitator) : Buna ziua!Mama mea IA co-prenessa 2mg.unul dimineata si unul seara.e in regula?cam la 3 luni i se umfla...
>> Dr. Vladoiu Mirela : da , se poate este bine sa se testeze alergologic la cele doua substante active din coprenessa daca...
>> Lica Neagu (vizitator) : Mi s-a recomandat C0-Prenessa 4mg/1,25, am diabet zaharat si probabil cu ficatul (dar nu grav) si am...
>> Dr. Vladoiu Mirela : sa il luati. nu e contraindicat.
Prospect si alte informatii despre CO-PRENESSA 2mg/0,625 mg, comprimate   Rezumatul caracteristicilor produsului   Prospect       

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 293/2007/01-02-03-04-05-06-07-08-09-10-11-12-13-14-15-16-17-18 Anexa 2

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Co-Prenessa 2 mg/0,625 mg comprimate

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat conţine perindopril terţ-butilamină 2 mg echivalent cu perindopril 1,67 mg şi indapamidă 0,625 mg.

Excipienţi:

Fiecare comprimat conţine lactoză 33,74 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat.

Comprimate alungite, albe, uşor biconvexe, cu margini teşite.

4. DATE CLINICE

4.1

Tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale la pacienţii a căror tensiune arterială nu este controlată adecvat numai prin administrarea perindoprilului.

4.2.

Administrare orală.

Când este posibil, se recomandă stabilirea treptată a dozei pentru componentele active, pentru individualizarea dozei eficace.

Doza recomandată este de un comprimat Co-Prenessa 2 mg/0,625 mg, o dată pe zi, preferabil dimineaţa, înainte de micul dejun. Dacă această doză nu controlează eficace tensiune arterială, doza poate fi dublată după o lună de tratament (de exemplu, 2 comprimate de Co-Prenessa 2 mg/0,625 mg sau un comprimat de Co-Prenessa 4 mg/1,25 mg, dimineaţa).

Dozajul în insuficienţa renală (vezi pct. 4.4):

Co-Prenessa 2 mg/0,625 mg comprimate este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei <30 ml/min).

La pacienţii cu insuficienţă renală moderată (clearance-ul creatininei 30-60 ml/min) se recomandă iniţierea tratamentului cu doze mici adecvate ale medicamentelor administrate individual concomitent. Doza maximă recomandată este de un comprimat Co-Prenessa 2 mg/0,625 mg pe zi.

La un clearance al creatininei de peste 60 ml/min nu este necesară ajustarea dozelor.

Monitorizarea stării clinice a pacientului trebuie să includă determinări frecvente ale potasemiei şi creatininemiei (de exemplu, la intervale de o lună).

Pacienţii cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.3, 4.4. şi 5.2)

În caz de insuficienţă hepatică severă, tratamentul este contraindicat.

La pacienţii cu alterări moderate ale funcţiei hepatice, nu este necesară ajustarea dozelor.

Copii şi adolescenţi

Eficacitatea şi siguranţa Co-Prenessa 2 mg/0,625 mg comprimate nu a fost stabilită la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani. De aceea, utilizarea medicamentului la această grupă de vârstă nu este recomandată.

Vârstnici

Tratamentul trebuie iniţiat cu doze mici ale medicamentelor în asociere liberă sau, dacă este disponibil, cu un comprimat Co-Prenessa 2 mg/0,625 mg o dată pe zi, administrat de preferinţă dimineaţa, înainte de micul dejun. Dacă este necesar, după un tratament de o lună, doza de perindopril poate fi crescută cu precauţie până la 4 mg pe zi (vezi pct. 4.4).

4.3 Contraindicaţii

Contraindicaţii legate de perindopril:

-
-
-
-

Contraindicaţii legate de indapamidă:

-
-
-
-
-
-

Contraindicaţii legate de perindopril şi indapamidă:

-

Datorită lipsei experienţei clinice, Co-Prenessa comprimate nu va fi utilizat la:

-
-

4.4

Atenţionări speciale

Legate de Co-Prenessa 2 mg/0,625 mg comprimate

În comparaţie cu dozele minime eficace recomandate pentru fiecare componentă în parte, nu s-a observat o reducere semnificativă a incidenţei reacţiilor adverse în timpul utilizării Co-Prenessa în doze mici (2 mg/0,625 mg), cu excepţia hipokaliemiei (vezi pct. 4.8).

Nu se poate exclude o creştere a incidenţei reacţiilor idiosincrazice la expunerea la cele două antihipertensive diferite, cu care pacientul nu a fost tratat anterior. Pentru reducerea acestui risc, pacienţii vor fi monitorizaţi cu atenţie.

Litiu:

Tratamentul concomitent cu litiu şi combinaţia perindopril şi indapamidă nu este, de obicei, recomandat (vezi pct 4.5).

Legate de perindopril

Neutropenia/agranulocitoza/trombocitopenia/anemia

Apariţia neutropeniei pare să depindă de tipul şi doza de inhibitor al ECA administrat, precum şi de starea clinică a pacientului. Apare rar în cazurile necomplicate, dar poate afecta pacienţii cu boli vasculare de colagen (de exemplu, lupus eritematos sistemic, sclerodermie) şi cu disfuncţie renală sau la pacienţii în tratament cu imunodepresive. Simptomele dispar la întreruperea tratamentului cu inhibitor al ECA.

Pentru prevenirea acestor evenimente, este necesară stabilirea treptată a dozelor. Dacă se intenţionează utilizarea unui inhibitor al ECA la aceste grupe de pacienţi, trebuie evaluate atent riscurile şi beneficiile.

La pacienţii cu deficit congenital de G6-PD s-a constatat apariţia ocazională a anemiei hemolitice.

Edem angioneurotic (edem Quincke)

Rar, la pacienţii trataţi cu inhibitori ai ECA, inclusiv perindopril, au fost raportate: edem angioneurotic al feţei, extremităţilor, buzelor, mucoaselor, limbii, glotei şi/sau laringelui. În aceste cazuri, tratamentul cu perindopril trebuie întrerupt imediat, iar pacientul trebuie ţinut sub observaţie medicală (la nevoie cu tratament adecvat), până la dispariţia completă a simptomelor. Edemul feţei şi buzelor nu necesită, de obicei, tratament, însă pot fi administrate, la nevoie, antihistaminice.

