Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

ZIDOXER 25 mg
 
Denumire ZIDOXER 25 mg
Denumire comuna internationala TOPIRAMATUM
Actiune terapeutica ANTIEPILEPTICE ALTE ANTIEPILEPTICE
Prescriptie P-6L - Medicamente si produse medicamentoase care se elibereaza in farmacii pe baza de prescriptie medicala valabila 6 luni
Forma farmaceutica Comprimate filmate
Concentratia 25mg
Ambalaj Cutie x blist. PVC-PVDC/Al x 28 compr. film.
Valabilitate ambalaj 3 ani
Cod ATC N03AX11
Firma - Tara producatoare PHARMATEN S.A. - GRECIA
Autorizatie de punere pe piata OZONE LABORATORIES BV - OLANDA

Ai un comentariu sau o intrebare despre ZIDOXER 25 mg ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



Rezumatul caracteristicilor produsului       

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 1035/2008/01-02-03; 1036/2008/01-02-03               Anexa 2

1037/2008/01-02-03; 1038/2008/01-02-03

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1.       DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Zidoxer 25 mg, comprimate filmate Zidoxer 50 mg, comprimate filmate Zidoxer 100 mg, comprimate filmate Zidoxer 200 mg, comprimate filmate

2.       COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat filmat conţine topiramat 25 mg, 50 mg, 100 mg sau 200 mg.

Excipienţi:

Comprimat filmat a 25 mg:

Fiecare comprimat filmat conţine lactoză 0,4 mg (sub formă de lactoză monohidrat).

Comprimat filmat 50 mg:

Fiecare comprimat filmat conţine lactoză lactoză 0,4 mg (sub formă de lactoză monohidrat).

Comprimat filmat a 100 mg:

Fiecare comprimat filmat conţine galben amurg (E 110) 0,05 mg.

Comprimat filmat a 200 mg:

Fiecare comprimat filmat conţine lactoză 3,2 mg (sub formă de lactoză monohidrat).

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3.       FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat filmat

Zidoxer 25 mg este disponibil sub formă de comprimate filmate, rotunde, biconvexe de culoare albă

Zidoxer 50 mg este disponibil sub formă de comprimate filmate, rotunde, biconvexe de culoare

galbenă

Zidoxer 100 mg este disponibil sub formă de comprimate filmate, oblongi, biconvexe de culoare

portocalie

Zidoxer 200 mg este disponibil sub formă de comprimate filmate, oblongi, biconvexe, de culoare roz

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 12 ani şi peste: monoterapie la pacienţii epileptici cu convulsii parţiale şi/sau convulsii tonico-clonice generalizate

Adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 12 ani şi peste: terapie adjuvantă la pacienţii epileptici cu convulsii parţiale şi/sau convulsii tonico-clonice generalizate

1

Adulţi: tratament de linia a doua în profilaxia crizelor de migrenă.

4.2 Doze şi mod de administrare

Este recomandat ca doza să fie ajustată progresiv până la doza eficace pentru a evita reacţiile adverse

dependente de doză.

Pentru optimizarea terapiei, nu este necesară determinarea concentraţiei plasmatice de topiramat.

Pentru doze care nu sunt realizabile cu aceste concentraţii, acest medicament este disponibil în alte concentraţii.

Mod de administrare:

Comprimatele nu trebuie divizate/rupte

Topiramatul poate fi administrat cu sau fără alimente, cu o cantitate suficientă de lichid.

Monoterapie la adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 12 ani şi peste:

Stabilirea treptată a dozei trebuie începută de la 25 mg, administrată seara, timp de o săptămână. Apoi, doza trebuie crescută la intervale de 1-2 săptămâni, cu 25-50 mg pe zi, administrată fracţionat în 2 prize. Dacă pacientul nu tolerează schema de creştere a dozei, doza poate fi crescută cu cantităţi mai mici sau la intervale mai mari. Doza şi frecvenţa creşterii treptate a dozei depind de evoluţia clinică.

La adulţi, doza ţintă iniţială recomandată pentru monoterapia cu topiramat este de 100 mg pe zi, iar doza maximă zilnică recomandată este de 400 mg.

Atunci când alte medicamente antiepileptice, administrate concomitent cu topiramat, sunt întrerupte, pentru a se iniţia monoterapia cu topiramat, trebuie luate în considerare posibilele efecte asupra controlului convulsiilor. Dacă siguranţa pacientului nu necesită întreruperea rapidă a celorlalte medicamente antiepileptice administrate concomitent este recomandată o întrerupere gradată a medicamentelor antiepileptice administrate concomitent, cu o treime din doză, la intervale de o săptămână.

Atunci când medicamentele cu efect inductor enzimatic sunt întrerupte, concentraţiile plasmatice al topiramatului vor creşte. Dacă este recomandat clinic, poate fi necesară o scădere a dozei de topiramat

Aceste recomandări de dozaj se aplică la toţi adulţii, inclusiv la vârstnici, în absenţa unei afecţiuni renale preexistente (vezi pct. 4.4).

Terapie adjuvantă în epilepsie la adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 12 ani şi peste:

Stabilirea treptată a dozei trebuie începută de la 25-50 mg topiramat, administrată seara, timp de o săptămână. Apoi, doza totală zilnică trebuie crescută la intervale de una până la două săptămâni, cu 25-50 mg, fiind administrată divizat în 2 prize.. Ajustarea dozei trebuie ghidată în funcţie de răspunsul clinic.

