Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

VECTIBIX 20mg/ml
Denumire VECTIBIX 20mg/ml
Descriere Vectibix este indicat ca monoterapie în tratamentul pacienţilor care dezvoltă carcinom colorectal metastatic fără mutaţii la nivelul genei KRAS (de tip sălbatic) şi care exprimă RFCE (receptorul factorului de creştere epidermică), după eşecul schemelor de tratament chimioterapic conţinând fluoropirimidină, oxaliplatinăşi irinotecan.
Denumire comuna internationala PANITUMUMABUM
Actiune terapeutica ALTE ANTINEOPLAZICE ANTICORPI MONOCLONALI
Prescriptie S - Medicamente si produse medicamentoase care se utilizeaza numai in spatii cu destinatie speciala (spitale, dispensare medicale etc.)
Forma farmaceutica Concentrat pentru solutie perfuzabila
Concentratia 20mg/ml
Ambalaj Cutie x 1 flac. x 200mg panitumumab x 10ml
Valabilitate ambalaj 2 ani
Volum ambalaj 10ml
Cod ATC L01XC08
Firma - Tara producatoare AMGEN EUROPE B.V. - OLANDA
Autorizatie de punere pe piata AMGEN EUROPE B.V. - OLANDA

Ai un comentariu sau o intrebare despre VECTIBIX 20mg/ml ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



>> VECTIBIX 20mg/ml Concentrat pentru solutie perfuzabila, 20mg/ml
Prospect si alte informatii despre VECTIBIX 20mg/ml, concentrat pentru solutie perfuzabila       

ANEXA I

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Vectibix 20 mg/ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă.

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare ml de concentrat conţine panitumumab 20 mg.

Fiecare flacon conţine fie 100 mg panitumumab în 5 ml, 200 mg în 10 ml sau 400 mg în 20 ml.

Atunci când este preparat conform instrucţiunilor prezentate în secţiunea 6.6, concentraţia finală a Vectibix nu trebuie să depăşească 10 mg/ml.

Panitumumab este un anticorp monoclonal uman IgG2 produs în liniile celulare ale mamiferelor (COH) prin tehnologia ADN-ului recombinant.

Excipient:

Fiecare ml de concentrat conţine 0,150 mmol sodiu, echivalent a 3,45 mg sodiu.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Concentrat pentru soluţie perfuzabilă.

Soluţie incoloră care poate conţine particule proteice de panitumumab, vizibile, amorfe, translucide până la albe.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Vectibix este indicat ca monoterapie în tratamentul pacienţilor care dezvoltă carcinom colorectal metastatic fără mutaţii la nivelul genei KRAS (de tip sălbatic) şi care exprimă RFCE (receptorul factorului de creştere epidermică), după eşecul schemelor de tratament chimioterapic conţinând fluoropirimidină, oxaliplatină şi irinotecan.

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

Tratamentul cu Vectibix trebuie supervizat de un medic cu experienţă în terapia antineoplazică.

Detectarea expresiei genei KRAS fără mutaţii trebuie efectuată de un laborator cu experienţă care foloseşte o metodă de testare validată.

Doza recomandată de Vectibix este de 6 mg/kg administrată o dată la fiecare două săptămâni. Înainte de perfuzare, Vectibix trebuie diluat într-o soluţie perfuzabilă de clorură de sodiu 0,9% pentru a nu depăşi o concentraţie de 10 mg/ml (pentru instrucţiuni de preparare vezi pct. 6.6).

Mod de administrare

Vectibix trebuie administrat sub formă de perfuzie intravenoasă (i.v.) printr-o pompă de perfuzie, utilizând un filtru paralel de 0,2 sau 0,22 micrometri cu legare slabă a proteinelor, printr-o linie periferică sau printr-un cateter intern. Timpul de perfuzare recomandat este de aproximativ 60 minute. Dozele mai mari de 1000 mg trebuie perfuzate pe parcursul a aproximativ 90 de minute (pentru instrucţiuni de manipulare, vezi pct. 6.6).

Linia de injectare trebuie spălată cu o soluţie perfuzabilă de clorură de sodiu, înainte şi după administrarea tratamentului cu Vectibix, pentru a evita amestecul cu alte medicamente sau soluţii intravenoase.

Nu se administrează intravenos prin injectare rapidă sau în bolus.

Pentru instrucţiuni privind prepararea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.

Grupe speciale de pacienţi

Siguranţa şi eficacitatea Vectibix nu au fost studiate la pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică.

Nu este necesară ajustarea dozei la persoanele vârstnice. Studiile clinice nu au evidenţiat diferenţe globale de siguranţă sau eficacitate între pacienţii cu vârsta ≥ 65 ani şi pacienţii mai tineri.

Deoarece nu există experienţă privind utilizarea medicamentului la copii, Vectibix nu trebuie utilizat la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani.

4.3 Contraindicaţii

Vectibix este contraindicat la pacienţii cu antecedente de reacţii de hipersensibilitate severă sau care pun viaţa în pericol la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi (vezi pct. 4.4).

Pacienţi cu pneumonie interstiţială sau fibroză pulmonară (vezi pct. 4.4).

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Reacţii dermatologice

Reacţiile dermatologice asociate, un efect farmacologic observat la inhibitorii receptorului pentru factorul de creştere epidermică (RFCE), sunt observate la aproape toţi pacienţii (aproximativ 90%) trataţi cu Vectibix (vezi pct. 4.8), majoritatea fiind uşoare până la moderate ca intensitate. Dacă pacientul dezvoltă reacţii dermatologice de gradul 3 (NCI-CTC/CTCAE) sau mai mare sau aceste reacţii adverse sunt considerate intolerabile, trebuie întreruptă temporar administrarea Vectibix până când reacţiile scad în intensitate (≤ gradul 2). Odată ameliorat la ≤ gradul 2, se reîncepe administrarea de Vectibix la 50% din doza iniţială. Dacă nu mai apar acest tip de reacţii adverse, se creşte doza de Vectibix cu câte 25% până ce se ajunge la doza recomandată. Dacă reacţiile nu se remit (la ≤ gradul 2) după întreruperea administrării a 1 sau 2 doze de Vectibix sau dacă reacţiile reapar sau devin intolerabile la 50% din doza iniţială, administrarea de Vectibix trebuie întreruptă definitiv.

În studiile clinice, ulterior dezvoltării de reacţii dermatologice severe (inclusiv stomatită), au fost raportate complicaţii infecţioase inclusiv sepsis, în cazuri rare ducând la deces şi abcese locale care necesită incizii şi drenaj. Pacienţii cu reacţii dermatologice severe sau la care apare agravarea reacţiilor în timpul administrării de Vectibix trebuie monitorizaţi pentru depistarea dezvoltării de sechele inflamatorii sau infecţioase (incluzând celulită), şi trebuie iniţiat prompt tratamentul adecvat. Se recomandă ca pacienţii să utilizeze filtre solare şi pălării şi să limiteze expunerea la soare în timpul administrării de Vectibix şi apariţiei erupţiilor cutanate/reacţiilor toxice dermatologice, deoarece radiaţia solară poate exacerba orice reacţie cutanată ce poate apărea.

Complicaţii pulmonare

Pacienţii cu istoric sau simptome de pneumonită interstiţială sau fibroză pulmonară au fost excluşi din studiile clinice. Întrucât în cazul bolii pulmonare interstiţiale (BPI) au fost observaţi inhibitori ai RFCE, în cazul apariţiei sau agravării simptomelor pulmonare, tratamentul cu Vectibix trebuie întrerupt şi trebuie realizată o investigaţie promptă a apariţiei acestor simptome. Dacă se pune diagnosticul de pneumonită sau infiltraţii pulmonare, tratamentul cu Vectibix trebuie întrerupt şi pacientul trebuie tratat corespunzător.

Modificări ale electroliţilor

Scăderea progresivă a concentraţiei serice de magneziu până la hipomagnezemie severă (grad 4) a fost observată la câţiva pacienţi. Pacienţii trebuie monitorizaţi periodic pentru apariţia hipomagnezemiei şi hipocalcemiei asociate, înaintea iniţierii tratamentului cu Vectibix şi apoi periodic până la 8 săptămâni după terminarea tratamentului (vezi pct. 4.8). Suplimentarea aportului de magneziu este recomandată, dacă este cazul.

Alte modificări ale electroliţilor, inclusiv hipokalemie, au fost deasemenea observate. Suplimentarea aportului acestor electroliţi este recomandată, dacă este cazul.

Reacţii legate de perfuzare

Într-un studiu clinic, 4% dintre pacienţi au manifestat reacţii adverse legate de perfuzare şi la 1% dintre pacienţi aceste reacţii au fost clasificate ca fiind severe (grad 3 şi 4 NCI-CTC).

