Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

EFFICIB 50 mg/1000 mg
Denumire EFFICIB 50 mg/1000 mg
Descriere Efficib este indicat ca adjuvant la dietă şi exerciţiu fizic pentru îmbunătăţirea controlului glicemic, la pacienţi controlaţi inadecvat cu doza maximă tolerată de metformin în monoterapie sau la cei care au fost deja trataţi cu asocierea dintre sitagliptin şi metformin. Efficib este indicat, de asemenea, în asociere cu o sulfoniluree (adică, terapie triplă) ca adjuvant la dietă şi exerciţiu fizic, la pacienţi controlaţi inadecvat cu doza maximă tolerată de metformin şi o sulfoniluree.
Denumire comuna internationala COMBINATII ( SITAGLIPTINUM+METFORMINUM)
Actiune terapeutica ANTIDIABETICE ORALE SI PARENERALE, EXCLUSIV INSULINE COMBINATII DE ANTIDIABETICE ORALE
Prescriptie P-RF - Medicamente si produse medicamentoase care se elibereaza in farmacii pe baza de prescriptie medicala care se retine la farmacie
Forma farmaceutica Comprimate filmate
Concentratia 50mg/1000mg
Ambalaj Cutie x blist. PVC/PE/PVDC/Al x 14 compr. film.
Valabilitate ambalaj 24 luni
Cod ATC A10BD07
Firma - Tara producatoare FROSST IBERICA S.A. - SPANIA
Autorizatie de punere pe piata MERCK SHARP & DOHME LTD. - MAREA BRITANIE

Ai un comentariu sau o intrebare despre EFFICIB 50 mg/1000 mg ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



Rezumatul caracteristicilor produsului   Prospect       

ANEXA I
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Efficib 50 mg/1000 mg comprimate filmate

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂŞI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat conţine sitagliptin 50 mg (sub formă de fosfat monohidrat) şi clorhidrat de metformin 1000 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat filmat (comprimat).
Comprimat filmat de culoare roşie, în formă de capsulă, marcat cu “577” pe una dintre feţe.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Pentru pacienţii cu diabet zaharat de tip 2:

Efficib este indicat ca adjuvant la dietăşi exerciţiu fizic pentru îmbunătăţirea controlului glicemic, la pacienţi controlaţi inadecvat cu doza maximă tolerată de metformin în monoterapie sau la cei care au fost deja trataţi cu asocierea dintre sitagliptin şi metformin.

Efficib este indicat în asociere cu o sulfoniluree (adică, terapie triplă) ca adjuvant la dietăşi exerciţiu fizic, la pacienţi controlaţi inadecvat cu doza maximă tolerată de metformin şi o sulfoniluree.

Efficib este indicat sub formă de terapie triplă, în asociere cu un agonist al receptorilor gama activaţi de proliferatorul peroxizomilor (PPARγ) (cum ar fi, o tiazolidindionă) ca adjuvant la dietăşi exerciţiu fizic, la pacienţi controlaţi inadecvat cu doza maximă tolerată de metformin şi un agonist PPARγ.

Efficib este indicat, de asemenea, sub formă de terapie adăugată tratamentului cu insulină (adică, terapie triplă), ca adjuvant la dietăşi exerciţiu fizic, pentru îmbunătăţirea controlului glicemic la pacienţi la care doza stabilă de insulinăşi metforminul în monoterapie nu realizează un control glicemic adecvat.

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze Doza tratamentului antihiperglicemic cu Efficib trebuie individualizată în funcţie de regimul actual al pacientului, eficacitate şi tolerabilitate, fără a se depăşi doza zilnică maximă recomandată de 100 mg sitagliptin.

Pentru pacienţi controlaţi inadecvat cu doza maximă tolerată de metformin în monoterapie Pentru pacienţi care nu sunt controlaţi adecvat cu metformin în monoterapie, doza iniţială uzuală a Efficib trebuie să asigure sitagliptin administrat sub forma a 50 mg de două ori pe zi (doză zilnică totală de 100 mg) la care se adaugă doza de metformin administrată deja.

Pentru pacienţi la care se înlocuieşte administrarea în asociere de sitagliptin şi metformin Pentru pacienţi la care se înlocuieşte administrarea în asociere de sitagliptin şi metformin, administrarea Efficib trebuie iniţiată la dozele de sitagliptin şi metformin administrate deja.

Pentru pacienţi controlaţi inadecvat cu terapia dublă cu doza maximă tolerată de metformin şi o sulfoniluree Doza de Efficib trebuie să asigure sitagliptin administrat sub forma a 50 mg de două ori pe zi (doză zilnică totală de 100 mg) şi o doză de metformin similară dozei administrate deja. În cazul în care Efficib este administrat în asociere cu o sulfoniluree, trebuie avută în vedere utilizarea unei doze mai mici de sulfoniluree, pentru a diminua riscul hipoglicemiei (vezi pct. 4.4).

Pentru pacienţi controlaţi inadecvat cu terapia dublă cu doza maximă tolerată de metformin şi un agonist PPARγ Doza de Efficib trebuie să asigure sitagliptin administrat sub forma a 50 mg de două ori pe zi (doză zilnică totală de 100 mg) şi o doză de metformin similară dozei administrate deja.

Pentru pacienţi controlaţi inadecvat cu terapia dublă cu insulinăşi doza maximă tolerată de metformin Doza de Efficib trebuie să asigure sitagliptin administrat sub forma a 50 mg de două ori pe zi (doză zilnică totală de 100 mg) şi o doză de metformin similară dozei administrate deja. În cazul în care Efficib este administrat în asociere cu insulină, trebuie avută în vedere utilizarea unei doze mai mici de insulină, pentru a diminua riscul hipoglicemiei (vezi pct. 4.4).

Pentru diferitele doze de metformin, Efficib este disponibil în concentraţii ale sitagliptinului de 50 mg şi clorhidrat de metformin 850 mg sau clorhidrat de metformin 1000 mg.

Toţi pacienţii trebuie să-şi continue dieta cu o distribuţie adecvată a ingestiei de carbohidraţi pe parcursul zilei. Pacienţii supraponderali trebuie să-şi continue dieta cu aport caloric scăzut.

Grupuri speciale de pacienţi

Insuficienţă renală

Efficib nu trebuie utilizat la pacienţi cu insuficienţă renală moderată sau severă (clearance al creatininei < 60 ml/min) (vezi pct. 4.3 şi 4.4).

Insuficienţă hepatică

Efficib nu trebuie utilizat la pacienţi cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.3 şi 5.2).

Vârstnici

Deoarece metforminul şi sitagliptinul sunt excretaţi prin rinichi, Efficib trebuie utilizat cu precauţie la vârstnici. Este necesară monitorizarea funcţiei renale pentru a ajuta la prevenirea acidozei lactice asociate cu metformin, în special la vârstnici (vezi pct. 4.3 şi 4.4). La pacienţi cu vârsta > 75 ani sunt disponibile date de siguranţă limitate privind administrarea sitagliptinului şi sunt necesare precauţii.

Copii şi adolescenţi

Efficib nu este recomandat la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani datorită lipsei datelor privind siguranţa şi eficacitatea medicamentului la această populaţie.

Mod de administrare Efficib trebuie administrat de două ori pe zi în timpul meselor pentru a reduce reacţiile adverse gastro-intestinale asociate metforminului.

4.3 Contraindicaţii

Efficib este contraindicat la pacienţi cu:

-hipersensibilitate la substanţele active sau la oricare dintre excipienţi (vezi pct. 4.4 şi 4.8);

-cetoacidoză diabetică, precomă diabetică;

-insuficienţă renală moderatăşi severă (clearance al creatininei < 60 ml/min) (vezi pct. 4.4);

-condiţii acute cu potenţial de alterare a funcţiei renale, cum sunt:

-deshidratare,

- infecţie severă,

- şoc,

- administrare intravasculară de substanţe de contrast iodate (vezi pct. 4.4);

- boală acută sau cronică, care ar putea determina hipoxie tisulară, cum este:

- insuficienţă cardiacă sau respiratorie,

- infarct miocardic acut recent,

- şoc;

- insuficienţă hepatică;

- intoxicaţie alcoolică acută, alcoolism;

- alăptare.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Generale Efficib nu trebuie utilizat la pacienţi cu diabet zaharat de tip 1 şi nu trebuie utilizat pentru tratamentul cetoacidozei diabetice.

Acidoza lactică Acidoza lactică este o complicaţie metabolică foarte rară, dar gravă (mortalitate mare în absenţa tratamentului prompt), care poate apărea datorită acumulării de metformin. Cazurile de acidoză lactică raportate la pacienţii trataţi cu metformin au apărut, în principal, la pacienţii diabetici cu insuficienţă renală semnificativă. Incidenţa acidozei lactice poate fi şi trebuie redusăşi prin evaluarea altor factori de risc asociaţi, cum sunt diabetul zaharat insuficient controlat, cetoza, repausul alimentar prelungit, consumul excesiv de alcool etilic, insuficienţa hepaticăşi orice afecţiuni asociate hipoxiei.

Diagnostic

Acidoza lactică se caracterizează prin dispnee acidotică, dureri abdominale şi hipotermie, urmate de comă. Rezultatele analizelor de laborator în scop diagnostic includ scăderea pH-ului sanguin, concentraţii plasmatice de lactat de peste 5 mmol/l şi creşterea deficitului anionic şi a raportului lactat/piruvat. Dacă se suspectează prezenţa acidozei metabolice, tratamentul cu acest medicament trebuie întrerupt, iar pacientul trebuie spitalizat imediat (vezi pct. 4.9).

Funcţia renală
Metforminul şi sitagliptinul sunt cunoscute a fi excretate prin rinichi în mod substanţial.
Acidoza lactică asociată cu metformin se intensifică cu gradul de afectare al funcţiei renale, de aceea, concentraţiile serice de creatinină trebuie determinate cu regularitate:

·         cel puţin o dată pe an la pacienţii cu funcţie renală normală

·         cel puţin de două până la patru ori pe an la pacienţii cu valori ale creatininei serice la sau peste limita superioară a valorilor normale şi la pacienţii vârstnici.

Scăderea funcţiei renale la pacienţii vârstnici este frecventăşi asimptomatică. Trebuie luate măsuri speciale de precauţie în situaţiile în care funcţia renală se poate deteriora, de exemplu la iniţierea unui tratament cu antihipertensive sau diuretice sau la iniţierea unui tratament cu un medicament antiinflamator nesteroidian (AINS).

Hipoglicemia Pacienţii cărora li se administrează Efficib în asociere cu o sulfoniluree sau cu insulină pot prezenta risc de hipoglicemie. De aceea, poate fi necesară o scădere a dozei de sulfoniluree sau de insulină.

Reacţii de hipersensibilitate După punerea pe piaţă, la pacienţii trataţi cu sitagliptin au fost raportate reacţii de hipersensibilitate grave. Aceste reacţii includ anafilaxie, edem angioneurotic şi afecţiuni cutanate exfoliative, inclusiv sindromul Stevens-Johnson. Debutul acestor reacţii a avut loc în primele 3 luni după iniţierea tratamentului cu sitagliptin, unele raportări înregistrându-se după prima doză. În cazul în care este suspectată o reacţie de hipersensibilitate, tratamentul cu Efficib se întrerupe, se analizează alte cauze posibile ale evenimentului şi se instituie un tratament alternativ pentru diabetul zaharat (vezi pct. 4.8).

