Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

OLANZAPINE TEVA 5mg
Denumire OLANZAPINE TEVA 5mg
Descriere Olanzapina este indicată pentru tratamentul schizofreniei. La pacienţii care au răspuns iniţial la olanzapină, tratamentul de întreţinere cu olanzapină este eficace în menţinerea ameliorării clinice. Olanzapina este indicată în tratamentul episoadelor maniacale moderate până la severe. Olanzapina este indicată pentru prevenirea recurenţelor la pacienţii cu tulburare bipolară, al căror episod maniacal a răspuns la tratamentul cu olanzapină .
Denumire comuna internationala OLANZAPINUM
Actiune terapeutica ANTIPSIHOTICE DIAZEPINE, OXAZEPINE SI TIAZEPINE
Prescriptie P-RF - Medicamente si produse medicamentoase care se elibereaza in farmacii pe baza de prescriptie medicala care se retine la farmacie
Forma farmaceutica Comprimate filmate
Concentratia 5mg
Ambalaj Cutie x 28 compr. film. (blist. OPA-Al-PVC/Al)
Valabilitate ambalaj 18 luni
Cod ATC N05AH03
Firma - Tara producatoare TEVA PHARMACEUTICAL WORKS CO.LTD. - UNGARIA
Autorizatie de punere pe piata TEVA PHARMA BV - OLANDA

Ai un comentariu sau o intrebare despre OLANZAPINE TEVA 5mg ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



>> OLANZAPINE TEVA 10mg Comprimate filmate, 10mg >> OLANZAPINE TEVA 15mg Comprimate filmate, 15mg >> OLANZAPINE TEVA 20mg Comprimate filmate, 20mg >> OLANZAPINE TEVA 5mg Comprimate orodispersabile, 5mg >> OLANZAPINE TEVA 5mg Comprimate filmate, 5mg >> OLANZAPINE TEVA 7,5mg Comprimate filmate, 7,5mg
Prospect si alte informatii despre OLANZAPINE TEVA 5mg, comprimate filmate       

1.       DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Olanzapine Teva 5 mg comprimate filmate

2.       COMPOZITIA CALITATIVĂ SI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat filmat contine olanzapină 5 mg.

Excipient:

Fiecare comprimat filmat contine lactoză 72,5 mg.

Pentru lista tuturor excipientilor, vezi pct. 6.1.

3.       FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat filmat

Comprimatele sunt rotunde, biconvexe, de culoare albă, inscriptionate cu „OL 5” pe una dintre fete.

4. DATE CLINICE

4.1     Indicatii terapeutice

Adulti:

Olanzapina este indicată pentru tratamentul schizofreniei.

La pacientii care au răspuns initial la olanzapină, tratamentul de întretinere cu olanzapină este eficace în mentinerea ameliorării clinice.

Olanzapina este indicată în tratamentul episoadelor maniacale moderate până la severe.

Olanzapina este indicată pentru prevenirea recurentelor la pacientii cu tulburare bipolară, al căror episod maniacal a răspuns la tratamentul cu olanzapină (vezi pct. 5.1).

4.2     Doze si mod de administrare

Adulti:

Schizofrenie: Doza initială recomandată de olanzapină este de 10 mg/zi.

Episoade maniacale: Doza initială este de 15 mg ca doză zilnică unică în monoterapie sau de 10 mg pe zi în terapia asociată (vezi pct. 5.1).

Prevenirea recurentelor în tulburarea bipolară: Doza initială recomandată este de 10 mg/zi. Pentru pacientii la care s-a administrat olanzapină pentru tratamentul episoadelor maniacale, tratamentul de prevenire a recăderilor se continuă cu aceeasi doză. Dacă apare un nou episod maniacal, mixt sau depresiv, tratamentul cu olanzapină trebuie continuat (cu ajustarea dozelor dacă este necesar) si dacă starea clinică o impune, se suplimentează medicatia, pentru tratamentul simptomelor modificărilor de dispozitie.

În timpul tratamentului schizofreniei, episoadelor maniacale si prevenirii recurentelor din tulburarea bipolară, doza zilnică poate fi ajustată în functie de starea clinică individuală, în intervalul 5-20 mg/zi. O crestere până la o doză mai mare decât doza initială recomandată este indicată numai după reevaluarea clinică adecvată si nu trebuie realizată, în general, la intervale mai mici de 24 ore. Olanzapina se poate administra indiferent de orarul meselor, deoarece absorbtia nu este afectată de

alimente. La întreruperea tratamentului cu olanzapină trebuie luată în considerare reducerea treptată a dozei.

Copii si adolescenti:

Olanzapina nu este recomandata pentru utilizare la copii si adolescenti cu vârsta sub 18 ani datorită lipsei datelor privind siguranta si eficacitatea. În studiile clinice pe termen scurt,la pacientii adolescenti s-a raportat o amplitudine mai mare a cresterii în greutate, a alterării profilului lipidicsi prolactinemiei decât în studiile la pacienti adulti (vezi pct. 4.4, 4.8, 5.1 si 5.2).

Vârstnici:

Nu este indicată folosirea de rutină a unei doze initiale mai mici (5 mg/zi), dar aceasta trebuie luată în

considerare la pacientii cu vârsta de 65 ani sau peste, atunci când factorii clinici o justifică (vezi si pct.

4.4).

Insuficientă renală si/sau hepatică:

La acesti pacienti trebuie luată în considerare o doză initială mai mică (5 mg). În caz de insuficientă hepatică moderată (ciroză, clasa Child-Pugh A sau B), doza initială trebuie să fie de 5 mg si poate fi crescută numai cu prudentă.

Sexul:

Nu este necesar ca doza initială si intervalul dintre doze să fie modificate de rutină la femei

comparativ cu bărbatii.

Fumători:

Nu este necesar ca doza initială si intervalul dintre doze să fie modificate de rutină la nefumători în

comparatie cu fumătorii.

În cazul în care este prezent mai mult de un singur factor care ar putea determina metabolizarea mai lentă a medicamentului (sex feminin, vârsta înaintată, nefumător), trebuie luată în considerare posibilitatea unei doze initiale mai mici. Atunci când este indicată, cresterea dozelor la acesti pacienti trebuie făcută cu prudentă.

(Vezi si pct. 4.5 si pct. 5.2).

4.3     Contraindicatii

Hipersensibilitate la substanta activă sau la oricare dintre excipienti. Pacientii cu risc cunoscut de glaucom cu unghi închis.

4.4     Atentionări si precautii speciale pentru utilizare

În timpul tratamentului antipsihotic, ameliorarea stării clinice a pacientului poate să necesite câteva zile până la câteva săptămâni. Pe durata acestei perioade, pacientii trebuie monitorizati atent.

