Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

Denumire TASIGNA
Descriere Tasigna este indicat pentru tratamentul adulţilor cu leucemie granulocitară cronică (LGC) cu cromozom Philadelphia, în fază cronică sau accelerată, care prezintă rezistenţă sau intoleranţă la terapie anterioară care a inclus imatinib. Date despre eficacitatea la pacienţii cu LGC în faza de criză blastică nu sunt disponibile.
Denumire comuna internationala NILOTINIBUM
Actiune terapeutica ALTE ANTINEOPLAZICE INHIBITORI DE PROTEIN-KINAZA
Prescriptie PR
Forma farmaceutica Capsule
Concentratia 200mg
Ambalaj Cutie x 28 caps.(blist. PA/Al/PVC/Al)
Valabilitate ambalaj 3 ani
Cod ATC L01XE08
Firma - Tara producatoare NOVARTIS PHARMA GMBH - GERMANIA
Autorizatie de punere pe piata NOVARTIS EUROPHARM LTD. - MAREA BRITANIE

Ai un comentariu sau o intrebare despre TASIGNA ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



>> florin (vizitator) : ce pret are acest medicament?
>> Dr. Toth Noemi : TASIGNA 200 mg 112 tablete (Novartis) 5350.00 EUR Comanda: http://farmago.ro/comanda.html ----------------...
Prospect si alte informatii despre TASIGNA, capsule       


REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Tasigna 200 mg capsule

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

O capsulă conţine nilotinib 200 mg (sub formă de clorhidrat monohidrat).

Excipient:

Lactoză monohidrat: 156,11 mg pe capsulă.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Capsulă

Pulbere de culoare albă până la uşor gălbuie, în capsule gelatinoase, opace, de culoare galben deschis, mărimea 0, cu o inscripţie axială de culoare roşie „NVR/TKI”.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Tasigna este indicat pentru tratamentul adulţilor cu leucemie granulocitară cronică (LGC) cu cromozom Philadelphia, în fază cronică sau accelerată, care prezintă rezistenţă sau intoleranţă la terapie anterioară care a inclus imatinib. Date despre eficacitatea la pacienţii cu LGC în faza de criză blastică nu sunt disponibile.

4.2 Doze şi mod de administrare

Terapia trebuie începută de către un medic cu experienţă în diagnosticul şi tratamentul pacienţilor cu LGC.

Doza recomandată de Tasigna este de 400 mg de două ori pe zi. Tratamentul trebuie continuat atâta timp cât există beneficiu terapeutic pentru pacient.

Tasigna trebuie administrat de două ori pe zi, la interval de aproximativ 12 ore şi nu trebuie administrat împreună cu alimente. Capsulele trebuie înghiţite întregi cu o cantitate suficientă de apă. Nu trebuie să se consume alimente timp de 2 ore înainte de administrarea dozei şi nu trebuie să se consume alimente timp de cel puţin o oră după administrarea dozei.

Se poate administra Tasigna în asociere cu factori de creştere hematopoietici, cum ar fi eritropoietina sau factor de stimulare a coloniilor granulocitare (G-CSF), dacă acest lucru este indicat clinic. Se poate administra Tasigna în asociere cu hidroxiuree sau anagrelidă, dacă acest lucru este indicat clinic.

Ajustări sau modificări ale dozei

Poate fi necesară întreruperea temporară a tratamentului cu Tasigna şi/sau reducerea dozei ca urmare a apariţiei manifestărilor toxice hematologice (neutropenie, trombocitopenie) care nu sunt determinate de leucemia deja existentă (vezi Tabelul 1).

Tabelul 1 Ajustări ale dozei în caz de neutropenie şi trombocitopenie

 

LGC în fază cronică în cazul administrării dozei de 400 mg de două ori pe zi

NAN* <1,0 x 109/l şi/sau numărul de trombocite <50 x 109/l

1. Se întrerupe administrarea Tasigna şi se monitorizează hemoleucograma.

2. Se reia administrarea dozei anterioare în decurs de 2 săptămâni după ce NAN >1,0 x 109/l şi /sau numărul de trombocite >50 x 109/l.

3. Dacă valorile hemoleucogramei rămân scăzute, poate fi necesară reducerea dozei la 400 mg o dată pe zi.

LGC în fază accelerată în cazul administrării dozei de 400 mg de două ori pe zi

NAN* <0,5 x 109/l şi/sau numărul de trombocite <10 x 109/l

1. Se întrerupe administrarea Tasigna şi se monitorizează hemoleucograma.

2. Se reia administrarea dozei anterioare în decurs de 2 săptămâni după ce NAN >1,0 x 109/l şi /sau numărul de trombocite >20 x 109/l.

3. Dacă valorile hemoleucogramei rămân scăzute, poate fi necesară reducerea dozei la 400 mg o dată pe zi.

 

*NAN = numărul absolut de neutrofile

Dacă apar manifestări de toxicitate non-hematologică, moderate sau severe, semnificative clinic, trebuie întreruptă administrarea, aceasta putând fi reluată ulterior prin administrarea dozei de 400 mg o dată pe zi, după remisiunea manifestărilor toxice. Dacă este adecvat din punct de vedere clinic, trebuie avută în vedere creşterea din nou a dozei la 400 mg de două ori pe zi. Creşteri ale valorilor lipazemiei: În cazul creşterilor de Gradul 3-4 ale valorilor lipazemiei, trebuie reduse dozele la 400 mg o dată pe zi sau trebuie întreruptă administrarea medicamentului. Valorile lipazemiei trebuie testate lunar sau după cum este indicat clinic. Creşteri ale valorilor bilirubinemiei şi ale concentraţiilor plasmatice ale transaminazelor hepatice: În cazul creşterilor de Gradul 3-4 ale bilirubinemiei, trebuie reduse dozele la 400 mg o dată pe zi sau trebuie întreruptă administrarea medicamentului. Valorile bilirubinemiei şi ale concentraţiilor plasmatice ale transaminazelor hepatice trebuie testate lunar sau după cum este indicat clinic.

În cazul omiterii administrării unei doze, pacientul nu trebuie să ia o doză suplimentară ci trebuie să ia, ca de obicei, doza următoare prescrisă.

Copii şi adolescenţi

Nu se recomandă utilizarea Tasigna la copii şi la adolescenţi cu vârstă sub 18 ani datorită lipsei datelor referitoare la profilul de siguranţă şi eficacitate a administrării (vezi pct. 5.1).

Vârstnici

Aproximativ 30% din subiecţii înrolaţi în studiile clinice au fost persoane cu vârstă de peste 65 ani. Nu s-au observat diferenţe majore în ceea ce priveşte profilul de eficacitate şi siguranţă la pacienţii cu vârstă ≥65 ani comparativ cu cel observat la adulţii cu vârsta cuprinsă între 18-65 ani.

Insuficienţă renală

Nu s-au efectuat studii clinice la pacienţii cu insuficienţă renală.

Deoarece nilotinibul şi metaboliţii săi nu sunt excretaţi pe cale renală, nu se anticipează o scădere a clearance-ului total la pacienţii cu insuficienţă renală.

Insuficienţă hepatică

Insuficienţa hepatică are un efect minor asupra farmacocineticii nilotinib. Ajustarea dozei nu este considerată necesară la pacienţii cu insuficienţă hepatică. Cu toate acestea, pacienţii cu insuficienţă hepatică trebuie trataţi cu prudenţă (vezi pct. 4.4).

Tulburări cardiace

S-au exclus din studiile clinice pacienţii cu boală cardiacă necontrolată terapeutic sau semnificativă (de exemplu infarct miocardic recent, insuficienţă cardiacă congestivă, angină pectorală instabilă sau bradicardie semnificativă clinic). Este necesară precauţie la pacienţii cu tulburări cardiace relevante (vezi pct. 4.4).

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Mielosupresie

Tratamentul cu Tasigna se asociază cu trombocitopenie, neutropenie şi anemie (gradul 3-4 conform Criteriilor Uzuale de Toxicitate ale National Cancer Institute). Apariţia acestora este mult mai frecventă la pacienţi cu LGC în fază accelerată. Trebuie efectuată hemoleucograma la intervale de două săptămâni în primele 2 luni şi apoi lunar sau aşa cum o necesită starea clinică. În general, mielosupresia a fost reversibilă şi, de obicei, controlabilă în urma întreruperii temporare a administrării Tasigna sau a reducerii dozei (vezi pct. 4.2).

Prelungirea intervalului QT

Conform măsurătorilor intervalului QT pe ECG de suprafaţă, s-a dovedit că Tasigna determină prelungirea repolarizării cardiace ventriculare într-un manieră dependentă de concentraţie.

În studiul de Fază II efectuat la pacienţi cu LGC în fază cronică şi accelerată, care prezentau rezistenţă sau intoleranţă la tratamentul cu imatinib, modificarea faţă de valoarea iniţială a valorii medii la starea de echilibru a intervalului QTcF ponderată în funcţie de timp a fost de 5 şi, respectiv, 8 msec. La <1% dintre aceşti pacienţi s-au observat valori ale QTcF >500 msec. Nu s-a observat în studiile clinice apariţia episoadelor de torsadă a vârfurilor.

Într-un studiu efectuat la voluntari sănătoşi, la care expunerile sistemice la medicament au fost comparabile cu cele observate la pacienţi, modificarea faţă de valoarea iniţială a valorii medii a intervalului QTcF ponderat în funcţie de timp, calculată prin excluderea rezultatelor obţinute în cazul administrării placebo, a fost de 7 msec (IÎ ± 4 msec). La nici un subiect nu s-au observat valori ale QTcF >450 msec. Pe lângă aceasta, în timpul desfăşurării studiului, nu s-au observat cazuri de aritmii semnificative clinic. Nu s-au observat, în special, episoade de torsadă a vârfurilor (tranzitorie sau susţinută).

Atunci când nilotinibul este utilizat în mod greşit în asociere cu inhibitori puternici ai CYP3A4 şi/sau cu medicamente despre care se ştie că au potenţial de prelungire a intervalului QT şi/sau cu alimente poate să apară prelungirea semnificativă a intervalului QT (vezi pct. 4.5). Prezenţa hipokaliemiei sau hipomagneziemiei poate creşte şi mai mult acest efect. Prelungirea intervalului QT poate expune pacienţii la riscul evoluţiei letale.

Tasigna trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii care prezintă sau care au risc semnificativ de apariţie a prelungirii intervalului QT, cum sunt cei:

- cu prelungire congenitală importantă a intervalului QT

- cu boală cardiacă necontrolată terapeutic sau semnificativă, în această categorie fiind incluşi cei cu infarct miocardic recent, insuficienţă cardiacă congestivă, angină pectorală instabilă sau bradicardie semnificativă clinic.

- care utilizează medicamente antiaritmice sau alte substanţe care determină prelungirea intervalului QT.