Intervenţia chirurgicală Deoarece Efficib conţine clorhidrat de metformin, tratamentul trebuie întrerupt cu 48 ore înainte de o intervenţie chirurgicală electivă, cu anestezie generală, spinală sau epidurală. De obicei, tratamentul cu Efficib nu trebuie reluat mai devreme de 48 ore după aceea şi numai după ce funcţia renală a fost reevaluatăşi s-a constatat că este normală.

Administrarea unei substanţe de contrast iodate Administrarea intravasculară a unor substanţe de contrast iodate, în cadrul investigaţiilor radiologice, poate determina insuficienţă renală, care a fost asociată cu acidoză lactică la pacienţii cărora li s-a administrat metformin. De aceea, administrarea de Efficib trebuie întreruptă înainte de efectuarea analizei respective, sau la momentul efectuării analizei, şi nu trebuie reluată mai devreme de 48 ore după aceea şi numai după ce funcţia renală a fost reevaluatăşi s-a constatat că este normală (vezi pct. 4.5).

Modificarea statusului clinic la pacienţi cu diabet zaharat de tip 2 controlat în prealabil Un pacient cu diabet zaharat de tip 2 bine controlat în prealabil cu Efficib, care prezintă valori anormale ale testelor de laborator sau boală clinică (în special boală definită neclar şi puţin) trebuie evaluat imediat pentru evidenţierea cetoacidozei sau acidozei lactice. Evaluarea trebuie să includă valorile electroliţilor serici şi cetonelor, glicemia şi, dacă este indicat, valorile pH-ul sanguin, lactatului, piruvatului şi metforminului. Dacă apare acidoza de orice formă, tratamentul cu Efficib trebuie oprit imediat şi trebuie iniţiate alte măsuri de corecţie adecvate.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Administrarea asociată a unor doze multiple de sitagliptin (50 mg de două ori pe zi) şi metformin (1000 mg de 2 ori pe zi) nu a modificat în mod semnificativ parametrii farmacocinetici ai sitagliptinului sau metforminului, la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2.

Nu au fost efectuate studii de interacţiune medicamentoasă de ordin farmacocinetic cu Efficib; cu toate acestea, astfel de studii au fost efectuate utilizând substanţele active individuale ale Efficib, sitagliptinul şi metforminul.

Există un risc crescut de acidoză lactică în cazul intoxicaţiei alcoolice acute (în special, în caz de repaus alimentar, malnutriţie sau insuficienţă hepatică) datorită substanţei active metformin din compoziţia Efficib (vezi pct. 4.4). Trebuie evitat consumul de alcool etilic şi de medicamente care conţin alcool etilic.

Substanţele cationice care sunt eliminate prin secreţie tubulară renală (de exemplu, cimetidina) pot interacţiona cu metforminul, concurând pentru sistemele comune de transport tubular renal. Un studiu clinic efectuat la şapte voluntari sănătoşi a demonstrat că cimetidina, administrată în doză de 400 mg de două ori pe zi, a crescut expunerea sistemică a metforminului (ASC) cu 50 % şi Cmax cu 81 %. De aceea, trebuie luate în considerare monitorizarea atentă a controlului glicemic, ajustarea dozei în limitele de dozare recomandate şi modificarea tratamentului antidiabetic în cazul administrării concomitente de medicamente cationice care se elimină prin secreţie tubulară renală.

Administrarea intravasculară a unor substanţe de contrast iodate, în cadrul investigaţiilor radiologice, poate determina insuficienţă renală, care produce acumulare de metformin şi un risc de acidoză lactică. De aceea, administrarea de Efficib trebuie întreruptă înainte de efectuarea analizei respective, sau la momentul efectuării analizei, şi nu trebuie reluată mai devreme de 48 ore după aceea şi numai după ce funcţia renală a fost reevaluatăşi s-a constatat că este normală (vezi pct. 4.4).

Asocieri care necesită precauţii pentru utilizare Glucocorticoizii (administraţi pe cale sistemicăşi locală), beta2 agoniştii şi diureticele prezintă activitate hiperglicemică intrinsecă. Pacientul trebuie informat în acest sens, iar glicemia trebuie monitorizată mai frecvent, în special la începutul tratamentului cu astfel de medicamente. Dacă este necesar, doza de medicament antihiperglicemic trebuie ajustată pe parcursul tratamentului cu celălalt medicament şi la întreruperea acestuia.

Inhibitorii ECA pot reduce valorile glicemiei. Dacă este necesar, doza de medicament antihiperglicemic trebuie ajustată pe parcursul tratamentului cu celălalt medicament şi la întreruperea acestuia.

Efectele altor medicamente asupra sitagliptinului Datele clinice descrise mai jos sugerează că riscul pentru interacţiuni semnificative din punct de vedere clinic, ca urmare a administrării asociate a altor medicamente, este mic.

Ciclosporină: A fost efectuat un studiu clinic pentru evaluarea efectului ciclosporinei, un inhibitor puternic al glicoproteinei p, asupra farmacocineticii sitagliptinului. Administrarea unei doze orale unice de 100 mg sitagliptin concomitent cu o doză orală unică de 600 mg ciclosporină a crescut ASC şi Cmax ale sitagliptinului cu aproximativ 29 %, respectiv cu 68 %. Aceste modificări ale farmacocineticii sitagliptinului nu au fost considerate semnificative clinic. Clearance-ul renal al sitagliptinului nu s-a modificat în mod semnificativ. Prin urmare, nu sunt de aşteptat interacţiuni semnificative cu alţi inhibitori ai glicoproteinei p.

Studiile in vitro au arătat că principala enzimă responsabilă pentru metabolizarea limitată a sitagliptinului este CYP3A4, cu contribuţia CYP2C8. La pacienţii cu funcţie renală normală, metabolizarea, inclusiv prin CYP3A4, joacă doar un rol mic în clearance-ul sitagliptinului. În insuficienţa renală severă sau insuficienţa renală în stadiu terminal (IRST) metabolizarea poate juca un rol mai important în eliminarea sitagliptinului. Din acest motiv, este posibil ca inhibitorii puternici ai CYP3A4 (adică, ketoconazol, itraconazol, ritonavir, claritromicină) să influenţeze negativ farmacocinetica sitagliptinului la pacienţii cu insuficienţă renală severă sau IRST. Efectele inhibitorilor puternici ai CYP3A4 în insuficienţa renală nu au fost evaluate în studii clinice.

Studiile in vitro privind transportul au arătat că sitagliptinul este un substrat al glicoproteinei p şi al transportorului 3 al anionului organic (OAT3). Transportul de sitagliptin mediat de OAT3 a fost inhibat in vitro de către probenecid, deşi riscul interacţiunilor clinic semnificative este considerat a fi mic. Administrarea concomitentă de inhibitori OAT3 nu a fost evaluată in vivo.

Efectele sitagliptinului asupra altor medicamente Datele sugerează că in vitro, sitagliptinul nu inhibă, nici nu induce izoenzimele CYP450. În studii clinice, sitagliptinul nu a influenţat semnificativ farmacocinetica metforminului, gliburidei, simvastatinei, rosiglitazonei, warfarinei sau a contraceptivelor orale, furnizând dovezi in vivo ale unei capacităţi reduse de interacţiune cu substraturi ale CYP3A4, CYP2C8, CYP2C9 şi transportorului cationic organic (TCO). Sitagliptinul a avut un efect mic asupra concentraţiilor plasmatice de digoxină şi poate fi un inhibitor uşor al glicoproteinei p in vivo.

Digoxină: Sitagliptinul a avut un efect mic asupra concentraţiilor plasmatice de digoxină. După administrarea zilnică a 0,25 mg digoxină concomitent cu 100 mg sitagliptin, timp de 10 zile, ASC plasmatic al digoxinei a crescut în medie cu 11 %, iar Cmax plasmatică a crescut în medie cu 18 %. Nu se recomandă ajustarea dozei de digoxină. Cu toate acestea, pacienţii cu risc de toxicitate digoxinică trebuie monitorizaţi atunci când sitagliptinul şi digoxina sunt administrate concomitent.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Nu există date adecvate privind utilizarea sitagliptinului la femeile gravide. Studiile la animale au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere la doze mari de sitagliptin (vezi pct. 5.3).

Un număr limitat de date sugerează că utilizarea metforminului la femei gravide nu se asociază cu un risc crescut de malformaţii congenitale. Studiile cu metformin efectuate la animale nu indică efecte dăunătoare asupra sarcinii, dezvoltării embrionare sau fetale, naşterii sau dezvoltării post-natale (vezi, de asemenea, pct. 5.3).

Efficib nu trebuie utilizat în timpul sarcinii. Dacă o pacientă doreşte să rămână gravidă sau în cazul apariţiei unei sarcini, tratamentul cu Efficib trebuie întrerupt şi înlocuit cu tratamentul cu insulină cât mai repede posibil.

Nu au fost efectuate studii utilizând asocierea substanţelor active din Efficib la animale care alăptează. În studii efectuate cu substanţele active individuale, atât sitagliptinul cât şi metforminul sunt excretate în laptele şobolanilor care alăptează. Metforminul este excretat în cantităţi mici în laptele uman. Nu se cunoaşte dacă sitagliptinul este excretat în laptele uman. De aceea, Efficib nu trebuie utilizat la femei care alăptează (vezi pct. 4.3).

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Nu se cunoaşte ca Efficib să influenţeze capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Cu toate acestea, atunci când conduceţi vehicule sau folosiţi utilaje, trebuie avut în vedere faptul că la administrarea sitagliptinului au fost raportate ameţealăşi somnolenţă.

În plus, la utilizarea Efficib în asociere cu medicamente sulfonilureice sau cu insulină, pacienţii trebuie atenţionaţi asupra riscului de hipoglicemie.

4.8 Reacţii adverse

Nu s-au efectuat studii clinice terapeutice cu Efficib comprimate, cu toate acestea a fost demonstrată bioechivalenţa Efficib cu sitagliptinul şi metforminul administrate concomitent (vezi pct. 5.2).

Sitagliptin şi metformin Reacţiile adverse considerate ca fiind în relaţie cu medicaţia şi raportate ca apărând în exces (> 0,2 % şi diferenţă > 1 pacient) la pacienţii trataţi cu sitagliptin în asociere cu metformin, în cadrul studiilor clinice dublu-orb, faţă de cei cărora li s-a administrat placebo, sunt prezentate mai jos (Tabelul 1) utilizând terminologia MedDRA pe clase de aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţa absolută. Frecvenţele sunt definite astfel: foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100); rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000); foarte rare (< 1/10000).

Tabel 1. Frecvenţa reacţiilor adverse observată în cadrul studiilor clinice controlate cu placebo

 

Reacţia adversă

Frecvenţa reacţiilor adverse în funcţie de regimul terapeutic

 

Sitagliptin cu metformin1

Sitagliptin cu metformin şi o sulfoniluree2

Sitagliptin cu metformin şi un agonist PPARγ (rosiglitazonă)3

Sitagliptin cu metformin şi insulină4

Moment interimar

săptămâna 24

săptămâna 24

săptămâna 18

săptămâna 24

 

 

 

 

 

Tulburări metabolice şi de nutriţie

hipoglicemie*

 

foarte frecvent

frecvent

foarte frecvent

 

Tulburări ale sistemului nervos

cefalee

 

 

frecvent

mai puţin frecvent

somnolenţă

mai puţin frecvent

 

 

 

 

Tulburări gastro-intestinale

diaree

mai puţin frecvent

 

frecvent

 

greaţă

frecvent

 

 

 

constipaţie

 

frecvent

 

 

 

Reacţia adversă

Frecvenţa reacţiilor adverse în funcţie de regimul terapeutic

 

Sitagliptin cu metformin1

Sitagliptin cu metformin şi o sulfoniluree2

Sitagliptin cu metformin şi un agonist PPARγ (rosiglitazonă)3

Sitagliptin cu metformin şi insulină4

Moment interimar

săptămâna 24

săptămâna 24

săptămâna 18

săptămâna 24

dureri abdominale superioare

mai puţin frecvent

 

 

 

vărsături

 

 

frecvent

 

xerostomie

 

 

 

mai puţin frecvent

 

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

edeme periferice

 

 

frecvent†

 

 

Investigaţii diagnostice

scăderea glicemiei

mai puţin frecvent

 

 

 

 

* În studii clinice cu sitagliptin în monoterapie şi sitagliptin ca parte a terapiei asociate cu metformin sau cu metformin şi un agonist PPARγ, frecvenţele hipoglicemiei raportate la administrarea sitagliptinului au fost similare cu frecvenţele raportate la pacienţii cărora li s-a administrat placebo.