Edemul angioneurotic asociat cu edem laringian poate fi letal, datorită implicării limbii, glotei sau laringelui, ceea ce poate conduce la apariţia obstrucţiei căilor respiratorii. În astfel de cazuri, se va administra imediat soluţie de epinefrină, 0,3-0,5 ml (1:1000) subcutanat şi se vor lua şi alte măsuri adecvate. Tratamentul cu inhibitori ai ECA trebuie întrerupt la aceşti pacienţi (vezi pct. 4.3). Pacienţii cu antecedente de edem Quincke nedeterminat de utilizarea de inhibitor al ECA pot prezenta risc crescut de edem angioneurotic în cazul tratamentului cu inhibitor al ECA.

Edemul angioneurotic determinat de inhibitori ai ECA este mai frecvent la pacienţii de rasă neagră, decât la pacienţii din celelalte rase. Antecedente de edem angioneurotic de altă etiologie sunt asociate potenţial cu un risc crescut de edem angioneurotic indus de inhibitori ai ECA.

Reacţii anafilactoide în timpul desensibilizării

La pacienţii în tratament cu inhibitori ai ECA şi în procedură de desensibilizare cu venin de himenoptere (albine, viespi) au apărut cazuri izolate de reacţii de hipersensibilitate anafilactoide care pun viaţa în pericol. De aceea, inhibitorii ECA trebuie utilizaţi cu precauţie la pacienţii alergici în tratament de desensibilizare şi sunt contraindicaţi în timpul imunoterapiei antiveninoase. Aceste reacţii anafilactoide pot fi prevenite prin întreruperea tratamentului cu inhibitor al ECA cu 24 ore înaintea iniţierii procedurilor de desensibilizare.

Reacţii anafilactoide în timpul dializei

La pacienţii în tratament cu inhibitori ai ECA şi cu dializă cu membrane cu flux mare sau cu LDL-afereză cu sulfat de dextran, au apărut cazuri de reacţii anafilactoide susţinutecare pun viaţa în pericol. De aceea, la pacienţii aflaţi în astfel de proceduri, trebuie evitată administrarea de inhibitor al ECA. Totuşi, dacă inhibarea ECA este necesară în asociere cu LDL afereza, reacţiile anafilactoide pot fi prevenite prin întreruperea tratamentului cu inhibitor al ECA cu 24 ore înaintea LDL aferezei.

Diuretice ce economisesc potasiul, săruri de potasiu

De regulă, nu se recomandă asocierea de perindopril cu diuretice ce economisesc potasiul sau cu săruri de potasiu(vezi pct. 4.5).

Legate de indapamidă

La pacienţii cu disfuncţie hepatică, diureticele tiazidice sau de tip tiazidic pot precipita encefalopatia hepatică. În acest caz, tratamentul trebuie întrerupt imediat.

Sultopridă

De regulă, nu se recomandă asocierea de indapamidă şi sultopridă (vezi pct. 4.5).

Precauţii

Legate de Co-Prenessa 2 mg/0,625 mg comprimate

Insuficienţa renală

Co-Prenessa este contraindicată în caz de insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei <30 ml/min). Tratamentul trebuie întrerupt dacă monitorizarea funcţiei renale sugerează progresia disfuncţiei renale la pacienţii hipertensivi fără afecţiuni renale preexistente. După dispariţia disfuncţiei renale, tratamentul poate fi reluat prin administrarea unei singure componente active.

La aceşti pacienţii, se vor determina creatininemia şi potasemia după 2 săptămâni de tratament ulterior pacienţii trebuind monitorizaţi regulat, la intervale de 2 luni. Insuficienţa renală a fost raportată, mai ales în caz de insuficienţă cardiacă severă sau de insuficienţa renală produsă de patologia renală preexistentă (de exemplu, stenoza arterei renale).

De obicei, medicamentul nu este recomandat în caz de stenoză bilaterală de arteră renală sau pe rinichi funcţional unic.

Hipotensiune arterială şi dezechilibru hidro-electrolitic

Hipotensiunea arterială poate apărea brusc la pacienţii cu dezechilibru electrolitic preexistent şi/sau scăderea volumului circulant (în special, la pacienţii cu stenoza arterei renale). În consecinţă, trebuie căutate semne şi simptome sugestive pentru depleţie electrolitică şi scăderea volumului circulant (determinate, de exemplu, de vărsături sau diaree) şi trebuie monitorizată electrolitemia.

La apariţia unei hipotensiuni arteriale excesive, trebuie administrată o perfuzie cu soluţie salină izotonă.

Hipotensiunea arterială tranzitorie nu exclude continuarea tratamentului. După normalizarea tensiunii arteriale şi refacerea volumului circulant, tratamentul poate fi reluat cu doza cea mai mică sau prin administrarea unei singure componente active a medicamentului.

Hipopkaliemia

Perindoprilul, în cazul în care este componentă a combinaţiei, nu previne hipokaliemia iniţială indusă de indapamidă (risc crescut, în special în diabet zaharat sau insuficienţă renală). De aceea, similar altor combinaţii antihipertensive care conţin diuretic - în timpul tratamentului cu Co-Prenessa trebuie monitorizată regulat potasemia.

Atenţionări speciale privind excipienţii cu efect propriu ai medicamentului

Lactoza

Co-Prenessa 2 mg/0,625 mg comprimate conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Legate de perindopril

Tusea

În timpul tratamentului cu inhibitori ai ECA poate apărea o tuse uscată, neproductivă, care se remite la întreruperea tratamentului. Când apare acest semn, printre altele, trebuie luată în considerare şi o etiologia iatrogenă. Dacă tratamentul cu inhibitor al ECA este indispensabil, trebuie luată în considerare continuarea tratamentului.

