Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

MONTELUKAST TEVA 5 mg
Denumire MONTELUKAST TEVA 5 mg
Denumire comuna internationala MONTELUKASTUM
Actiune terapeutica ALTE MED. PT. TRAT. BOLILOR OBSTRUCTIVE ALE C.R, SISTEMICE ANTAGONISTI AI RECEPTORILOR DE LEUCOTRIENE
Prescriptie P6L
Forma farmaceutica Comprimate masticabile
Concentratia 5mg
Ambalaj Cutie cu blist. din Al/Al x 7 compr.masticabile
Valabilitate ambalaj 2 ani
Cod ATC R03DC03
Firma - Tara producatoare TEVA SANTE S.A. - FRANTA
Autorizatie de punere pe piata TEVA PHARMACEUTICALS S.R.L - ROMANIA

Ai un comentariu sau o intrebare despre MONTELUKAST TEVA 5 mg ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



>> sabin (vizitator) : copilul meu are varsta de 5ani si 3 luni,iar medicul i-a prescris montelukast de 5mg.poate avea reactii...
>> alin (vizitator) : eu dau copilului meu singulair de 1 an si 3 luni . Acum ca nu se mai compenseaza am intrebat la farmacie...
>> mihaela (vizitator) : de ce sa ajuns la concluzia ca singulair sa nu mai fie gratuit pt copii(pt a face loc si celorlalte firme...
>> iulia (vizitator) : Buna ziua! Am si eu o intrebare fetita mea are 12 ani si ia SINGULAIR de 5 ani dar numai in perioada...
>> dr. Oana Iordache : Este util si puteti sa ii administrați copilului.
>> iulia (vizitator) : Buna seara am o intrebare fetita mea are 12 ani si ia SINGULAIR de 5 ani dar acum doctora mia prescris...
>> corina (vizitator) : cat timp sa-i dau copilului meu montelukast actavis 5 mg are 6ani si 8luni a fost operat de polipi
>> MONTELUKAST TEVA 10 mg Comprimate filmate, 10mg >> MONTELUKAST TEVA 4 mg Comprimate masticabile, 4mg >> MONTELUKAST TEVA 5 mg Comprimate masticabile, 5mg
Rezumatul caracteristicilor produsului   Prospect       

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 1201/2008/01-02-03-04-05-06-07-08-09-10-11-12 Anexa 2

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1.       DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Montelukast Teva 5 mg, comprimate masticabile

2.       COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Un comprimat masticabil conţine montelukast sodic (5,20 mg), echivalent cu montelukast 5 mg. Excipienţi: fiecare comprimat masticabil conţine aspartam (E951) 0,5 mg. Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3.       FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat masticabil.

Comprimat masticabil 5 mg: de formă pătrată, de culoare roz, marmorat, inscripţionat cu "93" pe o faţă şi cu "7425" pe cealaltă faţă.

4. DATE CLINICE

4.1     Indicaţii terapeutice

Montelukast este indicat în tratamentul astmului bronşic ca terapie asociată la pacienţi cu astm bronşic persistent de intensitate uşoară până la moderată, care nu sunt controlaţi în mod corespunzător cu corticosteroizi inhalatori şi la care administrarea "la nevoie" a β-agoniştilor cu acţiune scurtă nu asigură un control clinic adecvat al astmului bronşic.

De asemenea, montelukast poate reprezenta o opţiune terapeutică alternativă la administrarea doze mici de corticosteroizi inhalatori, la pacienţi cu astm bronşic persistent de intensitate uşoară, care nu au prezentat în antecedentele recente crize astmatice grave, pentru care a fost necesară administrarea de corticosteroizi pe cale orală şi care au demonstrat incapacitatea de utilizare a corticosteroizilor pe cale inhalatorie (vezi pct. 4.2).

Montelukast este indicat, de asemenea, în profilaxia astmului bronşic a cărui componentă predominantă este bronhoconstricţia indusă de efort.

4.2     Doze şi mod de administrare

Doza zinică pentru pacienţii copii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 14 ani este de 1 comprimat masticabil de 5 mg, administrat seara la culcare. În ceea ce priveşte administrarea în raport cu alimentaţia, Montelukast Teva 5 mg comprimate masticabile trebuie administrat cu 1 oră înainte de sau la 2 ore după masă. Nu este necesară ajustarea dozei în cadrul acestei grupe de vârstă.

1

Recomandări generale:

Efectul terapeutic al montelukastului asupra parametrilor de control ai astmului bronşic apare din prima zi de tratament. Pacienţii trebuie sfătuiţi să continue tratamentul cu montelukast atât în perioada în care astmul bronşic este controlat, cât şi în perioadele de agravare.

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală sau la cei cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată. Nu sunt disponibile date la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă. Doza este aceeaşi pentru pacienţii de sex masculin şi cei de sex feminin.