Observate la analiza din săptămâna 54.

1

În acest studiu clinic controlat cu placebo, cu durata de 24 săptămâni, cu sitagliptin 100 mg administrat o dată pe zi, adăugat la tratamentul neîntrerupt cu metformin, incidenţa reacţiilor adverse considerate ca fiind legate de medicament la pacienţii trataţi cu sitagliptin adăugat la tratamentul neîntrerupt cu metformin, comparativ cu tratamentul cu placebo adăugat la tratamentul neîntrerupt cu metformin, a fost de 9,3 %, respectiv de 10,1 %.

Într-un studiu suplimentar cu durata de 1 an, cu sitagliptin 100 mg administrat o dată pe zi, adăugat la tratamentul neîntrerupt cu metformin, incidenţa reacţiilor adverse considerate ca fiind legate de medicament la pacienţii trataţi cu sitagliptin adăugat la tratamentul neîntrerupt cu metformin, comparativ cu derivaţi de sulfoniluree adăugaţi la tratamentul neîntrerupt cu metformin, a fost de 14,5 %, respectiv de 30,3 %.

În studiile cumulate cu durată de până la 1 an, care au comparat sitagliptinul adăugat la tratamentul neîntrerupt cu metformin cu un derivat de sulfoniluree adăugat la tratamentul neîntrerupt cu metformin, reacţiile adverse considerate ca fiind legate de medicament, raportate în plus la pacienţii trataţi cu sitagliptin 100 mg (> 0,2 % şi diferenţă > 1 pacient) faţă de cei trataţi cu derivatul de sulfoniluree, sunt: anorexia (Tulburări metabolice şi de nutriţie; mai puţin frecvent) şi scăderea în greutate (Invesigaţii diagnostice; mai puţin frecvent).

2

În acest studiu clinic controlat cu placebo, cu durata de 24 săptămâni, cu sitagliptin 100 mg administrat o dată pe zi, adăugat la asocierea terapeutică neîntreruptă dintre glimepiridăşi metformin, incidenţa globală a reacţiilor adverse considerate ca fiind legate de medicament la pacienţii trataţi cu sitagliptin adăugat la tratamentul cu glimepiridăşi metformin a fost de 18,1 %, comparativ cu tratamentul cu placebo adăugat la tratamentul cu glimepiridăşi metformin, care a fost de 7,1 %.

3

În acest studiu cu sitagliptin 100 mg administrat o dată pe zi în asociere cu rosiglitazonăşi metformin, care a continuat pe o perioadă de 54 săptămâni, incidenţa reacţiilor adverse considerate ca fiind legate de medicament la pacienţii trataţi cu asocierea conţinând sitagliptin, comparativ cu tratamentul cu asocierea conţinând placebo a fost de 15,3 %, respectiv de 10,9 %. Alte reacţii adverse considerate ca fiind legate de medicament, raportate în plus la analiza din săptămâna 54 (apărute în mod frecvent) la pacienţii trataţi cu asocierea conţinând sitagliptin (> 0,2 % şi diferenţă > 1 pacient) faţă de pacienţii trataţi cu asocierea conţinând placebo au fost: cefalee, tuse, vărsături, hipoglicemie, infecţii fungice cutanate şi infecţii ale tractului respirator superior.

În acest studiu controlat cu placebo, cu durata de 24 săptămâni, cu sitagliptin 100 mg administrat o dată pe zi sub formă de terapie adăugată tratamentului cu insulinăşi metformin, incidenţa reacţiilor adverse considerate ca fiind legate de medicament la pacienţii trataţi cu sitagliptin în asociere cuinsulină/metformin, comparativ cu pacienţii trataţi cu placebo în asociere cu insulină/metformin a fost de 16,2 %, respectiv de 9,0 %.

Într-un studiu clinic cu durata de 24 săptămâni cu administrarea iniţială de două ori pe zi a sitagliptinului asociat cu metformin (sitagliptin/metformin 50 mg/500 mg sau 50 mg/1000 mg), incidenţa globală a reacţiilor adverse considerate ca fiind legate de medicament la pacienţii trataţi cu asocierea dintre sitagliptin şi metformin, comparativ cu pacienţii cărora li s-a administrat placebo, a fost de 14,0 %, respectiv de 9,7 %. Incidenţa globală a reacţiilor adverse considerate ca fiind legate de medicament la pacienţii trataţi cu asocierea dintre sitagliptin şi metformin a fost comparabilă cu cea din cazul administrării de metformin în monoterapie (14,0 % fiecare) şi mai mare decât în cazul administrării de sitagliptin în monoterapie (6,7 %), diferenţele legate de administrarea de sitagliptin în monoterapie fiind datorate în principal reacţiilor adverse gastro-intestinale.

Informaţii suplimentare privind substanţele active individuale din combinaţia fixă

Sitagliptin

În plus, în studiile de monoterapie cu durată de până la 24 săptămâni, cu sitagliptin 100 mg administrat o dată pe zi în monoterapie, comparativ cu placebo, reacţiile adverse considerate ca fiind legate de medicament, raportate în plus la pacienţii trataţi cu sitagliptin (> 0,2 % şi diferenţă > 1 pacient) faţă de cei cărora li s-a administrat placebo, sunt cefalee, hipoglicemie, constipaţie şi ameţeli.

În plus faţă de reacţiile adverse legate de medicament descrise mai sus, evenimentele adverse (raportate indiferent de relaţia de cauzalitate cu medicamentul), care au apărut în proporţie de cel puţin 5 % şi mai frecvent la pacienţii trataţi cu sitagliptin, au inclus infecţii ale tractului respirator superior şi nazo-faringite. Evenimente adverse suplimentare, care au apărut mai frecvent la pacienţii trataţi cu sitagliptin (neatingând valoarea de 5 %, dar apărând cu o incidenţă mai mare de 0,5 % la sitagliptin faţă de cea din grupul de control), au inclus osteoartrităşi dureri la nivelul extremităţilor.

În studiile clinice, a fost observată o creştere mică a numărului de leucocite (diferenţă de aproximativ 200 celule/microlitru în numărul de leucocite, comparativ cu placebo; număr mediu iniţial de leucocite de aproximativ 6600 celule/microlitru), datorită unei creşteri a numărului neutrofilelor. Această observaţie a survenit în majoritatea, dar nu în toate studiile. Această modificare a parametrilor de laborator nu este considerată relevantă din punct de vedere clinic.

În cursul tratamentului cu sitagliptin nu au fost observate modificări clinic semnificative ale semnelor vitale sau ECG (inclusiv intervalul QTc).

Date obţinute după punerea pe piaţă

În timpul experienţei după punerea pe piaţă a Efficib sau sitagliptinului, una dintre substanţele active din Efficib, au fost raportate următoarele reacţii adverse suplimentare (cu frecvenţă necunoscută): reacţii de hipersensibilitate, incluzând anafilaxie, edem angioneurotic, erupţii cutanate tranzitorii, urticarie, vasculită cutanatăşi afecţiuni cutanate exfoliative, inclusiv sindromul Stevens-Johnson (vezi pct. 4.4); pancreatită; insuficienţă renală, incluzând insuficienţă renală acută (uneori necesitând dializă).

Metformin

Date din studii clinice şi după punerea pe piaţă

Tabelul 2 prezintă reacţiile adverse pe clase de aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de categoria de frecvenţă. Categoriile de frecvenţă se bazează pe informaţii din Rezumatul Caracteristicilor Produsului disponibil în Uniunea Europeană (UE) pentru metformin.

Tabel 2. Frecvenţa reacţiilor adverse identificate pentru metformin în cadrul studiilor clinice şi după punerea pe piaţă

 

Reacţia adversă

Frecvenţa

 

 

Tulburări metabolice şi de nutriţie

 

acidoză lactică

foarte rar

deficit al vitaminei B12a

foarte rar

 

 

Tulburări ale sistemului nervos

 

gust metalic

frecvent

 

 

Tulburări gastro-intestinale

 

simptome gastro-intestinaleb

foarte frecvent

 

 

Tulburări hepatobiliare

 

tulburări ale funcţiei hepatice, hepatită

foarte rar

 

 

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

 

urticarie, eritem, prurit

foarte rar

 

a Tratamentul cu metformin pe termen lung s-a asociat cu o diminuare a absorbţiei vitaminei B12, care poate determina foarte rar deficit al vitaminei B12 semnificativ din punct de vedere clinic (de exemplu anemie megaloblastică).b Simptome gastro-intestinale cum sunt greaţă, vărsături, diaree, dureri abdominale şi pierderea apetitului apar cel mai frecvent în timpul iniţierii tratamentului şi se rezolvă spontan în cele mai multe cazuri.

4.9 Supradozaj

Nu sunt disponibile date referitoare la supradozajul cu Efficib.

În studii clinice controlate, cu subiecţi sănătoşi, doze unice de până la 800 mg sitagliptin au fost, în general, bine tolerate. Într-unul dintre studii au fost observate, la o doză de 800 mg sitagliptin, creşteri minime ale QTc, care nu au fost considerate relevante clinic. În studiile clinice nu există experienţă cu doze mai mari de 800 mg. În studii clinice de Fază 1 cu doze multiple, la administrarea sitagliptinului în doze de până la 600 mg pe zi pentru perioade de până la 10 zile şi 400 mg pe zi pentru perioade de până la 28 zile nu au fost observate reacţii adverse clinice având legătură cu doza.

Un supradozaj mare cu metformin (sau riscurile aferente de acidoză lactică) poate determina acidoză lactică, care reprezintă o urgenţă medicalăşi trebuie tratată în spital. Metoda cea mai eficientă de eliminare a lactatului şi a metforminului este hemodializa.

Sitagliptinul se elimină în proporţie mică prin dializă. În studii clinice, într-o şedinţă de 3-4 ore de hemodializă a fost îndepărtată aproximativ 13,5 % din doză. Dacă este cazul, trebuie avută în vedere hemodializa prelungită. Nu se cunoaşte dacă sitagliptinul este dializabil prin dializă peritoneală.

În cazul supradozajului, este rezonabilă aplicarea măsurilor obişnuite de susţinere, de exemplu îndepărtarea substanţei neabsorbite din tractul gastro-intestinal, monitorizare clinică (inclusiv efectuarea unei electrocardiograme) şi, dacă este necesar, instituirea tratamentului de susţinere a funcţiilor vitale.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: medicamente antidiabetice, combinaţii de medicamente antidiabetice orale, codul ATC: A10BD07.

Efficib asociază două medicamente antihiperglicemice cu mecanisme de acţiune complementare, pentru îmbunătăţirea controlului glicemic la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2: sitagliptinfosfat, un inhibitor al dipeptidil peptidazei 4 (DPP-4) şi clorhidratul de metformin, un membru al clasei biguanidelor.