De-a lungul tuturor studiilor clinice, reacţiile adverse legate de perfuzare (care apar în 24 de ore de la oricare perfuzare) au fost raportate la 3% dintre pacienţii trataţi cu Vectibix, dintre care < 1% au fost severe (grad 3 şi 4 NCI-CTC). După punerea pe piaţă a medicamentului au fost raportate reacţii adverse grave legate de perfuzare, incluzând raportări rare ale unor cazuri de deces. Dacă apar reacţii adverse severe sau care pun în pericol viaţa în timpul perfuzării sau oricând după perfuzare (de exemplu prezenţa bronhospasmului, angioedem, hipotensiune arterială, necesitatea medicaţiei parenterale sau anafilaxie), Vectibix trebuie întrerupt definitiv (vezi pct. 4.3 şi 4.8).

La pacienţii care prezintă o reacţie uşoară sau moderată legatǎ de perfuzare (grad NCI-CTC 1 sau 2) viteza de perfuzare trebuie scăzută în timpul respectivei perfuzări. Se recomandă menţinerea acestei viteze scăzute de perfuzie în cazul tuturor perfuziilor ulterioare.

Au fost raportate reacţii de hipersensibilitate care au apărut la mai mult de 24 de ore după perfuzie, incluzând un caz de angioedem cu evoluţie letală care a apărut la mai mult de 24 de ore după perfuzare. Pacienţii trebuie să fie atenţionaţi despre posibilitatea de apariţie a unei reacţii adverse cu debut întârziat şi trebuie instruiţi să contacteze medicul dacă apar simptome ale unei reacţii de hipersensibilitate.

Alte precauţii

Acest medicament conţine 0,150 mmol sodiu (echivalent a 3,45 mg sodiu) pe ml de concentrat. Acest lucru trebuie luat în considerare la pacienţii cu dietă hiposodată strictă.

Vectibix în asociere cu FLI

Pacienţii care primesc Vectibix în asociere cu un regim FLI [bolus de 5-fluorouracil (500 mg/m2), leucovorin (20 mg/m2) şi irinotecan (125 mg/m2)] au prezentat o incidenţă crescută a diareei severe (vezi pct. 4.8). Prin urmare, administrarea de Vectibix în asociere cu FLI trebuie evitată (vezi pct. 4.5).

Vectibix în asociere cu bevacizumab şi scheme de tratament chimioterapic

Un studiu clinic randomizat, deschis, multicentric, incluzând 1053 pacienţi a evaluat eficacitatea bevacizumab şi a schemelor chimioterapeutice conţinând oxaliplatină sau irinotecan cu şi fără Vectibix în tratamentul din prima linie a cancerului metastatic colorectal. Într-o analiză interimară bazată pe 947 de cazuri de pacienţi randomizaţi a fost observată scurtarea perioadei de timp de supravieţuire fără progresia bolii şi creşterea incidenţei deceselor la pacienţii trataţi cu Vectibix în asociere cu bevacizumab şi chimioterapie. S-a observat o frecvenţă mai mare a emboliei pulmonare, a infecţiilor (predominant de etiologie dermatologică), a diareei, a dezechilibrelor electrolitice şi deshidratării în braţul de tratament ce utilizează Vectibix în asociere cu bevacizumab şi chimioterapie. O analiză suplimentară a datelor privind eficacitatea la status-ul KRAS nu a identificat un subgrup al pacienţilor care au avut beneficii de la Vectibix în asociere cu bevacizumab şi chimioterapie pe bază de oxaliplatină sau irinotecan. O tendinţă spre scădere a supravieţuirii a fost observată în subgrupul KRAS de tip sălbatic tratat cu oxaliplatină şi Vectibix şi o tendinţă spre scădere a supravieţuirii a fost observată în subgrupul tratat cu irinotecan, indiferent de status-ul mutaţional al KRAS. Prin urmare, Vectibix nu trebuie administrat în asociere cu scheme chimioterapice conţinând bevacizumab (vezi pct. 4.5 şi pct. 5.1).

Vectibix în asociere cu chimioterapie pe bază de oxaliplatină la pacienţii cu cancer colorectal metastatic

Vectibix nu trebuie administrat în asociere cu chimioterapia conţinând oxiplatină la pacienţii cu CCRm cu tumori KRAS mutante sau la care statusul KRAS al tumorii nu este cunoscut. Într-un studiu clinic de fază 3 (n = 1183, 656 de subiecţi cu KRAS de tip sălbatic şi 440 subiecţi cu tumori mutante KRAS) evaluând panitumumab în asociere cu 5-fluorouracil, leucovorin şi oxaplatină perfuzabil (FOLFOX) comparativ cu FOLFOX monoterapie, ca terapie de primă linie pentru CCRm, au fost observate o scurtare a perioadei de timp de supravieţuire fără progresia bolii şi a timpului total de supravieţuire la pacienţii cu tumori KRAS cărora li s-a administrat panitumumab şi FOLFOX (n = 221), comparativ cu FOLFOX monoterapie (n = 219).

Insuficienţă renală acută

La pacienţii care prezintă diaree severă şi deshidratare a fost observată insuficienţa renală acută.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Nu s-au efectuat studii privind interacţiunile.

Vectibix nu trebuie administrat în asociere cu chimioterapie FLI sau cu bevacizumab în combinaţie cu chimioterapie. Când panitumumab a fost administrat în asociere cu FLI a fost observată o incidenţă crescută a diareei severe (vezi pct. 4.4), iar când panitumumab a fost administrat în asociere cu bevacizumab şi chimioterapie au fost observate toxicitate crescută şi decese(vezi pct. 4.4 şi 5.1).

Vectibix nu trebuie administrat în asociere cu chimioterapia conţinând oxiplatină la pacienţii cu CCRm cu tumori KRAS mutante sau pentru care statusul KRAS al tumorii nu este cunoscut. S-au observat o scurtare a perioadei de timp de supravieţuire fără progresia bolii şi a timpului total de supravieţuire într-un studiu clinic la pacienţii cu tumori KRAS mutante cărora li s-a administrat panitumumab şi FOLFOX (vezi pct. 4.4).

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Nu există suficiente date cu privire la utilizarea Vectibix la femeile gravide. Studiile la animale au evidenţiat toxicitate asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Riscul potenţial la om nu este cunoscut. Cu toate acestea, RFCE a fost implicat în controlul dezvoltării prenatale şi poate fi esenţial pentru organogeneza normală, proliferarea şi diferenţierea în dezvoltarea embrionului. De aceea, Vectibix prezintă potenţialul de a produce leziuni fetale atunci când este administrat la femei gravide.

Se cunoaşte că IgG uman traversează bariera feto-placentară şi, prin urmare, panitumumab poate fi transmis de la mamă la fătul în dezvoltare. La femeile cu potenţial fertil, trebuie luate măsuri contraceptive adecvate în timpul tratamentului cu Vectibix şi pentru încă 6 luni de la administrarea ultimei doze. Dacă Vectibix este utilizat în timpul sarcinii sau dacă pacienta rămâne gravidă în timpul tratamentului cu acest medicament, trebuie atenţionată asupra riscului potenţial de pierdere a sarcinii sau riscului potenţial asupra fătului.

Alăptarea

Nu se cunoaşte dacă panitumumab se excretă în laptele uman. Deoarece IgG umană este secretată în laptele uman, este posibil ca şi panitumumab să fie, deasemenea, secretat. Nu este cunoscut riscul absorbţiei sau vătămării copilului după ingerare. Nu este recomandată alăptarea la sân în timpul tratamentului cu Vectibix şi timp de 3 luni de la administrarea ultimei doze.

Fertilitatea

Studiile la animale au arătat efecte reversibile asupra ciclului menstrual şi o fertilitate scăzută la femele într-o populaţie de maimuţe (vezi pct. 5.3). Panitumumab poate influenţa capacitatea femeilor de a rămâne gravide.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a utiliza utilaje. Dacă pacienţii observă simptome legate de administrarea tratamentului, care le afectează vederea şi/sau capacitatea de a se concentra şi reacţiona, este recomandat să nu conducă vehicule sau să folosească utilaje până la remiterea efectului.

4.8 Reacţii adverse

Pe baza unei analize a tuturor pacienţilor incluşi în studiile clinice cărora li s-a administrat monoterapie cu Vectibix (n = 1052), reacţiile adverse raportate cel mai frecvent sunt reacţii cutanate care apar la aproximativ 93% dintre pacienţi. Aceste reacţii sunt legate de efectele farmacologice ale Vectibix, şi majoritatea sunt de intensitate uşoară până la moderată şi 12% severe (gradul 3 sau mai mare, NCI-CTC).

Reacţiile adverse frecvente raportate la ≥ 20% din pacienţi au fost tulburări gastrointestinale [greaţă (30%), diaree (27%) şi vărsături (22%)]; tulburări generale [fatigabilitate (35%)]; infecţii şi infestări [paronichie (21%)]; şi afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat [prurit (53%), eritem (52%), dermatită acneiformă (51%), erupţie cutanată tranzitorie (38%)].

