Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

MYCAMINE
Denumire MYCAMINE
Descriere Micamyne este indicat pentru: Adulţi, adolescenţi cu vârsta ≥ 16 ani şi vârstnici: Tratamentul candidozei invazive; Tratamentul candidozei esofagiene la pacienţi pentru care este indicat tratamentul intravenos; Profilaxia infecţiilor cu Candida la pacienţi supuşi transplantului de celule stem hematopoietice alogene sau la pacienţi la care este de aşteptat să prezinte neutropenie (număr absolut de neutrofile < 500 celule / µl) pentru 10 sau mai multe zile. Copii (inclusiv nou-născuţi) şi adolescenţi cu vârsta < 16 ani: Tratamentul candidozei invazive. Profilaxia infecţiilor cu Candida la pacienţi supuşi transplantului de celule stem hematopoietice alogene sau la pacienţi la care este de aşteptat să prezinte neutropenie (număr absolut de neutrofile < 500 celule / µl) pentru 10 sau mai multe zile. Decizia de a folosi Mycamine trebuie să ia în calcul riscul potenţial de dezvoltare a unor tumori hepatice (vezi pct. 4.4). Mycamine trebuie deci utilizat numai dacă alte antifungice nu sunt considerate adecvate.
Denumire comuna internationala MICAFUNGINUM
Actiune terapeutica ANTIMICOTICE DE UZ SISTEMIC ALTE ANTIMICOTICE SISTEMICE
Prescriptie S - Medicamente si produse medicamentoase care se utilizeaza numai in spatii cu destinatie speciala (spitale, dispensare medicale etc.)
Forma farmaceutica Pulbere pentru solutie perfuzabila
Concentratia 100mg
Ambalaj Cutie x 1flac. cu pulb. pt. sol. perf.
Valabilitate ambalaj 3 ani
Volum ambalaj 10 ml
Cod ATC J02AX05
Firma - Tara producatoare ASTELLAS IRELAND CO. LTD. - IRLANDA
Autorizatie de punere pe piata ASTELLAS PHARMA EUROPE B.V. - OLANDA

Ai un comentariu sau o intrebare despre MYCAMINE ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



>> MYCAMINE Pulbere pentru solutie perfuzabila, 50mg
Prospect si alte informatii despre MYCAMINE, pulbere pentru solutie perfuzabila       

ANEXA I
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Mycamine 50 mg pulbere pentru soluţie perfuzabilă

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂŞI CANTITATIVĂ

Fiecare flacon conţine micafungin 50 mg (sub formă de sare sodică).
După reconstituire fiecare ml conţine micafungin 10 mg (sub formă de sare sodică).

Excipienţi:
Fiecare flacon de 50 mg conţine lactoză 200 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Pulbere pentru soluţie perfuzabilă. Pulbere albă compactă.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Micamyne este indicat pentru:

Adulţi, adolescenţi cu vârsta ≥ 16 ani şi vârstnici:

-Tratamentul candidozei invazive.

-Tratamentul candidozei esofagiene la pacienţi pentru care este indicat tratamentul intravenos.

-Profilaxia infecţiilor cu Candida la pacienţi supuşi transplantului de celule stem hematopoietice alogene sau la pacienţi la care este de aşteptat să prezinte neutropenie (număr absolut de neutrofile < 500 celule / µl) pentru 10 sau mai multe zile.

Copii (inclusiv nou-născuţi) şi adolescenţi cu vârsta < 16 ani:

-Tratamentul candidozei invazive.

-Profilaxia infecţiilor cu Candida la pacienţi supuşi transplantului de celule stem hematopoietice alogene sau la pacienţi la care este de aşteptat să prezinte neutropenie (număr absolut de neutrofile < 500 celule / µl) pentru 10 sau mai multe zile.

Decizia de a folosi Mycamine trebuie să ia în calcul riscul potenţial de dezvoltare a unor tumori hepatice (vezi pct. 4.4). Mycamine trebuie deci utilizat numai dacă alte antifungice nu sunt considerate adecvate.

4.2 Doze şi mod de administrare

Trebuie respectate instrucţiunile oficiale/naţionale privind utilizarea corectă a medicamentelor antifungice.

Tratamentul cu Mycamine trebuie iniţiat de un medic cu experienţă în tratamentul infecţiilor fungice.

Mostrele pentru culturile fungice sau alte analize de laborator relevante (inclusiv examenul histopatologic) trebuie recoltate înainte de tratament, pentru izolarea şi identificarea microorganismului(elor) cauzal(e). Tratamentul poate fi iniţiat înainte de obţinerea rezultatelor culturilor sau a altor probe de laborator. Totuşi, după obţinerea acestor rezultate, terapia antifungică trebuie adaptată corespunzator.

Regimul de dozare pentru Mycamine depinde de greutatea corporală a pacientului, conform tabelelor următoare:

Utilizarea la adulţi, adolescenţi cu vârsta ≥ 16 ani şi vârstnici

 

Indicaţie

 

 

 

Greutate corporală > 40 kg

Greutate corporală ≤ 40 kg

Tratamentul candidozelor invazive

100 mg/zi*

2 mg/kg şi zi*

Tratamentul candidozelor esofagiene

150 mg/zi

3 mg/kg şi zi

Profilaxia infecţiilor cu Candida

50 mg/zi

1 mg/kg şi zi

 

*Dacă răspunsul la tratament al pacientului este inadecvat, de exemplu dacă persistă culturile pozitive sau dacă nu apare ameliorarea clinică, doza poate fi crescută la 200 mg/zi la pacienţii cu greutate > 40 kg sau la 4 mg/kg şi zi la pacienţii ≤ 40 kg.

Durata tratamentului
Candidoze invazive: Durata tratamentului infecţiilor cu Candida trebuie să fie de minim 14 zile. Tratamentul antifungic trebuie să continue încă cel puţin o săptămână după obţinerea a două
hemoculturi consecutive negative şi după remiterea semnelor clinice şi a simptomelor infecţiei.

Candidoze esofagiene: Pentru tratamentul candidozelor esofagiene, Mycamine trebuie administrat cel puţin o săptămână după remiterea semnelor clinice şi a simptomelor.

Profilaxia infecţiilor cu Candida: Pentru profilaxia infecţiilor cu Candida Mycamine trebuie administrat cel puţin o săptămână după refacerea numărului de neutrofile.

Utilizarea la copii (inclusiv nou-născuţi) şi adolescenţi cu vârsta < 16 ani

 

Indicaţie

 

 

 

Greutate corporală > 40 kg

Greutate corporală ≤ 40 kg

Tratamentul candidozelor invazive

100 mg/zi*

2 mg/kg şi zi*

Profilaxia infecţiilor cu Candida

50 mg/zi

1 mg/kg şi zi

 

*Dacă răspunsul la tratament al pacientului este inadecvat, de exemplu dacă persistă culturile pozitive, sau dacă nu apare ameliorarea clinică, doza poate fi crescută la 200 mg/zi la pacienţii cu greutate > 40 kg sau la 4 mg/kg şi zi la pacienţii ≤ 40 kg.

Durata tratamentului
Candidoze invazive: Durata tratamentului infecţiilor cu Candida trebuie să fie de minim 14 zile. Tratamentul antifungic trebuie să continue încă cel puţin o săptămână după obţinerea a două
hemoculturi consecutive negative şi după remiterea semnelor clinice şi a simptomelor infecţiei.

Profilaxia infecţiilor cu Candida: Pentru profilaxia infecţiilor cu Candida Mycamine trebuie administrat cel puţin o săptămână după refacerea numărului de neutrofile. Experienţa la administrarea
de Mycamine la pacienţi cu vârsta sub 2 ani este limitată.

Sexul/rasa
Nu este necesară ajustarea dozelor în funcţie de sex sau rasă (vezi pct. 5.2).

Utilizarea la pacienţi cu insuficienţă hepatică
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată (vezi pct.5.2). În prezent datele disponibile nu sunt suficiente pentru utilizarea Mycamine la pacienţii cu
insuficienţă hepatică severăşi nu se recomandă utilizarea sa la aceşti pacienţi (vezi pct. 4.4 si 5.2).

Utilizarea la pacienţi cu insuficienţă renală
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 5.2).

După reconstituire şi diluare, soluţia trebuie administrată prin perfuzie intravenoasă cu durata de circa o oră. Administrarea la un debit mai mare poate duce mai frecvent la reacţii mediate histaminic. Pentru instrucţiuni legate de reconstituirea soluţiei, vezi pct. 6.6.

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Efecte asupra ficatului: A fost observată la şobolani apariţia unor focare de alterare hepatocitară (FAH) şi tumori hepatocelulare după o durată a tratamentului de 3 luni sau mai mult. Pragul presupus pentru apariţia tumorii la şobolani s-a situat aproximativ în intervalul de expunere clinică. Relevanţa acestui studiu pentru utilizarea terapeutică la pacienţi nu poate fi exclusă. Funcţia hepatică trebuie monitorizată cu atenţie în timpul tratamentului cu micafungin. Pentru a reduce la minimum riscul de regenerare adaptivăşi posibile leziuni proliferative hepatocelulare ulterioare, se recomandă întreruperea precoce a tratamentului la descoperirea unor creşteri semnificative şi persistente ale valorilor ALT/AST. Tratamentul cu micafungin trebuie administrat după evaluarea atentă a raportului beneficiu-risc, în special la pacienţii care prezintă o alterare severă a funcţiei hepatice sau boli hepatice cronice cunoscute ca reprezentând stări pre-neoplazice, cum ar fi fibroza hepatică avansată, ciroza, hepatita virală, hepatopatie neonatală sau defectele enzimatice congenitale sau la pacienţii care urmează o terapie concomitentă cu medicamente cunoscute ca hepatotoxice şi/sau genotoxice.

Tratamentul cu micafungin a fost asociat cu o alterare severă a funcţiei hepatice (creşterea ALT, AST sau bilirubină totală > 3 ori LSN), atât la voluntari sănătoşi, cât şi la pacienţi. La unii pacienţi s-au raportat disfuncţionalităţi hepatice, hepatită sau insuficienţă hepatică mai severe, inclusiv cazuri letale. Pacienţii pediatrici cu vârsta sub 1 an pot fi mai predispuşi la afecţiuni ale ficatului (vezi pct. 4.8).

În cursul tratamentului cu micafungin pot apare reacţii de tip anafilactic inclusiv şocul. Dacă apar asemenea reacţii perfuzia cu micafungin trebuie imediat oprităşi trebuie instituit un tratament adecvat.

La pacienţii trataţi cu micafungin s-au raportat rare cazuri de hemoliză incluzând hemoliza acută intravasculară sau anemia hemolitică. Pacienţii la care probele de laborator sau semnele clinice demonstrează apariţia hemolizei în cursul tratamentului cu micafungin trebuie atent monitorizaţi pentru urmărirea agravării acestor afecţiuni şi pentru evaluarea raportului risc/beneficiu al continuării tratamentului cu micafungin.

Micafungin poate provoca alterări ale funcţiei renale, insuficienţă renalăşi modificarea probelor funcţionale renale. Pacienţii vor trebui monitorizaţi atent pentru alterarea funcţiei renale.

Administrarea concomitentă de micafungin şi dezoxicolat de amfotericină B trebuie utilizată numai când beneficiile terapeutice sunt net superioare riscurilor, sub o atentă monitorizare a semnelor de toxicitate datorate dezoxicolatului de amfotericină B (vezi pct. 4.5).

Incidenţa unor reacţii adverse a fost mai mare la copii decât la pacienţi adulţi (vezi pct. 4.8).

Acest medicament pentru administrare intravenoasă conţine lactoză. Pacienţii cu rare probleme ereditare de intoleranţă la galactoză, deficienţă de lactază Lapp sau malabsorbţie de glucoză-galactoză nu trebuie să ia acest medicament.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Micafungin are un potenţial scăzut de interacţiune cu medicamentele metabolizate pe cale mediată de CYP3A.

Au fost efectuate studii de interacţiune medicamentoasă la voluntari sănătoşi pentru evaluarea potenţialului de interacţiune dintre micafungin şi micofenolat mofetil, ciclosporină, tacrolimus, prednisolon, sirolim, nifedipină, fluconazol, ritonavir, rifampicină, itraconazol, voriconazol şi amfotericină B. În aceste studii nu s-a constatat modificarea farmacocineticii micafungin. Nu este necesară ajustarea dozelor de micafungin în cazul administrării concomitente a acestor medicamente. Expunerea (ASC) la itraconazol, sirolim şi nifedipină a fost uşor crescută în prezenţa micafunginului (22%, 21% şi, respectiv 18%).

Administrarea concomitentă de Mycamine şi dezoxicolat de amfotericină B a fost asociată cu creşterea cu 30% a expunerii sistemice a amfotericinei B. Datorită semnificaţiei clinice a acestui fapt, administrarea concomitentă de Mycamine şi dezoxicolat de amfotericină B trebuie să se utilizeze numai în cazurile în care beneficiile obţinute sunt superioare riscului expus şi cu o atentă monitorizare a semnelor de toxicitate datorate dezoxicolatului de amfotericină B (vezi pct.4.4).

Pacienţii la care se administrează sirolim, nifedipină sau itraconazol concomitent cu Mycamine trebuie monitorizaţi pentru urmărirea toxicităţii la sirolim, nifedipină sau itraconazol, iar dozele de sirolim, nifedipină sau itraconazol trebuie scăzute dacă este necesar.

4.6 Sarcina şi alăptarea

Nu există date adecvate privind utilizarea micafungin la femeile gravide. În studiile la animale micafunginul a traversat bariera placentarăşi au fost observate efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Riscul potenţial pentru om este necunoscut. Mycamine nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în care este absolut necesar.

Nu se cunoaşte dacă micafungin este excretat în laptele matern. Studiile la animale au demonstrat excreţia de micafungin în laptele matern. Decizia de a continua /întrerupe alăptarea sau de a continua/întrerupe tratamentul cu Mycamine trebuie efectuată luând în considerare beneficiile alăptării pentru copil comparativ cu beneficiile tratamentului pentru mamă.

În studiile la animale s-a observat toxicitate testiculară (vezi pct. 5.3). Micafunginul ar putea afecta fertilitatea masculină la oameni.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Totuşi, pot apare reacţii adverse, care ar putea influenţa capacitatea de a conduce şi de a folosi utilaje (vezi pct. 4.8).

4.8 Reacţii adverse

Profilul de siguranţă al micafunginului se bazează pe datele obţinute de la 3028 de pacienţi trataţi cu micafungin în studiile clinice: 2002 pacienţi cu infecţii cu Candida (incluzând candidemii, candidoze invazive şi candidoze esofagiene), 375 cu aspergiloză invazivă (infecţii primare refractare) şi 651 pentru profilaxia infecţiilor fungice sistemice.