Montelukast ca o opţiune terapeutică alternativă la administrarea de doze mici de corticosteroizi inhalatori în tratamentul astmului bronşic persistent uşor

Montelukast nu este recomandat sub formă de monoterapie la pacienţii cu astm bronşic persistent de intensitate moderată. Utilizarea montelukastului sub forma unei opţiuni terapeutice alternative la doze mici de corticosteroizi inhalatori, la copii cu astm bronşic persistent uşor, trebuie luată în considerare doar la pacienţii care nu prezintă în antecedentele recente crize astmatice grave necesitând administrarea de corticosteroizi pe cale orală şi care au demonstrat incapacitatea de utilizare a corticosteroizilor administraţi pe cale inhalatorie (vezi pct. 4.1). Astmul bronşic persistent uşor este definit prin simptome astmatice mai frecvent decât o dată pe săptămână, dar mai rar decât o dată pe zi, simptome nocturne mai frecvente decât de două ori pe lună, dar mai rar decât o dată pe săptămână, cu funcţie pulmonară la parametrii normali între episoade. Dacă în timpul periodei de urmărire (de obicei, în decursul unei luni) nu se obţine un control satisfăcător al astmului bronşic, trebuie evaluată necesitatea unui tratament antiinflamator suplimentar sau diferit, ţinând cont de etapele de tratament ale astmul bronşic. Pacienţii trebuie evaluaţi în mod periodic în ceea ce priveşte controlul astmului bronşic.

Relaţia dintre tratamentul cu Montelukast şi alte tratamente pentru astmul bronşic

În cazul în care montelukastul este utilizat ca terapie asociată la corticosteroizii inhalatori, tratamentul cu montelukast nu trebuie să înlocuiască brusc tratamentul cu corticosteroizi inhalatori (vezi pct. 4.4).

Copii şi adolescenţii (cu vârsta sub 18 ani): Montelukast comprimate masticabile nu sunt recomandate la copii cu vârsta sub 2 ani datorită datelor insuficiente privind siguranţa şi eficienţa (vezi pct. 5.1).

Sunt disponibile comprimate filmate de 10 mg pentru adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 15 ani şi peste. Sunt disponibile comprimate masticabile de 4 mg pentru copii cu vârsta cuprinsă între 2 şi 5 ani.

4.3        Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.

4.4     Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Pacienţii trebuie sfătuiţi să nu utilizeze niciodată montelukast administrat oral pentru tratamentul crizelor de astm bronşic şi să aibă la îndemână medicaţia de urgenţă corespunzătoare. În cazul apariţiei unei crize astmatice, trebuie utilizat un β-agonist inhalator cu acţiune de scurtă durată. Dacă au nevoie de mai multe administrări inhalatorii de β-agonişti cu acţiune de scurtă durată decât de obicei, pacienţii trebuie să ceară sfatul medicului curant cât mai repede posibil.

Montelukast nu trebuie să înlocuiască brusc tratamentul cu corticosteroizi administraţi pe cale inhalatorie sau orală.

Nu există date care să demonstreze că dozele corticosteroizilor administraţi pe cale orală pot fi reduse la administrarea în asociere a montelukastului.

Pacienţii trataţi cu medicamente antiastmatice, incluzând montelukast, pot prezenta în cazuri rare eozinofilie sistemică, uneori prezentând caracteristicile clinice ale vasculitei din sindromul

2

Churg-Strauss, o afecţiune tratată frecvent cu corticosteroid administrat sistemic. Aceste cazuri au fost asociate, de obicei, dar nu întotdeauna, cu reducerea sau întreruperea tratamentului cu corticosteroid administrat oral. Posibilitatea ca antagoniştii receptorilor de leukotriene să se asocieze cu apariţia sindromului Churg-Strauss nu poate fi nici exclusă, nici stabilită. Medicii trebuie să fie atenţi la pacienţii la care apar: eozinofilie, vasculită cu erupţii cutanate tranzitorii, agravare a simptomatologiei pulmonare, complicaţii cardiace şi/sau neuropatie. Pacienţii care prezintă aceste simptome trebuie reevaluaţi, iar schemele lor de tratament trebuie analizate.

Montelukast conţine aspartam, o sursă de fenilalanină. Pacienţii cu fenilcetonurie trebuie să aibă în vedere că fiecare comprimat masticabil de 5 mg conţine fenilalanină.

4.5     Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Montelukast poate fi administrat concomitent cu alte medicamente utilizate în mod curent pentru profilaxia şi tratamentul cronic al astmului bronşic. În studiile privind interacţiunile medicamentoase, doza clinică recomandată de montelukast nu a determinat efecte clinice importante asupra farmacocineticii următoarelor medicamente: teofilină, prednison, prednisolon, contraceptive orale (etinilestradiol/noretindron 35/1), terfenadină, digoxină şi warfarină.

Aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) pentru montelukast a scăzut cu aproximativ 40% la subiecţii la care s-a administrat tratament concomitent cu fenobarbital. Deoarece montelukast este metabolizat prin intermediul CYP 3A4, trebuie luate măsuri de precauţie, , în special la copii, în cazul administrării concomitente cu inductori ai CYP 3A4 cum sunt fenitoină, fenobarbital şi rifampicină.

Studiile in vitro au evidenţiat că montelukast este un inhibitor puternic al CYP 2C8. Cu toate acestea, datele dintr-un studiu clinic de interacţiune medicamentoasă, în cadrul căruia s-au utilizat montelukast şi rosiglitazonă (un substrat reprezentativ al medicamentelor metabolizate în principal prin intermediul CYP 2C8) au demonstrat că montelukast nu inhibă in vivo CYP 2C8. Ca urmare, nu se anticipează ca montelukast să influenţeze semnificativ metabolizarea medicamentelor care care se realizează prin intermediul acestei enzime (de exemplu: paclitaxel, rosiglitazonă şi repaglinidă).

4.6        Sarcina şi alăptarea

Utilizarea în timpul sarcinii

Studiile la animale nu indică efecte nocive asupra sarcinii sau dezvoltării embrionare/fetale.

Date limitate, disponibile din baza de date de la gravidele expuse, nu indică o relaţie cauzală între administrarea montelukastului şi apariţia malformaţiilor congenitale (adică defecte ale membrelor) care au fost raportate rar pe plan mondial, după punerea pe piaţă.

Montelukast Teva poate fi utilizat în timpul sarcinii doar dacă se consideră că este absolut necesar.

Utilizarea în timpul alăptării

Studiile la şobolan au evidenţiat că montelukast este excretat în lapte (vezi pct. 5.3). La om, nu se

cunoaşte dacă montelukastul este excretat în laptele matern.

Montelukast Teva poate fi utilizat la femei care alăptează, doar dacă se consideră că este absolut necesar.

4.7     Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Nu este de aşteptat ca montelukast să afecteze capacitatea pacienţilor de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Cu toate acestea, în cazuri foarte rare, pacienţii au raportat somnolenţă.

3

4.8 Reacţii adverse

Montelukast a fost evaluat în studii clinice după cum urmează:

     comprimate filmate 10 mg la aproximativ 4000 pacienţi adulţi cu vârsta de 15 ani şi peste

     comprimate masticabile 5 mg la aproximativ 1750 pacienţi copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 6 şi 14 ani

Pentru a clasifica reacţiile adverse în funcţie de fecvenţă s-a folosit următoarea terminologie.

Foarte frecvente (>1/10)

Frecvente (>1/100 şi <1/10)

Mai puţin frecvente (>1/1000 şi <1/100)

Rare (>1/10000 şi <1/1000)

Foarte rare(<1/10000)

Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)

În studii clinice efectuate la pacienţi trataţi cu montelukast, au fost raportate frecvent (≥1/100 şi <1/10) şi cu o incidenţă mai mare decât la pacienţii la care s-a administrat placebo următoarele reacţii adverse legate de administarea medicamentului :

Clasificare pe aparate, sisteme şi organe

Pacienţi adulţi şi

adolescenţi cu

vârsta de 15 ani şi

peste (două studii

clinice cu durata de 12

săptămâni; n=795)

Pacienţi copii şi adolescenţi cu

vârsta cuprinsă între 6 şi 14 ani (un studiu clinic cu

durata de 8 săptămâni; n=201) (două studii clinice cu

durata de 56 săptămâni; n=615)

Tulburări ale sistemului nervos

Cefalee

Cefalee

Tulburări gastro-intestinale

Dureri abdominale

Profilul de siguranţă nu s-a modificat în studiile clinice care au inclus un număr limitat de pacienţi la care tratamentul a fost prelungit, până la 2 ani pentru adulţi şi până la 12 luni pentru pacienţi copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 6 şi 14 ani.

În experienţa după punerea pe piaţă au fost raportate următoarele reacţii adverse:

Tulburări psihice: vise anormale, incluzând coşmaruri, halucinaţii, hiperactivitate psihomotorie

(incluzând iritabilitate, nelinişte, agitaţie cu comportament agresiv şi tremor), depresie, idei şi

comportament suicidar (tentativă de sinucidere) în cazuri foarte rare, insomnie

Tulburări ale sistemului nervos: ameţeli, somnolenţă, parestezii/hipoestezie, convulsii

Tulburări cardiace: palpitaţii

Tulburări gastro-intestinale: diaree, xerostomie, dispepsie, greaţă, vărsături

Tulburări hepatobiliare: creşteri ale valorilor serice ale transaminazelor (ALAT, ASAT), hepatită

colestatică

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: edem angioneurotic, tendinţă la echimoze, urticarie,

prurit, erupţii cutanate tranzitorii, eritem nodos

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv: artralgii, mialgii incluzând crampe musculare

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare: astenie/oboseală, stare generală de rău, edeme

În timpul tratamentului cu montelukast la pacienţii cu astm bronşic au fost raportate foarte rar

[<1/10000, cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)] cazuri de

sindrom Churg-Strauss (SCS) (vezi pct. 4.4).

