Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

XEBARIN 25 mg
Denumire XEBARIN 25 mg
Descriere Adulţi şi adolescenţi:
Xebarin este indicat ca monoterapie în epilepsie:
-convulsii parţiale
-convulsii generalizate
-convulsii primare
-convulsii secundare tonico-clonice
Xebarin este indicat ca tratament adjuvant în epilepsie:
-convulsii parţiale
-convulsii generalizate
-convulsii secundare tonico-clonice
Copii cu vârsta peste 6 ani
Xebarin este indicat ca tratament adjuvant în epilepsie
-convulsii parţiale
Denumire comuna internationala LAMOTRIGINUM
Actiune terapeutica ANTIEPILEPTICE ALTE ANTIEPILEPTICE
Prescriptie P-6L - Medicamente si produse medicamentoase care se elibereaza in farmacii pe baza de prescriptie medicala valabila 6 luni
Forma farmaceutica Comprimate
Concentratia 25mg
Ambalaj Cutie x 2 blist. PVC-PVDC/Al x 14 compr.
Valabilitate ambalaj 3 ani
Cod ATC N03AX09
Firma - Tara producatoare DR. REDDY'S LAB. LTD. - MAREA BRITANIE
Autorizatie de punere pe piata DR. REDDY'S LABORATORIES - ROMANIA

Ai un comentariu sau o intrebare despre XEBARIN 25 mg ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



Prospect si alte informatii despre XEBARIN 25 mg, comprimate   Rezumatul caracteristicilor produsului       

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 506/2008/01

Anexa 1

NR. 507/2008/01

NR. 507/2008/01

NR. 509/2008/01

Prospect

Xebarin 25 mg, comprimate

Lamotrigină

Xebarin 50 mg, comprimate

Lamotrigină

Xebarin 100 mg, comprimate

Lamotrigină

Xebarin 200 mg, comprimate

Lamotrigină

Compoziţie

Xebarin 25 mg, comprimate

Fiecare comprimat conţine 25 mg lamotrigină şi excipienţi: manitol, celuloză microcristalină, L-hidroxipropilceluloză, hidroxipropilceluloză, oxid galben de fer (E 172), stearat de magneziu, talc. Xebarin 50 mg, comprimate

Fiecare comprimat conţine 50 mg lamotrigină şi excipienţi: manitol, celuloză microcristalină, L-hidroxipropilceluloză, hidroxipropilceluloză, oxid galben de fer (E 172), stearat de magneziu, talc. Xebarin 100 mg, comprimate

Fiecare comprimat conţine 100 mg lamotrigină şi excipienţi: manitol, celuloză microcristalină, L-hidroxipropilceluloză, hidroxipropilceluloză, oxid galben de fer (E 172), stearat de magneziu, talc. Xebarin 200 mg, comprimate

Fiecare comprimat conţine 200 mg lamotrigină şi excipienţi: manitol, celuloză microcristalină, L-hidroxipropilceluloză, hidroxipropilceluloză, oxid galben de fer (E 172), stearat de magneziu, talc.

Grupa farmacoterapeutică

Alte antiepileptice, codul ATC: N03AX09.

Indicaţii terapeutice

Adulţi şi adolescenţi:

Xebarin este indicat ca monoterapie în epilepsie:

-         convulsii parţiale

-         convulsii generalizate

-         convulsii primare

-         convulsii secundare tonico-clonice Xebarin este indicat ca tratament adjuvant în epilepsie:

-         convulsii parţiale

-         convulsii generalizate

-         convulsii secundare tonico-clonice

Copiii cu vârsta peste 6 ani

Xebarin este indicat ca tratament adjuvant în epilepsie

-         convulsii parţiale

Tratamentul cu acest medicament trebuie recomandat şi iniţiat numai de către un neurolog sau neurolog pediatru cu experienţă în tratamentul epilepsiei sau trebuie utilizat în secţia de neurologie sau secţii similare.

Contraindicaţii

Hipersensibilitate la lamotrigină sau la oricare dintre excipienţi.

Precauţii

Din cauza reacţiilor încrucişate, lamotrigina trebuie administrată cu precauţie la pacienţii cu hipersensibilitate la carbamazepină sau fenitoină.

1

Afecţiuni cutanate

Au fost raportate reacţii adverse cutanate, care, în general, au apărut în primele 8 săptămâni după

iniţierea tratamentului cu lamotrigină. Majoritatea erupţiilor cutanate sunt uşoare şi auto-limitante.

Rar, au fost raportate erupţii cutanate grave, inclusiv sindrom Stevens Johnsons (SSJ) şi necroliză

toxică epidermică (NET) (vezi pct. Reacţii adverse.).

Raportările din studiile efectuate la adulţi cu epilepsie, cu dozele recomandate de lamotrigină, au

evidenţiat o incidenţă a erupţiilor cutanate grave de aproximativ 1 la 500, dar studiile sugerează că

incidenţa erupţiilor cutanate asociate cu spitalizarea, la copiii cu vârsta sub 12 ani, este mai mare

(1/300 la 1/100). Incidenţa aproximativă a erupţiilor cutanate grave cum sunt SSJ la adulţi şi copii cu

vârsta peste 12 ani este 1 la 1000.