Pacienţii din studiile clinice trataţi cu micafungin reprezintă o populaţie cu stare critică de sănătate, care necesită medicaţie multiplă incluzând chimioterapie anti-neoplazică, imunosupresoare sistemice potente, şi antibiotice cu spectru larg. Aceşti pacienţi prezintă o gamă largă de afecţiuni complexe preexistente cum ar fi afecţiuni maligne sanguine şi infecţie HIV sau au fost supuşi transplantului de organ, şi/sau se află în terapie intensivă. Pacienţii trataţi profilactic cu micafungin au fost cei la care sa efectuat transplant de celule stem hematopoietice (TCSH) şi care aveau un risc crescut de apariţie a infecţiilor fungice.

Peste 32,2% din pacienţi au avut reacţiile adverse. Cele mai frecvente reacţii adverse raportate au fost: greaţa (2,8%), creşterea valorilor fosfatazei alcaline serice (2,7%), flebite (2,5%, mai ales la pacienţii infectaţi HIV cu benzi periferice), vărsături (2,5%) şi creşterea valorilor aspartat-aminotransferazei (2,3%). Nu există diferenţe clinic semnificative la analiza datelor de siguranţă în raport de sex sau rasă.

În tabelul următor reacţiile adverse sunt enumerate pe aparate, sisteme şi organe şi în termenii MedDRA. În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

 

Clasificare pe aparate, sisteme şi organe

Frecvente ≥ 1/100 până la < 1/10

Mai puţin frecvente ≥ 1/1.000 până la < 1/100

Rare ≥ 1/10.000 până la < 1/1.000

Necunoscută (frecvenţa nu poate fi estimată pe baza datelor disponibile)

Tulburări hematologice şi limfatice

leucopenie, neutropenie, anemie

pancitopenie, trombocitopenie, eozinofilie, hipoalbuminemie

anemie hemolitică, hemoliză (vezi pct. 4.4)

 

Tulburări ale sistemului imunitar

 

reacţii anafilactice / anafilactoide (vezi pct. 4.4), hipersensibilitate

 

 

Tulburări endocrine

 

hiperhidroză

 

 

Tulburări metabolice şi de nutriţie

hipopotasemie, hipomagneziemie, hipocalcemie

hiponatremie, hiperpotasemie, hipofosfatemie, anorexie

 

 

Tulburări psihice

 

insomnie, anxietate, confuzie

 

 

Tulburări ale sistemului nervos

cefalee

somnolenţă, tremur, ameţeli, disgeuzie

 

 

Tulburări cardiace

 

tahicardie, palpitaţii, bradicardie

 

 

Tulburări vasculare

flebite

hipotensiune arterială, hipertensiune arterială, hiperemie facială

 

şoc

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

 

dispnee

 

 

Tulburări gastrointestinale

greaţă, vărsături, diaree, durere abdominală

dispepsie, constipaţie

 

 

Tulburări hepatobiliare

creşterea valorilor fosfatazei alcaline serice, creşterea valorilor aspartataminotransferazei, creşterea valorilor alaninaminotransferazei

insuficienţă hepatică (vezi pct 4.4), creşterea valorilor gammaglutamiltransferazei, icter, colestază, hepatomegalie, hepatită

 

leziuni hepatocelulare, inclusiv cazuri letale (vezi pct. 4.4)

 

Clasificare pe aparate, sisteme şi organe

Frecvente ≥ 1/100 până la < 1/10

Mai puţin frecvente ≥ 1/1.000 până la < 1/100

Rare ≥ 1/10.000 până la < 1/1.000

Necunoscută (frecvenţa nu poate fi estimată pe baza datelor disponibile)

 

serice, creşterea bilirubinemiei (inclusiv hiperbilirubinemie), anomalii ale testelor funcţionale hepatice

 

 

 

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

erupţie cutanată

urticarie, prurit, eritem

 

erupţie toxică pe piele

Tulburări renale şi ale căilor urinare

 

creşterea valorilor creatininei serice, creşterea valorilor ureei sanguine, agravarea insuficienţei renale

 

insuficienţă renală (vezi pct. 4.4), insuficienţă renală acută

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

pirexie, frisoane

tromboză la locul de injectare, inflamare la locul de perfuzie, durere la locul de injectare, edeme periferice

 

 

Investigaţii diagnostice

 

creşterea valorilor lactat dehidrogenazei serice

 

 

 

Posibile simptome alergiceÎn studiile clinice au fost raportate simptome ca erupţii cutanate şi frisoane. Majoritatea au fost de intensitate uşoară sau medie, şi nu a fost necesară întreruperea tratamentului. În cursul terapiei cu micafungin au fost raportate mai puţin frecvent reacţii adverse grave (de exemplu reacţie anafilactică 0,2%, 6/3028) şi numai la pacienţii cu afecţiuni pre-existente grave ( de exemplu SIDA în stadiu avansat, boli maligne), necesitând medicaţie concomitentă multiplă.

Reacţii adverse hepatice Incidenţa globală de apariţie a reacţiilor adverse hepatice la pacienţii trataţi cu micafungin în studiile clinice a fost de 8,6% (260/3028). Majoritatea reacţiilor adverse hepatice au fost de intensitate uşoară şi medie. Cele mai frecvente reacţii au fost creşterea valorilor FA (2,7%), AST (2,3%), ALT (2,0%), a bilirubinei sanguine (1,6%) şi alterarea testelor funcţionale hepatice (1,5%). Puţini pacienţi (1,1%; 0,4% grav) au întrerupt tratamentul din cauza unui eveniment hepatic. Cazurile de disfuncţie hepatică gravă au fost mai puţin frecvente (vezi pct. 4.4).

Reacţii la locul de injectare
Nici una din reacţiile adverse apărute la locul de injectare nu a determinat întreruperea tratamentului.

Pacienţi pediatrici Incidenţa unor reacţii adverse (enumerate în tabelul de mai jos) a fost mai mare la pacienţii pediatrici decât la pacienţii adulţi. În plus, copiii cu vârsta < 1 an au înregistrat de aproximativ 2 ori mai des creşteri ale valorilor ALT, AST şi AP decât copiii mai mari (vezi pct. 4.4). Motivul cel mai probabil pentru aceste diferenţe a fost reprezentat de afecţiunile pre-existente diferite comparativ cu adulţii sau pacienţii pediatrici cu vârstă mai mare investigaţi în studiile clinice. La momentul intrării în studiu proporţia pacienţilor pediatrici cu neutropenie a fost de câteva ori mai mare decât la pacienţii adulţi (40,2% şi 7,3% pentru copii şi, respectiv, pentru adulţi), precum şi TCSH alogen (29,4% şi respectiv 13,4%) şi malignităţi hematologice (29,1% şi respectiv 8,7%).

Tulburări hematologice şi limfatice

frecvente trombocitopenie

Tulburări cardiace

frecvente tahicardie

Tulburări vasculare

frecvente hipertensiune arterială, hipotensiune arterială

Tulburări hepatobiliare

frecvente hiperbilirubinemie, hepatomegalie

Tulburări renale şi ale căilor urinare

frecvente insuficienţă renală acută, creşterea uremiei

4.9 Supradozaj

Nu s-a raportat toxicitate limitantă a dozei în studiile clinice la care pacienţii adulţi au primit doze zilnice repetate de până la 8 mg/kg (doza maximă de 896 mg). A fost raportat un singur caz de administrare eronată a 7,8 mg/kg şi zi timp de 7 zile la un pacient nou-născut. Nu au fost raportate reacţii adverse asociate acestei doze mari Nu există experienţă legată de supradozajul micafunginului. În caz de supradozaj, sunt necesare măsuri generale de susţinere a funcţiilor vitale şi administrarea unui tratament simptomatic. Micafungin se leagă într-o proporţie crescută de proteinele plasmatice, şi nu este dializabil.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: Alte antimicotice pentru administrare sistemică, codul ATC: J02AX05

Mod de acţiune Micafungin inhibă necompetitiv sinteza de 1,3-β-D-glucan, o componentă esenţială a peretelui celular fungic. 1,3-β-D-glucan nu este prezent în celulele mamiferelor. Micafungin manifestă o acţiune antifungică împotriva majorităţii speciilor de Candida şi inhibă predominant creşterea activă a miceliilor speciei Aspergillus.

Relaţia FC/FD La un model de aspergiloză pulmonară la şoarece (imunosupresie realizată cu hidrocortizon, infectare intranazală cu Aspergillus fumigatus) s-a observat o interacţiune farmacodinamică sinergică sau de aditivare între micafungin şi amfotericina B.

Mecanism(e) de rezistenţă Ca pentru toţi agenţii antimicrobieni, au fost raportate cazuri de susceptibilitate redusăşi rezistenţă; nu se poate exclude rezistenţa încrucişată cu alte echinocandine. Susceptibilitatea redusă a echinocandinelor s-a asociat cu mutaţii ale genei Fks1 care codifică o subunitate majoră a glucansintetazei.

Valori critice pentru stabilirea sensibilităţii Testarea sensibilităţii s-a realizat prin modificarea metodelor M27-A2 (pentru speciile Candida), şi, respectiv, M38-A (pentru speciile Aspergillus) în concordanţă cu cele ale Institutului Standard de Clinicăşi Laborator (ISCL). Până în prezent nu s-au stabilit tehnici convenţionale de testare a sensibilităţii pentru inhibitorii de sinteză de 1,3-β-D-glucan, iar rezultatele testelor de sensibilitate nu sunt neapărat corelate cu experienţa clinică.

Deşi nu s-au stabilit valori critice ale CMI pentru echinocandine, o valoare CMI de <2 mg/l cuprinde > 99% din toate tulpinile clinic izolate de Candida spp. fără a intersecta un alt grup de specii şi reprezintă o concentraţie care este uşor de menţinut pe durata intervalului între două administrări. Infecţiile datorate Candida spp. răspund probabil la terapie în acest interval CMI.

Prevalenţa rezistenţei poate varia geografic şi în timp pentru anumite specii, fiind de preferat să existe informaţii locale legate de rezistenţă, în special dacă se tratează infecţii severe. Aceste informaţii reprezintă doar un ghid probabilistic care orientează dacă microorganismele vor fi sau nu sensibile la micafungin. Unde este cazul, sunt indicate între paranteze intervalele europene de rezistenţă dobândită pentru microorganismele individuale.

Informaţii din studii clinice Candidemie şi candidoze invazive: Micafungin (100 mg/zi sau 2 mg/kg şi zi) a fost la fel de eficace şi mai bine tolerat decât amfotericina B lipozomală (3 mg/kg) ca tratament de primă linie pentru candidemie şi candidoze invazive într-un studiu de non-inferioritate, randomizat, dublu-orb, multinaţional. Micafungin şi amfotericina B lipozomală au fost administrate pe o durată medie de 15 zile (interval, 4 până la 42 de zile la adulţi; 12 până la 42 de zile la copii). Non-inferioritatea a fost demonstrată pentru pacienţii adulţi, fiind demonstrate caracteristici similare şi pentru sub-grupurile de copii (inclusiv nou-născuţi şi prematuri). Datele de eficacitate au fost consecvente, independent de speciile infecţioase de Candida, sediul primo-infecţiei şi statusul neutropenic (vezi Tabelul). Micafungin a demonstrat o scădere medie mai mică a ratei de filtrare glomerulară în timpul tratamentului (p<0,001) şi o incidenţă mai mică a reacţiilor la sediul de injectare (p=0,001) decât amfotericina B lipozomală.

Succes terapeutic global în setul per protocol, Studiul asupra candidozelor invazive

 

 

Micafungin

Amfotericina B lipozomală

Diferenţa în % (IÎ 95%)*

N

n (%)

N

n (%)

 

Pacienţi adulţi

Succes terapeutic global

202

181 (89,6)

190

170 (89,5)

0,1 [-5,9, 6,1]

Succes terapeutic global pe baza statusului neutropeniei

Cu neutropenie în starea iniţială

24

18 (75,0)

15

12 (80,0)

0,7 [-5,3, 6,7] ‡

Fără neutropenie în starea iniţială

178

163 (91,6)

175

158 (90,3)

Pacienţi pediatrici

Succes terapeutic global

48

35 (72,9)

50

38 (76,0)

-2,7 [-17,3, 11,9] §

Vârsta < 2 ani

26

21 (80,8)

31

24 (77,4)

prematuri

10

7 (70,0)

9

6 (66,7)

nou-născuţi (0 zile < 4 săptămâni)

7

7 (100)

5

4 (80)

Vârsta 2 - 15 ani

22

14 (63,6)

19

14 (73,7)

Rezultate reunite (adulţi şi copii), Succes terapeutic global în funcţie de speciile de Candida

Candida albicans

102

91 (89,2)

98

89 (90,8)

 

Specii Non-albicans: toate

151

133 (88,1)

140

123 (87,9)

C. tropicalis

59

54 (91,5)

51

49 (96,1)

C. parapsilosis

48

41 (85,4)

44

35 (79,5)

C. glabrata

23

19 (82,6)

17

14 (82,4)

 

C. krusei

9

8 (88,9)

7

6 (85,7)

 

 

† Rata Micafungin minus rata amfotericinei B lipozomale, şi de două ori 95 % din intervalul de
siguranţă pentru diferenţa în rata de succes generală, bazată pe o aproximare normală a unui eşantion
mare.

‡ Adaptată pentru statusul neutropeniei; obiectiv primar.
§ Populaţia pediatrică nu a fost suficient dimensionată pentru a testa non-inferioritatea.
eficacitatea clinică a fost testată (< 5 pacienţi) pe următoarele specii de Candida: C. guilliermondii, C.
famata, C. lusitaniae, C. utilis, C. inconspicua şi C. dubliniensis.

Candidoza esofagienă: Într-un studiu randomizat, dublu-orb cu micafungin versus fluconazol ca tratament de primă linie al candidozei esofagiene, la 518 pacienţi s-a administrat cel puţin o doză unică de medicament. Durata medie a tratamentului a fost de 14 zile iar doza medie zilnică a fost de 150 mg micafungin (N=260) şi respectiv 200 mg fluconazol (N=258). Un grad endoscopic de 0 (vindecat endoscopic) la sfârşitul tratamentului a fost înregistrat la 87,7% (228/260) şi respectiv 88,0% (227/258) dintre pacienţii din grupurile cu micafungin, respectiv fluconazol (IÎ 95% pentru diferenţă: [-5,9%, 5,3%]). Limita inferioară a intervalului de încredere 95% a fost deasupra limitei de noninferioritate predefinite de -10%, demonstrând non-inferioritatea. Natura şi incidenţa reacţiilor adverse dintre cele două grupuri de tratament au fost similare.