4

4.9 Supradozaj

Nu este disponibilă nicio informaţie specifică referitoare la tratamentul supradozajului cu montelukast.

În studiile pentru astm bronşic cronic, montelukast a fost administrat pacienţilor adulţi timp de

22 săptămâni, în doze de până la 200 mg zi, iar în studiile de scurtă durată, a fost administrat timp de

aproximativ o săptămână, în doze de până la 900 mg pe zi, fără apariţia reacţiilor adverse importante

din punct de vedere clinic.

În perioada după punerea pe piaţă a medicamentului şi în studii clinice cu montelukast au fost

raportate cazuri de supradozaj acut. Acestea includ raportări la adulţi, adolescenţi şi copii cu o doză de

până la 1000 mg (aproximativ 61 mg/kg la un copil cu vârsta de 42 luni). Observaţiile clinice şi de

laborator au fost în concordanţă cu profilul de siguranţă constatat la pacienţi adulţi, adolescenţi şi

copii. În majoritatea cazurilor de supradozaj nu s-au raportat reacţii adverse. Reacţiile adverse cel mai

frecvent observate au fost în concordanţă cu profilul de siguranţă al montelukastului şi au inclus dureri

abdominale, somnolenţă, sete, cefalee, vărsături şi hiperactivitate psihomotorie.

Nu se cunoaşte dacă montelukast este dializabil prin dializă peritoneală sau hemodializă.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: antagonişti ai receptorilor leucotrienici, codul ATC: R03DC03

Cisteinil-leucotrienele (LTC4, LTD4, LTE4) sunt eicosanoide inflamatoare puternice, eliberate de diverse celule, incluzând mastocitele şi eozinofilele. Aceşti mediatori pro-astmatici importanţi se leagă de receptorii de cisteinil-leucotriene (CysLT) prezenţi în căile respiratorii la om şi determină efecte asupra căilor aeriene, incluzând bronhoconstricţie, creştere a secreţiei de mucus, permeabilitate vasculară şi chemotaxis pentru eozinofile.

Montelukast este o substanţă activă, cu administrare orală, care se leagă cu afinitate şi selectivitate mare de receptorul CysLT1. În studiile clinice, montelukast inhibă bronhoconstricţia determinată de inhalarea LTD4, la doze mici precum cele de 5 mg. Bronhodilataţia a fost observată în cursul primelor 2 ore de la administrarea orală. Efectul bronhodilatator determinat de un β-agonist a fost aditiv celui produs de montelukast. Tratamentul cu montelukast a inhibat atât faza precoce cât şi cea tardivă a bronhoconstricţiei, datorată stimulării antigenice. Comparativ cu placebo, tratamentul cu montelukast la pacienţi adulţi şi la pacienţii adolescenţi şi copii a scăzut numărul eozinofilelor din sângele periferic. Într-un studiu clinic separat, tratamentul cu montelukast a scăzut semnificativ numărul eozinofilelor din căile aeriene (conform determinărilor din spută). La pacienţi adulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta cuprinsă între 2 şi 14 ani, montelukast a scăzut numărul eozinofilelor din sângele periferic, comparativ cu placebo, îmbunătăţind în acelaşi timp controlul clinic al astmului bronşic. În studii clinice la adulţi, montelukast 10 mg, administrat o dată pe zi, a demonstrat, comparativ cu placebo, îmbunătăţiri semnificative ale FEV1 matinal (modificare faţă de valoarea iniţială 10,4% comparativ cu 2,7%), debitului expirator maxim (PEFR) înainte de prânz (AM) (modificare faţă de valoarea iniţială 24,5 l/min comparativ cu 3,3 l/min) şi o reducere semnificativă a utilizării totale de β-agonişti (modificare faţă de valoarea iniţială -26,1% comparativ cu -4,6%). Îmbunătăţirea scorurilor simptomelor astmatice diurne şi nocturne raportate de către pacient a fost semnificativ mai bună comparativ cu placebo.

