Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

STELARA 90
Denumire STELARA 90
Descriere Ustekinumab este un anticorp monoclonal IgG1к uman complet anti-interleukină (IL) 12/23 produs de o linie celulară din mielom de origine murină, obţinut prin utilizarea tehnologiei recombinării ADN-ului.
Denumire comuna internationala USTEKINUMAB
Actiune terapeutica IMUNOSUPRESOARE INHIBITORI DE INTERLEUKINA
Prescriptie P-RF/R
Forma farmaceutica Solutie injectabila
Concentratia 90mg/ml
Ambalaj Cutie x 1 flac. x 1ml sol. inj.
Valabilitate ambalaj 12 luni
Volum ambalaj 2ml
Cod ATC L04AC05
Firma - Tara producatoare CENTOCOR B.V. - OLANDA
Autorizatie de punere pe piata JANSSEN-CILAG INTERNATIONAL NV - BELGIA

Ai un comentariu sau o intrebare despre STELARA 90 ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



>> staicu v 0722714202 (vizitator) : vreau sa comunic cu un pacient tratat cu stelar
>> gabi (vizitator) : ce se intampla daca intrerupi tratamentul cu stelar?
Prospect si alte informatii despre STELARA 90, solutie injectabila       

ANEXA I
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

STELARA 90 mg soluţie injectabilă.

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare flacon de utilizare unică conţine ustekinumab 90 mg în 1 ml soluţie.
Ustekinumab este un anticorp monoclonal IgG1
к uman complet anti interleukină (IL) 12/23 produs de o linie celulară din mielom de origine murină, obţinut prin utilizarea tehnologiei recombinării ADNului.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Soluţie injectabilă.
Soluţia este limpede până la slab opalescentă, incoloră până la galben deschis.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

STELARA este indicat pentru tratamentul pacienţilor adulţi cu psoriazis în plăci, forme moderate până la severe, care au prezentat fie rezistenţă, fie contraindicaţii, fie intoleranţă la alte terapii sistemice incluzând ciclosporina, metotrexatul şi PUVA (vezi pct 5.1).

4.2 Doze şi mod de administrare

STELARA este recomandat să se utilizeze sub îndrumarea şi supravegherea unui medic cu experienţă în diagnosticarea şi tratamentul psoriazisului.

Doze
Posologia recomandată pentru STELARA este o doză iniţială de 45 mg administrată subcutanat, urmată de o doză de 45 mg 4 săptămâni mai târziu, şi apoi la fiecare 12 săptămâni.

La pacienţii care nu au răspuns după 28 săptămâni de tratament trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului.

Pacienţi cu greutate >100 kg

Pentru pacienţii cu greutatea >100 kg doza iniţială este de 90 mg administrată subcutanat, urmată de o doză de 90 mg 4 săptămâni mai târziu, şi apoi la fiecare 12 săptămâni. De asemenea,la aceşti pacienţi, o doză de 45 mg a fost eficace. Cu toate acestea, doza de 90 mg a demonstrat o eficacitate mai mare (vezi pct. 5.1, Tabelul 2).

Vârstnici (≥65 ani)
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii vârstnici (vezi pct. 4.4).

Insuficienţa renală şi hepatică

STELARA nu a fost studiat la aceste grupuri de pacienţi. Nu pot fi făcute recomandari privind dozajul.

Copii şi adolescenţi

Nu a fost stabilită siguranţa şi eficacitatea STELARA la copii şi adolescenţi cu vârsta mai mică de 18 ani. Nu există date disponibile.

Metodă de administrare STELARA este destinat injectării subcutanate. Dacă este posibil, zonele de piele acoperite de psoriazis trebuie evitate ca loc de injectare.

După o instruire adecvată în tehnica injectării subcutanate, pacientul îşi poate autoinjecta STELARA, dacă medicul stabileşte că acestă acţiune este adecvată.Totuşi, medicul trebuie să asigure supravegherea adecvată a pacienţilor.Pacienţii trebuie instruiţi să îşi injecteze întreaga cantitate de STELARA, potrivit indicaţiilor din prospect. Instrucţiuni complete pentru administrare sunt oferite în prospect.Pentru instrucţiuni suplimentare pentru preparare şi precauţii speciale de manipulare vezi pct. 6.6.

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Infecţie activă, cu importanţă clinică (de exemplu, tuberculoză activă, vezi pct. 4.4).

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Infecţii
Ustekinumab poate avea potenţialul de a creşte riscul infecţiilor şi de a reactiva infecţiile latente.

În studiile clinice, infecţii grave bacteriene, fungice şi virale au fost observate la pacienţii care au primit STELARA (vezi pct 4.8).

Utilizarea medicamentului STELARA la pacienţii cu infecţii cronice sau cu istoric de infecţii recurente trebuie făcută cu precauţie (vezi pct. 4.3).

Înainte de a începe tratamentul cu STELARA, pacienţii trebuie evaluaţi pentru infecţia tuberculoasă. STELARA nu trebuie administrat pacienţilor cu forme active de tuberculoză (vezi pct 4.3). Tratamentul infecţiei tuberculoase latente trebuie început înaintea administrării de STELARA. De asemenea, la pacienţii cu istoric de tuberculoză latentă sau activă la care nu poate fi confirmată o cură de tratament adecvat, terapia antituberculoasă trebuie avută în vedere înaintea începerii tratamentului cu STELARA. Pacienţii care primesc STELARA trebuie monitorizaţi atent pentru semne şi simptome de tuberculoză activă în timpul tratamentului şi după tratament.

Pacienţii trebuie instruiţi să ceară sfatul medicului dacă observă semne şi simptome sugestive ale unei infecţii. Dacă un pacient dezvoltă o infecţie severă, acesta trebuie să fie atent monitorizat şi STELARA nu mai trebuie administrat până la dispariţia infecţiei.

Afecţiuni maligne Imunosupresoarele precum ustekinumab au potenţial de a creşte riscul de afecţiuni maligne. Unii dintre pacienţii care au primit STELARA în studii clinice, au dezvoltat afecţiuni maligne cutanate şi necutanate (vezi pct. 4.8).

Nu s-au efectuat studii care să includă pacienţi cu istoric de boli maligne sau care să continue tratamentul la pacienţii care dezvoltă afecţiuni maligne în timpul tratamentului cu STELARA. Din acest motiv utilizarea medicamentului STELARA la aceşti pacienţi trebuie făcută cu precauţie.

Reacţii de hipersensibilitate După punerea pe piaţă au fost raportate reacţii de hipersensibilitate grave, în unele cazuri la câteva zile după administrare. Au apărut anafilaxia şi angioedemul. Dacă apare o reacţie anafilactică sau o altă reacţie de hipersensibilitate gravă, administrarea medicamentului STELARA trebuie întreruptă imediat şi trebuie instituită o terapie adecvată (vezi pct 4.8).

Vaccinări Se recomandă ca vaccinurile virale sau bacteriene vii [cum ar fi vaccinul cu bacilul Calmette-Guérin (BCG)] să nu fie administrate concomitent cu STELARA. Nu s-au efectuat studii specifice la pacienţii cărora li s-au administrat recent vaccinuri virale sau bacteriene vii. Nu există date disponibile cu privire la transmiterea secundară a infecţiei prin vaccinurile vii la pacienţii cărora li se administrează STELARA. Înainte de vaccinarea cu vaccinuri vii virale sau bacteriene, tratamentul cu STELARA trebuie întrerupt timp de cel puţin 15 săptămâni după ultima doză şi poate fi reluat cel mai devreme la 2 săptamâni după vaccinare. Prescriptorii trebuie să consulte Rezumatul Caracteristicilor Produsului vaccinului pentru informaţii suplimentare şi îndrumare pentru o utilizare concomitentă a medicamentelor imunosupresoare post-vaccinare.

Pacienţii care utilizează STELARA pot primi concomitent vaccinuri inactivate sau vaccinuri atenuate.

Terapie imunosupresivă concomitentă Siguranţa şi eficacitatea medicamentului STELARA în asociere cu alte imunosupresoare, inclusiv produse biologice, sau fototerapia, nu au fost evaluate. Este necesară prudenţă când se ia în considerare utilizarea concomitentă a altor imunosupresoare cu STELARA sau când se face trecerea de la alte preparate biologice imunosupresoare (vezi pct. 4.5).

Imunoterapie STELARA nu a fost evaluată la pacienţii care au efectuat imunoterapie pentru alergie. Nu se cunoaşte dacă STELARA poate influenţa imunoterapia pentru alergie.

Grupuri speciale de pacienţi

Vârstnici (³ 65 ani)

În general, comparativ cu pacienţii mai tineri, la pacienţii cu vârsta de 65 de ani şi peste, care au primit STELARA nu s-au observat diferenţe în ceea ce priveşte siguranţa şi eficacitatea medicamentului. Deoarece la populaţia vârstnică există în general o incidenţă mai crescută a infecţiilor, se recomandă prudenţă în tratamentul vârstnicilor.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Vaccinurile vii nu trebuie administrate concomitent cu STELARA (vezi pct. 4.4).

Nu s-au efectuat studii privind interacţiunile la om. În analiza farmacocinetică realizată la o populaţie de pacienţi din studii clinice de fază III, a fost evaluat efectul administrării concomitente a medicamentelor utilizate cel mai frecvent la pacienţii cu psoriazis (incluzând paracetamol, ibuprofen, acid acetilsalicilic, metformină, atorvastatină, levotiroxină) asupra farmacocineticii ustekinumab. Nu s-au observat indicii privind interacţiunea ustekinumab cu aceste medicamente administrate concomitent. La baza acestei analize stă faptul că cel puţin 100 pacienţi (>5% din populaţia studiată) au fost trataţi concomitent cu aceste medicamente, pe durata a cel puţin 90% din perioada studiului.

Rezultatele unui studiu in vitro nu sugerează necesitatea ajustării dozei la pacienţii care primesc concomitent medicamente metabolizate de către CYP450 (vezi pct. 5.2).

Siguranţa şi eficacitatea medicamentului STELARA în asociere cu alte imunosupresoare, inclusiv produse biologice sau fototerapia, nu au fost evaluate (vezi pct. 4.4).

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Femeile aflate în perioada fertilă Femeile aflate în perioada fertilă trebuie să utilizeze metode contraceptive eficace în timpul tratamentului şi până la 15 săptămâni după întreruperea acestuia.

Sarcina Nu sunt disponibile date adecvate rezultate din utilizarea ustekinumab la femeile gravide.Studiile la animale nu indică efecte dăunătoare directe sau indirecte asupra sarcinii, dezvoltării embrionare/fetale, asupra naşterii sau a dezvoltării postnatale (vezi pct 5.3). Ca o măsură de precauţie, este de preferat să se evite utilizarea STELARA în timpul sarcinii.