Profilaxie: Micafungin a fost mai eficace decât fluconazol pentru prevenirea infecţiilor fungice invazive în grupurile de pacienţi cu risc mare de apariţie a infecţiilor fungice sistemice (într-un studiu randomizat dublu-orb multicentric la pacienţi cu transplant de celule stem hematopoietice [TCSH]). Succesul terapeutic a fost definit ca lipsa unei infecţii fungice sistemice demonstrate, probabile sau suspectate la finalul tratamentului şi absenţa unei infecţii fungice sistemice demonstrate sau probabile la terminarea studiului. Majoritatea pacienţilor (97%, N=882) au prezentat neutropenie la intrarea în studiu (< 200 neutrofile/µL). Neutropenia a persistat cu o mediană de 13 zile. S-au administrat doze zilnice fixe, de 50 mg (1,0 mg/kg) de micafungin şi respectiv 400 mg (8 mg/kg) de fluconazol. Durata medie a tratamentului a fost de 19 zile pentru micafungin şi respectiv 18 zile pentru fluconazol la populaţia adultă (N=798) şi de 23 zile pentru ambele braţe de tratament din cadrul populaţiei pediatrice (N=84). Rata succesului terapeutic a fost semnificativ mai mare pentru micafungin comparativ cu fluconazol (1,6% cazuri de recidivă, comparativ cu 2,4%). Cazuri de recidivă pentru infecţiile cu Aspergillus au fost de 1 comparativ cu 7 pacienţi, iar recidivele demonstrate sau probabile cu Candida au fost observate la 4 şi respectiv 2 pacienţi, pentru grupurile de micafungin şi, respectiv, fluconazol. Celelalte cazuri de recidive au fost induse de Fusarium (1 şi respectiv 2 pacienţi) şi Zygomycetes (1 şi respectiv 0 pacienţi). Natura şi incidenţa reacţiilor adverse au fost similare pentru ambele grupe de tratament.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie
Micafungin este
un medicament cu administrare intravenoasă.
Farmacocinetica sa este liniară la o doză zilnică de 12,5 mg până la 200 mg şi 3 mg/kg până la 8 mg/kg. Nu există dovezi ale acumulării sistemice la administrări repetate, iar starea de echilibru este, atinsă, în general, după 4-5 zile.

Distribuţie
După administrarea intravenoasă, concentraţiile serice de micafungin scad bi-exponenţial.
Distribuţia medicamentului în ţesuturi este rapidă.
În circulaţia sistemică, micafungin este legat de proteinele plasmatice în procent foarte ridicat (> 99%), în principal de albumină. Legarea de albumină este independentă de concentraţia de micafungin (10-100 µg/ml). Volumul de distribuţie la starea de echilibru (Vech) a fost de aproximativ 18-19 litri.

Metabolizare Componenta principală din circulaţia sistemică este micafungin nemodificat. S-a demonstrat că micafungin se metabolizează într-o serie de metaboliţi. Dintre aceştia în circulaţia sistemică au fost detectaţi următorii M-1 (forma catecolică), M-2 (forma metoxica a M-1) şi M-5 (hidroxilat la catena laterală). Expunerea la aceşti metaboliţi este micăşi ei nu contribuie la eficacitatea generală a micafunginului. Chiar dacă micafungin este un substrat al CYP3A in vitro, in vivo hidroxilarea de către CYP3A nu este o cale principală de metabolizare a micafunginului.

Eliminare şi excreţie Timpul de înjumătăţire plasmatică mediu este de aproximativ 10-17 ore şi se menţine la aceste valori până la doza de 8 mg/kg după o singură doză administrată cât şi după doze repetate. Clearance-ul total a fost de 0,15-0,3 ml/min şi kg la subiecţii sănătoşi şi la pacienţii adulţi, şi este independent de doză atât la administrarea unei singure doze cât şi la doze repetate. La voluntarii sănătoşi masculini, după administrarea intravenoasa a unei singure doze de 14Cmicafungin (25 mg), 11,6% din radioactivitate a fost decelată în urinăşi 71,0% în fecale timp de 28 de zile. Aceste date indică faptul că eliminarea primară a micafunginului este non-renală. Metaboliţii M-5 şi M-2 au fost detectaţi în plasmă numai în concentraţii foarte mici iar metabolitul M-5, cel mai abundent metabolit, a reprezentat un total de 6,5% din componenta parentală.

Grupe speciale de pacienţi Pacienţi pediatrici: la pacienţii pediatrici, valorile ariei de sub curbă (ASC) au fost proporţionale cu doza la valori ale dozelor de 0,5-4 mg/kg. Clearance-ul a fost influenţat de vârstă, valorile maxime ale clearance-ului la copii (2-11 ani) fiind de aproximativ 1,3 ori mai mari decât la adolescenţi (12-17 ani). La adolescenţi valorile maxime ale clearance-ului au fost similare cu cele înregistrate la pacienţii adulţi. Clearance-ul maxim la nou-născuţi (26 săptămâni) este de aproximativ 5 ori mai mare decât la adulţi.

Vârstnici: După administrarea unei singure perfuzii de 1 oră a 50 mg de micafungin, parametrii farmacocinetici ai micafungin la vârstnici (cu vârste între 66-78 ani) au fost similari cu cei a subiecţilor tineri (20-24 ani). Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici.

Pacienţi cu insuficienţă hepatică: Într-un studiu efectuat la pacienţi cu insuficienţa hepatică moderată (scor Child-Pugh de 7-9), (n=8), parametrii farmacocinetici ai micafunginului nu au fost semnificativ diferiţi de cei pentru subiecţi sănătoşi (n=8). Prin urmare, nu este necesară ajustarea dozei de micafungin la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată. Într-un studiu efectuat la pacienţi cu insuficienţă hepatică severă (scor Child-Pugh de 10-12), (n=8), s-au observat valori mai mici ale concentraţiei serice a micafunginului şi valori mai mari ale concentraţiei serice a metabolitului hidroxilat (M-5), comparativ cu subiecţii sănătoşi (n=8). Aceste date nu sunt suficiente pentru susţinerea unor doze ce pot fi recomandate la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă.

Pacienţii cu insuficienţă renală: Parametrii farmacocinetici ai micafungin nu au fost afectaţi semnificativ de insuficienţa renală severă (rata de filtrare glomerulară (RFG) < 30 ml/min). Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală.

Sex/rasă: Parametrii farmacocinetici ai micafungin nu au fost afectaţi semnificativ de sex şi rasa pacientului (caucazieni, negri, asiatici). Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţi în funcţie de sex sau rasă.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Dezvoltarea unor focare de alterare hepatocitară (FAH) şi a tumorilor hepatocelularela şobolani a depins atât de doza, cât şi de durata tratamentului cu micafungin. FAH înregistrate după tratament timp de 13 săptămâni sau mai mult au persistat după o perioadă de 13 săptămâni de la întreruperea tratamentului şi au dezvoltat în tumori hepatocelulare după o perioadă în care tratamentul nu s-a administrat şi care a corespuns cu durata speranţei de viaţă a şobolanilor. Nu au fost efectuate studii de carcinogenitate convenţionale , dar dezvoltarea FAH a fost evaluată la femelele de şobolani la până la 20 şi 18 luni după încetarea unui tratament de 3 şi, respectiv, 6 luni. În ambele cazuri au fost observate creşterea incidenţei/numărului de tumori hepatocelulare după perioada de 18 şi 20 de luni fără tratament la grupul la care s-a administrat o doză ridicată, de 32 mg/kg şi zi, precum şi la un grup cu administrare de doză mai mică (deşi diferenţele nu sunt semnificative din punct de vedere statistic). Expunerea plasmatică la pragul asumat pentru apariţia tumorii la şobolani (adică doza la care nu au fost detectate FAH şi tumori hepatice) s-a situat în intervalul de expunere clinică. Relevanţa potenţialului hepatocarcinogenic al micafungininului pentru utilizarea în tratament la om nu este cunoscută.

Toxicitatea micafunginului după administrarea intravenoasă repetată la şobolani şi/sau câini a demonstrat reacţii adverse la nivel hepatic, la nivelul tractului urinar, la nivelul eritrocitelor şi la nivelul organelor de reproducere masculine. Nivelele de expunere la care aceste efecte nu apar (NOAEL) au fost în aceleaşi intervale sau mai reduse comparativ cu nivelele de expunere clinică. În consecinţă, apariţia acestor reacţii adverse poate fi notată la administrarea clinică de micafungin la om.

Pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, efectele cardiovasculare şi de eliberare de histamină ale micafunginului au fost evidente şi par să fie dependente de durata de depăşire a pragului. Prelungirea duratei de perfuzare cu reducerea concentraţiei plasmatice par să reducă aceste efecte.

În studiile repetate privind toxicitatea dozei efectuate la şobolani, semnele de hepatotoxicitate constau din creşterea transaminazelor şi modificări degenerative hepatocitare acompaniate de semne de regenerare compensatorie. La câini, efectele hepatice au constat în creştere ponderalăşi hipertrofie centrolobulară, fără alterări degenerative hepatocitare.

La şobolani s-a observat vacuolizarea epiteliului pelvic renal precum şi vacuolizarea şi îngroşarea (hiperplazia) epiteliului vezical în cadrul unor studii cu doze repetate, cu durata de 26 săptămâni. La un al doilea studiu cu durata de 26 săptămâni, hiperplazia celulelor traziţionale de la nivelul vezicii urinare a survenit cu o incidenţă mult mai mică. Aceste modificări au fost reversibile pe perioada de urmărire de 18 luni. Durata de administrare a micafunginului în studiile la şobolan (6 luni) depăşeşte durata obişnuită de administrare a micafunginului la pacienţi ( vezi pct. 5.1).

Micafungin a determinat in vitro hemoliza eritrocitelor de şobolan. La şobolani, semnele de anemie hemolitică au fost observate după injectarea repetată de micafungin în bolus. În studiile cu doze repetate la câine nu s-a observat anemie hemolitică.

În studiile privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere şi dezvoltării s-a constatat o greutate scăzută a puilor la naştere. La iepuri a survenit un avort la o doză de 32 mg/kg şi zi. După injectarea intravenoasă la şobolani masculi pe durata a 9 săptămâni s-a observat vacuolizarea celulelor ductale epididimale, creşterea greutăţii epididimului şi reducerea numărului de spermatozoizi (cu 15%), dar totuşi, la studiile cu durată de 13 şi 26 săptămâni aceste modificări nu au mai fost observate. La câinii adulţi, s-a observat atrofia tubulilor seminiferi şi vacuolizarea epiteliului seminifer şi scăderea volumului de spermă din epididim după tratament prelungit (39 săptămâni), dar nu şi după 13 săptămâni de tratament. La câinii tineri, la sfârşitul tratamentului pe o durată de 39 de săptămâni nu s-au observat leziuni testiculare şi de epididim care să depindă de doză, dar după o perioadă fără tratament de 13 săptămâni s-a observat o creştere dependentă de doză a acestor leziuni pentru grupurile de recuperare tratate. Nu s-a observat alterarea fertilităţii masculine sau feminine în studiile de fertilitate şi dezvoltare precoce a embrionilor la şobolani.

Micafungin nu s-a dovedit mutagen sau carcinogen la evaluarea prin studii convenţionale in vitro şi in vivo inclusiv în cadrul unui studiu in vitro asupra sintezei ADN neprogramate folosind hepatocite de şobolani.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Lactoză monohidrat
Acid citric anhidru (pentru ajustarea pH-ului)
Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului)

6.2 Incompatibilităţi

Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la punctul

6.6.

6.3 Perioada de valabilitate

Flacoane nedeschise: 3 ani.

Soluţia reconstituită din flacon:
Stabilitatea chimicăşi fizică a fost demonstrată pentru maxim 48 de ore la 25°C după reconstituire în soluţie perfuzabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) sau în soluţie perfuzabilă de glucoză 50 mg/ml (5%).

Soluţie perfuzabilă diluată:
Stabilitatea chimicăşi fizică a fost demonstrată pentru maxim 96 de ore la 25°C şi protejat de luminădupă diluţie cu soluţie perfuzabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) sau cu soluţie perfuzabilă de glucoză 50 mg/ml (5%).

Mycamine nu conţine conservanţi. Din punct de vedere microbiologic soluţiile reconstituite şi diluate trebuie administrate imediat. Dacă nu se administrează imediat, utilizatorul este responsabil pentru durata şi condiţiile de depozitare înainte de administrare; acestea nu trebuie să depăşească 24 ore la 2 până la 8°C, decât dacă reconstituirea şi diluţia s-au efectuat în medii aseptice controlate şi validate.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

Flacoane nedeschise: Acest produs medical nu necesită condiţii speciale de păstrare.

Pentru condiţiile de păstrare ale medicamentelor reconstituite şi diluate, vezi pct. 6.3.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Flacoane cu capacitatea de 10 ml din sticlă de tip I cu un dop din cauciuc din izobutilen-izopren (teflon-laminat) şi un capac tip flip-off. Acest flacon este acoperit de un strat filmat UV-protector.

Cutii conţinând 1 flacon.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Mycamine nu trebuie amestecat sau perfuzat împreună cu alte medicamente cu excepţia celor menţionate mai jos. Reconstituirea şi diluţia Mycamine se face în condiţii de asepsie şi la temperatura camerei, după cum urmează:

Se îndepărtează capacul din plastic al flaconului şi se dezinfectează dopul cu alcool sanitar.

În fiecare flacon se injectează încet şi în condiţii de asepsie, de-a lungul peretelui interior, o cantitate de cinci ml de soluţie perfuzabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) sau de soluţie perfuzabilă de glucoză 50 mg/ml (5%) (dintr-un flacon/pungă de 100 ml). Deşi concentratul va face spumă, se va încerca reducerea la minim a cantităţii de spumă creată. Pentru obţinerea dozei necesare (a se vedea tabelul de mai jos) trebuie reconstituite un număr suficient de flacoane de Mycamine.

Flaconul trebuie rotit uşor. A NU SE AGITA. Pulberea se va dizolva complet. Concentratul trebuie utilizat imediat. Flaconul este pentru o singură utilizare. De aceea rugăm să aruncaţi imediat concentratul reconstituit neutilizat.

Toată cantitatea de concentrat reconstituită trebuie extrasă din fiecare flacon şi introdusă înapoi in flaconul/punga cu soluţie perfuzabilă din care s-a extras iniţial solventul. Soluţia perfuzabilă diluată trebuie utilizată imediat. Stabilitatea fizico-chimică a fost demonstrată pentru 96 de ore la 25°C când este ferit de luminăşi când diluţia se realizează conform indicaţiilor de mai sus.

Flaconul/punga cu soluţie perfuzabilă trebuie învârtit/ă cu grijă pentru dispersarea soluţiei diluate, dar NU trebuie agitată, pentru a evita formarea de spumă. A nu se utiliza dacă soluţia este tulbure sau a precipitat.

Flaconul/punga cu soluţie perfuzabilă conţinând soluţia perfuzabilă diluată trebuie introdus/ă într-o husă opacă cu închizătoare, pentru a fi protejat/ă de lumină.

Prepararea soluţiei perfuzabile

 

Doza (mg)

Flacon de Mycamine folosit (mg/flacon)

Volum de clorură de sodiu (0,9%) sau glucoză (5% de adăugat per flacon

Volumul (concentraţia) pulberii reconstituite

Perfuzia standard (adaos până la 100 ml) Concentraţia finală

50

1 x 50

5 ml

aprox. 5 ml (10 mg/ml)

0,5 mg/ml

100

1 x 100

5 ml

aprox. 5 ml (20 mg/ml)

1,0 mg/ml

150

1 x 100 + 1 x

5 ml

aprox. 10 ml

1,5 mg/ml

 

 

50

 

 

 

200

2 x 100

5 ml

aprox. 10 ml

2,0 mg/ml

 

După reconstituire şi diluţie soluţia trebuie administrată intravenos pe durata a circa 1 oră.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Astellas Pharma Europe B.V. Elisabethhof 19 2353 EW Leiderdorp Olanda

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/08/448/001

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

25/04/2008

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului (EMA) http://www.ema.europa.eu /.