Studii clinice efectuate la adulţi au demonstrat capacitatea montelukastului de a avea efect clinic aditiv cu corticosteroizii inhalatori (modificare exprimată procentual % faţă de valoarea iniţială a FEV1 pentru beclametazona administrată inhalator plus montelukast comparativ cu administrarea de beclametazonă: 5,43% comparativ cu 1,04%; utilizarea de β-agonist: -8,70% comparativ cu 2,64%). Comparativ cu beclometazona administrată pe cale inhalatorie (200 micrograme de două ori pe zi, prin intermediul unui dispozitiv tip spacer), montelukast a demonstrat un răspuns iniţial mai rapid, cu toate că pentru toată durata celor 12 săptămâni de studiu, beclometazona a prezentat un efect terapeutic global mai bun (modificare exprimată procentual % faţă de valoarea iniţială a FEV1 pentru montelukast comparativ cu beclametazonă: 7,49% comparativ cu 13,3%; utilizarea de β-agonist: -28,28% comparativ cu -43,89%). Cu toate acestea, un procent mare de pacienţi trataţi cu montelukast au prezentat răspuns clinic similar cu cei trataţi cu beclometazonă (de exemplu, 50% din pacienţii

5

trataţi cu beclametazonă au prezentat o îmbunătăţire a FEV1 cu aproximativ 11% sau mai mult faţă de valoarea iniţială, în timp ce aproximativ 42% din pacienţii trataţi cu montelukast au obţinut acelaşi răspuns).

Într-un studiu clinic cu durata de 12 săptămâni, placebo controlat, efectuat la pacienţi copii cu vârsta cuprinsă între 2 şi 5 ani, montelukast 4 mg administrat o dată pe zi a îmbunătăţit parametrii de control ai astmului bronşic comparativ cu placebo, indiferent dacă se administrează sau nu terapie concomitentă de control (corticosteroizi administraţi inhalator/prin nebulizare sau cromoglicat de sodiu administrat inhalator/prin nebulizare).

Şaizeci la sută dintre pacienţi nu erau trataţi cu nicio altă terapie de control. Comparativ cu placebo, montelukast a îmbunătăţit simptomatologia diurnă (incluzând tusea, wheezing-ul, tulburările de respiraţie şi limitarea activităţii) şi simptomatologia nocturnă. De asemenea, montelukast a redus utilizarea de (3-agonişti „la nevoie” şi administrarea de glucocorticoizi în cazul agravării astmului bronşic, comparativ cu placebo. Pacienţii trataţi cu montelukast au beneficiat de mai multe zile fără simptome de astm bronşic, comparativ cu cei la care s-a administrat placebo. Efectul terapeutic a fost obţinut după administrarea primei doze.

Într-un studiu clinic cu durata de 12 luni, placebo-controlat, efectuat la pacienţi copii cu vârsta cuprinsă între 2 şi 5 ani, prezentând astm bronşic uşor şi exacerbări episodice, montelukast 4 mg administrat o dată pe zi a redus semnificativ (p<0,001) rata anuală a episoadelor de exacerbări astmatice (EE), comparativ cu placebo (1,60 EE comparativ cu 2,34 EE), [EE definite ca >3 zile consecutiv cu simptomatologie diurnă, necesitând administrarea de (3-agonişti sau corticosteroizi (oral sau inhalator) sau spitalizarea pentru astm bronşic]. Reducerea procentuală a ratei anuale a EE a fost de 31,9%, cu un IÎ 95% cuprins între 16,9 şi 44,1.

Într-un studiu clinic cu durata de 8 săptămâni, efectuat la pacienţi copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 6 şi 14 ani, montelukast 5 mg administrat o dată pe zi a îmbunătăţit semnificativ funcţia respiratorie, comparativ cu placebo (8,71% modificare faţă de valoarea iniţială a FEV1 comparativ cu 4,16%; 27,9 l/min modificare faţă de valoarea iniţială a PEFR a.m. comparativ cu 17,8 l/min) şi a redus utilizarea de (3-agonişti „la nevoie” (-11,7% modificare faţă de valoarea iniţială, comparativ cu +8,2%).

Într-un studiu clinic cu durata de 8 săptămâni, efectuat la pacienţi copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 6 şi 14 ani, montelukast 5 mg administrat o dată pe zi a îmbunătăţit semnificativ funcţia respiratorie comparativ cu placebo (8,71% modificare faţă de valoarea iniţială a FEV1 comparativ cu 4,16%; 27,9 l/min modificare faţă de valoarea iniţială a PEFR a.m. comparativ cu 17,8 l/min) şi a redus utilizarea de (3-agonişti „la nevoie” (-11,7% modificare faţă de valoarea iniţială, comparativ cu +8,2%).