Cu excepţia cazurilor în care este indicat, în tabelul de mai jos sunt enumerate reacţiile adverse raportate în studiile clinice efectuate la pacienţi cu carcinom colorectal metastatic trataţi cu panitumumab ca monoterapie (n=1052).

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

 

 

Reacţii adverse

 

Clasificarea MedDRA pe organe, aparate şi sisteme

Foarte frecvente (≥ 1/10)

Frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10)

Mai puţin frecvente

(≥ 1/1000 şi

< 1/100)

Rare

(≥ 1/10000 şi

< 1/1000)

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Dermatită acneiformă

Erupţie cutanată tranzitorie

Erupţie exfoliativă

Eritem

Exfoliere cutanată

Prurit

Xerodermie

Fisuri cutanate

Acnee

Sindrom de eritrodiestezie palmo-plantară

Erupţie papulară

Erupţie pruriginoasă

Erupţie eritematoasă

Erupţie maculară

Erupţie maculo-papulară

Ulcer cutanat

Cruste

Hipertrichoză

Alopecie

Onicoclazie

Tulburări unghiale (onicoliză)

 

Angioedem1

Tulburări gastro-intestinale

Diaree

Greaţă

Vărsături

Durere abdominală

Stomatită

Constipaţie

Xerostomie

 

 

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Fatigabilitate

Febră

Reacţii la locul de perfuzare

Inflamţie la nivelul mucoaselor

Frisoane

Disconfort toracic

 

 

Infecţii şi infestări

Paronichie

Erupţii pustuloasă

Infecţie oculară

Infecţie la nivelul pleoapelor

Celulită

 

 

Tulburări metabolice şi de nutriţie

 

Hipomagneziemie

Hipocalcemie

Hipokalemie

Deshidratare

 

 

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

Dispnee

Tuse

Embolie pulmonară

Epistaxis

Uscăciune la nivelul mucoasei nazale

Bronhospasm

 

Tulburări ale sistemului nervos

 

Cefalee

Ameţeli

 

 

Tulburări oculare

 

Conjunctivită

Creşterea genelor

Creşterea secreţiei lacrimale

Hiperemie oculară

Xeroftalmie

Prurit ocular

Iritaţie la nivelul pleoapelor

Iritaţie la nivel ocular

 

 

Tulburări imunitare

 

Hipersensibilitate

Reacţie anafilactică

 

Tulburări cardiace

 

Tahicardie

Cianoză

 

 

Reacţii adverse

 

 

 

 

Clasificarea MedDRA pe organe, aparate şi sisteme

Foarte frecvente (≥ 1/10)

Frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10)

Mai puţin frecvente

(≥ 1/1000 şi

< 1/100)

Rare

(≥ 1/10000 şi

< 1/1000)

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv

 

Lombalgie

 

 

Tulburări vasculare

 

 

Hipotensiune arterială

Hipertensiune arterială

Eritem facial

 

 

1 Această reacţie adversă nu a fost raportată în studiile clinice în monoterapie (n=1052). Frecvenţa provine din raportări din cadrul tuturor studiilor clinice efectuate cu Vectibix (n=4593).

Profilul de siguranţă al panitumumab la pacienţii a căror tumoră exprimă tipul sălbatic KRAS (n=394) a fost, în general, în concordanţă cu profilul general al monoterapiei pentru CCRm (n=1052) descris mai sus. Singurele diferenţe au constat în faptul că tulburările unghiale şi hipomagneziemia au fost raportate ca fiind foarte frecvente (≥ 1/10) în braţul KRAS de tip sălbatic, în timp ce aceste reacţii adverse la medicament au fost raportate ca fiind frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10) în populaţia globală supusă monoterapiei pentru CCRm, iar stomatita şi acneea au fost raportate ca frecvente în braţul KRAS de tip sălbatic comparativ cu foarte frecvente în populaţia generală supusă monoterapiei pentru CCRm În plus, bronhospamul, hipotensiunea arterială şi hipertensiunea arterială au fost raportate ca fiind mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100) în setul general de monoterapie pentru CCRm şi frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10) în grupul cu KRAS de tip sălbatic.

Tulburări gastro-intestinale

Atunci când a fost raportată diareea, aceasta a fost în general uşoară până la moderată. Doi la sută din pacienţii cu KRAS de tip sălbatic au raportat diaree severă. La pacienţii care au prezentat diaree şi deshidratare a fost raportată insuficienţa renală acută (vezi pct. 4.4).

Reacţii legate de perfuzare

În cadrul studiilor clinice şi după punerea pe piaţă a medicamentului au fost raportate următoarele reacţii adverse legate de perfuzare, care apar în primele 24 de ore de la perfuzie, incluzând durere abdominală, reacţii anafilactice, angioedem, lombalgie, bronhospasm, stop cardio-respirator, durere toracică, frisoane, cianoză, dispnee, eritem facial, hipertensiune arterială, hipotensiune arterială, febră, tahicardie şi vărsături. De-a lungul studiilor clinice, reacţiile adverse legate de perfuzare care apar în 24 de ore de la orice perfuzare, au fost raportate la 3% dintre pacienţii trataţi cu Vectibix, dintre care < 1% au fost severe (gradul 3 şi 4 NCI-CTC). După punerea pe piaţă a medicamentului, au fost raportate reacţii grave legate de perfuzare, inclusiv cazuri rare cu evoluţie letală.

Un caz letal de angioedem a apărut la un pacient cu carcinom al celulelor scuamoase metastatic şi recurent la nivelul capului şi gâtului, tratat cu Vectibix într-un studiu clinic. Decesul a survenit la re-expunere după un episod precedent de angioedem; ambele episoade au apărut la mai mult de 24 de ore de la administrare (vezi pct 4.3 şi 4.4). De asemenea, după punerea pe piaţă a medicamentului au fost raportate reacţii de hipersensibilitate apărute la mai mult de 24 de ore de la perfuzare.

Pentru abordarea terapeutică a reacţiilor adverse legate de perfuzare, vezi pct. 4.4.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Erupţiile cutanate au apărut cel mai frecvent la nivelul feţei, părţii superioare a toracelui anterior şi pe toracele posterior, dar se pot întinde la nivelul extremităţilor. Ulterior apariţiei de reacţii adverse severe cutanate şi subcutanate, au fost raportate complicaţii infecţioase inclusiv sepsis, în rare cazuri ducând la deces, celulită şi abcese locale care necesită incizii şi drenaj. Media perioadei de timp până la apariţia primelor simptome de reacţie dermatologică a fost de 10 zile, iar media perioadei de timp până la remiterea acestora după ultima doză de Vectibix, a fost de 28 de zile.

Paronichia inflamatorie a fost asociată cu tumefacţia marginilor laterale ale unghiilor de la mâini şi picioare.

Reacţiile adverse dermatologice (inclusiv cele la nivelul unghiilor), observate la pacienţii trataţi cu Vectibix sau alţi inhibitori EGFR, sunt cunoscute a fi asociate cu efectele farmacologice ale tratamentului. În setul global de date ale monoterapiei pentru CCRm, reacţii adverse severe (grad 3 sau 4) au inclus dermatita acneiformă (5%), eritem (4%), erupţie cutanată tranzitorie (3%), prurit (2%), erupţie exfoliativă (1%), acnee (1%), fisuri cutanate (1%), exfoliere cutanată (< 1%), xerodermie (< 1%), ulcer cutanat (< 1%), cruste (< 1%), erupţie eritematoasă (< 1%), erupţie papulară (< 1%) şi erupţie maculo-papulară (< 1%). Paronichia a fost observată la 1% din pacienţii trataţi cu Vectibix.

Vectibix în asociere cu alţe medicamente antineoplazice şi/sau monoterapie

În cadrul tuturor studiilor clinice, în asociere cu alte medicamente antineoplazice şi/sau monoterapie, cele mai grave reacţii adverse asociate tratamentului cu Vectibix au fost embolia pulmonară, toxicitatea dermatologică severă complicată cu sechele infecţioase şi deces ca urmare a şocului septic, reacţii adverse legate de perfuzare şi hipomagneziemie. Reacţiile adverse care au necesitat întreruperea tratamentului cu Vectibix au fost reacţiile legate de perfuzare, toxicitatea cutanată severă şi paronichie.

4.9 Supradozaj

În studiile clinice au fost testate doze de până la 9 mg/kg. S-au raportat cazuri de supradozaj la doze de până la de aproximativ dublul dozei terapeutice recomandate. Evenimentele adverse observate au inclus toxicitatea cutanată, diareea, deshidratarea şi oboseala, iar acestea au fost concordante cu profilul de siguranţă la doza recomandată.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: Antineoplazice, anticorpi monoclonali, codul ATC: L01XC08

Mecanism de acţiune

Panitumumab este un anticorp monoclonal IgG2 în totalitate uman, recombinant, care se leagă cu afinitate şi specificitate de RFCE uman. RFCE este o glicoproteină transmembranară, membră a subfamiliei de receptori tirozin kinazici de tip I, care include RFCE (HER1/c-ErbB-1), HER2, HER3 şi HER4. RFCE stimulează creşterea celulară în ţesuturile epiteliale normale, incluzând pielea şi foliculul pilos şi este exprimat într-o varietate de celule tumorale.

