Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

Denumire VIDAZA
Descriere Vidaza este indicat pentru tratamentul pacienţilor adulţi, neeligibili pentru transplantul de celule stem hematopoietice, cu: sindroame mielodisplazice (SMD) cu risc intermediar-2 şi mare, conform Sistemului Internaţional de Punctaj referitor la Prognostic (SIPP), leucemie mielomonocitară cronică (LMMC) cu 10-29% blaşti medulari, fără boală mieloproliferativă, leucemie acută mieloidă (LAM) cu 20-30% blaşti şi linii multiple de diferenţiere a displaziei, conform clasificării Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS).
Denumire comuna internationala AZACITIDINUM
Actiune terapeutica ANTIMETABOLITI ANALOGI AI BAZELOR PIRIMIDINICE
Prescriptie S - Medicamente si produse medicamentoase care se utilizeaza numai in spatii cu destinatie speciala (spitale, dispensare medicale etc.)
Forma farmaceutica Pulbere pentru suspensie injectabila
Concentratia 25mg/ml
Ambalaj Cutie x 1 flac. x 100mg pulb. pt. susp. inj.
Valabilitate ambalaj 4 ani
Cod ATC L01BC07
Firma - Tara producatoare CATALENT UK PACKAGING LTD - MAREA BRITANIE
Autorizatie de punere pe piata CELGENE EUROPE LIMITED - MAREA BRITANIE

Ai un comentariu sau o intrebare despre VIDAZA ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



>> gabi (vizitator) : de unde pot procura medicamentul vidaza?
>> gabi (vizitator) : am reteta pt.vidaza si nu stiu de unde sa cumpar.Ce firma o aduce in tara? A mai urmat cineva acest tratament...
>> romeo (vizitator) : cumnata mea trebuie sa urmeze un tratament cu VIDAZA (7 zile/luna 9 flac.x 100mg) va rog sa ma ajutati...
>> ana (vizitator) : firma producatoare este genesys pharma.de acolo am luat si eu, se aduc din grecia.. pt detalii, contactati-ma...
>> ionela (vizitator) : am mielodisplazi cu trombocite putine-86-si leucocite 2,54 .cred ca ar trebui sa iau vidaza,deoarece...
Prospect si alte informatii despre VIDAZA, pulbere pentru suspensie injectabila       

ANEXA I

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Vidaza 25 mg/ml pulbere pentru suspensie injectabilă

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare flacon conţine azacitidină 100 mg. După reconstituire, fiecare ml de suspensie conţine azacitidină 25 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Pulbere pentru suspensie injectabilă.

Pulbere albă liofilizată.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Vidaza este indicat pentru tratamentul pacienţilor adulţi, neeligibili pentru transplantul de celule stem hematopoietice, cu:

· sindroame mielodisplazice (SMD) cu risc intermediar-2 şi mare, conform Sistemului Internaţional de Punctaj referitor la Prognostic (SIPP),

· leucemie mielomonocitară cronică (LMMC) cu 10-29% blaşti medulari, fără boală mieloproliferativă,

· leucemie acută mieloidă (LAM) cu 20-30% blaşti şi linii multiple de diferenţiere a displaziei, conform clasificării Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS).

4.2 Doze şi mod de administrare

Tratamentul cu Vidaza trebuie iniţiat şi monitorizat numai sub supravegherea unui medic cu experienţă în utilizarea medicamentelor chimioterapice. Pacienţilor trebuie să li se administreze antiemetice ca premedicaţie împotriva greţei şi a vărsăturilor.

Doze

Doza iniţială recomandată pentru primul ciclu de tratament, pentru toţi pacienţii, indiferent de valorile iniţiale ale parametrilor hematologici de laborator, este de 75 mg/m2 de suprafaţă corporală, injectată subcutanat, zilnic, timp de 7 zile, urmată de o perioadă de pauză de 21 zile (ciclu de tratament de 28 zile).

Se recomandă ca pacienţilor să li se administreze cel puţin 6 cicluri. Tratamentul trebuie continuat atât timp cât pacientul beneficiază de pe urma tratamentului sau până la progresia bolii.

Pacienţii trebuie monitorizaţi în scopul evaluării răspunsului/toxicităţii hematologice şi toxicităţii renale (vezi pct. 4.4); poate fi necesară amânarea începerii ciclului următor sau reducerea dozei, după cum este descris mai jos.

Ajustarea dozei ca urmare a toxicităţii hematologice

Toxicitatea hematologică este definită ca fiind cel mai mic număr de leucocite/neutrofile obţinut într-un anumit ciclu (limita inferioară (minim)), dacă numărul trombocitelor scade sub 50,0 x 109/l şi/sau numărul absolut de neutrofile (NAN) scade sub 1 x 109/l.

Restabilirea este definită printr-o creştere a liniei (liniilor) celulare la care s-a observat toxicitate hematologică de cel puţin jumătate din diferenţa dintre numărul minim şi numărul iniţial plus numărul minim (adică, numărul de celule sanguine la restabilire ≥ numărul minim + (0,5 x [numărul iniţial – numărul minim]).

Pacienţii fără număr iniţial redus de celule sanguine (adică, celule albe sanguine (CAS) > 3,0 x 109/l şi număr absolut de neutrofile (NAN) >1,5 x 109/l; trombocite > 75,0 x 109/l), înaintea primului tratament

Dacă în urma tratamentului cu Vidaza se observă toxicitate hematologică, următorul ciclu de tratament cu Vidaza trebuie amânat până la restabilirea numărului de trombocite şi NAN. Dacă restabilirea se obţine într-un interval de 14 zile, nu este necesară ajustarea dozei. Dacă restabilirea nu se obţine într-un interval de 14 zile, doza trebuie redusă conform tabelului următor. După modificările dozelor, durata ciclului trebuie să revină la 28 zile.

 

Numărul minim

% dozei în ciclul următor, dacă restabilirea* nu este obţinută într-un interval de 14 zile

NAN (x 109/l)

Trombocite (x 109/l)

 

≤ 1,0

≤ 50,0

50%

> 1,0

> 50,0

100%

 

*Restabilirea = număr ≥ numărul minim + (0,5 x [numărul iniţial – numărul minim])

Pacienţii cu număr iniţial redus de celule sanguine (adică, celule albe sanguine (CAS) < 3,0 x 109/l sau NAN <1,5 x 109/l sau trombocite < 75,0 x 109/l) înaintea primului tratament

Dacă în urma tratamentului cu Vidaza scăderea numărului CAS sau NAN sau trombocitelor faţă de valorile anterioare tratamentului este mai mică de 50% sau mai mare de 50%, dar cu o ameliorare a diferenţierii oricărei linii celulare, următorul ciclu nu trebuie amânat şi doza nu trebuie ajustată.

Dacă scăderea numărului CAS sau NAN sau trombocitelor este mai mare de 50% faţă de valoarea dinaintea tratamentului, fără nici o ameliorare a diferenţierii vreunei linii celulare, următorul ciclu de tratament cu Vidaza trebuie amânat până la restabilirea numărului de trombocite şi NAN. Dacă restabilirea se obţine într-un interval de 14 zile, nu este necesară ajustarea dozei. Dacă restabilirea nu se obţine într-un interval de 14 zile, ar trebui determinată celularitatea măduvei osoase. Dacă celularitatea măduvei osoase este > 50%, doza nu trebuie ajustată. Dacă celularitatea măduvei osoase este ≤ 50%, tratamentul ar trebui amânat şi doza redusă conform tabelului următor:

 

Celularitatea măduvei osoase

% dozei în ciclul următor, dacă restabilirea* nu este obţinută într-un interval de 14 zile

 

Restabilire* ≤ 21 zile

Restabilire* > 21 zile

15-50%

100%

50%

< 15%

100%

33%

 

*Restabilire = număr ≥ numărul minim + (0,5 x [numărul iniţial – numărul minim])

După modificările dozelor, durata ciclului trebuie să revină la 28 zile.

Grupe speciale de pacienţi

Insuficienţă renală: Nu s-au efectuat studii specifice la pacienţi cu funcţie renală redusă. Pacienţii cu insuficienţă organică severă trebuie monitorizaţi atent pentru observarea evenimentelor adverse. Nu se recomandă modificări specifice ale dozei iniţiale la pacienţii cu insuficienţă renală (de exemplu pentru valori iniţiale ale creatininemiei sau azotului ureic sanguin [blood urea nitrogen BUN] ≥ 2 ori peste limita superioară a valorilor normale [LSVN] sau ale bicarbonatului seric sub 20 mmol/l) înaintea iniţierii tratamentului; modificările ulterioare ale dozelor trebuie să se bazeze pe valorile de laborator hematologice şi renale. Dacă apar scăderi inexplicabile ale valorilor bicarbonatului seric sub

20 mmol/l, doza trebuie redusă cu 50% în ciclul următor. Dacă apar creşteri inexplicabile ale creatininei serice sau BUN de ≥ 2 ori peste valorile iniţiale şi peste LSVN, următorul ciclu trebuie amânat până când valorile revin la normal sau la nivelul iniţial şi doza trebuie redusă cu 50% în următorul ciclu de tratament (vezi pct. 4.4).