Riscul hipotensiunii arteriale bruşte şi/sau a insuficienţei renale acute (în insuficienţă cardiacă şi la pacienţii cu dezechilibru electrolitic şi/sau hipovolemie)

La pacienţii cu dezechilibru electrolitic şi/sau hipovolemie (determinate, de exemplu, prin restricţii dietetice de sare, terapie diuretică anterioară, vărsături profuze sau diaree), în stenoza arterei renale, la pacienţii cu tensiune arterială iniţială scăzută, în insuficienţă cardiacă congestivă, precum şi la cei cu ciroză hepatică cu edeme şi ascită, s-a observat prezenţa unei stimulări pronunţate a sistemului renină-angiotensină-aldosteron. În aceste cazuri, administrarea de inhibitori ai ECA poate induce o scădere bruscă a tensiunii arteriale, creşterea valorilor creatininemiei, precum şi insuficienţă renală funcţională – în special după administrarea dozei iniţiale şi în primele 2 săptămâni de tratament. Insuficienţa renală poate apărea brusc (cu toate că este mai puţin frecventă) sau se poate dezvolta în cursul tratamentului. În aceste cazuri, se recomandă iniţierea tratamentului cu doze mici de perindopril, urmată de creşterea gradată a dozelor.

Copii şi adolescenţi

Nu există suficientă experienţă clinică privind eficacitatea şi siguranţa administrării perindoprilului, în monoterapie sau în combinaţie, la copii şi adolescenţii cu vârsta sub 18 ani.

Vârstnici

Înainte de iniţierea tratamentului, se recomandă evaluarea funcţiei renale şi a potasemiei. Pentru evitarea hipotensiunii arteriale indusă de tratament, doza de perindopril trebuie ajustată în funcţie de modificările tensiunii arteriale. Se recomandă o doză iniţială mică, în special la pacienţii cu depleţie hidro-electrolitică.

Pacienţii aterosclerotici

Cu toate că riscul hipotensiunii arteriale există la toţi pacienţii, se recomandă precauţie specială în caz de boală ischemică cardiacă şi în tulburări cerebrovasculare. În aceste cazuri, iniţierea tratamentului se va face cu cea mai mică doză posibilă.

Hipertensiune renovasculară

Tratamentul hipertensiunii renovasculare este revascularizarea. Totuşi, inhibitori ai ECA pot fi utili la pacienţii cu hipertensiune renovasculară în aşteptarea intervenţiei chirurgicale sau la cei la care tratamentul chirugical nu este posibil. În cazul unei stenoze arteriale renale cunoscute sau suspectate, tratamentul va fi iniţiat în spital, cu doză mică şi monitorizare continuă a funcţiei renale şi a potasemiei. O parte dintre aceşti pacienţi pot dezvolta insuficienţă renală funcţională, de obicei reversibilă (la întreruperea tratamentului).

Alţi pacienţi cu risc

La pacienţii cu insuficienţă cardiacă severă (clasă NYHA IV) sau cu diabet zaharat insulino-dependent (asociat cu tendinţă spontană la hiperkaliemie), iniţierea tratamentului trebuie efectuată sub supraveghere medicală atentă şi cu doze scăzute. La pacienţii hipertensivi şi la cei cu insuficienţă coronariană (boală ischemică cardiacă), după iniţierea tratamentului cu inhibitori ai ECA nu este necesară întreruperea tratamentului cu beta-blocante.

Anemia

Anemia poate apărea la pacienţii cu transplant renal sau cu hemodializă. Reducerea valorilor hemoglobinei este mai pronunţată la pacienţii cu valori iniţiale mari. Acest efect nu depinde de doză, dar este, fără îndoială, bazat pe mecanismul inhibării ECA.

Această reducere uşoară a valorii hemoglobinei apare în primele 6 luni de tratament cu inhibitor al ECA şi rămâne neschimbată. Valorile hemoglobinei revin la normal după întreruperea tratamentului. De regulă, tratamentul poate continua, dar se recomandă monitorizarea regulată a parametrilor hematologici.

Intervenţii chirurgicale

Inhibitorii ECA pot produce hipotensiune arterială în timpul anesteziei – în special, dacă sunt administraţi concomitent cu anestezice cu potenţial hipotensiv. Unde este posibil, se recomandă întreruperea administrării de perindopril şi a altor inhibitori ai ECA, cu 2 zile înaintea intervenţiei chirurgicale.

Stenoza aortică/cardiomiopatia hipertrofică

Inhibirorii ECA trebuie utilizaţi cu precauţie în stenoza aortică şi în cardiomiopatia hipertrofică cu debit cardiac scăzut (obstrucţia camerei de expulzie a ventriculului stâng).

Insuficienţă hepatică

Rar utilizarea de inhibitori ai ECA a fost asociată cu apariţia unui sindrom care are ca primă manifestare icter colestatic şi progresează spre necroză hepatică fulminantă şi deces (uneori). Mecanismul acestui sindrom este necunoscut. La pacienţii în tratament cu inhibitori ai ECA care dezvoltă icter sau creşterea marcată a valorilor enzimelor hepatice, trebuie întrerupt tratamentul cu inhibitor al ECA şi trebuie să li se administreze un tratament adecvat de întreţinere (vezi pct. 4.8).

Hiperkaliemia

La unii pacienţi trataţi cu inhibitori ai ECA, inclusiv cu perindopril, s-a observat o creştere a potasemiei. Pacienţii cu risc de dezvoltare a hiperkaliemiei includ pe cei cu insuficienţă renală, diabet zaharat necontrolat medicamentos sau pe cei în tratament cu diuretice care economisesc potasiu, ce utilizează suplimente cu potasiu sau substituenţi de sare ce conţin potasiu; de asemenea, pacienţi în tratament cu alte medicamente asociate cu creşterea potasemiei (de exemplu, heparina). Dacă utilizarea concomitentă a acestor medicamente este necesară, se recomandă monitorizarea regulată a valorilor potasemiei. Medicamentul nu este de obicei recomandat în cazul prezenţei unor valori crescute ale potasemiei.

Legate de indapamidă

Echilibrul hidro-electrolitic

Valoarea natremiei:

Valoarea natremiei va fi determinată înaintea iniţierii tratamentului, apoi monitorizată la intervale regulate. Toate diureticele pot produce hiponatremie, uneori cu consecinţe grave. Iniţial, scăderea valorilor sodiului poate fi asimptomatică. De aceea, este esenţială monitorizarea regulată şi trebuie efectuată mai frecvent la vârstnici şi la pacienţii cu ciroză hepatică (vezi pct. 4.8 şi 4.9).