Panitumumab se leagă de domeniul de legare al liganzilor RFCE şi inhibă receptorul de autofosforilare indus de toţi liganzii RFCE cunoscuţi. Legarea panitumumab de RFCE duce la internalizarea receptorului, inhibarea creşterii celulare, inducerea apoptozei şi scăderea producerii de interleukină 8 şi factor de creştere endotelial vascular.

Gena KRAS (Kirsten rat sarcoma 2 viral oncogene homolog) codifică o proteină care se leagă GTP, de mici dimeniuni, implicată în transducţia semnalului. O varietate de stimuli, inclusiv cei provenind de la RFCE activează KRAS, care la rândul său stimulează alte proteine intracelulare, promovând proliferarea celulară, supravieţuirea celulară şi angiogeneza.

Mutaţii activante în gena KRAS au loc în mod frecvent într-o varietate de tumori umane şi au fost implicate atât în oncogeneză cât şi în evoluţia tumorilor.

Efecte farmacodinamice

Testele in vitro şi studiile in vivo la animale au arătat că panitumumab inhibă creşterea şi supravieţuirea celulelor tumorale care exprimă RFCE. Nu au fost observate efecte antitumorale ale panitumumab la tumori umane ale xenotransplanturilor fără exprimarea RFCE. Adăugarea de panitumumab la radioterapie, chimioterapie sau alte medicamente terapeutice ţintă, a determinat în studiile animale o creştere a efectelor antitumorale comparativ cu tratamentul doar prin iradiere, chimioterapie sau medicamente terapeutice ţintă.

Imunogenitatea

Datele asupra dezvoltării de anticorpi anti-panitumumab au fost evaluate utilizând două teste de imunogenitate (unul ELISA care detectează anticorpii cu afinitate crescută şi un test Biosensor Immunoassay care detectează atât anticorpii cu afinitate crescută cât şi pe cei cu afinitate scăzută); rezultatele acestor teste au indicat că incidenţa globală a unui răspuns post-doză al anticorpilor anti-panitumumab a fost scăzută. Anticorpii pre-doză au fost detectaţi la 5 din 636 pacienţi (< 1%) testaţi cu ELISA şi respectiv 16/635 pacienţi (2,5%) testaţi cu Biosensor Immunoassay. Anticorpii de neutralizare post-doză au fost detectaţi la 1 din 447 pacienţi (0,2%) testaţi cu ELISA şi respectiv la 7 din 447 pacienţi (1,6%) testaţi cu ELISA şi Biosensor Immunoassay. Comparativ cu pacienţii care nu au dezvolatat anticorpi, nu s-a observat nici o legătură între prezenţa anticorpilor anti-panitumumab şi farmacocinetică, eficacitate şi siguranţă.

Detectarea formării anticorpilor depinde de sensibilitatea şi specificitatea testului. Incidenţa observată a reacţiei pozitive la prezenţa anticorpilor în cadrul unui test poate fi influenţată de câţiva factori incluzând manipularea probelor, medicamente administrate concomitent şi boli subiacente; prin urmare, comparaţia între incidenţa anticorpilor la alte medicamente poate fi eronată.

Eficacitate clinică

Eficacitatea Vectibix la pacienţii cu cancer colorectal metastatic (CCRm) care au prezentat progresia bolii în timpul sau după chimioterapia anterioară, a fost analizată într-un studiu clinic randomizat, controlat (463 pacienţi) şi în studii clinice deschise, cu un singur braţ terapeutic (384 pacienţi). Siguranţa administrării de Vectibix la pacienţii cu CCRm cărora li s-a administrat cel puţin o doză de Vectibix a fost evaluată la 920 de pacienţi. Au fost efectuate studii suplimentare cu Vectibix ca monoterapie la pacienţii cu tumori solide şi în asociere cu chimioterapia cu sau fără bevacizumab la pacienţii cu CCRm sau în asociere cu chimioterapia la pacienţii cu cancer pulmonar altul decât cel cu celule mici.

A fost realizat un studiu multinaţional, randomizat, controlat la 463 pacienţi cu carcinom de colon sau de rect, metastatic, cu exprimă RFCE, după confirmarea eşuării schemelor de tratament conţinând oxaliplatină şi irinotecan. Pacienţii au fost randomizaţi 1:1 la administrarea de Vectibix în doză de 6 mg/kg administrată o dată la fiecare două săptămâni, la care s-a adăugat cel mai bun tratament de susţinere (neincluzând chimioterapia) (CMBTS) sau doar CMBTS. Pacienţii au fost trataţi până la apariţia progresiei bolii sau a efectelor toxice inacceptabile. După progresia bolii, pacienţii cărora li s-a administrat doar CMBTS au putut fi înscrişi într-un alt studiu asociat şi primi Vectibix în doză de 6 mg/kg administrată o dată la două săptămâni.

Din 463 de pacienţi, 63% au fost bărbaţi. Media vârstei a fost de 62 ani (interval de la 27 la 83), şi 99% au fost caucazieni. 396 (86%) dintre pacienţi au avut un status al performanţei ECOG iniţial de 0 sau 1. 67% dintre pacienţi au avut cancer de colon şi 33% cancer rectal.

Criteriul final principal de evaluare a fost supravieţuirea fără progresia bolii (SFP). În analiza ajustărilor posibilelor erori de măsurare provenite de la determinările neprogramate, rata de progresie a bolii sau decesul la pacienţii cărora li s-a administrat Vectibix a fost redusă cu 40% faţă de pacienţii cărora li s-a administrat CMBTS [Risc relativ = 0,60, (95% IÎ 0,49, 0,74), testul stratificat log-rank p < 0,0001]. Nu s-a observat nici o diferenţă în timpii medii de SFP din moment ce peste 50% din pacienţii ambelor grupe de tratament au avut progresie înainte de prima vizită de studiu programată. Valorile de menţinere a SFP la prima vizită planificată (săptămâna 8) au fost de 45,5 % la tratamentul cu Vectibix plus CMBTS şi de 24,6 % la CMBTS, rezultând o diferenţă de 20,9% [IÎ95%: 12,4, 29,4]. Nu au fost observate diferenţe în ce priveşte supravieţuirea globală. Aceasta se poate datora pacienţilor care primesc panitumumab după trecerea în grupul celor randomizaţi cu CMBTS. Răspunsul tumoral conform criteriului RECIST modificat a fost determinat prin analiză centrală. În total, 9,5% [IÎ95%: 6,1; 14,1] dintre pacienţii trataţi cu Vectibix plus CMBTSşi 0% [IÎ95%: 0,0; 1,6] pacienţi trataţi doar cu CMBTS au avut un răspuns obiectiv confirmat (răspuns parţial), cu stabilizarea bolii la 26% şi respectiv 10% dintre pacienţi. În rândul celor 176 pacienţi cărora li s-a administrat Vectibix după progresia bolii la administrarea doar a CMBTS, rata de răspuns (evaluată de investigator) a fost de 11,4% (IÎ95%: 7,1; 17,0).

SFP – Toţi pacienţii

Subiecţi cu risc:

Vectibix+CMBTS

CMBTS în monoterapie

Riscul relativ = 0.60

(IÎ95%: 0,49, 0,74)

Test stratificat log-rank p<0,0001

Săptămâni

Proportion event-free

Tratament cu Mediana

Evenimente/N(%) pe săptămâni

Vectibix + CMBTS 193 / 231 ( 84 ) 8,0

CMBTS în monoterapie 208 / 232 ( 90 ) 8,0

Evaluările neprogramate ale tumorilor au fost mutate spre cel mai apropiat moment planificat

Relaţia dintre mutaţia KRAS determinată în ţesutul tumoral conservat în parafină şi impactul clinic a fost evaluată în cadrul unei analize retrospective.