Se recomandă monitorizarea atentă pentru evidenţierea unui efect asupra intervalului QTc şi efectuarea unei ECG iniţiale înainte de începerea tratamentului cu Tasigna precum şi după cum este indicat clinic. Hipokaliemia şi hipomagneziemia trebuie corectate înainte de administrarea Tasigna şi trebuie monitorizate periodic pe parcursul terapiei.

Moarte subită

Au fost raportate cazuri mai puţin frecvente (0,1 până la 1%) de moarte subită la pacienţii la care se administrează Tasigna şi care au antecedente de boală cardiacă sau factori semnificativi de risc cardiac. Comorbidităţile, pe lângă afecţiunea malignă, au fost, de asemenea, deseori prezente precum şi administrarea concomitentă de medicamente. Este posibil ca anomaliile ventriculare de repolarizare să fie factori care contribuie la aceasta.

Interacţiuni cu alte medicamente

Nu trebuie să se administreze Tasigna în asociere cu medicamente care sunt inhibitori puternici ai CYP3A4 (categorie în care sunt incluse ketoconazolul, itraconazolul, voriconazolul, claritromicina, telitromicina, ritonavirul precum şi alte medicamente). În cazul în care este necesar tratamentul cu oricare dintre aceste medicamente, se recomandă întreruperea terapiei cu Tasigna, dacă acest lucru este posibil (vezi pct. 4.5). Dacă nu este posibilă întreruperea temporară a tratamentului cu Tasigna, se recomandă monitorizarea atentă a pacientului pentru observarea promptă a apariţiei prelungirii intervalului QT (vezi pct. 4.2, 4.5 şi 5.2).

Utilizarea concomitentă a Tasigna cu medicamente care sunt inductori puternici ai CYP3A4 (de exemplu fenitoina, rifampicina, carbamazepina, fenobarbitalul sau preparate pe bază de sunătoare) poate determina reducerea expunerii sistemice la nilotinib într-o măsură relevantă clinic. De aceea, la pacienţii care utilizează Tasigna, trebuie aleasă utilizarea concomitentă a altor medicamente cu potenţial mai scăzut de inducere a CYP3A4 (vezi pct. 4.5).

Efectul alimentelor

Alimentele determină creşterea biodisponibilităţii nilotinibului. Tasigna nu trebuie administrat împreună cu alimente (vezi pct. 4.2 şi 4.5) şi trebuie administrat la 2 ore după masă. Nu trebuie să se consume alimente timp de cel puţin o oră după administrarea dozei. Nu trebuie să se consume suc de grepfrut sau alte alimente despre care se ştie că inhibă CYP3A4.

Insuficienţă hepatică

Insuficienţa hepatică are un efect minor asupra farmacocineticii nilotinib. Administrarea de nilotinib în doză unică de 200 mg a condus la creşteri ale ASC de 35%, 35% şi 19% la subiecţi cu insuficienţă hepatică uşoară, moderată şi severă, comparativ cu un grup de control format din subiecţi cu funcţie hepatică normală. Valoarea estimată a Cmax la starea de echilibru a nilotinib a înregistrat o creştere de 29%, 18% şi, respectiv, 22%. S-au exclus din studiile clinice pacienţii cu valori ale alanin transaminazei (ALT) şi/sau ale aspartat transaminazei (AST) >2,5 ori (sau >5 ori, dacă această creştere este determinată de boală) decât limita superioară a valorilor normale şi/sau cu bilirubinemie totală >1,5 ori decât limita superioară a valorilor normale. Metabolizarea nilotinibului este, în principal, hepatică. De aceea, pacienţii cu insuficienţă hepatică pot prezenta o expunere crescută la nilotinib şi trebuie trataţi cu precauţie (vezi pct. 4.2).

Lipazemie

S-au observat creşteri ale lipazemiei. Se recomandă efectuarea cu precauţie a tratamentului la pacienţii cu antecedente patologice de pancreatită.

Gastrectomie totală

Biodisponibilitatea nilotinibului poate fi redusă la pacienţii cu gastrectomie totală (vezi pct. 5.2). Trebuie avută în vedere monitorizarea mai frecventă a acestor pacienţi.

Lactoză

Capsulele Tasigna conţin lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Substanţe care pot să determine creşterea concentraţiei plasmatice ale nilotinibului

Nilotinibul este metabolizat în principal la nivel hepatic şi este, de asemenea, substrat al pompei de eflux polimedicamentos, glicoproteina P (P-gp). De aceea, absorbţia şi eliminarea ulterioară a nilotinibului absorbit sistemic poate fi influenţată de substanţe care afectează CYP3A4 şi/sau P-gp. Administrarea concomitentă de nilotinib şi imatinib (substrat şi moderator de P-gp şi CYP3A4) a avut un efect uşor inhibitor asupra CYP3A4 şi/sau P-gp. ASC a imatinibului a crescut cu 18 până la 39%, iar ASC a nilotinibului a crescut cu 18 până la 40%. Aceste modificări sunt probabil minore din punct de vedere clinic.

La subiecţii sănătoşi expunerea la nilotinib a crescut de 3 ori în cazul administrării în asociere cu ketoconazol, un inhibitor puternic al CYP3A4. Nu trebuie efectuat tratamentul concomitent cu inhibitori puternici ai CYP3A4, categorie în care sunt incluse ketoconazolul, itraconazolul, voriconazolul, ritonavirul, claritromicina şi telitromicina (vezi pct. 4.2 şi 4.4). De asemenea, poate fi de aşteptat creşterea expunerii la nilotinib în cazul utilizării acestuia concomitent cu inhibitori moderaţi ai CYP3A4. Trebuie avută în vedere utilizarea concomitentă a altor medicamente care nu inhibă sau inhibă în mică măsură CYP3A4.

Substanţe care pot determina scăderea concentraţiilor plasmatice ale nilotinibului

Rifampicina, un puternic inductor al CYP3A4, scade Cmax a nilotinibului cu 64% şi reduce ASC a nilotinibului cu 80%. Rifampicina şi nilotnibul nu trebuie utilizate concomitent.

Administrarea concomitentă a altor medicamente care induc CYP3A4 (de exemplu fenitoina, carbamazepina, fenobarbitalul şi preparatele pe bază de sunătoare) poate, de asemenea, determina reducerea expunerii sistemice la nilotinib într-o măsură relevantă clinic. La pacienţii care prezintă indicaţie terapeutică pentru utilizarea inductorilor CYP3A4, trebuie alese alte medicamente cu un potenţial mai scăzut de inducere enzimatică. Solubilitatea nilotinibului este dependentă de pH, solubilitatea fiind cu atât mai mică, cu cât valoarea pH-ului este mai mare. La subiecţii sănătoşi cărora li s-a administrat ezomeprazol în doze de 40 mg o dată pe zi, timp de 5 zile, valoarea pH-ului gastric a crescut considerabil, dar absorbţia nilotinibului a înregistrat o scădere moderată (27% reducere a Cmax şi 34% reducere a ASC0-∞). Dacă este necesar, Tasigna poate fi utilizat concomitent cu ezomeprazol sau alţi inhibitori de pompă de protoni.

Substanţe ale căror concentraţii plasmatice pot fi modificate de către nilotinib

In vitro, nilotinibul este un inhibitor relativ puternic al CYP3A4, CYP2C8, CYP2C9, CYP2D6 şi al UGT1A1 cu valoarea Ki mai mică pentru CYP2C9 (Ki=0,13 microM).

Un studiu cu doză unică privind interacţiunile între medicamente, efectuat la voluntari sănătoşi, cu administrarea a 25 mg warfarină, un substrat sensibil la CYP2C9 şi 800 mg nilotinib, nu a condus la modificări ale parametrilor farmacocinetici ai warfarinei sau ale farmacodinamicii warfarinei măsurate ca timp de protrombină (TP) şi raport normalizat internaţional (INR). Nu există date la starea de echilibru. Acest studiu sugerează faptul că o interacţiune clinic semnificativă între medicamentele, nilotinib şi warfarină, este mai puţin probabilă la o doză de până la 25 mg de warfarină. Din cauza lipsei datelor la starea de echilibru, se recomandă controlul parametrilor farmacodinamicii warfarinei (INR sau TP) după iniţierea terapiei cu nilotinib (cel puţin în primele 2 săptămâni).

În plus, administrarea la subiecţii sănătoşi a unei doze unice de Tasigna în asociere cu midazolam a avut ca rezultat creşterea cu 30% a expunerii sistemice la midazolam. Nu se poate exclude faptul conform căruia efectul nilotinibului este mai intens la starea de echilibru. Administrarea Tasigna în asociere cu substraturi ale acestor enzime, care au un indice terapeutic mic [de exemplu astemizolul,

terfenadina, cisaprida, pimozida, chinidina, bepridilul sau alcaloizii de secară cornută (ergotamina, dihidroergotamina)] trebuie făcută cu precauţie.

Medicamente antiaritmice şi alte substanţe care pot determina prelungirea intervalului QT

Nilotinibul trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii care prezintă sau pot prezenta prelungirea intervalului QT, în aceasta categorie fiind incluşi acei pacienţi care utilizează medicamente antiaritmice, cum ar fi amiodarona, disopiramida, procainamida, chinidina şi sotalolul, sau alte medicamente care pot determina prelungirea intervalului QT, cum ar fi clorochina, halofantrina, claritromicina, haloperidolul, metadona şi moxifloxacina (vezi pct. 4.4).

Alte interacţiuni care pot afecta concentraţiile plasmatice

Absorbţia Tasigna este crescută dacă administrarea acestui medicament se face împreună cu alimente, rezultatul acestei interacţiuni fiind obţinerea unor concentraţii plasmatice mai mari (vezi pct. 4.2, 4.4 şi 5.2). Nu trebuie să se consume suc de grepfrut sau alte alimente despre care se ştie că inhibă CYP3A4.

4.6 Sarcina şi alăptarea

Sarcina

Nu există date privind utilizarea Tasigna la femeile gravide. Studiile la animale au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Riscul potenţial pentru om este necunoscut. Tasigna nu trebuie utilizat în timpul sarcinii cu excepţia cazurilor în care este absolut necesar. Dacă se utilizează medicamentul în timpul sarcinii, pacienta trebuie să fie informată despre riscul potenţial la care este expus fătul.

Femeile aflate în perioada fertilă trebuie sfătuite să utilizeze măsuri contraceptive eficace în timpul tratamentului cu Tasigna.

Alăptarea

Nu se ştie dacă, la om, nilotinibul este excretat în lapte. Studiile la animale au demonstrat că medicamentul este excretat în lapte. Femeile nu trebuie să alăpteze în timpul tratamentului cu Tasigna, deoarece riscul asupra sugarului nu poate fi exclus.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Nu s-au efectuat studii privind efectele nilotinibului asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Pacienţii care prezintă ameţeli, stare de oboseală, tulburări vizuale sau alte reacţii adverse care au potenţial de a afecta capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje în condiţii de siguranţă nu trebuie să efectueze aceste activităţi atâta timp cât reacţiile adverse persistă (vezi pct. 4.8).