Insuficienţă hepatică: Nu s-au efectuat studii specifice la pacienţi cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.4). Pacienţii cu insuficienţă hepatică severă trebuie monitorizaţi atent pentru observarea evenimentelor adverse. Nu se recomandă modificări specifice ale dozei iniţiale la pacienţii cu insuficienţă hepatică înaintea iniţierii tratamentului; modificările ulterioare ale dozelor trebuie să se bazeze pe valorile de laborator hematologice. Vidaza este contraindicat la pacienţii cu tumori hepatice maligne avansate (vezi pct. 4.3 şi 4.4).

Vârstnici: Nu se recomandă ajustări specifice ale dozei la vârstnici. Monitorizarea funcţiei renale poate fi utilă deoarece este mai probabil ca pacienţii în vârstă să prezinte o scădere a funcţiei renale.

Copii şi adolescenţi: Vidaza nu este recomandat pentru utilizare la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani din cauza insuficienţei datelor privind siguranţa şi eficacitatea.

Analize de laborator

Înaintea iniţierii terapiei şi înaintea fiecărui ciclu de tratament trebuie investigată funcţia hepatică, creatinina serică şi bicarbonatul seric. Hemoleucograma completă trebuie efectuată înaintea iniţierii terapiei şi de câte ori este necesar pentru monitorizarea răspunsului şi toxicităţii, dar cel puţin înaintea fiecărui ciclu de tratament.

Mod de administrare

Suspensia reconstituită de Vidaza trebuie injectată subcutanat la nivelul părţii superioare a braţului, coapsei sau abdomenului. Locul injecţiilor trebuie schimbat. Injecţiile noi trebuie administrate la o distanţă de cel puţin 2,5 cm de locul anterior şi niciodată în zone sensibile, învineţite, înroşite sau indurate.

După reconstituire, suspensia nu trebuie filtrată.

Instrucţiuni detaliate privind reconstituirea şi procedura de administrare a Vidaza sunt furnizate la pct. 6.6.

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate cunoscută la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.

Tumori hepatice maligne avansate (vezi pct. 4.4).

Alăptarea (vezi pct. 4.6).

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Toxicitate hematologică

Tratamentul cu azacitidină este asociat cu anemie, neutropenie şi trombocitopenie, mai ales pe perioada primelor 2 cicluri (vezi pct. 4.8). Hemoleucograma completă trebuie efectuată de câte ori este necesar pentru monitorizarea răspunsului şi a toxicităţii, dar cel puţin înaintea fiecărui ciclu de tratament. După administrarea dozei recomandate pentru primul ciclu, doza pentru ciclurile următoare trebuie redusă sau administrarea acesteia trebuie amânată pe baza numărului minim şi răspunsului hematologic (vezi pct. 4.2). Pacienţii trebuie sfătuiţi să raporteze imediat episoadele febrile. De asemenea, se recomandă ca pacienţii şi medicii să acorde atenţie semnelor şi simptomelor unei hemoragii.

Insuficienţă hepatică

Nu s-au efectuat studii specifice la pacienţi cu insuficienţă hepatică. S-a raportat comă hepatică progresivă şi deces la pacienţii cu masă tumorală extinsă din cauza bolii metastatice în timpul tratamentului cu azacitidină, în special la pacienţii cu valori iniţiale ale albuminei serice < 30 g/l. Azacitidina este contraindicată la pacienţii cu tumori hepatice maligne avansate (vezi pct. 4.3).

Insuficienţă renală

La pacienţii cărora li s-a administrat azacitidină intravenos în asociere cu alte medicamente chimioterapice, s-au raportat tulburări renale, de la valori crescute ale creatininemiei până la insuficienţă renală şi deces. În plus, 5 pacienţi cu leucemie mieloidă cronică (LMC) cărora li s-au administrat azacitidină şi etopozidă au prezentat acidoză tubulară renală, definită prin scăderea valorilor bicarbonatului seric < 20 mmol/l în asociere cu alcalinizarea urinii şi hipokaliemie (potasiu seric < 3 mmol/l). Dacă apar scăderi inexplicabile ale bicarbonatului seric (< 20 mmol/l) sau creşteri ale creatininei serice sau ale BUN, doza trebuie redusă sau administrarea trebuie amânată (vezi pct. 4.2).

Pacienţii trebuie sfătuiţi să raporteze imediat profesioniştilor din domeniul sănătăţii oliguria şi anuria.

Pacienţii cu insuficienţă renală trebuie monitorizaţi atent pentru observarea toxicităţii, deoarece azacitidina şi/sau metaboliţii acesteia sunt excretaţi în principal prin rinichi (vezi pct. 4.2).

Afecţiuni cardiace şi pulmonare

Pacienţii cu antecedente de insuficienţă cardiacă congestivă severă, cardiopatie instabilă din punct de vedere clinic sau afecţiuni pulmonare au fost excluşi din studiul clinic principal. În consecinţă, siguranţa şi eficacitatea Vidaza nu au fost stabilite la aceşti pacienţi.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Pe baza studiilor in vitro, metabolizarea azacitidinei nu pare a fi mediată de izoenzimele citocromului P450 (CYP), UDP- glucuronozil transferaze (UGT), sulfotransferaze (SULT) şi glutation-transferaze (GST). În consecinţă, interacţiunile in vivo legate de aceste enzime sunt considerate puţin probabile.

Efecte inhibitorii sau inductoare semnificative din punct de vedere clinic ale azacitidinei asupra enzimelor citocromului P450 sunt puţin probabile (vezi pct. 5.2).

Nu s-au efectuat studii clinice specifice privind interacţiunile medicamentoase cu azacitidina.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Femei aflate la vârsta fertilă/ Contracepţia la bărbaţi şi femei

Bărbaţii şi femeile aflate la vârsta fertilă trebuie să utilizeze măsuri contraceptive eficace în timpul tratamentului şi până la 3 luni după tratament.

Sarcina

Nu există date adecvate privind utilizarea azacitidinei la gravide. Studiile la şoareci au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Riscul potenţial pentru om este necunoscut. Considerând rezultatele studiilor la animale şi mecanismul său de acţiune, azacitidina nu trebuie utilizată pe perioada sarcinii, în special în timpul primului trimestru, decât dacă este absolut necesar. În fiecare caz în parte trebuie evaluate avantajele tratamentului în raport cu riscul posibil pentru făt.

Alăptarea

Nu se cunoaşte dacă azacitidina şi metaboliţii acesteia sunt excretaţi în laptele uman. Din cauza posibilităţii apariţiei unor reacţii adverse grave la sugar, alăptarea este contraindicată în timpul terapiei cu azacitidină.

Fertilitatea

Nu există date despre efectul azacitidinei asupra fertilităţii la om. La animale, au fost observate reacţiile adverse ale azacitidinei asupra fertilităţii la masculi (vezi pct. 5.3). Bărbaţilor trebuie să li se recomande să evite conceperea unui copil în timpul tratamentului şi să utilizeze metode contraceptive eficace în timpul tratamentului şi până la 3 luni după tratament. Înaintea iniţierii tratamentului, pacienţilor de sex masculin trebuie să li se recomande consiliere în privinţa conservării spermei.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Pacienţii trebuie preveniţi că în timpul tratamentului pot apărea reacţii adverse, cum ar fi oboseala. În consecinţă, trebuie să se recomande precauţie la conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor.

4.8 Reacţii adverse

La 97% din pacienţi au apărut reacţii adverse considerate a fi posibil sau probabil legate de administrarea Vidaza.

Reacţiile adverse raportate cel mai frecvent în cadrul tratamentului cu azacitidină au fost reacţii adverse hematologice (71,4%), inclusiv trombocitopenie, neutropenie şi leucopenie (de regulă de grad 3-4), evenimente adverse gastrointestinale (60,6%), inclusiv greaţă, vărsături (de regulă de grad 1-2) sau reacţii la locul injectării (77,1%; de regulă de grad 1-2).

Reacţiile adverse grave cele mai frecvente (> 2%) observate în studiul principal (AZA PH GL 2003 CL 001) şi raportate, de asemenea, în studiile secundare (CALGB 9221 şi CALGB 8921) au inclus neutropenie febrilă (8,0%) şi anemie (2,3%). Alte reacţii adverse grave raportate au inclus infecţii precum septicemie neutropenică şi pneumonie (unele finalizate cu deces), trombocitopenie şi evenimente adverse hemoragice (cum este hemoragia cerebrală).

Tabelul de mai jos conţine reacţiile adverse asociate cu tratamentul cu azacitidină, obţinute din studiile clinice şi din supravegherea după punerea medicamentului pe piaţă.