Mostre de tumori obţinute din rezecţia primară a cancerului colorectal au fost analizate pentru identificarea prezenţei celor mai frecvente şapte mutaţii activante din codonul 12 şi 13 (Gly12Asp, Gly12Ala, Gly12Val, Gly12Ser, Gly12Arg, Gly12Cys şi Gly13Asp) al genei KRAS prin utilizarea unei reacţii polimerazice în lanţ specifică genelor alele. 427 de pacienţi (92%) au fost susceptibili de evaluare pentru statusul KRAS, dintre care 184 au prezentat mutaţii. Într-o analiză privind reglarea predispoziţiei potenţiale provenită din determinări neplanificate, riscul relativ pentru SFP a fost de 0,49 (IÎ95%: 0,37-0,65) în favoarea panitumumab în grupul KRAS de tip sălbatic şi 1,07 (IÎ95%: 0,77-1,48) în grupul mutant KRAS. Diferenţa în valorile medii ale SFP în grupul KRAS de tip sălbatic a fost de 8 săptămâni. Ratele timpilor de supravieţuire fără progresia bolii la prima vizită planificată (săptămâna 8) în grupul KRAS de tip sălbatic au fost de 59,7% pentru Vectibix plus CMBTS şi 21,0% pentru CMBTS singur, rezultând o diferenţă de 38,7 % [IÎ95%: 27,4; 50,0]. Diferenţa în valorile medii ale SFP în grupul KRAS mutant a fost de 0 săptămâni. Ratele timpilor de supravieţuire fără progresia bolii la prima vizită planificată (săptămâna 8) în grupul mutant KRAS au fost de 21,4 % pentru Vectibix plus CMBTS şi 28,0% pentru CMBTS, rezultând o diferenţă de -6,6 % [IÎ95%: -19,0; 5,9]. Nu au fost diferenţe în supravieţuirea globală văzută în cele două grupuri. În grupul KRAS de tip sălbatic rata de răspuns a fost de 17% pentru panitumumab şi 0% pentru CMBTS. În grupul KRAS de tip mutant nu s-a observat nici un răspuns în nici unul dintre grupurile de tratament. Ratele de stabilitate a bolii în grupul KRAS de tip sălbatic au fost de 34% pentru panitumumab şi 12% pentru CMBTS. Ratele de stabilitate a bolii în grupul mutant KRAS au fost de 12% pentru panitumumab şi 8% pentru CMBTS. Rata de răspuns (evaluată de investigator) la pacienţii care au trecut la panitumumab după ce au primit doar CMBTS a fost de 22% (IÎ95%: 14,0, 31,9) pentru cei cu tumori KRAS de tip sălbatic şi 0% (IÎ95%: 0,0, 4,3) pentru cei cu tumori mutante KRAS.

SFP – Pacienţi cu KRAS mutant şi de tip sălbatic

KRAS de tip sălbatic

Tratament cu Mediana

Evenimente/N(%) pe săptămâni

Vectibix + CMBTS 115 / 124 ( 93 ) 16,0

CMBTS în monoterapie 114 / 119 ( 96 ) 8,0

Subiecţi cu risc:

Vectibix+CMBTS

CMBTS în monoterapie

Riscul relativ = 0,49

(IÎ95%: 0.37, 0.65)

Test stratificat log-rank p<0.0001

Săptămâni

Evaluările neprogramate ale tumorilor au fost mutate spre cel mai apropiat moment planificat

KRAS mutant

Tratament cu Mediana

Evenimente/N(%) pe săptămâni

Vectibix + CMBTS 76 / 84 ( 90 ) 8,0

CMBTS în monoterapie 95 / 100 ( 95 ) 8,0

Subiecţi cu risc:

Vectibix+CMBTS

CMBTS în monoterapie

Săptămâni

Riscul relativ= 1,07

(IÎ95%: 0,77, 1,48)

Evaluările neprogramate ale tumorilor au fost mutate spre cel mai apropiat moment planificat

Studiul PACCE: În acest studiu clinic randomizat, deschis, controlat s-au administrat chimioterapie (oxaliplatină sau irinotecan) şi bevacizumab cu şi fără panitumumab ca tratament de primă linie la pacienţii cu cancer colorectal metastatic (n = 1053 [braţul cu oxaliplatină n = 823, braţul cu irinotecan n = 230]. Tratamentul cu panitumumab a fost întrerupt datorită unei reduceri semnificative statistic a SFP la pacienţii care primeau panitumumab, observată într-o analiză interimară.

Obiectivul major al studiului a fost compararea SFP în braţul cu oxaliplatină. În analiza finală, riscul relativ pentru SFP a fost de 1,27 (IÎ 95%: 1,06, 1,52). Valoarea medie a SFP a fost de 10,0 (IÎ 95%: 8,9, 11,0) şi 11,4 (IÎ 95%: 10,5, 11,9) luni în lotul de tratament cu şi respectiv, fără panitumumab. S-a înregistrat o creştere a mortalităţii în braţul de tratament cu Vectibix. Riscul relativ pentru supravieţuirea globală a fost 1,43 (IÎ 95%: 1,11, 1,83). Valoarea medie a supravieţuirii globale a fost 19,4 (IÎ 95%: 18,4, 20,8) şi 24,5 (IÎ 95%: 20,4, 24,5) în braţul de tratament cu şi respectiv, fără panitumumab.

O analiză suplimentară a datelor privind eficacitatea în funcţie de status-ul KRAS nu a identificat diferenţe între subgrupurile de subiecţi care au beneficiat de panitumumab în asociere cu bevacizumab şi chimioterapie pe bază de oxaliplatină sau irinotecan. Pentru subgrupul cu KRAS tipul sălbatic tratat cu oxaliplatină,riscul relativ pentru SFP a fost 1,36 cu IÎ 95%: 1,04-1,77. Pentru subgrupul KRAS tipul mutant, riscul relativ pentru SFP a fost 1,25% cu IÎ 95%: 0,91-1,71. O tendinţă favorabilă pentru OS în braţul de control a fost observată la subgrupul KRAS tipul sălbatic tratat cu oxaliplatină (rata riscului = 1,89; IÎ 95%: 1,30, 2,75). O tendinţă de scădere a supravieţuirii s-a observat şi în braţul tratat cu irinotecan şi panitumumab indiferent de status-ul mutaţional al KRAS. În ansamblu, tratamentul cu panitumumab combinat cu chimioterapie şi bevacizumab este asociat cu un efect nefavorabil asupra profilului risc-beneficiu independent de status-ul mutaţional al tumorii KRAS.

Acest medicament a primit o „aprobare condiţionată”. Aceasta înseamnă că sunt aşteptate dovezi suplimentare despre acest medicament, în special date care să confirme efectul la pacienţii cu tumori KRAS de tip sălbatic, care în mod curent este susţinut de o analiză retrospectivă. Deasemenea, se aşteaptă date suplimentare în ceea ce priveşte efectul panitumumab în asociere cu chimioterapia asupra SFP la pacienţii cu tumori KRAS de tip sălbatic. Studii care investighează acest efect sunt în curs de desfăşurare. Agenţia Europeană a Medicamentului (EMEA) va revizui în fiecare an informaţiile noi privind medicamentul, şi acest Rezumat al caracteristicilor produsului va fi actualizat, dacă va fi necesar.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Vectibix administrat ca monoterapie sau în asociere cu chimioterapia, prezintă farmacocinetică non-lineară.

În urma unei administrări de panitumumab în doză unică, sub formă de perfuzie cu durată de 1 oră, aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) a crescut într-o manieră superioară celei proporţionale cu doza, iar clearance-ul (CL) panitumumab a scăzut de la 30,6 la 4,6 ml/zi şi kg, odată cu creşterea dozei de la 0,75 la 9 mg/kg. Cu toate acestea, la doze mai mari de 2 mg/kg, ASC a panitumumab a crescut într-o manieră aproximativ proporţională cu doza.

Urmând schema de dozaj recomandată (6 mg/kg o dată la fiecare 2 săptămâni, sub formă de perfuzie cu durata de 1 oră), concentraţiile plasmatice de panitumumab au atins valorile de la starea de echilibru după a treia perfuzie, cu medii (± DS) ale concentraţiilor plasmatice maxime şi minime de 213 ± 59 şi respectiv 39 ± 14 mcg/mL. Valorile medii (± DS) ale ariei de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţiede timp (ASC0-tau) şi ale CL au fost de 1306 ± 374 mcg/zi şi ml şi respectiv 4,9 ± 1,4 mL/kg şi zi. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare a fost de aproximativ 7,5 zile (între 3,6 şi 10,9 zile).

O analiză farmacocinetică a populaţiei a fost realizată pentru studierea efectelor potenţiale ale covariantelor selectate de farmacocinetică a panitumumab. Rezultatele au sugerat că vârsta (21-88), sexul, rasa, funcţia hepatică, funcţia renală, medicamentele chimioterapice şi intensitatea colorării membranei RFCE (1+, 2+, 3+) în celulele tumorale nu au avut un impact aparent asupra farmacocineticii panitumumab.

Nu au fost efectuate studii clinice pentru examinarea farmacineticii panitumumab la pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Reacţiile adverse observate la animale la concentraţii de expunere similare cu cele clinice şi cu posibilă importanţă pentru utilizarea clinică au fost următoarele:

Erupţiile cutanate şi diareea au fost reacţiile adverse cele mai importante, observate în studiile de toxicitate după doze repetate, timp de până la 26 de săptămâni, la maimuţele cynomolgus. Aceste constatări au fost făcute la doze aproximativ egale cu cele recomandate la om şi aceste reacţii au fost reversibile după întreruperea administrării de panitumumab. Erupţiile cutanate şi diareea observate la maimuţe sunt considerate legate de acţiunea farmacologică a panitumumab şi sunt concordante cu reacţiile toxice observate la alţi inhibitori ai RFCE.

