Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

IVEMEND 115mg
Denumire IVEMEND 115mg
Descriere Prevenirea senzaţiei de greaţă şi vărsăturilor acute şi tardive asociate chimioterapiei anticanceroase pe bază de cisplatină, cu potenţial emetogen mare. Prevenirea senzaţiei de greaţă şi vărsăturilor asociate chimioterapiei anticanceroase cu potenţial emetogen moderat.
Denumire comuna internationala FOSAPREPITANTUM
Actiune terapeutica ANTIEMETICE ALTE ANTIEMETICE
Prescriptie S - Medicamente si produse medicamentoase care se utilizeaza numai in spatii cu destinatie speciala (spitale, dispensare medicale etc.)
Forma farmaceutica Pulbere pentru solutie perfuzabila
Concentratia 1mg/ml
Ambalaj Cutie x 1 flacon din sticla incolora x 115mg pulb.
Valabilitate ambalaj 2 ani
Volum ambalaj 10ml
Cod ATC A04ADN1
Firma - Tara producatoare MERCK SHARP & DOHME BV - OLANDA
Autorizatie de punere pe piata MERCK SHARP & DOHME LTD. - MAREA BRITANIE

Ai un comentariu sau o intrebare despre IVEMEND 115mg ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



>> IVEMEND 115mg Pulbere pentru solutie perfuzabila, 1mg/ml
Prospect si alte informatii despre IVEMEND 115mg, pulbere pentru solutie perfuzabila       

ANEXA I

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

IVEMEND 115 mg pulbere pentru soluţie perfuzabilă.

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare flacon conţine fosaprepitant dimeglumină echivalent cu 115 mg fosaprepitant. După reconstituire şi diluare, 1 ml soluţie conţine 1 mg fosaprepitant (vezi pct. 6.6).

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Pulbere pentru soluţie perfuzabilă.

Pulbere amorfă albă până la aproape albă.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Prevenirea senzaţiei de greaţă şi vărsăturilor acute şi tardive asociate chimioterapiei anticanceroase pe bază de cisplatină, cu potenţial emetogen mare, la adulţi.

Prevenirea senzaţiei de greaţă şi vărsăturilor asociate chimioterapiei anticanceroase cu potenţial emetogen moderat la adulţi.

IVEMEND 115 mg se administrează în cadrul unui tratament asociat (vezi pct. 4.2).

4.2 Doze şi mod de administrare

IVEMEND este un promedicament liofilizat al aprepitantului conţinând polisorbat 80 (PS80) pentru administrare intravenoasă. Aprepitant este disponibil sub formă de capsule pentru administrare orală.

Doze

IVEMEND (115 mg) poate fi un înlocuitor pentru aprepitant (125 mg) înainte de chimioterapie, numai în Ziua 1 a regimului chimioterapic care induce greaţă şi vărsături (CIGV), sub forma unei perfuzii administrată pe durata a 15 minute (vezi pct. 6.6).

Regimul CIGV de 3 zile include IVEMEND (115 mg) administrat cu 30 minute înainte de tratamentul chimioterapic sau aprepitant (125 mg) administrat per os (p.o.) o dată pe zi cu o oră înainte de tratamentul chimioterapic în Ziua 1; aprepitant (80 mg) p.o. în Zilele 2 şi 3; suplimentar administrării unui corticosteroid şi unui antagonist al receptorilor 5-HT3.

Pe baza studiilor clinice efectuate cu aprepitant, următorul regim este recomandat pentru prevenirea greţurilor şi vărsăturilor asociate chimioterapiei anticanceroase cu potenţial emetogen.

Regim chimioterapic cu potenţial emetogen mare

Ziua 1

Ziua 2

Ziua 3

Ziua 4

IVEMEND

115 mg intravenos

fără

fără

fără

Aprepitant

fără

80 mg p.o.

80 mg p.o.

fără

Dexametazonă

12 mg p.o.

8 mg p.o.

8 mg p.o.

8 mg p.o.

Ondansetron

32 mg intravenos

fără

fără

fără

În studii clinice:

Aprepitant a fost administrat oral, cu 1 oră înainte de chimioterapie în Ziua 1 şi dimineaţa în Zilele 2 şi 3.

Dexametazona a fost administrată cu 30 minute înainte de chimioterapie în Ziua 1 şi dimineaţa în Zilele 2 până la 4. Doza de dexametazonă a fost aleasă având în vedere interacţiunile substanţei active.

Ondansetron a fost administrat intravenos în Ziua 1, cu 30 minute înainte de chimioterapie.

Regim chimioterapic cu potenţial emetogen moderat

Ziua 1

Ziua 2

Ziua 3

IVEMEND

115 mg intravenos

fără

fără

Aprepitant

fără

80 mg p.o.

80 mg p.o.

Dexametazonă

12 mg p.o.

fără

fără

Ondansetron

2 x 8 mg p.o.

fără

fără

În studii clinice:

Aprepitant a fost administrat oral, cu 1 oră înainte de chimioterapie în Ziua 1 şi dimineaţa în Zilele 2 şi 3.

Dexametazona a fost administrată în Ziua 1, cu 30 minute înainte de chimioterapie. Doza de dexametazonă a fost aleasă în funcţie de interacţiunile substanţei active.

O capsulă de 8 mg ondansetron a fost administrată cu 30 până la 60 minute înainte de chimioterapie şi o capsulă de 8 mg, la 8 ore după prima doză, în Ziua 1.

Datele referitoare la eficacitatea asocierilor cu alţi corticosteroizi şi antagonişti ai receptorilor 5-HT3 sunt limitate. Pentru informaţii suplimentare referitoare la administrarea în asociere cu corticosteroizi, vezi pct. 4.5.

Consultaţi Rezumatul Caracteristicilor Produsului pentru medicamentele antiemetice administrate în asociere.

Vârstnici (≥65 ani)

Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici (vezi pct. 5.2).

Sex

Nu este necesară ajustarea dozei în funcţie de sex (vezi pct. 5.2).

Insuficienţă renală

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală sau la pacienţii cu afecţiuni renale în stadiu terminal care fac hemodializă (vezi pct. 5.2).

Insuficienţă hepatică

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară. Datele referitoare la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată sunt limitate, iar pentru pacienţii cu insuficienţă hepatică severă nu există date (vezi pct. 4.4 şi 5.2).

Copii şi adolescenţi

IVEMEND nu este recomandat pentru utilizare la copii cu vârsta sub 18 ani datorită datelor insuficiente privind siguranţa şi eficacitatea.

Mod de administrare

IVEMEND trebuie administrat intravenos şi nu trebuie administrat pe cale intramusculară sau subcutanată. Administrarea intravenoasă se realizează, de preferat, printr-o perfuzie intravenoasă continuă, pe durata a 15 minute (vezi pct. 6.6). Nu administraţi IVEMEND sub forma unei injecţii în bolus sau a unei soluţii nediluate.

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanţa activă, aprepitant, la polisorbat 80 sau la oricare dintre ceilalţi excipienţi.

Administrarea în asociere cu pimozidă, terfenadină, astemizol sau cisapridă (vezi pct. 4.5).

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Există informaţii limitate referitoare la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată, iar pentru pacienţii cu insuficienţă hepatică severă nu există date. IVEMEND trebuie utilizat cu precauţie la aceşti pacienţi (vezi pct. 5.2).

IVEMEND şi aprepitantul administrat oral trebuie utilizate cu precauţie la pacienţii care primesc concomitent substanţe active administrate oral care sunt metabolizate în principal pe calea CYP3A4 şi au un indice terapeutic mic, cum ar fi ciclosporină, tacrolimus, sirolimus, everolimus, alfentanil, diergotamină, ergotamină, fentanil şi chinidină (vezi pct. 4.5). În plus, sunt necesare precauţii speciale la administrarea concomitentă cu irinotecan, deoarece asocierea poate determina o toxicitate crescută.

Administrarea concomitentă a fosaprepitantului cu derivaţii alcaloizilor din ergot, care sunt substraturi pentru citocromul CYP3A4, poate determina creşterea concentraţiei plasmatice a acestor substanţe active. De aceea, se recomandă administrarea cu precauţie în această asociere, datorită riscului de toxicitate legat de ergot.

Administrarea concomitentă a aprepitantului oral cu warfarină determină scăderea timpului de protrombină, raportat ca INR (International Normalised Ratio). La pacienţii aflaţi în cursul unui tratament cronic cu warfarină, este necesară monitorizarea atentă a INR în timpul tratamentului cu aprepitant oral şi timp de 2 săptămâni după fiecare cură de 3 zile cu fosaprepitant urmat de aprepitant oral pentru chimioterapia care induce greaţă şi vărsături (vezi pct. 4.5).

Eficacitatea contraceptivelor hormonale poate fi redusă pe durata administrării aprepitantului şi timp de 28 zile după aceea. Pe durata tratamentului cu fosaprepitant sau aprepitant şi timp de 2 luni după administrarea ultimei doze de aprepitant trebuie utilizate metode contraceptive alternative sau suplimentare (vezi pct. 4.5).

Trebuie evitată administrarea fosaprepitantului concomitent cu substanţe active puternic inductoare ale activităţii CYP3A4 (de exemplu rifampicină, fenitoină, carbamazepină, fenobarbital), deoarece asocierea determină reducerea concentraţiilor plasmatice de aprepitant (vezi pct. 4.5). Nu se recomandă administrarea concomitentă a fosaprepitantului cu preparate din plante conţinând sunătoare (Hypericum perforatum).

Administrarea concomitentă a fosaprepitantului cu substanţe active care inhibă activitatea CYP3A4 (de exemplu, ketoconazol, itraconazol, voriconazol, posaconazol, claritromicină, telitromicină, nefazodonă şi inhibitori de protează) trebuie făcută cu prudenţă, deoarece este de aşteptat ca asocierea să determine creşterea concentraţiilor plasmatice de aprepitant (vezi pct. 4.5).

IVEMEND nu trebuie administrat sub forma unei injecţii în bolus, ci trebuie întotdeauna diluat şi administrat sub forma unei perfuzii intravenoase cu viteză mică (vezi pct. 4.2). IVEMEND nu trebuie administrat intramuscular sau subcutanat. La doze mai mari au fost observate tromboze uşoare la locul de injectare (vezi pct. 4.9). Dacă apar semnele sau simptomele iritaţiei locale, injectarea sau perfuzarea trebuie întrerupte şi reluate într-o altă venă.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

La administrarea intravenoasă, fosaprepitantul este transformat rapid în aprepitant.

Interacţiunile medicamentoase după administrarea de fosaprepitant apar cel mai probabil cu substanţe active care interacţionează cu aprepitantul administrat oral. Următoarele informaţii au fost obţinute din datele existente pentru aprepitant oral şi din studii clinice efectuate cu fosaprepitant şi midazolam sau diltiazem.

