Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

ZIDOXER 200 mg
 
Denumire ZIDOXER 200 mg
Descriere Adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 12 ani şi peste: monoterapie la pacienţii epileptici cu convulsii parţiale şi/sau convulsii tonico-clonice generalizate
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 12 ani şi peste: terapie adjuvantă la pacienţii epileptici cu convulsii parţiale şi/sau convulsii tonico-clonice generalizate
Adulţi: tratament de linia a doua în profilaxia crizelor de migrenă.
Denumire comuna internationala TOPIRAMATUM
Actiune terapeutica ANTIEPILEPTICE ALTE ANTIEPILEPTICE
Prescriptie P-6L - Medicamente si produse medicamentoase care se elibereaza in farmacii pe baza de prescriptie medicala valabila 6 luni
Forma farmaceutica Comprimate filmate
Concentratia 200mg
Ambalaj Cutie x 1 flac. PEID X 60 compr. film.
Valabilitate ambalaj 3 ani
Cod ATC N03AX11
Firma - Tara producatoare PHARMATEN S.A. - GRECIA
Autorizatie de punere pe piata OZONE LABORATORIES BV - OLANDA

Ai un comentariu sau o intrebare despre ZIDOXER 200 mg ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



>> ZIDOXER 100 mg Comprimate filmate, 100mg >> ZIDOXER 200 mg Comprimate filmate, 200mg >> ZIDOXER 25 mg Comprimate filmate, 25mg >> ZIDOXER 50 mg Comprimate filmate, 50mg
Prospect si alte informatii despre ZIDOXER 200 mg, comprimate filmate       

AUTORIZATIE DE PUNERE PE PIATĂ NR. 1035/2008/01-02-03; 1036/2008/01-02-03               Anexa 2

1037/2008/01-02-03; 1038/2008/01-02-03

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1.       DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Zidoxer 200 mg, comprimate filmate

2.       COMPOZITIA CALITATIVĂ SI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat filmat contine topiramat 25 mg, 50 mg, 100 mg sau 200 mg.

Excipienti:

Comprimat filmat a 200 mg:

Fiecare comprimat filmat contine lactoză 3,2 mg (sub formă de lactoză monohidrat).

Pentru lista tuturor excipientilor, vezi pct. 6.1.

3.       FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat filmat

Zidoxer 200 mg este disponibil sub formă de comprimate filmate, oblongi, biconvexe, de culoare roz

4. DATE CLINICE

4.1 Indicatii terapeutice

Adulti si adolescenti cu vârsta de 12 ani si peste: monoterapie la pacientii epileptici cu convulsii partiale si/sau convulsii tonico-clonice generalizate

Adulti si adolescenti cu vârsta de 12 ani si peste: terapie adjuvantă la pacientii epileptici cu convulsii partiale si/sau convulsii tonico-clonice generalizate

Adulti: tratament de linia a doua în profilaxia crizelor de migrenă.

4.2 Doze si mod de administrare

Este recomandat ca doza să fie ajustată progresiv până la doza eficace pentru a evita reactiile adverse

dependente de doză.

Pentru optimizarea terapiei, nu este necesară determinarea concentratiei plasmatice de topiramat.

Pentru doze care nu sunt realizabile cu aceste concentratii, acest medicament este disponibil în alte concentratii.

Mod de administrare:

Comprimatele nu trebuie divizate/rupte

Topiramatul poate fi administrat cu sau fără alimente, cu o cantitate suficientă de lichid.

Monoterapie la adulti si adolescenti cu vârsta de 12 ani si peste:

Stabilirea treptată a dozei trebuie începută de la 25 mg, administrată seara, timp de o săptămână. Apoi, doza trebuie crescută la intervale de 1-2 săptămâni, cu 25-50 mg pe zi, administrată fractionat în 2 prize. Dacă pacientul nu tolerează schema de crestere a dozei, doza poate fi crescută cu cantităti mai mici sau la intervale mai mari. Doza si frecventa cresterii treptate a dozei depind de evolutia clinică.

La adulti, doza tintă initială recomandată pentru monoterapia cu topiramat este de 100 mg pe zi, iar doza maximă zilnică recomandată este de 400 mg.

Atunci când alte medicamente antiepileptice, administrate concomitent cu topiramat, sunt întrerupte, pentru a se initia monoterapia cu topiramat, trebuie luate în considerare posibilele efecte asupra controlului convulsiilor. Dacă siguranta pacientului nu necesită întreruperea rapidă a celorlalte medicamente antiepileptice administrate concomitent este recomandată o întrerupere gradată a medicamentelor antiepileptice administrate concomitent, cu o treime din doză, la intervale de o săptămână.

Atunci când medicamentele cu efect inductor enzimatic sunt întrerupte, concentratiile plasmatice al topiramatului vor creste. Dacă este recomandat clinic, poate fi necesară o scădere a dozei de topiramat

Aceste recomandări de dozaj se aplică la toti adultii, inclusiv la vârstnici, în absenta unei afectiuni renale preexistente (vezi pct. 4.4).

Terapie adjuvantă în epilepsie la adulti si adolescenti cu vârsta de 12 ani si peste:

Stabilirea treptată a dozei trebuie începută de la 25-50 mg topiramat, administrată seara, timp de o săptămână. Apoi, doza totală zilnică trebuie crescută la intervale de una până la două săptămâni, cu 25-50 mg, fiind administrată divizat în 2 prize.. Ajustarea dozei trebuie ghidată în functie de răspunsul clinic.