La copii, primele semne ale erupţiilor cutanate tranzitorii pot fi confundate cu o infecţie. Medicii

trebuie să aibă în vedere posibilitatea reacţiilor adverse la substanţa activă la copiii care prezintă

erupţii cutanate şi febră, în timpul primelor 8 săptămâni de tratament.

În plus, riscul global de erupţii cutanate tranzitorii este puternic asociat cu:

-         o doză iniţială mare de lamotrigină şi depăşirea creşterii dozei recomandate a terapiei cu lamotrigină (vezi pct. Doze şi mod de administrare).

-         utilizarea concomitentă de valproat (vezi pct. Doze şi mod de administrare şi pct. Interacţiuni). Toţi pacienţii (adulţi şi copii) care dezvoltă erupţii cutanate tranzitorii trebuie evaluaţi imediat iar tratamentul cu lamotrigină trebuie întrerupt imediat şi nu va fi reluat decăt dacă în mod sigur nu există o legătură directă între erupţiile cutanate tranzitorii şi substanţa activă. Erupţia cutanată tranzitorie a fost, de asemenea, raportată ca făcând parte dintr-un sindrom de hipersensibilitate, caracterizat printr-un patern variabil de simptome sistemice care includ febră, limfoadenopatie, edem facial şi modificări ale tabloului sanguin şi la nivel hepatic. Sindromul are un spectru larg de severitate clinică şi rar, poate determina coagulare intravasculară diseminată (CID) şi sindrom de insuficienţă multiplă de organe.

Este importantă precizarea faptului că semnele precoce de hipersensibilitate (de exemplu febră, limfoadenopatie) pot fi prezente chiar dacă erupţia cutanată nu este manifestă. Dacă aceste semne şi simptome sunt prezente, pacienţii trebuie avertizaţi că trebuie să fie imediat evaluaţi de către medic. Dacă astfel de semne sau simptome sunt prezente, pacientul trebuie evaluat imediat şi tratamentul cu lamotrigină trebuie întrerupt imediat, dacă nu a fost stabilită o etiologie alternativă. Întreruperea tratamentului cu lamotrigină

Similar altor medicamente antiepileptice, întreruperea tratamentului cu lamotrigină poate provoca apariţia crizelor epileptice. În lipsa motivelor de îngrijorare privind siguranţa (de exemplu apariţia erupţiei cutanate tranzitorii), care necesită întreruperea bruscă a tratamentului, doza de lamotrigină trebuie scăzută treptat, pe o perioadă de 2 săptămâni. Trebuie luate în considerare potenţialele interacţiuni farmacocinetice, în cazul terapiei cu alte medicamente (de exemplu iniţierea sau întreruperea tratamentului cu alte medicamente antiepileptice, vezi pct. Doze şi mod de administrare şi pct. Interacţiuni).

Lamotrigina poate creşte frecvenţa crizelor convulsive la unii pacienţi. Sindrom de insuficienţă multiplă de organe şi coagulare intravasculară diseminată (CID) Există raportări în literatură, în care convulsiile severe inclusiv status epilepticus, pot determina rabdomioliză, sindrom de insuficienţă multiplă de organe şi coagulare intravasculară diseminată (CID), uneori cu evoluţie fatală. Cazuri similare au apărut în asociere cu utilizarea lamotriginei. Metabolismul acidului folic

Deoarece lamotrigina este un inhibitor slab al dihidrofolat reductazei există posibilitatea interferenţei cu metabolismul acidului folic în timpul tratamentului pe termen lung (vezi pct. Interacţiuni). Insuficienţă hepatică

Principala cale de eliminare a lamotriginei este metabolizarea hepatică. Ţinându-se cont de datele farmacocinetice, se recomandă ajustarea dozelor, în funcţie de severitatea insuficienţei hepatice (clasificarea Child-Pough). Insuficienţă renală

Este necesară precauţie la pacienţii cu insuficienţă renală trataţi cu lamotrigină, deoarece timpul de înjumătăţire al lamotriginei poate fi crescut în cazul funcţiei renale sever afectate. Este de aşteptat acumularea metabolitului glucuronoconjugat. Pacienţii trataţi cu alte medicamente care conţin lamotrigină

Lamotrigina nu trebuie administrată pacienţilor trataţi cu alte preparate care conţin lamotrigină, fără recomandarea unui medic.

2

Sarcină

Femeile aflate la vârsta fertilă şi gravidele trebuie să fie tratate cu medicamente anticonvulsivante în

monoterapie, deoarece riscul malformaţiilor fetale creşte dacă se administrează tratament asociat.

Copii

Nu există date suficiente privind efectul lamotriginei asupra creşterii, dezvoltării şi funcţiei cognitive

la copii.

Interacţiuni

Efectul lamotriginei asupra farmacocineticii altor substanţe active

Antiepileptice

Au fost raportate evenimente nervos centrale, cum sunt cefalee, greaţă, vedere neclară, ameţeală,

diplopie şi ataxie, la pacienţi trataţi cu carbamazepină ulterior iniţierii tratamentului cu lamotrigină.