Sitagliptin Sitagliptin fosfat este un inhibitor puternic şi înalt selectiv al enzimei dipeptidil peptidază 4 (DPP-4), activ pe cale orală, utilizat în tratamentul diabetului zaharat de tip 2. Inhibitorii DPP-4 reprezintă o clasă de medicamente care acţionează sub formă de hormoni endogeni. Prin inhibarea enzimei DPP-4, sitagliptinul creşte valorile a doi hormoni endogeni activi cunoscuţi, peptidul 1 glucagon-like (PGL-1) şi polipeptidul insulinotrop dependent de glucoză (PIG). Aceşti hormoni fac parte dintr-un sistem endogen implicat în reglarea fiziologică a homeostaziei glucozei. Când concentraţiile glucozei în sânge sunt normale sau crescute, PGL-1 şi PIG cresc sinteza şi eliberarea insulinei din celulele beta pancreatice. PGL-1 reduce, de asemenea, secreţia de glucagon din celulele alfa pancreatice, determinând diminuarea producţiei hepatice de glucoză. Atunci când valorile glucozei în sânge sunt mici, nu este stimulată eliberarea de insulinăşi nu este inhibată secreţia de glucagon. Sitagliptinul este un inhibitor puternic şi înalt selectiv al enzimei DPP-4, iar la concentraţii terapeutice nu inhibă enzimele înrudite DPP-8 sau DPP-9. În ceea ce priveşte structura chimicăşi acţiunea farmacologică, sitagliptinul diferă de analogii de PGL-1, insulină, sulfoniluree sau meglitinide, biguanide, agonişti de receptor gamma activat de proliferare a peroxizomilor (PPARγ), inhibitori ai alfa-glucozidazei şi analogi amilin.

Într-un studiu cu durata de două zile efectuat la subiecţi sănătoşi, sitagliptin administrat în monoterapie a crescut concentraţiile formei active de PGL-1, în timp ce metforminul administrat în monoterapie a crescut concentraţiile formei active de PGL-1 şi ale PGL-1 total în proporţii similare. Administrarea asociată de sitagliptin şi metformin a avut un efect aditiv asupra concentraţiilor formei active de PGL-1. Sitagliptinul, dar nu şi metforminul, a crescut concentraţiile formei active de PIG.

Per global, sitagliptinul a îmbunătăţit controlul glicemic atunci când a fost utilizat sub formă de monoterapie sau sub forma unui tratament combinat.

În studii clinice, sitagliptinul administrat în monoterapie a îmbunătăţit controlul glicemic, asociindu-se cu reducerea semnificativă a valorilor hemoglobinei A1c (HbA1c) şi a valorilor glicemiei în condiţii de repaus alimentar şi postprandial. Reducerea valorilor glicemiei în condiţii de repaus alimentar (á jeun - GJ) a fost observată la 3 săptămâni, primul moment în timp la care GJ a fost măsurată. Incidenţa hipoglicemiei observată la pacienţii trataţi cu sitagliptin a fost similară cu cea observată pentru placebo. În cursul tratamentului cu sitagliptin, greutatea corporală nu a crescut faţă de cea iniţială. S-a observat îmbunătăţirea markerilor surogat ai funcţiei celulelor beta, inclusiv HOMA-β (Homeostasis Model Assessment-β – Modelul β de evaluare a homeostaziei), raportul proinsulină-insulinăşi parametrii de responsivitate ai celulelor beta, din cadrul testului de toleranţă la glucoză cu determinări frecvente.

Studii clinice cu sitagliptin în asociere cu metforminÎntr-un studiu clinic cu durata de 24 săptămâni, controlat cu placebo, conceput să evalueze eficacitatea şi siguranţa administrării sitagliptinului 100 mg o dată pe zi, adăugat la tratamentul neîntrerupt cu metformin, sitagliptinul a determinat îmbunătăţiri semnificative ale valorilor parametrilor glicemici, în comparaţie cu placebo. Modificarea greutăţii corporale faţă de momentul iniţial a fost similară la pacienţii trataţi cu sitagliptin comparativ cu placebo. În acest studiu clinic, incidenţa hipoglicemiei raportate a fost similară la pacienţii trataţi cu sitagliptin, comparativ cu placebo.

Într-un studiu clinic cu design factorial cu durata de 24 săptămâni, controlat cu placebo, administrarea iniţială de sitagliptin 50 mg de două ori pe zi în asociere cu metformin (500 mg sau 1000 mg de două ori pe zi) a determinat îmbunătăţiri semnificative ale valorilor parametrilor glicemici, comparativ cu fiecare administrare a acestora în monoterapie. Scăderea greutăţii corporale în cazul administrării sitagliptinului în asociere cu metformin a fost similară cu cea observată la administrarea metforminului în monoterapie sau la administrarea placebo; la pacienţii cărora li s-a administrat sitagliptin în monoterapie nu s-a înregistrat nicio modificare faţă de valoarea iniţială. Incidenţa hipoglicemiei în cadrul grupurilor de tratament a fost similară.

Studiu clinic cu sitagliptin în asociere cu metformin şi o sulfoniluree Un studiu clinic cu durata de 24 săptămâni, controlat cu placebo, a fost conceput să evalueze eficacitatea şi siguranţa administrării sitagliptinului (100 mg o dată pe zi) adăugat la glimepiridă (în monoterapie sau în asociere cu metformin). Adăugarea sitagliptinului la glimepiridăşi metformin a determinat îmbunătăţiri semnificative ale parametrilor glicemici. Pacienţii trataţi cu sitagliptin au prezentat o creştere modestă a greutăţii corporale (+1,1 kg), comparativ cu cei cărora li s-a administrat placebo.

Studiu clinic cu sitagliptin în asociere cu metformin şi un agonist PPARγ Un studiu clinic cu durata de 54 săptămâni controlat cu placebo a fost conceput să evalueze eficacitatea şi siguranţa administrării sitagliptinului (100 mg o dată pe zi) adăugat la asocierea dintre rosiglitazonăşi metformin. Adăugarea sitagliptinului la rosiglitazonăşi metformin a determinat îmbunătăţiri semnificative ale parametrilor glicemici la momentul interimar iniţial din săptămâna 18, cu îmbunătăţiri menţinute până la sfârşitul studiului. Modificarea greutăţii corporale faţă de valoarea iniţială a fost similară la pacienţii trataţi cu sitagliptin comparativ cu cei cărora li s-a administrat placebo (1,9 comparativ cu 1,3 kg).

Studiu clinic cu sitagliptin în asociere cu metformin şi insulină Un studiu clinic cu durata de 24 săptămâni controlat cu placebo a fost conceput să evalueze eficacitatea şi siguranţa administrării sitagliptinului (100 mg o dată pe zi) adăugat la insulină (la o doză stabilă pentru cel puţin 10 săptămâni) cu sau fără metformin (cel puţin 1500 mg). La pacienţi utilizând insulină premixată, doza zilnică medie a fost de 70,9 U pe zi. La pacienţi utilizând insulină non-premixată (cu durată de acţiune intermediară/lungă), doza zilnică medie a fost de 44,3 U pe zi. Datele de la 73 % dintre pacienţi cărora li s-a administrat metformin sunt prezentate în Tabelul 3. Adăugarea sitagliptinului la insulină a determinat îmbunătăţiri semnificative ale parametrilor glicemici. Nu a existat nicio modificare semnificativă a greutăţii corporale faţă de valoarea iniţială în niciunul dintre grupuri.

Tabel 3: Rezultatele HbA1c în studii clinice controlate cu placebo, cu administrarea tratamentului asociat dintre sitagliptin şi metformin*

 

 

Valoarea

Modificarea medie

Modificarea medie cu corecţie

Studiu

medie iniţială HbA1c (%)

faţă de momentul iniţial a HbA1c (%)

placebo a HbA1c (%) (IÎ 95 %)

Sitagliptin 100 mg o dată pe zi adăugat la tratament neîntrerupt cu metformin
 (N=453)

8,0

-0,7†

-0,7†‡ (-0,8; -0,5)

 

Studiu

Valoarea medie iniţială HbA1c (%)

Modificarea medie faţă de momentul iniţial a HbA1c (%)

Modificarea medie cu corecţie placebo a HbA1c (%) (IÎ 95 %)

Sitagliptin 100 mg o dată pe zi adăugat la tratament neîntrerupt cu glimepiridă + metformin
 (N=115)

8,3

-0,6†

-0,9†‡ (-1,1; -0,7)

Sitagliptin 100 mg o dată pe zi adăugat la terapie neîntreruptă cu rosiglitazonă + metformin (N=170) Săptămâna 18 Săptămâna 54

8,8 8,8

-1,0† -1,0†

-0,7†‡ (-0,9; -0,5) -0,8†‡ (-1,0; -0,5)

Sitagliptin 100 mg o dată pe zi adăugat la terapie neîntreruptă cu insulină + metformin
 (N=223)

8,7

-0,7§

-0,5§,‡ (-0,7; -0,4)

Tratament iniţial (de două ori pe zi)
: sitagliptin 50 mg + metformin 500 mg (N=183)

8,8

-1,4†

-1,6†‡ (-1,8; -1,3)

Tratament iniţial (de două ori pe zi)
: sitagliptin 50 mg + metformin 1000 mg (N=178)

8,8

-1,9†

-2,1†‡ (-2,3; -1,8)

 

* Toţi pacienţii din populaţia tratată (o analiză intenţie-de-tratament).

Media celor mai mici pătrate ajustată pentru statusul anterior tratamentului antihiperglicemic şi valorii iniţiale.

p<0,001 comparativ cu placebo sau cu tratamentul placebo + asociere.


 

HbA1c (%) la săptămâna 24. § Media celor mai mici pătrate ajustată pentru utilizarea insulinei la Vizita 1 (premixată faţă de non-premixată [cu durată de acţiune intermediară sau lungă]) şi valoarea iniţială. Într-un studiu clinic cu durata de 52 săptămâni, care a comparat eficacitatea şi siguranţa adăugării sitagliptinului 100 mg administrat o dată pe zi sau glipizidei (un derivat de sulfoniluree) la pacienţii cu control glicemic inadecvat prin monoterapia cu metformin, sitagliptinul a fost similar glipizidei în ceea ce priveşte reducerea HbA1c (-0,7 % modificare medie faţă de momentul iniţial la săptămâna 52, cu HbA1c la momentul iniţial de aproximativ 7,5 % în ambele grupuri). Doza medie de glipizidă utilizată în grupul comparator a fost de 10 mg pe zi cu aproximativ 40 % dintre pacienţi necesitând o doză de glipizidă ≤ 5 mg pe zi de-a lungul studiului. Cu toate acestea, mai mulţi pacienţi din grupul tratat cu sitagliptin au întrerupt tratamentul datorită lipsei eficacităţii faţă de grupul tratat cu glipizidă. Pacienţii care au fost trataţi cu sitagliptin au prezentat o reducere medie semnificativă a greutăţii corporale faţă de valoarea iniţială (-1,5 kg), comparativ cu o creştere semnificativă în greutate a pacienţilor cărora li s-a administrat glipizidă (+1,1 kg). În acest studiu, raportul proinsulină/insulină, un marker al eficienţei sintezei şi eliberării insulinei, a fost îmbunătăţit cu sitagliptin şi deteriorat în tratamentul cu glipizidă. Incidenţa hipoglicemiei în grupul tratat cu sitagliptin (4,9 %) a fost semnificativ mai mică decât în grupul tratat cu glipizidă (32,0 %).