Valoarea potasemiei:

Scăderea potasiului până la hipokaliemie reprezintă o reacţie adversă principală a tiazidelor şi a medicamentelor înrudite. La grupele de populaţie cu risc mare, trebuie prevenită apariţia hipokaliemiei (≤3,4 mmol/l), de exemplu, la vârstnici şi/sau persoane malnutriţie, ciroticii cu edeme şi ascită, pacienţi coronarieni şi pacienţicu insuficienţă cardiacă –indiferent dacă li se administrează sau nu medicaţie concomitentă.

La aceşti pacienţi, hipokaliemia creşte toxicitatea cardiacă a glicozidelor digitalice şi riscul aritmiilor.

Pacienţii cu interval QT prelungit prezintă, de asemenea, risc de aritmie, indiferent de etiologie (congenitală sau iatrogenă). Hipokaliemia şi bradicardia reprezintă factori predispozanţi pentru apariţia unor aritmii severe, potenţial letale, mai ales torsada vârfurilor.

În primele 2 săptămâni de tratament, precum şi ulterior, se va monitoriza frecvent potasemia. La apariţia hipokaliemiei, aceasta va fi corectată terapeutic.

Calcemia:

Tiazidele şi diureticele înrudite pot scădea excreţia urinară a calciului, cu creşterea uşoară şi tranzitorie a calcemiei. O creştere marcată a calcemiei poate indica prezenţa unui hiperparatiroidism nediagnosticat. La aceşti pacienţi, tratamentul trebuie întrerupt şi trebuie evaluată funcţia paratiroidiană.

Glicemia:

Monitorizarea glicemiei la diabetici este importantă, în special în prezenţa hipokaliemiei.

Acid uric:

La pacienţii cu hiperuricemie, frecvenţa atacurilor de gută poate creşte.

Funcţia renală şi diureticele:

Tiazidele şi diureticele înrudite au eficacitate maximă numai la funcţie renală normală sau uşor afectată (creatininemia mai mică decât aproximativ 25 mg/l, adică

<220 µmol/l, la adult). La vârstnici, valorile creatininemiei trebuie ajustate în funcţie de vârstă, greutatea corporală şi sex, utilizând formula Cockroft, după cum urmează:

Clcr = (140 - vârsta) × greutate corporală/0,814 × creatininemie

(vârsta exprimată în ani, greutatea corporală în kilograme, iar creatininemia exprimată în µmol/l).

Această formulă este validă pentru bărbaţii vârstnici. La paciente, valoarea calculată folosind formula de mai sus, trebuie înmulţită cu 0,85.

Hipovolemia, secundară pierderii de fluide şi sodiu induse de diuretic la iniţierea tratamentului, duce la scăderea filtrării glomerulare. Aceasta determină creşterea uremiei şi creatininemiei. La pacienţii cu funcţie renală normală, această disfuncţie renală tranzitorie nu are efecte nedorite, dar poate agrava o insuficienţă renală preexistentă.

Atleţi:

Atleţii trebuie avertizaţi că acest medicament conţine o componentă activă care poate da reacţii fals pozitive la testele antidoping.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Interacţiuni potenţiale legate de perindopril şi indapamidă

Asocieri nerecomandate:

Litiu

În timpul tratamentului concomitent cu litiu şi inhibitori ai ECA, s-au raportat creşteri ireversibile ale litemiei şi ale toxicităţii litiului. Utilizarea concomitentă de diuretice tiazidice cu inhibitori ai ECA cu litiu, poate creşte suplimentar valorile litemiei şi riscul toxicităţii litiului. Nu se recomandă utilizarea combinaţiei de perindopril şi indapamidă, concomitent cu litiul, dar, dacă administrarea concomitentă de inhibitor al ECA şi litiu este necesară, se recomandă monitorizarea strictă a litemiei şi ajustarea dozele de litiu (vezi pct. 4.4).

Asocieri care necesită precauţii speciale:

Baclofen

Acest medicament poate creşte efectul antihipertensiv. Trebuie monitorizată tensiunea arterială şi funcţia renală şi, la nevoie, trebuie ajustată doza de antihipertensiv.

Antiinflamatoarele nesteriodiene (de uz sistemic); doze mari de acid acetilsalicilic:

Aceste medicamente pot reduce efectele diuretice, natriuretice şi antihipertensive la unii pacienţi. La pacienţii vârstnici şi la cei deshidrataţi, poate apărea insuficienţa renală acută. La aceşti pacienţi, se recomandă restabilirea echilibrului hidro-electrolitic şi monitorizarea funcţiei renale.

Asocieri care necesită atenţie:

Neurolepticele, antidepresivele (triciclice) de tip imipraminic:

Utilizarea concomitentă a acestor medicamente este asociată cu creşterea efectului antihipertensiv şi a riscului de hipotensiune arterială posturală.

Corticosteroizi, tetracosactid

Reducerea efectului antihipertensiv (corticosteroizii pot induce retenţie de sodiu şi apă).

Alte antihipertensive

Administrarea altor antihipertensive creşte efectele hipotensive ale perindoprilului şi indapamidei.

Interacţiuni potenţiale legate de perindopril

Asocieri nerecomandate:

Diureticele care economisesc potasiul (spironolactonă, triamteren, în monoterapie sau în asociere), suplimente de potasiu şi substituenţi de sare care conţin potasiu

Inhibitorii ECA pot atenua pierderea de potasiu indusă de diuretic. Diureticele ce economisesc potasiul, de exemplu spironolactona, triamteren sau amilorid, suplimentele de potasiu sau substituenţii de sare ce conţin potasiu pot determina creşteri semnificative ale valorilor potasemiei (cu potenţial letal). Dacă utilizarea concomitentă este indicată, datorită hipokaliemiei documentate, diureticele trebuie utilizate cu precauţie şi necesită monitorizarea frecventă a potasemiei şi a ECG.

Asocieri care necesită precauţii speciale:

Antidiabeticele (insulina, antidiabetice orale de tip sulfonamidic)

Inhibitorii ECA (captopril şi enalapril) pot creşte efectele de reducere a glicemiei ale insulinei şi antidiabeticelor orale (derivate de sulfoniluree) prin ameliorarea toleranţei la glucoză şi reducerea necesarului de insulină. Totuşi, episoadele hipoglicemice sunt mai puţin frecvente.