Aprepitant (125 mg/ 80 mg) este un substrat, un inhibitor moderat şi un inductor al CYP3A4. De asemenea, aprepitant este un inductor al CYP2C9. În timpul tratamentului cu aprepitant oral este inhibată activitatea CYP3A4. După terminarea tratamentului, aprepitant oral determină o inducţie uşoară şi tranzitorie a CYP2C9, a CYP3A4 şi a glucuronoconjugării. Se pare că fosaprepitantul sau aprepitantul nu interacţionează cu transportorul glicoproteinei P, fapt demonstrat de absenţa interacţiunii aprepitantului oral cu digoxina.

Efectul aprepitantului asupra farmacocineticii altor substanţe active

Inhibarea CYP3A4

Fiind un inhibitor moderat al activităţii CYP3A4, aprepitantul poate creşte concentraţiile plasmatice ale substanţelor active metabolizate pe calea CYP3A4, administrate concomitent. În timpul tratamentului timp de 3 zile cu fosaprepitant urmat de aprepitant administrat oral, expunerea totală pentru substraturile CYP3A4 administrate oral poate creşte de aproximativ 3 ori; este de aşteptat ca efectul aprepitantului asupra concentraţiilor plasmatice ale substraturilor CYP3A4 administrate intravenos să fie mai mic. Fosaprepitantul nu trebuie administrat concomitent cu pimozidă, terfenadină, astemizol sau cisapridă. Inhibarea CYP3A4 de către aprepitant poate determina creşterea concentraţiilor plasmatice ale acestor substanţe active, cu posibila apariţie a unor reacţii adverse grave sau care pot pune viaţa în pericol (vezi pct. 4.3). Administrarea fosaprepitantului concomitent cu substanţe active administrate oral care sunt metabolizate în principal pe calea CYP3A4 şi au un indice terapeutic mic, cum ar fi ciclosporină, tacrolimus, sirolimus, everolimus, alfentanil, diergotamină, ergotamină, fentanil şi chinidină trebuie făcută cu precauţie (vezi pct. 4.4).

Corticosteroizi:

Dexametazonă: În cazul administrării concomitente cu un regim de fosaprepitant urmat de aprepitant, doza orală uzuală de dexametazonă trebuie redusă cu aproximativ 50 %. În studii clinice pentru chimioterapia care induce greaţă şi vărsături, alegerea dozei de dexametazonă a fost făcută în funcţie de interacţiunile cu alte substanţe active (vezi pct. 4.2). Administrarea aprepitantului oral în Ziua 1 în doză de 125 mg în asociere cu 20 mg dexametazonă pe cale orală, iar în Zilele 2 până la 5 în doză de 80 mg pe zi în asociere cu 8 mg dexametazonă pe cale orală, a crescut ASC de dexametazonă, un substrat al CYP3A4, de 2,2 ori în Zilele 1 şi 5.

Metilprednisolonă: În cazul asocierii cu un regim de fosaprepitant urmat de aprepitant, doza uzuală de metilprednisolonă administrată pe cale intravenoasă trebuie redusă cu aproximativ 25 %, iar doza uzuală de metilprednisolonă administrată pe cale orală trebuie redusă cu aproximativ 50 %. Aprepitantul oral, administrat în doză de 125 mg în Ziua 1 şi de 80 mg pe zi în Zilele 2 şi 3, a crescut ASC pentru metilprednisolonă, un substrat pentru CYP3A4, de 1,3 ori în Ziua 1 şi de 2,5 ori în Ziua 3, atunci când aceasta a fost administrată concomitent, pe cale intravenoasă în doză de 125 mg în Ziua 1 şi pe cale orală în doză de 40 mg în Zilele 2 şi 3.

În timpul tratamentului continuu cu metilprednisolonă, ASC de metilprednisolonă poate scădea mai târziu, în intervalul de 2 săptămâni după iniţierea administrării aprepitantului oral, datorită efectului inductor al aprepitantului asupra CYP3A4. Este de aşteptat ca acest efect să fie mai pronunţat în cazul administrării orale a metilprednisolonei.

Chimioterapice: În studii farmacocinetice, când a fost administrat în regim de 125 mg în Ziua 1 şi 80 mg pe zi în Zilele 2 şi 3, aprepitantul oral nu a influenţat farmacocinetica docetaxelului administrat intravenos în Ziua 1 sau a vinorelbinei administrată intravenos în Ziua 1 sau Ziua 8. Deoarece efectul aprepitantului asupra farmacocineticii substraturilor CYP3A4 administrate oral este mai mare decât efectul aprepitantului asupra farmacocineticii substraturilor CYP3A4 administrate intravenos, nu poate fi exclusă interacţiunea cu chimioterapice administrate oral, metabolizate în principal sau parţial de către CYP3A4 (de exemplu etopozidă, vinorelbină). La pacienţii trataţi cu aceste chimioterapice se recomandă precauţie şi monitorizare suplimentară (vezi pct. 4.4).

Imunosupresoare:

Pe durata regimului CIGV de 3 zile, este de aşteptat o creştere tranzitorie moderată urmată de o scădere uşoară a expunerii imunosupresoarelor metabolizate pe calea CYP3A4 (de exemplu, ciclosporină, tacrolimus, everolimus şi sirolimus). Datorită duratei scurte a regimului de 3 zile şi schimbărilor limitate, dependente de timp, privind expunerea, nu este recomandată reducerea dozei de imunosupresoare pe durata celor 3 zile de administrare în asociere cu EMEND.

Midazolam: În cazul administrării concomitente a unui regim de 3 zile de fosaprepitant urmat de aprepitant împreună cu midazolam sau alte benzodiazepine metabolizate pe calea CYP3A4 (alprazolam, triazolam), trebuie avute în vedere efectele posibilei creşteri a concentraţiilor plasmatice ale acestor medicamente.

Administrarea fosaprepitantului în doză de 100 mg timp de 15 minute cu o doză unică de 2 mg midazolam a crescut ASC de midazolam de 1,6 ori. Acest efect nu a fost considerat important din punct de vedere clinic.

Aprepitantul oral a crescut ASC de midazolam de 2,3 ori în Ziua 1 şi de 3,3 ori în Ziua 5, în cazul în care au fost administrate doze orale unice de 2 mg midazolam în Zilele 1 şi 5 ale unei scheme terapeutice cu 125 mg aprepitant oral în Ziua 1 şi 80 mg pe zi în Zilele 2 până la 5.

În alt studiu care a utilizat administrarea intravenoasă de midazolam, aprepitantul oral a fost administrat în doză de 125 mg în Ziua 1 şi de 80 mg pe zi în Zilele 2 şi 3, iar midazolam a fost administrat intravenos în doză de 2 mg anterior regimului de 3 zile cu aprepitant oral şi în Zilele 4, 8 şi 15. Aprepitantul oral a crescut ASC de midazolam cu 25 % în Ziua 4 şi a scăzut ASC de midazolam cu 19 % în Ziua 8 şi cu 4 % în Ziua 15. Aceste efecte nu au fost considerate importante din punct de vedere clinic.

Într-un al treilea studiu în care s-a administrat midazolam intravenos şi oral, aprepitantul oral a fost administrat în doză de 125 mg în Ziua 1 şi de 80 mg pe zi în Zilele 2 şi 3, în asociere cu ondansetron 32 mg în Ziua 1, dexametazonă 12 mg în Ziua 1 şi 8 mg în Zilele 2-4. Această asociere (de exemplu aprepitant oral, ondansetron şi dexametazonă) a scăzut ASC de midazolam administrat oral cu 16 % în Ziua 6, cu 9 % în Ziua 8, cu 7 % în Ziua 15 şi cu 17 % în Ziua 22. Aceste efecte nu au fost considerate importante din punct de vedere clinic.

Un al patrulea studiu a fost completat cu administrarea intravenoasă de midazolam şi aprepitant oral. Midazolamul intravenos 2 mg a fost administrat la 1 oră după administrarea orală a unei doze unice de aprepitant oral 125 mg. ASC plasmatică a midazolamului a crescut de 1,5 ori. Acest efect nu a fost considerat important din punct de vedere clinic.

Diltiazem: La pacienţi cu hipertensiune arterială uşoară spre moderată, perfuzarea a 100 mg fosaprepitant timp de 15 minute împreună cu administrarea diltiazemului 120 mg de 3 ori pe zi a determinat o creştere a ASC de diltiazem de 1,4 ori şi o scădere mică, dar importantă din punct de vedere clinic, a presiunii sanguine, fără să determine însă o modificare a frecvenţei cardiace sau a intervalului PR importante din punct de vedere clinic.

Inducţie

Fiind un inductor uşor al CYP2C9, al CYP3A4 şi al glucuronoconjugării, aprepitantul poate reduce concentraţiile plasmatice ale substraturilor eliminate pe aceste căi, în două săptămâni după iniţierea schemei de dozaj. Acest efect poate deveni evident doar după terminarea unui regim de 3 zile cu fosaprepitant urmat de aprepitant. Inducţia este tranzitorie în cazul substraturilor pentru CYP2C9 şi CYP3A4, iar efectul maxim este atins după 3-5 zile de la terminarea tratamentului de 3 zile cu aprepitant administrat oral. Efectul se menţine câteva zile, ulterior se reduce progresiv şi devine clinic nesemnificativ după două săptămâni de la terminarea tratamentului cu aprepitant administrat oral. Inducţia uşoară a glucuronoconjugării este observată şi după administrarea orală a unei doze de 80 mg aprepitant timp de 7 zile. Nu sunt disponibile date referitoare la efectele asupra CYP2C8 şi CYP2C19. Se recomandă precauţie la administrarea în această perioadă de timp a warfarinei, acenocumarolului, tolbutamidei, fenitoinei sau a altor substanţe active cunoscute a fi metabolizate pe calea CYP2C9.

Warfarină: La pacienţi aflaţi în tratament cronic cu warfarină, timpul de protrombină (INR) trebuie monitorizat cu atenţie în timpul tratamentului cu fosaprepitant sau aprepitant şi timp de 2 săptămâni după fiecare cură de 3 zile pentru chimioterapia care induce greaţă şi vărsături (vezi pct. 4.4). Când a fost administrată o doză unică de 125 mg aprepitant oral în Ziua 1 şi de 80 mg pe zi în Zilele 2 şi 3 la subiecţi sănătoşi, cu stare clinică stabilizată pe o schemă de tratament cronic cu warfarină, nu s-a observat niciun efect al aprepitantului oral asupra ASC plasmatice a warfarinei R(+) sau S(-) determinată în Ziua 3; cu toate acestea, s-a observat o reducere cu 34 % a concentraţiei minime de warfarină S(-) (substrat al CYP2C9) însoţită de o reducere cu 14 % a INR la 5 zile după terminarea administrării aprepitantului oral.