Metformin Metforminul este o biguanidă cu efecte antihiperglicemice, reducând atât valorile glucozei plasmatice bazale, cât şi postprandiale. Acesta nu stimulează secreţia de insulinăşi, prin urmare, nu produce hipoglicemie.

Metforminul poate acţiona prin trei mecanisme:

- prin diminuarea producţiei de glucoză hepatică prin inhibarea gluconeogenezei şi glicogenolizei

- în muşchi, prin creşterea moderată a sensibilităţii la insulină, îmbunătăţind captarea şi utilizarea glucozei la nivel periferic

- prin întârzierea absorbţiei glucozei la nivel intestinal.

Metforminul stimulează sinteza intracelulară de glicogen, acţionând asupra glicogen-sintetazei. Metforminul creşte capacitatea de transport a anumitor tipuri de transportori membranari ai glucozei (GLUT-1 şi GLUT-4).

La om, independent de acţiunea sa asupra glicemiei, metforminul are efecte favorabile asupra metabolismului lipidelor. Acest efect a fost observat la doze terapeutice în studii clinice controlate, pe termen mediu sau lung: metforminul scade valorile colesterolului total, LDL colesterolului şi trigliceridelor.

·         Studiul randomizat prospectiv (UKPDS) a stabilit beneficiile pe termen lung ale controlului intensiv al glucozei sanguine în diabetul zaharat de tip 2. Analiza rezultatelor pentru pacienţii supraponderali trataţi cu metformin, după eşecul utilizării exclusive a regimului alimentar, a indicat:
o reducere semnificativă a riscului absolut pentru orice complicaţie asociată diabetului zaharat, în grupul tratat cu metformin (29,8 evenimente/1000 pacient-ani), comparativ cu utilizarea exclusivă a regimului alimentar (43,3 evenimente/1000 pacient-ani), p=0,0023, şi comparativ cu grupurile combinate tratate cu sulfoniluree şi insulină în monoterapie (40,1 evenimente/1000 pacient-ani ), p=0,0034

·         reducere semnificativă a riscului absolut de mortalitate asociată diabetului zaharat: metformin 7,5 evenimente/1000 pacient-ani, utilizarea exclusivă a regimului alimentar 12,7 evenimente/1000 pacient-ani , p=0,017

·         reducere semnificativă a riscului absolut de mortalitate generală: metformin 13,5 evenimente/1000 pacient-ani, comparativ cu utilizarea exclusivă a regimului alimentar 20,6 evenimente/1000 pacient-ani, (p=0,011), şi comparativ cu grupurile combinate tratate cu sulfoniluree şi insulină în monoterapie 18,9 evenimente/1000 pacient-ani (p=0,021)

·          o reducere semnificativă a riscului absolut de infarct miocardic: metformin 11 evenimente/1000 pacient-ani, utilizarea exclusivă a regimului alimentar 18 evenimente/1000 pacient-ani, (p=0,01).

Agenţia Europeană a Medicamentului a suspendat temporar obligaţia de a se depune rezultatele studiilor efectuate cu Efficib la unul sau mai multe subgrupe de copii şi adolescenţi cu diabet zaharat de tip 2 (vezi pct. 4.2 pentru informaţii privind utilizarea la copii şi adolescenţi).

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Efficib Un studiu de bioechivalenţă efectuat la subiecţi sănătoşi a demonstrat că asocierea din comprimatele Efficib (sitagliptin/clorhidrat de metformin) este bioechivalentă cu administrarea asociată de sitagliptin fosfat şi clorhidrat de metformin sub formă de comprimate separate.

Următoarele afirmaţii reflectă proprietăţile farmacocinetice ale substanţelor active individuale din Efficib.

Sitagliptin

Absorbţie

După administrarea orală a unei doze de 100 mg la subiecţi sănătoşi, sitagliptinul a fost rapid absorbit, cu concentraţiile plasmatice maxime (valoarea mediană a Tmax) înregistrate la 1 până la 4 ore după administrarea dozei, ASC plasmatic mediu de sitagliptin fiind de 8,52 μM•oră, iar Cmax fiind de 950 nM. Biodisponibilitatea absolută a sitagliptinului este de aproximativ 87 %. Deoarece administrarea concomitentă cu sitagliptin a unei mese bogate în lipide nu a avut niciun efect asupra parametrilor farmacocinetici, sitagliptinul poate fi administrat cu sau fără alimente.

ASC plasmatică de sitagliptin a crescut proporţional cu doza. Relaţia de proporţionalitate cu doza nu s-a stabilit pentru Cmax şi C24ore (Cmax a crescut mai mult decât proporţional cu doza, iar C24ore a crescut mai puţin decât proporţional cu doza).

Distribuţie

Volumul mediu de distribuţie la starea de echilibru, după administrarea intravenoasă a unei doze unice de 100 mg sitagliptin la subiecţi sănătoşi, este de aproximativ 198 litri. Fracţiunea de sitagliptin care se leagă în mod reversibil de proteinele plasmatice este mică (38 %).

Biotransformare

Sitagliptinul se elimină în principal nemodificat prin urină, iar metabolizarea este minoră. Aproximativ 79 % din doza de sitagliptin se elimină sub formă nemodificată prin urină. După administrarea orală a unei doze de sitagliptin marcat cu [14C], aproximativ 16 % din radioactivitate a fost excretată ca metaboliţi ai sitagliptinului. Au fost detectaţi şase metaboliţi, în concentraţii foarte mici, şi nu este de aşteptat ca aceştia să contribuie la activitatea inhibitorie a DPP-4 plasmatic manifestată de sitagliptin. Studiile in vitro au indicat faptul că principala enzimă responsabilă de metabolizarea limitată a sitagliptinului este CYP3A4, cu o contribuţie a CYP2C8. Datele in vitro au arătat că sitagliptinul nu este un inhibitor al izoenzimelor citocromului P, CYP3A4, 2C8, 2C9, 2D6, 1A2, 2C19 sau 2B6 şi nu este un inductor al CYP3A4 sau CYP1A2.

Eliminare

După administrarea la subiecţi sănătoşi a unei doze orale de sitagliptin marcat cu [14C], aproximativ 100 % din radioactivitatea administrată a fost eliminată prin materiile fecale (13 %) sau urină (87 %), în interval de o săptămână de la administrarea dozei. T1/2 aparent prin eliminare, după administrarea orală a unei doze de 100 mg sitagliptin, a fost de aproximativ 12,4 ore. Acumularea sitagliptinului după administrarea de doze repetate este minimă. Clearance-ul renal a fost de aproximativ 350 ml/min. Eliminarea sitagliptinului se produce în principal prin excreţie renalăşi implică mecanismul de secreţie tubulară activă. Sitagliptinul este un substrat al transportorului anionic organic uman 3 (human organic anion transporter-3 – hOAT-3), care ar putea fi implicat în eliminarea renală a sitagliptinului. Relevanţa clinică a hOAT-3 în transportul sitagliptinului nu a fost încă stabilită. Sitagliptinul este, de asemenea, un substrat al glicoproteinei p, care ar putea fi implicată, de asemenea, în medierea eliminării renale a sitagliptinului. Cu toate acestea, ciclosporina, un inhibitor al glicoproteinei p, nu a redus clearance-ul renal al sitagliptinului. Sitagliptinul nu este un substrat pentru OCT2 sau OAT1 sau transportorii PEPT1/2. In vitro, sitagliptinul nu a inhibat OAT3 (IC50=160 µM) sau transportul mediat de glicoproteina p (până la 250 µM), la concentraţii plasmatice terapeutice relevante. Într-un studiu clinic, sitagliptinul a avut un efect mic asupra concentraţiilor plasmatice de digoxină indicând faptul că sitagliptinul poate fi un inhibitor slab al glicoproteinei p.

Caracteristici la pacienţi

Parametrii farmacocinetici ai sitagliptinului la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 au fost, în general, similari celor înregistraţi la subiecţii sănătoşi.

Insuficienţă renală

A fost efectuat un studiu deschis, cu doze unice, pentru evaluarea farmacocineticii unei doze reduse de sitagliptin (50 mg) la pacienţi cu diverse grade de insuficienţă renală cronică, comparativ cu subiecţi normali sănătoşi din lotul de control. Studiul a inclus pacienţi cu insuficienţă renală, clasificată pe baza clearance-ului creatininei ca uşoară (50 la < 80 ml/min), moderată (30 la < 50 ml/min) şi severă (< 30 ml/min), precum şi pacienţi cu insuficienţă renală în stadii terminale (IRST) în program de hemodializă. Pacienţii cu insuficienţă renală uşoară nu au prezentat creşteri semnificative clinic ale concentraţiilor plasmatice de sitagliptin, comparativ cu subiecţii normali sănătoşi ai lotului de control. La pacienţii cu insuficienţă renală moderată a fost observată o creştere de aproximativ 2 ori a ASC plasmatice de sitagliptin, iar la pacienţii cu insuficienţă renală severăşi la cei cu IRST în program de hemodializă o creştere de aproximativ 4 ori, comparativ cu subiecţii normali sănătoşi din lotul de control. Sitagliptinul a fost îndepărtat în proporţie redusă prin hemodializă (13,5 % într-o şedinţă de 3-4 ore de hemodializă iniţiată la 4 ore de la administrarea dozei). Sitagliptinul nu este recomandat pentru utilizare la pacienţii cu insuficienţă renală moderată sau severă, inclusiv pentru cei cu IRST, deoarece experienţa la aceşti pacienţi este prea limitată (vezi pct. 4.2).

Insuficienţă hepatică

La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată (scor Child-Pugh ≤ 9) nu este necesară ajustarea dozei de sitagliptin. Nu există experienţă clinică la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (scor Child-Pugh > 9). Cu toate acestea, deoarece sitagliptinul se elimină în principal renal, nu este de aşteptat ca insuficienţa hepatică severă să influenţeze farmacocinetica sitagliptinului.

Vârstnici

Nu este necesară ajustarea dozei în funcţie de vârstă. O analiză farmacocinetică populaţională a datelor provenite din studii de fază I şi II a indicat faptul că vârsta nu a avut un impact semnificativ clinic asupra farmacocineticii sitagliptinului. Subiecţii vârstnici (65 la 80 ani) au prezentat concentraţii plasmatice de sitagliptin cu aproximativ 19 % mai mari, comparativ cu subiecţii mai tineri.

Copii şi adolescenţi

Nu au fost efectuate studii clinice cu sitagliptin la copii şi adolescenţi.

Alte caracteristici ale pacienţilor

Nu este necesară ajustarea dozei în funcţie de sex, rasă sau indice de masă corporală (IMC). Aceste caracteristici nu au avut un impact semnificativ clinic asupra farmacocineticii sitagliptinului, pe baza unei analize globale a datelor farmacocinetice provenite din studii de fază I şi a unei analize farmacocinetice populaţionale a datelor provenite din studii de fază I şi II.

Metformin

Absorbţie

După administrarea orală a unei doze de metformin, tmax este atins în 2,5 ore. Biodisponibilitatea absolută a unui comprimat de 500 mg metformin este de aproximativ 50-60 % la subiecţii sănătoşi. După administrarea orală a unei doze, fracţiunea neabsorbită regăsită în materiile fecale a fost de 20-30 %. După administrarea orală, absorbţia metforminului este saturabilăşi incompletă. Se presupune că farmacocinetica absorbţiei metforminului nu este liniară. La dozele obişnuite de metformin şi la schemele obişnuite de dozare, concentraţiile plasmatice la starea de echilibru sunt atinse în decurs de 24-48 ore şi sunt, în general, mai mici de 1 μg/ml. În studii clinice controlate, valorile plasmatice maxime ale metforminului (Cmax) nu au depăşit 4 μg/ml, chiar şi la doze maxime. Alimentele întârzie uşor şi scad gradul absoarbţiei metforminului. După administrarea unei doze de 850 mg, s-a observat o reducere cu 40 % a concentraţiei plasmatice maxime, o reducere cu 25 % a ASC şi o prelungire cu 35 minute a timpului de atingere a concentraţiei plasmatice maxime. Relevanţa clinică a acestei reduceri nu este cunoscută.