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Mycamine 100 mg pulbere pentru soluţie perfuzabilă

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂŞI CANTITATIVĂ

Fiecare flacon conţine micafungin 100 mg (sub formă de sare sodică).
După reconstituire fiecare ml conţine micafungin 20 mg (sub formă de sare sodică).

Excipienţi:
Fiecare flacon de 100 mg conţine lactoză 200 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Pulbere pentru soluţie perfuzabilă. Pulbere albă compactă.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Micamyne este indicat pentru:

Adulţi, adolescenţi cu vârsta ≥ 16 ani şi vârstnici:

-Tratamentul candidozei invazive.

-Tratamentul candidozei esofagiene la pacienţi pentru care este indicat tratamentul intravenos.

-Profilaxia infecţiilor cu Candida la pacienţi supuşi transplantului de celule stem

hematopoietice alogene sau la pacienţi la care este de aşteptat să prezinte neutropenie (număr

absolut de neutrofile < 500 celule / µl) pentru 10 sau mai multe zile.

Copii (inclusiv nou-născuţi) şi adolescenţi cu vârsta < 16 ani:

-Tratamentul candidozei invazive.

-Profilaxia infecţiilor cu Candida la pacienţi supuşi transplantului de celule stem

hematopoietice alogene sau la pacienţi la care este de aşteptat să prezinte neutropenie (număr

absolut de neutrofile < 500 celule / µl) pentru 10 sau mai multe zile.

Decizia de a folosi Mycamine trebuie să ia în calcul riscul potenţial de dezvoltare a unor tumori hepatice (vezi pct. 4.4). Mycamine trebuie deci utilizat numai dacă alte antifungice nu sunt considerate adecvate.

4.2 Doze şi mod de administrare

Trebuie respectate instrucţiunile oficiale/naţionale privind utilizarea corectă a medicamentelor antifungice.

Tratamentul cu Mycamine trebuie iniţiat de un medic cu experienţă în tratamentul infecţiilor fungice.

Mostrele pentru culturile fungice sau alte analize de laborator relevante (inclusiv examenul histopatologic) trebuie recoltate înainte de tratament, pentru izolarea şi identificarea microorganismului(elor) cauzal(e). Tratamentul poate fi iniţiat înainte de obţinerea rezultatelor culturilor sau a altor probe de laborator. Totuşi, după obţinerea acestor rezultate, terapia antifungică trebuie adaptată corespunzator.

Regimul de dozare pentru Mycamine depinde de greutatea corporală a pacientului, conform tabelelor următoare:

Utilizarea la adulţi, adolescenţi cu vârsta ≥ 16 ani şi vârstnici

 

Indicaţie

 

 

 

Greutate corporală > 40 kg

Greutate corporală ≤ 40 kg

Tratamentul candidozelor invazive

100 mg/zi*

2 mg/kg şi zi*

Tratamentul candidozelor esofagiene

150 mg/zi

3 mg/kg şi zi

Profilaxia infecţiilor cu Candida

50 mg/zi

1 mg/kg şi zi

 

*Dacă răspunsul la tratament al pacientului este inadecvat, de exemplu dacă persistă culturile pozitive sau dacă nu apare ameliorarea clinică, doza poate fi crescută la 200 mg/zi la pacienţii cu greutate > 40 kg sau la 4 mg/kg şi zi la pacienţii ≤ 40 kg.

Durata tratamentului
Candidoze invazive: Durata tratamentului infecţiilor cu Candida trebuie să fie de minim 14 zile.
Tratamentul antifungic trebuie să continue încă cel puţin o săptămână după obţinerea a două
hemoculturi consecutive negative şi după remiterea semnelor clinice şi a simptomelor infecţiei.

Candidoze esofagiene: Pentru tratamentul candidozelor esofagiene, Mycamine trebuie administrat cel
puţin o săptămână după remiterea semnelor clinice şi a simptomelor.

Profilaxia infecţiilor cu Candida: Pentru profilaxia infecţiilor cu Candida Mycamine trebuie
administrat cel puţin o săptămână după refacerea numărului de neutrofile.

Utilizarea la copii (inclusiv nou-născuţi) şi adolescenţi cu vârsta < 16 ani

 

Indicaţie

 

 

 

Greutate corporală > 40 kg

Greutate corporală ≤ 40 kg

Tratamentul candidozelor invazive

100 mg/zi*

2 mg/kg şi zi*

Profilaxia infecţiilor cu Candida

50 mg/zi

1 mg/kg şi zi

 

*Dacă răspunsul la tratament al pacientului este inadecvat, de exemplu dacă persistă culturile pozitive, sau dacă nu apare ameliorarea clinică, doza poate fi crescută la 200 mg/zi la pacienţii cu greutate > 40 kg sau la 4 mg/kg şi zi la pacienţii ≤ 40 kg.

Durata tratamentului
Candidoze invazive: Durata tratamentului infecţiilor cu Candida trebuie să fie de minim 14 zile. Tratamentul antifungic trebuie să continue încă cel puţin o săptămână după obţinerea a două hemoculturi consecutive negative şi după remiterea semnelor clinice şi a simptomelor infecţiei.

Profilaxia infecţiilor cu Candida: Pentru profilaxia infecţiilor cu Candida Mycamine trebuie administrat cel puţin o săptămână după refacerea numărului de neutrofile. Experienţa la administrarea de Mycamine la pacienţi cu vârsta sub 2 ani este limitată.

Sexul/rasa
Nu este necesară ajustarea dozelor în funcţie de sex sau rasă (vezi pct. 5.2).

Utilizarea la pacienţi cu insuficienţă hepatică
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată (vezi pct.5.2). În prezent datele disponibile nu sunt suficiente pentru utilizarea Mycamine la pacienţii cu insuficienţă hepatică severăşi nu se recomandă utilizarea sa la aceşti pacienţi (vezi pct. 4.4 şi 5.2).

Utilizarea la pacienţi cu insuficienţă renală
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 5.2).

După reconstituire şi diluare, soluţia trebuie administrată prin perfuzie intravenoasă cu durata de circa o oră. Administrarea la un debit mai mare poate duce mai frecvent la reacţii mediate histaminic. Pentru instrucţiuni legate de reconstituirea soluţiei, vezi pct. 6.6.

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Efecte asupra ficatului: A fost observată la şobolani apariţia unor focare de alterare hepatocitară (FAH) şi tumori hepatocelulare după o durată a tratamentului de 3 luni sau mai mult. Pragul presupus pentru apariţia tumorii la şobolani s-a situat aproximativ în intervalul de expunere clinică. Relevanţa acestui studiu pentru utilizarea terapeutică la pacienţi nu poate fi exclusă. Funcţia hepatică trebuie monitorizată cu atenţie în timpul tratamentului cu micafungin. Pentru a reduce la minimum riscul de regenerare adaptivăşi posibile leziuni proliferative hepatocelulare ulterioare, se recomandă întreruperea precoce a tratamentului la descoperirea unor creşteri semnificative şi persistente ale valorilor ALT/AST. Tratamentul cu micafungin trebuie administrat după evaluarea atentă a raportului beneficiu-risc, în special la pacienţii care prezintă o alterare severă a funcţiei hepatice sau boli hepatice cronice cunoscute ca reprezentând stări pre-neoplazice, cum ar fi fibroza hepatică avansată, ciroza, hepatita virală, hepatopatie neonatală sau defectele enzimatice congenitale sau la pacienţii care urmează o terapie concomitentă cu medicamente cunoscute ca hepatotoxice şi/sau genotoxice.

Tratamentul cu micafungin a fost asociat cu o alterare severă a funcţiei hepatice (creşterea ALT, AST sau bilirubină totală > 3 ori LSN), atât la voluntari sănătoşi, cât şi la pacienţi. La unii pacienţi s-au raportat disfuncţionalităţi hepatice, hepatită sau insuficienţă hepatică mai severe, inclusiv cazuri letale. Pacienţii pediatrici cu vârsta sub 1 an pot fi mai predispuşi la afecţiuni ale ficatului (vezi pct. 4.8).

În cursul tratamentului cu micafungin pot apare reacţii de tip anafilactic inclusiv şocul. Dacă apar asemenea reacţii perfuzia cu micafungin trebuie imediat oprităşi trebuie instituit un tratament adecvat.

La pacienţii trataţi cu micafungin s-au raportat rare cazuri de hemoliză incluzând hemoliza acută intravasculară sau anemia hemolitică. Pacienţii la care probele de laborator sau semnele clinice demonstrează apariţia hemolizei în cursul tratamentului cu micafungin trebuie atent monitorizaţi pentru urmărirea agravării acestor afecţiuni şi pentru evaluarea raportului risc/beneficiu al continuării tratamentului cu micafungin.

Micafungin poate provoca alterări ale funcţiei renale, insuficienţă renalăşi modificarea probelor funcţionale renale. Pacienţii vor trebui monitorizaţi atent pentru alterarea funcţiei renale.

Administrarea concomitentă de micafungin şi dezoxicolat de amfotericină B trebuie utilizată numai când beneficiile terapeutice sunt net superioare riscurilor, sub o atentă monitorizare a semnelor de toxicitate datorate dezoxicolatului de amfotericină B (vezi pct. 4.5).

Incidenţa unor reacţii adverse a fost mai mare la copii decât la pacienţi adulţi (vezi pct. 4.8).

Acest medicament pentru administrare intravenoasă conţine lactoză. Pacienţii cu rare probleme ereditare de intoleranţă la galactoză, deficienţă de lactază Lapp sau malabsorbţie de glucoză-galactoză nu trebuie să ia acest medicament.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Micafungin are un potenţial scăzut de interacţiune cu medicamentele metabolizate pe cale mediată de CYP3A.

Au fost efectuate studii de interacţiune medicamentoasă la voluntari sănătoşi pentru evaluarea potenţialului de interacţiune dintre micafungin şi micofenolat mofetil, ciclosporină, tacrolimus, prednisolon, sirolim, nifedipină, fluconazol, ritonavir, rifampicină, itraconazol, voriconazol şi amfotericină B. În aceste studii nu s-a constatat modificarea farmacocineticii micafungin. Nu este necesară ajustarea dozelor de micafungin în cazul administrării concomitente a acestor medicamente. Expunerea (ASC) la itraconazol, sirolim şi nifedipină a fost uşor crescută în prezenţa micafunginului (22%, 21% şi, respectiv 18%).

Administrarea concomitentă de Mycamine şi dezoxicolat de amfotericină B a fost asociată cu creşterea cu 30% a expunerii sistemice a amfotericinei B. Datorită semnificaţiei clinice a acestui fapt, administrarea concomitentă de Mycamine şi dezoxicolat de amfotericină B trebuie să se utilizeze numai în cazurile în care beneficiile obţinute sunt superioare riscului expus şi cu o atentă monitorizare a semnelor de toxicitate datorate dezoxicolatului de amfotericină B (vezi pct.4.4).

Pacienţii la care se administrează sirolim, nifedipină sau itraconazol concomitent cu Mycamine trebuie monitorizaţi pentru urmărirea toxicităţii la sirolim, nifedipină sau itraconazol, iar dozele de sirolim, nifedipină sau itraconazol trebuie scăzute dacă este necesar.

4.6 Sarcina şi alăptarea

Nu există date adecvate privind utilizarea micafungin la femeile gravide. În studiile la animale micafunginul a traversat bariera placentarăşi au fost observate efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Riscul potenţial pentru om este necunoscut. Mycamine nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în care este absolut necesar.

Nu se cunoaşte dacă micafungin este excretat în laptele matern. Studiile la animale au demonstrat excreţia de micafungin în laptele matern. Decizia de a continua /întrerupe alăptarea sau de a continua/întrerupe tratamentul cu Mycamine trebuie efectuată luând în considerare beneficiile alăptării pentru copil comparativ cu beneficiile tratamentului pentru mamă.

În studiile la animale s-a observat toxicitate testiculară (vezi pct. 5.3). Micafunginul ar putea afecta fertilitatea masculină la oameni.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Totuşi, pot apare reacţii adverse, care ar putea influenţa capacitatea de a conduce şi de a folosi utilaje (vezi pct. 4.8).

4.8 Reacţii adverse

Profilul de siguranţă al micafunginului se bazează pe datele obţinute de la 3028 de pacienţi trataţi cu micafungin în studiile clinice: 2002 pacienţi cu infecţii cu Candida (incluzând candidemii, candidoze invazive şi candidoze esofagiene), 375 cu aspergiloză invazivă (infecţii primare refractare) şi 651 pentru profilaxia infecţiilor fungice sistemice.

Pacienţii din studiile clinice trataţi cu micafungin reprezintă o populaţie cu stare critică de sănătate, care necesită medicaţie multiplă incluzând chimioterapie anti-neoplazică, imunosupresoare sistemice potente, şi antibiotice cu spectru larg. Aceşti pacienţi prezintă o gamă largă de afecţiuni complexe preexistente cum ar fi afecţiuni maligne sanguine şi infecţie HIV sau au fost supuşi transplantului de organ, şi/sau se află în terapie intensivă. Pacienţii trataţi profilactic cu micafungin au fost cei la care sa efectuat transplant de celule stem hematopoietice (TCSH) şi care aveau un risc crescut de apariţie a infecţiilor fungice.

Peste 32,2% din pacienţi au avut reacţiile adverse. Cele mai frecvente reacţii adverse raportate au fost: greaţa (2,8%), creşterea valorilor fosfatazei alcaline serice (2,7%), flebite (2,5%, mai ales la pacienţii infectaţi HIV cu benzi periferice), vărsături (2,5%) şi creşterea valorilor aspartat-aminotransferazei (2,3%). Nu există diferenţe clinic semnificative la analiza datelor de siguranţă în raport de sex sau rasă.

În tabelul următor reacţiile adverse sunt enumerate pe aparate, sisteme şi organe şi în termenii MedDRA. În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.  