Asocieri care necesită precauţii:

Anestezice

Inhibitorii ECA pot creşte efectele hipotensive ale anumitor anestezice.

Alopurinolul, medicamentele citotoxice sau imunodepresive, corticosteroizii (de uz sistemic) sau procainamida

Utilizarea concomitentă a acestor medicamente cu inhibitori ai ECA creşte riscul leucopeniei.

Diuretice (tiazidice sau de ansă)

La iniţierea tratamentului cu perindopril, un tratament anterior cu doze mari de diuretice poate determina hipovolemie şi risc de hipotensiune arterială.

Interacţiuni potenţiale legate de indapamidă

Asocieri nerecomandate:

Sultopridă

Creşterea riscului de aritmii ventriculare, în special torsada vârfurilor (hipokaliemia favorizează apariţia acestor evenimente adverse) (vezi pct. 4.4).

Asocieri care necesită precauţii speciale

Medicamente care induc torsada vârfurilor

Datorită riscului hipokaliemiei, indapamida trebuie administrată cu precauţie în asociere cu medicamente care pot induce torsada vârfurilor, cum sunt:

- antiaritmice de clasă IA (chinidina, hidrochinidina, disopiramida);

- antiaritmice de clasă III (amiodarona, dofetilida, ibutilida, bretilium, sotalolul);

- unele neuroleptice (clorpromazina, ciamemazina, levomepromazina, tioridazina, trifluoperazina);

- benzamide (amisulprida, sulpirida, tiaprida);

- butirofenone (droperidol, haloperidol);

- alte neuroleptice (pimozida);

- alte substanţe, cum sunt bepridil, cisapridă, difemanil, eritromicină intravenos., halofantrină, mizolastină, moxifloxacină, pentamidină, sparfloxacină, vincamină intravenos., metadonă, astemizol, terfenadină.

Se recomandă prevenirea şi corecţia valorilor mici ale potasemiei, la nevoie monitorizarea intervalului QT.

Hipokaliemia iatrogenă (amfotericină B intravenos, glucocorticoizi şi mineralocorticoizi sistemici, tetracosactid, laxative stimulante):

Creşterea riscului de hipokaliemie (efect aditiv). Potasemia trebuie monitorizată şi corectată când este necesar. La pacienţii în tratament cu glicozide digitalice, se recomandă precauţie specială.

Glicozide cardiace

Hipokaliemia poate creşte efectul toxic al glicozidelor cardiace. Se recomandă monitorizarea valorilor plasmatice ale potasiului şi a ECG şi dacă este necesar, tratamentul va fi reconsiderat.

Asocieri care necesită precauţii:

Metformină

Insuficienţa renală funcţională produsă de diuretice (în special de diureticele de ansă) determină un risc crescut de apariţie a acidoze lactice indusă de metformină. Tratamentul cu metformină trebuie evitat când valorile creatininemiei depăşesc 15 mg/l (135 µmol/l) la bărbaţi şi 12 mg/l (110 µmol/l) la femei.

Substanţe de contrast iodate

În prezenţa deshidratării induse de diuretic, apare un risc crescut de insuficienţă renală acută, în special la utilizarea unor doze mari de substanţe de contrast iodate. Înainte de administrarea substanţelor de contrast iodate, pacientul trebuie rehidratat.

Săruri de calciu

Risc de hipercalcemie, datorat scăderii eliminării urinare de calciu.

Ciclosporina

Creatininemia poate creşte fără modificarea concentraţiei plasmatice a ciclosporinei, chiar în absenţa depleţiei de sodiu/apă.

4.6 Sarcina şi alăptarea

Co-Prenessa este contraindicată în timpul sarcinii şi alăptării.

Sarcina

Co-Prenessa este contraindicată în timpul sarcinii (vezi pct. 4.3). În caz de diagnosticare sau de planificare a sarcinii, trebuie iniţiat un tratament alternativ, cât se poate de repede.

Se cunoaşte faptul că, la om, expunerea prelungită la inhibitori ai ECA în timpul trimestrelor doi şi trei de sarcină induce fetotoxicitate (scăderea funcţiei renale, oligohidroamnios, întârzierea osificării craniului) şi toxicitate neonatală (insuficienţă renală, hipotensiune arterială, hiperkaliemie) (vezi pct. 5.3).

Expunerea prelungită la tiazide în timpul trimestrului trei de sarcină poate reduce volumul plasmatic matern, precum şi debitul sanguin uteroplacentar, ceea ce poate produce ischemie feto-placentară şi întârzierea creşterii. În plus, în cazul expunerii la medicament în preajma naşterii, la nou-născuţi au fost raportate cazuri rare de hipoglicemie şi trombocitopenie.

Dacă expunerea la Co-Prenessa s-a efectuat din trimestrul doi de sarcină, se recomandă verificarea ecografică a funcţiei renale şi a stadiului osificării craniului.

Alăptarea

Co-Prenessa este contraindicată în timpul alăptării.

Nu se ştie dacă perindoprilul se excretă în laptele matern.

Indapamida este excretată în laptele matern uman. Indapamida este înrudită cu diureticele tiazidice, care au fost asociate, în cazul utilizării în timpul alăptării, cu scăderea sau chiar întreruperea lactaţiei.

Poate apărea hipersensibilitate la sulfonamide, hipokaliemie şi icter nuclear.

Deoarece la ambele componente pot apărea reacţii adverse grave la sugarii alăptaţi, trebuie întreruptă fie alăptarea, fie tratamentul, în funcţie de beneficiul tratamentului pentru mamă.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Efecte legate de perindopril, indapamidă şi combinaţia acestora

Niciuna dintre aceste substanţe active nu afectează starea de alertă – nici în administrare individuală, nici în combinaţie. Totuşi, la unii pacienţi pot apărea reacţii individuale legate de reducerea tensiunii arteriale, în special la iniţierea tratamentului sau în tratamentul combinat cu alte antihipertensive. Ca rezultat, capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje poate fi afectată.