Tolbutamidă: În cazul administrării orale a unor doze unice de 500 mg tolbutamidă anterior regimului de 3 zile de aprepitant oral şi în Zilele 4, 8 şi 15, aprepitantul oral, administrat în doză de 125 mg în Ziua 1 şi de 80 mg pe zi în Zilele 2 şi 3, a scăzut ASC de tolbutamidă (substrat al CYP2C9) cu 23 % în Ziua 4, cu 28 % în Ziua 8 şi cu 15 % în Ziua 15.

Contraceptive hormonale: Eficacitatea contraceptivelor hormonale poate fi redusă în timpul administrării aprepitantului oral şi timp de 28 zile după aceea. Pe durata tratamentului cu fosaprepitant sau aprepitant oral şi timp de 2 luni după administrarea ultimei doze de aprepitant, trebuie utilizate metode contraceptive alternative sau suplimentare.

Într-un studiu clinic, au fost administrate doze unice dintr-un contraceptiv oral conţinând etinilestradiol şi noretindronă în Zilele 1 până la 21 împreună cu aprepitant oral 125 mg în Ziua 8 şi 80 mg pe zi în Zilele 9 şi 10, ondansetron 32 mg administrat intravenos în Ziua 8 şi dexametazonă administrată oral în doze de 12 mg în Ziua 8 şi 8 mg pe zi în Zilele 9, 10 şi 11. În zilele 9 până la 21 ale acestui studiu, s-au înregistrat reduceri de până la 64 % ale concentraţiilor minime de etinilestradiol şi reduceri de până la 60 % ale concentraţiilor minime de noretindronă.

Antagonişti 5-HT3: În studiile clinice privind interacţiunea, aprepitantul nu a prezentat efecte importante din punct de vedere clinic asupra farmacocineticii ondansetronului, granisetronului sau hidrodolasetronului (metabolitul activ al dolasetronului).

Efectul altor medicamente asupra farmacocineticii aprepitantului

Administrarea concomitentă de fosaprepitant sau aprepitant cu substanţe active care inhibă activitatea CYP3A4 (de exemplu, ketoconazol, itraconazol, voriconazol, posaconazol, claritromicină, telitromicină, nefazodonă şi inhibitori de protează) trebuie efectuată cu prudenţă, deoarece este de aşteptat ca asocierea să determine creşterea concentraţiilor plasmatice de aprepitant (vezi pct. 4.4).

Trebuie evitată administrarea concomitentă a fosaprepitantului sau aprepitantului cu substanţe active puternic inductoare ale activităţii CYP3A4 (de exemplu, rifampicină, fenitoină, carbamazepină, fenobarbital), deoarece asocierea determină reducerea concentraţiilor plasmatice de aprepitant, cu posibila reducere a eficacităţii. Nu se recomandă administrarea concomitentă de fosaprepitant cu preparate din plante conţinând sunătoare (Hypericum perforatum).

Ketoconazol: La administrarea unei doze unice de 125 mg aprepitant oral în Ziua 5 a unui regim terapeutic de 10 zile cu ketoconazol în doză de 400 mg pe zi, inhibitor puternic al CYP3A4, ASC de aprepitant a crescut de aproximativ 5 ori şi timpul mediu de înjumătăţire prin eliminare al aprepitantului a crescut de aproximativ 3 ori.

Diltiazem: Perfuzarea a 100 mg fosaprepitant timp de 15 minute împreună cu administrarea diltiazemului 120 mg de 3 ori pe zi a determinat o creştere a ASC de aprepitant de 1,5 ori. Acest efect nu a fost considerat important din punct de vedere clinic.

Rifampicină: La administrarea unei doze unice orale de 375 mg aprepitant în Ziua 9 a unui regim terapeutic de 14 zile cu rifampicină în doză de 600 mg pe zi, inductor puternic al CYP3A4, ASC de aprepitant a scăzut cu 91 % şi timpul mediu de înjumătăţire prin eliminare a scăzut cu 68 %.

4.6 Sarcina şi alăptarea

Nu sunt disponibile date clinice privind expunerea gravidelor la fosaprepitant şi aprepitant.

Nu s-a stabilit complet potenţialul toxicităţilor fosaprepitantului şi aprepitantului asupra funcţiei de reproducere, deoarece în studiile la animale nu au fost atinse nivele de expunere superioare celor ale expunerii umane la doza terapeutică. Aceste studii nu au evidenţiat efecte nocive directe sau indirecte asupra sarcinii, dezvoltării embrionare/fetale, naşterii sau dezvoltării postnatale (vezi pct. 5.3). Nu se cunosc efectele potenţiale ale modificărilor în reglarea neurokininei asupra funcţiei de reproducere. IVEMEND nu trebuie administrat în timpul sarcinii decât dacă este absolut necesar.

După administrarea intravenoasă de fosaprepitant, ca şi după administrarea orală de aprepitant, aprepitantul este excretat în laptele femelelor de şobolani. Nu se cunoaşte dacă aprepitantul este excretat în laptele uman. De aceea, alăptarea nu este recomandată în timpul tratamentului cu IVEMEND şi aprepitant oral.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Nu s-au efectuat studii privind efectele IVEMEND asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Cu toate acestea, în cazul conducerii vehiculelor sau folosirii utilajelor, trebuie avut în vedere faptul că, după utilizarea IVEMEND, au fost raportate ameţeală şi fatigabilitate (vezi pct. 4.8).

4.8 Reacţii adverse

Deoarece fosaprepitantul este transformat în aprepitant, acele reacţii adverse asociate cu administrarea aprepitantului sunt aşteptate să apară la administrarea fosaprepitantului. Profilul de siguranţă al aprepitantului a fost evaluat la aproximativ 5300 persoane. Formulări farmaceutice variate ale fosaprepitantului au fost administrate la un număr total de 1030 persoane, incluzând 347 subiecţi sănătoşi şi 450 pacienţi cu CIGV.

Reacţiile adverse considerate de investigator ca fiind legate de administrarea medicamentului au fost raportate la aproximativ 17 % dintre pacienţii trataţi cu schemă terapeutică incluzând aprepitant, comparativ cu un procent de 13 % înregistrat la pacienţii cărora li s-a administrat tratament standard în cursul chimioterapiei cu potenţial emetogen crescut (CPEC). Administrarea aprepitantului a fost întreruptă datorită reacţiilor adverse la 0,6 % dintre pacienţii trataţi cu schemă terapeutică incluzând aprepitant, comparativ cu un procent de 0,4 % notat la pacienţii cărora li s-a administrat terapie standard. Într-o analiză combinată a 2 studii clinice efectuate la pacienţi cărora li s-a administrat chimioterapie cu potenţial emetogen moderat (CPEM), reacţiile adverse clinice au fost raportate la aproximativ 14 % dintre pacienţii trataţi cu schemă terapeutică incluzând aprepitant, comparativ cu un procent de aproximativ 15 % înregistrat la pacienţii cărora li s-a administrat terapie standard. Administrarea aprepitantului a fost întreruptă datorită reacţiilor adverse la 0,7 % dintre pacienţii trataţi cu schemă terapeutică incluzând aprepitant, comparativ cu un procent de 0,2 % notat la pacienţii cărora li s-a administrat terapie standard.

Cele mai frecvente reacţii adverse raportate cu o incidenţă mai mare la pacienţii trataţi cu o schemă terapeutică pe bază de aprepitant, comparativ cu cei cărora li s-a administrat terapie standard, în cursul chimioterapiei cu potenţial emetogen crescut, au fost: sughiţ (4,6 % faţă de 2,9 %), astenie/fatigabilitate (2,9 % faţă de 1,6 %), creşterea alanin aminotransferazei (ALAT) (2,8 % faţă de 1,5 %), constipaţie (2,2 % faţă de 2,0 %), cefalee (2,2 % faţă de 1,8 %) şi anorexie (2,0 % faţă de 0,5 %). Cea mai frecventă reacţie adversă raportată cu o incidenţă mai mare la pacienţii trataţi cu o schemă terapeutică pe bază de aprepitant, comparativ cu cei cărora li s-a administrat tratament standard, în cursul chimioterapiei cu potenţial emetogen moderat a fost fatigabilitatea (1,4 % faţă de 0,9 %).

Următoarele reacţii adverse au fost observate în fiecare dintre studiile CPEC sau CPEM la pacienţii trataţi cu o schemă terapeutică pe bază de aprepitant cu o incidenţă mai mare faţă de terapia standard:

Frecvenţele sunt definite astfel: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare (≥1/10000 şi <1/1000) şi foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Clasificare pe aparate, sisteme şi organe

Reacţia adversă

Frecvenţa

Clasificare pe aparate, sisteme şi organe

Reacţia adversă

Frecvenţa

Investigaţii diagnostice

creşterea valorilor ALAT, creşterea valorilor ASAT

creşterea fosfatazei alcaline, hiperglicemie, hematurie microscopică, hiponatremie, scădere ponderală, scăderea numărului de neutrofile

frecvente

mai puţin frecvente

Tulburări cardiace

bradicardie, palpitaţii, tulburări cardiovasculare

mai puţin frecvente

Tulburări hematologice şi limfatice

neutropenie febrilă, anemie

mai puţin frecvente

Tulburări ale sistemului nervos

cefalee, ameţeală

vise anormale, tulburare cognitivă, letargie, somnolenţă

frecvente

mai puţin frecvente

Tulburări oculare

conjunctivită

mai puţin frecvente

Tulburări acustice şi vestibulare

tinitus

mai puţin frecvente

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

sughiţ

faringită, strănut, tuse, creşterea secreţiilor nazale, iritaţie faringiană

frecvente

mai puţin frecvente

Tulburări gastro-intestinale

constipaţie, diaree, dispepsie, eructaţie

ulcer duodenal perforat, greaţă*, vărsături*, reflux acid, disgeuzie, disconfort epigastric, constipaţie puternică, boală de reflux gastro-esofagian, durere abdominală, xerostomie, enterocolită, flatulenţă, stomatită, distensie abdominală, materii fecale tari, colită neutropenică

frecvente

mai puţin frecvente

Tulburări renale şi ale căilor urinare

poliurie, disurie, polakiurie

mai puţin frecvente

Tulburări cutanate şi ale ţesutului subcutanat

erupţii cutanate tranzitorii, acnee, fotosensibilitate, hiperhidroză, ten gras, prurit, leziuni cutanate, erupţii cutanate tranzitorii pruriginoase

mai puţin frecvente

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv

crampe musculare, mialgie, slăbiciune musculară

mai puţin frecvente

Tulburări metabolice şi de nutriţie

anorexie

creştere ponderală, polidipsie

frecvente

mai puţin frecvente

Infecţii şi infestări

candidoză, infecţie stafilococică

mai puţin frecvente

Tulburări vasculare

hiperemie cutanată tranzatorie/bufeuri

mai puţin frecvente

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

astenie/fatigabilitate

edeme, disconfort toracic, stare de rău general, sete, frisoane, tulburări de mers

frecvente

mai puţin frecvente

Tulburări psihice

dezorientare, euforie, anxietate

mai puţin frecvente

*Greaţa şi vărsăturile au reprezentat parametrii de eficacitate în primele 5 zile ale tratamentului post-chimioterapic şi au fost raportate ca reacţii adverse numai după aceea.