4.8 Reacţii adverse

Datele prezentate mai jos reflectă expunerea la Tasigna a 458 de pacienţi în cadrul unui studiu deschis multicentric de fază II, la pacienţi cu LGC care prezentau rezistenţă sau intoleranţă la tratamentul cu imatinib, în fază cronică (n=321) şi fază accelerată (n=137), trataţi cu doza recomandată de 400 mg de două ori pe zi. Valoarea mediană a duratelor de expunere, exprimată în zile, a fost de 561 (1-1096) pentru pacienţii cu LGC-FC şi, de 264 (2-1160) pentru pacienţii cu LGC-FA.

Cele mai frecvente evenimente adverse non-hematologice, determinate de medicamentul administrat, au fost erupţii cutanate, prurit, greaţă, fatigabilitate, cefalee, durere abdominală, constipaţie şi diaree. Majoritatea acestor evenimente adverse au fost uşoare sau moderate ca severitate. Vărsături, mialgie, alopecie, spasme musculare, anorexie, artralgie, durere osoasă, edeme periferice şi astenie s-au observat frecvent, acestea fiind uşoare sau moderate ca severitate (grad 1 sau 2). La 16% dintre pacienţii în FC şi la 10% dintre pacienţii în FA s-a întrerupt administrarea medicamentului datorită apariţiei reacţiilor adverse asociate administrării medicamentului.

Manifestările toxice hematologice apărute ca urmare a tratamentului includ mielosupresia: trombocitopenia (31%), neutropenia (17%) şi anemia (14%). La <1% dintre pacienţii care au utilizat Tasigna au apărut efuziuni pleurale şi pericardice precum şi complicaţii determinate de retenţia lichidiană. La <1% dintre pacienţi s-a observat apariţia insuficienţei cardiace. La 1% şi, respectiv, <1% dintre pacienţi s-a raportat apariţia hemoragiilor gastro-intestinale şi, respectiv, a hemoragiilor SNC.

La <1% dintre pacienţi s-au observat valori ale intervalului QTcF de peste 500 msec. Nu s-au observat episoade de torsadă a vârfurilor (tranzitorii sau susţinute).

Reacţiile adverse non-hematologice (cu excepţia valorilor anormale ale testelor de laborator), raportate la cel puţin 5% dintre pacienţii care au utilizat Tasigna în cadrul studiilor clinice, sunt prezentate în Tabelul 2. acestea sunt clasificate în funcţie de frecvenţa lor de apariţie, utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10) sau frecvente (≥1/100 până la <1/10). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Tabelul 2 Reacţii adverse non-hematologice (≥5% din totalul pacienţilor, n=458)

 

Aparate, sisteme şi organe

Frecvenţă

Reacţie adversă

Toate gradele

Gradul 3-4

Fază cronică

Gradul 3-4

Fază accelerată

Gradul 3-4

 

 

 

n=458

n=458

n=321

n=137

 

 

 

%

%

%

%

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Frecvente

Anorexie

7

<1

<1

0

Tulburări ale sistemului nervos

Foarte frecvente

Cefalee

15

1

2

<1

Tulburări gastro-intestinale

Foarte frecvente

Greaţă

20

<1

<1

<1

 

Foarte frecvente

Constipaţie

12

<1

<1

0

 

Foarte frecvente

Diaree

11

2

2

<1

 

Frecvente

Vărsături

10

<1

<1

0

 

Frecvente

Durere abdominală

6

<1

<1

<1

 

Frecvente

Durere abdominală în partea superioară a abdomenului

5

<1

<1

0

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Foarte frecvente

Erupţii cutanate

28

1

2

0

 

Foarte frecvente

Prurit

24

<1

<1

0

 

Frecvente

Alopecie

9

0

0

0

 

Frecvente

Xerodermie

5

0

0

0

 

Frecvente

Eritem

5

<1

<1

0

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv

Frecvente

Mialgie

10

<1

<1

<1

 

Frecvente

Artralgie

7

<1

1

0

 

Frecvente

Spasme musculare

8

<1

<1

0

 

Frecvente

Durere osoasă

6

<1

<1

0

 

Frecvente

Durere la nivelul extremităţilor

5

<1

<1

<1

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Foarte frecvente

Fatigabilitate

17

1

1

<1

 

Frecvente

Astenie

6

<1

0

<1

 

Frecvente

Edeme

periferice

6

0

0

0

 

La pacienţii din cadrul studiilor efectuate cu Tasigna s-au raportat următoarele reacţii adverse, cu o frecvenţă de cel puţin 5% (frecvente înseamnă ≥1/100 până la <1/10; mai puţin frecvente înseamnă >1/1000 până la <1/100; frecvenţa de apariţie a evenimentelor unice este raportată ca necunoscută [care nu poate fi estimată din datele disponibile]). În cazul rezultatelor anormale ale testelor de laborator, s-au raportat, de asemenea, evenimentele foarte frecvente (≥1/10) care nu au fost incluse în Tabelul 2. Aceste reacţii adverse sunt incluse pe baza relevanţei clinice şi, în cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Infecţii şi infestări:

Mai puţin frecvente: pneumonie, infecţie la nivelul căilor urinare, gastroenterită, infecţie la nivelul căilor respiratorii superioare, bronşită, infectare cu virusul herpes, candidoză.

Cu frecvenţă necunoscută: septicemie.

Tulburări hematologice şi limfatice:

Frecvente: neutropenie febrilă, pancitopenie.

Mai puţin frecvente: trombocitemie, leucocitoză.

Tulburări endocrine:

Mai puţin frecvente: hipertiroidism, hipotiroidism.

Cu frecvenţă necunoscută: tiroidită.

Tulburări metabolice şi de nutriţie:

Frecvente: dezechilibru electrolitic (inclusiv hipomagnezemie, hiperkaliemie, hipokaliemie, hiponatremie, hipocalcemie, hipofosfatemie, hipercalcemie, hiperfosfatemie), hiperglicemie.

Mai puţin frecvente: deshidratare, scădere a apetitului alimentar, creştere a apetitului alimentar.

Cu frecvenţă necunoscută: diabet zaharat.

Tulburări psihice:

Frecvente: depresie, insomnie.

Mai puţin frecvente: anxietate.

Cu frecvenţă necunoscută: dezorientare, stare de confuzie.

Tulburări ale sistemului nervos:

Frecvente: ameţeli, parestezie.

Mai puţin frecvente: hipoestezie, hemoragie intracraniană, pierdere a conştienţei (inclusiv sincopă), migrenă, tremor, tulburări de atenţie, hiperestezie.

Cu frecvenţă necunoscută: edem cerebral, nevrită optică, neuropatie periferică.

Tulburări oculare:

Frecvente: hemoragie oculară, edem periorbitar, conjunctivită, xeroftalmie.

Mai puţin frecvente: afectare oculară, vedere neclară, acuitate vizuală diminuată, iritaţie oculară.

Cu frecvenţă necunoscută: edem papilar, diplopie, fotofobie, tumefiere oculară, blefarită, durere oculară.

Tulburări acustice şi vestibulare:

Frecvente: vertij.

Cu frecvenţă necunoscută: hipoacuzie, otalgie, tinitus.

Tulburări cardiace:

Frecvente: angină pectorală, aritmie (inclusiv bloc atrioventricular, flutter, extrasistole, tahicardie, fibrilaţie atrială, bradicardie), palpitaţii, interval QT prelungit pe traseul de electrocardiogramă.

Mai puţin frecvente: insuficienţă cardiacă, efuziune pericardică, boală arterială coronariană, murmur cardiac.

Cu frecvenţă necunoscută: infarct miocardic, disfuncţie ventriculară, pericardită.

Tulburări vasculare:

Frecvente: hipertensiune arterială, hiperemie facială.

Mai puţin frecvente: criză hipertensivă, hematom.

Cu frecvenţă necunoscută: şoc hemoragic, hipotensiune arterială, tromboză.

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale:

Frecvente: dispnee, dispnee de efort, epistaxis, tuse, disfonie.

Mai puţin frecvente: edem pulmonar, efuziune pleurală, boală pulmonară interstiţială, pleurodinie, pleurezie, durere faringo-laringiană, iritaţie faringiană.

Cu frecvenţă necunoscută: hipertensiune pulmonară, wheezing.

Tulburări gastro-intestinale:

Frecvente: pancreatită, disconfort abdominal, distensie abdominală, dispepsie, flatulenţă.

Mai puţin frecvente: hemoragie gastro-intestinală, melenă, ulceraţii bucale, reflux gastro-esofagian, stomatită, xerostomie.

Cu frecvenţă necunoscută: perforaţie a ulcerului gastro-intestinal, hemoragie retroperitoneală, hematemeză, ulcer gastric, esofagită ulcerativă, subileus.

Tulburări hepatobiliare:

Mai puţin frecvente: hepatită.

Cu frecvenţă necunoscută: colestază, hepatotoxicitate, hepatomegalie, icter.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat:

Frecvente: transpiraţii nocturne, eczemă, urticarie, eritem, hiperhidroză, dermatită, xerodermie.

Mai puţin frecvente: erupţie cutanată exfoliativă, echimoze, tumefiere facială.

Cu frecvenţă necunoscută: eritem nodos, ulceraţii cutanate, erupţie determinată de administrarea de medicamente, sindrom eritrodizestezic palmar-plantar, peteşii, fotosensibilitate.

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv:

Frecvente: durere musculo-scheletică toracică, durere musculo-scheletică.

Mai puţin frecvente: durere la nivelul flancurilor, rigiditate musculoscheletică, diminuarea forţei musculare, tumefiere articulară.

Cu frecvenţă necunoscută: artrită.

Tulburări renale şi ale căilor urinare:

Frecvente: polakiurie.

Mai puţin frecvente: disurie, micţiune imperioasă, nocturie.

Cu frecvenţă necunoscută: insuficienţă renală, hematurie, incontinenţă urinară.

Tulburări ale aparatului genital şi sânului:

Mai puţin frecvente: mastodinie, ginecomastie, disfuncţie erectilă.

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare:

Frecvente: durere toracică, durere (inclusiv cervicalgie şi dorsalgie), febră, stare generală de rău.

Mai puţin frecvente: edem facial, edem gravitaţional, sindrom asemănător gripei, frisoane.

Investigaţii diagnostice:

Frecvente: amilazemie crescută, creştere a concentraţiei plasmatice a fosfatazei alcaline, creştere a concentraţiei plasmatice a gamma-glutamiltransferazei, creştere a concentraţiei plasmatice a creatinin fosfokinazei, pierdere în greutate, creştere în greutate.

Mai puţin frecvente: creştere a concentraţiei plasmatice a lactat dehidrogenazei, scădere a glicemiei, uremie crescută.

Valorile anormale ale testelor de laborator hematologice sau biochimice de rutină cu relevanţă clinică sau severe sunt prezentate în Tabelul 3.