Nu au fost efectuate studii privind evaluarea poteţialului mutagen şi carcinogen al panitumumab.

Studiile la animale sunt insuficiente din punct de vedere al dezvoltării embrio-fetale, din moment ce concentraţiile de expunere fetală la panitumumab nu au fost studiate. Panitumumab s-a dovedit a fi un medicament care determină avortul şi/sau decesul fetusului, la maimuţele cynomolgus cărora li s-au administrat pe perioada organogenezei doze aproximativ echivalente cu cele recomandate la om.

Nu au fost efectuate studii specifice privind fertilitatea masculină; cu toate acestea, evaluările microscopice ale organelor de reproducere masculine de la maimuţele cynomolgus, din cadrul studiilor de toxicitate după doze repetate, la care s-a administrat panitumumab în doze de aproximativ până la 5 ori doza la om pe baza raportului mg/kg, nu au relevat diferenţe prin comparaţie cu lotul martor de masculi de maimuţă. Studiile de fertilitate efectuate la femelele de maimuţă cynomolgus au relevat că panitumumab poate produce ciclu menstrual prelungit şi/sau amenoree şi scade rata de fertilitate, evenimente care au apărut la toate dozele evaluate.

Nu au fost efectuate studii de dezvoltare pre- şi post-natale la animale, utilizând panitumumab. Toţi pacienţii trebuie atenţionaţi în legătură cu riscul potenţial al panitumumab asupra dezvoltării pre- şi post-natale, înainte de începerea tratamentului cu Vectibix.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Clorură de sodiu

Acetat de sodiu trihidrat

Acid acetic glacial (pentru ajustarea pH-ului)

Apă pentru preparate injectabile.

6.2 Incompatibilităţi

Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6.

6.3 Perioada de valabilitate

3 ani.

Vectibix nu conţine nici un conservant antimicrobian sau agent bacteriostatic. Medicamentul trebuie utilizat imediat după diluare. Dacă nu este utilizat imediat, intervalul de timp şi condiţiile de păstrare până la utilizare sunt responsabilitatea utilizatorului şi nu trebuie să fie mai mari de 24 ore la temperatura de 2°C până 8°C. Nu congelaţi soluţia diluată.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la frigider (2°C – 8°C).

A nu se congela.

A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.

Pentru condiţiile de păstrare a medicamentului diluat, vezi pct. 6.3.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Flacon pentru utilizare unică (sticlă de tip I) prevăzut cu dop de cauciuc elastomeric, capsă de aluminiu şi capac de plastic „flip-off”.

Un flacon conţine: 100 mg panitumumab în 5 ml, 200 mg panitumumab în 10 ml sau 400 mg panitumumab în 20 ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă.

Cutie cu un flacon a 5 ml.

Cutie cu un flacon a 10 ml.

Cutie cu un flacon a 20 ml.

Este posibil ca nu toate tipurile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Vectibix trebuie diluat în soluţie perfuzabilă de clorură de sodiu 0,9% de către personal medical calificat, utilizând o tehnică aseptică. Nu agitaţi sau scuturaţi puternic flaconul. Nu administraţi Vectibix dacă se observă modificarea culorii. Extrageţi cantitatea necesară de Vectibix pentru o doză de 6 mg/kg. Diluaţi într-un volum total de 100 ml. Concentraţia finală nu trebuie să depăşească 10 mg/ml. Dozele mai mari de 1000 mg trebuie diluate în 150 ml soluţie perfuzabilă de clorură de sodiu 0,9% (vezi pct. 4.2). Soluţia diluată trebuie amestecată prin răsuciri uşoare, nu se agită.

Nu au fost observate incompatibilităţi între Vectibix şi soluţia perfuzabilă de clorură de sodiu 0,9% în pungi de policlorură de vinil sau pungi de poliolefină.

Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Amgen Europe B.V.

Minervum 7061

NL-4817 ZK Breda

Olanda

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/07/423/001

EU/1/07/423/002

EU/1/07/423/003

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: 3 decembrie 2007

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: 17 martie 2011

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Informaţii detaliate despre acest medicament sunt disponibile pe situl web al Agenţiei Europene pentru Medicamente http://www.ema.europa.eu/

ANEXA II

A. FABRICANTUL SUBSTANŢEI BIOLOGIC ACTIVE ŞI DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE FABRICAŢIE RESPONSABIL PENTRU ELIBERAREA SERIEI

B. CONDIŢIILE EMITERII AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

C. OBLIGAŢIILE SPECIFICE CARE TREBUIE ÎNDEPLINITE DE CĂTRE DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

A. FABRICANTUL SUBSTANŢEI BIOLOGIC ACTIVE ŞI DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE FABRICAŢIE RESPONSABIL PENTRU ELIBERAREA SERIEI

Numele şi adresa fabricantului substanţei biologic active

Amgen Inc.

6701 Kaiser Drive

Fremont, CA 94555

SUA

Numele şi adresa fabricantului responsabil pentru eliberarea seriei

Amgen Europe B.V.

Minervum 7061

NL-4817 ZK Breda

Olanda

B. CONDIŢIILE EMITERII AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

CONDIŢII SAU RESTRICŢII PRIVIND FURNIZAREA ŞI UTILIZAREA IMPUSE DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Medicament cu eliberare pe bază de prescripţie medicală restrictivă (Vezi Anexa I: Rezumatul caracteristicilor produsului, pct. 4.2).

CONDIŢII SAU RESTRICŢII CU PRIVIRE LA SIGURANŢA ŞI EFICACITATEA UTILIZĂRII MEDICAMENTULUI

Nu este cazul

ALTE CONDIŢII

Sistemul de farmacovigilenţă

DAPP trebuie să se asigure că sistemul de farmacovigilenţă, în forma prezentată în versiunea 5 inclusă în modulul 1.8.1. al Cererii de autorizare de punere pe piaţă, este implementat şi funcţional înainte de şi în timpul prezenţei medicamentului pe piaţă.

Planul de management a riscului

DAPP se angajează să realizeze studiile şi activităţile de farmacovigilenţă suplimentare detaliate în Planul de farmacovigilenţă, conform stabilite în versiunea 5 a Planului de management al riscului (PMR) prezentat în modulul 1.8.2. al Cererii de autorizare de punere pe piaţă, şi orice actualizări ulterioare ale PMR, aprobate de către de CHMP.

Conform recomandărilor CHMP privind Sistemele de management ale riscului pentru medicamentele de uz uman, orice versiune actualizată a PMR trebuie depusă în acelaşi timp cu următorul Raport periodic actualizat referitor la siguranţă (RPAS).

În plus, versiunea actualizată a PMR trebuie depusă:

• Când se primesc informaţii noi care pot avea impact asupra Specificaţiei de siguranţă actuale, Planului de farmacovigilenţă sau activităţilor de reducere la minimum a riscului.

• În decurs de 60 de zile de la atingerea unui obiectiv important (de farmacovigilenţă sau de reducere la minimum a riscului)

• La cererea Agenţiei Europene a Medicamentului

C. OBLIGAŢIILE SPECIFICE CARE TREBUIE ÎNDEPLINITE DE CĂTRE DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă trebuie să finalizeze următorul program de studii în intervalul de timp specificat; rezultatele acestuia vor reprezenta baza unei reevaluări anuale a raportului beneficiu/risc:

• Să finalizeze o analiză a studiului confirmativ cu panitumumab ca monoterapie în indicaţia autorizată.

În special să:

- să furnizeze raportul studiului clinic al analizei datelor primare din studiul 20080763 până în trimestrul patru al anului 2012

• Să rezolve incertitudinile referitoare la testarea KRAS până la sfârsitul lunii Mai 2012 prin

- colectarea informaţiilor referitoare la gama de teste diagnostice efectuate în practica clinică şi performanţa acestora

- colectarea datelor şi evaluarea complianţei medicilor cu utilizarea recomandată a Vectibix în cazurile confirmate de tumori de tip sălbatic

ANEXA III

ETICHETAREA ŞI PROSPECTUL

A. ETICHETAREA

INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR

CUTIE

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Vectibix 20 mg/ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă

Panitumumab

2. DECLARAREA SUBSTANŢEI(LOR) ACTIVE

Fiecare flacon conţine panitumumab 100 mg.

Fiecare flacon conţine panitumumab 200 mg.

Fiecare flacon conţine panitumumab 400 mg.

3. LISTA EXCIPIENŢILOR

Clorură de sodiu, acetat de sodiu trihidrat, acid acetic (glacial), apă pentru preparate injectabile.