Distribuţie

Legarea de proteinele plasmatice este neglijabilă. Metforminul se repartizează în eritrocite. Concentraţia sanguină maximă este mai mică decât concentraţia plasmatică maximăşi apare aproximativ în acelaşi timp. Este cel mai probabil ca hematiile să reprezinte un al doilea compartiment de distribuţie. Volumul mediu de distribuţie (Vd) a variat între 63-276 l.

Biotransformare

Metforminul este excretat sub formă nemodificată în urină. Nu s-au identificat metaboliţi la om.

Eliminare

Clearance-ul renal al metforminului este > 400 ml/min, indicând faptul că metforminul se elimină prin filtrare glomerularăşi secreţie tubulară. După administrarea orală a unei doze, timpul aparent terminal de înjumătăţire prin eliminare este de aproximativ 6,5 ore. Când funcţia renală este afectată, clearance-ul renal scade proporţional cu cel al creatininei şi astfel timpul de înjumătăţire prin eliminare este prelungit, determinând concentraţii crescute de metformin în plasmă.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Nu au fost efectuate studii la animale utilizând Efficib.

În studii cu durata de 16 săptămâni în care câinii au fost trataţi fie cu metformin în monoterapie, fie cu o asociere dintre metformin şi sitagliptin, nu a fost observată toxicitate suplimentară la utilizarea asocierii. În aceste studii, nivelul la care nu s-a observat niciun efect (no-effect level - NOEL) a fost observat la niveluri ale expunerii la sitagliptin de aproximativ 6 ori expunerea umanăşi la metformin de aproximativ 2,5 ori expunerea umană.

Următoarele date reprezintă rezultate din studii efectuate individual cu sitagliptin sau metformin.

Sitagliptin La valori ale expunerii sistemice de 58 ori mai mari decât nivelul de expunere la om au fost observate toxicitate renalăşi hepatică la rozătoare, în timp ce, la valori de 19 ori mai mari decât nivelul de expunere la om, nu a fost detectat niciun efect. Anomalii ale incisivilor au fost observate la şobolani, la niveluri ale expunerii de 67 ori mai mari decât nivelul clinic de expunere; nivelul la care nu s-a observat niciun efect pentru această anomalie a fost de 58 ori mai mare, pe baza unui studiu la şobolan cu durata de 14 săptămâni. Nu se cunoaşte relevanţa acestor date pentru specia umană. La niveluri ale expunerii de aproximativ 23 ori mai mari decât nivelul clinic de expunere au fost observate la câini semne fizice tranzitorii asociate tratamentului, dintre care unele sugerează o toxicitate neurologică, cum sunt respiraţie cu gura deschisă, salivaţie, vărsături spumoase, albe, ataxie, tremurături, activitate redusăşi/sau postură cifotică. În plus, la niveluri ale expunerii sistemice de aproximativ 23 ori mai mari decât nivelul de expunere la om a fost observată histologic o foarte uşoară până la uşoară degenerare a muşchilor scheletici. Nivelul la care nu s-a observat niciun efect pentru această anomalie a fost de 6 ori nivelul clinic de expunere.

În studiile preclinice, sitagliptinul nu a demonstrat efecte genotoxice. Sitagliptinul nu a fost carcinogen la şoareci. La şobolani s-a înregistrat, la niveluri ale expunerii sistemice de 58 ori mai mari decât nivelul de expunere la om, o incidenţă crescută a adenoamelor şi carcinoamelor hepatice. Deoarece s-a demonstrat că hepatotoxicitatea s-a corelat cu inducerea neoplaziilor hepatice la şobolani, este probabil ca această incidenţă crescută a tumorilor hepatice la şobolani să fie secundară toxicităţii cronice hepatice la această doză mare. Datorită limitei mari de siguranţă (nivel de 19 ori mai mare decât nivelul de expunere pentru care nu s-a observat această anomalie), aceste modificări neoplazice nu sunt considerate relevante pentru om.

La masculii şi femelele de şobolan, la care sitagliptinul a fost administrat înainte de şi pe durata perioadei de împerechere, nu au fost observate reacţii adverse asociate tratamentului asupra fertilităţii.

Într-un studiu de dezvoltare pre/postnatală efectuat la şobolani, sitagliptinul nu a demonstrat reacţii adverse.

Studiile de toxicitate asupra funcţiei de reproducere au indicat, la niveluri ale expunerii sistemice mai mari de 29 ori faţă de nivelurile de expunere la om, o incidenţă uşor crescută a malformaţiilor costale fetale (absenţa unor coaste, hipoplazie sau coaste ondulate) asociate tratamentului, la puii de şobolan. La iepuri a fost observată toxicitate maternă, la niveluri mai mari de 29 ori faţă de nivelurile de expunere la om. Datorită limitelor mari de siguranţă, aceste rezultate nu sugerează existenţa unui risc relevant pentru reproducerea umană. Sitagliptinul este secretat în cantităţi considerabile în laptele femelelor de şobolan (raportul concentraţiilor în lapte/plasmă 4:1).

Metformin
Datele preclinice referitoare la metformin nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale de evaluare a siguranţei farmacologice, toxicităţii după doze repetate, genotoxicităţii, potenţialului carcinogen şi toxicităţii asupra funcţiei de reproducere.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Nucleul comprimatului: celuloză microcristalină (E460) povidonă K29/32 (E1201) laurilsulfat de sodiu stearilfumarat de sodiu

Filmul comprimatului:
alcool polivinilic
macrogol 3350
talc (E553b)
dioxid de titan (E171)
oxid roşu de fer (E172)
oxid negru de fer (E172)

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

24 luni.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A nu se păstra la temperaturi peste 30°C.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Blistere opace (PVC/PE/PVDC şi aluminiu). Ambalaje cu 14, 28, 56, 112, 168, 196 comprimate filmate, ambalaje multiple conţinând 196 (2 ambalaje cu 98) comprimate filmate. Ambalaje cu 50 x 1 comprimate filmate în blistere perforate pentru eliberarea unei unităţi dozate.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Merck Sharp & Dohme Ltd. Hertford Road, Hoddesdon Hertfordshire EN11 9BU Marea Britanie

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/08/457/008 EU/1/08/457/009 EU/1/08/457/010 EU/1/08/457/011 EU/1/08/457/012 EU/1/08/457/013 EU/1/08/457/014 EU/1/08/457/016

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

16 iulie 2008

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului (EMA): http://www.ema.europa.eu/.

ANEXA II

A. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE FABRICAŢIE RESPONSABIL PENTRU ELIBERAREA SERIEI

B. CONDIŢIILE EMITERII AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

A. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE FABRICAŢIE RESPONSABIL PENTRU ELIBERAREA SERIEI

Numele şi adresa producătorului responsabil pentru eliberarea seriei

Merck Sharp & Dohme BV Waarderweg 39 2031 BN, Haarlem, Netherlands

B. CONDIŢIILE EMITERII AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

• CONDIŢII SAU RESTRICŢII PRIVIND FURNIZAREA ŞI UTILIZAREA IMPUSE DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Medicament cu eliberare pe bază de prescripţie medicală.

• CONDIŢII SAU RESTRICŢII CU PRIVIRE LA SIGURANŢA ŞI EFICACITATEA UTILIZĂRII MEDICAMENTULUI

Nu este cazul.

• ALTE CONDIŢII

Sistem de farmacovigilenţă

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă (DAPP) trebuie să asigure că sistemul de farmacovigilenţă, aşa cum este descris în versiunea 6.0 (din data de 22 iunie 2009), prezentată în Modulul 1.8.1. al Cererii de autorizare de punere pe piaţă, existăşi funcţionează înainte ca medicamentul să fie pus pe piaţă şi atât timp cât medicamentul rămâne în uz.

Plan de management al riscului

DAPP se obligă să realizeze studiile şi activităţile de farmacovigilenţă suplimentare descrise în Planul de farmacovigilenţă, aşa cum a fost agreat în versiunea 2.0 a Planului de management al riscului (PMR) prezentat în Modulul 1.8.2. a Cererii de autorizare de punere pe piaţă, precum şi orice actualizări ulterioare ale PMR, stabilite de către CHMP.

Conform recomandărilor CHMP privind sistemele de management al riscului pentru medicamentele de uz uman, un PMR actualizat trebuie depus în acelaşi timp cu următorul Raport periodic actualizat referitor la siguranţă (RPAS).

În plus, un PMR actualizat trebuie depus

  • când sunt disponibile informaţii noi care ar putea avea impact asupra Specificaţiei actuale privind siguranţa, Planului de farmacovigilenţă sau activităţilor de reducere la minimum a riscului, actuale
  • în interval de 60 zile de la atingerea unui obiectiv important de referinţă (de farmacovigilenţă sau de reducere la minimum a riscului)
  • la solicitarea EMEA

ANEXA III
ETICHETAREA ŞI PROSPECTUL

  1. INSTRUCŢIUNI DE UTILIZARE
  2. INFORMAŢII ÎN BRAILLE

Efficib 50 mg 1000 mg

INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE CUTIA INTERMEDIARĂ

Ambalaje multiple cu 196 (2 ambalaje cu 98 comprimate filmate) – fără chenar albastru – 50 mg/1000 mg comprimate filmate

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Efficib 50 mg/1000 mg comprimate filmate sitagliptin/clorhidrat de metformin

2. DECLARAREA SUBSTANŢEI(LOR) ACTIVE

Fiecare comprimat conţine sitagliptin 50 mg (sub formă de fosfat monohidrat) şi clorhidrat de metformin 1000 mg.

  1. LISTA EXCIPIENŢILOR
  2. FORMA FARMACEUTICĂŞI CONŢINUTUL

Componentă a unui ambalaj multiplu ce cuprinde 2 ambalaje, fiecare conţinând 98 comprimate filmate.

5. MODUL ŞI CALEA(CĂILE) DE ADMINISTRARE

Administrare orală
A se citi prospectul înainte de utilizare.

6. ATENŢIONARE SPECIALĂ PRIVIND FAPTUL CĂ MEDICAMENTUL NU TREBUIE PĂSTRAT LA ÎNDEMÂNA ŞI VEDEREA COPIILOR

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

  1. ALTĂ(E) ATENŢIONARE(ĂRI) SPECIALĂ(E), DACĂ ESTE(SUNT) NECESARĂ(E)
  2. DATA DE EXPIRARE

EXP

  1. CONDIŢII SPECIALE DE PĂSTRARE
  2. PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL
  3. NUMELE ŞI ADRESA DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

A nu se păstra la temperaturi peste 30°C.

Merck Sharp & Dohme Ltd. Hertford Road, Hoddesdon Hertfordshire EN11 9BU Marea Britanie

12. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/08/457/016

13. SERIA DE FABRICAŢIE

Lot

14. CLASIFICARE GENERALĂ PRIVIND MODUL DE ELIBERARE

Medicament eliberat pe bază de prescripţie medicală.