Psihoza asociată dementei si/sau alte tulburări de comportament

Olanzapina nu este autorizată pentru a fi utilizată în tratamentul psihozelor si/sau tulburărilor de comportament asociate dementei si nu se recomandată la acest grup special de pacienti, deoarece determină cresterea mortalitătii si a riscului de accident vascular cerebral. În studii clinice controlate cu placebo (cu o durată de 6-12 săptămâni) la pacienti vârstnici (vârsta medie 78 ani) cu psihoze si/sau tulburări de comportament asociate dementei, s-a înregistrat o crestere de 2 ori a incidentei deceselor la pacientii tratati cu olanzapină comparativ cu cei la care s-a administrat placebo (3,5%, respectiv 1,5%). Incidenta crescută a deceselor nu a fost asociată cu doza de olanzapină administrată (doza medie zilnică 4,4 mg) sau cu durata tratamentului. Factorii de risc care pot predispune această grupă de pacienti la cresterea mortalitătii includ vârsta >65 ani, disfagia, sedarea, malnutritia si deshidratarea, afectiunile pulmonare (de exemplu pneumonia de aspiratie sau cu altă etiologie) sau utilizarea concomitentă a benzodiazepinelor. Cu toate acestea, independent de factorii de risc enumerati, incidenta deceselor a fost mai mare în rândul pacientilor tratati cu olanzapină comparativ cu cei la care s-a administrat placebo.

În aceleasi studii s-au raportat evenimente adverse cerebrovasculare (EACV, de exemplu accident vascular cerebral, accident ischemic tranzitor) inclusiv decese. S-a înregistrat o crestere de 3 ori a EACV la pacientii tratati cu olanzapină comparativ cu cei la care s-a administrat placebo (1,3%, respectiv 0,4%). Toti pacientii tratati cu olanzapină sau la care s-a administrat placebo si care au prezentat evenimente adverse cerebrovasculare aveau factori de risc pre-existenti. Vârsta > 75 ani si dementa de tip vascular/mixtă au fost identificati ca factori de risc asociati tratamentului cu olanzapină pentru aparitia EACV. În aceste studii clinice nu s-a stabilit eficacitatea olanzapinei.

Boala Parkinson

Nu se recomandă utilizarea olanzapinei în tratamentul psihozei asociate cu agonistii dopaminergici la pacientii cu boala Parkinson. În studiile clinice, s-a raportat foarte frecvent si mai frecvent decât cu placebo agravarea simptomatologiei parkinsoniene si a halucinatiilor (vezi si 4.8 Reactii adverse), iar olanzapina nu a fost mai eficace decât placebo în tratamentul simptomelor psihotice. În aceste studii clinice, initial a fost necesar ca pacientii să fie stabili la cea mai mică doză eficace de medicatie antiparkinsoniană (agonist dopaminergic) si să rămână cu aceleasi medicatii si doze de antiparkinsoniene pe întreaga durată a studiului. S-a initiat administrarea de olanzapină cu o doză de 2,5 mg/zi care a fost crescută treptat până la maxim 15 mg/zi, în functie de aprecierea investigatorului.

Sindrom Neuroleptic Malign (SNM)

SNM este o afectiune care pune viata în pericol, asociată cu medicatia antipsihotică. Cazuri rare raportate ca SNM au fost, de asemenea, asociate cu tratamentul cu olanzapină. Manifestările clinice ale SNM sunt hiperpirexie, rigiditate musculară, alterarea stării mintale si semne de instabilitate vegetativă (puls neregulat sau oscilatii tensionale, tahicardie, diaforeză si disritmii cardiace). Alte semne pot include cresterea creatinfosfokinazei, mioglobinurie (rabdomioliză) si insuficientă renală acută. Dacă bolnavul dezvoltă semne si simptome care indică SNM sau prezintă febră mare inexplicabilă fără alte manifestări clinice ale SNM, toate medicamentele antipsihotice, inclusiv olanzapina, trebuie întrerupte.

Hiperglicemie si diabet zaharat

Rar s-au raportat hiperglicemie si/sau aparitia sau agravarea diabetului zaharat preexistent, asociate ocazional cu cetoacidoză sau comă, inclusiv unele cazuri letale (vezi pct. 4.8). În unele cazuri, s-a raportat cresterea initială a greutătii corporale care poate fi un factor predispozant. Se recomandă o monitorizare clinică adecvată în concordantă cu ghidurile privind utilizarea medicamentelor antipsihotice. Pacientii tratati cu oricare antipsihotice, inclusiv olanzapină, trebuie monitorizati pentru aparitia semnelor si simptomelor de hiperglicemie (ca de exemplu polidipsie, poliurie, polifagie si stare de slăbiciune), iar la pacientii diabetici si la pacientii cu factori de risc pentru aparitia diabetului zaharat se recomandă monitorizarea clinică adecvată pentru detectarea deteriorării controlului glicemic. Greutatea corporală trebuie monitorizată regulat.

Alterări ale profilului lipidic

În studiile clinice controlate placebo s-au observat modificăr nedorite ale profilului lipidic în rândul pacientilor tratati cu olanzapină (vezi pct. 4.8). Modificările profilului lipidic trebuie abordate după cum este indicat din punct de vedere clinic, în special la pacientii cu dislipidemii precum si la pacientii cu factori de risc pentru aparitia tulburărilor lipidice. Pacientii tratati cu oricare antipsihotice, inclusiv olanzapină, trebuie monitorizati periodic pentru evaluarea concentratiei plasmatice a lipidelor în concordantă cu ghidurile privind utilizarea medicamentelor antipsihotice.

Activitate anticolinergică

Cu toate că olanzapina a demonstrat activitate anticolinergică in vitro, experienta din studiile clinice a evidentiat o frecventă mică a evenimentelor legate de această actiune. Cu toate acestea, deoarece experienta clinică cu olanzapină la pacientii cu boli asociate este limitată, se recomandă prudentă în prescrierea medicamentului la pacientii cu hipertrofie de prostată, ileus paralitic si afectiuni înrudite.

Functia hepatică

S-au constatat frecvent cresteri tranzitorii, asimptomatice ale valorilor transaminazelor hepatice ALAT si ASAT, în special în perioada de început a tratamentului. Este necesară prudentă la pacientii cu valori ale ALAT si/sau ASAT crescute, la pacientii cu semne si simptome de insuficientă hepatică, la pacientii cu afectiuni pre-existente care se asociază cu o rezervă functională hepatică limitată si la pacientii tratati cu medicamente cu potential hepatotoxic. În caz de valori crescute ale ALAT si/sau ASAT în timpul tratamentului, trebuie instituită monitorizarea si trebuie luată în considerare reducerea dozei. În cazurile în care s-a diagnosticat o hepatită (incluzând forme prin afectare hepatocelulară, prin colestază sau prin mecanism mixt), tratamentul cu olanzapină trebuie întrerupt.