Profilurile reacţiilor adverse pentru extensia Multiple-Cycle (cicluri multiple) din studiile CPEC şi CPEM de până la 6 cicluri suplimentare de chimioterapie au fost, în general, similare cu cele observate în Ciclul 1.

Reacţii adverse suplimentare au fost observate la pacienţii trataţi cu aprepitant (40 mg) pentru greţurile şi vărsăturile postoperatorii şi cu o incidenţă mai mare decât cu ondasetron: dureri în etajul abdominal superior, zgomote intestinale anormale, disartrie, dispnee, hipoestezie, insomnie, mioză, greaţă, perturbări senzoriale, disconfort gastric, acuitate vizuală redusă, wheezing.

În plus, două reacţii adverse grave au fost raportate în studiile clinice privitore la greaţa şi vărsăturile postoperatorii (GVPO) la pacienţii care iau o doză mai mare de aprepitant: un caz de constipaţie şi un caz de subileus.

A fost raportată ca eveniment advers grav apariţia unui caz de sindrom Stevens-Johnson la un pacient tratat cu aprepitant în cursul chimioterapiei anticanceroase.

În plus, induraţia la locul perfuzării şi durerea la locul perfuzării au fost reacţii adverse frecvente într-un studiu de bioechivalenţă în care la 66 subiecţi s-au administrat intravenos 115 mg fosaprepitant.

Într-un studiu non–CIGV/non-GVPO a fost raportat un caz de edem angioneurotic şi urticarie, ca eveniment advers grav, la un pacient tratat cu aprepitant.

Experienţa după punerea pe piaţă

În timpul experienţei după punerea pe piaţă a aprepitantului au fost raportate următoarele reacţii adverse (cu frecvenţă necunoscută):

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: prurit, erupţie cutanată tranzitorie, urticarie

Tulburări ale sistemului imunitar: reacţii de hipersensibilitate, inclusiv reacţii anafilactice

4.9 Supradozaj

Nu sunt disponibile informaţii specifice referitoare la tratamentul supradozajului.

La un pacient care a ingerat 1440 mg aprepitant au fost raportate somnolenţă şi cefalee.

Doze unice de până la 200 mg fosaprepitant au fost, în general, bine tolerate la subiecţi sănătoşi.

Trei dintre 33 subiecţi cărora li s-au administrat 200 mg fosaprepitant au prezentat tromboze uşoare la locul injectării.

În cazul unui supradozaj trebuie întreruptă administrarea fosaprepitantului şi trebuie efectuate tratament general de susţinere a funcţiilor vitale şi monitorizare. Datorită acţiunii antiemetice a aprepitantului, este posibil ca emeza indusă de medicamente să nu fie eficientă în aceste cazuri.

Aprepitantul nu poate fi îndepărtat prin hemodializă.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: Antiemetice şi medicamente pentru combaterea greţurilor, codul ATC: A04A D12.

Fosaprepitantul este promedicamentul aprepitantului iar la administrarea intravenoasă este transformat rapid în aprepitant (vezi pct. 5.2). Contribuţia fosaprepitantului la efectul antiemetic global nu a fost caracterizată pe deplin, dar o contribuţie trecătoare în timpul fazei iniţiale nu poate fi exclusă. Aprepitantul este un antagonist selectiv, cu afinitate înaltă, al receptorilor neurokininici 1 (NK1) pentru substanţa P umană. Efectul farmacologic al fosaprepitantului este atribuit aprepitantului.

În 2 studii randomizate, de tip dublu-orb, care au cuprins un număr total de 1094 pacienţi trataţi cu chimioterapie care a inclus cisplatină în doză ≥70 mg/m2, administrarea aprepitantului în asociere cu o schemă terapeutică de ondansetron/dexametazonă (vezi pct. 4.2) a fost comparată cu o schemă terapeutică standard (placebo plus ondansetron 32 mg administrat intravenos în Ziua 1 plus dexametazonă administrată pe cale orală 20 mg în Ziua 1 şi 8 mg de 2 ori pe zi în Zilele 2 până la 4).

Evaluarea eficacităţii s-a bazat pe următorul obiectiv compus: răspuns complet (definit ca absenţa episoadelor emetice şi absenţa administrării terapiei de salvare), în principal în timpul Ciclului 1. Rezultatele au fost evaluate pentru fiecare studiu în mod individual şi pentru cele 2 studii combinate.

În Tabelul 1 este prezentat un rezumat al principalelor rezultate ale analizei combinate.

Tabel 1

Procentul răspunsurilor la pacienţii la care s-a administrat chimioterapie cu potenţial emetogen crescut, pe grupe de tratament şi fază — Ciclul 1

OBIECTIVE COMPUSE

Schemă terapeutică pe bază de aprepitant

(N= 521)

%

Tratament standard

(N= 524)

%

Diferenţe*

% (IÎ 95 %)

Răspuns complet (fără emeză şi fără terapie de salvare)

Global (0-120 ore)

0-24 ore

25-120 ore

67,7

86,0

71,5

47,8

73,2

51,2

19,9

12,7

20,3

(14,0; 25,8)

(7,9; 17,6)

(14,5; 26,1)

OBIECTIVE INDIVIDUALE

Fără emeză (fără episoade de emeză, indiferent de utilizarea sau nu a terapiei de salvare)

Global (0-120 ore)

0-24 ore

25-120 ore

71,9

86,8

76,2

49,7

74,0

53,5

22,2

12,7

22,6

(16,4; 28,0)

(8,0; 17,5)

(17,0; 28,2)

Fără greţuri semnificative (VAS maxim < 25 mm pe o scală între 0-100 mm)

Global (0-120 ore)

25-120 ore

72,1

74,0

64,9

66,9

7,2

7,1

(1,6; 12,8)

(1,5; 12,6)

* Intervalele de încredere au fost calculate fără ajustări în funcţie de sex şi chimioterapia concomitentă, care au fost incluse în analiza iniţială a riscului relativ şi a modelelor logistice.

Datele de la un pacient căruia i s-a administrat schemă terapeutică pe bază de aprepitant au fost înregistrate doar în faza acută şi au fost excluse din analiza globală şi cea din faza întârziată; datele de la un pacient căruia i s-a administrat tratament standard au fost înregistrate doar în faza întârziată şi au fost excluse din analiza globală şi cea din faza acută.

Intervalul de timp estimat până la prima emeză în analiza combinată este ilustrat prin curba Kaplan-Meier din Figura 1.

Figura 1

Procentul de pacienţi trataţi cu chimioterapie cu potenţial emetogen crescut care nu a prezentat emeză pe intervalul de timp – Ciclul 1

Timp (ore)

Text Box: Schemă terapeutică cu aprepitant (N=520)

Diferenţe semnificative statistic în ceea ce priveşte eficacitatea au fost, de asemenea, observate în fiecare dintre cele 2 studii analizate individual.

În aceleaşi 2 studii clinice, 851 pacienţi au continuat tratamentul în extensia Multiple-Cycle (cicluri multiple) pe durata de până la 5 cicluri suplimentare de chimioterapie. Eficacitatea schemei terapeutice pe bază de aprepitant s-a menţinut pe durata tuturor ciclurilor.

Într-un studiu randomizat, dublu-orb, care a cuprins un număr total de 866 pacienţi (864 femei, 2 bărbaţi) trataţi cu chimioterapie care a inclus ciclofosfamidă 750-1500 mg/m2, sau ciclofosfamidă 500-1500 mg/m2 şi doxorubicină (≤60 mg/m2) sau epirubicină (≤100 mg/m2), administrarea aprepitantului în asociere cu o schemă terapeutică cu ondansetron/dexametazonă (vezi pct. 4.2) a fost comparată cu terapia standard (placebo plus ondansetron 8 mg administrat pe cale orală (de 2 ori pe zi în Ziua 1 şi la intervale de 12 ore în Zilele 2 şi 3) plus dexametazonă 20 mg administrată pe cale orală în Ziua 1).

Evaluarea eficacităţii s-a bazat pe un obiectiv compus: răspuns complet (definit ca absenţa episoadelor emetice şi absenţa administrării terapiei de salvare), în principal în timpul Ciclului 1.

Un rezumat al principalelor rezultate ale studiului este prezentat în Tabelul 2.

Tabel 2

Procentul răspunsurilor la pacienţii la care s-a administrat chimioterapie cu potenţial emetogen moderat, pe grupe de tratament şi fază — Ciclul 1

OBIECTIVE COMPUSE

Schemă terapeutică pe bază de aprepitant

(N= 433)

%

Tratament standard

(N= 424)

%

Diferenţe*

% (IÎ 95 %)

Răspuns complet (fără emeză şi fără terapie de salvare)

Global (0-120 ore)

0-24 ore

25-120 ore

50,8

75,7

55,4

42,5

69,0

49,1

8,3

6,7

6,3

(1,6; 15,0)

(0,7; 12,7)

(-0,4; 13,0)

OBIECTIVE INDIVIDUALE

Fără emeză (fără episoade de emeză, indiferent de utilizarea sau nu a terapiei de salvare)

Global (0-120 ore)

0-24 ore

25-120 ore

75,7

87,5

80,8

58,7

77,3

69,1

17,0

10,2

11,7

(10,8; 23,2)

(5,1; 15,3)

(5,9; 17,5)

Fără greţuri semnificative (VAS maxim < 25 mm pe o scală între 0-100 mm)

Global (0-120 ore)

0-24 ore

25-120 ore

60,9

79,5

65,3

55,7

78,3

61,5

5,3

1,3

3,9

(-1,3; 11,9)

(-4,2; 6,8)

(-2,6; 10,3)

* Intervalele de încredere au fost calculate fără ajustări în funcţie de grupa de vârstă (<55 ani, ≥55 ani) şi de grupul investigator, care au fost incluse în analiza iniţială a riscului relativ şi a modelelor logistice.

Datele de la un pacient căruia i s-a administrat schemă terapeutică pe bază de aprepitant au fost înregistrate doar în faza acută şi au fost excluse din analiza globală şi cea din faza întârziată.

În acelaşi studiu clinic, 744 pacienţi au continuat tratamentul în extensia Multiple-Cycle (cicluri multiple) pe durata de până la 3 cicluri suplimentare de chimioterapie. Eficacitatea schemei terapeutice pe bază de aprepitant s-a menţinut pe durata tuturor ciclurilor.