Doza minimă eficace administrată în studiile clinice, ca terapie adjuvantă, a fost de 200 mg pe zi. În consecintă, a fost considerată a fi doza minimă eficace. Doza uzuală zilnică este de 200 mg până la 400 mg, fractionată în două prize. La anumiti pacienti, un bun control al convulsiilor este obtinut cu o doză unică zilnică. La anumiti pacienti poate fi necesară o doză maximă zilnică de 800 mg.

Propilaxia migrenelor la adulti:

Stabilirea treptată a dozei trebuie începută de la 25 mg topiramat, administrată seara, timp de o

săptămână.

Apoi, doza totală zilnică trebuie crescută la intervale o săptmână, cu 25 mg. Dacă pacientul nu

tolerează schema de crestere a dozei, doza poate fi crescută cu cantităti mai mici sau administrare la

intervale mai mari.

Doza totală zilnică recomandată de topiramat ca tratament pentru profilaxia migrenelor este de 100 mg/zi fractionată în două prize. Doze mai mari nu au dus la cresterea beneficiului terapeutic. La anumiti pacienti pot fi eficace doze zilnice de 50 mg. Ajustarea dozei trebuie ghidată în functie de răspunsul clinic.

Administrarea la copii:

Există date limitate despre utilizarea medicamentului la copii cu vârsta sub 12 ani.

Pacientii cu insuficientă hepatică si/sau renală

Pentru pacientii cu insuficientă renală moderată (clearance-ul creatininei 30-69 ml/min) sau severă (clearance-ul creatininei <30 ml/min), este recomandat să se înceapă tratamentul cu jumătate din doza zilnică uzuală, iar ajustarea treptată a dozei să fie efectuată cu cantităti mai mici si la intervale de timp mai mari, decât în mod normal.

Similar tuturor pacientilor, ajustarea schemei terapeutice trebuie ghidată de răspunsul clinic, avându-se în vedere că la pacientii cu insuficientă renală poate fi necesar un interval de timp mai mare pentru a se atinge starea de echilibru, după fiecare modificare a dozei. La pacientii cu insuficientă renală moderată sau severă, pot fi necesare 10-15 zile pentru a se atinge concentratiile la starea de echilibru, comparativ cu 4-8 zile cât sunt necesare la pacientii cu functie renală normală. La pacientii cu insuficientă hepatică, topiramatul trebuie administrat cu prudentă, deoarece clearance-ul topiramatului poate fi scăzut.

Pacientii hemodializati:

Deoarece topiramatul este eliminat din plasmă prin hemodializă, trebuie administrată o doză

suplimentară de topiramat, echivalentă cu aproximativ jumătate din doza zilnică, în zilele în care se

efectuează sedintele de hemodializă.

Doza suplimentară trebuie administrată divizat în două prize, la începutul si la finalul sedintei de

hemodializă. Doza suplimentară poate fi diferită, în functie de caracteristicile procedeului si

echipamentului de dializă utilizat. Similar celorlalti pacienti, ajustarea dozei trebuie ghidată de către

răspunsul clinic (de exemplu controlul convulsiilor, evitarea reactiilor adverse).

Întreruperea tratamentului:

Medicamentele antiepileptice, incluzând topiramatul, trebuie întrerupte treptat, pentru a reduce la minim potentialul de crestere a frecventei convulsiilor. În studiile clinice, dozele au fost scăzute cu 50-100 mg pe zi, la intervale de o săptămână.

4.3     Contraindicatii

Hipersensibilitate la topiramat sau la oricare dintre excipienti

Tratamentul pentru propilaxia migrenelor: în timpul sarcinii sau femeilor cu potential de a rămâne

gravide sau aflate la vârsta fertilă, dacă nu utilizează metode contraceptive adecvate

În timpul sarcinii, aparitia diverselor tipuri de convulsii care prezintă un risc considerabil pentru mamă

si făt.

Prevenirea convulsiilor prin utilizarea de topiramat, dat fiindcă este administrat pentru o indicatie

corectă depăseste riscul aparitiei de malformatii. Totusi prevenirea crizelor de migrenă, nu

compensează acest risc. În consecintă, utilizarea de topiramat pentru profilaxia migrenelor este

contraindicată în timpul sarcinii sau femeilor cu potential de a rămâne gravide sau aflate la vârsta

fertilă, dacă nu utilizează metode contraceptive adecvate (vezi sectiunea 4.6).

4.4     Atentionări si precautii speciale pentru utilizare

Insuficientă renală

Calea principală de eliminare a topiramatului si a metabolitilor săi este cea renală. Este necesară prudentă la pacientii cu insuficientă renală moderată sau severă. Datorită reducerii eliminării poate apare acumulare si poate fi necesar un interval de timp mai mare decât în mod normal, pentru a se atinge starea de echilibru. Ajustarea treptată a dozei trebuie realizată într-un ritm mai lent decât în mod normal (vezi pct. 4.2).

Hidratare

Este importantă hidratarea adecvată în timpul utilizării topiramatului. Hidratarea poate reduce riscul de nefrolitiază (vezi mai jos). Tratamentul cu topiramat poate reduce transpiratia, în special la pacienti adolescenti. În timpul tratamentului cu topiramat, activităti cum sunt exercitiul fizic sau expunerea la temperaturi ridicate, pot creste riscul de evenimente adverse legate de căldură (vezi pct. 4.8).

Nefrolitiază

Există un risc crescut de formare a calculilor renali si de semne si simptome associate, cum sunt colică renală, durere la nivelul lojilor renale sau durere în flanc, în special la pacientii cu predispozitie la nefrolitiază.