Într-un studiu clinic cu durata de 12 luni, efectuat la pacienţi copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 6 şi 14 ani, prezentând astm bronşic persistent uşor, care a urmărit compararea eficacităţ ii montelukastului cu cea a fluticazonei administrată inhalator, referitor la controlul astmului, montelukast nu a fost inferior fluticazonei în ceea ce priveşte criteriul final principal de evaluare, creşterea procentului zilelor fără simptome de astm bronşic (RFDs = rescue-free days). După o perioadă medie de tratament de 12 luni, procentul zilelor fără simptome de astm bronşic a crescut de la 61,6 la 84,0 în grupul tratat cu montelukast şi de la 60,9 la 86,7 în grupul tratat cu fluticazonă. Diferenţa între grupuri privind creşterea medie a procentului zilelor fără simptome de astm bronşic, utilizând metoda celor mai mici pătrate (LS), a fost semnificativă statistic (-2,8 cu un IÎ 95% cuprins între -4,7 şi -0,9), dar în cadrul limitei predefinite de a nu prezenta inferioritate clinică. De asemenea, după perioada de tratament de 12 luni, atât montelukast cât şi fluticazona au îmbunătăţit controlul astmului bronşic din punct de vedere al parametrilor secundari evaluaţi:

FEV1 a crescut de la 1,83 l la 2,09 l în grupul tratat cu montelukast şi de la 1,85 l la 2,14 l în grupul tratat cu fluticazonă. Diferenţa între grupuri privind creşterea medie a FEV1, utilizând metoda celor mai mici pătrate (LS), a fost -0,02 l cu un IÎ 95% cuprins între -0,06 şi 0,02. Creşterea medie, exprimată procentual %, faţă de valoarea iniţială a FEV1 a fost de 0,6% în grupul tratat cu montelukast şi de 2,7% în grupul tratat cu fluticazonă. Diferenţa dintre modificările medii ale FEV1, exprimate procentual %, faţă de valoarea iniţială, utilizând metoda LS, a fost semnificativă: -2,2% cu un IÎ 95% cuprins între -3,6 şi -0,7.

6

    Procentul de zile în care s-au utilizat β-agonişti a scăzut de la 38,0 la 15,4 în grupul tratat cu montelukast şi de la 38,5 la 12,8 în grupul tratat cu fluticazonă. Diferenţa între grupuri privind procentul de zile în care s-au utilizat β-agonişti, utilizând metoda celor mai mici pătrate (LS), a fost semnificativă: 2,7 cu un IÎ 95% cuprins între 0,9 şi 4,5.

    Procentul de pacienţi cu o criză astmatică (o criză astmatică fiind definită ca o perioadă de agravare a astmului care necesită tratament cu corticosteroizi administraţi oral, o vizită neprogramată la cabinetul medicului, o vizită la camera de urgenţă sau spitalizare) a fost 32,2 în grupul tratat cu montelukast şi 25,6 în grupul tratat cu fluticazonă; riscul relativ (IÎ 95%) fiind semnificativ: egal cu 1,38 (1,04, 1,84).

    Procentul de pacienţi care au utilizat corticosteroid administrat sistemic (în principal pe cale orală) în timpul perioadei din studiu a fost 17,8% în grupul tratat cu montelukast şi 10,5% în grupul tratat cu fluticazonă.

Diferenţa între grupuri, utilizând metoda celor mai mici pătrate (LS), a fost semnificativă: 7,3% cu un IÎ 95% cuprins între 2,9 şi 11,7.

Într-un studiu cu durata de 12 săptămâni, efectuat la adulţi a fost demonstrată o reducere semnificativă a bronhoconstricţiei induse de efort (BIE) (scădere maximă a FEV1 de 22,33% pentru montelukast comparativ cu 32,40% pentru placebo; timpul până la recuperare în limita de 5% a FEV1 înregistrat înainte de efort 44,22 min, comparativ cu 60,64 min). Acest efect s-a menţinut pe toată perioada de 12 săptămâni a studiului. Reducerea BIE a fost, de asemenea, demonstrată într-un studiu clinic pe termen scurt, efectuat la pacienţii copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 6 şi 14 ani (scădere maximă a FEV1 de 18,27% comparativ cu 26,11%; timpul până la recuperare în limita de 5% a FEV1 înregistrat iniţial 17,76 min comparativ cu 27,98 min). În ambele studii clinice efectul a fost demonstrat înainte de administrarea următoarei doze, în cadrul unei scheme de administrare o dată pe zi. La pacienţi cu astm bronşic indus de acid acetilsalicilic, trataţi cu corticosteroizi administraţi inhalator şi/sau oral, asocierea tratamentului cu montelukast, comparativ cu placebo, a determinat o îmbunătăţire semnificativă a controlului astmului bronşic (8,55% modificare a FEV1 faţă de valoarea iniţială, comparativ cu -1,74% şi -27,78% scădere a utilizării totale de β-agonişti, faţă de valoarea iniţială, comparativ cu 2,09%).