Neutropenie

Este necesară prudentă la pacientii cu valori scăzute ale numărului de leucocite si/sau de neutrofile, indiferent de cauză, la pacientii tratati cu medicamente cunoscute că determină neutropenie, la pacientii cu antecedente de toxicitate/deprimare medulară determinate de medicamente, la pacientii cu deprimare medulară provocată de boli concomitente, radioterapie sau chimioterapie si la pacientii cu hipereozinofilie sau cu boli mieloproliferative. În cazul în care olanzapina s-a administrat concomitent cu valproat s-a raportat frecvent neutropenie (vezi pct. 4.8).

Întreruperea tratamentului

În cazul în care administrarea olanzapinei se întrerupe brusc, s-au raportat foarte rar (<0,01%)

simptome acute cum ar fi transpiratii, insomnie, tremor, anxietate, greată sau vărsături.

Intervalul QT

În studiile clinice, la pacientii tratati cu olanzapină comparativ cu cei la care s-a administrat placebo prelungirea semnificativă clinic a intervalului QTc (corectia tip Fridericia a intervalului QT [QTcF] ≥500 milisecunde [msec] în orice moment post-evaluare initială la pacientii cu valori initiale ale QTcF<500 msec) a fost mai putin frecventă (0,1% până la 1%), fără diferente semnificative asupra evenimentelor cardiace asociate. Cu toate acestea, similar altor antipsihotice, este necesară prudentă când olanzapina se prescrie în asociere cu medicamente cunoscute ca prelungind intervalul QTc, în special la pacientii vârstnici, la pacientii cu sindrom QT prelungit congenital, cu insuficientă cardiacă congestivă, hipertrofie cardiacă, hipokaliemie sau hipomagneziemie.

Tromboembolism

Asocierea temporală dintre tratamentul cu olanzapină si tromboembolismul venos s-a raportat foarte rar (<0,01%). Nu s-a stabilit o relatie cauzală între aparitia tromboembolismului venos si tratamentul cu olanzapină. Cu toate acestea, deoarece pacientii cu schizofrenie prezintă adesea factori de risc pentru tromboembolism venos, toti factorii de risc de TEV, ca de exemplu imobilizarea pacientilor, trebuie identificati si trebuie luate măsurile preventive necesare.

Activitatea generală asupra SNC

Ca urmare a efectelor olanzapinei în primul rând asupra sistemului nervos central (SNC), este necesară prudentă atunci când aceasta se administrează în asociere cu alte medicamente cu actiune centrală si cu alcoolul etilic. Deoarece prezintă antagonism dopaminergic in vitro, olanzapina poate să actioneze antagonist fată de efectele agonistilor dopaminergici directi si indirecti.

Convulsii

Olanzapina trebuie utilizată cu prudentă la pacientii cu antecedente convulsive sau la cei expusi unor factori care pot să scadă pragul convulsivant. La pacientii tratati cu olanzapină s-a raportat rareori aparitia convulsiilor. În majoritatea acestor cazuri s-au raportat antecedente convulsive sau factori de risc pentru convulsii.

Diskinezie tardivă

În studiile comparative cu durată de un an sau mai putin, olanzapina s-a asociat cu o frecventă mai mică, semnificativă statistic, a diskineziei iatrogene. Cu toate acestea, riscul de diskinezie tardivă creste odată cu expunerea pe termen lung si, în consecintă, dacă la un pacient tratat cu olanzapină apar semne sau simptome de diskinezie tardivă, trebuie luată în considerare reducerea dozei sau întreruperea medicamentului. Simptomele se pot accentua în timp sau apar chiar după întreruperea tratamentului.

Hipotensiune arterială posturală

În studiile clinice cu olanzapină la pacientii vârstnici s-a observat rareori hipotensiune arterială posturală. Similar altor antipsihotice, se recomandă determinarea periodică a tensiunii arteriale la pacientii în vârsta peste 65 ani.

Utilizarea la copii si adolescenticu vârsta sub 18 ani

Olanzapina nu este indicată pentru a fi utilizată în tratamentul copiilor si adolescentilor. Studii efectuate la pacienti cu vârsta cuprinsă între 13 si17 ani au evidentiat diverse reactii adverse, incluzând crestere în greutate, modificări ale parametrilor metabolici si cresteri ale valorilor concentratiei de prolactină. Nu au fost studiate efectele pe termen lung asociate cu aceste evenimente si ca urmare acestea rămân necunoscute (vezi pct. 4.8 si 5.1).

Lactoză

Comprimatele filmate de Olanzapine Teva contin lactoză. Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intolerantă la galactoză, deficientă de lactază Lapp sau malabsorbtie de glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

4.5 Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune

Studiile privind interactiunile s-au efectuat doar la adulti.

Interactiuni potentiale care afectează olanzapina

Deoarece olanzapina este metabolizată de către CYP1A2, substantele care pot induce sau inhiba

specific această izoenzimă pot afecta farmacocinetica olanzapinei.

Inductia CYP1A2

Metabolizarea olanzapinei poate fi indusă de fumat si de carbamazepină, ceea ce poate reduce concentratiile olanzapinei. S-a observat numai cresterea usoară până la moderată a clearance-ului olanzapinei. Consecintele clinice sunt, probabil, limitate, dar se recomandă monitorizarea clinică si, dacă este necesar, se poate lua în considerare cresterea dozei de olanzapină (vezi pct. 4.2).

Inhibitia CYP1A2

S-a evidentiat că fluvoxamina, un inhibitor specific al CYP1A2, inhibă semnificativ metabolizarea olanzapinei. Cresterea medie a Cmax a olanzapinei după fluvoxamină a fost de 54% la femeile nefumătoare si de 77% la bărbatii fumători. Cresterea medie a ASC a olanzapinei, a fost de 52%, respectiv 108%. La pacientii care folosesc fluvoxamină sau orice alti inhibitori ai CYP1A2, cum ar fi ciprofloxacina, trebuie luată în considerare o doză initială mai mică de olanzapină. Trebuie avută în vedere scăderea dozei de olanzapină dacă se instituie un tratament cu un inhibitor de CYP1A2.

Reducerea biodisponibilitătii

Cărbunele activat reduce biodisponibilitatea după administrarea orală a olanzapinei cu 50 până la 60%

si trebuie administrat cu cel putin 2 ore înainte sau după olanzapină.

S-a constatat că fluoxetina (un inhibitor al CYP2D6), dozele unice de antiacide (aluminiu, magneziu) sau cimetidina nu afectează semnificativ farmacocinetica olanzapinei.

Potentialul ca olanzapina să afecteze alte medicamente

Olanzapina poate antagoniza efectele agonistilor directi sau indirecti ai dopaminei.

Olanzapina nu inhibă in vitro principalele izoenzime CYP450 (de exemplu, 1A2, 2D6, 2C9, 2C19, 3A4). Astfel, nu se asteaptă o interactiune specială, fapt verificat prin studiile in vivo, în care nu s-a constatat inhibarea metabolizării următoarelor substante active: antidepresive triciclice (reprezentând în special calea CYP2D6), warfarină (CYP2C9), teofilină (CYP1A2) sau diazepam (CYP3A4 si 2C19).