Factorii de risc pentru nefrolitiază includ antecedentele personale de formare de calculi renali, antecedente heredocolaterale de nefrolitiază si hipercalciurie. Nici unul dintre acesti factori de risc nu poate indica cu exactitate riscul de a dezvolta litiază renală, în timpul tratamentului cu topiramat. Topiramatul, atunci când este administrat concomitent cu alte medicamente care predispun la nefrolitiază (acetazolamidă, triamteren, vitamina C în doze mai mari de 2 g pe zi), poate creste riscul de nefrolitiază. În timpul tratamentului cu topiramat, trebuie evitate administrarea acestor medicamente sau dietele cetogene, deoarece acestea pot crea mediul fiziologic care determină cresterea riscului de formare a calculilor renali.

Insuficienta hepatică

La pacientii cu insuficientă hepatică, topiramatul trebuie administrat cu prudentă, deoarece clearance-ul poate fi scăzut.

Miopia acută si glaucomul secundar cu unghi închis

La pacientii la care s-a administrat topiramat, au fost raportate glaucom cu unghi închis secundar cu miopie acută (vezi, de asemenea, pct. 4.8). Tratamentul include întreruperea administrării topiramatului cât mai repede posibil din punct de vedere clinic si măsuri corespunzătoare de scădere a tensiunii intraoculare.

Acidoză metabolică

Acidoza metabolică hipercloremică (adică, scăderea bicarbonatului seric sub valoarea normală, în

absenta alcalozei respiratorii) este asociată cu tratamentul cu topiramat. Această scădere a

bicarbonatului seric este datorată efectului inhibitor al topiramatului asupra anhidrazei carbonice

renale. În general, scăderea bicarbonatului apare la începutul tratamentului, desi poate să apară oricând

pe parcursul tratamentului. Acest tip de scădere se întâmplă frecvent, dar este, de regulă, usoară spre

moderată (scăderea medie este de 4 mmol/l la doze de 100 mg pe zi sau mai mari la adulti si la doze de

aproximativ 6 mg/kg si zi la adolescenti). Rareori, pacientii au prezentat scăderi ale valorilor sub 10

mmol/l. Afectiunile sau tratamentele care predispun la acidoză (cum sunt boli renale, boli respiratorii

severe, status epilepticus, diaree, interventii chirurgicale, diete cetogene sau anumite medicamente)

pot determina cresterea efectului topiramatului de scădere a bicarbonatului.

Acidoza metabolică cronică creste riscul de formare a calculilor renali.

La adolescenti, acidoza metabolică cronică poate determina osteomalacie (rahitism) si poate reduce

rata de crestere. Efectul topiramatului asupra cresterii si sechelele sistemului osos nu au fost

investigate sistematic la grupurile de pacienti adolescenti si adulti.

Este recomandată măsurarea concentratiilor plasmatice de bicarbonat în timpul tratamentului cu

topiramat, în special la pacientii cu afectiuni sau tratamente care predispun la acidoză metabolică.

Dacă acidoza metabolică apare sau persistă, trebuie luată în considerare scăderea dozei sau

întreruperea administrării de topiramat (folosind scăderea treptată a dozei).

Tulburări de dispozitie/depresie

În timpul tratamentului cu topiramat, a fost observată o crestere a incidentei tulburărilor de dispozitie si depresie (vezi pct. 4.8). Pacientii trebuie monitorizati pentru semne de depresie si, dacă este necesar, tratati corespunzător.

Tentative de suicid

În fazele dublu-orb din cadrul studiilor clinice cu topiramat, administrat pentru indicatiile aprobate sau investigate, tentativele de suicid au apărut mai putin frecvent (vezi pct. 4.8). Pacientii (si persoanele care îi îngrijesc) trebuie sfătuiti să solicite imediat sfatul unui medic, dacă apar idei suicidare.

Profilaxia migrenei la adulti

Pacientii care utilizează tratament cu topiramat pe termen lung pentru profilaxia migrenelor trebuie să

fie cântăriti periodic si trebuie să li se monitorizeze scăderea greutătii. Dacă sunt semnalate scăderi

semnificative ale greutătii, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului.

Scădere în greutate

La pacientii care scad în greutate în timpul tratamentului, trebuie luată în considerare cresterea

aportului caloric.

La copii, se recomandă monitorizarea greutătii acestora în timpul tratamentului cu topiramat.

Lactoză

Zidoxer 25 mg, 50 mg si 200 mg comprimate filmate contin lactoză. Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intolerantă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbtie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Sunset yellow (E110)

Zidoxer 100 mg comprimate filmate contine galben amurg (E110), care poate provoca reactii alergice.

4.5 Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune

Efectele topiramatului asupra altor medicamente antiepileptice

Adăugarea topiramatului la tratamentul cu carbamazepină, acid valproic sau lamotrigină are efecte reduse sau nu are efecte clinice asupra concentratiilor plasmatice la starea de echilibru ale acestor medicamente. La anumiti pacienti, ocazional, administrarea concomitentă de topiramat si fenitoină poate avea ca rezultat o crestere a concentratiei plasmatice de fenitoină. În consecintă, la pacientii cu simptome de toxicitate la fenitoină, trebuie monitorizate concentratiile plasmatice ale fenitoinei

Efectul altor medicamente antiepileptice asupra topiramatului

În timpul tratamentului concomitent cu fenitoină sau carbamazepină, concentratia plasmatică a

topiramatului scade, probabil datorită inductiei metabolice. Dacă în cursul tratamentului cu topiramat

se asociază sau se întrerupe administrarea de fenitoină sau carbamazepină poate fi necesară ajustarea

dozei de topiramat. Aceasta trebuie efectuată prin scăderea treptată, până la obtinerea răspunsului

clinic.