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie

După administrarea orală, montelukast este absorbit rapid. La adult, în condiţii de repaus alimentar,

pentru comprimatul filmat de 10 mg, concentraţia plasmatică maximă (Cmax) este atinsă la trei ore

(Tmax) după administrare. Biodisponibilitatea medie după administrare orală este 64%.

Biodisponibilitatea după administrare orală şi Cmax nu sunt influenţate de un prânz standard. Siguranţa

şi eficacitatea au fost demonstrate în studii clinice, în cadrul cărora comprimatul filmat de 10 mg a fost

administrat indiferent de orarul meselor.

La adult, în condiţii de repaus alimentar, pentru comprimatul masticabil de 5 mg, Cmax este atinsă la

două ore după administrare. Biodisponibilitatea medie după administrare orală este 73% şi este redusă

până la 63% de un prânz standard.

După administrarea comprimatului masticabil de 4 mg la pacienţi copii cu vârsta cuprinsă între 2 şi 5

ani, în condiţii de repaus alimentar, Cmax este atinsă la 2 ore. Valoarea medie a Cmax este cu 66% mai

mare, în timp ce valoarea medie a Cmin este mai mică, comparativ cu adulţii cărora li se administrează

comprimatul de 10 mg.

Distribuţie

Montelukastul se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de peste 99%. Volumul aparent de distribuţie al montelukastului la starea de echilibru este de 8-11 litri. Studiile efectuate la şobolan cu montelukast marcat radioactiv arată o traversare minimă a barierei hematoencefalice. În plus, la 24 ore după administrare, concentraţiile substanţei marcate au fost minime în toate celelalte ţesuturi.

Biotransformare

Montelukast este metabolizat în proporţie mare. În studiile în care s-au administrat doze terapeutice, concentraţiile plasmatice, la starea de echilibru, ale metaboliţilor montelukastului sunt nedetectabile, atât la adulţi, cât şi la copii şi adolescenţi.

7

Studiile in vitro care au folosit microzomi hepatici umani indică implicarea izoenzimelor 3A4, 2A6 şi 2C9 ale citocromului P450 în metabolizarea montelukastului. Pe baza studiilor ulterioare efectuate in vitro, utilizând microzomi hepatici umani, s-a constatat că izoenzimele 3A4, 2C9,1A2, 2A6, 2C19 sau 2D6 ale citocromului P450 nu sunt inhibate de montelukast, la concentraţiile plasmatice terapeutice. Contribuţia metaboliţilor la efectul terapeutic al montelukastului este minimă.

Eliminare

Clearance-ul plasmatic mediu al montelukastului este 45 ml/min, la adultul sănătos. După administrarea orală a unei doze de montelukast marcat radioactiv, 86% din radioactivitate s-a regăsit în materiile fecale, într-un interval de 5 zile şi <0,2% s-a regăsit în urină. Coroborat cu biodisponibilitatea orală estimată a montelukastului, aceasta indică o eliminare aproape exclusivă a montelukastului şi a metaboliţilor săi pe cale biliară.

Grupe speciale de pacienţi

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţi vârstnici sau la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară

spre moderată. Nu s-au realizat studii clinice la pacienţi cu insuficienţă renală. Deoarece

montelukastul şi metaboliţii săi sunt eliminaţi pe cale biliară, nu se consideră necesară ajustarea dozei

la pacienţii cu insuficienţă renală. Nu există date privind farmacocinetica montelukastului la pacienţii

cu insuficienţă hepatică severă (scor Child-Pugh >9).

La administrarea unor doze mari de montelukast (mai mari de 20 de ori şi de 60 de ori comparativ cu

doza recomandată la adult), a fost observată o scădere a concentraţiei plasmatice de teofilină. Acest

efect nu a fost observat la administrarea dozei recomandate de 10 mg o dată pe zi.

5.3 Date preclinice de siguranţă

În studii privind toxicitatea la animale, au fost observate modificări biochimice minore ale valorilor serice ale ALAT, glucozei, fosforului şi trigliceridelor, care au fost de fapt tranzitorii. La animale, semnele de toxicitate au fost creşterea secreţiei de salivă, simptome gastro-intestinale, scaune moi şi dezechilibru ionic. Acestea au apărut la doze care au determinat o expunere sistemică crescută >17 ori comparativ cu expunerea sistemică observată la administrarea de doze clinice. La maimuţe, reacţiile adverse au apărut la doze de 150 mg/kg şi zi (>232 ori expunerea sistemică observată la doze clinice). În studiile clinice la animale, montelukast nu a afectat fertilitatea sau performanţa reproductivă la expunere sistemică care a depăşit cu mai mult de 24 ori expunerea sistemică observată la administrarea de doze clinice. Într-un studiu clinic asupra fertilităţii, efectuat la femelele de şobolan, a fost observată o scădere uşoară a greutăţii corporale a puilor acestora, la doze de 200 mg/kg şi zi (>69 ori expunerea sistemică clinică). În studiile clinice efectuate la iepuri, a fost observată o incidenţă mai mare a osificării incomplete, comparativ cu animalele din lotul de control, la o expunere sistemică >24 ori expunerea sistemică observată la administrarea de doze clinice. Nu au fost observate modificări la şobolani. S-a demonstrat că montelukast traversează bariera placentară şi este excretat în laptele animalelor.