Doza minimă eficace administrată în studiile clinice, ca terapie adjuvantă, a fost de 200 mg pe zi. În consecinţă, a fost considerată a fi doza minimă eficace. Doza uzuală zilnică este de 200 mg până la 400 mg, fracţionată în două prize. La anumiţi pacienţi, un bun control al convulsiilor este obţinut cu o doză unică zilnică. La anumiţi pacienţi poate fi necesară o doză maximă zilnică de 800 mg.

Propilaxia migrenelor la adulţi:

Stabilirea treptată a dozei trebuie începută de la 25 mg topiramat, administrată seara, timp de o

săptămână.

Apoi, doza totală zilnică trebuie crescută la intervale o săptmână, cu 25 mg. Dacă pacientul nu

tolerează schema de creştere a dozei, doza poate fi crescută cu cantităţi mai mici sau administrare la

intervale mai mari.

2

Doza totală zilnică recomandată de topiramat ca tratament pentru profilaxia migrenelor este de 100 mg/zi fracţionată în două prize. Doze mai mari nu au dus la creşterea beneficiului terapeutic. La anumiţi pacienţi pot fi eficace doze zilnice de 50 mg. Ajustarea dozei trebuie ghidată în funcţie de răspunsul clinic.

Administrarea la copii:

Există date limitate despre utilizarea medicamentului la copii cu vârsta sub 12 ani.

Pacienţii cu insuficienţă hepatică şi/sau renală

Pentru pacienţii cu insuficienţă renală moderată (clearance-ul creatininei 30-69 ml/min) sau severă (clearance-ul creatininei <30 ml/min), este recomandat să se înceapă tratamentul cu jumătate din doza zilnică uzuală, iar ajustarea treptată a dozei să fie efectuată cu cantităţi mai mici şi la intervale de timp mai mari, decât în mod normal.

Similar tuturor pacienţilor, ajustarea schemei terapeutice trebuie ghidată de răspunsul clinic, avându-se în vedere că la pacienţii cu insuficienţă renală poate fi necesar un interval de timp mai mare pentru a se atinge starea de echilibru, după fiecare modificare a dozei. La pacienţii cu insuficienţă renală moderată sau severă, pot fi necesare 10-15 zile pentru a se atinge concentraţiile la starea de echilibru, comparativ cu 4-8 zile cât sunt necesare la pacienţii cu funcţie renală normală. La pacienţii cu insuficienţă hepatică, topiramatul trebuie administrat cu prudenţă, deoarece clearance-ul topiramatului poate fi scăzut.

Pacienţii hemodializaţi:

Deoarece topiramatul este eliminat din plasmă prin hemodializă, trebuie administrată o doză

suplimentară de topiramat, echivalentă cu aproximativ jumătate din doza zilnică, în zilele în care se

efectuează şedinţele de hemodializă.

Doza suplimentară trebuie administrată divizat în două prize, la începutul şi la finalul şedinţei de

hemodializă. Doza suplimentară poate fi diferită, în funcţie de caracteristicile procedeului şi

echipamentului de dializă utilizat. Similar celorlalţi pacienţi, ajustarea dozei trebuie ghidată de către

răspunsul clinic (de exemplu controlul convulsiilor, evitarea reacţiilor adverse).

Întreruperea tratamentului:

Medicamentele antiepileptice, incluzând topiramatul, trebuie întrerupte treptat, pentru a reduce la minim potenţialul de creştere a frecvenţei convulsiilor. În studiile clinice, dozele au fost scăzute cu 50-100 mg pe zi, la intervale de o săptămână.

4.3     Contraindicaţii

Hipersensibilitate la topiramat sau la oricare dintre excipienţi

Tratamentul pentru propilaxia migrenelor: în timpul sarcinii sau femeilor cu potenţial de a rămâne

gravide sau aflate la vârsta fertilă, dacă nu utilizează metode contraceptive adecvate

În timpul sarcinii, apariţia diverselor tipuri de convulsii care prezintă un risc considerabil pentru mamă

şi făt.

Prevenirea convulsiilor prin utilizarea de topiramat, dat fiindcă este administrat pentru o indicaţie

corectă depăşeşte riscul apariţiei de malformaţii. Totuşi prevenirea crizelor de migrenă, nu

compensează acest risc. În consecintă, utilizarea de topiramat pentru profilaxia migrenelor este

contraindicată în timpul sarcinii sau femeilor cu potenţial de a rămâne gravide sau aflate la vârsta

fertilă, dacă nu utilizează metode contraceptive adecvate (vezi secţiunea 4.6).

4.4     Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Insuficienţă renală

Calea principală de eliminare a topiramatului şi a metaboliţilor săi este cea renală. Este necesară prudenţă la pacienţii cu insuficienţă renală moderată sau severă. Datorită reducerii eliminării poate apare acumulare şi poate fi necesar un interval de timp mai mare decât în mod normal, pentru a se atinge starea de echilibru. Ajustarea treptată a dozei trebuie realizată într-un ritm mai lent decât în mod normal (vezi pct. 4.2).

3

Hidratare

Este importantă hidratarea adecvată în timpul utilizării topiramatului. Hidratarea poate reduce riscul de nefrolitiază (vezi mai jos). Tratamentul cu topiramat poate reduce transpiraţia, în special la pacienţi adolescenţi. În timpul tratamentului cu topiramat, activităţi cum sunt exerciţiul fizic sau expunerea la temperaturi ridicate, pot creşte riscul de evenimente adverse legate de căldură (vezi pct. 4.8).