Adăugarea sau întreruperea administrării de acid valproic sau lamotrigină nu produce modificări clinic

semnificative ale concentratiei plasmatice a topiramatului. Au fost raportate cazuri rare de

encefalopatie cu sau fără hiperamoniemie, la pacientii epileptici tratati cu topiramat concomitent cu

acid valproic sau alte medicamente antiepileptice.

Alte interactiuni cu medicamente

Digoxină:

Aria de sub curba concentratiei plasmatice în functie de timp (ASC) a digoxinei, după administrarea în doză unică, a scăzut cu 12%, datorită administrării concomitente de topiramat. Când pacientii sunt tratati simultan cu topiramat si digoxină, trebuie monitorizată cu atentie concentratia plasmatică a digoxinei. De asemenea, concentratia plasmatică a digoxinei trebuie monitorizată cu atentie, după întreruperea administrării de topiramat.

Contraceptive orale

Într-un studiu de interactiune farmacocinetică, la voluntari sănătosi, monoterapia cu topiramat în doze de 50 mg pe zi până la 200 mg pe zi, nu a afectat expunerea (ASC) la contraceptivele orale combinate (care contin 1 mg noretisteronă si 35 micrograme etinilestradiol). Cu toate acestea, în alt studiu, expunerea la etinilestradiol a fost semnificativ scăzută de tratamentul cu topiramat în doze de 200, 400 si 800 mg pe zi (18%, 21%, respectiv 30%), când acesta este administrat ca terapie adjuvantă la pacientii tratati cu acid valproic, în timp ce expunerea la noretisteronă nu a fost afectată. Semnificatia clinică a acestor modificări nu este cunoscută. Riscul de scădere a eficacitătii contraceptivelor orale si de crestere a sângerărilor de întrerupere trebuie luat în considerare la pacientele care utilizează contraceptive orale care contin estrogen concomitent cu topiramat. Pacientele care utilizează contraceptive orale care contin estrogen trebuie sfătuite să raporteze medicului curant orice modificare a tipului de sângerare menstruală.

Hidroclorotiazidă (HCTZ):

HCTZ creste expunerea la topiramat cu aproximativ 30%. Relevanta clinică a acestei modificări nu este cunoscută, dar asocierea HCTZ la tratamentul cu topiramat poate face necesară ajustarea dozei de topiramat. Parametrii farmacocinetici ai HCTZ nu au fost semnificativ influentati de administrarea concomitentă de topiramat. Rezultatele paraclinice de laborator au arătat scăderea kaliemiei, după administrarea de topiramat sau HCTZ, scădere care a fost mai accentuată la administrarea asocierii de HCTZ si topiramat.

Metformină

La voluntarii sănătosi, a fost efectuat un studiu de interactiune care a evaluat parametrii farmacocinetici la starea de echilibru, în cazul administrării concomitente a unei doze de 500 mg metformină, de 2 ori pe zi, cu o doză de 100 mg topiramat, de 2 ori pe zi. Rezultatele acestui studiu au arătat că valoarea medie a C max si valoarea medie a ASC 0-12 ore ale metforminei au crescut cu 18%, respectiv 25%, în timp ce valoarea medie a Cl/F a scăzut cu 20%, atunci când metformina este administrată concomitent cu topiramat. Semnificatia clinică a efectului topiramatului asupra farmacocineticii metforminei nu este clară. Clearance-ul plasmatic al topiramatului, după administrarea orală, pare să fie redus atunci când este administrat concomitent cu metformină. Nu este cunoscută măsura în care este modificat clearance-ul topiramatului. Semnificatia clinică a efectului metforminei asupra farmacocineticii topiramatului nu este clară. Când este adăugat topiramat sau este întreruptă administrarea de topiramat, la pacientii tratati cu metformină, trebuie luate măsuri de precautie în ceea ce priveste monitorizarea de rutină, pentru controlul adecvat al statusului diabetic.

Interactiuni cu alcoolul etilic

Efectele asupra sistemului nervos central pot fi crescute de consumul concomitent de alcool etilic. Este recomandat să nu se utilizeze topiramat în asociere cu alcoolul etilic sau cu alte medicamente care deprimă sistemul nervos central.

Pioglitazonă

Parametrii farmacocinetici ai topiramatului la starea de echilibru nu sunt influentati semnificativ de administrarea concomitentă de pioglitazonă. Topiramatul poate determina o scădere cu 15% a expunerii la pioglitazonă si o scădere a expunerii la metabolitii activi (dar mai putin potenti) hidroxi-sau ceto- ai pioglitazonei, cu 16%, respectiv 60%. Semnificatia clinică a acestor observatii nu este cunoscută. Când este asociat topiramat la tratamentul cu pioglitazonă sau este întreruptă administrarea de topiramat la pacientii tratati cu pioglitazonă sau este asociată pioglitazona la tratamentul cu topiramat sau este întreruptă administrarea de pioglitazonă la pacientii tratati cu topiramat, trebuie avută în vedere monitorizarea de rutină, pentru controlul adecvat al statusului diabetic.