Olanzapina nu a prezentat interactiuni atunci când a fost asociată cu litiu sau biperiden.

Monitorizarea terapeutică a concentratiilor plasmatice ale valproatului nu a indicat necesitatea unei ajustări a dozei de valproat după introducerea concomitentă a olanzapinei.

Activitatea generală a SNC

Este necesară prudentă la pacientii care consumă băuturi alcoolice sau sunt în tratament cu

medicamente care pot determina deprimarea sistemului nervos central.

Utilizarea concomitentă a olanzapinei cu medicamente anti-parkinsoniene la pacienti boală Parkinson si dementă nu este recomandată (vezi pct. 4.4).

Intervalul QTc

Este necesară prudentă dacă olanzapina se administrează concomitent cu medicamente cunoscute că

determină prelungirea intervalului QTc (vezi pct. 4.4).

4.6     Sarcina si alăptarea

Nu există studii cu control adecvat si specific la femeile gravide. Pacientelor trebuie să li se recomande să-si anunte medicul dacă devin gravide sau intentionează să devină gravide în timpul tratamentului cu olanzapină. Cu toate acestea, deoarece experienta la om este limitată, olanzapina nu trebuie folosită în timpul sarcinii decât dacă beneficiul potential justifică riscul potential pentru făt.

S-au primit foarte rar raportări spontane cu privire la tremor, hipertonie, letargie si somnolentă, la sugari născuti din mame care au utilizat olanzapină în cursul celui de-al 3-lea trimestru de sarcină.

Într-un studiu la femei sănătoase care alăptau, olanzapina s-a excretat în lapte. Expunerea medie a sugarului (mg/kg) la concentratia de echilibru a fost estimată la 1,8% din doza de olanzapină de la mamă (mg/kg). Pacientelor trebuie să li se recomande să nu alăpteze în timpul tratamentului cu olanzapină.

4.7     Efecte asupra capacitătii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje

Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacitătii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Deoarece olanzapina poate produce somnolentă si ameteală, pacientii trebuie avertizati în legătura cu manevrarea utilajelor, inclusiv a autovehiculelor.

4.8     Reactii adverse

Adulti

Reactiile adverse raportate cel mai frecvent (observate la ≥ 1% dintre pacienti) în studii clinice asociate cu utilizarea olanzapinei au fost somnolentă, crestere în greutate, eozinofilie, cresterea prolactinemiei, colesterolemiei, glicemiei si trigliceridemiei (vezi pct. 4.4), glucozurie, cresterea apetitului alimentar, ameteli, acatizie, parkinsonism (vezi pct. 4.4), diskinezie, hipotensiune arterială ortostatică, efecte anticolinergice, cresteri tranzitorii asimptomatice ale valorilor transaminazelor hepatice (vezi pct. 4.4), eruptii cutanate, astenie, oboseală si edeme.

Următorul tabel prezintă reactiile adverse si modificările investigatiilor de laborator observate în timpul studiilor clinice si în urma raportărilor spontane. În cadrul fiecărei grupe de frecventă, reactiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravitătii. Frecventa evenimentelor enumerate este definită după cum urmează: foarte frecvente (≥10%), frecvente (≥1% si <10%), mai putin frecvente (≥0,1% si <1%), rare (≥0,01 si <0,1%), foarte rare (<0,01%), cu frecventă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Foarte frecvente

Frecvente

Mai putin frecvente

Frecventă necunoscută

Tulburări hematologice si limfatice

 

Eozinofilie

Leucopenie Neutropenie

Trombocitopenie

Tulburări ale sistemului imunitar

 

 

 

Reactie alergică

Tulburări metabolice si de nutritie

Crestere în greutate1

Cresterea colesterolemiei2,3

Cresterea glicemiei4

Cresterea trigliceridemiei 2,5

Glucozurie

Apetit alimentar crescut

 

Aparitia sau exacerbarea diabetului zaharat asociat ocazional cu cetoacidoză sau comă, inclusiv cazuri finalizate cu deces(vezi pct. 4.4)

Hipotermie

Tulburări ale sistemului nervos

Somnolentă

Ameteli

Acatizie6

Parkinsonism6

Diskinezie6

 

Convulsii în majoritatea cazurilor în care s-a raportat un risc de convulsii sau de factori de risc pentru aparitia convulsiilor Sindrom neuroleptic malign (vezi pct. 4.4) Distonie (incluzând miscări oculogire) Diskinezie tardivă Simptomatologie dată de întreruperea tratamentului7

Tulburări cardiace

 

 

Bradicardie Prelungirea intervalului QTc (vezi pct. 4.4)

Tahicardie/fibrilatie ventriculară, moarte subită (vezi pct. 4.4)

Tulburări vasculare

 

Hipotensiune arterială ortostatică

 

Tromboembolism (incluzând embolism pulmonar si tromboză venoasă profundă)

Tulburări gastrointestinale

 

Efecte anticolinergice usoare, tranzitorii incluzând constipatie si uscăciunea gurii

 

Pancreatită

Tulburări hepatobiliare

 

Cresteri tranzitorii, asimptomatice ale valorilor transaminazelor hepatice (ALAT, ASAT), în special la initierea tratamentului

 

Hepatită (incluzând forme prin afectare hepatocelulară, prin colestază sau prin mecanism mixt)

Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat

 

Eruptie cutanată

Reactii de fotosensibilitate

Alopecie

 

Tulburări musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv

 

 

 

Rabdomioliză

Tulburări renale si ale căilor urinare

 

 

 

Dificultate la initierea mictiunii

Tulburări ale aparatului genital si sânului

 

 

 

Priapism

Tulburări generale si la nivelul locului de administrare

 

Astenie

Oboseală

Edeme

 

 

Investigatii diagnostice

Concentratii plasmatice crescute aleprolactinei8

 

Cresterea valorilor creatin fosfokinazei Cresterea valorilor bilirubinei totale

Cresterea valorilor fosfatazei alcaline

1Cresterea semnificativă în greutate a fost observată indiferent de valorile initiale ale Indicilor de masă corporală (IMC). În urma tratamentului pe termen scurt (durata mediană 47 zile), cresterea în greutate ≥ 7% fată de masa corporală initială a fost foarte frecventă (22,2%), cresterea în greutate ≥ 15% a fost frecventă (4,2%), iar cresterea în greutate ≥ 25% a fost mai putin frecventă (0,8%). La pacientii cu expunere îndelungată (cel putin 48 săptămâni), cresterile în greutate ≥ 7%, ≥ 15% si ≥ 25% fată de masa corporală initială au fost foarte frecvente (64,4%, 31,7% si respectiv 12,3%).

2Cresterile medii ale concentratiilor plasmatice a lipidelor în conditii de repaus alimentar (colesterol total, colesterol LDL si trigliceride) au fost mai mari la pacientii care nu au prezentat modificări initiale ale profilului lipidic.