 

Clasificare pe aparate, sisteme şi organe

Frecvente ≥ 1/100 până la < 1/10

Mai puţin frecvente ≥ 1/1.000 până la < 1/100

Rare ≥ 1/10.000 până la < 1/1.000

Necunoscută (frecvenţa nu poate fi estimată pe baza datelor disponibile)

Tulburări hematologice şi limfatice

leucopenie, neutropenie, anemie

pancitopenie, trombocitopenie, eozinofilie, hipoalbuminemie

anemie hemolitică, hemoliză (vezi pct. 4.4)

 

Tulburări ale sistemului imunitar

 

reacţii anafilactice / anafilactoide (vezi pct. 4.4), hipersensibilitate

 

 

Tulburări endocrine

 

hiperhidroză

 

 

Tulburări metabolice şi de nutriţie

hipopotasemie, hipomagneziemie, hipocalcemie

hiponatremie, hiperpotasemie, hipofosfatemie, anorexie

 

 

Tulburări psihice

 

insomnie, anxietate, confuzie

 

 

Tulburări ale sistemului nervos

cefalee

somnolenţă, tremur, ameţeli, disgeuzie

 

 

Tulburări cardiace

 

tahicardie, palpitaţii, bradicardie

 

 

Tulburări vasculare

flebite

hipotensiune arterială, hipertensiune arterială, hiperemie facială

 

şoc

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

 

dispnee

 

 

Tulburări gastrointestinale

greaţă, vărsături, diaree, durere abdominală

dispepsie, constipaţie

 

 

Tulburări hepatobiliare

creşterea valorilor fosfatazei alcaline serice, creşterea valorilor aspartataminotransferazei, creşterea valorilor alanin

insuficienţă hepatică (vezi pct 4.4), creşterea valorilor gammaglutamiltransferazei, icter, colestază, hepatomegalie,

 

leziuni hepatocelulare, inclusiv cazuri letale (vezi pct. 4.4)

 

Clasificare pe aparate, sisteme şi organe

Frecvente ≥ 1/100 până la < 1/10

Mai puţin frecvente ≥ 1/1.000 până la < 1/100

Rare ≥ 1/10.000 până la < 1/1.000

Necunoscută (frecvenţa nu poate fi estimată pe baza datelor disponibile)

 

aminotransferazei serice, creşterea bilirubinemiei (inclusiv hiperbilirubinemie), anomalii ale testelor funcţionale hepatice

hepatită

 

 

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

erupţie cutanată

urticarie, prurit, eritem

 

erupţie cutanată toxică

Tulburări renale şi ale căilor urinare

 

creşterea valorilor creatininei serice, creşterea valorilor ureei sanguine, agravarea insuficienţei renale

 

insuficienţă renală (vezi pct. 4.4), insuficienţă renală acută

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

pirexie, frisoane

tromboză la locul de injectare, inflamare la locul de perfuzie, durere la locul de injectare, edeme periferice

 

 

Investigaţii diagnostice

 

creşterea valorilor lactat dehidrogenazei serice

 

 

 

Posibile simptome alergiceÎn studiile clinice au fost raportate simptome ca erupţii cutanate şi frisoane. Majoritatea au fost de intensitate uşoară sau medie, şi nu a fost necesară întreruperea tratamentului. În cursul terapiei cu micafungin au fost raportate mai puţin frecvent reacţii adverse grave (de exemplu reacţie anafilactică 0,2%, 6/3028) şi numai la pacienţii cu afecţiuni pre-existente grave ( de exemplu SIDA în stadiu avansat, boli maligne), necesitând medicaţie concomitentă multiplă.

Reacţii adverse hepatice Incidenţa globală de apariţie a reacţiilor adverse hepatice la pacienţii trataţi cu micafungin în studiile clinice a fost de 8,6% (260/3028). Majoritatea reacţiilor adverse hepatice au fost de intensitate uşoară şi medie. Cele mai frecvente reacţii au fost creşterea valorilor FA (2,7%), AST (2,3%), ALT (2,0%), a bilirubinei sanguine (1,6%) şi alterarea testelor funcţionale hepatice (1,5%). Puţini pacienţi (1,1%; 0,4% grav) au întrerupt tratamentul din cauza unui eveniment hepatic. Cazurile de disfuncţie hepatică gravă au fost mai puţin frecvente (vezi pct. 4.4).

Reacţii la locul de injectare
Nici una din reacţiile adverse apărute la locul de injectare nu a determinat întreruperea tratamentului.

Pacienţi pediatrici Incidenţa unor reacţii adverse (enumerate în tabelul de mai jos) a fost mai mare la pacienţii pediatrici decât la pacienţii adulţi. În plus, copiii cu vârsta < 1 an au înregistrat de aproximativ 2 ori mai des creşteri ale valorilor ALT, AST şi AP decât copiii mai mari (vezi pct. 4.4). Motivul cel mai probabil pentru aceste diferenţe a fost reprezentat de afecţiunile pre-existente diferite comparativ cu adulţii sau pacienţii pediatrici cu vârstă mai mare investigaţi în studiile clinice. La momentul intrării în studiu proporţia pacienţilor pediatrici cu neutropenie a fost de câteva ori mai mare decât la pacienţii adulţi (40,2% şi 7,3% pentru copii şi, respectiv, pentru adulţi), precum şi TCSH alogen (29,4% şi respectiv 13,4%) şi malignităţi hematologice (29,1% şi respectiv 8,7%).

Tulburări hematologice şi limfatice

frecvente trombocitopenie

Tulburări cardiace

frecvente tahicardie

Tulburări vasculare

frecvente hipertensiune arterială, hipotensiune arterială

Tulburări hepatobiliare

frecvente hiperbilirubinemie, hepatomegalie

Tulburări renale şi ale căilor urinare

frecvente insuficienţă renală acută, creşterea uremiei

4.9 Supradozaj

Nu s-a raportat toxicitate limitantă a dozei în studiile clinice la care pacienţii adulţi au primit doze zilnice repetate de până la 8 mg/kg (doza maximă de 896 mg). A fost raportat un singur caz de administrare eronată a 7,8 mg/kg şi zi timp de 7 zile la un pacient nou-născut. Nu au fost raportate reacţii adverse asociate acestei doze mari Nu există experienţă legată de supradozajul micafunginului. În caz de supradozaj, sunt necesare măsuri generale de susţinere a funcţiilor vitale şi administrarea unui tratament simptomatic. Micafungin se leagă într-o proporţie crescută de proteinele plasmatice, şi nu este dializabil.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: Alte antimicotice pentru administrare sistemică, codul ATC: J02AX05

Mod de acţiune Micafungin inhibă necompetitiv sinteza de 1,3-β-D-glucan, o componentă esenţială a peretelui celular fungic. 1,3-β-D-glucan nu este prezent în celulele mamiferelor. Micafungin manifestă o acţiune antifungică împotriva majorităţii speciilor de Candida şi inhibă predominant creşterea activă a miceliilor speciei Aspergillus.

Relaţia FC/FD La un model de aspergiloză pulmonară la şoarece (imunosupresie realizată cu hidrocortizon, infectare intranazală cu Aspergillus fumigatus) s-a observat o interacţiune farmacodinamică sinergică sau de aditivare între micafungin şi amfotericina B.

Mecanism(e) de rezistenţă Ca pentru toţi agenţii antimicrobieni, au fost raportate cazuri de susceptibilitate redusăşi rezistenţă; nu se poate exclude rezistenţa încrucişată cu alte echinocandine. Susceptibilitatea redusă a echinocandinelor s-a asociat cu mutaţii ale genei Fks1 care codifică o subunitate majoră a glucansintetazei.

Valori critice pentru stabilirea sensibilităţii Testarea sensibilităţii s-a realizat prin modificarea metodelor M27-A2 (pentru speciile Candida), şi, respectiv, M38-A (pentru speciile Aspergillus) în concordanţă cu cele ale Institutului Standard de Clinicăşi Laborator (ISCL). Până în prezent nu s-au stabilit tehnici convenţionale de testare a sensibilităţii pentru inhibitorii de sinteză de 1,3-β-D-glucan, iar rezultatele testelor de sensibilitate nu sunt neapărat corelate cu experienţa clinică.

Deşi nu s-au stabilit valori critice ale CMI pentru echinocandine, o valoare CMI de <2 mg/l cuprinde > 99% din toate tulpinile clinic izolate de Candida spp. fără a intersecta un alt grup de specii şi reprezintă o concentraţie care este uşor de menţinut pe durata intervalului între două administrări. Infecţiile datorate Candida spp. răspund probabil la terapie în acest interval CMI.

Prevalenţa rezistenţei poate varia geografic şi în timp pentru anumite specii, fiind de preferat să existe informaţii locale legate de rezistenţă, în special dacă se tratează infecţii severe. Aceste informaţii reprezintă doar un ghid probabilistic care orientează dacă microorganismele vor fi sau nu sensibile la micafungin. Unde este cazul, sunt indicate între paranteze intervalele europene de rezistenţă dobândită pentru microorganismele individuale.

Informaţii din studii clinice Candidemie şi candidoze invazive: Micafungin (100 mg/zi sau 2 mg/kg şi zi) a fost la fel de eficace şi mai bine tolerat decât amfotericina B lipozomală (3 mg/kg) ca tratament de primă linie pentru candidemie şi candidoze invazive într-un studiu de non-inferioritate, randomizat, dublu-orb, multinaţional. Micafungin şi amfotericina B lipozomală au fost administrate pe o durată medie de 15 zile (interval, 4 până la 42 de zile la adulţi; 12 până la 42 de zile la copii). Non-inferioritatea a fost demonstrată pentru pacienţii adulţi, fiind demonstrate caracteristici similare şi pentru sub-grupurile de copii (inclusiv nou-născuţi şi prematuri). Datele de eficacitate au fost consecvente, independent de speciile infecţioase de Candida, sediul primo-infecţiei şi statusul neutropenic (vezi Tabelul). Micafungin a demonstrat o scădere medie mai mică a ratei de filtrare glomerulară în timpul tratamentului (p<0,001) şi o incidenţă mai mică a reacţiilor la sediul de injectare (p=0,001) decât amfotericina B lipozomală.

Succes terapeutic global în setul per protocol, Studiul asupra candidozelor invazive

 

 

Micafungin

Amfotericina B lipozomală

Diferenţa în % (IÎ 95%)*

N

n (%)

N

n (%)

 

Pacienţi adulţi

Succes terapeutic global

202

181 (89,6)

190

170 (89,5)

0,1 [-5,9, 6,1]

Succes terapeutic global pe baza statusului neutropeniei

Cu neutropenie în starea iniţială

24

18 (75,0)

15

12 (80,0)

0,7 [-5,3, 6,7] ‡

Fără neutropenie în starea iniţială

178

163 (91,6)

175

158 (90,3)

Pacienţi pediatrici

Succes terapeutic global

48

35 (72,9)

50

38 (76,0)

-2,7 [-17,3, 11,9] §

Vârsta < 2 ani

26

21 (80,8)

31

24 (77,4)

prematuri

10

7 (70,0)

9

6 (66,7)

nou-născuţi (0 zile < 4 săptămâni)

7

7 (100)

5

4 (80)

Vârsta 2 - 15 ani

22

14 (63,6)

19

14 (73,7)

Rezultate reunite (adulţi şi copii), Succes terapeutic global în funcţie de speciile de Candida

Candida albicans

102

91 (89,2)

98

89 (90,8)

 

Specii Non-albicans: toate

151

133 (88,1)

140

123 (87,9)

C. tropicalis

59

54 (91,5)

51

49 (96,1)

C. parapsilosis

48

41 (85,4)

44

35 (79,5)

C. glabrata

23

19 (82,6)

17

14 (82,4)

 

C. krusei

9

8 (88,9)

7

6 (85,7)

 

 

† Rata Micafungin minus rata amfotericinei B lipozomale, şi de două ori 95 % din intervalul de
siguranţă pentru diferenţa în rata de succes generală, bazată pe o aproximare normală a unui eşantion
mare.

‡ Adaptată pentru statusul neutropeniei; obiectiv primar.
§ Populaţia pediatrică nu a fost suficient dimensionată pentru a testa non-inferioritatea.
eficacitatea clinică a fost testată (< 5 pacienţi) pe următoarele specii de Candida: C. guilliermondii, C.
famata, C. lusitaniae, C. utilis, C. inconspicua şi C. dubliniensis.

Candidoza esofagienă: Într-un studiu randomizat, dublu-orb cu micafungin versus fluconazol ca tratament de primă linie al candidozei esofagiene, la 518 pacienţi s-a administrat cel puţin o doză unică de medicament. Durata medie a tratamentului a fost de 14 zile iar doza medie zilnică a fost de 150 mg micafungin (N=260) şi respectiv 200 mg fluconazol (N=258). Un grad endoscopic de 0 (vindecat endoscopic) la sfârşitul tratamentului a fost înregistrat la 87,7% (228/260) şi respectiv 88,0% (227/258) dintre pacienţii din grupurile cu micafungin, respectiv fluconazol (IÎ 95% pentru diferenţă: [-5,9%, 5,3%]). Limita inferioară a intervalului de încredere 95% a fost deasupra limitei de noninferioritate predefinite de -10%, demonstrând non-inferioritatea. Natura şi incidenţa reacţiilor adverse dintre cele două grupuri de tratament au fost similare.

Profilaxie: Micafungin a fost mai eficace decât fluconazol pentru prevenirea infecţiilor fungice invazive în grupurile de pacienţi cu risc mare de apariţie a infecţiilor fungice sistemice (într-un studiu randomizat dublu-orb multicentric la pacienţi cu transplant de celule stem hematopoietice [TCSH]). Succesul terapeutic a fost definit ca lipsa unei infecţii fungice sistemice demonstrate, probabile sau suspectate la finalul tratamentului şi absenţa unei infecţii fungice sistemice demonstrate sau probabile la terminarea studiului. Majoritatea pacienţilor (97%, N=882) au prezentat neutropenie la intrarea în studiu (< 200 neutrofile/µL). Neutropenia a persistat cu o mediană de 13 zile. S-au administrat doze zilnice fixe, de 50 mg (1,0 mg/kg) de micafungin şi respectiv 400 mg (8 mg/kg) de fluconazol. Durata medie a tratamentului a fost de 19 zile pentru micafungin şi respectiv 18 zile pentru fluconazol la populaţia adultă (N=798) şi de 23 zile pentru ambele braţe de tratament din cadrul populaţiei pediatrice (N=84). Rata succesului terapeutic a fost semnificativ mai mare pentru micafungin comparativ cu fluconazol (1,6% cazuri de recidivă, comparativ cu 2,4%). Cazuri de recidivă pentru infecţiile cu Aspergillus au fost de 1 comparativ cu 7 pacienţi, iar recidivele demonstrate sau probabile cu Candida au fost observate la 4 şi respectiv 2 pacienţi, pentru grupurile de micafungin şi, respectiv, fluconazol. Celelalte cazuri de recidive au fost induse de Fusarium (1 şi respectiv 2 pacienţi) şi Zygomycetes (1 şi respectiv 0 pacienţi). Natura şi incidenţa reacţiilor adverse au fost similare pentru ambele grupe de tratament.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie
Micafungin este
un medicament cu administrare intravenoasă. Farmacocinetica sa este liniară la o doză zilnică de 12,5 mg până la 200 mg şi 3 mg/kg până la
8 mg/kg. Nu există dovezi ale acumulării sistemice la administrări repetate, iar starea de echilibru este, atinsă, în general, după 4-5 zile.

Distribuţie
După administrarea intravenoasă, concentraţiile serice de micafungin scad bi-exponenţial.
Distribuţia medicamentului în ţesuturi este rapidă.
În circulaţia sistemică, micafungin este legat de proteinele plasmatice în procent foarte ridicat (> 99%), în principal de albumină. Legarea de albumină este independentă de concentraţia de micafungin (10-100 µg/ml). Volumul de distribuţie la starea de echilibru (Vech) a fost de aproximativ 18-19 litri.