  1. INSTRUCŢIUNI DE UTILIZARE
  2. INFORMAŢII ÎN BRAILLE

MINIMUM DE INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE BLISTER SAU PE FOLIE TERMOSUDATĂ

Blister pentru Efficib 50 mg/1000 mg comprimate filmate

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Efficib 50 mg/1000 mg comprimate sitagliptin/clorhidrat de metformin

2. NUMELE DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

MSD

3. DATA DE EXPIRARE

EXP

4. SERIA DE FABRICAŢIE

Lot

5. ALTE INFORMAŢII

B. PROSPECTUL

PROSPECT: INFORMAŢII PENTRU UTILIZATOR

PROSPECT: INFORMAŢII PENTRU UTILIZATOR

Efficib 50 mg/1000 mg comprimate filmate sitagliptin/clorhidrat de metformin

Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să utilizaţi acest medicament.

-Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi.

-Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

-Acest medicament a fost prescris pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor persoane. Le poate face rău, chiar dacă au aceleaşi simptome cu ale dumneavoastră. -Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect, rugăm să-i spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.

În acest prospect găsiţi:

  1. Ce este Efficib şi pentru ce se utilizează
  2. Înainte să utilizaţi Efficib
  3. Cumsă utilizaţi Efficib
  4. Reacţii adverse posibile
  5. Cum se păstrează Efficib
  6. Informaţii suplimentare

1. CE ESTE EFFICIB ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ

Numele comprimatului dumneavoastră este Efficib. Acesta conţine două medicamente diferite denumite sitagliptin şi metformin.

  • sitagliptinul aparţine unei clase de medicamente denumită inhibitori DPP-4 (inhibitori ai dipeptidil peptidazei-4)
  • metforminul aparţine unei clase de medicamente denumită biguanide.

Acestea acţionează împreună pentru a controla valorile zahărului din sânge la pacienţii cu o formă de diabet zaharat denumită ‘diabet zaharat de tip 2’. Efficib ajută la îmbunătăţirea valorilor insulinei după o masăşi reduce cantitatea de zahăr fabricat de organism.

Împreună cu regimul alimentar şi exerciţiul fizic, acest medicament ajută la scăderea valorilor zahărului din sângele dumneavoastră. Efficib poate fi utilizat în monoterapie sau împreună cu anumite alte medicamente pentru diabetul zaharat (insulină, sulfonilureice sau glitazone).

Ce este diabetul zaharat de tip 2?

Diabetul zaharat de tip 2 este denumit, de asemenea, diabet zaharat non-insulino-dependent sau DZNID. Diabetul zaharat de tip 2 este o afecţiune în care organismul dumneavoastră nu produce suficientă insulină, iar insulina produsă de organismul dumneavoastră nu acţionează cum ar trebui. Organismul dumneavoastră poate, de asemenea, să producă prea mult zahăr. Când se întâmplă acest lucru, zahărul (glucoza) se acumulează în sânge. Aceasta poate duce la apariţia unor probleme medicale grave, cum sunt afectare cardiacă, afectare renală, orbire şi amputaţie.

2. ÎNAINTE SĂ UTILIZAŢI EFFICIB

Nu utilizaţi Efficib:

  • dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la sitagliptin sau metformin sau la oricare dintre celelalte componente ale Efficib (enumerate la punctul 6)
  • dacă aveţi cetoacidoză diabetică (o complicaţie a diabetului zaharat cu scădere rapidă în greutate, greaţă sau vărsături) sau aţi avut comă diabetică
  • dacă suferiţi de probleme renale
  • dacă aveţi o infecţie gravă sau sunteţi deshidratat
  • dacă urmează să fiţi supus unei proceduri cu raze X, în care veţi fi injectat cu o substanţă de contrast. Va trebui să încetaţi să utilizaţi Efficib în momentul efectuării procedurii cu raze X şi timp de câteva zile după aceea
  • dacă aţi suferit recent un atac cardiac sau aveţi probleme circulatorii grave, cum sunt ‘şoc’ sau dificultăţi de respiraţie
  • dacă suferiţi de probleme hepatice
  • dacă consumaţi alcool etilic în exces (fie în fiecare zi, fie numai din când în când)

 

Nu utilizaţi Efficib dacă oricare dintre situaţiile de mai sus se aplică în cazul dumneavoastră. În cazul în care nu sunteţi sigur, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului înainte de a utiliza Efficib.

Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Efficib

Înainte să începeţi să utilizaţi medicamentul, verificaţi cu medicul dumneavoastră sau farmacistul:

  • dacă aveţi diabet zaharat de tip 1. Acesta este denumit uneori diabet zaharat insulino-dependent
  • dacă prezentaţi unele dintre următoarele simptome: senzaţie de frig sau disconfort, greaţă sau vărsături severe, dureri abdominale, scădere în greutate inexplicabilă, crampe musculare sau respiraţie rapidă. Clorhidratul de metformin, unul dintre componentele din Efficib, poate determina o reacţie adversă rară, dar gravă, denumită acidoză lactică (o acumulare de acid lactic în sânge) care poate determina deces. Acidoza lactică reprezintă o urgenţă medicalăşi trebuie tratată în spital.
  • Dacă prezentaţi unele dintre simptomele acidozei lactice, încetaţi să utilizaţi Efficib şi adresaţi-vă imediat unui medic  în timpul tratamentului cu Efficib, medicului dumneavoastră vă va verifica funcţia renală cel puţin o dată pe an şi mai frecvent dacă sunteţi în vârstă sau dacă funcţia dumneavoastră renală este la limita normalului sau prezintă risc de înrăutăţire
  • dacă prezentaţi sau aţi prezentat o reacţie alergică la sitagliptin, metformin sau Efficib
  • dacă utilizaţi o sulfoniluree sau insulină, medicamente pentru diabetul zaharat, împreună cu Efficib, deoarece puteţi prezenta valori scăzute ale zahărului din sânge (hipoglicemie). Este posibil ca medicul dumneavoastră să vă reducă doza de sulfoniluree sau de insulină
  • dacă urmează să fiţi supus unei operaţii sub anestezie generală, spinală sau epidurală. Este posibil să fie necesar să încetaţi să utilizaţi Efficib timp de câteva zile înainte şi după procedură
  • dacă aveţi vârsta sub 18 ani

În cazul în care nu sunteţi sigur dacă oricare dintre situaţiile de mai sus se aplică în cazul dumneavoastră, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului înainte de a utiliza Efficib.

Utilizarea altor medicamente

Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente. Sunt incluse medicamentele eliberate fără prescripţie medicală, inclusiv medicamentele din plante.

Următoarele medicamente sunt deosebit de importante:

  • medicamente utilizate pentru a trata bolile care presupun inflamaţie, cum sunt astmul bronşic şi artrita (corticosteroizi)
  • medicamente specifice pentru tratamentul tensiunii arteriale crescute (inhibitori ai ECA)
  • medicamente care cresc producţia de urină (diuretice)
  • medicamente specifice pentru tratamentul astmului bronşic (β-simpatomimetice)
  • substanţe de contrast iodate sau medicamente care conţin alcool etilic.

Utilizarea Efficib cu alimente şi băuturi

Utilizaţi Efficib împreună cu alimente pentru a scădea riscul unei tulburări gastrice.

Sarcina şi alăptarea

Femeile gravide sau care intenţionează să rămână gravide trebuie să discute cu medicul înainte de a utiliza Efficib. Nu trebuie să utilizaţi Efficib în timpul sarcinii.

Metforminul trece în laptele uman în cantităţi mici. Nu se cunoaşte dacă sitagliptinul trece în laptele uman. Nu se cunoaşte dacă Efficib trece în laptele matern. Nu trebuie să utilizaţi Efficib dacă alăptaţi sau intenţionaţi să alăptaţi.

Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor

Nu se cunoaşte ca Efficib să influenţeze capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Cu toate acestea, atunci când conduceţi vehicule sau folosiţi utilaje, trebuie avut în vedere faptul că la administrarea sitagliptinului au fost raportate ameţealăşi somnolenţă.

Utilizarea Efficib în asociere cu medicamente denumite sulfonilureice sau cu insulină poate determina hipoglicemie, care poate afecta capacitatea dumneavoastră de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje sau lucrul fără siguranţa unui punct de sprijin.

3. CUM SĂ UTILIZAŢI EFFICIB

Utilizaţi întotdeauna Efficib exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.

  • Efficib trebuie utilizat: -de două ori pe zi pe cale orală -împreună cu alimente pentru a scădea riscul unei tulburări gastrice.
  • Poate fi necesar ca medicul dumneavoastră să crească doza pentru a vă controla valoarea zahărului din sânge.
  • Continuaţi să utilizaţi Efficib atât timp cât medicul dumneavoastră v-a recomandat, pentru a continua să vă controlaţi valoarea zahărului din sânge.

În timpul tratamentului cu Efficib trebuie să vă continuaţi regimul alimentar şi să aveţi grijă ca ingestia de carbohidraţi să fie distribuită în mod egal pe parcursul zilei. Dacă sunteţi supraponderal continuaţi-vă regimul alimentar cu aport caloric scăzut, aşa cum vi s-a comunicat.

Este puţin probabil ca administrarea Efficib în monoterapie să determine o valoare anormal de mică a zahărului în sânge (hipoglicemie). La administrarea Efficib în asociere cu un medicament sulfonilureic sau cu insulină poate să apară o valoare mică a zahărului în sânge şi este posibil ca medicul dumneavoastră să vă reducă doza de sulfoniluree sau de insulină.

Uneori este necesar să încetaţi să utilizaţi medicamentul dumneavoastră pentru o perioadă scurtă de timp. Discutaţi cu medicul dumneavoastră pentru recomandări dacă:

  • prezentaţi o stare care poate fi asociată cu deshidratare (pierdere considerabilă a fluidelor din organism) cum este stare de rău cu vărsături severe, diaree sau febră sau dacă consumaţi cu mult mai puţine lichide decât normal
  • planificaţi să fiţi supus unei intervenţii chirurgicale
  • trebuie să efectuaţi o injecţie cu un colorant sau substanţă de contrast ca parte a unei proceduri cu raze X

Dacă utilizaţi mai mult decât trebuie din Efficib

Dacă utilizaţi o doză de Efficib mai mare decât doza care v-a fost recomandată, contactaţi-l imediat pe medicul dumneavoastră.

Dacă uitaţi să utilizaţi Efficib

Dacă uitaţi o doză, utilizaţi-o imediat ce vă amintiţi. Dacă nu amintiţi până când a venit momentul să utilizaţi doza următoare, lăsaţi doza uitatăşi continuaţi orarul obişnuit de administrare. Nu utilizaţi

o doză dublă de Efficib.

Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest produs, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

4. REACŢII ADVERSE POSIBILE

Ca toate medicamentele, Efficib poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

Foarte rar, pacienţii care utilizează metformin (una dintre substanţele active din Efficib) au prezentat o afecţiune gravă denumită acidoză lactică (prea mult acid lactic în sângele dumneavoastră). Aceasta este mai frecventă la persoanele ai căror rinichi nu funcţionează normal. Opriţi administrarea Efficib şi adresaţi-vă imediat unui medic dacă prezentaţi oricare dintre următoarele simptome:

senzaţie de rău (greaţă) sau stare de rău (vărsături), dureri abdominale, crampe musculare, scădere în greutate inexplicabilă, respiraţie acceleratăşi senzaţie de frig sau disconfort.

Reacţii adverse foarte frecvente (apar probabil la mai mult de 1 din 10 pacienţi).
Reacţii adverse frecvente (apar probabil la mai puţin de 1 din 10, dar la mai mult de 1 din
100 pacienţi).

Reacţii adverse mai puţin frecvente (apar probabil la mai puţin de 1 din 100, dar la mai mult de 1 din
1000 pacienţi).

Reacţii adverse rare (apar probabil la mai puţin de 1 din 1000, dar la mai mult de 1 din
10000 pacienţi).