Aceste evenimente dispar, de obicei, când este redusă doza de carbamazepină.

Deşi au fost raportate modificări ale concentraţiilor plasmatice ale altor medicamente antieplieptice,

studiile controlate nu au demonstrat faptul că lamotrigina afectează concentraţia plasmatică a

medicamentelor antiepileptice administrate concomitent. Studiile in vitro indică faptul că lamotrigina

nu dizlocă alte medicamente antiepileptice de pe situsurile de legare de proteinele plasmatice.

Contraceptive hormonale

Într-un studiu efectuat la 16 femei voluntare, administrarea unei doze constante de 300 mg lamotrigină

pe zi, nu a avut efect asupra farmacocineticii componentei etinilestradiol din comprimatul contraceptiv

combinat administrată oral. A fost observată o creştere modestă a clerance-lui componentei

levonorgestrel. Măsurarea FSH, LH şi estradiolului seric în timpul studiului a indicat o oarecare

pierdere a supresiei activităţii hormonale ovariene, la unele femei. Impactul acestei creşteri modeste a

clearance-lui levonorgestrelului şi modificările concentraţiilor plasmatice ale FSH şi LH asupra

activităţii ovulatorii ovariene este necunoscut (vezi pct.4.4). Efectele dozelor de lamotrigină, altele

decât 300 mg pe zi, nu au fost studiate şi nu au fost efectuate studii cu alte preparate contraceptive

hormonale.

Efectele altor substanţe active asupra farmacocineticii lamotriginei Medicamentele antiepileptice care au efect inductor asupra enzimelor metabolizante ale medicamentului, cum sunt fenitoina, carbamazepina, fenobarbital şi primidona, cresc metabolizarea lamotriginei şi pot creşte necesarul dozelor (vezi pct.4.2). Timpul de înjumătăţire plasmatică al lamotriginei este redus la aproximativ 14 ore, iar la copiii cu vârsta sub 12 ani la aproximativ 7 ore. Valproatul reduce metabolizarea lamotriginei şi creşte timpul mediu de înjumătăţire plasmatică al lamotriginei de aproximativ 2 ori (vezi pct. 4.2 şi pct.4.4). Timpul de înjumătăţire plasmatică al lamotriginei administrată concomitent cu valproat este extins la aproximativ 70 ore la adolescenţi şi adulţi, iar la copiii cu vârsta sub 12 ani la 45-55 ore.

Substanţe active care

Substanţe active care induc

Substanţe active care nu

inhibă semnificativ

semnificativ

inhibă sau induc în mod

glucuronocojugarea

glucuronocojugarea

semnificativ

lamotriginei

lamotriginei

glucuronocojugarea lamotriginei

Valproat

Carbamazepina

Litiu

Fenitoina

Bupropion

Primidona

Olanzapina

Fenobarbital

Oxcarbazepină**

Rifampicina***

Combinaţia

etinilestradiol/levonorgestrel*

* Nu au fost studiate alte contraceptive orale şi tratamente de substituţie hormonală, având în vedere faptul că pot afecta similar parametrii farmacocinetici ai lamotriginei.

**Într-un studiu efectuat la voluntari adulţi sănătoşi, folosind doze de 200 mg pe zi de lamotrigină şi 1200 mg pe zi oxcarbazepină, rezultatele au arătat, comparativ cu placebo, că valorile medii la starea de echilibru Cmax şi ASC (0-24) de lamotrigină au fost reduse cu 2%, respectiv 8%. Intervalul de încredere 90% a indicat faptul că diferenţele au fost cuprinse între - 22% şi +8% pentru ASC (0-24) şi - 15% şi +15% pentru Cmax.

3

Evenimentele adverse au fost raportate mai frecvent în cazul administrării concomitente de

oxcarbazepină şi lamotrigină decât în cazul monoterapiei. Cele mai frecvente evenimente adverse au

fost cefalee, ameţeală, greaţă şi somolenţă.

***Într-un studiu efectuat la 10 adulţi sănătoşi, rifampicina a crescut clearence-ul şi a scurtat timpul de

înjumătăţire plasmatică al lamotriginei.

Contraceptive hormonale

Într-un studiu efectuat la 16 femei voluntare, o doză de 30 micrograme etinilestradiol/150 mg

levonorgestrel într-un comprimat contraceptiv oral combinat, a determinat o creştere de aproximativ 2

ori a clearance-ului lamotriginei, determinând o reducere medie de 52% şi 39% a ASC, respectiv Cmax,

de lamotrigină. Concentraţiile plasmatice de lamotrigină au crescut gradat în timpul unei săptămâni de

tratament inactiv, de exemplu săptămâna fără comprimat contraceptiv, concentraţiile înainte de doză,

la sfârşitul săptămânii de tratament inactiv, fiind în medie aproximativ de 2 ori mai mari decât în

timpul tratamentului concomitent.

Dacă efectul terapeutic al lamotriginei este incert, deşi ajustarea dozei a fost făcută, trebuie avută în

vedere o metodă contraceptivă non-hormonală.