Metabolizare Componenta principală din circulaţia sistemică este micafungin nemodificat. S-a demonstrat că micafungin se metabolizează într-o serie de metaboliţi. Dintre aceştia în circulaţia sistemică au fost detectaţi următorii M-1 (forma catecolică), M-2 (forma metoxica a M-1) şi M-5 (hidroxilat la catena laterală). Expunerea la aceşti metaboliţi este micăşi ei nu contribuie la eficacitatea generală a micafunginului. Chiar dacă micafungin este un substrat al CYP3A in vitro, in vivo hidroxilarea de către CYP3A nu este o cale principală de metabolizare a micafunginului.

Eliminare şi excreţie Timpul de înjumătăţire plasmatică mediu este de aproximativ 10-17 ore şi se menţine la aceste valori până la doza de 8 mg/kg după o singură doză administrată cât şi după doze repetate. Clearance-ul total a fost de 0,15-0,3 ml/min şi kg la subiecţii sănătoşi şi la pacienţii adulţi, şi este independent de doză atât la administrarea unei singure doze cât şi la doze repetate. La voluntarii sănătoşi masculini, după administrarea intravenoasa a unei singure doze de 14Cmicafungin (25 mg), 11,6% din radioactivitate a fost decelată în urinăşi 71,0% în fecale timp de 28 de zile. Aceste date indică faptul că eliminarea primară a micafunginului este non-renală. Metaboliţii M-5 şi M-2 au fost detectaţi în plasmă numai în concentraţii foarte mici iar metabolitul M-5, cel mai abundent metabolit, a reprezentat un total de 6,5% din componenta parentală.

Grupe speciale de pacienţi Pacienţi pediatrici: la pacienţii pediatrici, valorile ariei de sub curbă (ASC) au fost proporţionale cu doza la valori ale dozelor de 0,5-4 mg/kg. Clearance-ul a fost influenţat de vârstă, valorile maxime ale clearance-ului la copii (2-11 ani) fiind de aproximativ 1,3 ori mai mari decât la adolescenţi (12-17 ani). La adolescenţi valorile maxime ale clearance-ului au fost similare cu cele înregistrate la pacienţii adulţi. Clearance-ul maxim la nou-născuţi (26 săptămâni) este de aproximativ 5 ori mai mare decât la adulţi.

Vârstnici: După administrarea unei singure perfuzii de 1 oră a 50 mg de micafungin, parametrii farmacocinetici ai micafungin la vârstnici (cu vârste între 66-78 ani) au fost similari cu cei a subiecţilor tineri (20-24 ani). Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici.

Pacienţi cu insuficienţă hepatică: Într-un studiu efectuat la pacienţi cu insuficienţa hepatică moderată (scor Child-Pugh de 7-9), (n=8), parametrii farmacocinetici ai micafunginului nu au fost semnificativ diferiţi de cei pentru subiecţi sănătoşi (n=8). Prin urmare, nu este necesară ajustarea dozei de micafungin la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată. Într-un studiu efectuat la pacienţi cu insuficienţă hepatică severă (scor Child-Pugh de 10-12), (n=8), s-au observat valori mai mici ale concentraţiei serice a micafunginului şi valori mai mari ale concentraţiei serice a metabolitului hidroxilat (M-5), comparativ cu subiecţii sănătoşi (n=8). Aceste date nu sunt suficiente pentru susţinerea unor doze ce pot fi recomandate la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă. Pacienţii cu insuficienţă renală: Parametrii farmacocinetici ai micafungin nu au fost afectaţi semnificativ de insuficienţa renală severă (rata de filtrare glomerulară (RFG) < 30 ml/min). Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală.

Sex/rasă: Parametrii farmacocinetici ai micafungin nu au fost afectaţi semnificativ de sex şi rasa pacientului (caucazieni, negri, asiatici). Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţi în funcţie de sex sau rasă.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Dezvoltarea unor focare de alterare hepatocitară (FAH) şi a tumorilor hepatocelularela şobolani a depins atât de doza, cât şi de durata tratamentului cu micafungin. FAH înregistrate după tratament timp de 13 săptămâni sau mai mult au persistat după o perioadă de 13 săptămâni de la întreruperea tratamentului şi au dezvoltat în tumori hepatocelulare după o perioadă în care tratamentul nu s-a administrat şi care a corespuns cu durata speranţei de viaţă a şobolanilor. Nu au fost efectuate studii de carcinogenitate convenţionale , dar dezvoltarea FAH a fost evaluată la femelele de şobolani la până la 20 şi 18 luni după încetarea unui tratament de 3 şi, respectiv, 6 luni. În ambele cazuri au fost observate creşterea incidenţei/numărului de tumori hepatocelulare după perioada de 18 şi 20 de luni fără tratament la grupul la care s-a administrat o doză ridicată, de 32 mg/kg şi zi, precum şi la un grup cu administrare de doză mai mică (deşi diferenţele nu sunt semnificative din punct de vedere statistic). Expunerea plasmatică la pragul asumat pentru apariţia tumorii la şobolani (adică doza la care nu au fost detectate FAH şi tumori hepatice) s-a situat în intervalul de expunere clinică. Relevanţa potenţialului hepatocarcinogenic al micafungininului pentru utilizarea în tratament la om nu este cunoscută.

Toxicitatea micafunginului după administrarea intravenoasă repetată la şobolani şi/sau câini a demonstrat reacţii adverse la nivel hepatic, la nivelul tractului urinar, la nivelul eritrocitelor şi la nivelul organelor de reproducere masculine. Nivelele de expunere la care aceste efecte nu apar (NOAEL) au fost în aceleaşi intervale sau mai reduse comparativ cu nivelele de expunere clinică. În consecinţă, apariţia acestor reacţii adverse poate fi notată la administrarea clinică de micafungin la om.

Pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, efectele cardiovasculare şi de eliberare de histamină ale micafunginului au fost evidente şi par să fie dependente de durata de depăşire a pragului. Prelungirea duratei de perfuzare cu reducerea concentraţiei plasmatice par să reducă aceste efecte.

În studiile repetate privind toxicitatea dozei efectuate la şobolani, semnele de hepatotoxicitate constau din creşterea transaminazelor şi modificări degenerative hepatocitare acompaniate de semne de regenerare compensatorie. La câini, efectele hepatice au constat în creştere ponderalăşi hipertrofie centrolobulară, fără alterări degenerative hepatocitare.

La şobolani s-a observat vacuolizarea epiteliului pelvic renal precum şi vacuolizarea şi îngroşarea (hiperplazia) epiteliului vezical în cadrul unor studii cu doze repetate, cu durata de 26 săptămâni. La un al doilea studiu cu durata de 26 săptămâni, hiperplazia celulelor traziţionale de la nivelul vezicii urinare a survenit cu o incidenţă mult mai mică. Aceste modificări au fost reversibile pe perioada de urmărire de 18 luni. Durata de administrare a micafunginului în studiile la şobolan (6 luni) depăşeşte durata obişnuită de administrare a micafunginului la pacienţi ( vezi pct. 5.1).

Micafungin a determinat in vitro hemoliza eritrocitelor de şobolan. La şobolani, semnele de anemie hemolitică au fost observate după injectarea repetată de micafungin în bolus. În studiile cu doze repetate la câine nu s-a observat anemie hemolitică.

În studiile privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere şi dezvoltării s-a constatat o greutate scăzută a puilor la naştere. La iepuri a survenit un avort la o doză de 32 mg/kgşi zi. După injectarea intravenoasă la şobolani masculi pe durata a 9 săptămâni s-a observat vacuolizarea celulelor ductale epididimale, creşterea greutăţii epididimului şi reducerea numărului de spermatozoizi (cu 15%), dar totuşi, la studiile cu durată de 13 şi 26 săptămâni aceste modificări nu au mai fost observate. La câinii adulţi, s-a observat atrofia tubulilor seminiferi şi vacuolizarea epiteliului seminifer şi scăderea volumului de spermă din epididim după tratament prelungit (39 săptămâni), dar nu şi după 13 săptămâni de tratament. La câinii tineri, la sfârşitul tratamentului pe o durată de 39 de săptămâni nu s-au observat leziuni testiculare şi de epididim care să depindă de doză, dar după o perioadă fără tratament de 13 săptămâni s-a observat o creştere dependentă de doză a acestor leziuni pentru grupurile de recuperare tratate. Nu s-a observat alterarea fertilităţii masculine sau feminine în studiile de fertilitate şi dezvoltare precoce a embrionilor la şobolani.

Micafungin nu s-a dovedit mutagen sau carcinogen la evaluarea prin studii convenţionale in vitro şi in vivo inclusiv în cadrul unui studiu in vitro asupra sintezei ADN neprogramate folosind hepatocite de şobolani.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Lactoză monohidrat
Acid citric anhidru (pentru ajustarea pH-ului)
Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului)

6.2 Incompatibilităţi

Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la punctul

6.6.

6.3 Perioada de valabilitate

Flacoane nedeschise: 3 ani.

Soluţia reconstituită din flacon:
Stabilitatea chimicăşi fizică a fost demonstrată pentru maxim 48 de ore la 25°C după reconstituire în soluţie perfuzabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) sau în soluţie perfuzabilă de glucoză 50 mg/ml (5%).

Soluţie perfuzabilă diluată:
Stabilitatea chimicăşi fizică a fost demonstrată pentru maxim 96 de ore la 25°C şi protejat de luminădupă diluţie cu soluţie perfuzabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) sau cu soluţie perfuzabilă de glucoză 50 mg/ml (5%).

Mycamine nu conţine conservanţi. Din punct de vedere microbiologic soluţiile reconstituite şi diluate trebuie administrate imediat. Dacă nu se administrează imediat, utilizatorul este responsabil pentru durata şi condiţiile de depozitare înainte de administrare; acestea nu trebuie să depăşească 24 ore la 2 până la 8°C, decât dacă reconstituirea şi diluţia s-au efectuat în medii aseptice controlate şi validate.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

Flacoane nedeschise: Acest produs medical nu necesită condiţii speciale de păstrare.

Pentru condiţiile de păstrare ale medicamentelor reconstituite şi diluate, vezi pct. 6.3.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Flacoane cu capacitatea de 10 ml din sticlă de tip I cu un dop din cauciuc din izobutilen-izopren (teflon-laminat) şi un capac tip flip-off. Acest flacon este acoperit de un strat filmat UV-protector.

Cutii conţinând 1 flacon.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Mycamine nu trebuie amestecat sau perfuzat împreună cu alte medicamente cu excepţia celor menţionate mai jos. Reconstituirea şi diluţia Mycamine se face în condiţii de asepsie şi la temperatura camerei, după cum urmează:

Se îndepărtează capacul din plastic al flaconului şi se dezinfectează dopul cu alcool sanitar.

În fiecare flacon se injectează încet şi în condiţii de asepsie, de-a lungul peretelui interior, o cantitate de cinci ml de soluţie perfuzabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) sau de soluţie perfuzabilă de glucoză 50 mg/ml (5%) (dintr-un flacon/pungă de 100 ml). Deşi concentratul va face spumă, se va încerca reducerea la minim a cantităţii de spumă creată. Pentru obţinerea dozei necesare (a se vedea tabelul de mai jos) trebuie reconstituite un număr suficient de flacoane de Mycamine.

Flaconul trebuie rotit uşor. A NU SE AGITA. Pulberea se va dizolva complet. Concentratul trebuie utilizat imediat. Flaconul este pentru o singură utilizare. De aceea rugăm să aruncaţi imediat concentratul reconstituit neutilizat.

Toată cantitatea de concentrat reconstituită trebuie extrasă din fiecare flacon şi introdusă înapoi in flaconul/punga cu soluţie perfuzabilă din care s-a extras iniţial solventul. Soluţia perfuzabilă diluată trebuie utilizată imediat. Stabilitatea fizico-chimică a fost demonstrată pentru 96 de ore la 25°C când este ferit de luminăşi când diluţia se realizează conform indicaţiilor de mai sus.

Flaconul/punga cu soluţie perfuzabilă trebuie învârtit/ă cu grijă pentru dispersarea soluţiei diluate, dar NU trebuie agitată, pentru a evita formarea de spumă. A nu se utiliza dacă soluţia este tulbure sau a precipitat.

Flaconul/punga cu soluţie perfuzabilă conţinând soluţia perfuzabilă diluată trebuie introdus/ă într-o husă opacă cu închizătoare, pentru a fi protejat/ă de lumină.

Prepararea soluţiei perfuzabile

 

Doza (mg)

Flacon de Mycamine folosit (mg/flacon)

Volum de clorură de sodiu (0,9%) sau glucoză (5% de adăugat per flacon

Volumul (concentraţia) pulberii reconstituite

Perfuzia standard (adaos până la 100 ml) Concentraţia finală

50

1 x 50

5 ml

aprox. 5 ml (10 mg/ml)

0,5 mg/ml

100

1 x 100

5 ml

aprox. 5 ml (20 mg/ml)

1,0 mg/ml

150

1 x 100 + 1 x 50

5 ml

aprox. 10 ml

1,5 mg/ml

200

2 x 100

5 ml

aprox. 10 ml

2,0 mg/ml

 

După reconstituire şi diluţie soluţia trebuie administrată intravenos pe durata a circa 1 oră.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Astellas Pharma Europe B.V. Elisabethhof 19 2353 EW Leiderdorp Olanda

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/08/448/002

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

25/04/2008

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului (EMA) http://www.ema.europa.eu /.

ANEXA II

A. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE FABRICAŢIE RESPONSABIL PENTRU ELIBERAREA SERIEI

B. CONDIŢIILE EMITERII AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

A. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE FABRICAŢIE RESPONSABIL PENTRU ELIBERAREA SERIEI

Numele şi adresa producătorului responsabil pentru eliberarea seriei

Astellas Ireland Co. Ltd Killorglin Co. Kerry Irlanda

B. CONDIŢIILE EMITERII AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

• CONDIŢII SAU RESTRICŢII PRIVIND FURNIZAREA ŞI UTILIZAREA IMPUSE DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Medicament cu eliberare pe bază de prescripţie medicală restrictivă (Vezi Anexa I: Rezumatul caracteristicilor produsului, pct. 4.2).

• CONDIŢII SAU RESTRICŢII CU PRIVIRE LA SIGURANŢA ŞI EFICACITATEA UTILIZĂRII MEDICAMENTULUI

Deţinătorul Autorizaţiei de Punere pe Piaţă va asigura că înainte de lansarea medicamentului medicii vor primi lista de verificare a prescripţiilor pentru a se asigura că:

Mycamine este contraindicat la pacienţii cu antecedente de hipersensibilitate la micafungin sau la excipienţi.

Mycamine este utilizat în timpul sarcinii numai dacă este absolut necesar.

Trebuie manifestată prudenţă dacă pacientul: -suferă de insuficienţa hepatică severă -suferă de boli hepatice cronice cunoscute ca reprezentând stări pre-neoplazice (de exemplu fibroza hepatică avansată, ciroza, hepatita virală, hepatopatie neonatală sau defecte enzimatice congenitale) -urmează o terapie concomitentă medicamente cunoscute ca hepatotoxice şi/sau genotoxice -are antecedente dehemoliză, anemie hemolitică sau insuficienţă renală.