Nu s-au înregistrat decese ca urmare a administrării orale de montelukast sodic, în doză unică de până la 5000 mg/kg la şoareci şi şobolani (15000 mg/m2 şi 30000 mg/m2 la şoareci, respectiv şobolani), reprezentând doza maximă testată. Această doză este echivalentă cu de 25000 ori doza zilnică recomandată la om (adult) (pe baza greutăţii unui pacient adult, de 50 kg).

La şoareci, montelukast nu a determinat fototoxicitate pentru UVA, UVB sau spectrul luminii vizibile, la doze de până la 500 mg/kg şi zi (aproximativ >200 ori expunerea sistemică). În testele efectuate in vitro şi in vivo la speciile de rozătoare, montelukast nu s-a dovedit nici mutagen, nici tumorigen.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Manitol (E421) Laurilsulfat de sodiu Hidroxipropilceluloză

8

Oxid roşu de fer (E 172)

Aromă de cireşe PHS-143671: care conţine maltodextrină (din porumb) şi amidon modificat E 1450

(din porumb)

Aspartam (E 951)

Amidonglicolat de sodiu tip A

Stearat de magneziu

6.2     Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3     Perioada de valabilitate

2 ani.

6.4     Precauţii speciale pentru păstrare

A nu se păstra la temperaturi peste 30ºC. A se păstra blisterul în cutie, pentru a fi protejat de lumină.

6.5     Natura şi conţinutul ambalajului

Cutie cu blistere din Aluminiu-Aluminiu.

Medicamentul este disponibil în cutii cu 7, 14, 15, 20, 28, 30, 50, 56, 60, 90, 98 sau 100 comprimate

masticabile.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6     Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinţe speciale.

7.       DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

TEVA Pharmaceuticals S.R.L.

Str. Domniţa Ruxandra nr. 12, parter, sector 2, Bucureşti, România

Tel: 021 230 65 24

Fax: 021 23065 23

8.       NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

1201/2008/01-02-03-04-05-06-07-08-09-10-11-12

9.       DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Autorizare-Noiembrie 2008

10.     DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Noiembrie 2008

9

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
Teste gratuite pentru astm, până la sfârşitul anului, în 150 de spitale şi policlinici de specialitate Societatea Română de Pneumologie organizează testări gratuite pentru depistarea astmului, în cadrul campaniei 'Astmul poate fi controlat!', se arată într-un comunicat de presă transmis miercuri.
Numărul cazurilor de astm la copii, în creştere Astmul este una dintre cele mai frecvente afecţiuni cronice din întreaga lume, a subliniat luni într-o conferinţă de presă prof. dr. Florin Mihălţan, preşedintele Societăţii Române de Pneumologie, cu prilejul marcării Zilei Mondiale a Astmului.
Apa din bazin poate provoca astm şi cancer la vezică (studiu) Când transpiraţia şi urina se amestecă cu clorul, apa din bazin sau jacuzzi poate deveni toxică, iar riscul de a dezvolta anumite boli, ca astmul sau cancerul la vezică, creşte - este concluzia unui nou studiu, publicat în revista Environmental Science & Technology şi preluat de metronews.fr.
Educaţia cu ţipete şi chelfăneală poate provoca astm şi cancer copiilor în perioada adultă Părinţii care îşi pedepsesc prin bătaie copiii sau care le fac educaţie ţipând le-ar putea declanşa probleme de sănătate mai târziu. Conform unui nou studiu al unei echipe de cercetători britanici de la Universitatea Plymouth, 'corecţiile' aplicate copiilor pot duce mai târziu la astm, boli cardiovasculare...
Mâncarea fast-food creşte riscul de astm sever la copii (studiu) Copiii şi adolescenţii care consumă mâncare de tip fast-food de cel puţin trei ori pe săptămână riscă mai mult să sufere de astm sever, rinită alergică şi eczeme, arată un studiu internaţional menţionat de afp.com.
Naşterile prin cezariană pot creşte riscul de astm, diabet şi obezitate la nou-născuţi Operaţia cezariană poate duce la naşterea unor copii vulnerabili la probleme de sănătate cronice cum sunt astmul, diabetul şi obezitatea, conform unui studiu publicat în 'British Medical Journal', informează Reuters.