Nefrolitiază

Există un risc crescut de formare a calculilor renali şi de semne şi simptome associate, cum sunt colică renală, durere la nivelul lojilor renale sau durere în flanc, în special la pacienţii cu predispoziţie la nefrolitiază.

Factorii de risc pentru nefrolitiază includ antecedentele personale de formare de calculi renali, antecedente heredocolaterale de nefrolitiază şi hipercalciurie. Nici unul dintre aceşti factori de risc nu poate indica cu exactitate riscul de a dezvolta litiază renală, în timpul tratamentului cu topiramat. Topiramatul, atunci când este administrat concomitent cu alte medicamente care predispun la nefrolitiază (acetazolamidă, triamteren, vitamina C în doze mai mari de 2 g pe zi), poate creşte riscul de nefrolitiază. În timpul tratamentului cu topiramat, trebuie evitate administrarea acestor medicamente sau dietele cetogene, deoarece acestea pot crea mediul fiziologic care determină creşterea riscului de formare a calculilor renali.

Insuficienţa hepatică

La pacienţii cu insuficienţă hepatică, topiramatul trebuie administrat cu prudenţă, deoarece clearance-ul poate fi scăzut.

Miopia acută şi glaucomul secundar cu unghi închis

La pacienţii la care s-a administrat topiramat, au fost raportate glaucom cu unghi închis secundar cu miopie acută (vezi, de asemenea, pct. 4.8). Tratamentul include întreruperea administrării topiramatului cât mai repede posibil din punct de vedere clinic şi măsuri corespunzătoare de scădere a tensiunii intraoculare.

Acidoză metabolică

Acidoza metabolică hipercloremică (adică, scăderea bicarbonatului seric sub valoarea normală, în

absenţa alcalozei respiratorii) este asociată cu tratamentul cu topiramat. Această scădere a

bicarbonatului seric este datorată efectului inhibitor al topiramatului asupra anhidrazei carbonice

renale. În general, scăderea bicarbonatului apare la începutul tratamentului, deşi poate să apară oricând

pe parcursul tratamentului. Acest tip de scădere se întâmplă frecvent, dar este, de regulă, uşoară spre

moderată (scăderea medie este de 4 mmol/l la doze de 100 mg pe zi sau mai mari la adulţi şi la doze de

aproximativ 6 mg/kg şi zi la adolescenţi). Rareori, pacienţii au prezentat scăderi ale valorilor sub 10

mmol/l. Afecţiunile sau tratamentele care predispun la acidoză (cum sunt boli renale, boli respiratorii

severe, status epilepticus, diaree, intervenţii chirurgicale, diete cetogene sau anumite medicamente)

pot determina creşterea efectului topiramatului de scădere a bicarbonatului.

Acidoza metabolică cronică creşte riscul de formare a calculilor renali.

La adolescenţi, acidoza metabolică cronică poate determina osteomalacie (rahitism) şi poate reduce

rata de creştere. Efectul topiramatului asupra creşterii şi sechelele sistemului osos nu au fost

investigate sistematic la grupurile de pacienţi adolescenţi şi adulţi.

Este recomandată măsurarea concentraţiilor plasmatice de bicarbonat în timpul tratamentului cu

topiramat, în special la pacienţii cu afecţiuni sau tratamente care predispun la acidoză metabolică.

Dacă acidoza metabolică apare sau persistă, trebuie luată în considerare scăderea dozei sau

întreruperea administrării de topiramat (folosind scăderea treptată a dozei).

Tulburări de dispoziţie/depresie

În timpul tratamentului cu topiramat, a fost observată o creştere a incidenţei tulburărilor de dispoziţie şi depresie (vezi pct. 4.8). Pacienţii trebuie monitorizaţi pentru semne de depresie şi, dacă este necesar, trataţi corespunzător.

4

Tentative de suicid

În fazele dublu-orb din cadrul studiilor clinice cu topiramat, administrat pentru indicaţiile aprobate sau investigate, tentativele de suicid au apărut mai puţin frecvent (vezi pct. 4.8). Pacienţii (şi persoanele care îi îngrijesc) trebuie sfătuiţi să solicite imediat sfatul unui medic, dacă apar idei suicidare.

Profilaxia migrenei la adulţi

Pacienţii care utilizează tratament cu topiramat pe termen lung pentru profilaxia migrenelor trebuie să

fie cântăriţi periodic şi trebuie să li se monitorizeze scăderea greutăţii. Dacă sunt semnalate scăderi

semnificative ale greutăţii, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului.

Scădere în greutate

La pacienţii care scad în greutate în timpul tratamentului, trebuie luată în considerare creşterea

aportului caloric.

La copii, se recomandă monitorizarea greutăţii acestora în timpul tratamentului cu topiramat.