La pacienţii la care se administrează sirolim, nifedipină sau itraconazol concomitent cu Mycamine trebuie monitorizate nivelurile de toxicitate pentru sirolim, nifedipină sau itraconazol, iar doza de sirolim, nifedipină sau itraconazol trebuie redusă, dacă este necesar.

Pacienţii trebuie monitorizaţii cu atenţie pentru afecţiuni hepatice şi pentru alterarea funcţiei renale.

Pentru a a reduce la minimum riscul de regenerare adaptivăşi posibile leziuni proliferative hepatocelulare ulterioare, se recomandă întreruperea precoce a tratamentului la descoperirea unor creşteri semnificative şi persistente ale valorilor ALT/AST.

• ALTE CONDIŢII

Sistem de farmacovigilenţă

Deţinătorul Autorizaţiei de Punere pe Piaţă trebuie să asigure că sistemul de farmacovigilenţă, aşa cum este el aprobat la 20 noiembrie 2007, prezentat în Modulul 1.8.1. al Autorizaţiei de Punere pe Piaţă, este disponibil şi funcţionează înainte de punerea medicamentului pe piaţă şi în timpul acesteia.

Plan de management al riscului

Deţinătorul Autorizaţiei de Punere pe Piaţă se angajează să realizeze studii şi activităţi suplimentare de farmacovigilenţă detaliate în Planul de farmacovigilenţă, aşa cum s-a convenit în versiunea 5.0 a Planului de management al riscului (PMR) prezentat în Modulul 1.8.2. al Autorizaţiei de Punere de Piaţă şi orice actualizare ulterioară a PMR aprobată de CHMP.

În conformitate cu recomandările CHMP privind sistemele de management a riscului pentru medicamentele de uz uman, trebuie furnizat un PMR actualizat odată cu următorul raport periodic actualizat referitor la siguranţă (RPAS).

În plus, un PMR actualizat va trebui depus când sunt primite informaţii noi care pot afecta specificaţia actuală privind siguranţa, Planul de farmacovigilenţă sau activităţile de reducere la minimum a riscului

în termen de 60 de zile de la atingerea unui obiectiv important (farmacovigilenţă sau reducerea la minimum a riscului)

la cererea EMEA

ANEXA III
ETICHETAREA ŞI PROSPECTUL

A. ETICHETAREA

INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR CUTIE

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Mycamine 50 mg pulbere pentru soluţie perfuzabilă Micafungin

2. DECLARAREA SUBSTANŢEI(LOR) ACTIVE

Fiecare flacon conţine: micafungin 50 mg (sub formă de sare sodică). După reconstituire fiecare ml conţine micafungin 10 mg (sub formă de sare sodică).

3. LISTA EXCIPIENŢILOR

Lactoză monohidrat, acid citric anhidru şi hidroxid de sodiu Vezi prospectul pentru informaţii suplimentare.

4. FORMA FARMACEUTICĂŞI CONŢINUTUL

1 flacon

5. MODUL ŞI CALEA(CĂILE) DE ADMINISTRARE

Pentru administrare intravenoasă după reconstituire şi diluţie. A se citi prospectul înainte de utilizare.

6. ATENŢIONARE SPECIALĂ PRIVIND FAPTUL CĂ MEDICAMENTUL NU TREBUIE PĂSTRAT LA ÎNDEMÂNA ŞI VEDEREA COPIILOR

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

ALTĂ(E) ATENŢIONARE(ĂRI) SPECIALĂ(E), DACĂ ESTE(SUNT) NECESARĂ(E)

DATA DE EXPIRARE

EXP:

9. CONDIŢII SPECIALE DE PĂSTRARE

PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL

NUMELE ŞI ADRESA DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Astellas Pharma Europe B.V. Elisabethhof 19 2353 EW Leiderdorp Olanda

12. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/08/448/001

13. SERIA DE FABRICAŢIE

Lot:

14. CLASIFICARE GENERALĂ PRIVIND MODUL DE ELIBERARE

Medicament eliberat pe bază de prescripţie medicală.

INSTRUCŢIUNI DE UTILIZARE

INFORMAŢII ÎN BRAILLE

Justificare acceptată pentru neincluderea informaţiei în Braille.

MINIMUM DE INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJELE PRIMARE MICI

FLACON

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI ŞI CALEA(CĂILE) DE ADMINISTRARE

Mycamine 50 mg pulbere pentru soluţie perfuzabilă Micafungin Intravenoasă.

MODUL DE ADMINISTRARE

DATA DE EXPIRARE

EXP:

4. SERIA DE FABRICAŢIE

Lot:

5. CONŢINUTUL PE MASĂ, VOLUM SAU UNITATEA DE DOZĂ

50 mg

6. ALTE INFORMAŢII

INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR CUTIE

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Mycamine 100 mg pulbere pentru soluţie perfuzabilă Micafungin

2. DECLARAREA SUBSTANŢEI(LOR) ACTIVE

Fiecare flacon conţine: micafungin 100 mg (sub formă de sare sodică). După reconstituire fiecare ml conţine micafungin 20 mg (sub formă de sare sodică).

3. LISTA EXCIPIENŢILOR

Lactoză monohidrat, acid citric anhidru şi hidroxid de sodiu Vezi prospectul pentru informaţii suplimentare.

4. FORMA FARMACEUTICĂŞI CONŢINUTUL

1 flacon

5. MODUL ŞI CALEA(CĂILE) DE ADMINISTRARE

Pentru administrare intravenoasă după reconstituire şi diluţie. A se citi prospectul înainte de utilizare.

6. ATENŢIONARE SPECIALĂ PRIVIND FAPTUL CĂ MEDICAMENTUL NU TREBUIE PĂSTRAT LA ÎNDEMÂNA ŞI VEDEREA COPIILOR

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

ALTĂ(E) ATENŢIONARE(ĂRI) SPECIALĂ(E), DACĂ ESTE(SUNT) NECESARĂ(E)

DATA DE EXPIRARE

EXP:

9. CONDIŢII SPECIALE DE PĂSTRARE

PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL

NUMELE ŞI ADRESA DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Astellas Pharma Europe B.V. Elisabethhof 19 2353 EW Leiderdorp Olanda

12. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/08/448/002

13. SERIA DE FABRICAŢIE

Lot:

14. CLASIFICARE GENERALĂ PRIVIND MODUL DE ELIBERARE

Medicament eliberat pe bază de prescripţie medicală.

INSTRUCŢIUNI DE UTILIZARE

INFORMAŢII ÎN BRAILLE

Justificare acceptată pentru neincluderea informaţiei în Braille.

MINIMUM DE INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJELE PRIMARE MICI

FLACON

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI ŞI CALEA(CĂILE) DE ADMINISTRARE

Mycamine 100 mg pulbere pentru soluţie perfuzabilă Micafungin Intravenoasă.

MODUL DE ADMINISTRARE

DATA DE EXPIRARE

EXP:

4. SERIA DE FABRICAŢIE

Lot:

5. CONŢINUTUL PE MASĂ, VOLUM SAU UNITATEA DE DOZĂ

100 mg

6. ALTE INFORMAŢII

B. PROSPECTUL

PROSPECT: INFORMAŢII PENTRU UTILIZATOR

Mycamine 50 mg pulbere pentru soluţie perfuzabilă
Mycamine 100 mg pulbere pentru soluţie perfuzabilă

Micafungin

Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să utilizaţi acest medicament.

-Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi. -Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. -Acest medicament a fost prescris pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor persoane. Le

poate face rău, chiar dacă au aceleaşi simptome cu ale dumneavoastră.

-Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravǎ sau dacă observaţi orice reacţie adversǎ nemenţionatǎ în acest prospect, rugăm să-i spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.

În acest prospect găsiţi:

Ce este Mycamine şi pentru ce se utilizează

Înainte să utilizaţi Mycamine

Cumsă utilizaţi Mycamine

Reacţii adverse posibile

Cum se păstrează Mycamine

Informaţii suplimentare

1. CE ESTE MYCAMINE ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ

Mycamine este un medicament denumit antifungic deoarece este folosit pentru tratamentul infecţiilor determinate de ciuperci (fungi). Mycamine este utilizat pentru tratarea infecţiilor provocate de fungi sau drojdii denumite Candida. Mycamine este eficace pentru tratarea infecţiilor sistemice (infecţii care au pătruns în organism). El interferă cu producerea unei componente a peretelui celular fungic. Pentru ca fungii să continue să trăiascăşi să crească este nevoie ca peretele celular să fie intact. Mycamine determină defecte ale peretelui celular fungic, făcând imposibilă supravieţuirea şi creşterea fungilor.

Medicul dumneavoastră v-a prescris Mycamine în următoarele situaţii, în care nu este disponibil nici un alt tratament antifungic adecvat (vezi pct. 2):

Pentru tratarea adulţilor, adolescenţilor şi copiilor care au infecţii fungice grave, denumite candidoze invazive (infecţii care au pătruns în organism).

Pentru tratarea adulţilor şi adolescenţilor cu vârsta de 16 ani şi peste care au o infecţie fungică localizată în esofag, la care este adecvat tratamentul administrat în venă (intravenos).

Pentru tratarea adulţilor, adolescenţilor şi copiilor care prezintă risc de apariţie a unei infecţii cu Candida care poate pătrunde în organism.

2. ÎNAINTE SĂ UTILIZAŢI MYCAMINE

Nu utilizaţi Mycamine

- dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la micafungin sau la oricare dintre celelalte componente ale Mycamine.

Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Mycamine

La şobolani, tratamentul pe termen lung cu micafungin a condus la leziuniale ficatului şi la tumori ulterioare ale ficatului. Riscul potenţial al dezvoltării de tumori ale ficatului la om nu este cunoscut. Medicul dumneavoastră va evalua beneficiile şi riscurile tratamentului cu Mycamine înainte de a-l începe. Vă rugăm să îi comunicaţi medicului dacă dumneavoastră aveţi probleme hepatice severe (de exemplu insuficienţă hepatică sau hepatită) sau aveţi valori anormale ale probelor funcţionale hepatice.În timpul tratamentului, funcţia hepatică vă va fi urmărită mai atent.

-dacă suferiţi de anemie hemolitică (anemie prin distrugerea globulelor roşii) sau hemoliză (distrugerea globulelor roşii). -dacă aveţi probleme renale (de exemplu insuficienţă renală sau alterarea probelor renale). În acest caz medicul poate decide să monitorizeze atent funcţia renală.

Utilizarea altor medicamente

Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.

Utilizarea Mycamine cu alimente şi băuturi

Deoarece Mycamine se administrează intravenos (în venă) nu sunt necesare restricţii la alimente şi băuturi.

Sarcina şi alăptarea

Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice
medicament.

Mycamine nu trebuie utilizat în cursul sarcinii decât dacă este neapărat necesar. Trebuie să nu alăptaţi
dacă utilizaţi Mycamine.

Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor

Nu există informaţii referitoare la efectele Mycamine asupra abilităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Vă rugăm să informaţi medicul dacă există reacţii care v-ar putea altera capacitatea de a conduce vehicule sau folosi utilaje.

Informaţii importante privind unele componente ale Mycamine

Dacă medicul dumneavoastră. v-a informat că suferiţi de intoleranţă la unele glucide, contactaţi-l înainte de a vi se administra acest medicament.

3. CUM SĂ UTILIZAŢI MYCAMINE

Mycamine trebuie preparat şi administrat de către medicul dumneavoastră sau de către alt personal medical calificat. Mycamine trebuie administrat o dată pe zi sub formă de perfuzie intravenoasă lentă (în venă). Medicul dumneavoastră va calcula ce cantitate trebuie să vi se administreze zilnic.

Administrarea la adulţi, adolescenţi cu vârsta ≥ 16 ani şi vârstnici

-Doza uzuală pentru tratamentul unei infecţii invazive cu Candida este de 100 mg/zi pentru pacienţi cu greutatea peste 40 kg şi de 2 mg/kg şi zi pentru pacienţi cu greutatea mai mică sau egală cu 40 kg.

-Pentru tratarea infecţiei esofagiene cu Candida doza este de 150 mg pe zi pentru pacienţi cu greutatea peste 40 kg şi de 3 mg/kg şi zi pentru pacienţi cu greutatea mai mică sau egală cu 40 kg.

-Doza obişnuită pentru prevenirea infecţiilor invazive cu Candida este de 50 mg /zi pentru pacienţi cu greutatea mai mare de 40 kg şi de 1 mg/kg şizi pentru pacienţi cu greutatea mai mică sau egală cu 40 kg.

Administrarea la copii (inclusiv nou-născuţi) şi adolescenţi cu vârsta < 16 ani

-Doza uzuală pentru tratamentul unei infecţii invazive cu Candida este de 100 mg/zi pentru pacienţi cu greutatea peste 40 kg şi de 2 mg/kg şi zi pentru pacienţi cu greutatea mai mică sau egală cu 40 kg.

-Doza obişnuită pentru prevenirea infecţiilor invazive cu Candida este de 50 mg /zi pentru pacienţi cu greutatea mai mare de 40 kg şi de 1 mg/kg şi zi pentru pacienţi cu greutatea mai mică sau egală cu 40 kg.

Dacă utilizaţi mai mult decât trebuie din Mycamine

Medicul dumneavoastră va urmări răspunsul la tratament şi starea dumneavoastră de sănătate pentru a determina doza necesară de Mycamine. În general, dacă sunteţi îngrijorat că poate vi s-a administrat o cantitate mai mare de Mycamine, adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră sau altui personal medical calificat.

Dacă uitaţi să utilizaţi Mycamine

Medicul dumneavoastră va urmări răspunsul dumneavoastră la tratament şi starea dumneavoastră de sănătate pentru a determina dozele necesare de Mycamine. În general, dacă sunteţi îngrijorat că poate nu vi s-a administrat o doză de Mycamine, discutaţi imediat cu medicul dumneavoastră sau cu alt personal medical calificat.

Dacă încetaţi să utilizaţi Mycamine

Nu se cunosc simptome care apar la oprirea tratamentului.

Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest produs, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

4. REACŢII ADVERSE POSIBILE

Ca toate medicamentele, Mycamine poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

Siguranţa la administrarea Mycamine a fost evaluată în studii clinice. Pacienţii din aceste studii erau bolnavi în stare critică, sufereau de o varietate de alte boli, şi necesitau multe alte medicamente.