Alăptarea Nu se cunoaşte dacă ustekinumab se excretă în laptele matern. Studiile la animale au demonstrat excreţia ustekinumab în cantităţi mici în laptele matern. Nu se cunoaşte dacă ustekinumab se absoarbe sistemic după ingestie. Datorită riscului de apariţie a reacţiilor adverse ale ustekinumab la copiii alăptaţi, trebuie luată o decizie cu privire fie la întreruperea alăptării în timpul tratamentului şi până la 15 săptămâni după tratament, fie la întreruperea terapiei cu STELARA, luând în considerare beneficiul alăptării la sân a copilului faţă de beneficiul terapiei cu STELARA pentru mamă.

Fertilitatea
Nu a fost evaluat efectul ustekinumab asupra fertilităţii la om (vezi pct. 5.3).

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

4.8 Reacţii adverse

Datele de siguranţă descrise mai jos reflectă expunerea la ustekinumab în 3 studii efectuate la 2266 pacienţi, incluzând 1970 pacienţi expuşi timp de cel puţin 6 luni, 1285 pacienţi expuşi timp de cel puţin 1 an, precum şi 373 pacienţi expuşi timp de cel puţin 18 luni.

S-au raportat următoarele reacţii adverse grave:  Infecţii grave (vezi pct. 4.4)  Afecţiuni maligne (vezi pct. 4.4)

Cele mai frecvente reacţii adverse (>10%) raportate în fazele controlate şi necontrolate ale studiilor clinice efectuate cu ustekinumab la pacienţii cu psoriazi au fost nazofaringita şi infecţia căilor respiratorii superioare. Majoritatea au fost considerate a fi uşoare şi nu au necesitat întreruperea tratamentului cu medicamentul studiat.

Tabelul 1 prezintă rezumatul reacţiilor adverse raportate în studiile clinice pentru psoriazis, precum şi reacţiile adverse raportate după punerea pe piaţă. Reacţiile adverse sunt clasificate pe aparate, sisteme şi organe şi după frecvenţă, folosind următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Tabelul 1: Rezumatul reacţiilor adverse raportate în studiile clinice pentru psoriazis şi din experienţa după punerea pe piaţă

 

Aparate, Sisteme şi Organe

Frecvenţă: Reacţii adverse

Infecţii şi infestări

Foarte frecvente: infecţii ale căilor respiratorii superioare, nazofaringită Frecvente: celulită, infecţii virale ale căilor respiratorii superioare Mai puţin frecvente: herpes zoster

Tulburări ale sistemului imunitar

Frecvente: reacţii de hipersensibilitate (inclusiv erupţie cutanată tranzitorie, urticarie) Rare: reacţii de hipersensibilitate grave (inclusiv anafilaxie, angioedem)

Tulburări psihice

Frecvente: depresie

 

Tuburări ale sistemului nervos

Frecvente: ameţeli, cefalee Rare: paralizie facială

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

Frecvente: durere faringo-laringeană, congestie nazală

Tulburări gastro-intestinale

Frecvente: diaree

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Frecvente: prurit

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv

Frecvente: durere de spate, mialgie, artralgie

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Frecvente: fatigabilitate, eritem la locul injectării Mai puţin frecvente: reacţii la locul administrării (inclusiv durere, tumefacţie, prurit, induraţie, hemoragie, echimoză şi iritaţie)

 

Infecţii În studiile controlate efectuate la pacienţi cu psoriazis, ratele de infectare sau infectare gravă au fost similare între pacienţii trataţi cu ustekinumab şi cei trataţi cu placebo. În perioada controlată placebo din cadrul studiilor clinice efectuate la pacienţi cu psoriazis, rata infectării a fost de 1,39 per pacient-an de urmărire la pacienţii trataţi cu ustekinumab, şi de 1,21 la pacienţii trataţi cu placebo. Infecţiile grave au apărut la 0,01 per pacient-ani de urmărire în grupul tratat cu ustekinumab (5 infecţii grave la 407 pacient-ani de urmărire) şi 0,02 la pacienţii cărora li s-a administrat placebo (3 infecţii grave la 177 pacient-ani de urmărire) (vezi pct. 4.4).

În fazele controlate şi necontrolate ale studiilor clinice efectuate la pacienţi cu psoriazis, rata infectării a fost de 1,24 per pacient-ani de urmărire la pacienţii trataţi cu ustekinumab şi incidenţa infecţiilor grave a fost de 0,01 per pacient-ani de urmărire la pacienţii trataţi cu ustekinumab (24 infecţii grave la 2251 pacient-ani de urmărire): infecţiile grave raportate au inclus celulită, diverticulită, osteomielită, infecţii virale, gastroenterită, pneumonie şi infecţii de tract urinar.

Printre cei 3117 pacienţi trataţi cu ustekinumab în 4 studii clinice pentru psoriazis, reprezentând 6791 pacient-ani de urmărire (1129 pacienţi trataţi timp de cel puţin 3 ani şi 619 pacienţi trataţi timp de cel puţin 4 ani), frecvenţa de apariţie a infecţiei sau a infecţiei grave a fost similară cu cea descrisă mai sus.

În studiile clinice, pacienţii cu tuberculoză latentă care au fost trataţi concomitent cu izoniazidă nu au dezvoltat tuberculoză.

Afecţiuni maligneÎn perioada controlată din cadrul celor 3 studii clinice placebo controlate, efectuate la pacienţi cu psoriazis, incidenţa afecţiunilor maligne, excluzând cancerul cutanat de tip non-melanom, a fost de 0,25 per 100 pacient-ani de urmărire pentru pacienţii trataţi cu ustekinumab (1 pacient la 406 pacientani de urmărire) comparativ cu 0,57 pentru pacienţii cărora li s-a administrat placebo (1 pacient la 177 pacient-ani de urmărire). Incidenţa cancerului cutanat de tip non-melanom a fost de 0,74 la 100 pacient-ani de urmărire la pacienţii trataţi cu ustekinumab (3 pacienţi la 406 pacient-ani de urmărire) comparativ cu 1,13 la pacienţii care au primit placebo (2 pacienţi la 176 pacient-ani de urmărire).

Printre cei 3117 pacienţi trataţi cu ustekinumab în 4 studii clinice pentru psoriazis (1129 pacienţi trataţi timp de cel puţin 3 ani şi 619 pacienţi trataţi timp de cel puţin 4 ani), au fost raportate afecţiuni maligne, excluzând cancerele cutanate de tip altul decât melanomul malign la 42 de pacienţi la 6779 pacienţi-ani de urmărire (incidenţă de 0,62 la 100 pacient-ani de urmărire la pacienţii trataţi cu ustekinumab). Această frecvenţă a afecţiunilor maligne raportată la pacienţii trataţi cu ustekinumab a fost comparabilă cu frecvenţa din populaţia generală (rata incidenţei standardizate = 1,1 [interval de încredere 95%; 0,76, 1,43]). Afecţiunile maligne cel mai frecvent observate, altele decât cancerul cutanat de tip altul decât melanomul malign au fost cancerul de prostată, colorectal şi neoplasmul mamar şi melanomul in situ. Incidenţa cancerului cutanat de tip altul decât melanomul malign a fost de 0,61 la 100 pacient-ani de urmărire la pacienţii trataţi cu ustekinumab (41 de pacienţi la 6770 pacient-ani de urmărire) (vezi pct. 4.4).

Reacţii de hipersensibilitate
În studiile clinice cu ustekinumab, erupţia cutanată tranzitorie şi urticaria au fost observate la <2% dintre pacienţi (vezi pct. 4.4).

Imunogenicitatea Aproximativ 5% dintre pacienţii cărora li s-a administrat ustekinumab au dezvoltat anticorpi la ustekinumab, care au fost în general în concentraţie mică. Nu s-a observat nicio corelaţie aparentă între dezvoltarea de anticorpi şi reacţiile la locul injectării. Eficacitatea a tins să fie mai mică la pacienţii cu reacţie pozitivă la anticorpii anti-ustekinumab; cu toate acestea, prezenţa anticorpului nu exclude un răspuns clinic.

4.9 Supradozaj

Nu s-a raportat niciun caz de supradozaj.

În cadrul studiilor clinice au fost administrate intravenos doze unice de până la 4,5 mg/kg, fără toxicitate limitată de doză. În caz de supradozaj, se recomandă monitorizarea pacientului pentru orice semne şi simptome ale reacţiilor adverse şi trebuie instituit imediat un tratament simptomatic adecvat.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: imunosupresoare, inhibitori de interleukină, codul ATC: L04AC05.

Mecanismul de acţiune Ustekinumab este un anticorp monoclonal complet IgG1 k uman care se leagă cu afinitate şi specificitate înaltă de subunitatea proteică p40 a citokinelor umane IL-12 şi IL-23. Ustekinumab inhibă activitatea IL-12 şi IL-23 împiedicând aceste citokine să se lege de receptorul lor proteic IL12Rβ1 exprimat pe suprafaţa celulelor imune. Ustekinumab nu se poate lega de IL-12 sau IL-23 care sunt deja legate de receptorii IL-12Rβ1 de pe suprafaţa celulei. Prin urmare, este puţin probabil ca ustekinumab să contribuie la citotoxicitatea mediată de anticorpi sau de complement a celulei purtătoare de receptori. IL-12 şi IL-23 sunt citokine heterodimerice secretate de celule activate ce prezintă antigenul, de exemplu macrofagele şi celulele cu dendrite. IL-12 şi IL-23 participă la funcţia imună contribuind la activarea celulei natural killer (NK) şi activarea şi diferenţierea celulei-T CD4+. Cu toate acestea, reglarea anormală a IL-12 şi IL-23 a fost asociată cu boli imune, cum ar fi psoriazisul. Ustekinumab împiedică participarea IL-12 şi IL-23 la activarea celulei imune, cum ar fi semnalizarea intracelulară şi secreţia de citokine. Prin urmare, se presupune că substanţa ustekinumab întrerupe semnalizarea şi cascada de citokine care sunt importante în patologia psoriazisului.

Eficacitate şi siguranţă clinică Siguranţa şi eficacitatea ustekinumab au fost evaluate pe 1996 pacienţi în două studii clinice randomizate, dublu-orb, controlate placebo, la pacienţi cu psoriazis în plăci forme moderate până la severe şi care erau selectaţi pentru fototerapie sau terapie sistemică. În plus, un studiu clinic randomizat, orb, controlat activ, a comparat ustekinumab şi etanercept la pacienţii cu psoriazis în plăci, formă moderată până la gravă, care au avut un răspuns inadecvat, intoleranţă, sau contraindicaţii la ciclosporină, metotrexat sau PUVA.