Lactoză

Zidoxer 25 mg, 50 mg şi 200 mg comprimate filmate conţin lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Sunset yellow (E110)

Zidoxer 100 mg comprimate filmate conţine galben amurg (E110), care poate provoca reacţii alergice.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Efectele topiramatului asupra altor medicamente antiepileptice

Adăugarea topiramatului la tratamentul cu carbamazepină, acid valproic sau lamotrigină are efecte reduse sau nu are efecte clinice asupra concentraţiilor plasmatice la starea de echilibru ale acestor medicamente. La anumiţi pacienţi, ocazional, administrarea concomitentă de topiramat şi fenitoină poate avea ca rezultat o creştere a concentraţiei plasmatice de fenitoină. În consecinţă, la pacienţii cu simptome de toxicitate la fenitoină, trebuie monitorizate concentraţiile plasmatice ale fenitoinei

Efectul altor medicamente antiepileptice asupra topiramatului

În timpul tratamentului concomitent cu fenitoină sau carbamazepină, concentraţia plasmatică a

topiramatului scade, probabil datorită inducţiei metabolice. Dacă în cursul tratamentului cu topiramat

se asociază sau se întrerupe administrarea de fenitoină sau carbamazepină poate fi necesară ajustarea

dozei de topiramat. Aceasta trebuie efectuată prin scăderea treptată, până la obţinerea răspunsului

clinic.

Adăugarea sau întreruperea administrării de acid valproic sau lamotrigină nu produce modificări clinic

semnificative ale concentraţiei plasmatice a topiramatului. Au fost raportate cazuri rare de

encefalopatie cu sau fără hiperamoniemie, la pacienţii epileptici trataţi cu topiramat concomitent cu

acid valproic sau alte medicamente antiepileptice.

Alte interacţiuni cu medicamente

Digoxină:

Aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) a digoxinei, după administrarea în doză unică, a scăzut cu 12%, datorită administrării concomitente de topiramat. Când pacienţii sunt trataţi simultan cu topiramat şi digoxină, trebuie monitorizată cu atenţie concentraţia plasmatică a digoxinei. De asemenea, concentraţia plasmatică a digoxinei trebuie monitorizată cu atenţie, după întreruperea administrării de topiramat.

Contraceptive orale

Într-un studiu de interacţiune farmacocinetică, la voluntari sănătoşi, monoterapia cu topiramat în doze de 50 mg pe zi până la 200 mg pe zi, nu a afectat expunerea (ASC) la contraceptivele orale combinate (care conţin 1 mg noretisteronă şi 35 micrograme etinilestradiol). Cu toate acestea, în alt studiu, expunerea la etinilestradiol a fost semnificativ scăzută de tratamentul cu topiramat în doze de 200, 400 şi 800 mg pe zi (18%, 21%, respectiv 30%), când acesta este administrat ca terapie adjuvantă la

5

pacienţii trataţi cu acid valproic, în timp ce expunerea la noretisteronă nu a fost afectată. Semnificaţia clinică a acestor modificări nu este cunoscută. Riscul de scădere a eficacităţii contraceptivelor orale şi de creştere a sângerărilor de întrerupere trebuie luat în considerare la pacientele care utilizează contraceptive orale care conţin estrogen concomitent cu topiramat. Pacientele care utilizează contraceptive orale care conţin estrogen trebuie sfătuite să raporteze medicului curant orice modificare a tipului de sângerare menstruală.

Hidroclorotiazidă (HCTZ):

HCTZ creşte expunerea la topiramat cu aproximativ 30%. Relevanţa clinică a acestei modificări nu este cunoscută, dar asocierea HCTZ la tratamentul cu topiramat poate face necesară ajustarea dozei de topiramat. Parametrii farmacocinetici ai HCTZ nu au fost semnificativ influenţaţi de administrarea concomitentă de topiramat. Rezultatele paraclinice de laborator au arătat scăderea kaliemiei, după administrarea de topiramat sau HCTZ, scădere care a fost mai accentuată la administrarea asocierii de HCTZ şi topiramat.

Metformină

La voluntarii sănătoşi, a fost efectuat un studiu de interacţiune care a evaluat parametrii farmacocinetici la starea de echilibru, în cazul administrării concomitente a unei doze de 500 mg metformină, de 2 ori pe zi, cu o doză de 100 mg topiramat, de 2 ori pe zi. Rezultatele acestui studiu au arătat că valoarea medie a C şi valoarea medie a ASC ale metforminei au crescut cu 18%,

max                                                          0-12ore

respectiv 25%, în timp ce valoarea medie a Cl/F a scăzut cu 20%, atunci când metformina este administrată concomitent cu topiramat. Semnificaţia clinică a efectului topiramatului asupra farmacocineticii metforminei nu este clară. Clearance-ul plasmatic al topiramatului, după administrarea orală, pare să fie redus atunci când este administrat concomitent cu metformină. Nu este cunoscută măsura în care este modificat clearance-ul topiramatului. Semnificaţia clinică a efectului metforminei asupra farmacocineticii topiramatului nu este clară. Când este adăugat topiramat sau este întreruptă administrarea de topiramat, la pacienţii trataţi cu metformină, trebuie luate măsuri de precauţie în ceea ce priveşte monitorizarea de rutină, pentru controlul adecvat al statusului diabetic.

Interacţiuni cu alcoolul etilic

Efectele asupra sistemului nervos central pot fi crescute de consumul concomitent de alcool etilic. Este recomandat să nu se utilizeze topiramat în asociere cu alcoolul etilic sau cu alte medicamente care deprimă sistemul nervos central.

Pioglitazonă

Parametrii farmacocinetici ai topiramatului la starea de echilibru nu sunt influenţaţi semnificativ de administrarea concomitentă de pioglitazonă. Topiramatul poate determina o scădere cu 15% a expunerii la pioglitazonă şi o scădere a expunerii la metaboliţii activi (dar mai puţin potenţi) hidroxi-sau ceto- ai pioglitazonei, cu 16%, respectiv 60%. Semnificaţia clinică a acestor observaţii nu este cunoscută. Când este asociat topiramat la tratamentul cu pioglitazonă sau este întreruptă administrarea de topiramat la pacienţii trataţi cu pioglitazonă sau este asociată pioglitazona la tratamentul cu topiramat sau este întreruptă administrarea de pioglitazonă la pacienţii trataţi cu topiramat, trebuie avută în vedere monitorizarea de rutină, pentru controlul adecvat al statusului diabetic.