Studii suplimentare de interactiuni farmacocinetice

Topiramatul nu modifică expunerea la amitriptilină. Totusi, topiramatul creste expunerea la metabolitul activ al amitriptilinei, nortriptilina, cu 20%. Semnificatia clinică nu este cunoscută. Topiramatul nu modifică expunerea la haloperidol. Totusi, topiramatul creste expunerea la metabolitul activ obtinut prin reducere al haloperidolului, cu 31%. Semnificatia clinică a acestor observatii nu este cunoscută.

Nu există interactiuni farmacocinetice între topiramat si propranolol, dihidroergotamină sau pizotifen. Topiramatul nu influentează farmacocinetica sumatriptanului (administrat oral sau subcutanat).

Interactiuni potentiale care nu au fost studiate

Topiramatul inhibă enzima CZP2C19 si poate influenta alte substante active care sunt metabolizate

prin intermediul acestei enzime, cum sunt diazepam, imipramină, moclobemidă, proguanil, omeprazol.

Totusi, aceste interactiuni nu au fost studiate.

Administrarea concomitentă de inhibitori de anhidrază carbonică (de exemplu, sultiam, zonisamidă) si

topiramat nu a fost evaluată în studiile clinice. Reactiile adverse pot fi crescute, în cazul asocierii

acestor medicamente, datorită inhibării anhidrazei carbonice.

4.6     Sarcina si alăptarea

Sarcina

După utilizarea anumitor medicamente antiepileptice în timpul primului trimestru de sarcină a fost observată o crestere a frecventei malformatiilor (malformatii ale extremitătilor distale si malformatii cranio-faciale, insuficientă cardiacă).

Tratamentul asociat pare să crească riscul de malformatii si, în consecintă, este importantă

administrarea în monoterapie, oricând este posibil.

S-a observat că topiramatul are efecte teratogene la speciile studiate (soarece, sobolan si iepure). La

sobolan, topiramatul traversează bariera placentară.

Femeilor cu posibilitatea de a rămâne gravide sau aflate la vârsta fertilă trebuie să li se dea

recomandări de specialitate. Este recomandat ca femeile aflate la vârsta fertilă să utilizeze metode

contraceptive adecvate. Necesitatea tratamentului antiepileptic trebuie reevaluată la femeile care

intentionează să rămână gravide.

Indicatie în tratamentul epilepsiei

Nu există studii privind utilizarea topiramatului la gravide. Cu toate acestea, topiramatul trebuie

utilizat în timpul sarcinii doar dacă beneficiul potential depăseste riscul potential.

În experienta după punerea pe piată, s-au raportat cazuri de hipospadias la nou-născutii de sex

masculin expusi intrauterin la topiramat, administrat atât în monoterapie, cât si ca adjuvant la

tratamentul cu alte medicamente antiepileptice. Nu s-a stabilit dacă există o relatie cauzală cu

topiramatul.

Totusi, dacă tratamentul pentru profilaxia convulsiilor este insuficient sau întrerupt, acest fapt poate

aduce riscuri considerabile atât pentru mamă cât si pentru făt, care, probabil, sunt mai severe decât

riscul aparitiei de malformatii. În timpul sarcinii, tratamentul antiepileptic trebuie prescris luând în

considerare cele prezentate mai sus.

Alăptarea

Topiramatul se excretă în laptele matern. Observatii limitate sugerează un raport lapte/plasmă de 1:1. Avându-se în vedere efectele nocive potentiale la sugar, dacă este necesară continuarea terapiei la mamă, nu este recomandată alăptarea.

4.7     Efecte asupra capacitătii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje

Topiramatul are o influentă majoră asupra capacitătii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje.

Topiramatul actionează la nivelul sistemului nervos central si poate produce somnolentă, ameteli si

alte simptome associate.

Aceste evenimente adverse pot fi potential periculoase la pacientii care conduc vehicule sau folosesc

utilaje, în special atât timp cât este necesară stabilirea modului în care pacientul reactionează la

medicament.

4.8     Reactii adverse

Profilul reactiilor adverse la topiramat se bazează pe datele obtinute din studiile clinice de la 1800 de

subiecti.

Reactiile adverse sunt clasificate conform următoarelor categorii de frecventă:

Foarte frecvente (≥ 1/10),

Frecvente (> 1/100 si <1/10),

Mai putin frecvente (> 1/1000 si <1/100),

Rare (> 1/10000 si <1/1000)

Aparate,

sisteme si

organe

Foarte frecvente

Frecvente

Mai putin frecvente

Rare

Tulburări hematologice si limfatice

 

Anemie, epistaxis, purpură, leucopenie, trombocitopenie

 

Neutropenie

Tulburări metabolice si de nutritie

Scădere în greutate

Acidoză metabolică

 

 

Tulburări psihice

Tulburări ale memoriei, anorexie, confuzie si lentoare psihomotorie, depresie, tulburări de concentrare, anxietate

Apatie, astenie, euforie, labilitate emotională, agitatie, probleme cognitive, scăderea libidoului, reactii agresive, psihoză sau simptome psihice

Halucinatii, tulburări de personalitate, ideatie suicidară, tentative de suicid

 

Tulburări ale

sistemului

nervos

Ataxie, parestezii, tulburări de vorbire, afazie

Tremor, anomalii de coordonare, mers anormal, nistagmus, anomalii ale senzatiei gustative

Hipokinezie, stupoare

 

Tulburări oculare

Diplopie, vedere anormală

 

 

Miopie acută si glaucom secundar cu unghi închis, durere oculară

Tulburări respiratorii, toracice si mediastinale

 

 

Dispnee

 

Tulburări gastro-intestinale

 

Constipatie, dureri abdominale

Diaree, vărsături si xerostomie

 