Frecvenţele sunt definite astfel: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100), rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000), foarte rare (< 1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

 

Clasificarea pe aparate, sisteme şi organe

Foarte frecvente

Frecvente

Mai puţin frecvente

Rare

Infecţii şi infestări

pneumonie*, rinofaringită

septicemie neutropenică*, infecţii ale tractului respirator superior, infecţii ale tractului urinar, sinuzită, faringită, rinită, herpes simplex

 

 

Tulburări hematologice şi limfatice

neutropenie febrilă, neutropenie, leucopenie, trombocitopenie, anemie

insuficienţă medulară, pancitopenie

 

 

Tulburări ale sistemului imunitar

 

 

reacţii de hipersensibilitate

 

Tulburări metabolice şi de nutriţie

anorexie

hipokaliemie

 

 

Tulburări psihice

 

stare confuzională, anxietate, insomnie

 

 

Tulburări ale sistemului nervos

ameţeală, cefalee

hemoragie intracraniană, letargie

 

 

Tulburări oculare

 

hemoragie oculară, hemoragie conjunctivală

 

 

Tulburări vasculare

 

hipertensiune arterială, hipotensiune arterială, hematom

 

 

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

dispnee

dispnee de efort, durere faringolaringiană

 

boală pulmonară interstiţială

Tulburări gastrointestinale

diaree, vărsături, constipaţie, greaţă, durere abdominală

hemoragie gastrointestinală, hemoragie hemoroidală, stomatită, gingivoragie, dispepsie

 

 

Tulburări hepatobiliare

 

 

insuficienţă hepatică*, comă hepatică progresivă

 

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

peteşii, prurit, erupţii cutanate tranzitorii, echimoză

purpură, alopecie, eritem, erupţii cutanate tranzitorii maculare

 

 

 

Clasificarea pe aparate, sisteme şi organe

Foarte frecvente

Frecvente

Mai puţin frecvente

Rare

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv

artralgie

mialgie, durere musculo-scheletică

 

 

Tulburări renale şi ale căilor urinare

 

insuficienţă renală*, hematurie, valori crescute ale creatininemiei

acidoză tubulară renală

 

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

fatigabilitate, febră, durere toracică, eritem la locul injectării, durere la locul injectării, reacţii (nespecificate) la locul injectării

la locul injectării: contuzie, hematom, induraţie, erupţie cutanată tranzitorie, prurit, inflamaţie, modificări de culoare, nodul şi hemoragie.

stare generală de rău

 

 

Investigaţii diagnostice

 

scădere ponderală

 

 

 

* = au fost raportate rare cazuri fatale

Reacţii adverse hematologice

Reacţiile adverse asociate cu tratamentul cu azacitidină raportate cel mai frecvent au fost cele hematologice, inclusiv trombocitopenie, neutropenie şi leucopenie, de regulă de grad 3 sau 4. Riscul ca aceste evenimente adverse să apară este mai mare pe perioada primelor 2 cicluri, după care ele vor apărea cu o frecvenţă mai redusă la pacienţii cu funcţie hematologică restabilită. Majoritatea reacţiilor adverse hematologice au fost controlate prin monitorizarea de rutină a hemoleucogramei complete şi prin întârzierea administrării azacitidinei în ciclul următor, profilaxie cu antibiotice şi/sau tratament de susţinere cu factori de creştere (cum este G-CSF) în cazul unei neutropenii şi transfuzii în cazul anemiei sau trombocitopeniei, după caz.

Infecţii

Mielosupresia poate duce la neutropenie şi la un risc crescut de infecţie. La pacienţii cărora li s-a administrat azacitidină s-au raportat infecţii grave, cum sunt septicemie neutropenică (0,8%) şi pneumonie (2,5%), unele finalizate cu deces. Infecţiile pot fi controlate prin administrarea de medicamente antiinfecţioase la care se adaugă tratament de susţinere cu factor de creştere (cum este G-CSF) pentru neutropenie.

Hemoragii

La pacienţii cărora li se administrează azacitidină pot apărea hemoragii. S-au raportat reacţii adverse grave cum sunt hemoragie gastrointestinală (0,8%) şi hemoragie intracraniană (0,5%). Semnele şi simptomele de hemoragie trebuie monitorizate la pacienţi, în special la cei cu trombocitopenie preexistentă sau asociată tratamentului.

Hipersensibilitate

La pacienţii cărora li s-a administrat azacitidină s-au raportat reacţii grave de hipersensibilitate (0,25%). În cazul reacţiilor de tip anafilactic, tratamentul cu azacitidină trebuie întrerupt imediat şi se va iniţia un tratament simptomatic adecvat.

Reacţii adverse cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Majoritatea reacţiilor adverse cutanate şi ale ţesutului subcutanat au apărut la locul injectării. În studiul principal, niciuna dintre aceste reacţii adverse nu a dus la oprirea temporară sau permanentă a tratamentului cu azacitidină sau la reducerea dozei de azacitidină. Majoritatea reacţiilor adverse au apărut în timpul primelor 2 cicluri şi au avut o tendinţă de scădere pe perioada ciclurilor ulterioare. Reacţiile adverse subcutanate, cum sunt erupţii cutanate tranzitorii/inflamaţie/prurit la locul injectării, erupţii cutanate tranzitorii, eritem şi leziuni cutanate, pot necesita un tratament concomitent cu medicamente cum sunt antihistaminice, corticosteroizi şi antiinflamatoare nesteroidiene (AINS).

Reacţii adverse gastrointestinale

Reacţiile adverse gastrointestinale asociate tratamentului cu azacitidină raportate cel mai frecvent au inclus constipaţie, diaree, greaţă şi vărsături. Aceste reacţii adverse au fost tratate simptomatic, cu antiemetice împotriva stării de greaţă şi vărsăturilor, antidiareice împotriva diareei şi laxative şi/sau emoliente împotriva constipaţiei.

Reacţii adverse renale

S-au raportat tulburări renale, variind de la valori crescute ale creatininemiei şi hematurie la acidoză tubulară renală, insuficienţă renală şi deces la pacienţii trataţi cu azacitidină (vezi pct. 4.4).

Reacţii adverse hepatice

La pacienţii cu masă tumorală extinsă din cauza bolii metastatice s-au raportat insuficienţă hepatică, comă hepatică progresivă şi deces în timpul tratamentului cu azacitidină (vezi pct. 4.4).

4.9 Supradozaj

În timpul studiilor clinice s-a raportat un caz de supradozaj cu azacitidină. Un pacient a prezentat diaree, greaţă şi vărsături după administrarea unei doze intravenoase unice de aproximativ 290 mg/m2, aproape de 4 ori mai mare decât doza iniţială recomandată.

În cazul supradozajului, pacientul trebuie monitorizat prin efectuarea hemoleucogramei corespunzătoare şi trebuie să i se administreze tratament de susţinere, dacă este necesar. Nu se cunoaşte un antidot specific pentru supradozajul cu azacitidină.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: medicamente antineoplazice, analogi ai pirimidinei; codul ATC: L01BC07

Mecanism de acţiune

Se consideră că azacitidina îşi exercită efectele antineoplazice prin mecanisme multiple, incluzând citotoxicitatea asupra celulelor hematopoietice anormale la nivelul măduvei osoase şi hipometilarea ADN-ului. Efectele citotoxice ale azacitidinei se pot datora unor mecanisme multiple, cum sunt inhibarea sintezei ADN-ului, ARN-ului şi proteinelor, încorporarea în ARN şi ADN şi activarea mecanismelor de distrugere a ADN-ului. Celulele neproliferative sunt relativ insensibile la azacitidină. Încorporarea azacitidinei în ADN determină inactivarea ADN metil-transferazelor, determinând hipometilarea ADN-ului. Hipometilarea ADN-ului, respectiv a genelor metilate aberant, implicate în reglarea normală a ciclului celular şi în mecanismele de diferenţiere şi moarte celulară poate determina re-exprimarea genelor şi restabilirea funcţiilor de supresie a cancerului la nivelul celulelor tumorale. Nu s-a stabilit importanţa relativă a hipometilării ADN-ului în raport cu citotoxicitatea sau cu alte activităţi ale azacitidinei, din perspectiva rezultatelor clinice.