Studiul 1 pentru psoriazis (PHOENIX 1) a evaluat 766 pacienţi. 53% dintre aceşti pacienţi erau fie rezistenţi, fie intoleranţi, fie aveau o contraindicaţie la altă terapie sistemică. Pacienţii randomizaţi pentru tratament cu ustekinumab au primit doze de 45 mg sau 90 mg în săptămânile 0 şi 4, urmată de aceeaşi doză la fiecare 12 săptămâni. Pacienţii randomizaţi pentru tratament cu placebo în săptămânile 0 şi 4 au fost trecuţi la ustekinumab (fie 45 mg, fie 90 mg) în săptămânile 12 şi 16, urmate de doze la fiecare 12 săptămâni. Pacienţii randomizaţi iniţial pentru tratament cu ustekinumab, care au avut un răspuns de 75 al Indexului de suprafaţă afectată şi de gravitate a psoriazisului (Psoriasis Area and

Severity Index) (îmbunătăţirea PASI cu cel puţin 75% faţă de valoarea iniţială) în săptămânile 28 şi 40 au fost re-randomizaţi pentru a primi ustekinumab la fiecare 12 săptămâni sau la placebo (de exemplu întreruperea terapiei). Pacienţii care au fost re-randomizaţi pentru a primi placebo în săptămâna 40 au reînceput tratamentul cu ustekinumab cu dozajul lor iniţial când au suferit o pierdere de cel puţin 50% din ameliorarea PASI obţinută în săptămâna 40.Toţi pacienţii au fost urmăriţi până la 76 săptămâni după prima administrare a tratamentului de studiat.

Studiul 2 pentru psoriazis (PHOENIX 2) a evaluat 1230 pacienţi. 61% dintre aceşti pacienţi erau fie rezistenţi, fie intoleranţi, fie aveau o contraindicaţie la altă terapie sistemică.Pacienţii care au fost randomizaţi pentru tratament cu ustekinumab au primit doze de 45 mg sau 90 mg în săptămânile 0 şi 4, urmată de o doză suplimentară în săptămâna 16. Pacienţii randomizaţi să
primească placebo în săptămânile 0 şi 4 au fost trecuţi la ustekinumab (fie 45 mg, fie 90 mg) în săptămânile 12 şi 16.
Toţi pacienţii au fost urmăriţi până la 52 săptămâni după prima administrare a tratamentului de studiat.

Studiul 3 pentru psoriazis (ACCEPT) a evaluat 903 pacienţi cu forme clinice moderate până la severe care au răspuns inadecvat la, au avut intoleranţă la, sau au avut contraindicaţii pentru alte tratamente sistemice, şi a comparat eficacitatea ustekinumab faţă de etanercept şi a evaluat siguranţa ustekinumab şi etanercept. În cursul perioadei controlate activ a studiului, de 12 săptămâni, pacienţii au fost randomizaţi să primească etanercept (50 mg de două ori pe săptămână), ustekinumab 45 mg în
săptămânile 0 şi 4, sau ustekinumab 90 mg în săptămânile 0 şi 4.

Caracteristicile iniţiale ale bolii au fost în general comparabile pentru toate grupele de tratament în studiile de psoriazis 1 şi 2, cu un scor PASI iniţial median de la 17 la 18, o arie a suprafeţei corporale iniţială mediană (ASC≥20) şi un Indice Dermatologic al Calităţii Vieţii (IDCV) mediu variind de la 10 la 12. Aproximativ o treime (Studiul 1 de psoriazis) şi un sfert (Studiul 2 de psoriazis) dintre subiecţi au avut Artrită Psoriazică (AP). Un grad similar de severitate al bolii a fost de asemenea observat în
Studiul
3 de psoriazis.

Criteriul final principal de evaluare din aceste studii a fost proporţia de pacienţi care au atins răspunsul
PASI 75 faţă de valoarea iniţială în săptămâna 12 (vezi Tabelele 2 şi 3).

Tabelul 2:Rezumatul răspunsului clinic în Studiul 1 pentru Psoriazis (PHOENIX 1) şi Studiul 2 pentru Psoriazis (PHOENIX 2)

 

 

Săptămâna 12 2 doze (Săptămâna 0 şi Săptămâna 4)

Săptămâna 28 3 doze (Săptămâna 0, Săptămâna 4 şi Săptămâna 16)

 

PBO

45 mg

90 mg

45 mg

90 mg

Studiul 1 pentru Psoriazis

 

 

 

 

 

Numărul de pacienţi randomizaţi

255

255

256

250

243

PASI 50 răspuns N (%)

26 (10%)

213 (84%) a

220 (86%) a

228 (91%)

234 (96%)

PASI 75 răspuns N (%)

8(3%)

171 (67%) a

170 (66%) a

178 (71%)

191 (79%)

PASI 90 răspuns N (%)

5 (2%)

106 (42%) a

94 (37%) a

123 (49%)

135 (56%)

EGMb liber sau minimal N (%)

10 (4%)

151 (59%) a

156 (61%) a

146 (58%)

160 (66%)

Numărul de pacienţi ≤ 100 kg

166

168

164

164

153

PASI 75 răspuns N (%)

6 (4%)

124 (74%)

107 (65%)

130 (79%)

124 (81%)

Numărul de pacienţi > 100kg

89

87

92

86

90

PASI 75 răspuns N (%)

2 (2%)

47 (54%)

63 (68%)

48 (56%)

67 (74%)

 

 

 

 

 

 

Studiul 2 pentru Psoriazis

 

 

 

 

 

 

Numărul de pacienţi randomizaţi

410

409

411

397

400

PASI 50 răspuns N (%)

41 (10%)

342 (84%) a

367 (89%) a

369 (93%)

380 (95%)

PASI 75 răspuns N (%)

15 (4%)

273 (67%) a

311 (76%) a

276 (70%)

314 (79%)

PASI 90 răspuns N (%)

3 (1%)

173 (42%) a

209 (51%) a

178 (45%)

217 (54%)

EGM b liber sau minimal N (%)

18 (4%)

277 (68%) a

300 (73%) a

241 (61%)

279 (70%)

Numărul de pacienţi ≤ 100 kg

290

297

289

287

280

PASI 75 răspuns N (%)

12 (4%)

218 (73%)

225 (78%)

217 (76%)

226 (81%)

Numărul de pacienţi > 100 kg

120

112

121

110

119

PASI 75 răspuns N (%)

3 (3%)

55 (49%)

86 (71%)

59 (54%)

88 (74%)

 

a )p<0,001 pentru ustekinumab 45 mg sau 90 mg comparativ cu placebo (PBO)

b )EGM = Evaluarea Globală a Medicului

Tabelul 3: Rezumatul răspunsului clinic la Săptămâna 12 în Studiul 3 de psoriazis (ACCEPT)

 

 

Studiul 3 de psoriazis

Etanercept 24 de doze (50 mg de două ori pe săptămână)

Ustekinumab 2 doze (Săptămâna 0 şi Săptămâna 4)

45 mg

90 mg

Numărul de pacienţi randomizaţi

347

209

347

PASI 50 răspuns N (%)

286 (82%)

181 (87%)

320 (92%)a

PASI 75 răspuns N (%)

197 (57%)

141 (67%)b

256 (74%)a

PASI 90 răspuns N (%)

80 (23%)

76 (36%)a

155 (45%)a

EGM liber sau minimal N (%)

170 (49%)

136 (65%)a

245 (71%)a

Numărul de pacienţi ≤ 100 kg

251

151

244

PASI 75 răspuns N (%)

154 (61%)

109 (72%)

189 (77%)

Numărul de pacienţi > 100 kg

96

58

103

PASI 75 răspuns N (%)

43 (45%)

32 (55%)

67 (65%)

 

a )p< 0,001 pentru ustekinumab 45 mg sau 90 mg comparativ cu etanercept
b)p = 0,012 pentru ustekinumab 45 mg comparativ cu etanercept

În Studiul 1 de Psoriazis menţinerea PASI 75 a fost în mod semnificativ superioară în grupul de tratament continuu comparativ cu grupul cu tratament întrerupt (p<0,001). Rezultate asemănătoare au fost observate cu fiecare doză de ustekinumab. La 1 an (în săptămâna 52), 89% dintre pacienţii rerandomizaţi pentru tratamentul de întreţinere aveau un răspuns PASI 75 comparativ cu 63% dintre pacienţii re-randomizaţi pentru a primi placebo (întreruperea tratamentului) (p<0,001). La 18 luni (în săptămâna 76), 84% dintre pacienţii re-randomizaţi pentru tratamentul de întreţinere aveau un răspuns PASI 75, comparativ cu 19% dintre pacienţii re-randomizaţi pentru a primi placebo (întreruperea tratamentului). La 3 ani (în săptămâna 148), 82% dintre pacienţii re-randomizaţi pentru tratamentul de întreţinere aveau un răspuns PASI 75.

La pacienţii re-randomizaţi pentru a primi placebo, şi care au reînceput tratamentul lor iniţial cu ustekinumab după pierderea a ≥50% din ameliorarea PASI, 85% dintre aceştia au avut un nou răspuns PASI 75 în decurs de 12 săptămâni după reînceperea terapiei.

În Studiul 1 pentru Psoriazis, la săptămâna 2 şi săptămâna 12, au fost demonstrate ameliorări semnificativ mai mari faţă de nivelul de bază în IDCV (Indice Dermatologic al Calităţii Vieţii) în fiecare grup tratat cu ustekinumab, comparativ cu placebo. Ameliorarea a devenit persistentă în cursul săptămânii 28. Similar, ameliorări semnificative s-au observat în Studiul 2 pentru Psoriazis în săptămâna 4 şi 12, care au devenit persistente în săptămâna 24. În Studiul 1 pentru Psoriazis, ameliorările din psoriazisul unghial (Indice de Severitate al Psoriazisului Unghial), componentele fizice şi mentale ale scorurilor SF-36 şi Scala Analog Vizuală a Pruritului (SAV) au fost de asemenea semnificative la fiecare grup de tratament cu ustekinumab comparativ cu placebo. În Studiul 2 pentru Psoriazis, Scala de Anxietate şi Depresie în Spital (SADS) şi Chestionarul Limitărilor în Muncă (CLM) au fost de asemenea în mod semnificativ îmbunătăţite în fiecare grup de tratament cu ustekinumab comparativ cu placebo.

Copii şi adolescenţi Agenţia Europeană a Medicamentului a renunţat la obligaţia de a se efectua studii cu ustekinumab la pacienţii cu psoriazis în plăci la copii, de la nou născuţi până la vârsta mai mică de 6 ani.

Agenţia Europeană a Medicamentului a acordat o derogare de la obligaţia de depunere a rezultatelor studiilor cu ustekinumab la pacienţii copii şi adolescenţi cu psoriazis în plăci cu vârsta mai mare de 6 ani şi mai mică de 18 ani.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţia La subiecţii sănătoşi, timpul mediu pentru a atinge concentraţia serică maximă (tmax) a fost de 8,5 zile după o singură administare subcutanată de 90 mg. După o singură administrare subcutanată fie de 45 mg, fie de 90 mg, valorile mediane ale tmax al ustekinumab la pacienţii cu psoriazis au fost comparabile cu cele observate la subiecţii sănătoşi.

Biodisponibilitatea absolută a ustekinumab după o singură administrare subcutanată a fost estimată a fi de 57,2% la pacienţii cu psoriazis.