Mycamine poate provoca următoarele reacţii adverse:

Frecvente (afectează 1 până la 10 utilizatori din 100) -Alterarea hemoleucogramei (scăderea numărului de globule albe [leucopenie; neutropenie]); scăderea numărului de globule roşii (anemie) -Scăderea cantităţii de potasiului din sânge (hipokalemie); scăderea cantităţii de magneziu din sânge (hipomagneziemie); scădere a cantităţii de calciu din sânge (hipocalcemie) -Durere de cap -inflamarea peretelui venos (la locul injectării) -greaţă (senzaţie de rău); vărsături (stare de rău); diaree; dureri abdominale -alterarea probelor hepatice (creşterea valorilor fosfatazei alcaline; creşterea valorilor aspartat aminotransferazei; creşterea valorilor alanin- aminotransferazei) -creşterea valorilor pigmentului biliar din sânge (hiperbilirubinemie) -erupţie trecătoare pe piele -febră -frisoane (tremurături)

Mai puţin frecvente (afectează 1 până la 10 utilizatori din 1.000)

-alterarea hemoleucogramei (scădere a numărului de celule [pancitopenie]); scăderea numărului de plachete sanguine (trombocitopenie); creşterea numărului anumitor globule albe; numite eozinofile; scăderea valorilor albuminei sanguine (hipoalbuminemie)

-crize alergice (reacţii anafilactice / şoc anafilactic); hipersensibilitate -hipersudoraţie -scăderea cantităţii de de sodiu din sânge (hiponatremie); creşterea cantităţii de potasiu din sânge (hiperkaliemie); scăderea cantităţii de fosfaţi sanguini (hipofosfatemia); anorexie (tulburare de alimentaţie

-insomnie (probleme cu somnul); anxietate; confuzie-letargie (somnolenţă); tremurături; ameţeli; tulburări ale gustului

-creşterea frecvenţei cardiace; palpitaţii; bătăi neregulate ale inimii -creşterea sau scăderea tensiunii arteriale; înroşirea pielii

-respiraţie dificilă (senzaţie de scurtare a respiraţiei) -indigestie; constipaţie -insuficienţă hepatică; creşterea valorilor enzimelor hepatice (gamma-glutamiltransferază); icter (îngălbenirea pielii sau albului ochilor datorată unor probleme hepatice sau sanguine); scăderea cantităţii de bilă transportată la intestin (colestază); mărirea ficatului; inflamarea ficatului

-erupţii însoţite de mâncărime (urticarie); senzaţie mâncărime; înroşirea pielii (eritem)

-alterarea probelor funcţionale renale (creşterea valorilor creatininei serice; creşterea valorilor ureei serice); agravarea insuficienţei renale -creşterea valorilorunei enzime denumite lactat dehidrogenată

-formare de cheaguri în venă la locul injectării; inflamaţie la locul injectării; durere la locul injectării; retenţia de lichide în organism

Rare (afectează 1 până la 10 utilizatori din 10.000) -anemie prin distrugerea globulelor roţii (anemie hemolitică); distrugerea globulelor roşii (hemoliză)

Necunoscută (frecvenţa nu poate fi estimată pe baza datelor disponibile)
-şoc
-deteriorarea celulelor hepatice; inclusiv moartea acestora
-reacţie severă pe piele
-probleme în funcţia renală; insuficienţă renală acută

Reacţiile următoarele au fost raportate mai frecvent la copii decât la adulţi:
Frecvente (afectează 1 până la 10 utilizatori din 100)
-scăderea numărului plachetelor sanguine (trombocitopenie)
-creşterea frecvenţei cardiace (tahicardie)
-creşterea sau scăderea tensiunii arteriale
-creşterea valorilor pigmentului biliar din sânge (hiperbilirubinemie); mărirea ficatului
-insuficienţă renală acută; creşterea valorilor ureei serice

Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversa nemenţionată în acest prospect, rugăm să spuneţi mediculiu dumneavoastră sau farmacistului.

5. CUM SE PĂSTREAZĂ MYCAMINE

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

Nu utilizaţi Mycamine după data de expirare înscrisă pe flacon şi pe cutie. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.

Flaconul nedeschis nu necesită condiţii speciale de păstrare.
Concentratul reconstituit şi soluţia perfuzabilă diluată trebuie administrate imediat.

Nu utilizaţi soluţia perfuzabilă diluată dacă este tulbure sau dacă a precipitat.

Falconul/punga de perfuzie conţinând soluţia perfuzabilă diluată trebuie introdus/ă într-un sac opac, pentru a fi protejat de lumină.

Flaconul este pentru o singură utilizare. De aceea rugăm să aruncaţi imediat orice concentrat reconstituit rămas nefolosit.

Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei menajere sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să eliminaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

Mycamine reconstituit trebuie administrat imediat deoarece nu conţine conservanţi care să prevină contaminarea bacteriană. Prepararea pentru utilizare poate fi efectuată numai de un cadru medical pregătit corespunzător, care a citit corect şi complet instrucţiunile..

6. INFORMAŢII SUPLIMENTARE

Ce conţine Mycamine

-Substanţa activă este micafungin sodic.
-1 flacon conţine micafungin 50 mg sau 100 mg (sub formă de sare sodică).

-Celelalte componente sunt lactoză monohidrat, acid citric anhidru şi hidroxid de sodiu.

Cum arată Mycamine şi conţinutul ambalajului

Mycamine 50 mg sau 100 mg pulbere pentru soluţie perfuzabilă este o pulbere albă, compactă, uscată prin congelare. Mycamine este furnizat într-o cutie conţinând un flacon.

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă

Astellas Pharma Europe B.V.

Elisabethhof 19 2353 EW Leiderdorp

Olanda

Producătorul

Astellas Ireland Co., Ltd. Killorglin, County Kerry

Irlanda

Pentru orice informaţii despre acest medicament, rugăm să contactaţi reprezentanţii locali ai deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă:

België/Belgique/Belgien Luxembourg/Luxemburg

Astellas Pharma B.V. Branch Astellas Pharma B.V. Branch Erasmus Park/Parc Erasme Erasmus Park/Parc Erasme Square Marie Curie 50 Square Marie Curie 50 B-1070 Brüssel/Bruxelles B-1070 Brüssel/Bruxelles Tél/Tel: +32 (0)2 5580710 Belgique/Belgien

Tél/Tel: +32 (0)2 5580710

България Magyarország

Астелас Фарма ЕООД Astellas Pharma Kft. ул. ”Бигла” 6 Kelenhegyi út 43 София 1407 H-1118 Budapest/B.III Teл.: +359 2 862 53 72 Tel.: +36 (06)1 3614673

Česká republika Malta

Astellas Pharma s.r.o. E.J. Busuttil Ltd. Sokolovskà 100/94 Niche CZ-18600 Praha 8 Triq ix-Xorrox Tel: +420 236 080300 MT-B'kara BKP 12

Tel: +356 21 447184

Danmark

Astellas Pharma a/s Naverland 4 DK-2600 Glostrup Tlf: +45 43 430355

Deutschland

Astellas Pharma GmbH Georg-Brauchle-Ring 64 – 66 D-80992 München Tel: +49 (0)89 454401

Eesti

Astellas Pharma Europe B.V. Elisabethhof 19 NL-2353 EW Leiderdorp Holland Tel: +31 (0)71 5455745

Ελλάδα

Astellas Pharmaceuticals AEBE Θουκυδίδου 1 GR-14565, Άγιος ΣτέφανοςΑττικής Tηλ: +30 210 8189900

España

Astellas Pharma S.A. Paseo del Club Deportivo n° 1 Bloque 14-2a Planta E-28223 Pozuelo de Alarcón, Madrid Tel: +34 91 4952700

France

Astellas Pharma S.A.S. 114 rue Victor Hugo F-92300 Levallois Perret Tél: +33 (0)1 55917500

Ireland

Astellas Pharma Co. Ltd. 25, The Courtyard Kilcarbery Business Park Nangor Road Clondalkin IRL-Dublin 22 Tel: +353 (0)1 4671555

Ísland

Vistor hf. Hörgatúni 2 IS-210 Garðabær Tel: +354 535 7000

Nederland

Astellas Pharma B.V. Elisabethhof 19 NL-2353 EW Leiderdorp Tel: +31 (0)71 5455745

Norge

Astellas Pharma Solbråveien 47 N-1383 Asker Tlf: +47 6676 4600

Österreich

Astellas Pharma Ges.m.b.H. Linzer Straße 221/E02 A-1140 Wien Tel: +43 (0)1 8772668

Polska

Astellas Pharma Sp.z o.o. ul. Poleczki 21 PL-02-822 Warszawa Tel.: +48 (0) 225451 111

Portugal

Astellas Farma, Lda. Edifício Cinema Rua José Fontana, n1, 1°Andar P-2770-101 Paço de Arcos Tel: +351 21 4401320

România

S.C. Astellas Pharma SRL Detalii de contact pentru România Şoseaua Bucureşti-Ploieşti 42-44 Clădire 1, Parter 013696-Bucureşti - RO Tel: +40 (0)21 361 04 95

Slovenija

Astellas Pharma Europe B.V. Elisabethhof 19 NL-2353 EW Leiderdorp Nizozemska Tel: +31 (0)71 5455745

Slovenská republika

Astellas Pharma s.r.o., organizačná zložka Galvániho 15/C SK-821 04 Bratislava Tel: +421 2 4444 2157

 

Italia

Suomi/Finland

Astellas Pharma S.p.A.

Algol Pharma Oy

Via delle Industrie 1

PL 13

I-20061 Carugate (Milano)

FIN-02611 Espoo/Esbo

Tel: +39 (0)2 921381

Puh/Tel: +358 9 50991

Κύπρος

Sverige

Astellas Pharmaceuticals AEBE

Astellas Pharma AB

Θουκυδίδου 1

Per Albin Hanssons väg 41

GR-14565, Άγιος Στέφανος Αττικής

S-205 12 Malmö

Tηλ: +30 210 8189900

Tel: +46 (0)40-650 15 00

Ελλάδα

 

Latvija

United Kingdom

Astellas Pharma Europe B.V.

Astellas Pharma Ltd.

Elisabethhof 19

Lovett House

NL-2353 EW Leiderdorp

Lovett Road, Staines

Nīderlande

Middlesex, TW18 3AZ

Tel: +31 (0)71 5455745

Tel: +44 (0) 1784 419615

Lietuva

 

Astellas Pharma Europe B.V.

 

Elisabethhof 19

 

NL-2353 EW Leiderdorp

 

Nyderlandai

 

Tel: +31 (0)71 5455745

 

 

Acest prospect a fost aprobat în {LL/AAAA}

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului (EMEA) http://www.ema.europa.eu /.

Următoarele informaţii sunt destinate numai medicilor şi personalului medical:

Mycamine nu trebuie amestecat sau administrat simultan cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate explicit în continuare. Folosind tehnici aseptice la temperatura camerei, Mycamine se reconstituie şi diluează după cum urmează:

Se îndepărtează capacul de plastic al flaconului şi se dezinfectează dopul cu cu alcool sanitar.

În fiecare flacon se injectează lent şi în condiţii de asepsie, de-a lungul peretelui interior, o cantitate de cinci ml de soluţie perfuzabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) sau de soluţie perfuzabilă de glucoză 50 mg/ml (5%) (dintr-un flacon/pungă a 100 ml). Deşi concentratul va face spumă, se va încerca reducerea la minim a cantităţii de spumă creată. Pentru obţinerea dozei necesare (a se vedea tabelul de mai jos) trebuie reconstituite un număr suficient de flacoane de Mycamine.

Flaconul trebuie rotit uşor. A NU SE AGITA. Pulberea se va dizolva complet. Concentratul trebuie utilizat imediat. Flaconul este pentru o singură utilizare. De aceea rugăm să aruncaţi imediat concentratul reconstituit neutilizat.

Toată cantitatea de concentrat reconstituită trebuie extrasă din fiecare flacon şi introdusă înapoi in flaconul/punga cu soluţie perfuzabilă din care a fost extras iniţial solventul. Soluţia perfuzabilă diluată trebuie utilizată imediat. Stabilitatea fizico-chimică a fost demonstrată pentru 96 de ore la 25°C când este protejat de luminăşi când diluţia se realizează conform indicaţiilor de mai sus.

Flaconul/punga cu soluţie perfuzabilă trebuie învârtit/ă cu grijă pentru dispersarea soluţiei diluate, dar NU trebuie agitat/ă, pentru a evita formarea de spumă. A nu se utiliza dacă soluţia este tulbure sau a precipitat.

Flaconul/punga cu soluţie perfuzabilă conţinând soluţia perfuzabilă diluată trebuie introdus/ă într-o husă opacă cu închizătoare, pentru a fi protejat/ă de lumină.

Prepararea soluţiei perfuzabile

 

Doza (mg)

Flacon de Mycamine folosit (mg/flacon)

Volum de clorură de sodiu (0,9%) sau glucoză (5%) de adăugat per flacon

Volum (concentraţia) pulberii reconstituite

Perfuzia standard (adaos până la 100 ml) Concentraţia finală

50

1 x 50

5 ml

aprox. 5 ml (10 mg/ml)

0,5 mg/ml

100

1 x 100

5 ml

aprox. 5 ml (20 mg/ml)

1,0 mg/ml

150

1 x 100 + 1 x 50

5 ml

aprox. 10 ml

1,5 mg/ml

200

2 x 100

5 ml

aprox. 10 ml

2,0 mg/ml

 

ANEXA IV

CONDIŢII SAU RESTRICŢII CU PRIVIRE LA SIGURANŢA ŞI EFICACITATEA
UTILIZĂRII MEDICAMENTULUI CE TREBUIE IMPLEMENTATE DE STATELE
MEMBRE

CONDIŢII SAU RESTRICŢII CU PRIVIRE LA SIGURANŢA ŞI EFICACITATEA UTILIZĂRII

MEDICAMENTULUI CE TREBUIE IMPLEMENTATE DE STATELE MEMBRE

Statele membre trebuie să asigure implementarea tuturor condiţiilor sau restricţiilor descrise mai jos privitoare la utilizarea corespunzătoare şi în siguranţă a medicamentului, ca de exemplu detaliile unei liste de verificare:

Mycamine este contraindicat la pacienţii cu antecedente de hipersensibilitate la micafungin sau la excipienţi.

Mycamine este utilizat în timpul sarcinii numai dacă este absolut necesar.

Trebuie manifestată prudenţă dacă pacientul: -suferă de insuficienţa hepatică severă

-suferă de boli hepatice cronice cunoscute ca reprezentând stări pre-neoplazice (de exemplu

fibroza hepatică avansată, ciroza, hepatita virală, hepatopatie neonatală sau defecte enzimatice congenitale)

- urmează o terapie concomitentă cu medicamente cunoscute ca hepatotoxice şi/sau genotoxice

-are antecedente dehemoliză, anemie hemolitică sau insuficienţă renală.

La pacienţii la care se administrează sirolim, nifedipină sau itraconazol concomitent cu Mycamine trebuie monitorizate nivelurile de toxicitate pentru sirolim, nifedipină sau itraconazol, iar doza de sirolim, nifedipină sau itraconazol trebuie redusă, dacă este necesar.

Pacienţii trebuie monitorizaţii cu atenţie pentru afecţiuni hepatice şi pentru alterarea funcţiei renale.

Pentru a reduce la minimum riscul de regenerare adaptivăşi posibile leziuni proliferative hepatocelulare ulterioare, se recomandă întreruperea precoce a tratamentului la descoperirea unor creşteri semnificative şi persistente ale valorilor ALT/AST.

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.