Eficacitate şi siguranţă clinică

Eficacitatea şi siguranţa utilizării Vidaza au fost studiate într-un studiu comparativ de fază 3, internaţional, multicentric, controlat, deschis, randomizat, cu grup paralel,

(AZA PH GL 2003 CL 001), la pacienţi cu: SMD cu risc intermediar-2 şi mare, conform Sistemului Internaţional de Punctaj referitor la Prognostic (SIPP), anemie refractară cu exces de blaşti (AREB), anemie refractară cu exces de blaşti în transformare (AREB-T) şi leucemie mielomonocitară cronică modificată (LMMCm), conform sistemului de clasificare Francez, American, Britanic (FAB). Pacienţii cu AREB-T (21-30% blaşti) sunt consideraţi în prezent pacienţi cu LAM, conform sistemului curent de clasificare al OMS. Azacitidina în asociere cu cel mai bun tratament de susţinere (CMBTS) (n = 179) a fost comparată cu regimurile de asistenţă convenţională (RAC). RAC au cuprins numai CMBTS (n = 105), citarabină în doză mică în asociere cu CMBTS (n = 49) sau chimioterapie de inducţie standard în asociere cu CMBTS (n = 25). Înaintea randomizării, pacienţii au fost preselectaţi de către medic pentru unul dintre cele 3 RAC. Pacienţilor li s-a administrat regimul pentru care au fost preselectaţi dacă nu au fost randomizaţi pentru Vidaza. Din criteriile de includere a făcut parte solicitarea ca pacienţii să aibă un scor de performanţă conform Eastern Cooperative Oncology Group (ECOG) de 0-2. Pacienţii cu SMD secundare au fost excluşi din studiu. Criteriul final (end-point-ul) principal al studiului a fost supravieţuirea globală. Vidaza a fost administrat subcutanat în doză de 75 mg/m2 zilnic, timp de 7 zile, urmată de o perioadă de pauză de 21 zile (ciclu de tratament de 28 zile), cu o mediană de 9 cicluri (interval = 1-39) şi o medie de 10,2 cicluri. În cadrul populaţiei în intenţie de tratament (IDT), vârsta mediană a fost de 69 ani (cu limite între 38-88 ani).

În analiza IDT la 358 pacienţi (179 pacienţi cu azacitidină şi 179 cu RAC), tratamentul cu Vidaza a determinat o supravieţuire mediană de 24,46 luni faţă de 15,02 luni pentru cei cărora li s-a administrat tratament cu RAC; o diferenţă de 9,4 luni, valoare p a testului log-rank stratificat de 0,0001. Rata riscului pentru efectul tratamentului a fost de 0,58 (IÎ 95%: 0,43; 0,77). Rata de supravieţuire după doi ani a fost de 50,8% la pacienţii cărora li s-a administrat azacitidină faţă de 26,2% la pacienţii cărora li s-a administrat RAC (p < 0,0001).

CHEIE: AZA = azacitidină; RAC = regimuri de asistenţă convenţională; IÎ = interval de încredere; RR = rata riscului

Beneficiile Vidaza în privinţa supravieţuirii au fost consistente, indiferent de opţiunea terapeutică RAC (numai CMBTS, citarabină în doză mică în asociere cu CMBTS sau chimioterapie standard de inducţie în asociere cu CMBTS), utilizată în grupul de control.

La analiza subgrupurilor citogenetice SIPP, observaţii similare în privinţa supravieţuirii globale mediane au fost făcute în toate grupurile (bună, intermediară, cu citogenetică redusă, incluzând monosomia 7).

La analiza subgrupurilor de vârstă, s-a observat o creştere a supravieţuirii globale mediane la toate grupurile (< 65 ani, ≥ 65 ani şi ≥ 75 ani).

Tratamentul cu Vidaza a fost asociat cu un timp median până la deces sau transformare în LAM de 13,0 luni, faţă de 7,6 luni pentru cei cărora li s-a administrat tratament RAC, o ameliorare de 5,4 luni cu o valoare p a testului log-rank stratificat de 0,0025.

Tratamentul cu Vidaza a fost asociat, de asemenea, cu o reducere a citopeniilor şi simptomelor asociate acestora. Tratamentul cu Vidaza a dus la o scădere a necesarului de transfuzii de eritrocite şi trombocite. 45,0% dintre pacienţii iniţial dependenţi de transfuzia cu eritrocite din grupul cu azacitidină au devenit independenţi faţă de transfuzia cu eritrocite în timpul tratamentului, în comparaţie cu 11,4% dintre pacienţi în grupele RAC asociate (o diferenţă semnificativă statistic (p < 0,0001) de 33,6% (IÎ 95%: 22,4; 44,6). La pacienţii care la momentul iniţial erau dependenţi de transfuzia cu eritrocite şi au devenit independenţi, durata mediană a independenţei faţă de transfuzia cu eritrocite a fost de 13 luni în grupul cu azacitidină.

Răspunsul a fost evaluat de către investigator sau de către Comisia Independentă de Evaluare (CIE). Răspunsul global (remisie completă [RC] + remisie parţială [RP]) determinat de către investigator a fost de 29% în grupul cu azacitidină şi de 12% în grupele RAC asociate (p = 0,0001). Răspunsul global (RC + RP) determinat de către CIE în studiul AZA PH GL 2003 CL 001 a fost de 7% (12/179) în grupul cu azacitidină în comparaţie cu 1% (2/179) în grupele RAC asociate (p = 0,0113). Diferenţele dintre evaluările răspunsului de către CIE, respectiv de către investigator, au fost o consecinţă a utilizării criteriilor Grupului Internaţional de Lucru (GIL) care impun ameliorări ale numărului de celule sanguine din sângele periferic şi menţinerea acestor ameliorări timp de cel puţin 56 zile. S-a demonstrat, de asemenea, un beneficiu privind supravieţuirea la pacienţi care nu au prezentat un răspuns complet/parţial în urma tratamentului cu azacitidină. Ameliorarea hematologică (majoră sau minoră), determinată de către CIE, a fost obţinută la 49% dintre pacienţii cărora li s-a administrat azacitidină în comparaţie cu 29% dintre pacienţii în grupele RAC asociate (p < 0,0001).

La pacienţii cu una sau mai multe anomalii citogenetice la momentul iniţial, procentul pacienţilor cu un răspuns citogenetic major a fost similar în grupele cu azacitidină şi grupele RAC asociate. Răspunsul citogenetic minor a fost semnificativ mai mare din punct de vedere statistic (p = 0,0015) la grupul cu azacitidină (34%) în comparaţie cu grupule RAC asociate (10%).

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Farmacocinetica azacitidinei a fost studiată în urma unor doze unice de 75 mg/m2 administrate pe cale subcutanată şi intravenoasă.

Absorbţie

Azacitidina a fost absorbită rapid după administrarea subcutanată, concentraţiile plasmatice maxime ale azacitidinei, de 750 ± 403 ng/ml, fiind înregistrate la 0,5 ore (primul punct de prelevare) după injectare. Biodisponibilitatea absolută a azacitidinei administrată subcutanat în comparaţie cu azacitidina administrată intravenos a fost de aproximativ 89%, pe baza ariei de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC).

Distribuţie

În urma administrării pe cale intravenoasă, volumul mediu de distribuţie a fost de 76 ± 26 l şi clearance-ul sistemic de 147 ± 47 l/oră.

Metabolizare

Pe baza studiilor in vitro, metabolizarea azacitidinei nu pare a fi mediată de izoenzimele citocromului P450 (CYP), UDP- glucuronozil transferaze (UGT), sulfotransferaze (SULT) şi glutation-transferaze (GST).

Azacitidina este supusă hidrolizei spontane şi dezaminării mediate de citidin-dezaminază. În fracţiunile hepatice umane S9, formarea metaboliţilor a fost independentă de NADPH, ceea ce presupune faptul că metabolizarea azacitidinei nu este mediată de izoenzimele citocromului P450. Un studiu in vitro cu azacitidină în culturi de hepatocite umane indică faptul că la concentraţii între 1,0 µM şi 100 µM (adică, până la aproximativ 30 ori mai mari decât concentraţiile care se pot obţine în condiţii clinice), azacitidina nu are efect inductor asupra CYP 1A2, 2C19 sau 3A4 sau 3A5. În studiile care au evaluat inhibarea unei serii de izoenzime P450 (CYP 1A2, 2B6, 2C8, 2C9, 2C19, 2D6, 2E1 şi 3A4) azacitidina nu a produs efect inhibitor la concentraţii de până la 100 μM. În consecinţă, inducţia sau inhibarea izoenzimelor CYP de către azacitidină nu este probabilă la concentraţii plasmatice care pot fi obţinute în condiţii clinice.

Eliminare

După administrarea subcutanată, azacitidina este eliminată rapid din plasmă, cu un timp mediu de înjumătăţire prin eliminare (t½) de 41 ± 8 minute. Nu apare acumulare după administrarea subcutanată de azacitidină 75 mg/m2 o dată pe zi, timp de 7 zile. Excreţia urinară este calea principală de eliminare a azacitidinei şi/sau a metaboliţilor acesteia. După administrarea intravenoasă şi subcutanată de 14C-azacitidină, 85 şi, respectiv 50% din radioactivitatea administrată a fost recuperată din urină, în timp ce < 1% a fost recuperată din materiile fecale.

Grupe speciale de pacienţi

Nu s-au efectuat studii specifice cu privire la efectele insuficienţei renale şi hepatice (vezi pct. 4.2), sexului, vârstei sau rasei asupra farmacocineticii azacitidinei.

Farmacogenomică

Efectul polimorfismului cunoscut al citidin-dezaminazei asupra metabolizării azacitidinei nu a fost investigat specific.