3Observată pentru valori initiale normale în conditii de repaus alimentar (< 5,17 mmol/l) care au atins valori crescute (≥ 6,2 mmol/l). Modificările valorilor initiale ale colesterolului de la valori limită (≥ 5,17 mmol/l - < 6,2 mmol/l) în conditii de repaus alimentar la valori crescute (≥ 6,2 mmol/l) au fost foarte frecvente.

4Observată pentru valori initiale normale ale glicemiei în conditii de repaus alimentar ( < 5,56 mmol/l) care au atins valori crescute ( ≥ 7 mmol/l). Modificările glicemiei initiale de la valori la limită (≥ 5,56 -> 7 mmol/l) în conditii de repaus alimentar la valori crescute (≥ 7 mmol/l) au fost foarte frecvente.

5Observată pentru valori initiale normale în conditii de repaus alimentar (< 1,69 mmol/l) care au atins valori crescute (≥ 2,26 mmol/l). Modificările valorilor initiale ale trigliceridelor de la valori limită (≥ 1,69 mmol/l - < 2,26 mmol/l) în conditii de repaus alimentar la valori crescute (≥ 2,26 mmol/l) au fost foarte frecvente.

6În studii clinice, incidenta parkinsonismului si distoniei la pacientii tratati cu olanzapină a fost mai mare numeric, dar nu a fost semnificativ statistic diferită fată de placebo. Pacientii tratati cu olanzapină au prezentat o incidentă mai mică a parkinsonismului, acatisiei si distoniei comparativ cu pacientii tratati cu doze progresive de haloperidol. În absenta unor informatii detaliate privind antecedente individuale preexistente de tulburări motorii extrapiramidale acute si tardive, în prezent nu se poate concluziona că olanzapina produce mai putin diskinezie tardivă si/sau alte sindroame extrapiramidale tardive.

7Simptome acute precum transpiratii, insomnie, tremor, anxietate, greată si vărsături au fost raportate atunci când olanzapina a fost întreruptă brusc.

8Manifestările clinice asociate (de exemplu ginecomastia, galactoreea si mărirea sânilor) au fost rare. La majoritatea pacientilor valorile au revenit în limitele normale fără întreruperea tratamentului.

Expunere îndelungată (cel putin 48 săptămâni)

Proportia pacientilor care au înregistrat modificări nedorite, semnificative clinic ale cresterii în greutate, glicemiei, raportului colesterol total/LDL/HDL sau trigliceridelor, a crescut de-a lungul timpului. La pacientii adulti care au încheiat o perioada de tratament de 9-12 luni, rata de crestere a valorilor medii ale glicemiei s-a încetinit după aproximativ 6 luni.

Informatii suplimentare referitoare la grupe speciale de pacienti

În studiile clinice la pacienti vârstnici cu dementă, tratamentul cu olanzapină comparativ cu placebo s-a asociat cu o incidentă crescută a deceselor si a evenimentelor adverse cerebrovasculare (vezi si pct. 4.4). Reactiile adverse foarte frecvente asociate cu utilizarea olanzapinei la acest grup de pacienti au fost tulburările de mers si căderile. Frecvent s-au observat pneumonie, cresterea temperaturii corpului, letargie, eritem, halucinatii vizuale si incontinentă urinară.

În studiile clinice la pacientii cu psihoză indusă medicamentos (agonist dopaminergic) asociată cu boala Parkinson, s-au raportat foarte frecvent si mai frecvent decât după administrarea de placebo agravarea simptomatologiei parkinsoniene si a halucinatiilor.

Într-un studiu clinic la pacienti cu manie bipolară, terapia asociată cu valproat si olanzapină a dus la o incidentă de 4,1% a neutropeniei; un factor potential care a contribuit la aceasta este concentratia plasmatică crescută a valproatului. Olanzapina administrată cu litiu sau valproat a dus la cresterea frecventei (>10%) tremorului, xerostomiei, cresterii apetitului alimentar si cresterii în greutate. De asemenea, s-au raportat frecvent (1% până la 10%) tulburări de vorbire. În timpul tratamentului cu olanzapină în asociere cu litiu sau divalproex, în faza tratamentului acut (până la 6 săptămâni) la 17,4% dintre pacienti s-a produs o crestere de ≥7% a greutătii corporale fată de valoarea initială. Tratamentul îndelungat cu olanzapină (până la 12 luni) pentru prevenirea recurentelor la pacientii cu tulburare bipolară s-a asociat la 39,9% dintre pacienti cu o crestere de ≥7% a greutătii corporale fată de momentul initierii tratamentului.

Copii si adolescenti

Olanzapina nu este indicată pentru tratamentul copiilor si adolescentilor cu vârsta sub 18 ani. Chiar dacă nu s-au efectuat studii clinice menite să compare adolescentii cu adultii, informatiile din studiile clinice la adolescenti au fost comparate cu cele la populatia adultă.

Următorul tabel sumarizează reactiile adverse raportate cu o frecventă mai mare la pacientii adolescenti (vârsta 13-17 ani) fată de cei adulti sau reactii adverse identificate doar în cadrul studiilor la pacienti adolescenti. Cresterea în greutate semnificativă din punct de vedere clinic pare să apară mai frecvent în rândul adolescentilor fată de adultii ce au avut expuneri comparabile. Amploarea cresterii în greutate si proportia pacientilor adolescenti care au avut cresteri în greutate semnificative clinic au fost mai mari în cazul expunerii îndelungate (cel putin 24 săptămâni) decât în cazul expunerilor de scurtă durată.

În cadrul fiecărei grupe de frecventă, reactiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravitătii. Frecventa evenimentelor enumerate este definită după cum urmează: foarte frecvente (≥10%), frecvente (≥1% si <10%).

Tulburări metabolice si de nutritie

Foarte frecvente: Crestere în greutate9 , cresterea concentratiei trigliceridelor10, cresterea apetitului alimentar crescut.

Frecvente: Cresterea olesterolemiei11

 

Tulburări ale sistemului nervos

Foarte frecvente: Sedare (incluzând hipersomnie, letargie, sedare, somnolentă)

 

Tulburări gastro-intestinale

Frecvente: Xerostomie

 

Tulburări hepatobiliare

Foarte frecvente: Cresteri ale valorilor transaminazelor hepatice (ALAT/ASAT, vezi pct. 4.4).

 

Investigatii diagnostice

Foarte frecvente: Scăderea valorilor bilirubinei totale, cresterea valorilor GGT, concentratii plasmatice crescute ale prolactinei12.

9În urma tratamentului pe termen scurt (durata mediană 22 zile), cresterea în greutate ≥ 7% fată de masa corporală initială a fost foarte frecventă (40,6%), cresterea ≥ 15% fată de masa corporală initială a fost frecventă (7,1%), iar cresterea ≥ 25% a fost frecventă (2,5%). În cazul expunerii îndelungate (cel putin 24 săptămâni), 89,4% dintre pacienti au câstigat în greutate ≥ 7%, 55,3% au câstigat ≥ 15% si 29,1% au câstigat în greutate ≥ 25% fată de masa corporală initială.