Distribuţia Volumul de distribuţie median în timpul fazei terminale (Vz) după o singură administrare intravenoasă la pacienţii cu psoriazis a variat de la 57 la 83 ml/kg.

Biotransformare
Nu se cunoaşte calea exactă de metabolizare a ustekinumab.

Eliminarea Clearance-ul sistemic (CL) median după o singură administrare intravenoasă la pacienţii cu psoriazis a variat de la 1,99 la 2,34 ml/zi şi kg.Timpul de înjumătăţire (t1/2) plasmatică median al ustekinumab a fost de aproximativ 3 săptămâni la pacienţii cu psoriazis, cu variaţii de la 15 la 32 de zile, în toatestudiile de psoriazis. Într-o analiză farmacocinetică a populaţiilor, clearance-ul aparent (CL/F) şi volumul aparent de distribuţie (V/F) au fost de 0,456 l/zi şi, respectiv 15,7 l, la pacienţii cu psoriaris. Raportul CL/F al ustekinumab nu a fost influenţat de sexul pacientului. Analiza farmacocinetică a populaţiilor a demonstrat existenţa unei tendinţe către un clearance crescut al ustekinumab la pacienţii cu teste pozitive la anticorpi anti-ustekinumab.

Liniaritatea dozei Expunerea sistemică la ustekinumab (Cmax şi ASC) a crescut într-un mod aproximativ proporţional cu doza după o singură administrare intravenoasă de doze cuprinse între 0,09 mg/kg şi 4,5 mg/kg, sau după o singură administrare subcutanată de doze variind aproximativ între 24 mg şi 240 mg la pacienţii cu psoriazis.

Doză unică comparativ cu doze repetate Profilurile timpului de concentraţie serică pentru ustekinumab au fost în general previzibile după administrarea subcutanată a unei doze unice sau de doze repetate. Concentraţiile serice la starea de echilibru a ustekinumab au fost atinse în săptămâna 28 după dozele subcutanate iniţiale din săptămâna 0 şi 4, urmate de doze la fiecare 12 săptămâni. Valoarea mediană a concentraţiilor plasmatice minime la starea de echilibru a variat de la 0,21 μg/ml până la 0,26 μg/ml(45 mg) şi de la 0,47 μg/ml până la 0,49 μg/ml (90 mg). Nu a existat o acumulare aparentă a concentraţiei serice de ustekinumab în timp, când acesta s-a administrat subcutanat la fiecare 12 săptămâni.

Impactul greutăţii asupra farmacocineticiiÎntr-o analiză farmacocinetică a populaţiilor, greutatea s-a demonstrat a fi cea mai semnificativă variabilă concomitentă care afectează clearance-ul ustekinumab. Raportul CL/F mediu la pacienţii cu greutate >100 kg a fost cu aproximativ 55% mai mare comparativ cu pacienţii cu greutate ≤ 100 kg. Raportul V/F mediu la pacienţii cu greutate >100 kg a fost cu aproximativ 37% mai mare comparativ cu pacienţii cu o greutate ≤100 kg. Valoarea mediană a concentraţiilor serice minime pentru ustekinumab la pacienţii cu o greutate corporală mai mare (>100 kg) din grupul căruia i-a fost administrată doza de 90 mg a fost comparabilă cu cea a pacienţilor cu o greutate corporală mai mică (≤100 kg) din grupul căruia i-a fost administrată doza de 45 mg.

Grupuri speciale de pacienţi
Nu sunt disponibile date farmacocinetice pentru pacienţii cu disfuncţii renale sau hepatice.
Nu au fost efectuate studii specifice pentru pacienţii vârstnici.

Farmacocinetica ustekinumab la pacienţii cu psoriazis a fost în general comparabilă la populaţia asiatică şi non-asiatică.

În analiza farmacocinetică a populaţiilor, nu au existat indicii cu privire la efectul tutunului sau alcoolului etilic asupra farmacocineticii ustekinumab.

Reglarea enzimelor CYP450 Efectul IL-12 sau al IL-23 asupra reglării enzimelor CYP450 a fost evaluat într-un studiu in vitro utilizând hepatocite umane, care a demonstrat că IL-12 şi/sau IL-23 la niveluri de 10 ng/ml nu a influenţat activitatea enzimatică a CYP450 uman (CYP1A2, 2B6, 2C9, 2C19, 2D6 sau 3A4; vezi pct. 4.5).

5.3 Date preclinice de siguranţă

Datele non-clinice nu relevă un risc special (de exemplu toxicitate pentru organele interne) pentru om, pe baza studiilor de toxicitate după doze repetate şi toxicităţii asupra funcţiei de reproducere şi dedezvoltare a embrionului şi fătului, incluzând şi evaluările de siguranţă farmacologică. În studiile de toxicitate asupra funcţiei de reproducere şi de dezvoltare la maimuţele cynomolgus, nu au fost observate efecte adverse nici asupra indicilor de fertilitate la masculi şi nici anomalii congenitale sau toxicitate asupra dezvoltării. Folosind un anticorp analog faţă de IL-12/23, nu au fost observate efecte adverse asupra indicilor de fertilitate feminină la şoareci. Dozele utilizate în studiile la animale au fost până la de 45 de ori mai mari decât echivalentul celei mai mari doze care urma să fie administrată pacienţilor cu psoriazis şi au avut ca rezultat concentraţiile serice maxime la maimuţe care au fost de 100 de ori mai mari decât cele observat la om.

Nu s-au efectuat studii de carcinogenicitate cu ustekinumab datorită absenţei de modele adecvate pentru un anticorp fără reactivitate încrucişată cu IL-12/23 p40 de la rozătoare.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Zahăr L-histidină Monoclorhidrat de L-histidină monohidrat Polisorbat 80 Apă pentru preparate injectabile

6.2 Incompatibilităţi

În absenţa studiilor de compatibilitate, acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente.

6.3 Perioada de valabilitate

12 luni.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la frigider (2ºC -8ºC).
A nu se congela.
A se păstra flaconul în ambalajul secundar pentru a fi protejat de lumină.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

STELARA este furnizat ca soluţie sterilă în flacon de sticlă de tip I a 2 ml, de unică folosinţă, închis cu dop acoperit din cauciuc butilic.
STELARA este disponibil în ambalaj de 1 flacon.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţini de manipulare

Soluţia din flaconul cu STELARA nu trebuie agitată. Înaintea administrării subcutanate, soluţia trebuie inspectată vizual pentru a detecta eventuale particule sau decolorări. Soluţia este limpede până la slab opalescentă, incoloră până la galben pal şi poate conţine câteva mici particule translucide sau albe de proteină. Aceast aspect nu este neobişnuit pentru soluţiile proteice. Medicamentul nu trebuie folosit dacă soluţia este decolorată sau tulbure, sau dacă sunt prezente particule străine. Înainte de administrare, STELARA trebuie să atingă temperatura camerei (aproximativ o jumătate de oră). Instrucţiuni detaliate pentru utilizare sunt furnizate în prospectul din ambalaj.

Stelara nu conţine conservanţi; prin urmare, orice medicament neutilizat rămas în flacon şi în seringă nu trebuie folosit. Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Janssen-Cilag International NV Turnhoutseweg 30 2340 Beerse Belgia

NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

EU/1/08/494/002

Data primei autorizări: 16 ianuarie 2009

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului http://www.ema.europa.eu

 .

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

STELARA 90 mg soluţie injectabilă în seringă preumplută

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare seringă preumplută de utilizare unică conţine ustekinumab 90 mg în 1 ml soluţie. Ustekinumab este un anticorp monoclonal IgG1к uman complet anti interleukină (IL) 12/23 produs de o linie celulară din mielom de origine murină, obţinut prin utilizarea tehnologiei recombinării ADNului.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Soluţie injectabilă în seringă preumplută (injecţie).
Soluţia este limpede până la slab opalescentă, incoloră până la galben deschis.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

STELARA este indicat pentru tratamentul pacienţilor adulţi cu psoriazis în plăci, forme moderate până la severe, care au prezentat fie rezistenţă, fie contraindicaţii, fie intoleranţă la alte terapii sistemice incluzând ciclosporina, metotrexatul şi PUVA (vezi pct 5.1).

4.2 Doze şi mod de administrare

STELARA este recomandat să se utilizeze sub îndrumarea şi supravegherea unui medic cu experienţă în diagnosticarea şi tratamentul psoriazisului.

Doze
Posologia recomandată pentru STELARA este o doză iniţială de 45 mg administrată subcutanat, urmată de o doză de 45 mg 4 săptămâni mai târziu, şi apoi la fiecare 12 săptămâni.

La pacienţii care nu au răspuns după 28 săptămâni de tratament trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului.

Pacienţi cu greutate >100 kg

Pentru pacienţii cu greutatea >100 kg doza iniţială este de 90 mg administrată subcutanat, urmată de o doză de 90 mg 4 săptămâni mai târziu, şi apoi la fiecare 12 săptămâni. De asemenea,la aceşti pacienţi, o doză de 45 mg a fost eficace. Cu toate acestea, doza de 90 mg a demonstrat o eficacitate mai mare (vezi pct 5.1, Tabelul 2).

Vârstnici (≥65 ani)
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii vârstnici (vezi pct. 4.4).

Insuficienţa renală şi hepatică

STELARA nu a fost studiat la aceste grupuri de pacienţi. Nu pot fi făcute recomandari privind dozajul.

Copii şi adolescenţi

Nu a fost stabilită siguranţa şi eficacitatea STELARA la copii şi adolescenţi cu vârsta mai mică de 18 ani. Nu există date disponibile.

Metodă de administrare STELARA este destinat injectării subcutanate. Dacă este posibil, zonele de piele acoperite de psoriazis trebuie evitate ca loc de injectare.

După o instruire adecvată în tehnica injectării subcutanate, pacientul îşi poate autoinjecta STELARA, dacă medicul stabileşte că acestă acţiune este adecvată.Totuşi, medicul trebuie să asigure supravegherea adecvată a pacienţilor.Pacienţii trebuie instruiţi să îşi injecteze întreaga cantitate de STELARA, potrivit indicaţiilor din prospect. Instrucţiuni complete pentru administrare sunt oferite în prospect.

Pentru instrucţiuni suplimentare pentru preparare şi precauţii speciale de manipulare vezi pct. 6.6.

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Infecţie activă, cu importanţă clinică (de exemplu, tuberculoză activă, vezi pct. 4.4).

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Infecţii
Ustekinumab poate avea potenţialul de a creşte riscul infecţiilor şi de a reactiva infecţiile latente.

În studiile clinice, infecţii grave bacteriene, fungice şi virale au fost observate la pacienţii care au primit STELARA (vezi pct 4.8).

Utilizarea medicamentului STELARA la pacienţii cu infecţii cronice sau cu istoric de infecţii recurente trebuie făcută cu precauţie (vezi pct. 4.3).