4. FORMA FARMACEUTICĂ ŞI CONŢINUTUL

concentrat pentru soluţie perfuzabilă 5 ml.

concentrat pentru soluţie perfuzabilă 10 ml.

concentrat pentru soluţie perfuzabilă 20 ml.

5. MODUL ŞI CALEA (CĂILE) DE ADMINISTRARE

Intravenoasă.

A se citi prospectul înainte de utilizare.

6. ATENŢIONARE SPECIALĂ PRIVIND FAPTUL CĂ MEDICAMENTUL NU TREBUIE PĂSTRAT LA ÎNDEMÂNA ŞI VEDEREA COPIILOR

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

7. ALTĂ(E) ATENŢIONARE(ĂRI) SPECIALĂ(E), DACĂ ESTE(SUNT) NECESARĂ(E)

A nu se agita.

8. DATA DE EXPIRARE

EXP

9. CONDIŢII SPECIALE DE PĂSTRARE

A se păstra la frigider.

A nu se congela.

A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.

10. PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL

11. NUMELE ŞI ADRESA DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Amgen Europe B.V.

Minervum 7061

NL-4817 ZK Breda

Olanda

12. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/07/423/001

EU/1/07/423/002

EU/1/07/423/003

13. SERIA DE FABRICAŢIE

Lot

14. CLASIFICARE GENERALĂ PRIVIND MODUL DE ELIBERARE

Medicament eliberat pe bază de prescripţie medicală.

15. INSTRUCŢIUNI DE UTILIZARE

16. INFORMAŢII ÎN BRAILLE

Justificare acceptată pentru neincluderea inscripţionării în Braille.

MINIMUM DE INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJELE PRIMARE MICI

ETICHETA FLACONULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI ŞI CALEA(CĂILE) DE ADMINISTRARE

Vectibix 20 mg/ml concentrat steril

Panitumumab

i.v.

2. MODUL DE ADMINISTRARE

3. DATA DE EXPIRARE

EXP

4. SERIA DE FABRICAŢIE

Lot

5. CONŢINUTUL PE MASĂ, VOLUM SAU UNITATEA DE DOZĂ

100 mg/5 ml

200 mg/10 ml

400 mg/20 ml

6. ALTE INFORMAŢII

Amgen Europe B.V.

B. PROSPECTUL

PROSPECT: INFORMAŢII PENTRU UTILIZATOR

Vectibix 20 mg/ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă

panitumumab

Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să utilizaţi acest medicament.

• Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi.

• Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră.

• Acest medicament a fost prescris pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor persoane. Le poate face rău, chiar dacă au aceleaşi simptome cu ale dumneavoastră.

• Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravǎ sau dacă observaţi orice reacţie adversǎ nemenţionatǎ în acest prospect, rugăm să-i spuneţi medicului dumneavoastră.

În acest prospect găsiţi:

1. Ce este Vectibix şi pentru ce se utilizează

2. Înainte să utilizaţi Vectibix

3. Cum să utilizaţi Vectibix

4. Reacţii adverse posibile

5. Cum se păstrează Vectibix

6. Informaţii suplimentare

1. CE ESTE VECTIBIX ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ

Vectibix este utilizat în tratamentul carcinomului colorectal metastatic după eşuarea tratamentului cu chimioterapice (medicamente utilizate pentru tratarea cancerului).

Vectibix se utilizează de către adulţi cu vârsta de 18 ani şi peste 18 ani.

Vectibix conţine substanţa activă panitumumab, care aparţine unui grup de medicamente numite anticorpi monoclonali. Anticorpii monoclonali sunt proteine, care recunosc specific şi se ataşează (leagă) de alte proteine unice din organism.

Panitumumab recunoaşte şi se leagă specific de o proteină numită receptorul factorului de creştere epidermică (RFCE), care se găseşte pe suprafaţa unora dintre celulele canceroase. Atunci când factorii de creştere (alte proteine din organism) se leagă la RFCE, celula canceroasă este stimulată să crească şi să se dividă. Panitumumab se leagă la RFCE şi împiedică celulele canceroase să primească mesajele de care au nevoie pentru creştere şi diviziune.

2. ÎNAINTE SĂ UTILIZAŢI VECTIBIX

Nu utilizaţi Vectibix

dacă aţi avut vreodată o reacţie alergică severă sau cu risc letal (hipersensibilitate) la panitumumab sau la oricare dintre celelalte componente ale Vectibix.

dacă aţi avut anterior sau aveţi semne de pneumonită interstiţială (inflamaţia plămânilor care determină tuse şi respiraţie dificilă) sau fibroză pulmonară (îngroşarea şi rigidizarea plămânilor cu scurtarea respiraţiei).

Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Vectibix

Medicul dumneavoastră va verifica cantitatea din sânge a câtorva substanţe cum ar fi magneziu şi alţi electroliţi cum ar fi calciu şi potasiu, înainte de a începe tratamentul cu Vectibix. Dacă cantităţile acestora sunt prea mici, medicul dumneavoastră poate prescrie suplimente corespunzătoare.

În timpul tratamentului cu Vectibix

Puteţi prezenta reacţii toxice dermatologice (reacţii ale pielii); dacă acestea se agravează sau devin de nesuportat, spuneţi-i imediat medicului dumneavoastră sau asistentei.

Se recomandă să limitaţi expunerea la soare în timpul tratamentului cu Vectibix şi dacă prezentaţi reacţii ale pielii, deoarece radiaţia solară poate agrava aceste reacţii. Purtaţi filtre solare şi o pălărie, dacă expuneţi la soare.

Medicul dumneavoastră va solicita să veniţi pentru teste de monitorizare a hipomagnezemiei (valori scăzute ale magneziului în sânge) şi hipocalcemiei (valori scăzute ale calciului în sânge), periodic în timpul tratamentului şi timp de 8 săptămâni de la terminarea tratamentului.

Utilizarea altor medicamente

Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent alte medicamente, inclusiv medicamente obţinute fără prescripţie medicală.

Sarcina şi alăptarea

Vectibix nu a fost testat la femei gravide. Este important să spuneţi medicului dumneavoastră dacă sunteţi gravidă, dacă aveţi suspiciunea că aţi putea fi gravidă sau plănuiţi să rămâneţi gravidă. Vectibix poate afecta capacitatea de a păstra sarcina.

Dacă sunteţi femeie şi aveţi potenţial fertil, este indicat să utilizaţi metode contraceptive adecvate, în timpul tratamentului cu Vectibix şi timp de 6 luni de la ultima doză administrată.

Nu alăptaţi copilul la sân în timpul tratamentului cu Vectibix şi timp de 3 luni de la administrarea ultimei doze.

Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice medicament.

Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor

Nu au fost efectuate studii privind capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră înainte de a conduce vehicule sau folosi utilaje, deoarece este posibil ca unele reacţii adverse să afecteze capacitatea de a realiza aceste activităţi în siguranţă.

3. CUM SĂ UTILIZAŢI VECTIBIX

Vectibix trebuie administrat de personal medical specializat, sub supravegherea unui medic cu experienţă în utilizarea medicamentelor antineoplazice.

Vectibix este administrat intravenos (într-o venă) printr-o pompă de perfuzie (un dispozitiv care administrează încet injecţia).

Doza recomandată de Vectibix este de 6 mg/kg (miligrame pe kilogram) administrată o dată la fiecare două săptămâni. De obicei, tratamentul se administrează pe parcursul a aproximativ 60 de minute.

4. REACŢII ADVERSE POSIBILE

Ca toate medicamentele, Vectibix poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

Reacţii adverse foarte frecvente (observate la mai mult de 1 persoană din 10 tratate cu Vectibix) sunt:

• erupţii asemănătoare cu acneea; acnee; prurit (mâncărime); eritem (înroşirea pielii); erupţii pe piele; exfolierea pielii (descuamarea pielii); piele uscată; fisuri ale pielii (crăpături la nivelul pielii); erupţii exfoliative (erupţii însoţite de cojirea pielii);

diaree; greaţă; vărsături; durere la nivelul abdomenului; constipaţie;

stomatită (beze crăpate, ulcere la nivelul gurii şi vezicule);

fatigabilitate (oboseală extremă);

febră (febră sau temperatură crescută);

paronichie (infecţie la nivelul unghiei);

tuse; dispnee (dificultăţi la respiraţie).