Tabelul 3 Valorile anormale de Gradul 3-4 ale testelor de laborator

 

 

LGC-FC

n=321

%

LGC-FA

n=137

%

 

Gradul 3-4

Gradul 3-4

Parametri hematologici

 

 

Mielosupresie

 

 

- Neutropenie

31%

42%

- Trombocitopenie

30%

42%

- Anemie

11%

27%

Parametri biochimici

 

 

- Creşterea creatininemiei

1%

<1%

- Creşterea lipazemiei

18%

18%

- Creşterea concentraţiei plasmatice a SGOT (AST)

3%

2%

- Creşterea concentraţiei plasmatice a SGPT (ALT)

4%

4%

- Hipofosfatemie

17%

15%

- Creşterea bilirubinemiei (totale)

7%

9%

 

Moarte subită

Au fost raportate cazuri mai puţin frecvente (0,1 până la 1%) de moarte subită în cadrul studiilor clinice cu Tasigna şi/sau în cadrul programelor de utilizare umanitară, la pacienţii cu antecedente de boală cardiacă sau factori semnificativi de risc cardiac (vezi pct. 4.4.).

4.9 Supradozaj

Au fost raportate cazuri izolate de supradozaj intenţionat în care a fost ingerat un număr nespecificat de capsule de Tasigna concomitent cu alcool etilic şi alte medicamente. Evenimentele au inclus neutropenie, vărsături şi somnolenţă. Nu au fost raportate modificări ale ECG sau hepatotoxicitate. Rezultatele au fost raportate pe măsură ce au fost înregistrate.

În cazul producerii unui supradozaj, pacientul trebuie monitorizat şi trebuie să i se administreze tratament adecvat de susţinere a funcţiilor vitale.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: inhibitori de protein kinază, codul ATC: L01XE08

Tasigna este un inhibitor potent al activităţii tirozin kinazice a subunităţii Abl din cadrul oncoproteinei Bcr-Abl atât în cadrul liniilor celulare cât şi în cadrul celulelor leucemice primare care prezintă cromozomul Philadelphia. Substanţa activă se leagă cu afinitate înaltă de situsul de legare a ATP-ului în aşa fel încât aceasta este un inhibitor potent al variantei sălbatice a Bcr-Abl şi îşi menţine activitatea şi asupra formelor mutante 32/33 ale Bcr-Abl rezistente la imatinib. Drept consecinţă a acestui mod biochimic de acţiune, nilotinibul inhibă selectiv proliferarea şi induce apoptoza în cadrul liniilor celulare şi în cadrul celulelor leucemice primare care prezintă cromozomul Philadelphia ale pacienţilor cu LGC. În cadrul modelelor de studiu realizate la şoareci cu LGC, nilotinibul, administrat pe cale orală ca monoterapie, reduce încărcarea tumorală şi prelungeşte perioada de supravieţuire.

Tasigna nu are nici un efect sau are efect minor asupra majorităţii celorlalte protein kinaze studiate, inclusiv Src, cu excepţia kinazelor receptorilor PDGF, Kit şi Ephrin, pe care le inhibă în cazul atingerii unor concentraţii cuprinse în intervalul celor obţinute după administrarea orală a dozelor terapeutice recomandate pentru tratamentul LGC (vezi Tabelul 4).

Tabelul 4 Profilul kinazic al nilotinibului (CI50 ale fosforilării nM)

 

Bcr-Abl

PDGFR

KIT

20

69

210

 

Studii clinice

S-a efectuat un studiu de Fază II, deschis, necontrolat, multicentric pentru a se determina eficacitatea Tasigna la pacienţi cu LGC, care prezentau rezistenţă sau intoleranţă la imatinib, cu braţe separate de tratament pentru faza cronică şi pentru faza accelerată a bolii. Acest studiu este încă în desfăşurare. Evaluarea eficacităţii s-a făcut pe baza datelor obţinute de la 321 de pacienţi înrolaţi în FC şi de la 137 de pacienţi înrolaţi în FA. Valoarea mediană a duratei de tratament a fost de 561 zile pentru pacienţii în FC şi 264 zile pentru pacienţii în FA (vezi Tabelul 5). S-a administrat Tasigna în mod continuu (de două ori pe zi la 2 ore după masă şi fără a se consuma alimente timp de cel puţin o oră după administrare) cu excepţia cazurilor în care au existat semne ale unui răspuns terapeutic inadecvat sau ale progresiei bolii. S-a permis creşterea dozei la 600 mg de două ori pe zi.

Tabelul 5 Durata de expunere la Tasigna

 

 

Faza cronică

n=321

Faza accelerată

n=137

Valoarea mediană a duratei terapiei exprimată în zile

(între a 25-a şi a 75-a percentilă)

561

(196-852)

264

(115-595)

 

În categoria de rezistenţă la imatinib s-au inclus cazurile de lipsă de obţinere a unui răspuns hematologic complet (în decurs de 3 luni), a unui răspuns citogenetic complet (în decurs de 6 luni) sau a unui răspuns citogenetic major (în decurs de 12 luni) sau de progresie a bolii după obţinerea anterioară a unui răspuns citogenetic sau hematologic. În categoria de rezistenţă la imatinib s-au inclus şi cazurile de întrerupere a administrării imatinibului datorită manifestărilor toxice apărute şi care nu prezentau răspuns citogenetic major în momentul înrolării în studiu.

În general, 73% dintre pacienţi prezentau rezistenţă la imatinib, în timp ce 27% prezentau intoleranţă la imatinib. Majoritatea acestor pacienţi prezentau un istoric îndelungat al LGC şi de tratament anterior intensiv cu alte medicamente antineoplazice, inclusiv imatinib, hidroxiuree, interferon, iar unii au prezentat chiar eşec terapeutic al transplantului de organ (Tabelul 6). Cea mai mare valoare mediană a dozei anterioare de imatinib a fost de 600 mg/zi. Cea mai mare doză anterioară de imatinib a fost de ≥600 mg/zi în cazul a 74% din totalul pacienţilor, la 40% dintre pacienţi administrându-se doze de imatinib de ≥800 mg/zi.

Tabelul 6 Caracteristicile istoricului LGC

 

 

Faza cronică

(n=321)

Faza accelerată

(n=137)*

Valoarea mediană a duratei din momentul diagnosticului exprimată în luni

(interval)

58

(5-275)

71

(2-298)

Imatinib

Rezistenţă

Intoleranţă fără RCM

226 (70%)

95 (30%)

109 (80%)

27 (20%)

Valoarea mediană a duratei de tratament cu imatinib exprimată în zile

(între a 25-a şi a 75-a percentilă)

975

(519-1488)

857

(424-1497)

Tratament anterior cu hidroxiuree

83%

91%

Tratament anterior cu interferon

58%

50%

Transplant anterior de măduvă osoasă

7%

8%

* Informaţii lipsă privind starea de rezistenţă/intoleranţă la imatinib pentru un pacient.

 

 

 

Pentru categoria de pacienţi aflaţi în FC, obiectivul principal a fost răspunsul citogenetic major (RCM), definit ca eliminarea (RCC, răspuns citogenetic complet) sau reducerea semnificativă de <35% a metafazelor Ph+ (răspuns citogenetic parţial) din celulele hematopoietice Ph+. Pentru categoria de pacienţi aflaţi în FC, răspunsul hematologic complet (RHC) a fost evaluat ca obiectiv secundar. Pentru categoria de pacienţi aflaţi în FA, obiectivul principal a fost răspunsul hematologic (RH) general confirmat, definit fie ca răspuns hematologic complet, fie ca lipsa semnelor de leucemie sau trecerea pacientului în fază cronică.

Faza cronică

Rata RCM la cei 321 de pacienţi aflaţi în FC a fost de 51%. La majoritatea celor care au prezentat răspuns terapeutic, RCM a fost obţinut rapid, în decurs de 3 luni (mediana 2,8 luni) după începerea tratamentului cu Tasigna şi a fost susţinut. Valoarea mediană a duratei de obţinere a RCC a fost puţin peste 3 luni (valoarea mediană 3,4 luni). Dintre pacienţii care au obţinut RCM, 77% (IÎ 95%: 70% - 84%) au menţinut răspunsul la 24 luni. Valoarea mediană a duratei de obţinere a RCM nu a fost atinsă. Dintre pacienţii care au obţinut RCC, 85% (IÎ 95%: 78% - 93%) au menţinut răspunsul la 24 luni. Valoarea mediană a duratei de obţinere a RCC nu a fost atinsă. La pacienţii care prezentau RHC în momentul iniţial RCM s-a obţinut mai repede (1,9 luni faţă de 2,8 luni). Dintre pacienţii care în momentul iniţial se aflau în FC, dar nu prezentau RHC, la 70% s-a obţinut RHC, valoarea mediană a duratei de obţinere a RHC a fost de 1 lună, iar valoarea mediană a duratei RHC a fost de 32,8 luni. Rata estimată totală de supravieţuire la 24 de luni la pacienţii LGC-FC a fost de 87%.

Faza accelerată

La cei 137 de pacienţi aflaţi în FA, rata medie a RH confirmat a fost de 50%. La majoritatea celor care au prezentat răspuns terapeutic, RH a fost obţinut rapid după începerea tratamentului cu Tasigna (mediana 1,0 lună) şi a fost durabil (mediana duratei confirmată a RH a fost de 24,2 luni). Dintre pacienţii care au obţinut RH, 53% (IÎ 95%: 39% - 67%) au menţinut răspunsul la 24 luni. Rata RCM a fost de 30% iar mediana timpului până în momentul obţinerii răspunsului a fost de 2,8 luni. Dintre pacienţii care au obţinut RCM, 63% (IÎ 95%: 45% - 80%) au menţinut răspunsul la 24 luni. Mediana duratei de obţinere a RCM a fost de 32,7 luni. Rata estimată totală de supravieţuire la 24 de luni la pacienţii LGC-FC a fost de 70%.

Ratele răspunsurilor din cadrul celor două braţe de tratament sunt raportate în Tabelul 7.

Tabelul 7 Răspuns în LGC

 

(Cea mai bună rată de răspuns)

Fază cronică

Accelerată

 

Intoleranţă

(n=95)

Rezistenţă

(n=226)

Total

(n=321)

Intoleranţă

(n=27)

Rezistenţă

(n=109)

Total* (n=237)

Răspuns hematologic (%)

 

 

 

 

 

 

Total (IÎ 95%)

Complet

ASL

Revenire la faza cronică

-

87 (74-94)

-

-

-

65 (56-72)

-

-

-

701 (63-76)

-

48 (29-68)

37

7

4

51 (42-61)

28

10

13

50 (42-59)

30

9

11

Răspuns citogenetic (%)

 

 

 

 

 

 

Major (IÎ 95%)

Complet

Parţial

57 (46-67)

41

16

49 (42-56)

35

14

51 (46-57)

37

15

33 (17-54)

22

11

29 (21-39)

19

10

30 (22-38)

20

10

 

ASL = absenţa semnelor de leucemie/răspuns medular

1 114 pacienţi aflaţi în FC au prezentat RHC în momentul iniţial şi, de aceea, nu au fost evaluabili din punct de vedere al răspunsului hematologic complet

* Informaţii lipsă privind starea de rezistenţă/intoleranţă la imatinib pentru un pacient.