4.8 Reacţii adverse

Perindoprilul inhibă sistemul renină-angiotensină-aldosteron şi diminuă pierderea potasiului produsă de indapamidă. În studiile clinice, hipokaliemia (potasemie <3,4 mmol/l) a fost observată la 2% - 4% dintre pacienţii în tratament cu combinaţia perindopril/indapamidă în doză de 2 mg/0,625 mg, respectiv de, 4 mg/1,25 mg.

Reacţiile adverse care pot apărea în cursul tratamentului cu combinaţia perindopril/indapamidă se clasifică în următoarele grupe, în funcţie de frecvenţă:

Foarte frecvente (≥1/10)

Frecvente (≥1/100 şi <1/10)

Mai puţin frecvente (≥1/1 000 şi <1/100)

Rare (≥1/10 000 şi <1/1 000)

Foarte rare (<1/10 000),cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele existente)

Investigaţi diagnostice

Scăderea potasemiei cu hipopkaliemie severă la unele grupe de risc (vezi pct. 4.4).

Hiponatremie cu hipovolemie, deshidratare şi hipotensiune arterială posturală.

Creşterea uricemiei şi glicemiei în timpul tratamentului.

Creştere uşoară a uremiei şi creatininemiei, reversibile la întreruperea tratamentului. Creşterea este mai frecventă în caz de stenoză a arterei renale şi în hipertensiunea arterială tratată cu diuretice.

Hiperkaliemia (de obicei tranzitorie).

Rare:

- hipercalcemie.

Tulburări hematologice şi limfatice:

Foarte rare:

- trombocitopenie, leucopenie, agranulocitoză, anemia aplastică, anemia hemolitică;

- anemia (vezi pct. 4.4) a fost raportată în timpul tratamentului cu inhibitor al ECA (mai frecvent la pacienţii cu transplant renal sau hemodializaţi).

Tulburări ale sistemului nervos:

Mai puţin frecvente:

- cefalee, astenie, ameţeli, fluctuaţii ale dispoziţiei şi/sau tulburări ale somnului, parestezii.

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale:

Frecvente:

- tuse seacă, neproductivă, obişnuită în timpul tratamentului cu inhibitori ai ECA, ce dispare spontan la întreruperea tratamentului. La apariţia tusei, trebuie luată în considerare şi etiologia iatrogenă.

Tulburări gastro-intestinale:

Frecvente:

- constipaţie, uscăciunea gurii, greaţă, dureri epigastrice, anorexie, dureri abdominale, disgeuzie.

Foarte rare:

- pancreatită;

- encefalopatia hepatică poate apărea la pacienţii cu leziuni hepatice (vezi pct. 4.3 şi 4.4).

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat:

Mai puţin frecvente:

- reacţiile de hipersensibilitate pot apărea la pacienţii predispuşi la reacţii alergice şi manifestări astmatice;

- erupţii cutanate tranzitorii maculopapulare, purpură, agravarea posibilă a lupusului eritematos acut diseminat preexistent;

- erupţii cutanate tranzitorii.

Foarte rare:

- edem angioneurotic (edem Quincke) (vezi pct. 4.4).

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv

Mai puţin frecvente:

- crampe musculare.

Tulburări vasculare:

Mai puţin frecvente:

- hipotensiune arterială (posturală sau nedeterminată de postură) (vezi pct. 4.4).

4.9 Supradozaj

Manifestarea cea mai obişnuită a supradozajului este hipotensiunea arterială. În plus, pot apărea greaţă, vărsături, crampe musculare, ameţeli, somnolenţă, confuzie mentală, oligurie cu evoluţie spre anurie (datorită hipovolemiei). Pot apărea tulburări ale echilibrului electrolitic şi ale volumului circulant (hiponatremie şi hipokaliemie).

Tratament: lavaj gastric şi/sau administrare de cărbune activat, împreună cu refacerea echilibrului hidro-electrolitic. Dacă apare hipotensiune arterială marcată, pacientul trebuie plasat în supinaţie, cu capul mai jos decât restul corpului şi trebuie să se administreze o perfuzie cu soluţie salină izotonă sau alte metode de refacere a volumului circulant. Perindoprilatul poate fi îndepărtat prin dializă (vezi pct. 5.2).

5.

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: perindopril şi diuretice, codul ATC: C09BA04.

Co-Prenessa este o combinaţie de sare de perindopril terţ-butilamină, inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei şi indapamidă, un diuretic clorosulfamoil. Proprietăţile farmacologice ale combinaţiei derivă din cele ale fiecărei componente în parte, în completarea celor derivate din acţiunea sinergică a ambelor substanţe active din combinaţie.

Mecanism de acţiune farmacologică

Legat de Co-Prenessa

Co-Prenessa produce efecte antihipertensive aditive sinergice prin cele două componente.

Legat de perindopril

Perindoprilul este un inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei (inhibitor al ECA) care converteşte angiotensina I în angiotensină II, cu proprietăţi vasoconstrictoare.

Inhibarea ECA reduce valorile plasmatice de angiotensină II şi astfel creşte activitatea reninei plasmatice (prin inhibarea feed-back-ului negativ asupra eliberării reninei) şi diminuă secreţia de aldosteron. Această acţiune determină reducerea rezistenţei periferice totale, cu acţiune preferenţială asupra patului vascular din muşchi şi rinichi, fără retenţie suplimentară de sodiu şi apă sau tahicardie reflexă, în tratamentului de lungă durată.

Deoarece ECA inactivează bradikinina, inhibarea ECA determină, de asemenea, şi creşterea activităţii sistemelor kininice-kalicreinice circulante şi locale (şi astfel activează sistemul prostaglandinic). Este posibil ca acest mecanism să contribuie la acţiunea hipotensoare a inhibitorilor ECA şi, parţial, la apariţia unor reacţii adverse (de exemplu, tusea).

Acţiunea antihipertensivă a perindoprilului se manifestă şi la pacienţii cu concentraţii mici sau normale de renină.

Perindoprilul acţionează prin metabolitul său activ, perindoprilatul. Ceilalţi metaboliţi sunt inactivi.