Reacţii adverse frecvente (observate la mai mult de 1 persoană, dar la mai puţin de 10 persoane din 100 tratate cu Vectibix) sunt:

• reacţii la perfuzare care pot include semne şi simptome cum sunt durere abdominală, durere de spate, dificultăţi la respiraţie, durere la nivelul toracelui, înroşirea feţei, bătăi rapide ale inimii; hipotensiune arterială (tensiune arterială scăzută); hipertensiune arterială (tensiune arterială ridicată); vărsături; frisoane; umflarea feţei cu debut recent; şi/sau umflarea gurii; şi/sau febră (febră sau temperatură crescută);

sindrom mână-picior (înroşirea sau umflarea palmelor sau a tălpilor);

onicoliză (pierderea unghiilor); afecţiuni ale unghiilor;

erupţii pustuloase (erupţii cutanate cu băşici purulente);

infecţii la nivelul ochiului; infecţii la nivelul pleoapelor;

celulită (infecţii care depăşesc pielea);

hipomagneziemie (concentraţii scăzute ale magneziului în sânge);

hipocalcemie (valori scăzute ale calciului în sânge);

hipokalemie (valori scăzute ale potasiului în sânge);

deshidratare;

uscăciune a mucoasei nasului; epistaxis (sângerări nazale);

dureri de cap; ameţeli;

erupţii papulare (erupţii veziculoase); erupţii pruriginoase (erupţii însoţite de mâncărimi); erupţii eritematoase (erupţii care dau aspectul de piele roşie); erupţii maculare (erupţii sub formă de pete); erupţii maculo-papulare (erupţii cu vezicule şi pete); ulceraţii ale pielii; cruste;

• conjunctivită (inflamarea ochilor); creşterea genelor şi a secreţiei lacrimale (curgerea lacrimilor); hiperemie oculară (înroşirea ochilor); senzaţie de ochi uscat; prurit ocular (mâncărimea ochilor); iritaţie la nivelul pleoapelor; iritaţie la nivelul ochiului;

embolie pulmonară (cheag de sânge în plămân);

inflamaţia mucoasei (inflamaţia gurii); senzaţie de gură uscată;

onicoclazis (ruperea unghiilor);

hipertricoză (creşterea excesivă a părului); alopecie (căderea părului)

Reacţii adverse mai puţin frecvente (observate la mai puţin de 1 din 100, dar la mai mult de 1 din 1000 de pacienţi trataţi cu Vectibix) au fost:

bronhospasm (îngustarea căilor respiratorii);

reacţii anafilactice (reacţii alergice severe);

înroşirea feţei; hipotensiune arterială (tensiune arterială scăzută); hipertensiune arterială (tensiune arterială ridicată);

cianoză (învineţirea pielii şi a mucoaselor);

Reactii adverse rare (observate la mai puţin de 1 din 1000, dar la mai mult de 1 din 10000 de pacienţi trataţi cu Vectibix) au fost:

angioedem (umflarea gurii, feţei şi a gâtului care determină dificultăţi la respiraţie)

Reacţiile adverse la perfuzare, care pot include semne şi simptome cum ar fi frisoane, umflarea feţei cu debut recent, dificultăţi de respiraţie, vărsături şi/sau febră sau pirexie (temperatură mare) pot să apară în câteva ore sau zile după o perfuzie. Dacă oricare dintre aceste reacţii adverse se înrăutăţesc, rugăm să-i spuneţi medicului dumneavoastră.

Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravǎ sau dacă observaţi orice reacţie adversǎ nemenţionatǎ în acest prospect, rugăm să-i spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.

Informaţii importante privind unele componente ale Vectibix

Acest medicament conţine 0,150 mmol sodiu (echivalent a 3,45 mg sodiu) pe ml de concentrat. Acest lucru trebuie luat în considerare la pacienţii cu regim hiposodat strict.

5. CUM SE PĂSTREAZĂ VECTIBIX

Vectibix va fi păstrat în unitatea medicală unde este utilizat.

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

A se păstra la frigider (2oC – 8oC).

A nu se congela.

A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.

Nu utilizaţi Vectibix după data de expirare înscrisă pe cutie şi flacon după termenul EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.

Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei menajere sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să eliminaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

6. INFORMAŢII SUPLIMENTARE

Ce conţine Vectibix

Substanţa activă este panitumumab 20 mg/ml.

Celelalte componente ale Vectibix sunt clorură de sodiu, acetat de sodiu trihidrat, acid acetic (glacial) şi apă pentru preparate injectabile.

Cum arată Vectibix şi conţinutul ambalajului

Vectibix este un lichid incolor, care poate conţine particule vizibile şi este ambalat în flacon. Fiecare cutie conţine un flacon a câte 5 ml, 10 ml sau 20 ml de concentrat.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă şi producătorul

Amgen Europe B.V.

Minervum 7061

4817 ZK Breda

Olanda

Pentru orice informaţii despre acest medicament, rugăm să contactaţi reprezentanţii locali ai deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă.

 

België/Belgique/Belgien

s.a. Amgen n.v.

Tel/Tél: +32 (0)2 7752711

Luxembourg/Luxemburg

s.a. Amgen

Belgique/Belgien

Tel/Tél: +32 (0)2 7752711

България

Амджен България ЕООД

Тел.: +359 (0)2 805 7020

Magyarország

Amgen Kft.

Tel.: +36 1 35 44 700

Česká republika

Amgen s.r.o

Tel: +420 2 21 773 500

Malta

Amgen B.V.

The Netherlands

Tel: +31 (0)76 5732500

Danmark

Amgen filial af Amgen AB, Sverige

Tlf: +45 39617500

Nederland

Amgen B.V.

Tel: +31 (0)76 5732500

Deutschland

AMGEN GmbH

Tel: +49 (0)89 1490960

Norge

Amgen AB

Tlf: +47 23308000

Eesti

Amgen Switzerland AG Eesti filiaal

Tel: +372 5125 501

Österreich

Amgen GmbH

Tel: +43 (0)1 50 217

Ελλάδα

Amgen Ελλάς Φαρμακευτικά ΕΠΕ.

Τηλ.: +30 210 3447000

Polska

Amgen Sp. z o.o.

Tel.: +48 22 581 3000

España

Amgen S.A.

Tel: +34 93 600 19 00

Portugal

AMGEN Biofarmacêutica, Lda.

Tel: +351 21 4220550

France

Amgen S.A.S

Tél: +33 (0)1 40 88 27 00

România

Amgen România SRL

Tel: +4021 527 3000

Ireland

Amgen Limited

United Kingdom

Tel: +44 (0)1223 420305

Slovenská republika

Amgen Switzerland AG Slovakia

Tel: +421 33 321 13 22

Ísland

Vistor hf.

Sími: +354 535 7000

Slovenija

AMGEN zdravila d.o.o.

Tel: +386 1 585 1767

Italia

Amgen Dompé S.p.A.

Tel: +39 02 6241121

Suomi/Finland

Amgen AB, sivuliike Suomessa/Amgen AB, filial i Finland

Puh/Tel: +358 (0)9 54900500

Kύπρος

Papaellinas & Co Ltd

Τηλ: +357 22741 741

Sverige

Amgen AB

Tel: +46 (0)8 6951100

Latvija

Amgen Switzerland AG Rīgas filiāle

Tel: +371 29284 807

United Kingdom

Amgen Limited

Tel: +44 (0)1223 420305

Lietuva

Amgen Switzerland AG Vilniaus filialas

Tel: +370 6983 6600

 

 

Acest prospect a fost aprobat în

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului http://www.ema.europa.eu/ .

Acest medicament a primit o “aprobare condiţionată”.

Aceasta înseamnă că sunt aşteptate dovezi suplimentare despre acest medicament.

Agenţia Europeană a Medicamentului (EMA) va revizui în fiecare an informaţiile noi privind medicamentul şi acest prospect va fi actualizat, după cum va fi necesar.

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Următoarele informaţii sunt destinate numai medicilor şi personalului medical:

Vectibix trebuie diluat în soluţie perfuzabilă de clorură de sodiu 0,9% de către personal medical calificat, utilizând o tehnică aseptică. Nu agitaţi sau scuturaţi puternic flaconul. Nu administraţi Vectibix dacă se observă modificarea culorii. Extrageţi cantitatea necesară de Vectibix pentru o doză de 6 mg/kg. Diluaţi într-un volum total de 100 ml. Dozele mai mari de 1000 mg trebuie diluate în 150 ml soluţie perfuzabilă de clorură de sodiu 0,9%. Concentraţia finală nu trebuie să depăşească 10 mg/ml. Soluţia diluată trebuie amestecată prin răsuciri uşoare, nu se agită.

Linia de injectare va fi spălată cu o soluţie perfuzabilă de clorură de sodiu, înainte şi după administrarea tratamentului cu Vectibix, pentru a evita amestecul cu alte medicamente sau soluţii intravenoase.

Vectibix trebuie administrat sub formă de perfuzie intravenoasă (i.v.) printr-o pompă de perfuzie, utilizând un filtru paralel de 0,2 sau 0,22 micrometri cu legare slabă a proteinelor, printr-o linie periferică sau printr-un cateter intern. Timpul de perfuzare recomandat este de aproximativ 60 minute. Dozele mai mari de 1000 mg trebuie injectate pe parcursul a aproximativ 90 de minute.

Nu au fost observate incompatibilităţi între Vectibix şi soluţia perfuzabilă de clorură de sodiu 0,9% în pungi de policlorură de vinil sau pungi de poliolefină.

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.