Înainte de a începe tratamentul cu STELARA, pacienţii trebuie evaluaţi pentru infecţia tuberculoasă. STELARA nu trebuie administrat pacienţilor cu forme active de tuberculoză (vezi pct 4.3). Tratamentul infecţiei tuberculoase latente trebuie început înaintea administrării de STELARA. De asemenea, la pacienţii cu istoric de tuberculoză latentă sau activă la care nu poate fi confirmată o cură de tratament adecvat, terapia antituberculoasă trebuie avută în vedere înaintea începerii tratamentului cu STELARA. Pacienţii care primesc STELARA trebuie monitorizaţi atent pentru semne şi simptome de tuberculoză activă în timpul tratamentului şi după tratament.

Pacienţii trebuie instruiţi să ceară sfatul medicului dacă observă semne şi simptome sugestive ale unei infecţii. Dacă un pacient dezvoltă o infecţie severă, acesta trebuie să fie atent monitorizat şi STELARA nu mai trebuie administrat până la dispariţia infecţiei.

Afecţiuni maligne Imunosupresoarele precum ustekinumab au potenţial de a creşte riscul de afecţiuni maligne. Unii dintre pacienţii care au primit STELARA în studii clinice, au dezvoltat afecţiuni maligne cutanate şi necutanate (vezi pct. 4.8).

Nu s-au efectuat studii care să includă pacienţi cu istoric de boli maligne sau care să continue tratamentul la pacienţii care dezvoltă afecţiuni maligne în timpul tratamentului cu STELARA. Din acest motiv utilizarea medicamentului STELARA la aceşti pacienţi trebuie făcută cu precauţie.

Reacţii de hipersensibilitate După punerea pe piaţă au fost raportate reacţii de hipersensibilitate grave, în unele cazuri la câteva zile după administrare. Au apărut anafilaxia şi angioedemul. Dacă apare o reacţie anafilactică sau o altă reacţie de hipersensibilitate gravă, administrarea medicamentului STELARA trebuie întreruptă imediat şi trebuie instituită o terapie adecvată (vezi pct 4.8).

Sensibilitate la latex

Învelişul acului pe seringă în seringa preumplută este confecţionat din cauciuc natural (un derivat de latex), care poate cauza reacţii alergice la persoanele sensibile la latex.

Vaccinări Se recomandă ca vaccinurile virale sau bacteriene vii [cum ar fi vaccinul cu bacilul Calmette-Guérin (BCG)] să nu fie administrate concomitent cu STELARA. Nu s-au efectuat studii specifice la pacienţii cărora li s-au administrat recent vaccinuri virale sau bacteriene vii. Nu există date disponibile cu privire la transmiterea secundară a infecţiei prin vaccinurile vii la pacienţii cărora li se administrează STELARA. Înainte de vaccinarea cu vaccinuri vii virale sau bacteriene, tratamentul cu STELARA trebuie întrerupt timp de cel puţin 15 săptămâni după ultima doză şi poate fi reluat cel mai devreme la 2 săptamâni după vaccinare. Prescriptorii trebuie să consulte Rezumatul Caracteristicilor Produsului vaccinului pentru informaţii suplimentare şi îndrumare pentru o utilizare concomitentă a medicamentelor imunosupresoare post-vaccinare.

Pacienţii care utilizează STELARA pot primi concomitent vaccinuri inactivate sau vaccinuri atenuate.

Terapie imunosupresivă concomitentă Siguranţa şi eficacitatea medicamentului STELARA în asociere cu alte imunosupresoare, inclusiv produse biologice, sau fototerapia, nu au fost evaluate. Este necesară prudenţă când se ia în considerare utilizarea concomitentă a altor imunosupresoare cu STELARA sau când se face trecerea de la alte preparate biologice imunosupresoare (vezi pct. 4.5).

Imunoterapie STELARA nu a fost evaluată la pacienţii care au efectuat imunoterapie pentru alergie. Nu se cunoaşte dacă STELARA poate influenţa imunoterapia pentru alergie.

Grupuri speciale de pacienţi

Vârstnici (³ 65 ani)

În general, comparativ cu pacienţii mai tineri, la pacienţii cu vârsta de 65 de ani şi peste, care au primit STELARA nu s-au observat diferenţe în ceea ce priveşte siguranţa şi eficacitatea medicamentului. Deoarece la populaţia vârstnică există în general o incidenţă mai crescută a infecţiilor, se recomandă prudenţă în tratamentul vârstnicilor.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Vaccinurile vii nu trebuie administrate concomitent cu STELARA (vezi pct. 4.4 ).

Nu s-au efectuat studii privind interacţiunile la om. În analiza farmacocinetică realizată la o populaţie de pacienţi din studii clinice de fază III, a fost evaluat efectul administrării concomitente a medicamentelor utilizate cel mai frecvent la pacienţii cu psoriazis (incluzând paracetamol, ibuprofen, acid acetilsalicilic, metformină, atorvastatină, levotiroxină) asupra farmacocineticii ustekinumab. Nu s-au observat indicii privind interacţiunea ustekinumab cu aceste medicamente administrate concomitent. La baza acestei analize stă faptul că cel puţin 100 pacienţi (>5% din populaţia studiată) au fost trataţi concomitent cu aceste medicamente, pe durata a cel puţin 90% din perioada studiului.

Rezultatele unui studiu in vitro nu sugerează necesitatea ajustării dozei la pacienţii care primesc concomitent medicamente metabolizate de către CYP450 (vezi pct. 5.2).

Siguranţa şi eficacitatea medicamentului STELARA în asociere cu alte imunosupresoare, inclusiv produse biologice sau fototerapia, nu au fost evaluate (vezi pct. 4.4).

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Femeile aflate în perioada fertilă Femeile aflate în perioada fertilă trebuie să utilizeze metode contraceptive eficace în timpul tratamentului şi până la 15 săptămâni după întreruperea acestuia.

Sarcina Nu sunt disponibile date adecvate rezultate din utilizarea ustekinumab la femeile gravide.Studiile la animale nu indică efecte dăunătoare directe sau indirecte asupra sarcinii, dezvoltării embrionare/fetale, asupra naşterii sau a dezvoltării postnatale (vezi pct 5.3). Ca o măsură de precauţie, este de preferat să se evite utilizarea STELARA în timpul sarcinii.

Alăptarea Nu se cunoaşte dacă ustekinumab se excretă în laptele matern. Studiile la animale au demonstrat excreţia ustekinumab în cantităţi mici în laptele matern. Nu se cunoaşte dacă ustekinumab se absoarbe sistemic după ingestie. Datorită riscului de apariţie a reacţiilor adverse ale ustekinumab la copiii alăptaţi, trebuie luată o decizie cu privire fie la întreruperea alăptării în timpul tratamentului şi până la 15 săptămâni după tratament, fie la întreruperea terapiei cu STELARA, luând în considerare beneficiul alăptării la sân a copilului faţă de beneficiul terapiei cu STELARA pentru mamă.

Fertilitatea
Nu a fost evaluat efectul ustekinumab asupra fertilităţii la om (vezi pct. 5.3).

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

4.8 Reacţii adverse

Datele de siguranţă descrise mai jos reflectă expunerea la ustekinumab în 3 studii efectuate la 2266 pacienţi, incluzând 1970 pacienţi expuşi timp de cel puţin 6 luni, 1285 pacienţi expuşi timp de cel puţin 1 an, precum şi 373 pacienţi expuşi timp de cel puţin 18 luni.

S-au raportat următoarele reacţii adverse grave:  Infecţii grave (vezi pct. 4.4) ;Afecţiuni maligne (vezi pct. 4.4)

Cele mai frecvente reacţii adverse (>10%) raportate în fazele controlate şi necontrolate ale studiilor clinice efectuate cu ustekinumab la pacienţii cu psoriazis au fost nazofaringita şi infecţia căilor respiratorii superioare. Majoritatea au fost considerate a fi uşoare şi nu au necesitat întreruperea tratamentului cu medicamentul studiat.

Tabelul 1 prezintă rezumatul reacţiilor adverse raportate în studiile clinice pentru psoriazis, precum, şi reacţiile adverse raportate după punerea pe piaţă. Reacţiile adverse sunt clasificate pe aparate, sisteme şi organe şi după frecvenţă, folosind următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Tabelul 1: Rezumatul reacţiilor adverse raportate în studiile clinice pentru psoriazis şi din experienţa după punerea pe piaţă

 

 

Tulburări ale sistemului imunitar

Frecvente: reacţii de hipersensibilitate (inclusiv erupţie cutanată tranzitorie, urticarie) Rare: reacţii de hipersensibilitate grave (inclusiv anafilaxie, angioedem)

Tulburări psihice

Frecvente: depresie

Tuburări ale sistemului nervos

Frecvente: ameţeli, cefalee Rare: paralizie facială

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

Frecvente: durere faringo-laringeană, congestie nazală

Tulburări gastro-intestinale

Frecvente: diaree

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Frecvente: prurit

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv

Frecvente: durere de spate, mialgie, artralgie

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Frecvente: fatigabilitate, eritem la locul injectării Mai puţin frecvente: reacţii la locul administrării (inclusiv durere, tumefacţie, prurit, induraţie, hemoragie, echimoză şi iritaţie)

 

Infecţii În studiile controlate efectuate la pacienţi cu psoriazis, ratele de infectare sau infectare gravă au fostsimilare între pacienţii trataţi cu ustekinumab şi cei trataţi cu placebo. În perioada controlată placebo din cadrul studiilor clinice efectuate la pacienţi cu psoriazis, rata infectării a fost de 1,39 per pacient-an de urmărire la pacienţii trataţi cu ustekinumab, şi de 1,21 la pacienţii trataţi cu placebo. Infecţiile grave au apărut la 0,01 per pacient-ani de urmărire în grupul tratat cu ustekinumab (5 infecţii grave la 407 pacient-ani de urmărire) şi 0,02 la pacienţii cărora li s-a administrat placebo (3 infecţii grave la 177 pacient-ani de urmărire) (vezi pct. 4.4).

În fazele controlate şi necontrolate ale studiilor clinice efectuate la pacienţi cu psoriazis, rata infectării a fost de 1,24 per pacient-ani de urmărire la pacienţii trataţi cu ustekinumab şi incidenţa infecţiilor grave a fost de 0,01 per pacient-ani de urmărire la pacienţii trataţi cu ustekinumab (24 infecţii grave la 2251 pacient-ani de urmărire); infecţiile grave raportate au inclus celulită, diverticulită, osteomielită, infecţii virale, gastroenterită, pneumonie şi infecţii de tract urinar.

Printre cei 3117 pacienţi trataţi cu ustekinumab în 4 studii clinice pentru psoriazis, reprezentând 6791 pacient-ani de urmărire (1129 pacienţi trataţi timp de cel puţin 3 ani şi 619 pacienţi trataţi timp de cel puţin 4 ani), frecvenţa de apariţie a infecţiei sau a infecţiei grave a fost similară cu cea descrisă mai sus.

În studiile clinice, pacienţii cu tuberculoză latentă care au fost trataţi concomitent cu izoniazidă nu au dezvoltat tuberculoză.