Tulburări hepatobiliare

 

 

 

Cresterea valorilor enzimelor hepatice

Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat

 

Alopecie

Foliculită si prurit

 

Tulburări renale si ale căilor urinare

 

Incontinentă urinară si nefrolitiază

 

 

Tulburări ale aparatului genital si sânului

 

Tulburări menstruale, impotentă

 

 

Tulburări generale si la nivelul locului de administrare

Ameteli, oboseală, somnolentă, nervozitate, cefalee, greată

Dureri osoase, reactii alergice, insomnie

 

 

La pacientii tratati cu topiramat ca terapie adjuvantă, s-au raportat evenimente trombo-embolice, în proportie de aproximativ un caz din 100 de pacienti-ani. Dintre aceste cazuri, majoritatea au fost la pacienti tratati pe o perioadă mai mare de 6 luni si având mai mult de un factor de risc. Nu a putut fi stabilită o relatie cu topiramatul.

Deoarece topiramatul a fost cel mai frecvent administrat concomitent cu alte medicamente antiepileptice, este dificil să se determine care medicament, dacă este vreunul, a fost asociat cu reactiile adverse.

Calitativ, aceste tipuri de evenimente adverse observate în studiile cu topiramat administrat în monoterapie au fost, în general, similare cu cele observate în studiile cu topiramat administrat în terapie adjuvantă. Cu exceptia paresteziilor si oboselii, aceste evenimente adverse au fost raportate cu o incidentă similară sau mai mică în studiile cu topiramat, administrat în monoterapie. În studiile dublu orb, evenimentele adverse semnificative clinic, care au apărut cu o incidentă mai mare sau egală cu 10% la adultii tratati cu topiramat, au inclus: parestezii, cefalee, oboseală, ameteli, somnolentă, scădere în greutate, greată si anorexie.

După punerea pe piată, de la pacientii tratati cu topiramat au fost primite atât raportări rare de cazuri de crestere a valorilor enzimelor hepatice, acidoză metabolică, cât si raportări izolate de hepatită si insuficientă hepatică, precum si convulsii, după întreruperea administrării de topiramat (chiar si la pacientii fără antecedente de epilepsie). Datele din studiile clinice au indicat faptul că topiramatul a fost asociat cu o scădere medie a bicarbonatului seric de 4 mmol/l (vezi, de asemenea, pct. 4.4). În cazul utilizării de topiramat, s-au raportat rar scăderea transpiratiei, uneori asociată cu febră si eritem facial tranzitoriu. Majoritatea acestor raportări au fost la copii. Mai putin frecvent, au fost raportate evenimente legate de suicid (vezi, de asemenea, pct. 4.4).

De asemenea, s-au primit raportări izolate de reactii buloase la nivelul pielii si al mucoaselor (incluzând eritem polimorf, pemfigus, sindrom Steven-Johnson si necroliză epidermică toxică). Majoritatea dintre aceste raportări au fost la pacientii care utilizau alte medicamente asociate si , de asemenea, cu reactii buloase la nivelul pielii si al mucoaselor.

Au existat raportări rare de miopie acută si glaucom cu unghi închis secundar la pacientii tratati cu topiramat (vezi, de asemenea, pct. 4.4). Simptomele au inclus scăderea acută a acuitătii vizuale si/sau dureri oculare, tipic în prima lună de tratament cu topiramat. Au fost afectati atât adultii cât si adolescenti.

Din experienta după punerea pe piată, au fost primite raportări foarte rare de pierdere tranzitorie a vederii. Oricum, nu a fost stabilită o legătură cauzală cu tratamentul.

În studiile clinice dublu-orb pentru migrenă, incidenta efectelor secundare legate de doză a fost în general mai mică decât în studiile făcute pentru tratamentul epilepsiei, deoarece dozele folosite în studiile clinice pentru migrenă au fost mai mici.

4.9 Supradozaj

Semne si simptome:

Au fost raportate cazuri de supradozaj cu topiramat. Semnele si simptomele observate includ:

somnolentă, tulburări de vorbire, vedere încetosată, diplopie, afectarea gândirii, letargie, anomalii de

coordonare, stupoare, hipotensiune arterială, dureri abdominale, agitatie, ameteli, depresie si convulsii.

Consecintele clinice nu au fost severe în cele mai multe cazuri, dar au fost raportate cazuri de deces,

după supradozaj poli-medicamentos care a inclus si topiramat.

Supradozajul cu topiramat poate determina acidoză metabolică severă (vezi pct. 4.4). Un pacient care

a ingerat o doză de topiramat, calculată între 96 si 110 g, a fost internat în comă care a durat 20-24 de

ore, urmată de recuperare totală, după 3-4 zile.

Tratament

Tratamentul trebuie să fie adecvat, de sustinere. Dacă este considerat necesar din punct de vedere clinic, substanta neabsorbită trebuie eliminată din tractul gastro-intestinal prin lavaj sau prin administrare de cărbune activat. Hemodializa s-a dovedit a fi o metodă eficace de a elimina topiramatul din organism. Pacientul trebuie să fie bine hidratat.

5. PROPRIETĂTI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăti farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: alte antiepileptice, codul ATC: N03AX11

Topiramatul este o monozaharidă sulfamat-substituită. Au fost identificate trei proprietăti farmacologice ale topiramatului, care pot contribui la actiunea anticonvulsivantă. Topiramatul reduce frecventa la care sunt generate potentialele de actiune, atunci când neuronii sunt supusi unei depolarizări sustinute care indică blocarea canalelor de sodiu voltaj-dependente.