Datele privind eficacitatea administrării la pacienţii cu LGC-CB nu sunt disponibile. Cele două braţe de tratament s-au inclus, de asemenea, în studiul de Fază II efectuat pentru investigarea Tasigna la un grup de pacienţi aflaţi în FC şi FA cărora li s-a efectuat tratament anterior intensiv, alcătuit din mai multe terapii care au inclus un medicament inhibitor de tirozin kinază în asociere cu imatinib. Acest studiu este în desfăşurare. Dintre aceşti pacienţi 30/36 (83%) prezentau rezistenţă dar nu intoleranţă. La 22 de pacienţi aflaţi în FC, la care s-a evaluat eficacitatea terapeutică, Tasigna a determinat o rată a RCM de 32% şi o rată a RHC de 50%. La 11 pacienţi aflaţi în FA, la care s-a evaluat eficacitatea terapeutică, tratamentul a determinat o rată medie a RH de 36%.

După eşecul terapiei cu imatinib, la 42% dintre pacienţii cu LGC în FC şi la 54% dintre pacienţii cu LGC în FA, care au fost investigaţi pentru evidenţierea mutaţiilor, s-au observat 24 mutaţii diferite ale Bcr-Abl. S-a demonstrat eficacitatea Tasigna la pacienţii care prezentau diverse mutaţii ale Bcr-Abl asociate cu rezistenţă la imatinib, cu excepţia celor care prezentau mutaţia T315I.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie

Concentraţiile plasmatice maxime ale nilotinibului se obţin la 3 ore după administrarea orală. După administrare orală, absorbţia nilotinibului a fost de aproximativ 30%. La voluntarii sănătoşi, în cazul administrării Tasigna în timpul consumului de alimente, Cmax şi aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) ale nilotinibului sunt crescute cu 112% şi, respectiv, 82%, comparativ cu cele obţinute în condiţii de repaus alimentar. Administrarea Tasigna la 30 minute sau 2 ore după consumul de alimente a avut ca efect creşterea biodisponibilităţii nilotinibului cu 29% sau, respectiv, 15% (vezi pct. 4.2, 4.4 şi 4.5). Absorbţia nilotinibului (biodisponibilitate relativă) poate fi redusă cu aproximativ 48% şi 22% la pacienţii cu gastrectomie totală, respectiv parţială.

Distribuţie

Raportul concentraţiilor din sânge faţă de cele din plasmă ale nilotinibului este de 0,71. Conform studiilor in vitro, legarea de proteinele plasmatice se face în proporţie de aproximativ 98%.

Biotransformare

Principalele căi de metabolizare identificate la subiecţii sănătoşi sunt oxidarea şi hidroxilarea. Nilotinibul este principalul compus circulant decelat în ser. Niciunul dintre metaboliţi nu contribuie la activitatea farmacologică a nilotinibului. Nilotinibul este metabolizat, în principal, de către CYP3A4 şi, posibil, în mai mică măsură, de către CYP2C8.

Eliminare

După administrarea la subiecţii sănătoşi a unei doze de nilotinib marcat radioactiv, peste 90% din doza administrată s-a eliminat în decurs de 7 zile, în principal în materiile fecale (94% din doza administrată). Medicamentul sub formă nemetabolizată a constituit 69% din doza eliminată.

Liniaritate/non-liniaritate

Expunerea la nilotinib la starea de echilibru a fost dependentă de doză, în cazul administrării zilnice a dozelor unice mai mari de 400 mg creşterile expunerii sistemice fiind mai puţin decât proporţionale cu doza administrată. În cazul administrării dozei de 400 mg de două ori pe zi, la starea de echilibru, expunerea serică zilnică la nilotinib a fost cu 35% mai mare decât cea determinată de administrarea zilnică a dozei unice de 800 mg. Nu a existat nicio creştere relevantă a expunerii la nilotinib în cazul creşterii dozei de la 400 mg de două ori pe zi la 600 mg de două ori pe zi.

Caracteristici observate la pacienţi

Concentraţiile plasmatice la starea de echilibru s-au obţinut în principal în ziua 8. Creşterea expunerii serice la nilotinib dintre cea determinată de prima doză administrată şi cea observată la starea de echilibru a fost de aproximativ 2 ori în cazul administrării zilnice în doză unică şi de 3,8 ori în cazul administrării de două ori pe zi. Timpul aparent de înjumătăţire prin eliminare estimat conform profilului farmacocinetic al dozelor multiple în cazul administrării zilnice a fost de aproximativ 17 ore. Variabilitatea de la un pacient la altul a parametrilor farmacocinetici ai nilotinibului a fost de amploare moderată până la înaltă.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Nilotinibul a fost evaluat în studii de siguranţă farmacologică, de toxicitate după dozelor repetate, de genotoxicitate, de toxicitate asupra funcţiei de reproducere şi în studii de fototoxicitate.

Nilotinibul nu a determinat efecte asupra SNC sau asupra funcţiei respiratorii. Studiile in vitro de siguranţă cardiacă au demonstrat semnalarea încă din faza preclinică a prelungirii intervalului QT, pe baza blocării de către nilotinib a curenţilor hERG şi a prelungirii duratei potenţialului de acţiune în cadrul modelului de studiu cu inimă de iepure izolată. Nu s-au observat efecte în cazul determinărilor ECG la câinii şi maimuţele cărora li s-a administrat tratament timp de până la 39 săptămâni sau într-un studiu special de telemetrie efectuat la câini.

Studiile de toxicitate cu administrarea de dozele repetate efectuate la câini, pe durata a până la 4 săptămâni, şi la maimuţele macac (Cynomolgus), pe durata a până la 9 luni, au indicat ficatul ca principalul organ ţintă a toxicităţii determinate de nilotinib. Modificările au inclus intensificarea activităţii alanin-aminotransferazei şi a fosfatazei alcaline şi aspecte histopatologice (în principal hiperplazia/hipertrofia celulelor sinusoidale sau celulelor Kupffer, hiperplazia ductelor biliare şi fibroză periportală). În general, modificările biochimice au fost reversibile în totalitate după o perioadă de întrerupere a administrării de patru săptămâni, în timp ce modificările histologice s-au dovedit a fi parţial reversibile. Expunerile determinate de cele mai mici doze după administrarea cărora s-au putut observa efectele hepatice au fost mai mici decât expunerea observată la om după administrarea dozei de 800 mg/zi. La şoarecii sau şobolanii la care s-a administrat tratament timp de până la 26 săptămâni s-au observat doar modificări hepatice minore. La şobolani, câini şi maimuţe s-au observat creşteri de regulă reversibile ale colesterolemiei.

Studiile de genotoxicitate efectuate in vitro la modele de studiu bacteriene precum şi cele efectuate in vitro şi in vivo la modele de studiu de mamifere, cu sau fără activare metabolică, nu au evidenţiat nici un semn care să demonstreze potenţialul nilotinibului de determinare a mutagenezei.

Nilotinibul nu determină efecte teratogene, dar a determinat embrio şi fetotoxicitate în cazul administrării dozelor care au determinat, de asemenea, maternotoxicitate. Atât în studiile de fertilitate, în care s-a administrat tratament atât masculilor cât şi femelelor, cât şi în studiile de embriotoxicitate, în care s-a administrat tratament femelelor, s-a observat creşterea incidenţei avorturilor post-nidare. În studiile de embriotoxicitate efectuate la şobolani s-au observat embrio-letalitate şi afectare fetală (în principal greutate fetală scăzută, fuziune prematură a oaselor faciale (fuziune între mandibulă şi zigomatic), anomalii viscerale şi scheletice), iar în cele efectuate la iepuri s-au observat creşterea incidenţei resorbţiei fetale şi anomalii scheletice. În cadrul unui studiu privind dezvoltarea pre- şi postnatală la şobolani, expunerea maternă la nilotinib a determinat reducerea greutăţii corporale a puilor asociată cu modificări ale parametrilor de dezvoltare fizică, precum şi indici reduşi de împerechere şi fertilitate la pui. Expunerea la nilotinib a femelelor, cuprinsă în intervalul valorilor la care nu se observă reacţii adverse, a fost, în general, mai mică sau egală cu cea observată la om în cazul administrării dozei de 800 mg/zi.

Nu s-au observat efecte asupra numărului/motilităţii spermatozoizilor sau asupra fertilităţii masculilor şi femelelor de şobolan chiar în cazul administrării celei mai mari doze testate, de aproximativ 5 ori mai mare decât doza recomandată pentru administrare la om.

S-a dovedit că nilotinibul absoarbe radiaţiile luminoase din spectrul UV-B şi UV-A, se distribuie la nivelul pielii şi că, in vitro, posedă potenţial fototoxic, dar, in vivo, nu s-a observat astfel de efect. De aceea, se consideră că riscul ca nilotinibul să determine fotosensibilizare la pacienţi este foarte mic.

Nu s-au efectuat studii de carcinogeneză cu nilotinib.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Conţinutul capsulei:

Lactoză monohidrat

Crospovidonă

Poloxamer 188

Dioxid de siliciu coloidal, anhidru/Dioxid de siliciu coloidal

Stearat de magneziu

Capsula:

Gelatină

Dioxid de titan (E171)

Oxid galben de fer (E172)

Cerneală de inscripţionare:

Şelac,

Oxid roşu de fer (E172)

Lecitină din soia (E322)

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

3 ani

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A nu se păstra la temperaturi peste 30°C.

A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de umiditate.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Blistere din PVC/PVDC/Al şi blistere din PA/Al/PVC/Al.

Tasigna este disponibil în ambalaje săptămânale şi lunare:

· Ambalajul săptămânal conţine 28 capsule.

· Ambalajul lunar conţine 112 capsule (4x28). Un ambalaj lunar este alcătuit din 4 cutii săptămânale individuale.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinţe speciale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Novartis Europharm Limited

Wimblehurst Road

Horsham

West Sussex, RH12 5AB

Marea Britanie

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/07/422/001-004

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

19.11.2007

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

ANEXA II

A. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE FABRICAŢIE RESPONSABIL PENTRU ELIBERAREA SERIEI

B. CONDIŢIILE EMITERII AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

A. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE FABRICAŢIE RESPONSABIL PENTRU ELIBERAREA SERIEI

Numele şi adresa producătorului responsabil pentru eliberarea seriei

Novartis Pharma GmbH

Roonstraße 25

D-90429 Nürnberg

Germania

B. CONDIŢIILE EMITERII AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

· CONDIŢII SAU RESTRICŢII PRIVIND FURNIZAREA ŞI UTILIZAREA IMPUSE DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Medicament cu eliberare pe bază de prescripţie medicală restrictivă (Vezi Anexa I: Rezumatul Caracteristicilor Produsului, pct 4.2).