5.3 Date preclinice de siguranţă

În sistemele celulare bacteriene şi de mamifere, in vitro, azacitidina induce atât mutaţii genetice cât şi aberaţii cromozomiale. Potenţialul carcinogen al azacitidinei a fost evaluat la şoareci şi şobolani. Azacitidina administrată intraperitoneal de 3 ori pe săptămână, timp de 52 săptămâni, a indus tumori ale sistemului hematopoietic la femelele de şoarece. La şoarecii cărora li s-a administrat azacitidină intraperitoneal, timp de 50 săptămâni, s-a observat o incidenţă crescută a tumorilor sistemului limforeticular, plămânilor, glandei mamare şi pielii. Un studiu privind carcinogenitatea la şobolani a evidenţiat o incidenţă crescută a tumorilor testiculare.

Studiile de embriotoxicitate precoce la şoareci au relevat o frecvenţă de 44% a deceselor embrionului la nivel intrauterin (resorbţie crescută) după o singură injectare intraperitoneală de azacitidină, în timpul organogenezei. La şoarecii cărora li s-a administrat azacitidină în momentul sau înaintea închiderii palatului dur, s-au înregistrat anomalii de dezvoltare ale sistemului nervos central (SNC). La şobolani, administrarea de azacitidină înaintea nidaţiei nu a provocat reacţii adverse, dar administrarea în timpul organogenezei a fost evident embriotoxică. Anomaliile fetale provocate în timpul organogenezei au inclus: anomalii ale SNC (exencefalie/encefalocel), anomalii ale membrelor (micromelie, equinovarus (picior strâmb), sindactilie, oligodactilie) şi altele (micrognaţie, gastroschizis, edem şi anomalii ale coastelor).

Administrarea azacitidinei la şoareci masculi înaintea împerecherii cu femele netratate a provocat scăderea fertilităţii şi pierderea puilor în timpul dezvoltării ulterioare embrionare şi postnatale. Tratamentul şobolanilor masculi a provocat o scădere a greutăţii testiculelor şi epididimului, număr

scăzut de spermatozoizi, incidenţă scăzută a gestaţiei la femele, creşterea numărului embrionilor anormali şi un număr crescut de avorturi la femelele cu care aceştia s-au împerecheat (vezi pct. 4.4).

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Manitol (E421)

6.2 Incompatibilităţi

Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.3 şi 6.6.

6.3 Perioada de valabilitate

Flaconul cu pulbere nedeschis:

4 ani

După reconstituire:

Când Vidaza este reconstituit cu apă pentru preparate injectabile care nu a fost păstrată la frigider, stabilitatea chimică şi fizică în timpul utilizării a medicamentului reconstituit a fost demonstrată la 25°C timp de 45 minute şi la 2°C până la 8°C timp de 8 ore.

Perioada de valabilitate a medicamentului reconstituit poate fi prelungită prin reconstituire cu apă pentru preparate injectabile de la frigider (2°C până la 8°C). Când Vidaza este reconstituit cu apă pentru preparate injectabile de la frigider (2°C până la 8°C), stabilitatea chimică şi fizică în timpul utilizării a medicamentului reconstituit a fost demonstrată la 2°C până la 8°C timp de 22 ore.

Din punct de vedere microbiologic, medicamentul reconstituit trebuie utilizat imediat. Dacă nu este utilizat imediat, perioadele de păstrare în timpul utilizării şi condiţiile înaintea utilizării reprezintă responsabilitatea utilizatorului şi nu trebuie să depăşească 8 ore la 2°C până la 8°C când medicamentul este reconstituit cu apă pentru preparate injectabile care nu a fost păstrată la figider, sau nu trebuie să depăşească 22 ore când medicamentul este reconstituit cu apă pentru preparate injectabile de la frigider (2°C până la 8°C).

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

Pentru condiţiile de păstrare ale medicamentului reconstituit, vezi pct. 6.3.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Flacon din sticlă incoloră de tip I, de 30 ml, cu dop din elastomer de butil şi capsă din aluminiu cu capac din plastic polipropilenic.

Mărimi de ambalaj: 1 flacon de 100 mg azacitidină.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Recomandări pentru manipularea în condiţii de siguranţă

Vidaza este un medicament citotoxic şi, similar altor compuşi cu potenţial toxic, trebuie luate măsuri de precauţie când se manipulează şi se prepară suspensia de azacitidină. Trebuie aplicate procedurile pentru manipularea şi eliminarea corespunzătoare a medicamentelor citostatice.

Dacă azacitidina reconstituită ajunge în contact cu pielea, se spală imediat, minuţios, cu apă şi săpun. Dacă medicamentul ajunge în contact cu mucoase, se spală minuţios cu apă.

Procedura de reconstituire

Vidaza trebuie reconstituit cu apă pentru preparate injectabile. Perioada de valabilitate a medicamentului reconstituit poate fi prelungită prin reconstituire cu apă pentru preparate injectabile de la frigider (2°C până la 8°C). Mai jos sunt prezentate detalii privind păstrarea medicamentului reconstituit.

1. Personalul medical trebuie să se asigure că are la îndemână următoarele materiale:

· Flacon(oane) de azacitidină; flacon(oane) de apă pentru preparate injectabile; mănuşi chirurgicale nesterile.

· Tampoane cu alcool medicinal; seringi de 5 ml cu ac(e).

2. Se extrag în seringă 4 ml de apă pentru preparate injectabile, asigurându-se că se elimină orice bulă de aer prinsă în interiorul seringii.

3. Se introduce acul seringii cu apă pentru preparate injectabile prin dopul de cauciuc al flaconului cu azacitidină şi se injectează lent 4 ml apă pentru preparate injectabile în flacon.

4. După scoaterea seringii şi a acului, se agită energic flaconul până la obţinerea unei suspensii uniforme, opalescente. După reconstituire, fiecare mililitru de suspensie conţine 25 mg azacitidină (100 mg/4 ml). Produsul reconstituit este o suspensie omogenă, opalescentă, fără precipitate. Suspensia trebuie aruncată dacă conţine particule mari sau precipitate. A nu se filtra suspensia după reconstituire, deoarece aceasta ar putea îndepărta substanţa activă. Trebuie să se aibă în vedere faptul că filtrele sunt prezente în unele adaptoare, vârfuri şi sisteme închise; prin urmare, astfel de sisteme nu trebuie utilizate pentru administrarea medicamentului după reconstituire.

5. Se curăţă dopul din cauciuc şi se introduce un nou ac cu seringă. Se răstoarnă flaconul cu dopul în jos, asigurânduse că vârful acului se află sub nivelul lichidului. Se trage de piston pentru a extrage cantitatea de medicament necesară pentru doza corespunzătoare, asigurându-se că se elimină orice bulă de aer prinsă în interiorul seringii. Se scot seringa şi acul din din flacon şi se aruncă acul.

6. Se ia un ac nou pentru injectare subcutanată (se recomandă un ac de calibrul 25) şi se ataşază ferm la seringă. Suspensia reconstituită nu trebuie să ajungă la exteriorul acului înaintea injectării, pentru a reduce incidenţa reacţiilor la locul injectării.

7. Dacă este necesar (doze mai mari de 100 mg), se repetă toţi paşii de mai sus pentru prepararea suspensiei. Pentru doze mai mari de 100 mg (4 ml), doza trebuie să fie egal divizată în 2 seringi (de exemplu doza de 150 mg = 6 ml, 2 seringi cu câte 3 ml în fiecare seringă).

8. Suspensia din seringa de administrare trebuie omogenizată imediat înaintea administrării. Temperatura suspensiei la momentul injectării trebuie să fie de aproximativ 20°C-25°C. Pentru a omogeniza suspensia, se roteşte energic seringa între palme până la obţinerea unei suspensii uniforme, opalescente. Suspensia trebuie aruncată dacă conţine particule mari sau precipitate.

Păstrarea medicamentului reconstituit

Pentru utilizare imediată:

Suspensia de Vidaza poate fi preparată imediat înaintea utilizării şi administrată într-un interval de 45 minute. Dacă timpul scurs depăşeşte 45 minute, suspensia reconstituită trebuie aruncată în mod corespunzător şi se va prepara o nouă doză.

Pentru utilizare ulterioară:

Când este reconstituită cu apă pentru preparate injectabile care nu a fost păstrată la frigider, suspensia reconstituită trebuie pusă la frigider (2°C-8°C) imediat după reconstituire şi păstrată la frigider pentru cel mult 8 ore. Dacă perioada de timp în care medicamentul a fost ţinut la frigider depăşeşte 8 ore, suspensia trebuie aruncată în mod corespunzător şi se va prepara o nouă doză.

Când este reconstituită cu apă pentru preparate injectabile de la frigider (2°C-8°C), suspensia reconstituită trebuie pusă la frigider (2°C - 8°C) imediat după reconstituire şi păstrată la frigider pentru cel mult 22 ore. Dacă perioada de timp în care medicamentul a fost păstrat la frigider depăşeşte 22 ore, suspensia trebuie aruncată în mod corespunzător şi se va prepara o nouă doză.