Topiramatul creste activitatea GABA la nivelul anumitor tipuri de receptori GABA-ergici. Topiramatul antagonizează slab activitatea excitatorie a subtipului kainat/AMPA al receptorului glutamatergic, dar nu are nici un efect aparent asupra activitătii subtipului de receptor N-metil-D-aspartat (NMDA). În plus, topiramatul inhibă anumite izoenzime ale anhidrazei carbonice. Acest efect nu este considerat a fi componentul major al actiunii antiepileptice a topiramatului. În două studii multicentrice, randomizate, dublu - orb, placebo - controlate, realizate pe grupuri paralele, a fost evaluată eficacitatea topiramatului în profilaxia migrenei. Rezultatele cumulate din studiile care au evaluat doze de topiramat de 50 mg/zi (n=233), 100 mg/zi (n=244) si 200 mg/zi (n=228) au pus în evidentă o scădere mediană procentuală a criteriul principal de evaluare, frecventa periodică lunară medie a crizelor de migrenă, la35 %, 51% sau respectiv 49% comparative cu placebo (N=229).

Rezultatele globale ale acestor studii au evidentiat o reducere procentuală medie semnificativă statistic a principalului parametru de eficacitate studiat, la doze de 100 si 200 mg/zi (35%, respectiv 51% fată de 21% în grupul tratat cu placebo). Aceste diferente nu au fost semnificative statistic la doza de 50 mg/zi (49%).

La 27% din pacientii la care a fost administrat topiramat 100 mg/zi a fost înregistrată o scădere de 75% a frecventei crizelor de migrenă (comparativ cu 11% după administrare de placebo), în timp ce la 52% din pacienti a fost obtinută o reducere de 50% a frecventei crizelor de migrenă (fată de 23% după administrare de placebo).

În al 3-lea studiu multicentric, randomizat, dublu - orb, realizat pe grupuri paralele, a fost raportată o scădere a frecventei lunare a crizelor de migrenă (obiectiv principal de evaluare a eficacitătii topiramatului) de -0,8 perioade/luna (comparativ cu placebo). La doze de 100 mg/zi si 200 mg/zi nu au fost inregistrate diferente semnificative statistic comparativ cu placebo (- 1,8 perioade/luna, respectiv -1,1 perioade/lună).

Într-un alt studiu, care a avut drept obiectiv principal evaluarea eficacitătii topiramatului în modificarea ratei lunare a episoadelor de migrenă fată de nivelul de referintă, nu au fost evidentiate modificări semnificative statistic între topiramat, administrat în doze de 200 mg/zi si placebo

5.2 Proprietăti farmacocinetice

Absorbtie

Topiramatul este absorbit rapid. După ingestia orală de 400 mg, concentratia plasmatică maximă (C max este atinsă după aproximativ 2 ore. Topiramatul are o farmacocinetică liniară, cu o crestere proportională cu doza a concentratiei plasmatice, la dozele testate cuprinse în intervalul 200-800 mg pe zi.

Nu există date despre administrarea intravenoasă. Pe baza recuperării radioactivitătii din urină, absorbtia medie a dozei de 100 mg a topiramat C a fost cel putin 81 %. Pe baza datelor obtinute din probele de urină, biodisponibilitatea poate fi estimată la aproximativ 50%. Ingerarea de alimente nu influentează clinic semnificativ absorbtia topiramatului. Variabilitatea cinetică este de 25-35%. Concentratia plasmatică maximă (C max), la voluntarii sănătosi, observată după administrarea de doze repetate de 100 mg de două ori pe zi, este de aproximativ 7μg/ml.

Distributie

Volumul mediu aparent de distributie a fost de 0,55-0,8 l/kg. Volumul de distributie este influentat de

sex, valorile volumului de distributie la femei fiind de aproximativ 50% din cele de la bărbati.

Topiramatul se leagă de eritrocite, dar legarea este probabil saturată la 3-10 μg/ml. Proportia de legare

de proteinele plasmatice este de 13-17%. Nu există informatii despre distributia în lichidul

cefalorahidian.

Metabolizare

La voluntarii sănătosi, topiramatul este metabolizat în proportie moderată (aproximativ 20%). După

administrarea simultană a antiepilepticelor cu inductori enzimatici cunoscuti, metabolizarea poate

creste până la 50%. Sase metaboliti au fost izolati, ideintificati si caracterizati din plasmă, urină si

fecale.

Eliminare

Clearance-ul renal este de aproximativ 18 ml/min. Acesta este mult mai mic decât cel asteptat, ceea ce

indică reabsorbtia tubulară a topiramatului. În ansamblu, după administrarea orală, clearance-ul

plasmatic este de aproximativ 20-30 ml/min. Cea mai importantă cale de eliminare a topiramatului si a

metabolitilor săi este cea renală.

După administrarea de doze repetate de 50 mg si 100 mg topiramat, de două ori pe zi, timpul mediu de

înjumătătire plasmatică a fost de aproximativ 21 ore. La pacientii cu functie renală normală pot fi

necesare 4-8 zile pentru a se atinge concentratia plasmatică la starea de echilibru, în timp ce la

pacientii cu insuficientă renală moderată până la severă pot fi necesare 10-15 zile de tratament.

Clearance-ul plasmatic si cel renal al topiramatului este scăzut la pacientii cu insuficientă renală.