· CONDIŢII SAU RESTRICŢII CU PRIVIRE LA SIGURANŢA ŞI EFICACITATEA UTILIZĂRII MEDICAMENTULUI

DAPP trebuie să se asigure că înainte de lansare, toţi medicii care intenţionează să prescrie Tasigna, şi toţi farmaciştii care pot distribui Tasigna, primesc un pachet informativ pentru cadrele medicale constând în următoarele:

· Broşura educaţională

· Rezumatul Caracteristicilor Produsului (RCP) şi Prospectul şi Etichetarea

Elemente cheie care trebuie incluse în broşura educaţională

Scurtă prezentare a Tasigna, indicaţiile sale autorizate, dozele şi modul de administrare

 Informaţii despre riscurile cardiace asociate cu utilizarea Tasigna

Faptul că Tasigna poate determina prelungirea intervalului QT şi că pacienţilor cu risc de aritmie, în special torsada vârfurilor, nu trebuie să li se prescrie Tasigna

Necesitatea evitării prescrierii concomitente cu orice alte medicamente care pot prelungi intervalul QT

Precauţie în prescriere la pacienţii cu antecedente sau factori de risc pentru boală cardiacă coronariană

Faptul că Tasigna poate determina retenţie lichidiană, insuficienţă cardiacă şi edem pulmonar

 Faptul că Tasigna este metabolizată de către CYP3A4 şi că inhibitorii puternici sau inductorii acestei enzime pot afecta semnificativ expunerea la Tasigna.

Faptul că inhibitorii pot creşte potenţialul apariţiei de reacţii adverse în special prelungirea intervalului QT.

Să avertizeze pacienţii despre medicamentele eliberate fără prescripţie medicală în special preparatele care conţin sunătoare

Necesitatea de a informa pacienţii despre efectele alimentelor asupra Tasigna

Să nu manânce două ore înainte şi o oră după administrarea Tasigna

Necesitatea evitării alimentelor cum sunt sucul de grapefruit care inhibă enzimele CYP3A4

 

 ALTE CONDIŢII

Sistemul de farmacovigilenţă

DAPP trebuie să asigure că sistemul de farmacovigilenţă, în forma prezentată în versiunea 8.0 inclusă în modulul 1.8.1 al Cererii de autorizare de punere pe piaţă, este implementat şi funcţional înaintea şi în timpul existenţei medicamentului pe piaţă.

Planul de management al riscului

DAPP se angajază să efectueze studiile şi activităţile de farmacovigilenţă suplimentare detaliate în Planul de farmacovigilenţă, conform celor stabilite în versiunea 6 a Planului de management al riscului (PMR) prezentată în modulul 1.8.2 al autorizării de punere pe piaţă şi orice actualizări ulterioare ale PMR aprobate de CHMP.

În ceea ce priveşte ghidurile CHMP privind Sistemele de management ale riscului pentru medicamentele de uz uman, orice versiune actualizată a PMR trebuie depusă în acelaşi timp cu următorul Raport periodic actualizat referitor la siguranţă (RPAS).

În plus, versiunea actualizată a PMR trebuie depusă

· Când se primesc informaţii noi care pot avea impact asupra Specificaţiei de siguranţă actuale, Planului de farmacovigilenţă sau activităţilor de reducere la minimum a riscului

· În decurs de 60 de zile de la atingerea unui obiectiv important (de farmacovigilenţă sau de reducere la minimum a riscului)

· La cererea EMEA

ANEXA III

ETICHETAREA ŞI PROSPECTUL

A. ETICHETAREA

INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR

CUTIE PENTRU AMBALAJUL SĂPTĂMÂNAL

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Tasigna 200 mg capsule

Nilotinib

2. DECLARAREA SUBSTANŢEI(LOR) ACTIVE

O capsulă conţine nilotinib 200 mg (sub formă de clorhidrat monohidrat).

3. LISTA EXCIPIENŢILOR

Conţine lactoză – vezi prospectul pentru informaţii suplimentare.

4. FORMA FARMACEUTICĂ ŞI CONŢINUTUL

28 capsule

5. MODUL ŞI CALEA(CĂILE) DE ADMINISTRARE

Orală.

A se citi prospectul înainte de utilizare.

6. ATENŢIONARE SPECIALĂ PRIVIND FAPTUL CĂ MEDICAMENTUL NU TREBUIE PĂSTRAT LA ÎNDEMÂNA ŞI VEDEREA COPIILOR

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

7. ALTĂ(E) ATENŢIONARE(ĂRI) SPECIALĂ(E), DACĂ ESTE(SUNT) NECESARĂ(E)

8. DATA DE EXPIRARE

EXP

9. CONDIŢII SPECIALE DE PĂSTRARE

A nu se păstra la temperaturi peste 30°C.

A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de umiditate.

10. PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL

11. NUMELE ŞI ADRESA DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Novartis Europharm Limited

Wimblehurst Road

Horsham

West Sussex, RH12 5AB

Marea Britanie

12. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/07/422/001 PVC/PVDC/Al

EU/1/07/422/002 PA/Al/PVC/Al

13. SERIA DE FABRICAŢIE

Lot

14. CLASIFICARE GENERALĂ PRIVIND MODUL DE ELIBERARE

Medicament eliberat pe bază de prescripţie medicală.

15. INSTRUCŢIUNI DE UTILIZARE

16. INFORMAŢII ÎN BRAILLE

Tasigna 200 mg

MINIMUM DE INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE BLISTER SAU PE FOLIE TERMOSUDATĂ

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Tasigna 200 mg capsule

Nilotinib

2. NUMELE DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Novartis Europharm Limited

3. DATA DE EXPIRARE

EXP

4. SERIA DE FABRICAŢIE

Lot

5. ALTE INFORMAŢII

INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR

CUTIE PENTRU AMBALAJUL LUNAR

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Tasigna 200 mg capsule

Nilotinib

2. DECLARAREA SUBSTANŢEI(LOR) ACTIVE

O capsulă conţine nilotinib 200 mg (sub formă de clorhidrat monohidrat).

3. LISTA EXCIPIENŢILOR

Conţine lactoză – vezi prospectul pentru informaţii suplimentare.

4. FORMA FARMACEUTICĂ ŞI CONŢINUTUL

112 capsule

Ambalajul lunar conţine 4 cutii.

5. MODUL ŞI CALEA(CĂILE) DE ADMINISTRARE

Orală.

A se citi prospectul înainte de utilizare.

6. ATENŢIONARE SPECIALĂ PRIVIND FAPTUL CĂ MEDICAMENTUL NU TREBUIE PĂSTRAT LA ÎNDEMÂNA ŞI VEDEREA COPIILOR

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

7. ALTĂ(E) ATENŢIONARE(ĂRI) SPECIALĂ(E), DACĂ ESTE(SUNT) NECESARĂ(E)

8. DATA DE EXPIRARE

EXP

9. CONDIŢII SPECIALE DE PĂSTRARE

A nu se păstra la temperaturi peste 30°C.

A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de umiditate.

10. PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL

11. NUMELE ŞI ADRESA DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Novartis Europharm Limited

Wimblehurst Road

Horsham

West Sussex, RH12 5AB

Marea Britanie

12. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/07/422/003 PVC/PVDC/Al

EU/1/07/422/004 PA/Al/PVC/Al

13. SERIA DE FABRICAŢIE

Lot

14. CLASIFICARE GENERALĂ PRIVIND MODUL DE ELIBERARE

Medicament eliberat pe bază de prescripţie medicală.

15. INSTRUCŢIUNI DE UTILIZARE

16. INFORMAŢII ÎN BRAILLE

Tasigna 200 mg

INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR

CUTIE INTERMEDIARĂ A AMBALAJULUI LUNAR

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Tasigna 200 mg capsule

Nilotinib

2. DECLARAREA SUBSTANŢEI(LOR) ACTIVE

O capsulă conţine nilotinib 200 mg (sub formă de clorhidrat monohidrat).

3. LISTA EXCIPIENŢILOR

Conţine lactoză – vezi prospectul pentru informaţii suplimentare.

4. FORMA FARMACEUTICĂ ŞI CONŢINUTUL

28 capsule

Face parte din ambalajul lunar care conţine 4 cutii.

5. MODUL ŞI CALEA(CĂILE) DE ADMINISTRARE

Orală.

A se citi prospectul înainte de utilizare.

6. ATENŢIONARE SPECIALĂ PRIVIND FAPTUL CĂ MEDICAMENTUL NU TREBUIE PĂSTRAT LA ÎNDEMÂNA ŞI VEDEREA COPIILOR

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

7. ALTĂ(E) ATENŢIONARE(ĂRI) SPECIALĂ(E), DACĂ ESTE(SUNT) NECESARĂ(E)

8. DATA DE EXPIRARE

EXP

9. CONDIŢII SPECIALE DE PĂSTRARE

A nu se păstra la temperaturi peste 30°C.

A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de umiditate.

10. PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL

11. NUMELE ŞI ADRESA DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Novartis Europharm Limited

Wimblehurst Road

Horsham

West Sussex, RH12 5AB

Marea Britanie

12. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/07/422/003 PVC/PVDC/Al

EU/1/07/422/004 PA/Al/PVC/Al

13. SERIA DE FABRICAŢIE

Lot

14. CLASIFICARE GENERALĂ PRIVIND MODUL DE ELIBERARE

Medicament eliberat pe bază de prescripţie medicală.

15. INSTRUCŢIUNI DE UTILIZARE

16. INFORMAŢII ÎN BRAILLE

Tasigna 200 mg

B. PROSPECTUL

PROSPECT: INFORMAŢII PENTRU UTILIZATOR

Tasigna 200 mg capsule

Nilotinib

Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să luaţi acest medicament.

- Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi.

- Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

- Acest medicament a fost prescris pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor persoane. Le poate face rău, chiar dacă au aceleaşi simptome cu ale dumneavoastră.

- Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să-i spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.

În acest prospect găsiţi:

1. Ce este Tasigna şi pentru ce se utilizează

2. Înainte să luaţi Tasigna

3. Cum să luaţi Tasigna

4. Reacţii adverse posibile

5. Cum se păstrează Tasigna

6. Informaţii suplimentare

1. CE ESTE TASIGNA ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ

Ce este Tasigna

Tasigna este un medicament care conţine o substanţă activă numită nilotinib.

Pentru ce se utilizează Tasigna

Tasigna se utilizează pentru a trata un tip de leucemie numit leucemie granulocitară cronică cu cromozom Philadelphia (LGC Ph+). LGC este o formă de cancer al sângelui care determină corpul dumneavoastră să producă prea multe celule sanguine albe anormale.