Medicii trebuie să efectueze un tratament clinic adecvat femeilor care încep sau opresc contraceptivele

orale în timpul tratamentului cu lamotrigină.

Substanţe antipsihotice active

Farmacocinetica litiului, după administrarea a 2 g gluconat anhidru de litiu de 2 ori pe zi, timp de 6

zile, la 20 subiecţi sănătoşi, nu a fost modificată de administrarea concomitentă a 100 mg pe zi de

lamotrigină.

Doze orale multiple de bupropion nu au avut efecte semnificative statistic asupra farmacocineticii unei

doze unice de lamotrigină, la 12 subiecţi şi a determinat numai o creştere uşoară a ASC a

metabolitului glucuronoconjugat al lamotriginei.

Experimentele in vitro de inhibare indică faptul că formarea metabolitului principal al lamotriginei, 2

N glucuronid, a fost minim afectată prin incubarea concomitentă cu amitriptilină, bupropion,

clonazepam, haloperidol şi lorazepam.

Datele despre metabolizarea bufaralolului la nivelul microzomilor hepatici umani au sugerat că

lamotrigina nu reduce clearence-ul substanţelor active eliminate predominant prin CYP2D6.

Rezultatele experimentelor in vitro sugerează, de asemenea, că este puţin probabilă afectarea

clearance-ului lamotriginei de clozapină, fluoxetină, fenelzină, risperidonă, sertralină sau trazodonă.

Cu toate acestea, s-a raportat că sertralina poate creşte toxicitatea lamotriginei, prin creşterea

concentraţiei de lamotrigină.

Acid folic

În timpul tratamentului prelungit cu lamotrigină nu au fost raportate modificări semnificative ale

hemoglobinei, volumului mediu corpuscular, concentraţiei plasmatice a acidului folic până la 1 an sau

concentraţiei de acid folic în hematii până la 5 ani.

Atenţionări speciale

Sarcina

Riscul determinat de medicamentele antiepileptice, în general

Femeile aflate la vârsta fertilă trebuie sfătuite de către medicul specialist în ceea ce priveşte

tratamentul. Tratamentului antiepileptic necesar trebuie reevaluat când o femeie plănuieşte să rămână

gravidă. Întreruperea bruscă a tratamentului antiepileptic trebuie evitată, deoarece poate determina

convulsii, care pot avea consecinţe grave pentru gravidă şi făt.

Riscul malformaţiilor congenitale este de 2-3 ori mai mare la nou născuţii mamelor care au fost tratate

cu antiepileptice, comparativ cu incidenţa aşteptată în populaţia generală care este de aproximativ 3%.

Cele mai frecvent raportate malformaţii congenitale sunt cheiloschizis, malformaţii cardiovasculare şi

defecte de tub neural.

Tratamentul asociat cu mai multe medicamente antiepileptice este asociat cu un risc mai mare de

malformaţii congenitale, în comparaţie cu monoterapia; în consecinţă, monoterapia trebuie folosită de

câte ori este posibil.

Riscul determinat de lamotrigină

Studiile epidemiologice care au implicat în total aproximativ 2000 de gravide, care au urmat tratament

în monoterapie cu lamotrigină, nu pot exclude un risc crescut al malformaţiilor congenitale. S-a

raportat o incidenţă crescută a malformaţiilor faciale. Date din alte studii clinice nu au confirmat

aceste observaţii. Studiile efectuate la animale au evidenţiat toxicitatea asupra dezvoltării fetusului.

4

Dacă tratamentul cu lamotrigină este considerat necesar în timpul sarcinii, este recomandată cea mai

mică doză terapeutică.

Lamotrigina are un efect inhibitor uşor asupra dihidrofolat reductazei, ca urmare teoretic putând

determina risc crescut al afectării embriofetale, prin reducerea concentraţiilor de acid folic. Trebuie

avut în vedere aportul de acid folic, în cazul în care este plănuită sarcina şi în timpul primului

trimestru de sarcină.

Modificările fiziologice din timpul sarcinii pot afecta concentraţia plasmatică de lamotrigină şi/sau

efectul terapeutic. Au fost raportate reducerea concentraţiilor plasmatice de lamotrigină în timpul

sarcinii. Trebuie asigurată o abordare terapeutică adecvată a gravidelor în timpul tratamentului cu

lamotrigină.

Alăptarea

Sunt disponibile informaţii limitate în legătură cu utilizarea lamotriginei în timpul alăptării.

Lamotrigina este excretată în lapte şi poate atinge la sugar concentraţii plasmatice care sunt în limitele

terapeutice obişnuite la mamă.

Se recomandă alăptarea numai după o evaluare atentă a raportului beneficiu terapeutic matern/risc

potenţial la sugar. Sugarul trebuie monitorizat pentru observarea posibilelor reacţii adverse.

Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

În timpul tratamentului cu lamotrigină poate să scadă capacitatea de reacţie. Acest lucru trebuie avut în

vedere când este necesară atenţie sporită, de exemplu când sunt conduse vehicule sau sunt folosite

utilaje.

Doze şi mod de administrare

Pentru a obţine doza de întreţinere, greutatea copiilor şi adolescenţilor trebuie monitorizată şi doza

recomandată trebuie ajustată deoarece apar modificări de greutate.