Reacţii adverse foarte rare (apar probabil la mai puţin de 1 din 10000 pacienţi).

Unii pacienţi care utilizau metformin au prezentat următoarele reacţii adverse după ce au început tratamentul cu sitagliptin:
Frecvente: greaţă
Mai puţin frecvente: scădere în greutate, lipsa poftei de mâncare, dureri abdominale, diaree, valoare mică a zahărului din sânge, stare de ameţeală

Unii pacienţi au prezentat disconfort gastric atunci când au început să utilizeze împreună sitagliptin şi metformin.

Unii pacienţi au prezentat următoarele reacţii adverse în timpul tratamentului cu Efficib în asociere cu o sulfoniluree: Foarte frecvente: valoare mică a zahărului din sânge Frecvente: constipaţie

Unii pacienţi au prezentat următoarele reacţii adverse în timpul tratamentului cu Efficib în asociere cu rosiglitazonă:
Frecvente: durere de cap, tuse, diaree, vărsături, valoare mică a glucozei în sânge, infecţii fungice la nivelul pielii, infecţii ale tractului respirator superior, umflarea mâinilor şi picioarelor.

Unii pacienţi au prezentat următoarele reacţii adverse în timpul tratamentului cu Efficib în asociere cu insulină:
Foarte frecvente: valoare mică a zahărului din sânge
Mai puţin frecvente: senzaţie de gură uscată, dureri de cap

Unii pacienţi au prezentat următoarele reacţii adverse în timpul tratamentului cu sitagliptin în monoterapie:
Frecvente: valoare mică a zahărului din sânge, dureri de cap
Mai puţin frecvente: ameţeli, constipaţie

În plus, unii pacienţi au raportat următoarele reacţii adverse în timpul utilizării sitagliptinului: Frecvente: infecţii ale tractului respirator superior, nas înfundat cu secreţii şi gât inflamat, osteoartrită, dureri ale mâinii sau piciorului.

În timpul experienţei după punerea pe piaţă cu Efficib sau sitagliptin, unul dintre componentele din Efficib, au fost raportate, de asemenea, următoarele reacţii adverse (cu frecvenţă necunoscută): reacţii alergice, care pot fi grave, incluzând erupţii trecătoare pe piele, urticarie şi umflarea feţei, buzelor, limbii şi faringelui, care pot determina dificultate în respiraţie sau la înghiţire. Dacă prezentaţi o reacţie alergică, încetaţi să utilizaţi Efficib şi contactaţi-l imediat pe medicul dumneavoastră. Medicul dumneavoastră poate să prescrie un medicament pentru a vă trata reacţia alergicăşi un alt medicament pentru diabetul zaharat. Alte reacţii adverse care au fost raportate includ: inflamaţia pancreasului şi probleme la nivelul rinichilor (uneori necesitând dializă).

Unii pacienţi au prezentat următoarele reacţii adverse în timpul tratamentului cu metformin în monoterapie: Foarte frecvente: greaţă, vărsături, diaree, dureri abdominale şi lipsa poftei de mâncare Frecvente: gust metalic Foarte rare: valori scăzute ale vitaminei B12, hepatită (o problemă cu ficatul dumneavoastră), înroşirea pielii (erupţii trecătoare pe piele) sau mâncărime, acidoză lactică (valori în exces ale acidului lactic în sângele dumneavoastră) în special la pacienţii ai căror rinichi nu funcţionează normal. Simptomele includ senzaţie de frig sau disconfort, greaţă sau vărsături severe, dureri abdominale, scădere în greutate inexplicabilă sau respiraţie accelerată

Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect, rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.

5. CUM SE PĂSTREAZĂ EFFICIB

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

Nu utilizaţi Efficib după data de expirare înscrisă pe blister şi pe cutie. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.

A nu se păstra la temperaturi peste 30°C.

Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei menajere sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să eliminaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

6. INFORMAŢII SUPLIMENTARE

Ce conţine Efficib

-Substanţele active sunt sitagliptin şi metformin. Fiecare comprimat filmat conţine sitagliptin 50 mg (sub formă de fosfat monohidrat) şi clorhidrat de metformin 1000 mg.

-Celelalte componente sunt: celuloză microcristalină (E460), povidonă K29/32 (E1201), laurilsulfat de sodiu şi stearilfumarat de sodiu. În plus, învelişul filmat conţine următoarele componente inactive: alcool polivinilic, macrogol 3350, talc (E553b), dioxid de titan (E171), oxid roşu de fer (E172) şi oxid negru de fer (E172).

Cum arată Efficib şi conţinutul ambalajului

Comprimat filmat de culoare roşie, în formă de capsulă, marcat cu “577” pe una dintre feţe.

Blistere opace (PVC/PE/PVDC şi aluminiu). Ambalaje cu 14, 28, 56, 112, 168, 196 comprimate filmate, ambalaje multiple conţinând 196 (2 ambalaje cu 98) comprimate filmate. Ambalaje cu 50 x 1 comprimate filmate în blistere perforate pentru eliberarea unei unităţi dozate.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă Producătorul

Merck Sharp & Dohme Ltd. Merck Sharp & Dohme BV Hertford Road, Hoddesdon Waarderweg 39 Hertfordshire EN11 9BU 2031 BN, Haarlem, Netherlands Marea Britanie

Pentru orice informaţii despre acest medicament, rugăm să contactaţi reprezentanţii locali ai

deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă:

België/Belgique/Belgien

Merck Sharp & Dohme B.V. Succursale belge/Belgisch bijhuis Tél/Tel: +32 (0) 800 386 93 MSDBelgium_info@merck.com

България

Мерк Шарп и Доум България ЕООД Тел.: +359 2 819 3740 info-msdbg@merck.com

Česká republika Merck Sharp & Dohme IDEA, Inc., org. sl. Tel.: +420 233 010 111 msd_cr@merck.com

Danmark

Merck Sharp & Dohme Tlf: +45 43 28 77 66 dkmail@merck.com

Deutschland

MSD SHARP & DOHME GMBH Tel: +49 (0) 89 4561 2612 Infocenter@msd.de

Eesti

Merck Sharp & Dohme OÜ Tel.: +372 613 9750 msdeesti@merck.com

Eλλάδα

BIANEΞΑ.Ε Τηλ: +3 0210 80091 11 Mailbox@vianex.gr

Luxembourg/Luxemburg

Merck Sharp & Dohme B.V. Succursale belge Tél: +32 (0) 800 386 93 MSDBelgium_info@merck.com

Magyarország

MSD Magyarország Kft. Tel.: +361 888 53 00 hungary_msd@merck.com

Malta

Merck Sharp & Dohme (Middle East) Limited Tel: +357 22866700 info_cyprus@merck.com Ċipru

Nederland

Merck Sharp & Dohme BV Tel: +31 (0) 23 5153153 msdbvnl@merck.com

Norge

MSD (Norge) AS Tlf: +47 32 20 73 00 msdnorge@msd.no

Österreich

Merck Sharp & Dohme G.m.b.H. Tel: +43 (0) 1 26 044 msd-medizin@merck.com

Polska

MSD Polska Sp. z o.o. Tel.: +48 22 549 51 00 msdpolska@merck.com

España

Laboratorios Almirall, S.A. Tel: +34 93 291 30 00 comercial@almirall.es

France

Laboratoires Merck Sharp & Dohme – Chibret Tél: +33 (0) 1 47 54 87 00 contact@msd-france.com

Ireland

Merck Sharp and Dohme Ireland (Human Health) Limited Tel: +353 (0)1 2998700 medinfo_ireland@merck.com

Ísland

Icepharma hf. Sími: +354 540 8000 ISmail@merck.com

Ιtalia

Addenda Pharma S.r.l. tel.: + 39 06 91393303 info@addenda.it

Κύπρος

Merck Sharp & Dohme (Middle East) Limited Τηλ: +357 22866700 info_cyprus@merck.com

Latvija

SIA “Merck Sharp & Dohme Latvija” Tel: +371 7364 224 msd_lv@merck.com

Lietuva

UAB “Merck Sharp & Dohme” Tel. +370 5 278 02 47 msd_lietuva@merck.com

Acest prospect a fost aprobat în {LL/AAAA}.

Portugal

Tecnifar - Indústria Técnica Farmacêutica, S.A. Tel: +351 210 330 700 farmalerta@tecnifar.pt

România

Merck Sharp & Dohme Romania S.R.L. Tel: + 4021 529 29 00 msdromania@merck.com

Slovenija

Merck Sharp & Dohme, inovativna zdravila d.o.o. Tel: + 386 1 5204201 msd_slovenia@merck.com

Slovenská republika

Merck Sharp & Dohme IDEA, Inc. Tel.: +421 2 58282010 msd_sk@merck.com

Suomi/Finland

MSD Finland Oy Puh/Tel: +358 (0) 9 804650 info@msd.fi

Sverige

Merck Sharp & Dohme (Sweden) AB Tel: +46 (0) 8 626 14 00 medicinskinfo@merck.com

United Kingdom

Merck Sharp and Dohme Limited Tel: +44 (0) 1992 467272 medinfo_uk@merck.com

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului (EMA): http://www.ema.europa.eu/.

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
Trucuri pentru deserturile diabeticilor Dieta diabeticilor trebuie supravegheata cu grija. Fluctuatiile bruste de glicemie pot avea efecte grave asupra starii de bine a celor afectati de aceasta boala, motiv pentru care acestia trebuie sa analizeze cu grija alimentele pe care le consuma, in special carbohidratii, care sunt principalele surse...
Alertă OMS: Numărul adulţilor cu diabet a crescut de patru ori în ultimii 35 de ani Circa 422 milioane de adulţi din întreaga lume suferă de diabet, de patru ori mai mult decât în anul 1980, potrivit primului raport privind cazurile de diabet la nivel mondial publicat miercuri de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), care subliniază "amploarea enormă" a acestei boli cronice al cărei...
MSD lansează JANUMET® pe piaţa din România, pentru pacienţii cu diabet zaharat tip 2 al căror control glicemic nu este adecvat Produsul poate fi utilizat alături de o dietă echilibrată și de exerciții fizice regulate Compania Merck Sharpe and Dohme, cunoscută ca Merck în Statele Unite şi Canada şi ca MSD în restul lumii, lansează JANUMET® în România, un produs inovator în tratarea diabetului zaharat tip 2. JANUMET® este o combinatie fixă între două substanțe: metformin și sitagliptin și poate fi utilizat, alături...
Maramureş: Fondurile pentru unele medicamente ale bolnavilor de diabet şi cancer, epuizate de CAS Casa de Asigurări de Sănătate (CAS) Maramureş a anunţat că, începând din 12 iulie, a epuizat creditul de angajament pentru medicamentele bolnavilor de diabet şi cancer, eliberate prin farmaciile cu circuit deschis.
Oana Costan (CNAS): Bugetul alocat programului de diabet a crescut de şase ori în ultimii zece ani Bugetul alocat programului de diabet a crescut de aproximativ şase ori din anul 2006 până în prezent, a declarat luni, în cadrul unei dezbateri, directorul Direcţiei programe curative din cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, Oana Costan.
DIABETUL ZAHARAT- CE TREBUIE SA STIM, CE TREBUIE SA URMARIM 1. CE ESTE DIABETUL ? Diabetul zaharat este o boala caracterizata prin valori crescute ale glucozei în sânge-hiperglicemie şi prin dezechilibrarea metabolismului. Este una dintre cele mai raspandite boli cronice si cea mai frecventa boala endocrina. Se caracterizeaza prin tulburari ale intregului...