10Observată pentru valori initiale normale în conditii de repaus alimentar (< 1,016 mmol/l) care au atins valori crescute (≥ 1,467 mmol/l) si modificările valorilor initiale ale trigliceridelor de la valori limită (≥ 1,016 mmol/l - < 1,467 mmol/l) în conditii de repaus alimentar la valori crescute (≥ 1,467 mmol/l).

11 Modificări ale valorilor colesterolului total, normale initial în conditii de repaus alimentar (< 4,39 mmol/l) si care au atins valori crescute (≥ 5,17 mmol/l) s-au observat frecvent. Modificările valorilor initiale ale colesterolului total de la valori limită (≥ 4,39 mmol/l - < 5,17 mmol/l) în conditii de repaus alimentar la valori crescute (≥ 5,17 mmol/l) au fost foarte frecvente.

12Concentratii plasmatice crescute ale prolactinei au fost raportate la 47,4% dintre pacientii adolescenti.

4.9 Supradozaj

Semne si simptome

Simptomele de supradozaj foarte frecvente (incidenta >10%) includ tahicardie, agitatie/agresivitate,

dizartrie, diferite simptome extrapiramidale si pierderea constientei, de la sedare până la comă.

Alte manifestări semnificative de supradozaj sunt delir, convulsii, comă, sindrom neuroleptic malign posibil, deprimare respiratorie, aspiratie traheobronsică, hipertensiune sau hipotensiune arterială, aritmii cardiace (< 2% din cazurile de supradozaj) si stop cardiorespirator. S-au raportat cazuri letale în urma unui supradozaj acut cu numai 450 mg, dar s-a raportat si supravietuirea după un supradozaj acut de aproximativ 2 g de olanzapină administrată oral.

Tratamentul supradozajului

Nu există un antidot specific pentru olanzapină. Nu se recomandă provocarea de vărsături. Pot fi indicate măsurile standard pentru tratamentul supradozajului (de exemplu, spălături gastrice, administrarea de cărbune activat). S-a demonstrat că administrarea concomitentă a cărbunelui activat reduce biodisponibilitatea orală a olanzapinei cu 50-60%.

Trebuie instituit tratament simptomatic si monitorizarea functiilor vitale în functie de starea clinică, incluzând tratamentul hipotensiunii arteriale si a colapsului circulator si sustinerea functiei respiratorii. A nu se utiliza adrenalină, dopamină sau alte simpatomimetice beta-agoniste, deoarece stimularea beta poate agrava hipotensiunea arterială. Este necesară monitorizare cardiovasculară, pentru evidentierea unor posibile aritmii. Supravegherea si monitorizarea medicală strictă trebuie continuate până când pacientul este recuperat din punct de vedere clinic.

5. PROPRIETĂTI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăti farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: diazepine, oxazepine si tiazepine, cod ATC: N05A H03.

Olanzapina este un antipsihotic, antimaniacal si stabilizator de dispozitie cu profil farmacologic larg, care include mai multe sisteme de receptori.

În studiile preclinice, olanzapina a demonstrat afinitate fată de unii receptori (Ki < 100 nM) pentru serotonină 5 HT2A/2C; 5 HT3, 5 HT6; pentru dopamină D1, D2, D3, D4, D5; pentru receptorii colinergici muscarinici m1-m5; pentru receptorii α1 adrenergici; pentru receptorii histaminergici H1. Studiile comportamentale cu olanzapină la animale au evidentiat că aceasta prezintă antagonism 5 HT serotoninergic, dopaminergic si colinergic, în concordantă cu profilul legării de receptori. Pe modele in vitro olanzapina a demonstrat o afinitate mai mare pentru receptorii serotoninergici 5 HT2 decât pentru cei dopaminergici D2 si, pe modele in vivo, o activitate mai mare pentru receptorii 5 HT2 decât pentru cei D2. Studiile electrofiziologice au demonstrat că olanzapina reduce selectiv descărcările neuronilor dopaminergici mezolimbici (A10), având, în acelasi timp, actiune slabă asupra căilor striatale (A9) implicate în functia motorie. Olanzapina a redus răspunsul de evitare conditionată, test elocvent pentru activitatea antipsihotică, la doze mai mici decât cele care produc catalepsie, efect care indică reactii adverse motorii. Spre deosebire de anumite alte antipsihotice, olanzapina determină un răspuns crescut într-un test „anxiolitic”.

Studii de tomografie cu emisie de pozitroni (TEP) la voluntari sănătosi au evidentiat, pentru o doză orală unică (10 mg) de olanzapină, un grad de ocupare a receptorilor 5 HT2A mai mare decât a celor dopaminici D2. În plus, un studiu de imagistică SPECT la pacienti cu schizofrenie a evidentiat că pacientii care prezintă răspuns la olanzapină au un grad de ocupare a receptorilor D2 striatali mai mic decât cei care prezintă răspuns la anumite alte antipsihotice si la risperidonă, dar comparabil cu cei care au răspuns la clozapină.

În ambele studii controlate cu placebo, precum si în două din cele trei studii controlate cu un comparator, efectuate la peste 2900 pacienti cu schizofrenie, care au prezentat atât simptome pozitive cât si negative, olanzapina s-a asociat cu ameliorări superioare semnificative statistic, atât pentru simptomele negative, cât si pentru cele pozitive.

Într-un studiu comparativ, multinational, dublu-orb, care a inclus 1481 pacienti cu schizofrenie, tulburare shizoafectivă si tulburări asociate având diferite grade de simptome depresive asociate (valoare bazală a scorului de 16,6 pe Montgomery-Asberg Depression Rating Scale), o analiză secundară prospectivă a modificării scorului dispozitiei de la momentul initierii tratamentului până la încetarea acestuia a demonstrat că îmbunătătirea acestui scor (p=0,001) este semnificativă statistic în grupul tratat cu olanzapină (-6,0) comparativ cu grupul tratat cu haloperidol (-3,1).

La pacientii cu episod maniacal sau mixt în cadrul tulburării bipolare, olanzapina a demonstrat eficacitate superioară comparativ cu placebo si comparativ cu valproat semisodic (divalproex) privind reducerea simptomelor maniacale după 3 săptămâni. Olanzapina a demonstrat si eficacitate comparabilă cu haloperidolul în ceea ce priveste proportia pacientilor cu remisiune simptomatică a maniei si depresiei la 6 si 12 săptămâni. Într-un studiu de asociere terapeutică la pacienti tratati cu litiu sau valproat timp de minim 2 săptămâni, asocierea olanzapinei 10 mg (tratament asociat cu litiu sau valproat) a determinat, după 6 săptămâni, o reducere mai mare a simptomelor maniacale decât în cazul monoterapiei cu litiu sau cu valproat.