Tasigna se utilizează la pacienţii cu LGC la care nu se mai obţine beneficiu terapeutic pe baza tratamentului anterior care a inclus imatinib. De asemenea, acesta se utilizează şi la pacienţii care au prezentat reacţii adverse grave determinate de tratamentul anterior şi pe care nu îl mai pot continua.

Cum acţionează Tasigna

La pacienţii cu LGC, o modificare produsă la nivelul ADN-ului (materialului genetic) declanşează un semnal care determină organismul să producă celule sanguine albe anormale. Tasigna blochează acest semnal şi, prin urmare, se opreşte producerea acestor celule.

Urmărirea tratamentului dumneavoastră cu Tasigna

În timpul tratamentului vi se vor efectua cu regularitate teste, inclusiv teste sanguine. Acestea vor urmări cantitatea de celule sanguine (celule sanguine albe, celule sanguine roşii şi plachete sanguine) din corpul dumneavoastră pentru a vedea cum este tolerat Tasigna.

Dacă aveţi întrebări despre felul în care acţionează Tasigna sau de ce v-a fost prescris, întrebaţi-l pe medicul dumneavoastră.

2. ÎNAINTE SĂ LUAŢI TASIGNA

Urmaţi cu atenţie toate instrucţiunile medicului dumneavoastră. Acestea pot fi diferite de informaţiile generale conţinute în acest prospect.

Nu luaţi Tasigna

- dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la nilotinib sau la oricare dintre celelalte componente ale Tasigna enumerate la sfârşitul acestui prospect.

Dacă credeţi că puteţi fi alergic, spuneţi medicului dumneavoastră, înainte să luaţi Tasigna.

Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Tasigna

- dacă aveţi o tulburare cardiacă, cum ar fi un semnal electric anormal numit „prelungirea intervalului QT”.

- dacă urmaţi tratament cu medicamente care afectează ritmul cardiac (antiaritmice) sau ficatul (vezi pct. Folosirea altor medicamente).

- dacă suferiţi de lipsă de potasiu sau magneziu.

- dacă aţi fost tratat cu un medicament din grupul celor numite antracicline (utilizate frecvent în tratamentul leucemiei).

- dacă aveţi o tulburare hepatică sau pancreatică.

Dacă vă aflaţi in oricare dintre categoriile menţionate, spuneţi medicului dumneavoastră.

În timpul tratamentului cu Tasigna

- dacă în timp ce luaţi Tasigna leşinaţi (vă pierdeţi conştienţa) sau aveţi bătăi neregulate ale inimii, spuneţi imediat medicului dumneavoastră pentru că acesta poate fi un semn al unei afecţiuni cardiace grave. Prelungirea intervalului QT sau bătăile neregulate ale inimii pot duce la moarte subită. Au fost raportate cazuri mai puţin frecvente de moarte subită la pacienţii care iau Tasigna.

Folosirea altor medicamente

Tasigna poate să interfereze cu alte medicamente.

Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului, înainte de a lua Tasigna, dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală. În această categorie sunt incluse îndeosebi:

antiaritmice – utilizate pentru tratamentul bătăilor cardiace neregulate;

clorochină, halofantrină, claritromicină, haloperidol, metadonă – medicamente care pot să determine reacţii adverse care afectează funcţia cardiacă;

ketoconazol, itraconazol, voriconazol, moxifloxacină, claritromicină, telitromicină – utilizate pentru tratamentul infecţiilor;

ritonavir – un medicament anti-HIV care face parte din clasa „antiproteazelor” utilizate în tratamentul infecţiei cu HIV;

carbamazepină, fenobarbital, fenitoină – utilizate pentru tratamentul epilepsiei;

rifampicină – utilizat pentru tratamentul tuberculozei;

sunătoare – plantă conţinută în unele preparate utilizate pentru tratamentul depresiei şi a altor afecţiuni (cunoscută, de asemenea, sub denumirea de Hypericum perforatum);

midazolam – utilizat pentru ameliorarea anxietăţii înainte de intervenţiile chirurgicale;

warfarină – utilizat pentru tratamentul tulburărilor coagulării sângelui (cum ar fi formarea cheagurilor de sânge sau a trombozelor);

astemizol, terfenadină, cisapridă, pimozidă, chinidină, bepridil sau alcaloizi din secară cornută (ergotamină, dihidroergotamină).

Aceste medicamente nu trebuie utilizate în timp ce urmaţi tratament cu Tasigna. Dacă luaţi oricare dintre aceste medicamente, medicul dumneavoastră vă poate prescrie alte medicamente echivalente în locul acestora.

De asemenea, dacă luaţi deja Tasigna, trebuie să spuneţi medicului dumneavoastră dacă urmează să vi se prescrie un medicament nou pe care nu l-aţi mai luat înainte în timpul tratamentului cu Tasigna.

Folosirea Tasigna cu alimente şi băuturi

- Nu luaţi Tasigna cu alimente. Luaţi capsulele la cel puţin 2 ore după ce aţi consumat alimente şi, după aceea, trebuie să aşteptaţi cel puţin 1 oră până când să puteţi mânca din nou. Pentru informaţii suplimentare vă rugăm să citiţi paragraful „Când trebuie să luaţi Tasigna” din cadrul pct. 3.

- Nu trebuie să beţi suc de grepfrut sau să mâncaţi grepfrut. Acesta poate determina creşterea cantităţii de Tasigna din sânge, până la atingerea unor concentraţii periculoase.

Vârstnici (persoane cu vârstă de cel puţin 65 ani)

Tasigna poate fi utilizat de către persoanele cu vârstă de cel puţin 65 ani şi în aceleaşi doze recomandate pentru celelalte categorii de adulţi.

Sarcina şi alăptarea

- Nu se recomandă utilizarea Tasigna în timpul sarcinii, decât dacă este neapărat necesar. Dacă sunteţi gravidă sau credeţi că puteţi fi, spuneţi medicului dumneavoastră care va discuta cu dumneavoastră dacă puteţi lua Tasigna în timpul sarcinii.

- Femeile care pot să rămână gravide sunt sfătuite să utilizeze metode contraceptive eficace în timpul tratamentului.

- Nu se recomandă alăptarea în timpul tratamentului cu Tasigna. Spuneţi medicului dumneavoastră dacă alăptaţi.

Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice medicament.

Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor

Dacă, după ce aţi luat Tasigna, observaţi apariţia reacţiilor adverse (cum ar fi ameţelile sau tulburările vizuale) care pot să afecteze capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje în condiţii de siguranţă, nu trebuie să efectuaţi aceste activităţi până la dispariţia acestor efecte.

Informaţii importante privind unele componente ale Tasigna

Acest medicament conţine lactoză (cunoscută, de asemenea, şi sub numele de zahăr din lapte). Dacă medicul dumneavoastră v-a atenţionat că aveţi intoleranţă la unele categorii de glucide, vă rugăm să-l întrebaţi înainte de a lua acest medicament.

3. CUM SĂ LUAŢI TASIGNA

Luaţi întotdeauna Tasigna exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.

Cât Tasigna trebuie să luaţi

- Doza iniţială este de 800 mg pe zi. Pentru a obţine această doză trebuie să luaţi două capsule de 200 mg de două ori pe zi.

Când trebuie să luaţi Tasigna

Luaţi capsulele:

- de două ori pe zi (la interval de aproximativ 12 ore);

- la cel puţin 2 ore după orice consum de alimente;

- apoi aşteptaţi 1 oră înainte să mâncaţi din nou.

Dacă aveţi întrebări despre când trebuie să luaţi Tasigna, discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul. Administrarea Tasigna în fiecare zi în acelaşi moment al zilei vă va ajuta să vă amintiţi când să luaţi capsulele.

Cum să luaţi Tasigna

- Înghiţiţi capsulele întregi, cu apă.

- Nu deschideţi capsulele.

- Nu consumaţi alimente atunci când luaţi capsulele.

Cât timp trebuie să luaţi Tasigna

Continuaţi să luaţi Tasigna în fiecare zi atât timp cât vă spune medicul dumneavoastră. Acesta este un tratament pe termen îndelungat. Medicul dumneavoastră vă va urmări cu regularitate afecţiunea tratată pentru a verifica dacă medicamentul are efectul dorit.

Dacă aveţi întrebări referitoare la cât timp trebuie să luaţi Tasigna, adresaţi-le medicului dumneavoastră.

Dacă luaţi mai mult decât trebuie din Tasigna

Dacă aţi luat mai mult decât trebuie din Tasigna, sau dacă altcineva a luat din greşeală capsulele dumneavoastră, cereţi imediat sfatul unui medic sau mergeţi imediat la spital. Arătaţi ambalajul cu capsule şi acest prospect. Poate fi necesar tratament medical.

Dacă uitaţi să luaţi Tasigna

Dacă aţi uitat să luaţi o doză, luaţi doza următoare aşa cum a fost planificat. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa capsulele uitate.

Dacă încetaţi să luaţi Tasigna

Nu încetaţi să luaţi Tasigna decât dacă medicul dumneavoastră v-a spus să nu mai luaţi.

Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest produs, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

4. REACŢII ADVERSE POSIBILE

Ca toate medicamentele, Tasigna poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele. Majoritatea reacţiilor adverse sunt uşoare până la moderate şi, în general, vor dispare după câteva zile sau câteva săptămâni de tratament.

Unele reacţii adverse pot fi grave.

Aceste reacţii adverse sunt frecvente, mai puţin frecvente sau s-au raportat la foarte puţini pacienţi.

creşterea rapidă în greutate, umflare a mâinilor, gleznelor, picioarelor sau feţei

durere în piept, tensiune arterială mare, bătăi neregulate ale inimii (semne ale tulburărilor cardiace)

dificultăţi în respiraţie, tuse, respiraţie şuierătoare, umflare a picioarelor (semne ale tulburărilor pulmonare)

febră, durere în gât, leziuni la nivelul gurii, slăbiciune, vânătăi, infecţii frecvente (semne ale tulburărilor hematologice)

slăbiciune sau paralizie la nivelul membrelor sau feţei, dificultăţi în vorbire, durere de cap severă, vederea, simţirea sau auzirea unor lucruri care nu există în realitate (semne ale tulburărilor sistemului nervos)

sete, piele uscată, iritabilitate, urină de culoare închisă, scăderea cantităţii de urină (semne ale tulburărilor renale)

vedere neclară, orbire, sângerare vizibilă la nivelul albului ochilor (semne ale tulburărilor oculare)

umflare şi durere la nivelul unei părţi a corpului (semne ale formării unui cheag de sânge într-o venă)

durere abdominală, greaţă, vărsătură cu sânge, materii fecale de culoare neagră, constipaţie, umflare a abdomenului (semne ale tulburărilor gastro-intestinale)

durere severă în partea superioară a abdomenului (semne de pancreatită)

colorare în galben a pielii şi albului ochilor, greaţă, scădere a poftei de mâncare, urină deschisă la culoare (semne ale tulburărilor hepatice)

erupţie trecătoare pe piele, umflături roşii dureroase, durere la nivelul muşchilor şi articulaţiilor (semne ale afecţiunilor de la nivelul pielii)

sete excesivă, creştere a cantităţii de urină, creştere a poftei de mâncare asociată cu scădere în greutate, oboseală (semne ale creşterii cantităţii de glucoză din sânge)

bătăi rapide ale inimii, ochi exoftalmici, pierdere în greutate, umflare a părţii din faţă a gâtului (semne ale hiperactivităţii glandei tiroide)

Dacă observaţi apariţia oricăreia dintre aceste manifestări, spuneţi imediat medicului dumneavoastră.