Studii suplimentare de interacţiuni farmacocinetice

Topiramatul nu modifică expunerea la amitriptilină. Totuşi, topiramatul creşte expunerea la metabolitul activ al amitriptilinei, nortriptilina, cu 20%. Semnificaţia clinică nu este cunoscută. Topiramatul nu modifică expunerea la haloperidol. Totuşi, topiramatul creşte expunerea la metabolitul activ obţinut prin reducere al haloperidolului, cu 31%. Semnificaţia clinică a acestor observaţii nu este cunoscută.

Nu există interacţiuni farmacocinetice între topiramat şi propranolol, dihidroergotamină sau pizotifen. Topiramatul nu influenţează farmacocinetica sumatriptanului (administrat oral sau subcutanat).

6

Interacţiuni potenţiale care nu au fost studiate

Topiramatul inhibă enzima CZP2C19 şi poate influenţa alte substanţe active care sunt metabolizate

prin intermediul acestei enzime, cum sunt diazepam, imipramină, moclobemidă, proguanil, omeprazol.

Totuşi, aceste interacţiuni nu au fost studiate.

Administrarea concomitentă de inhibitori de anhidrază carbonică (de exemplu, sultiam, zonisamidă) şi

topiramat nu a fost evaluată în studiile clinice. Reacţiile adverse pot fi crescute, în cazul asocierii

acestor medicamente, datorită inhibării anhidrazei carbonice.

4.6     Sarcina şi alăptarea

Sarcina

După utilizarea anumitor medicamente antiepileptice în timpul primului trimestru de sarcină a fost observată o creştere a frecvenţei malformaţiilor (malformaţii ale extremităţilor distale şi malformaţii cranio-faciale, insuficienţă cardiacă).

Tratamentul asociat pare să crească riscul de malformaţii şi, în consecinţă, este importantă

administrarea în monoterapie, oricând este posibil.

S-a observat că topiramatul are efecte teratogene la speciile studiate (şoarece, şobolan şi iepure). La

şobolan, topiramatul traversează bariera placentară.

Femeilor cu posibilitatea de a rămâne gravide sau aflate la vârsta fertilă trebuie să li se dea

recomandări de specialitate. Este recomandat ca femeile aflate la vârsta fertilă să utilizeze metode

contraceptive adecvate. Necesitatea tratamentului antiepileptic trebuie reevaluată la femeile care

intenţionează să rămână gravide.

Indicaţie în tratamentul epilepsiei

Nu există studii privind utilizarea topiramatului la gravide. Cu toate acestea, topiramatul trebuie

utilizat în timpul sarcinii doar dacă beneficiul potenţial depăşeşte riscul potenţial.

În experienţa după punerea pe piaţă, s-au raportat cazuri de hipospadias la nou-născuţii de sex

masculin expuşi intrauterin la topiramat, administrat atât în monoterapie, cât şi ca adjuvant la

tratamentul cu alte medicamente antiepileptice. Nu s-a stabilit dacă există o relaţie cauzală cu

topiramatul.

Totuşi, dacă tratamentul pentru profilaxia convulsiilor este insuficient sau întrerupt, acest fapt poate

aduce riscuri considerabile atât pentru mamă cât şi pentru făt, care, probabil, sunt mai severe decât

riscul apariţiei de malformaţii. În timpul sarcinii, tratamentul antiepileptic trebuie prescris luând în

considerare cele prezentate mai sus.

Alăptarea

Topiramatul se excretă în laptele matern. Observaţii limitate sugerează un raport lapte/plasmă de 1:1. Avându-se în vedere efectele nocive potenţiale la sugar, dacă este necesară continuarea terapiei la mamă, nu este recomandată alăptarea.

4.7     Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Topiramatul are o influenţă majoră asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

Topiramatul acţionează la nivelul sistemului nervos central şi poate produce somnolenţă, ameţeli şi

alte simptome associate.

Aceste evenimente adverse pot fi potenţial periculoase la pacienţii care conduc vehicule sau folosesc

utilaje, în special atât timp cât este necesară stabilirea modului în care pacientul reacţionează la

medicament.

4.8     Reacţii adverse

Profilul reacţiilor adverse la topiramat se bazează pe datele obţinute din studiile clinice de la 1800 de

subiecţi.