Perindoprilul reduce munca inimii prin:

- efect vasodilator venos, determinat probabil de modificările metabolismului prostaglandinelor, rezultând reducerea presarcinii;

- reducerea rezistenţei periferice totale, rezultând reducerea postsarcinii.

Studiile efectuate la pacienţii cu insuficienţă cardiacă au arătat:

- o reducere a presiunilor de umplere ventriculară stângă şi dreaptă;

- o reducere a rezistenţei vasculare periferice totale;

- o creştere a debitului cardiac şi ameliorarea indicelui cardiac;

- o creştere a fluxului sanguin regional muscular.

Testele de efort arată, de asemenea, ameliorări.

Legat de indapamidă

Indapamida este un derivat de sulfonamidă cu un inel indol, înrudit farmacologic cu diureticele tiazidice. Indapamida inhibă reabsorbţia de sodiu din segmentul cortical de diluţie. Creşte excreţia urinară de sodiu şi cloruri şi, într-o măsură mai mică, excreţia de potasiu şi magneziu, în acest mod crescând debitul de urină şi acţiunea antihipertensivă.

Caracteristicile acţiunii antihipertensive

Legate de Co-Prenessa

La pacienţii hipertensivi, indiferent de vârstă, medicamentul exercită un efect antihipertensiv dependent de doză asupra tensiunii arteriale sistolice şi diastolice, în ortostatism sau supinaţie. Efectul antihipertensiv durează 24 ore. Controlul reducerii tensiunii arteriale se obţine în mai puţin de o lună şi fără tahifilaxie; întreruperea tratamentului nu determină efect de rebound. În studiile clinice, administrarea concomitentă de perindopril şi indapamidă a produs efect antihipertensiv cu caracter sinergic, în relaţie cu fiecare substanţă administrată în monoterapie.

Efectele unei doze mici de perindopril şi indapamidă asupra morbidităţii cardiovasculare şi mortalităţii nu au fost studiate.

PICXEL, un studiu multicentric, randomizat, dublu orb, controlat activ a evaluat ecocardiografic efectul combinaţiei perindopril/indapamidă asupra hipertrofiei ventriculare stângi (HVS) comparativ cu enalapril în monoterapie.

În PICXEL, pacienţii hipertensivi cu HVS [exprimată prin indicele masei ventriculare stângi (IMVS) > 120 g/m2 la bărbaţi şi > 100 g/m2 la femei] au fost distribuiţi randomizat fie pe perindopril 2 mg/indapamidă 0,625 mg sau pe enalapril 10 mg, o dată pe zi, timp de un an. Doza a fost adaptată conform valorilor tensiunii arteriale, până la perindopril 8 mg şi indapamidă 2,5 mg sau enalapril 40 mg, o dată pe zi. Numai 34% dintre subiecţi au rămas în tratament cu perindopril 2 mg/indapamidă 0,625 mg (comparativ cu 20% cu enalapril 10 mg).

La sfârşitul tratamentului, IMVS a scăzut semnificativ mai mult la grupul tratat cu perindopril/indapamidă (-10,1 g/m²), comparativ cu grupul tratat cu enalapril (-1,1 g/m²) la toţi pacienţii randomizaţi. Diferenţa medie dintre grupuri în modificarea IMVS a fost de -8,3 [ÎI 95% (-11,5-5,0), p < 0,0001].

Un efect mai bun asupra IMVS a fost atins la doze mai mari de perindopril/indapamidă decât cele aprobate pentru Prelectal şi BiPrelectal.

Referitor la tensiunea arterială, diferenţa medie estimată între grupurile din populaţia distribuită randomizat a fost de -5,8 mmHg (ÎI 95% (-7,9,-3,7), p < 0,0001) pentru tensiunea arterială sistolică şi -2,3 mmHg [ÎI 95% (-3,6,-0,9), p = 0,0004] pentru tensiunea arterială diastolică, în favoarea grupului perindopril/indapamidă.

Legate de perindopril

Perindoprilul este activ în toate gradele de hipertensiune arterială (uşoară, moderată şi severă). Reducerea tensiunii arteriale sistolice şi diastolice este observată atât în poziţie şezând, cât şi în ortostatism. Activitatea antihipertensivă după administrarea unei doze unice este maximă în intervalul 4 - 6 ore după administrare şi este menţinută timp de 24 ore. Gradul de inhibare ECA este de aproximativ 80% din valoarea maximă, chiar şi după 24 ore. La pacienţii care răspund la tratament, controlul tensiunii arteriale este atins în decurs de o lună de tratament şi persistă fără apariţia tahifilaxiei.

Întreruperea tratamentului nu are un efect de rebound al hipertensiunii arteriale.

Perindoprilul are proprietăţi vasodilatatoare şi reface elasticitatea arterelor mari, corectează modificările histomorfometrice din arteriole de rezistenţă şi reduce hipertrofia ventriculară stângă. Dacă este necesar, introducerea unui diuretic tiazidic duce la un efect aditiv sinergic.

Asocierea unui inhibitor al ECA cu un diuretic tiazidic scade riscul hipokaliemiei asociată utilizării în monoterapie a diureticului.

Legate de indapamidă

Indapamida, în monoterapie, prezintă un efect antihipertensiv care durează 24 ore. Efectul apare la doze la care proprietăţile diuretice sunt minime.

Acţiunea antihipertensivă este proporţională cu ameliorarea complianţei arteriale şi cu reducerea rezistenţei vasculare totale şi arteriolare periferice. Indapamida reduce hipertrofia ventriculară stângă.

La depăşirea dozei de diuretic tiazidic sau a unui diuretic înrudit cu tiazidele, efectul antihipertensiv atinge un platou, în timp ce reacţiile adverse continuă să crească. Dacă tratamentul nu este eficace, dozele nu trebuie crescute.

În plus, s-a demonstrat că, pe termen scurt, mediu şi lung, la pacienţii hipertensivi, indapamida:

- nu prezintă efecte asupra metabolismului lipidic: trigliceride, LDL-colesterol şi HDL-colesterol;

- nu prezintă efecte asupra metabolismului hidrocarbonaţilor, nici la diabeticii hipertensivi.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Legate de to Co-Prenessa

Co-administrarea de perindopril şi indapamidă nu modifică proprietăţile lor farmacocinetice în comparaţie cu administrarea acestora separată, în monoterapie.