Înaintea administrării, seringa umplută cu soluţia reconstituită trebuie lăsată la temperatura camerei cel mult 30 minute, pentru a atinge o temperatură de aproximativ 20°C-25°C. Dacă timpul scurs depăşeşte 30 minute, suspensia trebuie aruncată în mod corespunzător şi se va prepara o nouă doză.

Calcularea dozei individuale

Doza totală în funcţie de suprafaţa corporală (SC) trebuie calculată după cum urmează:

Doza totală (mg) = Doza (mg/m2) x SC (m2)

Următorul tabel este doar un exemplu, cu privire la modul în care se calculează dozele individuale de azacitidină, pe baza unei valori medii a SC de 1,8 m2.

 

Doza mg/m2

(% din doza iniţială recomandată)

Doza totală pe baza SC de 1,8 m2

Număr de flacoane necesare

Volumul total de suspensie reconstituită necesar pentru injectarea subcutanată

75 mg/m2 (100%)

135 mg

2 flacoane

5,4 ml

37,5 mg/m2 (50%)

67,5 mg

1 flacon

2,7 ml

25 mg/m2 (33%)

45 mg

1 flacon

1,8 ml

 

Mod de administrare

Suspensia reconstituită de Vidaza trebuie injectată subcutanat (se introduce acul la un unghi de 45-90°) utilizând un ac de calibrul 25, la nivelul părţii superioare a braţului, coapsei sau abdomenului.

Dozele mai mari de 4 ml trebuie injectate în două locuri separate.

Locul injecţiilor trebuie schimbat. Injecţiile noi trebuie administrate la o distanţă de cel puţin 2,5 cm de locul anterior şi niciodată în zone sensibile, învineţite, înroşite sau indurate.

Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Celgene Europe Ltd.

1 Longwalk Road

Stockley Park

Uxbridge

UB11 1DB

Marea Britanie

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/08/488/001

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

17/12/2008

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului, http://www.ema.europa.eu

ANEXA II

A. DEŢINĂTORII AUTORIZAŢIEI DE FABRICAŢIE RESPONSABILI PENTRU ELIBERAREA SERIEI

B. CONDIŢIILE EMITERII AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

A. DEŢINĂTORII AUTORIZAŢIEI DE FABRICAŢIE RESPONSABILI PENTRU ELIBERAREA SERIEI

Numele şi adresa fabricanţilor responsabili pentru eliberarea seriei

Catalent UK Packaging Ltd.

Sedge Close

Headway, Great Oakley

Corby, Northhants NN18 8HS

Marea Britanie

Baxter Oncology GmbH

Kantstrasse 2

33790 Halle/Westfalen

Germania

Celgene Europe Ltd.

1 Longwalk Road

Stockley Park

Uxbridge

UB11 1DB

Marea Britanie

Prospectul tipărit al medicamentului trebuie să menţioneze numele şi adresa fabricantului responsabil pentru eliberarea seriei respective.

B. CONDIŢIILE EMITERII AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

· CONDIŢII SAU RESTRICŢII PRIVIND FURNIZAREA ŞI UTILIZAREA IMPUSE DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Medicament cu eliberare pe bază de prescripţie medicală restrictivă (Vezi Anexa I: Rezumatul caracteristicilor produsului, pct. 4.2).

· CONDIŢII SAU RESTRICŢII CU PRIVIRE LA SIGURANŢA ŞI EFICACITATEA UTILIZĂRII MEDICAMENTULUI

Nu este cazul.

· ALTE CONDIŢII

Sistemul de farmacovigilenţă

DAPP trebuie să se asigure că sistemul de farmacovigilenţă, prezentat în modulul 1.8.1 al Autorizaţiei de punere pe piaţă, este implementat şi funcţional înainte de şi în timpul prezenţei medicamentului pe piaţă.

Planul de management al riscului

DAPP se angajează să efectueze studiile şi activităţile de farmacovigilenţă suplimentare detaliate în Planul de farmacovigilenţă, conform celor stabilite în versiunea 3.0 a Planului de management al riscului (PMR) prezentată în modulul 1.8.2 al autorizaţiei de punere pe piaţă, şi orice actualizări ulterioare ale PMR aprobate de CHMP.

Conform recomandărilor CHMP privind Sistemele de management ale riscului pentru medicamentele de uz uman, orice versiune actualizată a PMR trebuie depusă în acelaşi timp cu următorul Raport periodic actualizat referitor la siguranţă (RPAS).

În plus, versiunea actualizată a PMR trebuie depusă :

· Când se primesc informaţii noi care pot avea impact asupra Specificaţiei de siguranţă actuale, Planului de farmacovigilenţă sau a activităţilor de reducere la minimum a riscului;

· În decurs de 60 zile de la atingerea unui obiectiv important (de farmacovigilenţă sau de reducere la minimum a riscului);

· La cererea Agenţiei Europene a Medicamentului.

ANEXA III

ETICHETAREA ŞI PROSPECTUL

A. ETICHETAREA

INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR

CUTIE

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Vidaza 25 mg/ml pulbere pentru suspensie injectabilă

Azacitidină

2. DECLARAREA SUBSTANŢEI(LOR) ACTIVE

100 mg. După reconstituire, fiecare ml de suspensie conţine azacitidină 25 mg.

3. LISTA EXCIPIENŢILOR

Conţine, de asemenea, manitol.

4. FORMA FARMACEUTICĂ ŞI CONŢINUTUL

Pulbere pentru suspensie injectabilă.

1 flacon – 100 mg

5. MODUL ŞI CALEA(CĂILE) DE ADMINISTRARE

A se citi prospectul înainte de utilizare.

Destinat unei singure utilizări. Agitaţi energic suspensia înaintea administrării.

Utilizare subcutanată.

6. ATENŢIONARE SPECIALĂ PRIVIND FAPTUL CĂ MEDICAMENTUL NU TREBUIE PĂSTRAT LA ÎNDEMÂNA ŞI VEDEREA COPIILOR

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

7. ALTĂ(E) ATENŢIONARE(ĂRI) SPECIALĂ(E) DACĂ ESTE(SUNT) NECESARĂ(E)

8. DATA DE EXPIRARE

EXP

A se citi prospectul pentru perioada de valabilitate a medicamentului reconstituit.

9. CONDIŢII SPECIALE DE PĂSTRARE

10. PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL

Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

11. NUMELE ŞI ADRESA DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Celgene Europe Ltd.

1 Longwalk Road

Stockley Park

Uxbridge

UB11 1DB

Marea Britanie

12. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/08/488/001

13. SERIA DE FABRICAŢIE

Lot

14. CLASIFICARE GENERALĂ PRIVIND MODUL DE ELIBERARE

Medicament eliberat pe bază de prescripţie medicală.

15. INSTRUCŢIUNI DE UTILIZARE

16. INFORMAŢII ÎN BRAILLE

Justificare acceptată pentru neincluderea informaţiei în Braille.

MINIMUM DE INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJELE PRIMARE MICI

ETICHETA FLACONULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI ŞI CALEA(CĂILE) DE ADMINISTRARE

Vidaza 25 mg/ml pulbere pentru suspensie injectabilă

Azacitidină

Utilizare subcutanată

2. MODUL DE ADMINISTRARE

A se citi prospectul înainte de utilizare.

3. DATA DE EXPIRARE

EXP

4. SERIA DE FABRICAŢIE

Lot

5. CONŢINUTUL PE MASĂ, VOLUM SAU UNITATEA DE DOZĂ

100 mg

6. ALTE INFORMAŢII

B. PROSPECTUL

PROSPECT: INFORMAŢII PENTRU UTILIZATOR

Vidaza 25 mg/ml pulbere pentru suspensie injectabilă

Azacitidină

Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a vi se administra acest medicament

- Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi.

- Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

- Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect, rugăm să vă informaţi medicul sau asistenta.

În acest prospect găsiţi:

1. Ce este Vidaza şi pentru ce se utilizează

2. Înainte să utilizaţi Vidaza

3. Cum să utilizaţi Vidaza

4. Reacţii adverse posibile

5 Cum se păstrează Vidaza

6. Informaţii suplimentare

1. CE ESTE VIDAZA ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ

Vidaza conţine substanţa activă azacitidină. Aceasta acţionează prin inhibarea creşterii celulelor canceroase.

Vidaza este utilizat la adulţii la care nu se poate efectua transplant de celule stem pentru tratamentul:

· sindroamelor mielodisplazice (SMD) cu risc crescut; acestea constituie un grup de afecţiuni ale măduvei osoase, care determină producerea de prea puţine celule sanguine.

· leucemia mielomonocitară cronică (LMMC).

· leucemia acută mieloidă (LAM).