Unele reacţii adverse sunt foarte frecvente.

Aceste reacţii pot afecta mai mult de 10 din 100 pacienţi.

- greaţă, constipaţie, diaree

- durere de cap

- oboseală

- mâncărime, erupţie trecătoare pe piele

Dacă oricare dintre aceste manifestări vă afectează în mod sever, spuneţi medicului dumneavoastră.

Unele reacţii adverse sunt frecvente.

Aceste reacţii pot afecta între 1 şi 10 din 100 pacienţi.

- vărsături, disconfort stomacal după masă, balonare, umflare abdominală

- durere osoasă, durere la nivelul articulaţiilor, spasme musculare, durere musculară

- durere, inclusiv durere la nivelul spatelui, gâtului şi extremităţilor

- iritaţie oculară, umflare, scurgeri, mâncărime sau înroşire, senzaţie de ochi uscaţi (semne de tulburări oculare)

- înroşire a pielii, piele uscată

- scădere a poftei de mâncare, scădere sau creştere în greutate

- cădere a părului

- insomnie, depresie

- transpiraţii nocturne, transpiraţie excesivă, bufeuri

- ameţeli, stare generală de rău, senzaţie de învârtire

- furnicături sau amorţeli

- modificări ale vocii

- sângerare nazală

- urinări frecvente

- palpitaţii (senzaţie de bătăi rapide ale inimii)

Dacă oricare dintre aceste manifestări vă afectează în mod sever, spuneţi medicului dumneavoastră.

Unele reacţii adverse sunt mai puţin frecvente.

Aceste reacţii pot afecta mai puţin de 1 din 100 pacienţi.

- scădere sau creştere a sensibilităţii pielii

- uscare a gurii

- senzaţie de arsură în capul pieptului

- durere la nivelul sânilor

- creştere a poftei de mâncare

- anxietate, tulburări de atenţie

- dificultate şi durere la urinare, senzaţie exagerată a nevoii de a urina

- imposibilitatea de a obţine sau de a menţine erecţia

- mărirea sânilor la bărbaţi

- simptome asemănătoare gripei, slăbiciune musculară

- tremurături

- scădere a acuităţii vizuale

- durere de cap severă însoţită adeseori de greaţă, vărsături şi sensibilitate la lumină

- candidoză bucală sau vaginală

- durere sau disconfort pe părţile laterale ale corpului

- rigiditate musculară şi articulară

- stare de inconştienţă

- creştere în greutate, senzaţie de frig

Dacă oricare dintre aceste manifestări vă afectează în mod sever, spuneţi medicului dumneavoastră.

Următoarele reacţii adverse s-au raportat la foarte puţini pacienţi trataţi cu Tasigna:

- confuzie, dezorientare

- senzaţie de amorţeală sau furnicături la nivelul degetelor de la mâini şi picioare

- înroşire şi/sau umflare şi, posibil, escuamare a palmelor şi tălpilor (aşa numitul sindrom mână-picior)

- sensibilitate crescută la lumină a ochilor sau pielii

- durere sau înroşire a ochilor, durere, tumefiere sau senzaţie de mâncărime la nivelul pleoapelor

- afectare a auzului, durere la nivelul urechilor, zgomote (ţiuit) în urechi

- sânge în urină, incontinenţă urinară

Dacă oricare dintre aceste manifestări vă afectează în mod sever, spuneţi medicului dumneavoastră.

În timpul tratamentului cu Tasigna, este posibil să prezentaţi şi valori anormale ale testelor sanguine, cum sunt număr mic de celule sanguine (celule albe, celule roşii, plachete), valoare mare a lipazei sau amilazei din sânge (funcţia pancreasului), valoare mare a bilirubinei din sânge (funcţia ficatului) sau valoare mare a creatininei din sânge (funcţia rinichilor).

Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.

5. CUM SE PĂSTREAZĂ TASIGNA

- A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

- Nu utilizaţi Tasigna după data de expirare înscrisă pe cutie şi pe folia care acoperă blisterul. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.

- A nu se păstra la temperaturi peste 30°C.

- A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de umiditate.

- Nu utilizaţi nici un ambalaj dacă este deteriorat sau prezintă semne că a fost deja deschis.

6. INFORMAŢII SUPLIMENTARE

Ce conţine Tasigna

- Substanţa activă este nilotinibul. Fiecare capsulă conţine nilotinib 200 mg (sub formă de clorhidrat monohidrat).

- Celelalte componente sunt lactoză monohidrat, crospovidonă, poloxamer 188, dioxid de siliciu coloidal anhidru, stearat de magneziu. Capsula este alcătuită din gelatină, dioxid de titan (E171), oxid galben de fer (E172) şi şelac, oxid roşu de fer (E172) şi lecitină din soia (E322) pentru imprimarea inscripţionării (E172).

Cum arată Tasigna şi conţinutul ambalajului

Tasigna este furnizat sub formă de capsule. Capsulele sunt de culoare galben deschis. Pe fiecare capsulă este imprimată o inscripţionare de culoare roşie („NVR/TKI”).

Tasigna este disponibil în ambalaje săptămânale şi lunare:

- Ambalajul săptămânal conţine 28 capsule.

- Ambalajul lunar conţine 112 capsule (4x28). Un ambalaj lunar conţine 4 ambalaje săptămânale separate.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate în ţara dumneavoastră.

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă

Novartis Europharm Limited

Wimblehurst Road

Horsham

West Sussex, RH12 5AB

Marea Britanie

Producătorul

Novartis Pharma GmbH

Roonstraße 25

D-90429 Nürnberg

Germania

Pentru orice informaţii despre acest medicament, vă rugăm să contactaţi reprezentanţii locali ai deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă:

 

België/Belgique/Belgien

Novartis Pharma N.V.

Tél/Tel: +32 2 246 16 11

Luxembourg/Luxemburg

Novartis Pharma GmbH

Tél/Tel: +49 911 273 0

България

Novartis Pharma Services Inc.

Teл.: +359 2 489 98 28

Magyarország

Novartis Hungária Kft. Pharma

Tel.: +36 1 457 65 00

Česká republika

Novartis s.r.o.

Tel: +420 225 775 111

Malta

Novartis Pharma Services Inc.

Tel: +356 2298 3217

Danmark

Novartis Healthcare A/S

Tlf: +45 39 16 84 00

Nederland

Novartis Pharma B.V.

Tel: +31 26 37 82 111

Deutschland

Novartis Pharma GmbH

Tel: +49 911 273 0

Norge

Novartis Norge AS

Tlf: +47 23 05 20 00

Eesti

Novartis Pharma Services Inc.

Tel: +372 66 30 810

Österreich

Novartis Pharma GmbH

Tel: +43 1 86 6570

Ελλάδα

Novartis (Hellas) A.E.B.E.

Τηλ: +30 210 281 17 12

Polska

Novartis Poland Sp.z o.o.

Tel.: +48 22 550 8888

España

Novartis Pharmacéutica, S.A.

Tel: +34 93 306 42 00

Portugal

Novartis Farma – Produtos Farmacêuticos, S.A.

Tel: +351 21 000 8600

France

Novartis Pharma S.A.S.

Tél: +33 1 55 47 66 00

România

Novartis Pharma Services Inc.

Tel: +40 21 31299 01

Ireland

Novartis Ireland Limited

Tel: +353 1 260 12 55

Slovenija

Novartis Pharma Services Inc.

Tel: +386 1 300 75 50

 

Ísland

Vistor hf.

Sími: +354 535 7000

Slovenská republika

Novartis Slovakia s.r.o.

Tel: +421 2 5542 5439

Italia

Novartis Farma S.p.A.

Tel: +39 02 96 54 1

Suomi/Finland

Novartis Finland Oy

Puh/Tel: +358 (0)10 6133 200

Κύπρος

Novartis Pharma Services Inc.

Τηλ: +357 22 690 690

Sverige

Novartis Sverige AB

Tel: +46 8 732 32 00

Latvija

Novartis Pharma Services Inc.

Tel: +371 67 887 070

United Kingdom

Novartis Pharmaceuticals UK Ltd.

Tel: +44 1276 698370

Lietuva

Novartis Pharma Services Inc.

Tel: +370 5 269 16 50

 

Acest prospect a fost aprobat în

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului (EMEA) http://www.emea.europa.eu/. Există, de asemenea, link-uri cu alte website-uri despre boli rare şi tratamente.

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
Novartis va prezenta rezultatele a 170 de studii Grupul farmaceutic elveţian Novartis a anunţat miercuri că va prezenta, în cursul unor congrese medicale, rezultatele a 170 de studii privind cazuri de cancer la sân şi plămâni precum şi de leucemie, relatează AFP.
Un tratament împotriva leucemiei se dovedeşte eficient şi în tratarea maladiei Parkinson (studiu) Un medicament împotriva leucemiei deja aprobat de agenţia americană a medicamentelor (Food and Drugs Administration, FDA) s-a dovedit eficient împotriva maladiei Parkinson şi a unei forme de demenţă, potrivit rezultatelor unui studiu clinic prezentat la o conferinţă la Chicago, informează agenţia France...
Nou scandal Novartis în Japonia: 2.579 de cazuri generate de efectele secundare ale unor medicamente Gigantul farmaceutic elveţian Novartis, cu imaginea deja afectată în Japonia de mai multe afaceri de falsificare a datelor, a dezvăluit că nu a raportat Ministerului nipon al Sănătăţii 2.579 de cazuri de efecte secundare grave, dintre care unul mortal, ale unor medicamente împotriva cancerului, informează...
Oncologii critică preţurile excesive ale tratamentelor împotriva cancerului Circa o sută de medici oncologi din 15 ţări au denunţat preţurile excesive ale medicamentelor necesare bolnavilor de cancer şi au cerut să fie luate în calcul şi 'implicaţiile morale', consemnează vineri AFP, citând un un articol apărut joi în ediţia electronică a buletinului 'Societăţii Americane de...
Federația Asociațiilor Bolnavilor de Cancer lansează pagina de Facebook oficială a campaniei “Nu am făcut destul” NU AM FACUT DESTUL. AJUTA-NE! MERGI LA CONTROL! Luna octombrie este Luna Internațională de Luptă Împotriva Cancerului de Sân, prilej cu care Federația Asociațiilor Bolnavilor de Cancer din România (FABC), cu sprijinul Roche România, Gral Medical și Europa FM, a lansat campania de informare și ...