Într-un al doilea studiu clinic multicentric, randomizat, dublu-orb, cu grup paralel, schema terapeutică pe bază de aprepitant a fost comparată cu schema terapeutică standard la 848 pacienţi (652 femei, 196 bărbaţi) trataţi cu o schemă chimioterapeutică care a inclus oricare doză i.v. de oxaliplatin, carboplatin, epirubicină, idarubicină, ifosfamidă, irinotecan, daunorubicină, doxorubicină; ciclofosfamidă i.v. (<1500 mg/m2); sau citarabină i.v. (>1 g/m2). Pacienţilor trataţi cu schema terapeutică pe bază de aprepitant li s-a administrat chimioterapie pentru o varietate de tipuri de tumori incluzând 52 % cu cancer de sân, 21 % cu cancere gastrointestinale inclusiv cancer colorectal, 13 % cu cancer pulmonar şi 6 % cu cancere ginecologice. Schema terapeutică pe bază de aprepitant în asociere cu o schemă terapeutică cu ondansetron/dexametazonă (vezi pct. 4.2) a fost comparată cu terapia standard (placebo în asociere cu ondansetron 8 mg administrat pe cale orală (de 2 ori pe zi în Ziua 1 şi la intervale de 12 ore în Zilele 2 şi 3) plus dexametazonă 20 mg administrată pe cale orală în Ziua 1).

Evaluarea eficacităţii s-a bazat pe următoarele criterii principale şi secundare finale de evaluare: fără vărsături în perioada globală (0 până la 120 ore post-chimioterapie), evaluarea siguranţei şi tolerabilităţii schemei terapeutice pe bază de aprepitant pentru CIGV, şi răspuns complet (definit ca absenţa vărsăturilor şi absenţa administrării terapiei de salvare) în perioada globală (0 până la 120 ore post-chimioterapie). În plus, absenţa greţurilor semnificative în perioada globală (0 până la 120 ore post-chimioterapie) a fost evaluată ca un criteriu explorator final de evaluare şi în fazele acute şi întârziate ca analiză post-hoc.

Un rezumat al principalelor rezultate ale studiului este prezentat în Tabelul 3.

Tabel 3

Procentul răspunsurilor la pacienţii la care s-a administrat chimioterapie cu potenţial emetogen moderat, pe grupe de tratament şi fază pentru Studiul 2 — Ciclul 1

Schemă terapeutică pe bază de aprepitant

(N= 425)

%

Tratament standard

(N= 406)

%

Diferenţe *

% (IÎ 95 %)

Schemă terapeutică pe bază de aprepitant

(N= 425)

%

Tratament standard

(N= 406)

%

Diferenţe *

% (IÎ 95 %)

Răspuns complet (fără emeză şi fără terapie de salvare)

Global (0-120 hours)

0-24 ore

25-120 ore

68,7

89,2

70,8

56,3

80,3

60,9

12,4

8,9

9,9

(5,9; 18,9)

(4,0; 13,8)

(3,5; 16,3)

Fără emeză (fără episoade de emeză, indiferent de utilizarea sau nu a terapiei de salvare)

Global (0-120 ore)

0-24 ore

25-120 ore

76,2

92,0

77,9

62,1

83,7

66,8

14,1

8,3

11,1

(7,9; 20,3)

(3,9; 12,7)

(5,1; 17,1)

Fără greţuri semnificative (VAS maxim < 25 mm pe o scală între 0-100 mm)

Global (0-120 ore)

0-24 ore

25-120 ore

73,6

90,9

74,9

66,4

86,3

69,5

7,2

4,6

5,4

(1,0; 13,4)

(0,2, 9,0)

(-0,7, 11,5)

* Intervalele de încredere au fost calculate fără ajustări în funcţie de sex şi regiune, care au fost incluse în analiza iniţială utilizând modelele logistice.

Beneficiul schemei terapeutice asociate cu aprepitant la întreaga populaţie participantă la studiu a fost determinat în principal de rezultatele observate la pacienţii cu un control slab obţinut cu schema terapeutică standard, aşa cum este la femei, deşi rezultatele au fost numeric mai bune indiferent de vârstă, tip de tumoare sau sex. A fost obţinut răspuns complet la schema terapeutică pe bază de aprepitant şi respectiv la tratamentul standard la 209/304 (65 %) şi 161/320 (50 %) la femei şi 83/101 (82 %) şi 68/87 (78 %) la bărbaţi.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

La administrarea intravenoasă, fosaprepitantul, un promedicament al aprepitantului, este rapid transformat în aprepitant. În 30 minute de la terminarea perfuziei, concentraţiile plasmatice ale fosaprepitantului sunt sub nivelele cuantificabile.

Aprepitant după administrarea de fosaprepitant

După administrarea a 115 mg fosaprepitant, ASC de aprepitant a fost echivalentă cu ASC de aprepitant 125 mg administrat oral, în timp ce Cmax a fost de 2,5 ori mai mare.

După administrarea intravenoasă a unei doze unice de fosaprepitant, administrată sub formă de perfuzie pe durata a 15 minute la voluntari sănătoşi, media ASC0-24ore de aprepitant a fost 19,8 μg•oră/ml, iar media concentraţiei maxime a aprepitantului a fost 3,26 μg/ml. Concentraţiile plasmatice medii ale aprepitantului de la 4 ore după administrare (inclusiv concentraţia la 24 ore după administrare) au fost similare între administrarea orală de aprepitant 125 mg şi administrarea intravenoasă de fosaprepitant 115 mg.

Distribuţie

Aprepitantul se leagă în proporţie mare de proteine, media fiind de 97 %. La om, la starea de echilibru, volumul aparent mediu geometric de distribuţie (Vdss) este de aproximativ 66 l.

Metabolizare

Prin incubarea in vivo cu preparate din ficat uman, fosaprepitantul a fost rapid transformat în aprepitant. În plus, în preparatele S9 din alte ţesuturi umane incluzând rinichi, plămân şi intestin, fosaprepitantul se transformă rapid şi aproape complet în aprepitant. Astfel, se pare că transformarea fosaprepitantului în aprepitant poate să apară în multiple ţesuturi. La om, fosaprepitantul administrat intravenos a fost rapid transformat în aprepitant, în 30 minute de la terminarea perfuziei.

Aprepitantul suferă o metabolizare marcată. După administrarea intravenoasă a unei doze unice de 100 mg fosaprepitant marcat cu [14C], un promedicament pentru aprepitant, la adulţi tineri sănătoşi, aprepitantul este responsabil pentru aproximativ 19 % din radioactivitatea plasmatică determinată după 72 ore, ceea ce indică prezenţa substanţială a metaboliţilor în plasmă. În plasma umană au fost identificaţi doisprezece metaboliţi ai aprepitantului. Metabolizarea aprepitantului se produce, în principal, prin oxidarea inelului morfolinic şi a catenelor sale, metaboliţii rezultaţi având o activitate slabă. Studiile in vitro care au utilizat microzomi hepatici umani indică faptul că aprepitantul este metabolizat în principal de către CYP3A4, cu o contribuţie potenţială minoră a CYP1A2 şi CYP2C19.

Toţi metaboliţii observaţi în urină, fecale şi plasmă după administrarea intravenoasă a unei doze de 100 mg fosaprepitant marcat cu [14C] au fost, de asemenea, observaţi după administrarea orală de aprepitant marcat cu [14C]. În timpul conversiei a 115 mg fosaprepitant în aprepitant, sunt eliberate din fosaprepitant 18,3 mg fosfat.

Eliminare

Aprepitantul nu se elimină nemetabolizat prin urină. Metaboliţii sunt excretaţi în urină, iar pe calea excreţiei biliare, în fecale. După administrarea intravenoasă la subiecţi sănătoşi a unei doze unice de 100 mg fosaprepitant marcat cu [14C], 57 % din radioactivitate a fost detectată în urină, iar 45 % în materiile fecale.

Farmacocinetica aprepitantului este nelineară în limitele dozelor clinice. După administrarea orală timpul de înjumătăţire prin eliminare al aprepitantului variază de la aproximativ 9 la 13 ore.

Farmacocinetica pentru grupuri speciale de pacienţi

Farmacocinetica fosaprepitantului nu a fost evaluată pentru grupuri speciale de pacienţi. Nu sunt aşteptate diferenţe în farmacocinetica aprepitantului, relevante din punct de vedere clinic, datorită vârstei şi sexului.

Insuficienţă hepatică: Fosaprepitantul este metabolizat în ţesuturi extrahepatice variate; de aceea, nu este de aşteptat ca insuficienţa hepatică să influenţeze biotransformarea fosaprepitantului în aprepitant. Insuficienţa hepatică uşoară (Child-Pugh clasa A) nu influenţează farmacocinetica aprepitantului în mod clinic semnificativ. Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară. Din datele existente nu pot fi trase concluzii referitoare la influenţa insuficienţei hepatice moderate (Child-Pugh clasa B) asupra farmacocineticii aprepitantului. Nu există date clinice sau farmacocinetice la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (Child-Pugh clasa C).

Insuficienţă renală: La pacienţi cu insuficienţă renală severă (ClCr < 30 ml/min) şi la cei cu afecţiuni renale în stadiu terminal care necesită hemodializă (ARST) a fost administrată o doză unică de 240 mg aprepitant oral.

La pacienţii cu insuficienţă renală severă, ASC0- de aprepitant total (liber şi legat de proteine) a scăzut cu 21 %, iar Cmax a scăzut cu 32 %, comparativ cu subiecţii sănătoşi. La pacienţii cu ARST care fac hemodializă, ASC0- de aprepitant total a scăzut cu 42 %, iar Cmax a scăzut cu 32 %. Datorită scăderii uşoare a legării aprepitantului de proteine la pacienţii cu afecţiuni renale, ASC de aprepitant liber, farmacologic activ, nu a fost influenţată semnificativ la pacienţii cu insuficienţă renală, comparativ cu subiecţii sănătoşi. Hemodializa efectuată la 4 sau 48 ore după administrarea dozei nu a avut efecte semnificative asupra farmacocineticii aprepitantului; mai puţin de 0,2 % din doză a fost recuperată în dializat.

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţi cu insuficienţă renală sau la pacienţi cu ARST trataţi prin hemodializă.

Relaţia între concentraţie şi efect

Fosaprepitantul este un promedicament al aprepitantului. Studiile imagistice utilizând tomografia cu emisie de pozitroni (PET) efectuate la bărbaţi tineri sănătoşi după administrarea orală a aprepitantului, utilizând un trasor cu specificitate crescută pentru receptorii NK1, au demonstrat faptul că aprepitantul pătrunde în creier şi se leagă de receptorii NK1 într-un mod dependent de doză şi de concentraţia plasmatică. Concentraţiile plasmatice de aprepitant obţinute după o schemă terapeutică de 3 zile cu aprepitant oral se aşteaptă să realizeze o saturare de peste 95 % a receptorilor cerebrali NK1. Relaţia între concentraţie şi efect nu a fost evaluată după administrarea fosaprepitantului.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Datele preclinice obţinute prin administrarea intravenoasă a fosaprepitantului şi administrarea orală a aprepitantului nu au evidenţiat niciun risc special pentru om, pe baza studiilor convenţionale de toxicitate după administrare unică şi după doze repetate, genotoxicitate (incluzând teste in vitro) şi de toxicitate asupra funcţiei de reproducere. Formulări farmaceutice non-comerciale ale fosaprepitantului, la concentraţii sub valoarea de 1 mg/ml şi mai mari, au determinat la animalele de laborator toxicitate vasculară şi hemoliză, în funcţie de formulare. La administrarea de formulări farmaceutice non-comerciale, la concentraţii ale fosaprepitantului de 2,3 mg/ml şi mai mari, a fost prezentă, de asemenea, hemoliză la nivelul celulelor sanguine umane izolate, cu toate că testele în sângele total uman au fost negative. Nu s-a evidenţiat hemoliză la administrarea de formulări farmaceutice comerciale, la concentraţii ale fosaprepitantului de până la 1 mg/ml în sângele total uman şi eritrocitele umane izolate.