Adresaţi-vă medicului dumneavoastră dacă aveţi întrebări despre modul în care acţionează Vidaza, sau despre motivul pentru care acest medicament v-a fost prescris.

2. ÎNAINTE SĂ UTILIZAŢI VIDAZA

Nu utilizaţi Vidaza

· dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la azacitidină sau la oricare dintre celelalte componente ale Vidaza (vezi punctul 6)

· dacă aveţi cancer de ficat într-un stadiu avansat

· dacă alăptaţi.

Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Vidaza

Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu asistenta înainte de a utiliza acest medicament dacă aveţi:

· un număr scăzut de trombocite, globule roşii sau albe

· o boală de rinichi

· o boală de ficat

Dacă nu sunteţi sigur că vreuna dintre situaţiile descrise mai sus este valabilă în cazul dumneavoastră, discutaţi cu medicul sau cu asistenta înainte de a vi se administra Vidaza.

Vidaza nu este recomandat pentru utilizare la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani.

Înainte să începeţi tratamentul cu Vidaza şi la începutul fiecărei perioade de tratament (denumită un "ciclu") vi se vor efectua analize de sânge. Aceste analize au rolul de a verifica dacă aveţi suficiente celule sanguine şi dacă ficatul sau rinichii dumneavoastră funcţionează corespunzător.

Pentru bărbaţii cărora li se administrează Vidaza, a se vedea subpunctul "Sarcina şi alăptarea” de mai jos.

Utilizarea altor medicamente

Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau asistentei dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală şi preparate din plante. Acest lucru este important, deoarece Vidaza poate afecta modul în care acţionează unele medicamente. De asemenea, alte medicamente pot afecta modul în care acţionează Vidaza.

Sarcina şi alăptarea

Nu ar trebui să utilizaţi Vidaza în timpul sarcinii, deoarece aceasta poate fi dăunătoare fătului.

Utilizaţi o metodă contraceptivă eficace pe perioada tratamentului şi până la 3 luni după oprirea tratamentului cu Vidaza.

Spuneţi imediat medicului dumneavoastră dacă rămâneţi gravidă în timpul tratamentului cu Vidaza.

Nu trebuie să utilizaţi Vidaza dacă alăptaţi. Nu se cunoaşte dacă Vidaza trece în laptele matern şi, în consecinţă, nu trebuie să alăptaţi în timpul tratamentului.

Bărbaţii nu trebuie să conceapă un copil în timp ce li se administrează tratament cu Vidaza. Utilizaţi o metodă contraceptivă eficace pe perioada tratamentului şi până la 3 luni după oprirea tratamentului cu Vidaza.

Discutaţi cu medicul dumneavoastră dacă doriţi să vi se conserve sperma înainte de a vi se administra acest tratament.

Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor

Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Unele persoane se pot simţi obosite după ce li se administrează Vidaza. Dacă vi se întâmplă acest lucru, nu conduceţi vehicule şi nu folosiţi utilaje.

3. CUM SĂ UTILIZAŢI VIDAZA

Medicul dumneavoastră vă va administra un alt medicament pentru a evita greaţa şi vărsăturile, la începutul fiecărui ciclu de tratament, înainte de a vă administra Vidaza.

· Doza uzuală este de 75 mg/m2 de suprafaţă corporală. Medicul va alege doza de Vidaza în funcţie de starea generală, înălţimea şi greutatea dumneavoastră. Medicul dumneavoastră va verifica evoluţia şi poate modifica doza dacă este necesar.

· Vidaza este administrat zilnic, timp de şapte zile, după care urmează o perioadă de pauză de 3 săptămâni. Acest „ciclu de tratament” va fi repetat la fiecare 4 săptămâni. În mod normal, vă vor fi administrate cel puţin 6 cicluri de tratament.

Vidaza vă va fi administrat sub formă de injecţie sub piele (subcutanată), de către un medic sau o asistentă. Acest medicament vi se va administra sub piele la nivelul coapsei, în burtă sau în partea superioară a braţului.

Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau asistentei medicale.

4. REACŢII ADVERSE POSIBILE

Ca toate medicamentele, Vidaza poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

Informaţi-vă imediat medicul dacă observaţi vreuna dintre următoarele reacţii adverse:

· Somnolenţă, tremurături, icter, balonare şi învineţire cu uşurinţă. Acestea pot fi simptome ale insuficienţei hepatice şi pot pune viaţa în pericol.

· Umflarea picioarelor şi a labelor picioarelor, dureri de spate, urinare redusă, sete crescută, puls rapid, ameţeală şi greaţă, vărsături sau reducerea poftei de mâncare şi stare de confuzie, nelinişte sau oboseală. Acestea pot fi simptome ale insuficienţei renale şi pot pune viaţa în pericol.

· Febră: aceasta se poate datora unei infecţii, ca rezultat al numărului scăzut de globule albe sanguine şi poate pune viaţa în pericol.

· Durere în piept sau dificultăţi în respiraţie (dispnee), care pot fi însoţite de febră: acestea se pot datora unei infecţii a plămânilor, numită „pneumonie” şi poate pune viaţa în pericol.

· Sângerare, cum este sânge în scaun, din cauza unei sângerări de la nivelul stomacului sau intestinului.

· Dificultate în a respira, umflarea buzelor, mâncărime (prurit) sau erupţii trecătoare pe piele: acestea se pot datora unei reacţii alergice (de hipersensibilitate).

Reacţiile adverse pot apărea cu anumite frecvenţe, definite după cum urmează:

 

Foarte frecvente:

Afectează mai mult de 1 utilizator din 10

Frecvente:

Afectează 1 până la 10 utilizatori din 100

Mai puţin frecvente:

Afectează 1 până la 10 utilizatori din 1000

Rare:

Afectează 1 până la 10 utilizatori din 10000

Foarte rare:

Afectează mai puţin de 1 utilizator din 10000

Cu frecvenţă necunoscută:

care nu poate fi estimată din datele disponibile

 

Reacţii adverse foarte frecvente

· Număr scăzut de globule roşii în sânge (anemie). Vă puteţi simţi obosit şi palid.

· Număr scăzut de globule albe sanguine. Aceasta se poate asocia cu febră. De asemenea, sunteţi predispus să faceţi infecţii.

· Număr scăzut de trombocite sanguine (trombocitopenie). Sunteţi predispus la sângerări şi vânătăi (echimoze).

· Constipaţie, diaree, greaţă, vărsături.

· Pneumonie.

· Durere în piept, dificultăţi în respiraţie.

· Oboseală (fatigabilitate).

· Reacţie la nivelul locului injectării, care include roşeaţă, durere sau reacţii pe piele.

· Pierderea poftei de mâncare.

· Dureri ale articulaţiilor.

· Vânătăi (echimoze).

· Erupţii trecătoare pe piele.

· Pete roşii sau purpurii sub piele.

· Durere de burtă (durere abdominală).

· Mâncărime.

· Febră.

· Inflamaţia nasului şi gâtului.

· Ameţeală.

· Durere de cap.

Reacţii adverse frecvente

· Sângerare în interiorul capului (intracraniană).

· O infecţie a sângelui provocată de bacterii (septicemie). Aceasta se poate datora numărului scăzut de globule albe din sânge.

· Insuficienţa măduvei osoase. Aceasta poate provoca număr scăzut de globule albe şi roşii şi de trombocite.

· Un tip de anemie în care globulele roşii şi albe şi trombocitele sunt reduse.

· Infecţie urinară.

· O infecţie virală care provoacă herpes .

· Sângerări ale gingiilor, sângerări la nivelul stomacului sau intestinului, sângerări de la nivelul rectului din cauza hemoroizilor (hemoragie hemoroidală), sângerare la nivelul ochiului, sângerare sub piele sau în piele (hematom).

· Sânge în urină.

· Ulcere la nivelul gurii sau limbii.

· Modificări ale pielii la locul injectării. Acestea includ umflături, un nodul de consistenţă tare, vânătaie (echimoză), sângerare în piele (hematom), erupţii trecătoare pe piele, mâncărime şi modificări ale culorii pielii.

· Înroşirea pielii.

· O infecţie a nasului şi gâtului, sau inflamaţie în gât.

· Durere în nas sau secreţii la nivelul nasului sau sinusurilor (sinuzită).

· Niveluri scăzute de potasiu în sânge.

· Presiune crescută sau scăzută a sângelui (hipertensiune arterială sau hipotensiune arterială).

· Probleme de respiraţie la deplasare.

· Dureri la nivelul gâtului şi corzilor vocale.

· Indigestie.

· Scădere în greutate.

· Letargie.

· Stare generală de rău.

· Dureri ale muşchilor.

· Anxietate sau probleme de somn (insomnie).

· Confuzie.

· Căderea părului.

· Insuficienţă renală.

· Deshidratare.

Reacţii adverse mai puţin frecvente:

· Reacţii alergice (de hipersensibilitate).

· Somnolenţă.

· Tremurături.

· Insuficienţă hepatică.

Reacţii adverse rare:

· Tuse seacă.