Când tratamentul cu alte medicamente antiepileptice este întrerupt pentru a urma monoterapia cu

lamotrigină sau când sunt adăugate alte medicamente antiepileptice la schemele terapeutice care conţin

lamotrigină, trebuie avut în vedere efectul pe care aceasta îl poate avea asupra farmacocineticii

diferitelor substanţe active, inclusiv asupra lamotriginei (vezi pct. Precauţii).

Doza iniţială recomandată şi creşterea ulterioară a dozelor nu trebuie depăşite, pentru a reduce riscul

apariţiei erupţiei cutanate tranzitorii(vezi pct. Precauţii).

Adulţi şi adolescenţi

Monoterapie-(vezi tabelul 1)

Doza iniţială recomandată de lamotrigină în cazul monoterapie este de 25 mg o dată pe zi, timp de 2

săptămâni, urmată de administrarea a 50 mg o dată pe zi, timp de 2 săptămâni. Ulterior doza trebuie

crescută la intervale de 1-2 săptămâni, cu maxim 50-100 mg, până la obţinerea răspunsului terapeutic

optim. Doza de întreţinere recomandată este de 100-200 mg pe zi, în doză unică sau divizată în două

prize. Unii pacienţi pot necesita 500 mg pe zi pentru a se obţine efectul dorit.

Terapie adjuvantă la alte medicamente antiepileptice-(vezi tabelul 1)

Pacienţi cărora li se administrează valproat cu sau fără alte antiepileptice (vezi pct. Interacţiuni) Doza iniţială recomandată este de 25 mg lamotrigină pe zi, la intervale de 2 zile, timp de 2 săptămîni, urmată de 25 mg pe zi, timp de 2 săptămâni. Ulterior, doza trebuie crescută cu maxim 25-50 mg la intervale de 1-2 săptămâni până la obţinerea răspunsului terapeutic optim. Doza de întreţinere recomandată este de 100-200 mg lamotrigină pe zi, într-o priză unică sau divizată în două prize. Unii pacienţi pot necesita 500 mg pe zi pentru obţinerea răspunsului dorit.

Pacienţii cărora li se administrează alte antiepileptice sau alte substanţe active care induc metabolizarea lamotriginei, cu sau fără antiepileptice, cu excepţia valproatului, (vezi pct. Interacţiuni)

Doza iniţială recomandată este de 50 mg lamotrigină pe zi, o dată pe zi, timp de 2 săptămâni, apoi 100 mg pe zi, administrate în 2 prize timp de 2 săptămâni. Ulterior, doza trebuie crescută cu maxim 100 mg la intervale de 1-2 săptămâni, până este atins răspunsul terapeutic optim. Doza de întreţinere recomandată este de 200-400 mg pe zi, divizate în 2 prize. Unii pacienţi pot necesita 500-700 mg pe zi pentru a obţine răspunsul dorit.

5

Pacienţii cărora li se administrează oxcarbazină, fără alte substanţe active care interferă cu metabolizarea lamotriginei, (vezi pct. Interacţiuni)

Doza iniţială recomandată este de 25 mg lamotrigină, o dată pe zi timp de 2 săptămâni, ulterior 50 mg o dată pe zi, timp de 2 săptămâni. Ulterior, doza trebuie crescută cu maxim 50-100 mg, la intervale de 1-2 săptămâni, până este atins răspunsul terapeutic optim. Doza de întreţinere recomandată este de 100-200 mg pe zi, administrată în priză unică sau divizată în 2 prize.

Tabelul 1

Creşterea dozei de lamotrigină recomandată în tratamentul epilepsiei la adulţi şi adolescenţi (doza

totală în mg pe zi)

Schema terapeutică

Săptămâna 1, 2

Săptămâna 3, 4

Doza de întreţinere

Monoterapie

25 mg o dată pe zi

50 mg o dată pe zi

100-200 mg în priză unică sau în 2 prize; pentru atingerea dozei de întreţinere, doza zilnică trebuie crescută cu maxim 50-100 mg la intervale de 1-2 săptămâni

Tratament adjuvant la valproat, cu sau fără alte medicamente antiepileptice

12,5 mg (25 mg la intervale de 2 zile)

25 mg (o dată pe zi)

100-200 mg în priză unică sau în 2 prize; pentru a atinge doza de întreţinere, doza zilnică trebuie crescută cu maxim 25-50 mg la intervale de 1-2 săptămâni

Tratament adjuvant la medicamente antiepileptice*, cu efect inductor enzimatic, cu sau fără alte medicamente antiepileptice(cu excepţia valproatului)

50 mg o dată pe zi

100 mg (în 2 prize)

200-400 mg (în 2 prize); pentru a atinge doza de întreţinere, doza zilnică trebuie crescută cu maxim 100 mg la intervale de 1-2 săptămâni

Tratament adjuvant la oxcarbazepină fără alţi inductori enzimatici sau inhibitori

25 mg (o dată pe zi)

50 mg (o dată pe zi)

100-200 mg (în priză unică sau în 2 prize); pentru a atinge doza de întreţinere, doza zilnică trebuie crescută cu maxim 50-100 mg la intervale de 1-2 săptămâni.