Într-un studiu de prevenire a recurentelor episoadelor maniacale cu durata de 12 luni la pacienti aflati în remisiune după tratament cu olanzapină si care au fost apoi randomizati cu olanzapină sau placebo, olanzapina a demonstrat superioritate semnificativă statistic comparativ cu placebo din punct de vedere al parametrului principal, recurenta tulburării bipolare. Olanzapina a demonstrat de asemenea avantaj semnificativ statistic comparativ cu placebo în ceea ce priveste prevenirea recurentelor episoadelor maniacale sau depresive.

Într-un al doilea studiu cu durata de 12 luni de prevenire a recurentelor episoadelor maniacale la pacienti aflati în remisie după tratament cu olanzapină în asociere cu litiu si care au fost apoi randomizati cu olanzapină sau litiu în monoterapie, olanzapina a prezentat statistic non-inferioritate fată de litiu din punct de vedere al parametrului principal, recurenta tulburării bipolare (olanzapină 30,0%, litiu 38,3%; p=0,055).

Într-un studiu de tratament asociat, cu durata de 18 luni, la pacienti cu episoade maniacale sau mixte stabilizati cu olanzapină si un stabilizator de dispozitie (litiu sau valproat), asocierea de lungă durată dintre olanzapină si litiu sau valproat nu a fost semnificativ statistic superioară monoterapiei cu litiu sau valproat în întârzierea recurentei tulburării bipolare, definită conform criteriilor diagnostice.

Copii si adolescenti

Experienta la adolescenti (vârsta între 13 si 17 ani) este limitată la date de eficacitate pe termen scurt în tratamentul schizofreniei (6 săptămâni) si al maniei ascociate tulburării bipolare I (3 săptămâni), ce au inclus mai putin de 200 adolescenti. Olanzapina a fost utilizată într-un interval de dozare flexibil începând de la 2,5 si ajungând până la 20 mg.zi. În timpul tratamentului cu olanzapină, adolescentii au crescut semnificativ mai mult în greutate fată de adulti. Amplitudinea modificărilor valorilor colesterolului total în conditii de repaus alimentar, a colesterolului LDL, trigliceridelor si prolactinei (vezi pct. 4.4 si 4.8) a fost mai mare la adolescenti decât la adulti. Nu există informatii referitoare la mentinerea efectului si datele referitoare la siguranta în administrare pe termen îndelungat sunt limitate (vezi pct. 4.4 si 4.8).

5.2 Proprietăti farmacocinetice

Olanzapina se absoarbe bine după administrare orală, atingând concentratia plasmatică maximă după 5-8 ore. Absorbtia nu este influentată de alimente. Biodisponibilitatea orală absolută în comparatie cu administrarea intravenoasă nu a fost determinată.

Olanzapina se metabolizează în ficat, prin conjugare si oxidare. Metabolitul circulant principal este 10-N-glucuronidul, care nu traversează bariera hemato-encefalică. Enzimele citocromului P450-CYP1A2 si P450-CYP2D6 contribuie la formarea metabolitilor N-demetil si 2-hidroximetil care, în studii la animale, au prezentat activitate farmacologică in vivo semnificativ mai mică decât olanzapina. Responsabilă de efectele farmacologice este în principal olanzapina netransformată. La voluntari sănătosi, după administrare orală, timpul mediu de înjumătătire plasmatică prin eliminare al olanzapinei a variat în functie de vârsta si sex.

La vârstnici (65 ani si peste) sănătosi comparativ cu subiectii mai tineri, timpul mediu de înjumătătire plasmatică prin eliminare a fost mai lung (51,8 ore comparativ cu 33,8 ore), iar clearance-ul a fost mai mic (17,5 l/oră comparativ cu 18,2 l/oră). Variabilitatea farmacocinetică observată la vârstnici se încadrează în domeniul de variatie pentru subiectii mai tineri. La 44 pacienti cu schizofrenie cu vârsta > 65 ani, dozele între 5 si 20 mg/zi nu s-au asociat cu un profil remarcabil al evenimentelor adverse.

La subiectii de sex feminin comparativ cu cei de sex masculin, timpul mediu de înjumătătire plasmatică prin eliminare a fost ceva mai lung (36,7 ore comparativ cu 32,3 ore) si clearance-ul a fost mai mic (18,9 l/oră comparativ cu 27,3 l/oră). Cu toate acestea, olanzapina (5-20 mg/zi) a demonstrat un profil de sigurantă comparabil la femei (n=467) si la barbati (n=869).

La pacientii cu insuficientă renală (clearance-ul creatininei < 10 ml/min) comparativ cu subiectii sănătosi, nu au existat diferente semnificative privind timpul mediu de înjumătătire plasmatică prin eliminare (37,7 ore comparativ cu 32,4 ore) sau clearance-ul medicamentului (21,2 l/oră comparativ cu 25,0 l/oră). Într-un studiu de echilibru al maselor (aport/excretie) s-a evidentiat că aproximativ 57% din olanzapina marcată radioactiv s-a regăsit în urină, în principal ca metaboliti.

La subiecti fumători cu insuficientă hepatică usoară, timpul mediu de înjumătătire plasmatică prin eliminare (39,3 ore) a fost prelungit si clearance-ul (18,0 l/oră) a fost redus comparativ cu subiectii sănătosi nefumători (48,8 ore, respectiv 14,1 l/oră).

La subiectii nefumători, comparativ cu cei fumători (bărbati si femei), timpul mediu de înjumătătire plasmatică prin eliminare a fost prelungit (38,6 ore comparativ cu 30,4 ore) si clearance-ul a fost redus (18,6 l/oră comparativ cu 27,7 l/oră).

Clearance-ul plasmatic al olanzapinei este mai mic la subiectii vârstnici comparativ cu cei tineri, la femei comparativ cu bărbati si la nefumători comparativ cu fumători. Cu toate acestea, importanta impactului vârstei, sexului sau fumatului asupra clearance-ului si timpului de înjumătătire plasmatică este mic în comparatie cu variabilitatea interindividuală generală.

Într-un studiu la subiecti caucazieni, japonezi si chinezi, nu au existat diferente ale parametrilor farmacocinetici între cele trei populatii.

Legarea olanzapinei de proteinele plasmatice a fost de aproximativ 93% în intervalul concentratiilor cuprinse între aproximativ 7 ng/ml si aproximativ 1000 ng/ml. Olanzapina se leagă predominant de albumină si de α1-glicoproteina acidă.

Copii si adolescenti

Adolescenti (vârsta între 13 si 17 ani): Farmacocinetica olanzapinei este similară la adolescenti si adulti. În studiile clinice, expunerea medie la olanzapină a fost cu aproximativ 27% mai mare la adolescenti. Diferentele demografice dintre adolescenti si adulti includ o greutate corporală medie mai mică si faptul că mai putini adolescenti erau fumători. Este posibil ca asemenea factori să contribuie la o expunere medie mai mare observată în rândul adolescentilor.