Potenţialul carcinogen a fost investigat la rozătoare doar prin administrarea orală a aprepitantului. Cu toate acestea, trebuie reţinut că rezultatele studiilor de toxicitate efectuate la rozătoare, iepure şi maimuţă, inclusiv studiile privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere, sunt limitate, deoarece expunerile sistemice la fosaprepitant şi aprepitant au fost similare sau chiar inferioare expunerii terapeutice la om. În studii privind siguranţa farmacologică şi toxicitatea la doze repetate, efectuate la câine, valorile Cmax ale fosaprepitantului şi ASC ale aprepitantului au fost de 4-7 ori, respectiv de 60-70 ori mai mari decât valorile clinice.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Edetat disodic (E386)

Polisorbat 80 (E433)

Lactoză anhidră

Hidroxid de sodiu (E524) (pentru ajustarea pH-ului) şi/sau

Acid clorhidric diluat (E507) (pentru ajustarea pH-ului)

6.2 Incompatibilităţi

IVEMEND este incompatibil cu soluţiile care conţin cationi bivalenţi (de exemplu, Ca2+, Mg2+), inclusiv soluţiile Hartman şi Ringer lactat. Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6.

6.3 Perioada de valabilitate

2 ani.

După reconstituire şi diluare, stabilitatea chimică şi fizică până la utilizare a fost demonstrată la 25°C pentru 24 ore.

Din punct de vedere microbiologic produsul trebuie utilizat imediat. Dacă nu este folosit imediat, timpul scurs până la utilizare şi condiţiile de păstrare în acest interval de timp sunt responsabilitatea utilizatorului şi în mod normal nu ar trebui să depăşească 24 ore la 2 până la 8°C.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la frigider (2°C - 8°C).

Pentru condiţiile de păstrare ale medicamentului reconstituit şi diluat, vezi pct. 6.3.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Flacon de 10 ml din sticlă incoloră tip I cu un dop din cauciuc clorobutilic sau bromobutilic şi un sigiliu din aluminiu, cu un capac detaşabil din plastic de culoare albastră.

IVEMEND va fi disponibil sub forma unui ambalaj prezentând 1 flacon cu 115 mg fosaprepitant sau 10 flacoane cu 115 mg fosaprepitant.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Fără cerinţe speciale pentru eliminarea reziduurilor.

Înainte de administrare, IVEMEND trebuie reconstituit şi apoi diluat.

Prepararea pentru administrare intravenoasă:

1. Injectaţi 5 ml soluţie injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9 %) în interiorul flaconului. Asiguraţi-vă că soluţia injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9 %) este adăugată în flacon de-a lungul peretelui flaconului pentru a preveni producerea de spumă. Învârtiţi uşor flaconul. Evitaţi să pulverizaţi şi să agitaţi soluţia injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9 %) în flacon.

2. Preparaţi o pungă de perfuzie umplută cu 110 ml soluţie injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9 %) (de exemplu, adăugând 10 ml soluţie injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9 %) într-o pungă cu 100 ml soluţie injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9 %)).

3. Extrageţi întregul volum din flacon şi transferaţi-l într-o pungă de perfuzie conţinând 110 ml soluţie injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9 %), pentru a realiza un volum total de 115 ml. Răsturnaţi cu grijă punga de 2-3 ori.

Medicamentul nu trebuie reconstituit sau amestecat cu soluţii pentru care compatibilitatea fizică şi chimică nu a fost stabilită (vezi pct. 6.2).

Aspectul soluţiei reconstituite este acelaşi cu aspecul solventului.

Înainte de administrare, medicamentul reconstituit trebuie inspectat vizual pentru evidenţierea de particule şi modificări de culoare.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Merck Sharp & Dohme Ltd.

Hertford Road, Hoddesdon

Hertfordshire EN 11 9BU

Marea Britanie

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/07/437/001

EU/1/07/437/002

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

11 ianuarie 2008

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului (EMEA) http://www.emea.europa.eu/.

ANEXA II

A. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE FABRICAŢIE RESPONSABIL PENTRU ELIBERAREA SERIEI

B. CONDIŢIILE EMITERII AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

A. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE FABRICAŢIE RESPONSABIL PENTRU ELIBERAREA SERIEI

Numele şi adresa producătorului responsabil pentru eliberarea seriei

Merck Sharp & Dohme B.V.

Waarderweg 39

2031 BN Haarlem

2003 PC Haarlem

Olanda

B. CONDIŢIILE EMITERII AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

• CONDIŢII SAU RESTRICŢII PRIVIND FURNIZAREA ŞI UTILIZAREA IMPUSE DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Medicament cu eliberare pe bază de prescripţie medicală.

• CONDIŢII SAU RESTRICŢII CU PRIVIRE LA SIGURANŢA ŞI EFICACITATEA UTILIZĂRII MEDICAMENTULUI

Nu este cazul.

• ALTE CONDIŢII

Sistemul de farmacovigilenţă

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă (DAPP) trebuie să se asigure că sistemul de farmacovigilenţă, aşa cum este descris în versiunea 6.0 (din data de 22 iunie 2009) prezentată în Modulul 1.8.1. al cererii de autorizare de punere pe piaţă, există şi funcţionează înainte de punerea pe piaţă şi pe perioada în care medicamentul este pus pe piaţă..

Planul de management al riscului

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă se angajează să efectueze studiile şi activităţile suplimentare de farmacovigilenţă descrise în Planul de farmacovigilenţă, aşa cum a fost stabilit în versiunea 2.1 a Planului de management al riscului (PMR) prezentat în Modulul 1.8.2. al cererii de autorizare de punere pe piaţă, precum şi în oricare dintre actualizările ulterioare ale PMR convenite de către CHMP.

În conformitate cu recomandările CHMP privind sistemele de management al riscului pentru medicamentele de uz uman, trebuie furnizat un PMR actualizat odată cu următorul raport periodic actualizat referitor la siguranţă (RPAS).

În plus, un PMR actualizat va trebui depus:

Când sunt primite informaţii noi care ar putea avea impact asupra specificaţiei actuale privind siguranţa, Planului de farmacovigilenţă sau activităţilor de reducere la minimum a riscului
Pe parcursul a 60 de zile de la atingerea unui obiectiv important (farmacovigilenţă sau reducere la minimum a riscului)
La solicitarea EMEA

ANEXA III

ETICHETAREA ŞI PROSPECTUL

A. ETICHETAREA

INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR

CUTIE

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

IVEMEND 115 mg pulbere pentru soluţie perfuzabilă

Fosaprepitant dimeglumină

2. DECLARAREA SUBSTANŢEI(LOR) ACTIVE

Fiecare flacon conţine fosaprepitant dimeglumină echivalent cu 115 mg fosaprepitant.

3. LISTA EXCIPIENŢILOR

Edetat disodic, polisorbat 80, lactoză anhidră, NaOH şi/sau HCl diluat (pentru ajustarea pH-ului)

4. FORMA FARMACEUTICĂ ŞI CONŢINUTUL

1 flacon

10 flacoane

1 mg/ml

5. MODUL ŞI CALEA(CĂILE) DE ADMINISTRARE

A se citi prospectul înainte de utilizare.

Administrare intravenoasă după reconstituire şi diluare. Pentru o singură administrare.

6. ATENŢIONARE SPECIALĂ PRIVIND FAPTUL CĂ MEDICAMENTUL NU TREBUIE PĂSTRAT LA ÎNDEMÂNA ŞI VEDEREA COPIILOR

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

7. ALTĂ(E) ATENŢIONARE(ĂRI) SPECIALĂ(E), DACĂ ESTE(SUNT) NECESARĂ(E)

8. DATA DE EXPIRARE

EXP

9. CONDIŢII SPECIALE DE PĂSTRARE

A se păstra la frigider.

După reconstituire şi diluare: 24 ore la 25°C.

10. PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL

11. NUMELE ŞI ADRESA DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Merck Sharp & Dohme Ltd

Hertford Road, Hoddesdon

Hertfordshire EN11 9BU

Marea Britanie

12. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/07/437/001 1 x 1 flacon

EU/1/07/437/002 1 x 10 flacoane

13. SERIA DE FABRICAŢIE

Lot

14. CLASIFICARE GENERALĂ PRIVIND MODUL DE ELIBERARE

Medicament eliberat pe bază de prescripţie medicală.

15. INSTRUCŢIUNI DE UTILIZARE

16. INFORMAŢII ÎN BRAILLE

IVEMEND 115 mg

MINIMUM DE INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJELE PRIMARE MICI

ETICHETA DE FLACON

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI ŞI CALEA(CĂILE) DE ADMINISTRARE

IVEMEND 115 mg pulbere pentru soluţie perfuzabilă

Fosaprepitant dimeglumină

Administrare intravenoasă

2. MODUL DE ADMINISTRARE

3. DATA DE EXPIRARE

EXP

4. SERIA DE FABRICAŢIE

Lot

5. CONŢINUTUL PE MASĂ, VOLUM SAU UNITATE DE DOZĂ

6. ALTE INFORMAŢII

B. PROSPECTUL

PROSPECT: INFORMAŢII PENTRU UTILIZATOR

IVEMEND 115 mg pulbere pentru soluţie perfuzabilă

fosaprepitant dimeglumină

Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să utilizaţi acest medicament.

• Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi.
• Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
• Acest medicament a fost prescris pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor persoane. Le poate face rău, chiar dacă au aceleaşi simptome cu ale dumneavoastră.
• Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să-i spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.

În acest prospect găsiţi:

1. Ce este IVEMEND şi pentru ce se utilizează

2. Înainte să utilizaţi IVEMEND

3. Cum să utilizaţi IVEMEND

4. Reacţii adverse posibile

5. Cum se păstrează IVEMEND

6. Informaţii suplimentare

1. CE ESTE IVEMEND ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ

IVEMEND este utilizat în asociere cu alte medicamente pentru a preveni greaţa şi vărsăturile cauzate de chimioterapie (terapie anticanceroasă).