· Umflarea nedureroasă a vârfurilor degetelor (degete în băţ de toboşar).

Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau asistentei.

5. CUM SE PĂSTREAZĂ VIDAZA

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

Nu utilizaţi Vidaza după data de expirare înscrisă pe eticheta flaconului sau pe cutie. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.

Medicul dumneavoastră sau farmacistul sunt responsabili de păstrarea Vidaza. Ei sunt, de asemenea, responsabili pentru eliminarea corectă a oricărei cantităţi de Vidaza neutilizate.

6. INFORMAŢII SUPLIMENTARE

Ce conţine Vidaza

· Substanţa activă este azacitidină. Un flacon conţine azacitidină 100 mg. După reconstituirea cu 4 ml apă pentru preparate injectabile, suspensia reconstituită conţine azacitidină 25 mg/ml.

· Celălalt component este manitol (E421).

Cum arată Vidaza şi conţinutul ambalajului

Vidaza este o pulbere de culoare albă pentru suspensie injectabilă şi este furnizată într-un flacon din sticlă care conţine azacitidină 100 mg.

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă şi fabricantul

Celgene Europe Ltd.

1 Longwalk Road

Stockley Park

Uxbridge

UB11 1DB

Marea Britanie

SAU

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă

Celgene Europe Ltd.

1 Longwalk Road

Stockley Park

Uxbridge

UB11 1DB

Marea Britanie

Fabricantul

Baxter Oncology GmbH

Kantstrasse 2

33790 Halle/Westfalen

Germania

SAU

Catalent UK Packaging Limited

Sedge Close

Headway

Great Oakley

Corby

Northamptonshire

NN18 8HS

Marea Britanie

SAU

Celgene Europe Ltd.

1 Longwalk Road

Stockley Park

Uxbridge

UB11 1DB

Marea Britanie

Acest prospect a fost aprobat în

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului http://www.ema.europa.eu/ . Există, de asemenea, link-uri cu alte website-uri despre boli rare şi tratamente.

<--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Următoarele informaţii sunt destinate numai medicilor şi profesioniştilor din domeniul sănătăţii:

Recomandări pentru manipularea în condiţii de siguranţă

Vidaza este un medicament citotoxic şi, similar altor compuşi cu potenţial toxic, trebuie luate măsuri de precauţie când se manipulează şi se prepară suspensia de azacitidină. Trebuie aplicate procedurile pentru manipularea şi eliminarea corespunzătoare a medicamentelor citostatice.

Dacă azacitidina reconstituită ajunge în contact cu pielea, se spală imediat, minuţios, cu apă şi săpun. Dacă medicamentul ajunge în contact cu mucoase, se spală minuţios cu apă.

Incompatibilităţi

Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate mai jos sub „Procedura de reconstituire”.

Procedura de reconstituire

Vidaza trebuie reconstituit cu apă pentru preparate injectabile. Perioada de valabilitate a medicamentului reconstituit poate fi prelungită prin reconstituire cu apă pentru preparate injectabile de la frigider (2°C până la 8°C). Mai jos sunt prezentate detalii privind păstrarea medicamentului reconstituit.

1. Personalul medical trebuie să se asigure că are la îndemână următoarele materiale:

· Flacon(oane) de azacitidină; flacon(oane) de apă pentru preparate injectabile; mănuşi chirurgicale nesterile.

· Tampoane cu alcool medicinal; seringi de 5 ml cu ac(e).

2. Se extrag în seringă 4 ml de apă pentru preparate injectabile, asigurându-se că se elimină orice bulă de aer prinsă în interiorul seringii.

3. Se introduce acul seringii cu apă pentru preparate injectabile prin dopul de cauciuc al flaconului cu azacitidină şi se injectează lent 4 ml apă pentru preparate injectabile în flacon.

4. După scoaterea seringii şi a acului, se agită energic flaconul până la obţinerea unei suspensii uniforme, opalescente. După reconstituire, fiecare mililitru de suspensie conţine 25 mg azacitidină (100 mg/4 ml). Produsul reconstituit este o suspensie omogenă, opalescentă, fără precipitate. Suspensia trebuie aruncată dacă conţine particule mari sau precipitate. A nu se filtra suspensia după reconstituire, deoarece aceasta ar putea îndepărta substanţa activă. Trebuie să se aibă în vedere faptul că filtrele sunt prezente în unele adaptoare, vârfuri şi sisteme închise; prin urmare, astfel de sisteme nu trebuie utilizate pentru administrarea medicamentului după reconstituire.

5. Se curăţă dopul din cauciuc şi se introduce un nou ac cu seringă. Se răstoarnă flaconul cu dopul în jos, asigurânduse că vârful acului se află sub nivelul lichidului. Se trage de piston pentru a extrage cantitatea de medicament necesară pentru doza corespunzătoare, asigurându-se că se elimină orice bulă de aer prinsă în interiorul seringii. Se scot seringa şi acul din din flacon şi se aruncă acul.

6. Se ia un ac nou pentru injectare subcutanată (se recomandă un ac de calibrul 25) şi se ataşază ferm la seringă. Suspensia reconstituită nu trebuie să ajungă la exteriorul acului înaintea injectării, pentru a reduce incidenţa reacţiilor la locul injectării.

7. Dacă este necesar (doze mai mari de 100 mg), se repetă toţi paşii de mai sus pentru prepararea suspensiei. Pentru doze mai mari de 100 mg (4 ml), doza trebuie să fie egal divizată în 2 seringi (de exemplu doza de 150 mg = 6 ml, 2 seringi cu câte 3 ml în fiecare seringă).

8. Suspensia din seringa de administrare trebuie omogenizată imediat înaintea administrării. Temperatura suspensiei la momentul injectării trebuie să fie de aproximativ 20°C-25°C. Pentru a omogeniza suspensia, se roteşte energic seringa între palme până la obţinerea unei suspensii uniforme, opalescente. Suspensia trebuie aruncată dacă conţine particule mari sau precipitate.

Păstrarea medicamentului reconstituit

Pentru utilizare imediată:

Suspensia de Vidaza poate fi preparată imediat înaintea utilizării şi administrată într-un interval de 45 minute. Dacă timpul scurs depăşeşte 45 minute, suspensia reconstituită trebuie aruncată în mod corespunzător şi se va prepara o nouă doză.

Pentru utilizare ulterioară:

Când este reconstituită cu apă pentru preparate injectabile care nu a fost păstrată la frigider, suspensia reconstituită trebuie pusă la frigider (2°C-8°C) imediat după reconstituire şi păstrată la frigider pentru cel mult 8 ore. Dacă perioada de timp în care medicamentul a fost ţinut la frigider depăşeşte 8 ore, suspensia trebuie aruncată în mod corespunzător şi se va prepara o nouă doză.

Când este reconstituită cu apă pentru preparate injectabile de la frigider (2°C-8°C), suspensia reconstituită trebuie pusă la frigider (2°C - 8°C) imediat după reconstituire şi păstrată la frigider pentru cel mult 22 ore. Dacă perioada de timp în care medicamentul a fost ţinut la frigider depăşeşte 22 ore, suspensia trebuie aruncată în mod corespunzător şi se va prepara o nouă doză.

Înaintea administrării, seringa umplută cu soluţia reconstituită trebuie lăsată la temperatura camerei cel mult 30 minute, pentru a atinge o temperatură de aproximativ 20°C-25°C. Dacă timpul scurs depăşeşte 30 minute, suspensia trebuie aruncată în mod corespunzător şi se va prepara o nouă doză.

Calcularea dozei individuale

Doza totală în funcţie de suprafaţa corporală (SC) trebuie calculată după cum urmează:

Doza totală (mg) = Doza (mg/m2) x SC (m2)

Următorul tabel este doar un exemplu, cu privire la modul în care se calculează dozele individuale de azacitidină, pe baza unei valori medii a SC de 1,8 m2.

 

Doza mg/m2

(% din doza iniţială recomandată)

Doza totală pe baza SC de 1,8 m2

Număr de flacoane necesare

Volumul total de suspensie reconstituită necesar pentru injectarea subcutanată

75 mg/m2 (100%)

135 mg

2 flacoane

5,4 ml

37,5 mg/m2 (50%)

67,5 mg

1 flacon

2,7 ml

25 mg/m2 (33%)

45 mg

1 flacon

1,8 ml

 

Mod de administrare

A nu se filtra suspensia după reconstituire.

Suspensia reconstituită de Vidaza trebuie injectată subcutanat (se introduce acul la un unghi de 45-90°) utilizând un ac de calibrul 25, la nivelul părţii superioare a braţului, coapsei sau abdomenului.

Dozele mai mari de 4 ml trebuie injectate în două locuri separate.

Locul injecţiilor trebuie schimbat. Injecţiile noi trebuie administrate la o distanţă de cel puţin 2,5 cm de locul anterior şi niciodată în zone sensibile, învineţite, înroşite sau indurate.

Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.