5.3 Date preclinice de sigurantă

Toxicitate acută (după doză unică)

Semnele de toxicitate orală la rozătoare au fost cele caracteristice pentru neurolepticele cu potentă mare: hipoactivitate, comă, tremor, convulsii clonice, salivatie si pierdere în greutate. Dozele letale medii au fost de aproximativ 210 mg/kg (soarece) si de 175 mg/kg (sobolan). Câinii au tolerat doze orale unice de până la 100 mg/kg fără mortalitate. Semnele clinice au inclus sedare, ataxie, tremor, frecventă cardiacă crescută, respiratie dificilă, mioză si anorexie. La maimute, doze orale unice de până la 100 mg/kg au provocat o stare de prostratie si, la doze mai mari, semiconstientă.

Toxicitate după doze repetate

În studii cu durata de până la 3 luni la soarece si de până la 1 an la sobolan si câine, efectele predominante au fost deprimarea SNC, efecte anticolinergice si tulburări hematologice periferice. Ca efect al deprimării SNC se dezvoltă toleranta. La doze mari, parametrii de crestere au fost scăzuti. La sobolan, efectele reversibile concordante cu cresterea prolactinei au inclus reducerea greutătii ovarelor si a uterului si modificări morfologice ale epiteliului vaginal si glandei mamare.

Toxicitate hematologică: La fiecare specie s-au observat efecte asupra parametrilor hematologici, incluzând reduceri dependente de doză ale numărului leucocitelor circulante la soarece si reduceri nespecifice ale numărului leucocitelor circulante la sobolan; cu toate acestea, nu s-au evidentiat fenomene de citotoxicitate la nivelul măduvei hematopoietice. La câtiva câini tratati cu 8 sau 10 mg/kg si zi (expunere totală la olanzapină [ASC] de 12-15 ori mai mare decât pentru doza de 12 mg/zi la om) s-au dezvoltat neutropenie, trombocitopenie sau anemie reversibile. La câinii cu citopenie nu au existat reactii adverse asupra celulelor progenitoare si proliferante din măduva osoasă.

Toxicitate asupra functiei de reproducere

Olanzapina nu are efecte teratogene. La sobolani masculi sedarea a afectat performanta functiei de reproducere. Perioada fertilă a fost afectată la doze de 1,1 mg/kg (de 3 ori mai mari decât doza maximă la om), iar parametrii de reproducere au fost influentati la sobolanii cărora li s-au administrat 3 mg/kg (de 9 ori doza maximă la om). La puii femelelor de sobolan tratati cu olanzapină s-au observat întârzieri ale dezvoltării fetale si reduceri tranzitorii ale activitătii puilor.

Mutagenitate

Olanzapina nu a prezentat potential mutagen sau clastogen în întreaga gamă de teste standard, care au

inclus teste de mutatii bacteriene si teste in vitro si in vivo la mamifere.

Carcinogenitate

Pe baza rezultatelor studiilor la soarece si sobolan, s-a concluzionat că olanzapina nu este carcinogenă.

6.       PROPRIETĂTI FARMACEUTICE

6.1     Lista excipientilor

Nucleul comprimatului:

Lactoză monohidrat

Hidroxipropilceluloză

Crospovidonă tip A

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Celuloză microcristalină

Stearat de magneziu

Stratul de filmare:

Hipromeloză

Amestec colorant alb (polidextroză, hipromeloză, diacetat de gliceril, macrogol 8000, dioxid de titan

E171)

6.2     Incompatibilităti

Nu este cazul.

6.3     Perioada de valabilitate

18 luni

6.4     Precautii speciale pentru păstrare

A nu se păstra la temperaturi peste 25°C.

A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.

6.5     Natura si continutul ambalajului

Blistere OPA-Al-PVC/Al, în cutii continând 28, 30, 35, 50 , 56 sau 70 comprimate filmate. Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6     Precautii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinte speciale.

7.       DETINĂTORUL AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATĂ

Teva Pharma BV, Computerweg 10, 3542 DR Utrecht, Olanda

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATĂ

EU/1/07/427/004 EU/1/07/427/005 EU/1/07/427/039 EU/1/07/427/006 EU/1/07/427/007 EU/1/07/427/049

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZATIEI

Data primei autorizări: 12/12/2007

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

{LL/AAAA}

Informatii detaliate asupra acestui produs sunt disponibile pe website-ul Agentiei Europene a Medicamentului (EMEA) http://www.emea.europa.eu

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
'Planeta' psiho-medicamentelor Prea multe psiho-medicamente sunt prescrise pentru stări care ar putea fi combătute prin tratamente diferite. Acest lucru se întâmplă atât din cauza presiunilor venite din partea unor industrii farmaceutice care inventează în fiecare zi noi afecţiuni, transformând în maladii tulburările cele mai comune...
Descoperie crucială privind schizofrenia şi depresia maniacală /The Independent/ Oamenii de ştiinţă au descoperit o similitudine remarcabilă între erorile genetice care stau atât la baza schizofreniei cât şi a depresiei maniacale, o descoperire crucială legat de care se aşteaptă să deschidă calea spre noi tratamente pentru două dintre cele mai întâlnite maladii...
Aceleaşi gene care predispun la schizofrenie favorizează şi consumul de canabis (studiu) Aproximativ o persoană din o sută, la nivel mondial, suferă de schizofrenie, iar conform unui nou studiu, genele care măresc riscul de apariţie a acestei boli psihice favorizează şi consumul de canabis, informează marţi Reuters.
Iaşi: Aproape 1.200 de persoane cu schizofrenie internate la Neuropsihiatrie, de la începutul anului De la începutul anului la Spitalul de Neuropsihiatrie Socola, cea mai mare unitate de profil din zona de Est a României, au fost internate 1.147 de persoane care suferă de 'tulburări de schizofrenie', potrivit directorului instituţiei, dr Lucian Burlea.
Vaslui: O profesoară a ajuns la psihiatrie în urma unei presupuse crize de schizofrenie suferite la ora de curs Vaslui, 4 nov Agerpres/ - Inspectoratul Şcolar Judeţean (ISJ) Vaslui a demarat joi o anchetă la o şcoală din judeţ, după ce o profesoară a făcut o presupusă criză de schizofrenie în timpul orelor de curs.
MB: Oamenii de ştiinţă au identificat o genă ale cărei mutaţii măresc de 35 de ori riscul de îmbolnăvire de schizofrenie O serie de mutaţii suferite de gena SETD1A pot creşte exponenţial riscul de îmbolnăvire de schizofrenie, susţine o echipă de oameni de ştiinţă de la Institutul Sanger, din Marea Britanie, într-un studiu publicat de revista Nature Neuroscience, care poate deschide noi căi pentru prevenirea şi tratarea...