Reacţiile adverse sunt clasificate conform următoarelor categorii de frecvenţă:

Foarte frecvente (≥ 1/10),

7

Frecvente (> 1/100 şi <1/10),

Mai puţin frecvente (> 1/1000 şi <1/100),

Rare (> 1/10000 şi <1/1000)

Aparate,

sisteme şi

organe

Foarte frecvente

Frecvente

Mai puţin frecvente

Rare

Tulburări hematologice şi limfatice

Anemie, epistaxis, purpură, leucopenie, trombocitopenie

Neutropenie

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Scădere în greutate

Acidoză metabolică

Tulburări psihice

Tulburări ale memoriei, anorexie, confuzie şi lentoare psihomotorie, depresie, tulburări de concentrare, anxietate

Apatie, astenie, euforie, labilitate emoţională, agitaţie, probleme cognitive, scăderea libidoului, reacţii agresive, psihoză sau simptome psihice

Halucinaţii, tulburări de personalitate, ideaţie suicidară, tentative de suicid

Tulburări ale

sistemului

nervos

Ataxie, parestezii, tulburări de vorbire, afazie

Tremor, anomalii de coordonare, mers anormal, nistagmus, anomalii ale senzaţiei gustative

Hipokinezie, stupoare

Tulburări oculare

Diplopie, vedere anormală

Miopie acută şi glaucom secundar cu unghi închis, durere oculară

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

Dispnee

Tulburări gastro-intestinale

Constipaţie, dureri abdominale

Diaree, vărsături şi xerostomie

Tulburări hepatobiliare

Creşterea valorilor enzimelor hepatice

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Alopecie

Foliculită şi prurit

Tulburări renale şi ale căilor urinare

Incontinenţă urinară şi nefrolitiază

Tulburări ale aparatului genital şi sânului

Tulburări menstruale, impotenţă

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Ameţeli, oboseală, somnolenţă, nervozitate, cefalee, greaţă

Dureri osoase, reacţii alergice, insomnie

8

La pacienţii trataţi cu topiramat ca terapie adjuvantă, s-au raportat evenimente trombo-embolice, în proporţie de aproximativ un caz din 100 de pacienţi-ani. Dintre aceste cazuri, majoritatea au fost la pacienţi trataţi pe o perioadă mai mare de 6 luni şi având mai mult de un factor de risc. Nu a putut fi stabilită o relaţie cu topiramatul.

Deoarece topiramatul a fost cel mai frecvent administrat concomitent cu alte medicamente antiepileptice, este dificil să se determine care medicament, dacă este vreunul, a fost asociat cu reacţiile adverse.

Calitativ, aceste tipuri de evenimente adverse observate în studiile cu topiramat administrat în monoterapie au fost, în general, similare cu cele observate în studiile cu topiramat administrat în terapie adjuvantă. Cu excepţia paresteziilor şi oboselii, aceste evenimente adverse au fost raportate cu o incidenţă similară sau mai mică în studiile cu topiramat, administrat în monoterapie. În studiile dublu orb, evenimentele adverse semnificative clinic, care au apărut cu o incidenţă mai mare sau egală cu 10% la adulţii trataţi cu topiramat, au inclus: parestezii, cefalee, oboseală, ameţeli, somnolenţă, scădere în greutate, greaţă şi anorexie.

După punerea pe piaţă, de la pacienţii trataţi cu topiramat au fost primite atât raportări rare de cazuri de creştere a valorilor enzimelor hepatice, acidoză metabolică, cât şi raportări izolate de hepatită şi insuficienţă hepatică, precum şi convulsii, după întreruperea administrării de topiramat (chiar şi la pacienţii fără antecedente de epilepsie). Datele din studiile clinice au indicat faptul că topiramatul a fost asociat cu o scădere medie a bicarbonatului seric de 4 mmol/l (vezi, de asemenea, pct. 4.4). În cazul utilizării de topiramat, s-au raportat rar scăderea transpiraţiei, uneori asociată cu febră şi eritem facial tranzitoriu. Majoritatea acestor raportări au fost la copii. Mai puţin frecvent, au fost raportate evenimente legate de suicid (vezi, de asemenea, pct. 4.4).

De asemenea, s-au primit raportări izolate de reacţii buloase la nivelul pielii şi al mucoaselor (incluzând eritem polimorf, pemfigus, sindrom Steven-Johnson şi necroliză epidermică toxică). Majoritatea dintre aceste raportări au fost la pacienţii care utilizau alte medicamente asociate şi , de asemenea, cu reacţii buloase la nivelul pielii şi al mucoaselor.

Au existat raportări rare de miopie acută şi glaucom cu unghi închis secundar la pacienţii trataţi cu topiramat (vezi, de asemenea, pct. 4.4). Simptomele au inclus scăderea acută a acuităţii vizuale şi/sau dureri oculare, tipic în prima lună de tratament cu topiramat. Au fost afectaţi atât adulţii cât şi adolescenţi.

Din experienţa după punerea pe piaţă, au fost primite raportări foarte rare de pierdere tranzitorie a vederii. Oricum, nu a fost stabilită o legătură cauzală cu tratamentul.

În studiile clinice dublu-orb pentru migrenă, incidenţa efectelor secundare legate de doză a fost în general mai mică decât în studiile făcute pentru tratamentul epilepsiei, deoarece dozele folosite în studiile clinice pentru migrenă au fost mai mici.

4.9 Supradozaj

Semne şi simptome:

Au fost raportate cazuri de supradozaj cu topiramat. Semnele şi simptomele observate includ:

somnolenţă, tulburări de vorbire, vedere înceţoşată, diplopie, afectarea gândirii, letargie, anomalii de

coordonare, stupoare, hipotensiune arterială, dureri abdominale, agitaţie, ameţeli, depresie şi convulsii.

Consecinţele clinice nu au fost severe în cele mai multe cazuri, dar au fost raportate cazuri de deces,

după supradozaj poli-medicamentos care a inclus şi topiramat.

Supradozajul cu topiramat poate determina acidoză metabolică severă (vezi pct. 4.4). Un pacient care

a ingerat o doză de topiramat, calculată între 96 şi 110 g, a fost internat în comă care a durat 20-24 de

ore, urmată de recuperare totală, după 3-4 zile.