Afecţiuni maligneÎn perioada controlată din cadrul celor 3 studii clinice placebo controlate, efectuate la pacienţi cu psoriazis, incidenţa afecţiunilor maligne, excluzând cancerul cutanat de tip non-melanom, a fost de 0,25 per 100 pacient-ani de urmărire pentru pacienţii trataţi cu ustekinumab (1 pacient la 406 pacientani de urmărire) comparativ cu 0,57 pentru pacienţii cărora li s-a administrat placebo (1 pacient la 177 pacient-ani de urmărire). Incidenţa cancerului cutanat de tip non-melanom a fost de 0,74 la 100 pacient-ani de urmărire la pacienţii trataţi cu ustekinumab (3 pacienţi la 406 pacient-ani de urmărire) comparativ cu 1,13 la pacienţii care au primit placebo (2 pacienţi la 176 pacient-ani de urmărire).

Printre cei 3117 pacienţi trataţi cu ustekinumab în 4 studii clinice pentru psoriazis (1129 pacienţi trataţi timp de cel puţin 3 ani şi 619 pacienţi trataţi timp de cel puţin 4 ani), au fost raportate afecţiuni maligne, excluzând cancerele cutanate de tip altul decât melanomul malign la 42 de pacienţi la 6779 pacienţi-ani de urmărire (incidenţă de 0,62 la 100 pacient-ani de urmărire la pacienţii trataţi cu ustekinumab). Această frecvenţă a afecţiunilor maligne raportată la pacienţii trataţi cu ustekinumab a fost comparabilă cu frecvenţa din populaţia generală (rata incidenţei standardizate = 1,1 [interval de încredere 95%; 0,76, 1,43]). Afecţiunile maligne cel mai frecvent observate, altele decât cancerul cutanat de tip altul decât melanomul malign au fost cancerul de prostată, colorectal şi neoplasmul mamar şi melanomul in situ. Incidenţa cancerului cutanat de tip altul decât melanomul malign a fost de 0,61 la 100 pacient-ani de urmărire la pacienţii trataţi cu ustekinumab (41 de pacienţi la 6770
pacient-ani de urmărire) (vezi pct. 4.4).

Reacţii de hipersensibilitate
În studiile clinice cu ustekinumab, erupţia cutanată tranzitorie şi urticaria au fost observate la <2% dintre pacienţi (vezi pct. 4.4).

Imunogenicitatea Aproximativ 5% dintre pacienţii cărora li s-a administrat ustekinumab au dezvoltat anticorpi la ustekinumab, care au fost în general în concentraţie mică. Nu s-a observat nicio corelaţie aparentă între dezvoltarea de anticorpi şi reacţiile la locul injectării. Eficacitatea a tins să fie mai mică la pacienţii cu reacţie pozitivă la anticorpii anti-ustekinumab; cu toate acestea, prezenţa anticorpului nu exclude un răspuns clinic.

4.9 Supradozaj

Nu s-a raportat niciun caz de supradozaj.

În cadrul studiilor clinice au fost administrate intravenos doze unice de până la 4,5 mg/kg, fără toxicitate limitată de doză. În caz de supradozaj, se recomandă monitorizarea pacientului pentru orice semne şi simptome ale reacţiilor adverse şi trebuie instituit imediat un tratament simptomatic adecvat.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: imunosupresoare, inhibitori de interleukină, codul ATC: L04AC05.

Mecanismul de acţiune Ustekinumab este un anticorp monoclonal complet IgG1 k uman care se leagă cu afinitate şi specificitate înaltă de subunitatea proteică p40 a citokinelor umane IL-12 şi IL-23. Ustekinumab inhibă activitatea IL-12 şi IL-23 împiedicând aceste citokine să se lege de receptorul lor proteic IL12Rβ1 exprimat pe suprafaţa celulelor imune. Ustekinumab nu se poate lega de IL-12 sau IL-23 care sunt deja legate de receptorii IL-12Rβ1 de pe suprafaţa celulei. Prin urmare, este puţin probabil ca ustekinumab să contribuie la citotoxicitatea mediată de anticorpi sau de complement a celulei purtătoare de receptori. IL-12 şi IL-23 sunt citokine heterodimerice secretate de celule activate ce prezintă antigenul, de exemplu macrofagele şi celulele cu dendrite. IL-12 şi IL-23 participă la funcţia imună contribuind la activarea celulei natural killer (NK) şi activarea şi diferenţierea celulei-T CD4+. Cu toate acestea, reglarea anormală a IL-12 şi IL-23 a fost asociată cu boli imune, cum ar fi psoriazisul. Ustekinumab împiedică participarea IL-12 şi IL-23 la activarea celulei imune, cum ar fi semnalizarea intracelulară şi secreţia de citokine. Prin urmare, se presupune că substanţa ustekinumab întrerupe semnalizarea şi cascada de citokine care sunt importante în patologia psoriazisului.

Eficacitate şi siguranţă clinică

Siguranţa şi eficacitatea ustekinumab au fost evaluate pe 1996 pacienţi în două studii clinice randomizate, dublu-orb, controlate placebo, la pacienţi cu psoriazis în plăci forme moderate până la severe şi care erau selectaţi pentru fototerapie sau terapie sistemică. În plus, un studiu clinic randomizat, orb, controlat activ, a comparat ustekinumab şi etanercept la pacienţii cu psoriazis în plăci, formă moderată până la gravă, care au avut un răspuns inadecvat, intoleranţă, sau contraindicaţii la ciclosporină, metotrexat sau PUVA.

Studiul 1 pentru psoriazis (PHOENIX 1) a evaluat 766 pacienţi. 53% dintre aceşti pacienţi erau fie rezistenţi, fie intoleranţi, fie aveau o contraindicaţie la altă terapie sistemică.Pacienţii randomizaţi pentru tratament cu ustekinumab au primit doze de 45 mg sau 90 mg în săptămânile 0 şi 4, urmată de aceeaşi doză la fiecare 12 săptămâni. Pacienţii randomizaţi pentru tratament cu placebo în săptămânile 0 şi 4 au fost trecuţi la ustekinumab (fie 45 mg, fie 90 mg) în săptămânile 12 şi 16, urmate de doze la fiecare 12 săptămâni. Pacienţii randomizaţi iniţial pentru tratament cu ustekinumab, care au avut un răspuns de 75 al Indexului de suprafaţă afectată şi de gravitate a psoriazisului (Psoriasis Area and Severity Index) (îmbunătăţirea PASI cu cel puţin 75% faţă de valoarea iniţială) în săptămânile 28 şi 40 au fost rerandomizaţi pentru a primi ustekinumab la fiecare 12 săptămâni sau la placebo (de exemplu întreruperea terapiei). Pacienţii care au fost re-randomizaţi pentru a primi placebo în săptămâna 40 au reînceput tratamentul cu ustekinumab cu dozajul lor iniţial când au suferit o pierdere de cel puţin 50% din ameliorarea PASI obţinută în săptămâna 40. Toţi pacienţii au fost urmăriţi până la 76 săptămâni după prima administrare a tratamentului de studiat.

Studiul 2 pentru psoriazis (PHOENIX 2) a evaluat 1230 pacienţi. 61% dintre aceşti pacienţi erau fie rezistenţi, fie intoleranţi, fie aveau o contraindicaţie la altă terapie sistemică. Pacienţii care au fost randomizaţi pentru tratament cu ustekinumab au primit doze de 45 mg sau 90 mg în săptămânile 0 şi 4, urmată de o doză suplimentară în săptămâna 16. Pacienţii randomizaţi să primească placebo în săptămânile 0 şi 4 au fost trecuţi la ustekinumab (fie 45 mg, fie 90 mg) în săptămânile 12 şi 16. Toţi pacienţii au fost urmăriţi până la 52 săptămâni după prima administrare a tratamentului de studiat.

Studiul 3 pentru psoriazis (ACCEPT) a evaluat 903 pacienţi cu forme clinice moderate până la severe care au răspuns inadecvat la, au avut intoleranţă la, sau au avut contraindicaţii pentru alte tratamente sistemice, şi a comparat eficacitatea ustekinumab faţă de etanercept şi a evaluat siguranţa ustekinumab şi etanercept. În cursul perioadei controlate activ a studiului, de 12 săptămâni, pacienţii au fost randomizaţi să primească etanercept (50 mg de două ori pe săptămână), ustekinumab 45 mg în săptămânile 0 şi 4, sau ustekinumab 90 mg în săptămânile 0 şi 4.

Caracteristicile iniţiale ale bolii au fost în general comparabile pentru toate grupele de tratament în studiile de psoriazis 1 şi 2, cu un scor PASI iniţial median de la 17 la 18, o arie a suprafeţei corporale iniţială mediană (ASC≥20) şi un Indice Dermatologic al Calităţii Vieţii (IDCV) mediu variind de la 10 la 12. Aproximativ o treime (Studiul 1 de psoriazis) şi un sfert (Studiul 2 de psoriazis) dintre subiecţi au avut Artrită Psoriazică (AP). Un grad similar de severitate al bolii a fost de asemenea observat în Studiul 3 de psoriazis.

Criteriul final principal de evaluare din aceste studii a fost proporţia de pacienţi care au atins răspunsul PASI 75 faţă de valoarea iniţială în săptămâna 12 (vezi Tabelele 2 şi 3).

Tabelul 2: Rezumatul răspunsului clinic în Studiul 1 pentru Psoriazis (PHOENIX 1) şi Studiul 2 pentru Psoriazis (PHOENIX 2)

 

 

Numărul de pacienţi ≤ 100 kg

166

168

164

164

153

PASI 75 răspuns N (%)

6 (4%)

124 (74%)

107 (65%)

130 (79%)

124 (81%)

Numărul de pacienţi > 100kg

89

87

92

86

90

PASI 75 răspuns N (%)

2 (2%)

47 (54%)

63 (68%)

48 (56%)

67 (74%)

 

 

 

 

 

 

Studiul 2 pentru Psoriazis

 

 

 

 

 

Numărul de pacienţi randomizaţi

410

409

411

397

400

PASI 50 răspuns N (%)

41 (10%)

342 (84%) a

367 (89%) a

369 (93%)

380 (95%)

PASI 75 răspuns N (%)

15 (4%)

273 (67%) a

311 (76%) a

276 (70%)

314 (79%)

PASI 90 răspuns N (%)

3 (1%)

173 (42%) a

209 (51%) a

178 (45%)

217 (54%)

EGM b liber sau minimal N (%)

18 (4%)

277 (68%) a

300 (73%) a

241 (61%)

279 (70%)

Numărul de pacienţi ≤ 100 kg

290

297

289

287

280

PASI 75 răspuns N (%)

12 (4%)

218 (73%)

225 (78%)

217 (76%)

226 (81%)

Numărul de pacienţi > 100 kg

120

112

121

110

119

PASI 75 răspuns N (%)

3 (3%)

55 (49%)

86 (71%)

59 (54%)

88 (74%)

 

a )p<0,001 pentru ustekinumab 45 mg sau 90 mg comparativ cu placebo (PBO)

b )EGM = Evaluarea Globală a Medicului

Tabelul 3: Rezumatul răspunsului clinic la Săptămâna 12 în Studiul 3 de psoriazis (ACCEPT)

 

 

a )p< 0,001 pentru ustekinumab 45 mg sau 90 mg comparativ cu etanercept
b)p = 0,012 pentru ustekinumab 45 mg comparativ cu etanercept

În Studiul 1 de Psoriazis menţinerea PASI 75 a fost în mod semnificativ superioară în grupul de tratament continuu comparativ cu grupul cu tratament întrerupt (p<0,001). Rezultate asemănătoare au fost observate cu fiecare doză de ustekinumab. La 1 an (în săptămâna 52), 89% dintre pacienţii rerandomizaţi pentru tratamentul de întreţinere aveau un răspuns PASI 75 comparativ cu 63% dintre pacienţii re-randomizaţi pentru a primi placebo (întreruperea tratamentului) (p<0,001). La 18 luni (în săptămâna 76), 84% dintre pacienţii re-randomizaţi pentru tratamentul de întreţinere aveau un răspuns PASI 75, comparativ cu 19% dintre pacienţii re-randomizaţi pentru a primi placebo (întreruperea tratamentului). La 3 ani (în săptămâna 148), 82% dintre pacienţii re-randomizaţi pentru tratamentul de întreţinere aveau un răspuns PASI 75.