* de exemplu fenitoină, carbamazepină, fenobarbital, primidonă sau alţi inductori enzimatici (vezi pct. Interacţiuni)

Copiii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 12 ani

Tratament adjuvant la alte medicamente antiepileptice (vezi tabelul 2)

Copiii cărora li se administrează valproat cu/fără alte medicamente antiepileptice

Doza iniţială recomandată de lamotrigină este de 0,15 mg/kg şi zi, timp de 2 săptămâni, urmată de

0,3 mg/kg şi zi, o dată pe zi, timp de 2 săptămâni. Ulterior, doza poate fi crescută cu maxim 0,3 mg/kg

la intervale de 1-2 săptămâni, până este atins răspunsul terapeutic optim.

6

Doza de întreţinere recomandată este de 1-5 mg/kg şi zi, administrată în priză unică sau în 2 prize divizate, cu o doză maximă de 200 mg pe zi.

Copiii cărora li se administrează medicamente antiepileptice inductoare enzimatic sau alte substanţe active cu efect inductor enzimatic cu/fără alte medicamente antiepileptice cu excepţia valproatului Doza iniţială recomandată de lamotrigină este 0,6 mg/kg şi zi, administrată în 2 prize, timp de 2 săptămâni, urmată de 1,2 mg/kg şi zi, administrate în 2 prize, timp de 2 săptămâni. Ulterior, doza poate fi crescută cu maxim 1,2 mg/kg, la intervale de 1-2 săptămâni, până când este obţinut răspunsul terapeutic optim.

Doza de întreţinere recomandată este de 5-15 mg/kg şi zi, administrată în 2 prize, cu o doză maximă de 400 mg pe zi.

Copiii cărora li se administrează oxcarbazepină, fără substanţe inductoare sau inhibitoare enzimatic Doza iniţială recomandată de lamotrigină este 0,3 mg/kg şi zi, administrată în priză unică sau în 2 prize, timp de 2 săptămâni, urmată de 0,6 mg/kg şi zi, administrată în priză unică sau în 2 prize, timp de 2 săptămâni. Ulterior, doza poate fi crescută cu o doză maximă de 0,6 mg/kg la fiecare 1-2 săptămâni, până când este obţinut răspunsul terapeutic optim. Doza de întreţinere recomandată este de 1-10 mg/kg şi zi, administrată în 2 doze divizate, cu o doză maximă de 200 mg pe zi.

Tabelul 2

Creşterea dozei de lamotrigină recomandată pentru tratamentul combinat la copii cu vârsta cuprinsă

între 6 şi 12 ani (doza zilnică totală în mg/kg şi zi)

Schema de tratament

Săptămâna 1, 2

Săptămâna 3, 4

Doza de întreţinere

Adăugat la tratamentul cu valproat cu/fără administrarea unui alt medicament anti-epileptic

0,15 mg/kg** (o dată pe zi)

0,3 mg/kg (o dată pe zi)

1-5 mg/kg (în priză unică sau administrat în 2 prize); pentru a atinge doza de întreţinere, doza zilnică trebuie crescută cu maxim 0,3 mg/kg, la intervale de 1-2 săptămâni, până la un maxim de 200 mg pe zi

Adăugat la tratamentul cu medicamente inductoare enzimatice antiepileptice* cu/fără

administrarea unui alt medicament anti-epileptic (cu excepţia valproatului)

0,6 mg/kg (administrată în 2 prize)

1,2 mg/kg (administrată în 2 prize)

5-15 mg/kg (administrată în 2 prize); pentru a atinge doza de întreţinere, doza zilnică trebuie crescută cu maxim 1,2 mg/kg, la intervale de 1-2 săptămâni, până la maxim 400 mg pe zi

Adăugat la tratamentul cu oxcarbazepină fără alţi inductori enzimatici sau inhibitori

0,3 mg/kg (o dată pe zi sau în 2 prize)

0,6 mg/kg (o dată pe zi sau în 2 prize)

1-10 mg/kg (în priză unică sau administrat în 2 prize); pentru atingerea dozei de întreţinere, doza zilnică trebuie crescută cu maxim 0,6 mg/kg la intervale de 1-2 săptămâni, până la doza maximă de 200 mg pe zi.

7

* de exemplu fenitoină, carbamazepină, fenobarbital, primidonă sau alţi inductori enzimatici,

(vezi pct. Interacţiuni)

** NOTĂ: dacă doza calculată este mai mică de 2,5 mg pe zi, lamotrigina nu trebuie

administrată.

În funcţie de greutatea corporală a copilului, programul recomandat de creştere a dozajului la

copii poate să nu fie în concordanţă cu concentraţiile disponibile ale acestui medicament.

La pacienţii trataţi cu medicamente antiepileptice ale căror interacţiuni farmacocinetice cu lamotrigina nu sunt încă cunoscute, pentru creşterea dozei trebuie urmată schema recomandată pentru lamotrigină administrată concomitent cu valproat, apoi doza trebuie crescută până se obţine răspunsul terapeutic optim.