2. ÎNAINTE SĂ UTILIZAŢI IVEMEND

Nu utilizaţi IVEMEND

• Dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la fosaprepitant (care este transformat în aprepitant în corpul dumneavoastră), aprepitant, polisorbat 80 sau la oricare dintre celelalte componente.
• Concomitent cu medicamente conţinând pimozidă (utilizată în tratamentul bolilor psihice), terfenadină şi astemizol (utilizate pentru febra fânului şi alte afecţiuni alergice), cisapridă (utilizată în tratamentul problemelor digestive). Informaţi medicul dumneavoastră dacă utilizaţi aceste medicamente, deoarece este necesară modificarea tratamentului înainte de a începe să utilizaţi IVEMEND.

Aveţi grijă deosebită când utilizaţi IVEMEND:

• dacă aveţi o boală hepatică

IVEMEND nu este destinat utilizării la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani.

Utilizarea IVEMEND împreună cu alte medicamente

IVEMEND poate influenţa acţiunea altor medicamente atât în timpul cât şi după tratamentul cu IVEMEND. Există câteva medicamente care nu trebuie luate cu IVEMEND (cum ar fi pimozidă, terfenadină, astemizol şi cisapridă) sau care necesită ajustarea dozei (vezi, de asemenea, Nu utilizaţi IVEMEND).

IVEMEND trebuie utilizat cu precauţie atunci când este luat cu alte medicamente.

Efectele IVEMEND sau a altor medicamente pot fi influenţate dacă luaţi IVEMEND împreună cu alte medicamente inclusiv cele listate mai jos:

• ciclosporină, tacrolimus, sirolimus şi everolimus (imunosupresoare),
alfentanil şi fentanil (utilizate în tratamentul durerii),
chinidină (utilizată în tratamentul bătăilor neregulate ale inimii),
• irinotecan (medicament utilizat în tratamentul cancerului),
• medicamente conţinând derivaţi de alcaloizi de ergot cum ar fi ergotamină şi diergotamină (utilizate în tratamentul migrenelor),
• warfarină (un anticoagulant; pot fi necesare teste sanguine),
• medicamente anticoncepţionale (este posibil să nu fie la fel de eficiente; o altă formă sau o formă suplimentară de prevenire a sarcinii trebuie utilizată timp de până la 2 luni după utilizarea IVEMEND),
• rifampicină, claritromicină, telitromicină (antibiotice utilizate în tratamentul infecţiilor),
• fenitoină (un medicament utilizat în tratamentul convulsiilor),
• carbamazepină (utilizată în tratamentul epilepsiei),
• midazolam, triazolam şi fenobarbital (medicamente utilizate pentru calmare sau pentru a vă ajuta să dormiţi),
• sunătoare (un preparat din plante utilizat în tratamentul depresiei),
• inhibitori de protează (utilizaţi în tratamentul infecţiilor cu HIV),
• ketoconazol, itraconazol, voriconazol şi posaconazol (antifungice),
• nefazodonă (utilizată în tratamentul depresiei),
• diltiazem (utilizat în tratamentul hipertensiunii arteriale),
• corticosteroizi (cum sunt dexametazona şi metilprednisolona),
• medicamente anxiolitice (cum este alprazolamul), şi
• tolbutamidă (un medicament utilizat în tratamentul diabetului)

Înainte de iniţierea tratamentului, este important să spuneţi medicului dumneavoastră despre orice alte medicamente sau preparate din plante pe care le luaţi, le-aţi luat recent sau intenţionaţi să le luaţi, inclusiv cele eliberate fără prescripţie medicală.

Sarcina şi alăptarea

Nu trebuie să utilizaţi IVEMEND în timpul sarcinii decât dacă este absolut necesar. Este important să spuneţi medicului dumneavoastră dacă sunteţi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă înainte de a utiliza IVEMEND.

Anticoncepţionale (care includ anticoncepţionale orale, plasturi, implanturi şi anumite dispozitive intrauterine [DIU] care eliberează hormoni) pot să nu fie la fel de eficiente dacă sunt administrate împreună cu IVEMEND; pe durata tratamentului cu IVEMEND şi timp de până la 2 luni după utilizarea IVEMEND trebuie utilizată altă formă sau o formă suplimentară de contracepţie.

Nu se ştie dacă IVEMEND este excretat în laptele matern; de aceea, nu este recomandată alăptarea în timpul tratamentului cu IVEMEND. Este important să spuneţi medicului dumneavoastră dacă alăptaţi sau aveţi de gând să alăptaţi înainte de a utiliza IVEMEND.

Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor

Trebuie avut în vedere faptul că unele persoane prezintă ameţeală şi somnolenţă după utilizarea IVEMEND. Dacă prezentaţi ameţeală sau somnolenţă după utilizarea IVEMEND, trebuie să evitaţi să conduceţi vehicule sau să folosiţi utilaje (vezi punctul 4 REACŢII ADVERSE POSIBILE).

3. CUM SĂ UTILIZAŢI IVEMEND

Doza recomandată de IVEMEND este 115 mg fosaprepitant (IVEMEND) numai în Ziua 1 a unui regim de 3 zile.

Pulberea este reconstituită şi diluată înainte de utilizare. Soluţia perfuzabilă este administrată printr-o perfuzie intravenoasă (picătură cu picătură) cu 30 minute înainte de a începe tratamentul chimioterapic.

În Zilele 2 şi 3 zile după tratamentul chimioterapic veţi primi o capsulă de 80 mg aprepitant în fiecare dimineaţă.

4. REACŢII ADVERSE POSIBILE

Ca toate medicamentele, IVEMEND poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

Frecvenţa posibilelor reacţii adverse enumerate mai jos este definită utilizând următoarea convenţie:

foarte frecvente (afectează mai mult de 1 din 10 pacienţi trataţi)

frecvente (afectează 1 până 10 din 100 pacienţi trataţi)

mai puţin frecvente (afectează 1 până 100 din 1000 pacienţi trataţi)

rare (afectează 1 până la 10 din 10000 pacienţi trataţi)

foarte rare (afectează mai puţin de 1 din 10000 pacienţi trataţi)

cu frecvenţă necunoscută (frecvenţa nu poate fi estimată din datele disponibile)

Reacţii adverse frecvente sunt:

• eructaţie, constipaţie, diaree, indigestie,
• ameţeală, durere de cap,
• slăbiciune, oboseală,
• pierderea poftei de mâncare,
• sughiţ,
• durere la locul injectării, duritate la locul injectării
• valori crescute ale testelor sanguine hepatice.

Reacţii adverse mai puţin frecvente sunt:

• vise anormale, dificultate de gândire, lipsă de energie, somnolenţă
• acnee, ten gras, erupţiei trecătoare pe piele, mâncărime, sensibilitatea pielii la soare, dureri la nivelul pielii, transpiraţie excesivă,
• nelinişte, euforie (senzaţie de fericire extremă), dezorientare,
• infecţie bacteriană, infecţie fungică,
• ulcer la nivelul stomacului, greaţă, vărsături, arsuri stomacale, perturbarea gustului, durere de stomac, dilatare abdominală, constipaţie severă, senzaţie de uscăciune a gurii, inflamaţia intestinului subţire şi a colonului, flatulenţă, dureri la nivelul gurii,
• prezenţa globulelor sanguine roşii în urină, creşterea micţiunilor dureroase sau însoţite de senzaţie de arsură, micţiuni mai dese decât normal
• disconfort toracic, umflare, stare generală de rău, frisoane, schimbare în modul de a merge,
• înroşirea feţei, bufeuri,
• tuse, scurgere de mucus în spatele gâtului, iritaţia gâtului, strănut, durere în gât,
• scurgere şi mâncărime oculare,
• ţiuituri în urechi,
• durere sau crampe musculare, slăbiciune musculară,
• sete excesivă, creştere sau scădere în greutate, valori crescute de zahăr în sânge,
• încetinirea bătăilor inimii, bătăi rapide sau neregulate ale inimii, boli ale inimii şi vaselor de sânge,
• febră însoţită de creşterea riscului de infecţie, scăderea numărului de globule roşii din sânge, scăderea numărului de globule albe din sânge, valori scăzute de sodiu în sânge.

A fost raportată apariţia a câte unui caz din următoarele:

• sindrom Stevens-Johnson (reacţie gravă, rară, la nivelul pielii),
• edem angioneurotic (umflarea feţei, buzelor, gurii, limbii sau gâtului care poate determina dificultate la înghiţire sau respiraţie),
• constipaţie severă, intestin subţire ce nu funcţionează normal (subileus)
• urticarie (blândă).

De când medicamentul a fost pus pe piaţă, pentru aprepitant administrat pe cale orală au fost raportate următoarele reacţii adverse (frecvenţă necunoscută):

• Reacţii alergice care pot fi grave şi pot include urticarie, erupţie trecătoare pe piele şi mâncărimi şi pot provoca dificultate de a respira sau de a înghiţi. Dacă prezentaţi o reacţie alergică, opriţi administrarea aprepitantului pe cale orală şi chemaţi imediat doctorul dumneavoastră.

Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.

5. CUM SE PĂSTREAZĂ IVEMEND

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe cutie şi flacon. Primele 2 cifre indică luna; următoarele 4 cifre indică anul.

A se păstra la frigider (2°C - 8°C).

Soluţia reconstituită şi diluată este stabilă pentru 24 ore la 25°C.

Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei menajere sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să eliminaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

6. INFORMAŢII SUPLIMENTARE

Ce conţine IVEMEND

• Substanţa activă este fosaprepitant. Fiecare flacon conţine fosaprepitant dimeglumină echivalent cu 115 mg fosaprepitant. După reconstituire, 1 ml soluţie conţine 1 mg fosaprepitant.

• Celelalte componente sunt: edetat disodic (E386), polisorbat 80 (E433), lactoză anhidră, hidroxid de sodiu (E524) (pentru ajustarea pH-ului) şi/sau acid clorhidric diluat (E507) (pentru ajustarea pH-ului).

Cum arată IVEMEND şi conţinutul ambalajului

IVEMEND este o pulbere albă până la aproape albă pentru soluţie perfuzabilă.

Pulberea este conţinută într-un flacon din sticlă incoloră cu un dop din cauciuc şi un sigiliu din aluminiu, cu un capac detaşabil din plastic de culoare albastră.

IVEMEND va fi disponibil sub forma unui ambalaj prezentând 1 flacon sau 10 flacoane cu 115 mg fosaprepitant.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă

Merck Sharp & Dohme Ltd.

Hertford Road, Hoddesdon

UK- Hertfordshire EN11 9BU

Marea Britanie

Producătorul

Merck Sharp & Dohme B. V.

Waarderweg 39, Postbus 581

NL-2003 PC Haarlem

Olanda

Pentru orice informaţii despre acest medicament, vă rugăm să contactaţi reprezentanţii locali ai deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă.

Belgique/België/Belgien

Merck Sharp & Dohme B.V.

Succursale belge/Belgisch bijhuis

Tél/Tel: +32 (0) 800 38693

MSDBelgium_info@merck.com

Luxembourg/Luxemburg

Merck Sharp & Dohme B.V.

Succursale belge

Tél: +32 (0) 800 38693

MSDBelgium_info@merck.com

Belgique/België/Belgien

Merck Sharp & Dohme B.V.