La pacienţii re-randomizaţi pentru a primi placebo, şi care au reînceput tratamentul lor iniţial cu ustekinumab după pierderea a ≥50% din ameliorarea PASI, 85% dintre aceştia au avut un nou răspuns PASI 75 în decurs de 12 săptămâni după reînceperea terapiei.

În Studiul 1 pentru Psoriazis, la săptămâna 2 şi săptămâna 12, au fost demonstrate ameliorări semnificativ mai mari faţă de nivelul de bază în IDCV (Indice Dermatologic al Calităţii Vieţii) în fiecare grup tratat cu ustekinumab, comparativ cu placebo. Ameliorarea a devenit persistentă în cursul săptămânii 28. Similar, ameliorări semnificative s-au observat în Studiul 2 pentru Psoriazis în săptămâna 4 şi 12, care au devenit persistente în săptămâna 24. În Studiul 1 pentru Psoriazis, ameliorările din psoriazisul unghial (Indice de Severitate al Psoriazisului Unghial), componentele fizice şi mentale ale scorurilor SF-36 şi Scala Analog Vizuală a Pruritului (SAV) au fost de asemenea semnificative la fiecare grup de tratament cu ustekinumab comparativ cu placebo. În Studiul 2 pentru Psoriazis, Scala de Anxietate şi Depresie în Spital (SADS) şi Chestionarul Limitărilor în Muncă (CLM) au fost de asemenea în mod semnificativ îmbunătăţite în fiecare grup de tratament cu ustekinumab comparativ cu placebo.

Copii şi adolescenţi Agenţia Europeană a Medicamentului a renunţat la obligaţia de a se efectua studii cu ustekinumab la pacienţii cu psoriazis în plăci la copii, de la nou născuţi până la vârsta mai mică de 6 ani.

Agenţia Europeană a Medicamentului a acordat o derogare de la obligaţia de depunere a rezultatelor studiilor cu ustekinumab la pacienţii copii şi adolescenţi cu psoriazis în plăci cu vârsta mai mare de 6 ani şi mai mică de 18 ani.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţia La subiecţii sănătoşi, timpul mediu pentru a atinge concentraţia serică maximă (tmax) a fost de 8,5 zile după o singură administare subcutanată de 90 mg. După o singură administrare subcutanată fie de 45 mg, fie de 90 mg, valorile mediane ale tmax al ustekinumab la pacienţii cu psoriazis au fost comparabile cu cele observate la subiecţii sănătoşi.

Biodisponibilitatea absolută a ustekinumab după o singură administrare subcutanată a fost estimată a fi de 57,2% la pacienţii cu psoriazis.

Distribuţia Volumul de distribuţie median în timpul fazei terminale (Vz) după o singură administrare intravenoasă la pacienţii cu psoriazis a variat de la 57 la 83 ml/kg.

Biotransformare
Nu se cunoaşte calea exactă de metabolizare a ustekinumab.

Eliminarea Clearance-ul sistemic (CL) median după o singură administrare intravenoasă la pacienţii cu psoriazis a variat de la 1,99 la 2,34 ml/zi şi kg.Timpul de înjumătăţire (t1/2) plasmatică median al ustekinumab a fost de aproximativ 3 săptămâni la pacienţii cu psoriazis, cu variaţii de la 15 la 32 de zile, în toatestudiile de psoriazis. Într-o analiză farmacocinetică a populaţiilor, clearance-ul aparent (CL/F) şi volumul aparent de distribuţie (V/F) au fost de 0,456 l/zi şi, respectiv 15,7 l, la pacienţii cu psoriaris. Raportul CL/F al ustekinumab nu a fost influenţat de sexul pacientului. Analiza farmacocinetică a populaţiilor a demonstrat existenţa unei tendinţe către un clearance crescut al ustekinumab la pacienţii cu teste pozitive la anticorpi anti-ustekinumab.

Liniaritatea dozei Expunerea sistemică la ustekinumab (Cmax şi ASC) a crescut într-un mod aproximativ proporţional cu doza după o singură administrare intravenoasă de doze cuprinse între 0,09 mg/kg şi 4,5 mg/kg, sau după o singură administrare subcutanată de doze variind aproximativ între 24 mg şi 240 mg la pacienţii cu psoriazis.

Doză unică comparativ cu doze repetate Profilurile timpului de concentraţie serică pentru ustekinumab au fost în general previzibile după administrarea subcutanată a unei doze unice sau de doze repetate. Concentraţiile serice la starea de echilibru a ustekinumab au fost atinse în săptămâna 28 după dozele subcutanate iniţiale din săptămâna 0 şi 4, urmate de doze la fiecare 12 săptămâni. Valoarea mediană a concentraţiilor plasmatice minime la starea de echilibru a variat de la 0,21 μg/ml până la 0,26 μg/ml(45 mg) şi de la 0,47 μg/ml până la 0,49 μg/ml (90 mg). Nu a existat o acumulare aparentă a concentraţiei serice de ustekinumab în timp, când acesta s-a administrat subcutanat la fiecare 12 săptămâni.

Impactul greutăţii asupra farmacocineticiiÎntr-o analiză farmacocinetică a populaţiilor, greutatea s-a demonstrat a fi cea mai semnificativă variabilă concomitentă care afectează clearance-ul ustekinumab. Raportul CL/F mediu la pacienţii cu greutate >100 kg a fost cu aproximativ 55% mai mare comparativ cu pacienţii cu greutate ≤ 100 kg. Raportul V/F mediu la pacienţii cu greutate >100 kg a fost cu aproximativ 37% mai mare comparativ cu pacienţii cu o greutate ≤100 kg. Valoarea mediană a concentraţiilor serice minime pentru ustekinumab la pacienţii cu o greutate corporală mai mare (>100 kg) din grupul căruia i-a fost administrată doza de 90 mg a fost comparabilă cu cea a pacienţilor cu o greutate corporală mai mică (≤100 kg) din grupul căruia i-au fost administrată doza de 45 mg.

Grupuri speciale de pacienţi
Nu sunt disponibile date farmacocinetice pentru pacienţii cu disfuncţii renale sau hepatice.
Nu au fost efectuate studii specifice pentru pacienţii vârstnici.

Farmacocinetica ustekinumab la pacienţii cu psoriazis a fost în general comparabilă la populaţia asiatică şi non-asiatică.

În analiza farmacocinetică a populaţiilor, nu au existat indicii cu privire la efectul tutunului sau alcoolului etilic asupra farmacocineticii ustekinumab.

Reglarea enzimelor CYP450 Efectul IL-12 sau al IL-23 asupra reglării enzimelor CYP450 a fost evaluat într-un studiu in vitro utilizând hepatocite umane, care a demonstrat că IL-12 şi/sau IL-23 la niveluri de 10 ng/ml nu a influenţat activitatea enzimatică a CYP450 uman (CYP1A2, 2B6, 2C9, 2C19, 2D6 sau 3A4; vezi pct. 4.5).

5.3 Date preclinice de siguranţă

Datele non-clinice nu relevă un risc special (de exemplu toxicitate pentru organele interne) pentru om, pe baza studiilor de toxicitate după doze repetate şi toxicităţii asupra funcţiei de reproducere şi dedezvoltare a embrionului şi fătului, incluzând şi evaluările de siguranţă farmacologică. În studiile de toxicitate asupra funcţiei de reproducere şi de dezvoltare la maimuţele cynomolgus, nu au fost observate efecte adverse nici asupra indicilor de fertilitate la masculi şi nici anomalii congenitale sau toxicitate asupra dezvoltării. Folosind un anticorp analog faţă de IL-12/23, nu au fost observate efecte adverse asupra indicilor de fertilitate feminină la şoareci.

Dozele utilizate în studiile la animale au fost până la de 45 de ori mai mari decât echivalentul celei mai mari doze care urma să fie administrată pacienţilor cu psoriazis şi au avut ca rezultat concentraţiile serice maxime la maimuţe care au fost de 100 de ori mai mari decât cele observate la om.

Nu s-au efectuat studii de carcinogenicitate cu ustekinumab datorită absenţei de modele adecvate pentru un anticorp fără reactivitate încrucişată cu IL-12/23 p40 de la rozătoare.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Zahăr L-histidină Monoclorhidrat de L-histidină monohidrat Polisorbat 80 Apă pentru preparate injectabile

6.2 Incompatibilităţi

În absenţa studiilor de compatibilitate, acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente.

6.3 Perioada de valabilitate

18 luni

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la frigider (2ºC -8ºC).
A nu se congela.
A se păstra seringa preumplută în cutie pentru a fi protejată de lumină.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

STELARA este furnizat ca soluţie sterilă în seringă preumplută de sticlă de tip I a 1 ml, de unică utilizare, cu ac fix din oţel inoxidabil, şi un înveliş al acului care conţine cauciuc natural (un derivat de latex). Seringa este echipată cu un dispozitiv de siguranţă pasivă. STELARA este disponibil într-o cutie cu o seringă preumplută.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţini de manipulare

Soluţia din seringa preumplută cu STELARA nu trebuie agitată. Înaintea administrării subcutanate, soluţia trebuie inspectată vizual pentru a detecta eventuale particule sau decolorări. Soluţia este limpede până la slab opalescentă, incoloră până la galben pal şi poate conţine câteva mici particule translucide sau albe de proteină. Aceast aspect nu este neobişnuit pentru soluţiile proteice. Medicamentul nu trebuie folosit dacă soluţia este decolorată sau tulbure, sau dacă sunt prezente particule străine. Înainte de administrare, STELARA trebuie să atingă temperatura camerei(aproximativ o jumătate de oră). Instrucţiuni detaliate pentru utilizare sunt furnizate în prospectul din ambalaj.