Grupe speciale de pacienţi

Vârstnici (> 65 ani)

Nu sunt necesare modificări ale dozei recomandate. Farmacocinetica lamotriginei la această grupă de

vârstă nu diferă semnificativ de farmacocinetica la pacienţii adulţi.

Insuficienţă hepatică

Doza iniţială recomandată, creşterea dozei cât şi doza de întreţinere trebuie reduse, în general, cu

aproximativ 50% în cazul pacienţilor cu insuficienţă hepatică medie (stadiul B conform scalei Child

Pugh) şi cu

75% la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (stadiul C Child Pugh). Creşterea dozei şi doza de

întreţinere trebuie adaptate în funcţie de efectul clinic.

În funcţie de doză, uneori, doza recomandată nu poate fi utilizată la pacienţii cu insuficienţă hepatică

cu concentraţiile acestui medicament.

Insuficienţă renală

Este necesară precauţie în cazul utilizării lamotriginei la pacienţii cu insuficienţă renală. Pentru pacienţii cu insuficienţă renală în stadiu terminal, dozele iniţiale de lamotrigină trebuie calculate luând în considerare medicamentele administrate concomitent pacienţilor; reducerea dozei de întreţinere poate fi eficientă pentru pacienţii cu insuficienţă renală funcţională semnificativă (vezi pct. Precauţii).

Femei care utilizează contraceptive hormonale

1. Iniţierea tratamentului cu lamotrigină la pacientele care utilizează deja contraceptive hormonale Deşi s-a demonstrat că un contraceptiv oral creşte clearance-ul lamotriginei (vezi pct. Precauţii şi pct. Interacţiuni), nu sunt necesare modificări ale schemei de creştere a dozei recomandate pentru lamotrigină, bazate numai pe utilizarea contraceptivelor hormonale. Creşterea dozei trebuie efectuată după schema recomandată (vezi tabelul 1).

2. Iniţierea tratamentului cu contraceptive hormonale la pacientele tratate cu doza de întreţinere de lamotrigină şi care nu utilizează inductori/inhibitori ai glucuronoconjugării lamotriginei: Poate fi necesară o doză de întreţinere crescută de până la 2 ori, în funcţie de răspunsul clinic individual (vezi pct. Precauţii şi pct. Interacţiuni).

3. Întreruperea tratamentului cu contraceptive la pacientele care sunt deja în tratament cu doza de întreţinere de lamotrigină şi nu utilizează inductori/inhibitori ai glucuronoconjugării lamotriginei: Doza de întreţinere de lamotrigină poate fi necesar să fie redusă până la 50%, în funcţie de răspunsul clinic individual (vezi pct. Precauţii şi pct. Interacţiuni).

Reluarea tratamentului

Necesitatea creşterii dozei, pentru a se ajunge la doza de întreţinere, trebuie evaluată cu prudenţă la

pacienţii care au întrerupt tratamentul, indiferent de motiv, când se reia terapia cu lamotrigină,

deoarece riscul apariţiei erupţiilor cutanate grave este asociat cu doze iniţiale mari şi cu depăşirea

creşterii dozei recomandate pentru lamotrigină (vezi pct. Precauţii).

Cu cât este mai mare intervalul de timp de la doza anterioară, cu atât mai multă atenţie trebuie dată

creşterii dozei de întreţinere. Când intervalul dintre întreruperea tratamentului cu lamotrigină

depăşeşte de 5 ori timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare, doza de lamotrigină trebuie, în

general, crescută la doza de întreţinere, conform schemei adecvate.

8

Mod de administrare

Este recomandată administrarea comprimatului la aceeaşi oră din zi, înainte sau după masă.

Xebarin comprimate se administrează cu o cantitate suficientă de apă.

Sunt disponibile comprimate cu concentraţii diferite ale acestui medicament.

Reacţii adverse

Clasificarea reacţiilor adverse s-a făcut utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (la mai mult

de unul din 10 pacienţi trataţi), frecvente (la mai mult de unul din 100 şi la mai puţin de unul din 10

pacienţi trataţi), mai puţin frecvente la mai mult de unul din 1000 şi la mai puţin de unul din 100

pacienţi trataţi), rare (la mai mult de unul din 10000 şi la mai puţin de unul din

1000 pacienţi trataţi), foarte rare (la mai puţin de unul din 10000 pacienţi trataţi, inclusiv cazurile

izolate).