Legate de perindopril

După administrarea orală, absorbţia perindoprilului este rapidă, iar concentraţia maximă plasmatică este atinsă în decurs de 1 oră. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al perindoprilului este de 1 oră.

Perindopril este un pro-medicament. Douăzeci şi şapte la sută din doza administrată se regăseşte în plasmă sub formă de metabolit activ, perindoprilat. Pe lângă perindoprilatul activ, perindoprilul mai are alţi 5 metaboliţi, inactivi. Concentraţia maximă plasmatică de perindoprilat este atinsă în decurs de 3 - 4 ore.

Deoarece ingestia de alimente scade transformarea în perindoprilat, deci şi biodisponibilitatea, perindopril terţ-butilamină trebuie administrat oral, în doză unică, dimineaţa, înainte de micul dejun.

S-a demonstrat existenţa unei relaţii liniare între doza de perindopril şi expunerea plasmatică.

Volumul de distribuţie este de aproximativ 0,2 l/kg pentru perindoprilatul liber. Legarea de proteinele plasmatice este de 20%, în principal de enzima de conversie a angiotensinei şi este dependentă de concentraţie.

Perindoprilatul este eliminat prin urină, iar timpul terminal de înjumătăţire plasmatică al fracţiunii libere este de aproximativ 17 ore, cu atingerea stării de echilibru în decurs de 4 zile.

Eliminarea perindoprilatului este scăzută la vârstnici şi la pacienţii cu insuficienţă cardiacă sau renală. În insuficienţa renală este necesară ajustarea dozelor în funcţie de gradul insuficienţei (clearance-ul creatininei).

Clearance-ul perindoprilatului în dializă este de 70 ml/min.

Cinetica perindoprilului este modificată la pacienţii cu ciroză: clearance-ul hepatic al produsului netransformat este redus la jumătate. Totuşi, cantitatea de perindoprilat formată nu scade, de aceea nu este necesară ajustarea dozelor (vezi pct. 4.2 şi 4.4).

Legate de indapamidă

Indapamida este rapid şi complet absorbită din tractul digestiv.

Concentraţia plasmatică maximă este atinsă la om în aproximativ o oră după administrarea orală a medicamentului. Legarea de proteinele plasmatice este de 79 %.

Timpul de înjumătăţire prin eliminare este între 14 şi 24 ore (în medie 18 ore). Administrarea unor doze repetate nu produce acumulare. Eliminarea se face în principal prin urină (70 % din doză) şi fecale (22 %) sub forma unor metaboliţi inactivi.

La pacienţii cu insuficienţă renală, farmacocinetica este nemodificată.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Combinaţia de perindopril şi indapamidă prezintă o toxicitate uşor crescută faţă de cea a componentelor individuale. Manifestările renale nu par a fi potenţate la şobolan. Totuşi, combinaţia produce toxicitate gastro-intestinală la câine şi efectele toxice asupra mamei par mai mari la femela de şobolan (comparativ cu perindoprilul în monoterapie).

Cu toate acestea, aceste reacţii adverse apar la doze corespunzătoare unor limite superioare de siguranţă foarte mari în comparaţie cu dozele terapeutice utilizate.

Studiile preclinice efectuate separat pentru perindopril şi indapamidă nu demonstrează existenţa unui potenţial genotoxic, carcinogenic sau teratogen.

6 PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Celuloză microcristalină

Lactoză monohidrat

Hidrogenocarbonat de sodiu

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Stearat de magneziu

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

2 ani.

6.4 Precauţii speciale de păstrare

A se păstra la temperaturi sub 30°C, în ambalajul original, pentru a fi protejat de umiditate.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Cutii cu blistere (PVC-PE-PVDC/Al) a 14, 20, 28, 30, 50, 56, 60, 90 sau 100 comprimate.

Cutii cu blistere (OPA-Al-PVC/Al) a 14, 20, 28, 30, 50, 56, 60, 90 sau 100 comprimate.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinţe speciale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

KRKA Polska Sp. z o.o.,

Równoległa 5, 02-235 Warsaw, Polonia

8.

293/2007/01-02-03-04-05-06-07-08-09-10-11-12-13-14-15-16-17-18

9.

Autorizare, Noiembrie 2007

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Octombrie 2007

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
Unul din doi adulti sufera de hipertensiune Unul din doi adulti sufera de hipertensiune, afectiune care reprezinta un factor de risc major pentru accidentul vascular cerebral si pentru demente, a declarat prof. dr. Ovidiu Bajenaru, seful Clinicii de Neurologie a Spitalului Universitar, cu prilejul campaniei de depistare a hipertensiunii.
Hipertensiunea arterială poate fi prevenită printr-un stil de viaţă sănătos, recomandă medicii DSP Bihor Fiecare om trebuie să fie responsabil pentru viaţa sa, a cărui sănătate depinde, în primul rând, de gradul său de informare şi educaţie, de modul cum aplică cunoştinţele în prevenirea bolilor şi adoptarea unui stil de viaţă sănătos, au subliniat miercuri specialiştii medicali reuniţi la o masă rotundă...
Hipertensiunea arterială, o importantă problemă de sănătate publică Hipertensiunea arterială reprezintă o importantă problemă de sănătate publică, care afectează peste 40% din populaţia adultă a României, spun specialiştii.
Hipertensiunea arterială ar putea fi tratată fără pastile Stimularea rinichilor cu impulsuri electrice ar putea duce la normalizarea tensiunii arteriale, susţin oameni de ştiinţă australieni care au dezvoltat şi testat în practică noua modalitate de combatere a hipertensiunii arteriale, relatează joi portalul theheart.org.
Hipertensiunea arteriala si homeopatia Hipertensiunea arteriala poate fi generata de reducerea calibrului vaselor sanguine prin procesul de ateromatoza. Un diagnostic de certitudine privind ateromatoza nu se poate pune decat prin arteriografie .
Hipertensiunea arteriala Cum poate fi depistată hipertensiunea arterială şi care sunt cauzele apariţiei acestei boli, aflaţi de la prof. univ. dr. Mariana Dorobanţu, şef Clinica de Cardiologie, Spitalul Clinic Universitar de Urgenţă