Stelara nu conţine conservanţi; prin urmare, orice medicament neutilizat rămas în flacon şi în seringă nu trebuie folosit.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Janssen-Cilag International NV Turnhoutseweg 30 2340 Beerse Belgia

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/08/494/004

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: 16 ianuarie 2009

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului http://www.ema.europa.eu .

ANEXA II

A. FABRICANŢII SUBSTANŢEI BIOLOGIC ACTIVE ŞI FABRICANTUL RESPONSABIL PENTRU ELIBERAREA SERIEI

B. CONDIŢII SAU RESTRICŢII PENTRU FURNIZAREA ŞI UTILIZAREA

C. ALTE CONDIŢII SAU CERINŢE IMPUSE DE DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

A. FABRICANŢII SUBSTANŢEI BIOLOGIC ACTIVE ŞI FABRICANTUL RESPONSABIL PENTRU ELIBERAREA SERIEI

Numele şi adresa fabricantului substanţei biologic active

Gallus Biopharmaceuticals, LLC Office and correspondence address: 4777 LeBourget Drive Manufacturing site address: 4766 LaGuardia Drive St. Louis, MO 63134 SUA

Janssen Biologics B.V. Einsteinweg 101 NL-2333 CB Leiden Olanda

Janssen Biologics (Irlanda) Barnahely Ringaskiddy Co. Cork Irlanda

Numele şi adresa fabricantului responsabil pentru eliberarea seriei

Janssen Biologics B.V. Einsteinweg 101 NL-2333 CB Leiden Olanda

B. CONDIŢII SAU RESTRICŢII PENTRU FURNIZAREA ŞI UTILIZAREA

Medicament eliberat pe bază de prescripţie medicală restrictivă (vezi Anexa I: Rezumatul caracteristicilor produsului, pct. 4.2).

C. ALTE CONDIŢII SAU CERINŢE IMPUSE DE DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Sistemul de farmacovigilenţă DAPP trebuie să asigure că sistemul de farmacovigilenţă prezentat în modulul 1.8.1 al Autorizaţiei de punere pe piaţă este implementat şi funcţional înaintea şi în timpul prezenţei medicamentului pe piaţă.

Planul de management al riscului (PMR) DAPP se angajează să efectueze studiile şi activităţile de farmacovigilenţă detaliate în Planul de farmacovigilenţă, conform cu PMR agreat şi prezentat în modulul 1.8.2 al Autorizaţiei de punere pe piaţă şi cu orice actualizări ulterioare ale PMR aprobate de Comitetul pentru medicamente de uz uman (CHMP).

Conform recomandărilor CHMP privind Sistemele de management al riscului pentru medicamentele de uz uman, versiunea actualizată a PMR trebuie depusă în acelaşi timp cu următoarele Rapoarte periodice actualizate referitoare la siguranţă (RPAS).

În plus, o versiune actualizată a PMR trebuie depusă:  când se primesc informaţii noi care pot avea impact asupra Specificaţiei de siguranţă actuale, Planului de farmacovigilenţă sau activităţilor de reducere la minimum a riscului ; în decurs de 60 de zile de la atingerea unui obiectiv important (de farmacovigilenţă sau de reducere la minimum a riscului) ;la cererea Agenţiei Europene a Medicamentului.

· CONDIŢII SAU RESTRICŢII CU PRIVIRE LA SIGURANŢA ŞI EFICACITATEA UTILIZĂRII MEDICAMENTULUI

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă (DAPP) se va asigura că, anterior lansării Stelara, toţi profesioniştii din domeniul sănătăţii care vor putea prescrie/utiliza STELARA au primit materiale educaţionale care vor conţine următoarele:

· Pachetul educaţional pentru profesioniştii din domeniul sănătăţii

· Pachetul informaţional pentru pacient

Mesajele cheie şi componentele incluse în pachetul educaţional pentru profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt definite după cum urmează:  Rezumatul caracteristicilor produsului ; Ghiduri locale pentru depistarea tuberculozei ; Riscul de infecţii grave, inclusiv salmoneloza, tuberculoza şi alte infecţii cu micobacterii ; Riscul de reacţii de hipersensibilitate, inclusiv alergia la latex  Riscul de afecţiuni maligne

Mesajele cheie din pachetul informativ pentru pacient sunt definite după cum urmează:  Prospectul pentru utilizator ; Riscul de reactivare a tuberculozei latente şi informaţii despre depistarea tuberculozei după ghidurile locale;  Riscul de infecţii grave, inclusiv salmoneloza, tuberculoza şi alte infecţii cu micobacterii;  Riscul de reacţii de hipersensibilitate, inclusiv alergia la latex;  Riscul potenţial de afecţiuni maligne;  Tehnici adecvate de auto-administrare a Stelara, inclusiv de utilizare a seringilor preumplute.

ANEXA III
ETICHETAREA ŞI PROSPECTUL

A. ETICHETAREA

INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR CUTIE DIN CARTON PENTRU FLACON (45 mg)

INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR CUTIE DIN CARTON PENTRU FLACON (90 mg)

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

STELARA 90 mg soluţie injectabilă ustekinumab

2. DECLARAREA SUBSTANŢEI(LOR) ACTIVE

Un flacon conţine ustekinumab 90 mg în 1 ml.

3. LISTA EXCIPIENŢILOR

Excipienţi: zahăr, L-histidină, monoclorhidrat de L-histidină monohidrat, polisorbat 80, apă pentru preparate injectabile.

4. FORMA FARMACEUTICĂ ŞI CONŢINUTUL

Soluţie injectabilă 90 mg/1 ml 1 flacon

5. MODUL ŞI CALEA(CĂILE) DE ADMINISTRARE

A nu se agita.
Administrare subcutanată
A se citi prospectul înainte de utilizare.

6. ATENŢIONARE SPECIALĂ PRIVIND FAPTUL CĂ MEDICAMENTUL NU TREBUIE PĂSTRAT LA VEDEREA ŞI ÎNDEMÂNA COPIILOR

A nu se lăsa la vederea şi îndemâna copiilor.

ALTĂ(E) ATENŢIONARE(ĂRI) SPECIALĂ(E) DACĂ ESTE(SUNT) NECESAR(E)

DATA DE EXPIRARE

EXP

9. CONDIŢII SPECIALE DE PĂSTRARE

A se păstra la frigider. A nu se congela.

58

A se păstra flaconul în ambalajul secundar pentru a fi protejată de lumină.

PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL DE MEDICAMENTE, DACA ESTE CAZUL

NUMELE ŞI ADRESA DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Janssen-Cilag International NV Turnhoutseweg 30 2340 Beerse Belgia

12. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/08/494/002

13. SERIA DE FABRICAŢIE

Lot

14. CLASIFICARE GENERALĂ PRIVIND MODUL DE ELIBERARE

Medicament eliberat pe bază de prescripţie medicală.

INSTRUCŢIUNI DE UTULIZARE

INFORMAŢII ÎN BRAILLE

STELARA 90 mg

MINIMUM DE INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJELELE PRIMARE MICI

ETICHETA DE FLACON (90 mg)

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI ŞI CALEA(CĂILE) DE ADMINISTRARE

STELARA 90 mg soluţie injectabilă ustekinumab

s.c.

MODUL DE ADMINISTRARE

DATA DE EXPIRARE

EXP

4. SERIA DE FABRICAŢIE

Lot

5. CONŢINUTUL PE MASĂ, VOLUM SAU UNITATE DE DOZĂ

90 mg/1 ml

6. ALTE INFORMAŢII

INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR CUTIE DIN CARTON PENTRU SERINGĂ PREUMPLUTĂ (90 mg)

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

STELARA 90 mg soluţie injectabilă în seringă preumplută ustekinumab

2. DECLARAREA SUBSTANŢEI(LOR) ACTIVE

Fiecare seringă preumplută conţine ustekinumab 90 mg în 1 ml.

3. LISTA EXCIPIENŢILOR

Excipienţi: zahăr, L-histidină, monoclorhidrat de L-histidină monohidrat, polisorbat 80, apă pentru preparate injectabile.Containerul acestui medicament conţine cauciuc latex. Vezi prospectul pentru informaţii suplimentare.

4. FORMA FARMACEUTICĂ ŞI CONŢINUTUL

Soluţie injectabilă în seringă preumplută 90 mg/1 ml 1 seringă preumplută

5. MODUL ŞI CALEA(CĂILE) DE ADMINISTRARE

A nu se agita.
Administrare subcutanată
A se citi prospectul înainte de utilizare.

6. ATENŢIONARE SPECIALĂ PRIVIND FAPTUL CĂ MEDICAMENTUL NU TREBUIE PĂSTRAT LA VEDEREA ŞI ÎNDEMÂNA COPIILOR

A nu se lăsa la vederea şi îndemâna copiilor.

ALTĂ(E) ATENŢIONARE(ĂRI) SPECIALĂ(E) DACĂ ESTE(SUNT) NECESAR(E)

DATA DE EXPIRARE

EXP

9. CONDIŢII SPECIALE DE PĂSTRARE

A se păstra la frigider.

A nu se congela.
A se păstra seringa preumplută în ambalajul secundar pentru a fi protejată de lumină.

PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL DE MEDICAMENTE, DACA ESTE CAZUL

NUMELE ŞI ADRESA DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Janssen-Cilag International NV Turnhoutseweg 30 2340 Beerse Belgia

12. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/08/494/004

13. SERIA DE FABRICAŢIE

Lot

14. CLASIFICARE GENERALĂ PRIVIND MODUL DE ELIBERARE

Medicament eliberat pe bază de prescripţie medicală.

INSTRUCŢIUNI DE UTULIZARE

INFORMAŢII ÎN BRAILLE

STELARA 90 mg

MINIMUM DE INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJELELE PRIMARE MICI

ETICHETA DE SERINGĂ PREUMPLUTĂ (90 mg)

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI ŞI CALEA(CĂILE) DE ADMINISTRARE

STELARA 90 mg injectabilă ustekinumab

s.c.

MODUL DE ADMINISTRARE

DATA DE EXPIRARE

EXP

4. SERIA DE FABRICAŢIE

Lot

5. CONŢINUTUL PE MASĂ, VOLUM SAU UNITATE DE DOZĂ

90 mg/1 ml

6. ALTE INFORMAŢII

L

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
Ce ne rezervă 2017: finalul misiunii sondei Cassini, noi progrese în tehnologia embrionului şi combaterea cancerului Cum va arăta anul acesta în ce priveşte astronomia, explorarea spaţiului cosmic şi descoperirile medicale? După 20 de ani pe orbita lui Saturn, sonda Cassini îşi va duce la bun sfârşit misiunea, într-un "Mare Final" de la care oamenii de ştiinţă aşteaptă informaţii noi şi inedite pe măsură ce vehiculul...