Tratament

Tratamentul trebuie să fie adecvat, de susţinere. Dacă este considerat necesar din punct de vedere

clinic, substanţa neabsorbită trebuie eliminată din tractul gastro-intestinal prin lavaj sau prin

9

administrare de cărbune activat. Hemodializa s-a dovedit a fi o metodă eficace de a elimina topiramatul din organism. Pacientul trebuie să fie bine hidratat.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: alte antiepileptice, codul ATC: N03AX11

Topiramatul este o monozaharidă sulfamat-substituită. Au fost identificate trei proprietăţi farmacologice ale topiramatului, care pot contribui la acţiunea anticonvulsivantă. Topiramatul reduce frecvenţa la care sunt generate potenţialele de acţiune, atunci când neuronii sunt supuşi unei depolarizări susţinute care indică blocarea canalelor de sodiu voltaj-dependente.

Topiramatul creşte activitatea GABA la nivelul anumitor tipuri de receptori GABA-ergici. Topiramatul antagonizează slab activitatea excitatorie a subtipului kainat/AMPA al receptorului glutamatergic, dar nu are nici un efect aparent asupra activităţii subtipului de receptor N-metil-D-aspartat (NMDA). În plus, topiramatul inhibă anumite izoenzime ale anhidrazei carbonice. Acest efect nu este considerat a fi componentul major al acţiunii antiepileptice a topiramatului. În două studii multicentrice, randomizate, dublu - orb, placebo - controlate, realizate pe grupuri paralele, a fost evaluată eficacitatea topiramatului în profilaxia migrenei. Rezultatele cumulate din studiile care au evaluat doze de topiramat de 50 mg/zi (n=233), 100 mg/zi (n=244) şi 200 mg/zi (n=228) au pus în evidenţă o scădere mediană procentuală a criteriul principal de evaluare, frecvenţa periodică lunară medie a crizelor de migrenă, la35 %, 51% sau respectiv 49% comparative cu placebo (N=229).

Rezultatele globale ale acestor studii au evidenţiat o reducere procentuală medie semnificativă statistic a principalului parametru de eficacitate studiat, la doze de 100 şi 200 mg/zi (35%, respectiv 51% faţă de 21% în grupul tratat cu placebo). Aceste diferenţe nu au fost semnificative statistic la doza de 50 mg/zi (49%).

La 27% din pacienţii la care a fost administrat topiramat 100 mg/zi a fost înregistrată o scădere de 75% a frecvenţei crizelor de migrenă (comparativ cu 11% după administrare de placebo), în timp ce la 52% din pacienţi a fost obţinută o reducere de 50% a frecvenţei crizelor de migrenă (faţă de 23% după administrare de placebo).

În al 3-lea studiu multicentric, randomizat, dublu - orb, realizat pe grupuri paralele, a fost raportată o scădere a frecvenţei lunare a crizelor de migrenă (obiectiv principal de evaluare a eficacităţii topiramatului) de -0,8 perioade/luna (comparativ cu placebo). La doze de 100 mg/zi şi 200 mg/zi nu au fost inregistrate diferente semnificative statistic comparativ cu placebo (- 1,8 perioade/luna, respectiv -1,1 perioade/lună).

Într-un alt studiu, care a avut drept obiectiv principal evaluarea eficacităţii topiramatului în modificarea ratei lunare a episoadelor de migrenă faţă de nivelul de referinţă, nu au fost evidenţiate modificări semnificative statistic între topiramat, administrat în doze de 200 mg/zi şi placebo

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie

Topiramatul este absorbit rapid. După ingestia orală de 400 mg, concentraţia plasmatică maximă (C

max

este atinsă după aproximativ 2 ore. Topiramatul are o farmacocinetică liniară, cu o creştere

proporţională cu doza a concentraţiei plasmatice, la dozele testate cuprinse în intervalul 200-800 mg

pe zi.

Nu există date despre administrarea intravenoasă. Pe baza recuperării radioactivităţii din urină,

14

absorbţia medie a dozei de 100 mg a topiramat C a fost cel puţin 81 %. Pe baza datelor obţinute din

10

probele de urină, biodisponibilitatea poate fi estimată la aproximativ 50%. Ingerarea de alimente nu influenţează clinic semnificativ absorbţia topiramatului. Variabilitatea cinetică este de 25-35%. Concentraţia plasmatică maximă (C ), la voluntarii sănătoşi, observată după administrarea de doze

max

repetate de 100 mg de două ori pe zi, este de aproximativ 7μg/ml.

Distribuţie

Volumul mediu aparent de distribuţie a fost de 0,55-0,8 l/kg. Volumul de distribuţie este influenţat de

sex, valorile volumului de distribuţie la femei fiind de aproximativ 50% din cele de la bărbaţi.

Topiramatul se leagă de eritrocite, dar legarea este probabil saturată la 3-10 μg/ml. Proporţia de legare

de proteinele plasmatice este de 13-17%. Nu există informaţii despre distribuţia în lichidul

cefalorahidian.

Metabolizare

La voluntarii sănătoşi, topiramatul este metabolizat în proporţie moderată (aproximativ 20%). După

administrarea simultană a antiepilepticelor cu inductori enzimatici cunoscuţi, metabolizarea poate

creşte până la 50%. Şase metaboliţi au fost izolaţi, ideintificaţi şi caracterizaţi din plasmă, urină şi

fecale.