Succursale belge/Belgisch bijhuis

Tél/Tel: +32 (0) 800 38693

MSDBelgium_info@merck.com

Luxembourg/Luxemburg

Merck Sharp & Dohme B.V.

Succursale belge

Tél: +32 (0) 800 38693

MSDBelgium_info@merck.com

България

Мерк Шарп и Доум България ЕООД

Тел.: +359 2 819 3740

info-msdbg@merck.com

Magyarország

MSD Magyarország Kft.

Tel.: +361 888 53 00

hungary_msd@merck.com

Česká republika

Merck Sharp & Dohme, IDEA, Inc., Org. sl. Tel.: +420 233 010 111

msd_cr@merck.com

Malta

Merck Sharp & Dohme (Middle East) Limited

Tel: +357 22866700

info_cyprus@merck.com

Ċipru

Danmark

Merck Sharp & Dohme

Tlf: +45 43 28 77 66

dkmail@merck.com

Nederland

Merck Sharp & Dohme BV

Tel: +31 (0) 23 5153153

msdbvnl@merck.com

Deutschland

MSD SHARP & DOHME GMBH

Tel: +49 (0) 89 4561 2612

Infocenter@msd.de

Norge

MSD (Norge) AS

Tlf: +47 32 20 73 00

msdnorge@msd.no

Eesti

Merck Sharp & Dohme OÜ

Tel.: +372 613 9750

msdeesti@merck.com

Österreich

Merck Sharp & Dohme G.m.b.H.

Tel: +43 (0) 1 26 044

msd-medizin@merck.com

Eλλάδα

BIANEΞ Α.Ε

Τηλ: +3 0210 80091 11

Mailbox@vianex.gr

Polska

MSD Polska Sp.z o.o.

Tel.: +48 22 549 51 00

msdpolska@merck.com

España

Merck Sharp & Dohme de España, S.A.

Tel: +34 91 321 06 00

Ivemend@msd.es

Portugal

Merck Sharp & Dohme, Lda

Tel: +351 21 4465700

informacao_doente@merck.com

France

Laboratoires Merck Sharp & Dohme – Chibret

Tél: +33 (0) 1 47 54 87 00

contact@msd-france.com

România

Merck Sharp & Dohme Romania S.R.L.

Tel: + 4021 529 29 00

msdromania@merck.com

Ireland

Merck Sharp and Dohme Ireland (Human Health) Limited

Tel: +353 (0)1 2998700

medinfo_ireland@merck.com

Slovenija

Merck Sharp & Dohme, inovativna zdravila d.o.o.

Tel: + 386 1 5204201

msd_slovenia@merck.com

Ísland

Merck Sharp & Dohme Ísland ehf.

Icepharma hf Simi: +354 540 8000

ISmail@merck.com

Slovenská republika

Merck Sharp & Dohme IDEA, Inc. Tel.: +421 2 58282010

msd_sk@merck.com

Ιtalia

Merck Sharp & Dohme (Italia) S.p.A.

Tel: +39 06 361911

doccen@merck.com

Suomi/Finland

MSD Finland Oy

Puh/Tel: +358 (0) 9 804650

info@msd.fi

Κύπρος

Merck Sharp & Dohme (Middle East) Limited. Τηλ: +357 22866700

info_cyprus@merck.com

Sverige

Merck Sharp & Dohme (Sweden) AB

Tel: +46 (0) 8 626 1400

medicinskinfo@merck.com

Latvija

SIA “Merck Sharp & Dohme Latvija”.

Tel: +371 67364 224

msd_lv@merck.com

United Kingdom

Merck Sharp and Dohme Limited

Tel: +44 (0) 1992 467272

medinfo_uk@merck.com

Lietuva

UAB “Merck Sharp & Dohme”.

Tel.: +370 5 278 02 47

msd_lietuva@merck.com

България

Мерк Шарп и Доум България ЕООД

Тел.: +359 2 819 3740

info-msdbg@merck.com

Magyarország

MSD Magyarország Kft.

Tel.: +361 888 53 00

hungary_msd@merck.com

Česká republika

Merck Sharp & Dohme, IDEA, Inc., Org. sl. Tel.: +420 233 010 111

msd_cr@merck.com

Malta

Merck Sharp & Dohme (Middle East) Limited

Tel: +357 22866700

info_cyprus@merck.com

Ċipru

Danmark

Merck Sharp & Dohme

Tlf: +45 43 28 77 66

dkmail@merck.com

Nederland

Merck Sharp & Dohme BV

Tel: +31 (0) 23 5153153

msdbvnl@merck.com

Deutschland

MSD SHARP & DOHME GMBH

Tel: +49 (0) 89 4561 2612

Infocenter@msd.de

Norge

MSD (Norge) AS

Tlf: +47 32 20 73 00

msdnorge@msd.no

Eesti

Merck Sharp & Dohme OÜ

Tel.: +372 613 9750

msdeesti@merck.com

Österreich

Merck Sharp & Dohme G.m.b.H.

Tel: +43 (0) 1 26 044

msd-medizin@merck.com

Eλλάδα

BIANEΞ Α.Ε

Τηλ: +3 0210 80091 11

Mailbox@vianex.gr

Polska

MSD Polska Sp.z o.o.

Tel.: +48 22 549 51 00

msdpolska@merck.com

España

Merck Sharp & Dohme de España, S.A.

Tel: +34 91 321 06 00

Ivemend@msd.es

Portugal

Merck Sharp & Dohme, Lda

Tel: +351 21 4465700

informacao_doente@merck.com

France

Laboratoires Merck Sharp & Dohme – Chibret

Tél: +33 (0) 1 47 54 87 00

contact@msd-france.com

România

Merck Sharp & Dohme Romania S.R.L.

Tel: + 4021 529 29 00

msdromania@merck.com

Ireland

Merck Sharp and Dohme Ireland (Human Health) Limited

Tel: +353 (0)1 2998700

medinfo_ireland@merck.com

Slovenija

Merck Sharp & Dohme, inovativna zdravila d.o.o.

Tel: + 386 1 5204201

msd_slovenia@merck.com

Ísland

Merck Sharp & Dohme Ísland ehf.

Icepharma hf Simi: +354 540 8000

ISmail@merck.com

Slovenská republika

Merck Sharp & Dohme IDEA, Inc. Tel.: +421 2 58282010

msd_sk@merck.com

Ιtalia

Merck Sharp & Dohme (Italia) S.p.A.

Tel: +39 06 361911

doccen@merck.com

Suomi/Finland

MSD Finland Oy

Puh/Tel: +358 (0) 9 804650

info@msd.fi

Κύπρος

Merck Sharp & Dohme (Middle East) Limited. Τηλ: +357 22866700

info_cyprus@merck.com

Sverige

Merck Sharp & Dohme (Sweden) AB

Tel: +46 (0) 8 626 1400

medicinskinfo@merck.com

Latvija

SIA “Merck Sharp & Dohme Latvija”.

Tel: +371 67364 224

msd_lv@merck.com

United Kingdom

Merck Sharp and Dohme Limited

Tel: +44 (0) 1992 467272

medinfo_uk@merck.com

Lietuva

UAB “Merck Sharp & Dohme”.

Tel.: +370 5 278 02 47

msd_lietuva@merck.com

Acest prospect a fost aprobat în

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului (EMEA): http://www.emea.europa.eu/.

-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Următoarele informaţii sunt destinate numai medicilor sau personalului medical:

Instrucţiuni pentru reconstituirea şi diluarea IVEMEND

1. Injectaţi 5 ml soluţie injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9 %) în interiorul flaconului. Asiguraţi-vă că soluţia injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9 %) este adăugată în flacon de-a lungul peretelui flaconului pentru a preveni producerea de spumă. Învârtiţi uşor flaconul. Evitaţi să pulverizaţi şi să agitaţi soluţia injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9 %) în flacon.

2. Preparaţi o pungă de perfuzie umplută cu 110 ml soluţie injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9 %) (de exemplu, adăugând 10 ml soluţie injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9 %) într-o pungă cu 100 ml soluţie injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9 %)).

3. Extrageţi întregul volum din flacon şi transferaţi-l într-o pungă de perfuzie conţinând 110 ml soluţie injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9 %), pentru a realiza un volum total de 115 ml. Răsturnaţi cu grijă punga de 2-3 ori (vezi punctul 3 CUM SĂ UTILIZAŢI IVEMEND).

Soluţia finală reconstituită este stabilă pentru 24 ore la 25°C.

Ori de câte ori soluţia şi recipientul permit, înainte de administrare, medicamentele administrate pe cale parenterală trebuie inspectat vizual pentru evidenţierea de particule şi modificări de culoare.

Aspectul soluţiei reconstituite este acelaşi cu aspecul solventului.

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
Bolnavii de cancer trataţi cu chimioterapie dezvoltă rezistenţă la acest tratament Chimioterapia face ca pacienţii să dezvolte rezistenţă la acest tip de tratament, ceea ce diminuează eficienţa tratării cancerului, avertizează revista ştiinţifică britanică Nature Medicine în ediţia sa de luni.
Lula a început chimioterapia împotriva unui cancer al laringelui Fostul preşedinte al Braziliei, Luiz Inacio Lula da Silva, a început luni, la spitalul siriano-libanez din Sao Paulo, prima şedinţă de chimioterapie împotriva unui cancer al laringelui diagnosticat sâmbătă, potrivit unui jurnalist de la AFP.
O femeie a refuzat să facă chimioterapie şi a murit la 23 de zile după naştere Ca să poată trăi, Stacie Crimm trebuia să facă chimioterapie, tratament care ar fi obligat-o să renunţe la sarcină. Însă americanca de 41 de ani a hotărât să se sacrifice pentru a da naştere singurului ei copil, scrie 7sur7.be.
Sibiu: 300 de specialişti din 25 de ţări, la Congresul sud-est european de chimioterapie antiinfecţioasă Peste 300 de specialişti din 25 de ţări vor participa, de joi până sâmbătă, la cea de-a şaptea ediţie a Congresului sud-est european privind chimioterapia antiinfecţioasă care va avea loc la Sibiu, potrivit unui comunicat de presă remis marţi, AGERPRES, de către organizatorii evenimentului.
Centrul de tratare a cancerului Amethyst Cluj ofera servicii de chimioterapie si camere implantabile decontate de CAS La un an de la deschiderea oficiala, centrul Amethyst din Cluj isi largeste gama serviciilor medicale decontate de CAS, oferind pacientilor oncologici servicii de chimioterapie si camere implantabile, incepand cu 5 octombrie.
CHMP recomanda aprobarea in Uniunea Europeana pentru Avastin, in combinatie cu chimioterapia, in cancerul de col uterin in stadiu avansat Avastin in combinatie cu chimioterapia este primul tratament in cancerul de col uterin in stadiu avansat, care poate prelungi viata pacientelor cu aproape un deceniu.