Grupe speciale de pacienti

Insuficientă renală :

Clearance-ul topiramatului a fost cu 42% mai mic la pacientii cu insuficientă renală moderată (clearance-ul creatininei 30-69 ml/min) si cu 54% mai mic la pacientii cu insuficientă renală severă (clearance-ul creatininei <30 ml/min) comparativ cu pacientii cu functie renală normală (clearance-ul creatininei >70 ml/min). La anumiti pacienti cu insuficientă renală severă, scăderea clearance-ului poate fi mai mare. În general, la pacientii cu insuficientă renală moderată sau severă, doza de topiramat recomandată este jumătate din doza zilnică uzuală.

Insuficientă hepatică:

Clearance-ul plasmatic al topiramatului este scăzut cu 20-30% la pacientii cu insuficientă hepatică

moderată până la severă.

Copii cu vârsta până la 12 ani

La copii, farmacocinetica topiramatului, similar celei de la adultii tratati cu terapie adjuvantă, este liniară, cu clearance-ul independent de doză si cu concentratiile plasmatice la starea de echilibru crescând proportional cu doza. Totusi, copiii au un clearance mai mare si un timp de înjumătătire plasmatică prin eliminare mai mic. În consecintă, concentratiile plasmatice ale topiramatului, pentru aceeasi doză, exprimată în mg/kg, pot fi mai scăzute la copii, comparativ cu adultii. Similar adultilor, medicamentele antiepileptice cu efect inductor asupra enzimelor hepatice scad concentratiile plasmatice la starea de echilibru.

5.3 Date preclinice de sigurantă

În studiile de toxicitate generale, a fost identificată toxicitate indusă de topiramat, organele tintă fiind stomacul, rinichii, vezica urinară si sângele (anemie). La animale s-a evidentiat toxicitate la expunere sistemică mai mică decât cea asteptată la pacienti la doze recomandate.. Relevanta clinică a acestei constatări nu este cunoscută, dar nu poate fi exclusă.

Studiile de toxicitate asupra functiei de reproducere au arătat că topiramatul este teratogen la speciile studiate (soareci, sobolani si iepuri), la nivelurile de expunere sistemică sub cele estimate la pacientii tratati cu dozele recomandate. La om, riscul nu este cunoscut, dar nu poate fi exclus.

6. PROPRIETĂTI FARMACEUTICE

6.1     Lista excipientilor

Nucleu:

Celuloză microcristalină

Manitol

Amidonglicolat de sodiu (tip A)

Amidon de porumb pregelatinizat

Crospovidonă

Povidonă

Stearat de magneziu

Ceară Carnauba

Film, comprimate filmate a 200 mg:

Hipromeloză (E 464)

Lactoză monohidrat

Macrogol 4000

Dioxid de titan (E 171)

Oxid rosu de fer (E 172)

Oxid galben de fer (E 172)

6.2     Incompatibilităti

Nu este cazul.

6.3     Perioada de valabilitate

Flacoane multidoză din PEÎD: 3 ani Blistere PVC-PE-PVDC/Al: 3 ani

6.4     Precautii speciale pentru păstrare

Flacoane multidoză din PEÎD: nu necesită conditii speciale de păstrare Blistere PVC-PE-PVDC/Al: 100 mg: a se păstra la temperaturi sub 30º C.

25 mg, 50 mg si 200 mg: nu necesită conditii speciale de păstrare

6.5     Natura si continutul ambalajului

Flacoane multidoză din PEÎD (contine silicagel): fiecare ambalaj contine 60 comprimate filmate Blistere din PVC-PE-PVDC/Al: fiecare ambalaj contine 28 sau 60 comprimate filmate. Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6     Precautii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinte speciale.

7.       DETINĂTORUL AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATĂ

Ozone Laboratories BV,

2 Martinus Nijhofflaan, 2624 ES Delft, Olanda

8.       NUMERELE AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATĂ

1038/2008/01-02-03

9.       DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZATIEI

Autorizare-Septembrie 2008

10.     DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Septembrie 2008

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
Durerea de cap si migrena Nu se poate aprecia cate persoane din intreaga lume sufera cu regularitate dureri de cap. Dar statisticile medicale arata ca aproape 90 la suta dintre durerile de cap sunt clasificate drept o contractie musculara sau, cum se spune de obicei, „dureri de cap din cauza incordarii".
Migrena, asociată cu un risc crescut de AVC după o intervenţie chirurgicală Persoanele care suferă de migrene cronice au un risc crescut de a avea accident vascular cerebral (AVC) după o intervenţie chirurgicală, potrivit unui studiu publicat marţi în revista British Medical Journal (BMJ).
Suferinzii de migrenă pot spera la noi terapii mai eficiente abia peste câţiva ani Suferinzii de migrenă, o boală care le influenţează dramatic viaţa, pot spera la noi terapii mai eficiente în următorii 3-5 ani.
Migrena ar fi ereditară (studiu) Oamenii de ştiinţă au descoperit patru noi gene vinovate de cea mai comună formă de migrenă. Descoperirea confirmă ereditatea acestei boli, scrie Lexpress.fr.
Specialiştii sunt de părere că migrena ar fi o problemă genetică Rezultatele unui studiu publicat recent sugerează pentru prima dată existenţa unor mecanisme comune la diferite forme de migrenă. În Franţa, migrena afectează 20% din populaţie, adică circa 11 milioane de persoane, scrie Le Point.
Migrena - o formă de durere cu impact asupra calităţii vieţii oamenilor Migrena - o formă des întâlnită de durere de cap primară (neasociată cu alte patologii) - are un impact major asupra calităţii vieţii oamenilor.