Eliminare

Clearance-ul renal este de aproximativ 18 ml/min. Acesta este mult mai mic decât cel aşteptat, ceea ce

indică reabsorbţia tubulară a topiramatului. În ansamblu, după administrarea orală, clearance-ul

plasmatic este de aproximativ 20-30 ml/min. Cea mai importantă cale de eliminare a topiramatului şi a

metaboliţilor săi este cea renală.

După administrarea de doze repetate de 50 mg şi 100 mg topiramat, de două ori pe zi, timpul mediu de

înjumătăţire plasmatică a fost de aproximativ 21 ore. La pacienţii cu funcţie renală normală pot fi

necesare 4-8 zile pentru a se atinge concentraţia plasmatică la starea de echilibru, în timp ce la

pacienţii cu insuficienţă renală moderată până la severă pot fi necesare 10-15 zile de tratament.

Clearance-ul plasmatic şi cel renal al topiramatului este scăzut la pacienţii cu insuficienţă renală.

Grupe speciale de pacienţi

Insuficienţă renală :

Clearance-ul topiramatului a fost cu 42% mai mic la pacienţii cu insuficienţă renală moderată (clearance-ul creatininei 30-69 ml/min) şi cu 54% mai mic la pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei <30 ml/min) comparativ cu pacienţii cu funcţie renală normală (clearance-ul creatininei >70 ml/min). La anumiţi pacienţi cu insuficienţă renală severă, scăderea clearance-ului poate fi mai mare. În general, la pacienţii cu insuficienţă renală moderată sau severă, doza de topiramat recomandată este jumătate din doza zilnică uzuală.

Insuficienţă hepatică:

Clearance-ul plasmatic al topiramatului este scăzut cu 20-30% la pacienţii cu insuficienţă hepatică

moderată până la severă.

Copii cu vârsta până la 12 ani

La copii, farmacocinetica topiramatului, similar celei de la adulţii trataţi cu terapie adjuvantă, este liniară, cu clearance-ul independent de doză şi cu concentraţiile plasmatice la starea de echilibru crescând proporţional cu doza. Totuşi, copiii au un clearance mai mare şi un timp de înjumătăţire plasmatică prin eliminare mai mic. În consecinţă, concentraţiile plasmatice ale topiramatului, pentru aceeaşi doză, exprimată în mg/kg, pot fi mai scăzute la copii, comparativ cu adulţii. Similar adulţilor, medicamentele antiepileptice cu efect inductor asupra enzimelor hepatice scad concentraţiile plasmatice la starea de echilibru.

5.3 Date preclinice de siguranţă

În studiile de toxicitate generale, a fost identificată toxicitate indusă de topiramat, organele ţintă fiind stomacul, rinichii, vezica urinară şi sângele (anemie). La animale s-a evidenţiat toxicitate la expunere

11

sistemică mai mică decât cea aşteptată la pacienţi la doze recomandate.. Relevanţa clinică a acestei constatări nu este cunoscută, dar nu poate fi exclusă.

Studiile de toxicitate asupra funcţiei de reproducere au arătat că topiramatul este teratogen la speciile studiate (şoareci, şobolani şi iepuri), la nivelurile de expunere sistemică sub cele estimate la pacienţii trataţi cu dozele recomandate. La om, riscul nu este cunoscut, dar nu poate fi exclus.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1     Lista excipienţilor

Nucleu:

Celuloză microcristalină

Manitol

Amidonglicolat de sodiu (tip A)

Amidon de porumb pregelatinizat

Crospovidonă

Povidonă

Stearat de magneziu

Ceară Carnauba

Film, comprimate filmate a 25 mg: Hipromeloză (E 464) Lactoză monohidrat Macrogol 4000 Dioxid de titan (E 171)

Film, comprimate filmate a 50 mg:

Hipromeloză (E 464)

Lactoză monohidrat

Macrogol 4000

Talc

Propilenglicol

Dioxid de titan (E 171)

Galben de chinolină (E 104)

Film, comprimate filmate de 100 mg: Hypromellose (E464) Propilen glicol Dioxid de titan (E 171) Galben amurg (E 110)

Film, comprimate filmate a 200 mg:

Hipromeloză (E 464)

Lactoză monohidrat

Macrogol 4000

Dioxid de titan (E 171)

Oxid roşu de fer (E 172)

Oxid galben de fer (E 172)

6.2     Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3     Perioada de valabilitate

12

Flacoane multidoză din PEÎD: 3 ani Blistere PVC-PE-PVDC/Al: 3 ani

6.4     Precauţii speciale pentru păstrare

Flacoane multidoză din PEÎD: nu necesită condiţii speciale de păstrare Blistere PVC-PE-PVDC/Al: 100 mg: a se păstra la temperaturi sub 30º C.

25 mg, 50 mg şi 200 mg: nu necesită condiţii speciale de păstrare

6.5     Natura şi conţinutul ambalajului

Flacoane multidoză din PEÎD (conţine silicagel): fiecare ambalaj conţine 60 comprimate filmate Blistere din PVC-PE-PVDC/Al: fiecare ambalaj conţine 28 sau 60 comprimate filmate. Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6     Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinţe speciale.

7.       DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Ozone Laboratories BV,

2 Martinus Nijhofflaan, 2624 ES Delft, Olanda

8.       NUMERELE AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

1035/2008/01-02-03 1036/2008/01-02-03 1037/2008/01-02-03 1038/2008/01-02-03

9.       DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Autorizare-Septembrie 2008

10.     DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Septembrie 2008

13

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.