Foarte frecvente

Frecvente

Mai puţin frecvente

Rare

Foarte rare

Tulburări cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Erupţie cutanată tranzitorie (1)

Sindrom

Stevens

Johnson

Necroliză epidermică toxică

Tulburări hematologice şi limfatice

Anomalii

hematologice

(2)

Tulburări ale

sistemului

imunitar

Sindrom de hipersensibilitate

Tulburări psihice

Iritabilitate

Agresivitate

Ticuri, halucinaţii, confuzie

Tulburări ale

sistemului

nervos

Cefalee, ameţeală

Somnolenţă,

insomnie,

tremor,

nistagmus,

ataxie

Agitaţie, instabilitate, tulburări de mişcare, agravarea bolii Parkinson, efecte extrapiramidale, coreoatetoză, creşterea frecvenţei convulsiilor (3)

Tulburări oculare

Diplopie, vedere neclară

Conjunctivită

Tulburări gastro-intestinale

Greaţă, vărsături, diaree

Tulburări hepatobiliare

Valori crescute ale testelor funcţionale hepatice, insuficienţă hepatică (4)

Tulburări musculo scheletice şi ale ţesutului conjunctiv

Reacţii lupus-like

Tuburări generale

Oboseală

9

În cadrul studiilor clinice dublu-orb, în care lamotrigina a fost ulitizată ca şi terapie adjuvantă, reacţiile cutanate tranzitorii au fost observate la aproximativ 10% dintre pacienţii trataţi cu lamotrigină şi la aproximativ 5% dintre subiecţii cărora le-a fost administrat placebo. La 2% dintre pacienţi, reacţiile cutanate au dus la întreruperea tratamentului cu lamotrigină.

Erupţia cutanată tranzitorie, care de obicei a avut aspect maculopapular, apare, în general, în 8 săptămâni de la iniţierea tratamentului şi dispare după întreruperea administrării de lamotrigină (vezi pct. Precauţii).

Reacţiile cutanate grave sunt mai frecvente la copii-aproximativ 1% şi mai puţin frecvente la adulţi-aproximativ 0,3%. Erupţiile cutanate sunt mai frecvente atunci când lamotrigina este administrată concomitent cu alte medicamente antiepileptice.

Au fost raportate rar erupţii cutanate grave, care pot pune viaţa în pericol, inclusiv sindrom Stevens Johnson (SSJ) şi necroliză epidermică toxică (sindrom Lyell). Cu toate că majoritatea pacienţilor se recuperează după întreruperea tratamentului, unii pacienţi pot prezenta cicatrici ireversibile şi au fost raportate cazuri rare de deces (vezi pct. Precauţii). Riscul global de erupţii cutanate pare a fi mai puternic asociat cu:

-         Administrarea unei doze iniţiale mari de lamotrigină şi administrarea de doze mai mari faţă de programul recomandat de creştere a dozelor (vezi pct. Doze şi mod de administrare)

-         Administrarea concomitentă de valproat (vezi pct. Doze şi mod de administrare) Reacţiile cutanate au fost, de asemenea, raportate ca făcând parte din sindromul de hipersensibilitate asociat cu un patern variabil al simptomelor sistemice cum sunt febră, limfadenopatie, edem facial, anomalii sanguine şi hepatice, coagulare intravasculară diseminată (CID), sindrom de insuficienţă multiplă de organe (vezi pct. Precauţii).

Anomaliile hematologice, inclusiv neutropenie, leucopenie, anemie, trombocitopenie, pancitopenie, anemie aplastică, agranulocitoză pot sau nu să fie asociate cu sindromul de hipersensibilitate. A fost raportat faptul că lamotrigina poate agrava simptomele parkinsoniene la pacienţii cu boală Parkinson preexistentă şi au existat raportări izolate de efecte extrapiramidale şi coreoatetoză la pacienţii fără antecedente parkinsoniene.

În general, insuficienţa hepatică apare în asociere cu reacţiile de hipersensibilitate, dar au fost raportate cazuri izolate fără semne manifeste de hipersensibilitate.

Există date insuficiente despre efectul lamotriginei asupra creşterii, dezvoltării şi funcţiilor cognitive ale copiilor.

Supradozaj

Simptome

A fost raportată ingestia acută a unor doze mai mari de 10-20 de ori faţă de doza maximă terapeutică.

Supradozajul determină simptome care includ: nistagmus, ataxie, afectarea conştienţei şi comă. Pot să

apară modificări minore ale ECG (lărgirea în mică măsură a complexului QRS şi prelungirea

intervalului PR).

Tratament

În cazul supradozajului, pacientul trebuie spitalizat şi se va administra tratament de susţinere adecvat.

Dacă este indicat, se va efectua lavaj gastric şi tratament cu cărbune activat pentru intoxicaţia

suspectată.

Nu sunt suficiente date referitoare la utilizarea hemodializei ca tratament al supradozajului.

La 6 pacienţi cu insuficienţă renală, 20% din cantitatea de lamotrigină din organism a fost eliminată

după 4 ore de dializă.

Păstrare

A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.

A nu se utiliza după data expirării înscrisă pe ambalaj. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii

respective.

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei menajere sau a reziduurilor menajere.

Ambalaj

Xebarin 25 mg, comprimate Xebarin 50 mg, comprimate Xebarin 100 mg, comprimate

10

Xebarin 200 mg, comprimate

Cutie cu 2 blistere din PVC-PVdC/Al a câte 14 comprimate

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă

Dr. Reddy's Laboratories,

Str. Av. Petre Creţu, nr.7, Sector 1, Bucureşti, România

Producător

Dr. Reddy's Laboratories Ltd.,

6 Riverview Road, Beverley East Yorkshire HU 17 0 LD, Marea Britanie

Data ultimei verificări a prospectului

Ianuarie 2008

11

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.