Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

SILUTON 15 mg
Denumire SILUTON 15 mg
Denumire comuna internationala SIBUTRAMINUM
Actiune terapeutica MED. PT. TRAT. OBEZITATII (EXCLUSIV PREPARATE DIETETICE) MEDICAMENTE CU ACTIUNE CENTRALA PENTRU TRATAMENTUL OBEZITATI
Prescriptie P-RF - Medicamente si produse medicamentoase care se elibereaza in farmacii pe baza de prescriptie medicala care se retine la farmacie
Forma farmaceutica Capsule
Concentratia 15mg
Ambalaj Cutie x 3 blist. PA-Al-PVC/Al x 10 caps.
Valabilitate ambalaj 2 ani
Cod ATC A08AA10
Firma - Tara producatoare TERAPIA S.A. - ROMANIA
Autorizatie de punere pe piata TERAPIA S.A. - ROMANIA

Ai un comentariu sau o intrebare despre SILUTON 15 mg ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



>> paul (vizitator) : ce pret are
>> angie (vizitator) : A-si vrea sa aflu, in Ungaria de unde s-ar putea cumpara tablete Silutin? Multumesc :)
Rezumatul caracteristicilor produsului   Prospect       

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 1395/2009/01-02-03-04                                        Anexa 2

1396/2009/01-02-03-04

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1.       DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Siluton 10 mg capsule Siluton 15 mg capsule

2.       COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Siluton 10 mg

Fiecare capsulă conţine clorhidrat de sibutramină monohidrat 10 mg.

Excipient: lactoză monohidrat 232 mg.

Siluton 15 mg

Fiecare capsulă conţine clorhidrat de sibutramină monohidrat 15 mg.

Excipient: lactoză monohidrat 227 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3.       FORMA FARMACEUTICĂ

Capsulă

Siluton 10 mg

Capsule cu capac albastru şi corp galben, imprimate cu ,,S 10” pe capac şi corp. Capsulele conţin o

pulbere granulară albă sau aproape albă.

Siluton 15 mg

Capsule cu capac albastru şi corp alb, imprimate cu ,,S 15” pe capac si corp. Capsulele conţin o

pulbere granulară albă sau aproape albă.

4.       DATE CLINICE 4.1 Indicaţii terapeutice

Sibutramina este indicată ca terapie adjuvantă în cadrul programului de control al greutăţii la:

- pacienţi cu obezitate determinată de un dezechilibru nutriţional şi un indice al masei corporale (IMC) de 30 kg/m2 sau peste;

- pacienţi supraponderali datorită unui dezechilibru nutriţional, cu un indice al masei corporale de 27 kg/m2 sau peste, dacă sunt prezenţi şi alţi factori de risc asociaţi, cum sunt diabet zaharat de tip 2 sau dislipidemie.

Notă:

Sibutramina poate fi prescrisă numai pacienţilor care nu au răspuns corespunzător la un regim adecvat de reducere a greutăţii, adică pacienţilor cărora le este dificil să atingă sau să menţină o pierdere în greutate > 5%, timp de 3 luni.

Tratamentul cu sibutramină trebuie prescris numai ca parte a programului terapeutic integrat pentru scădere în greutate pe termen lung, sub supravegherea unui medic cu experienţă în tratamentul obezităţii. O abordare corectă a controlului obezităţii trebuie să includă modificarea dietei şi a comportamentului alimentar, precum şi o creştere a activităţii fizice.

1

Această abordare integrată este esenţială pentru modificarea durabilă a obiceiurilor nutriţionale şi a comportamentului, care la rândul ei este fundamentală pentru menţinerea pe termen lung a reducerii greutăţii corporale, după întreruperea tratamentului cu sibutramină. Pacienţii trebuie să-şi modifice stilul de viaţă pe perioada tratamentului cu sibutramină, astfel încât să-şi poată menţine greutatea după întreruperea tratamentului medicamentos. Pacienţii trebuie informaţi asupra faptului că dacă nu fac acest lucru, pot să recâştige în greutate. Chiar şi după întreruperea tratamentului cu sibutramină trebuie încurajată monitorizarea pacientului de către medic.

4.2     Doze şi mod de administrare

Adulţi

Doza iniţială este de o capsulă de Siluton 10 mg o dată pe zi, administrată dimineaţa, cu o cantitate suficientă de lichid (de exemplu un pahar cu apă). Capsula trebuie înghiţită întreagă şi poate fi administrată cu sau fără alimente.

În cazul pacienţilor care nu răspund în mod corespunzător la administrarea Siluton 10 mg capsule (acest lucru fiind definit ca o pierdere în greutate mai mică de 2 kg, după patru săptămâni de tratament), doza poate fi crescută la o capsulă Siluton 15 mg, administrată o dată pe zi, cu condiţia ca Siluton 10 mg să fi fost bine tolerat.

Tratamentul trebuie întrerupt la pacienţii care nu au răspuns corespunzător la Siluton 15 mg (acest lucru fiind definit ca o pierdere în greutate mai mică de 2 kg, după patru săptămâni de tratament). Pacienţii care nu au răspuns la tratament prezintă un risc crescut de reacţii adverse (vezi pct. 4.8).

Durata tratamentului

Tratamentul trebuie întrerupt în cazul pacienţilor care nu au răspuns corespunzător, adică la cei a căror pierdere în greutate se menţine la mai puţin de 5% din greutatea lor iniţială sau la cei a căror pierdere în greutate a fost mai mică de 5% din greutatea lor iniţială, la trei luni de la iniţierea terapiei. Tratamentul nu trebuie continuat la pacienţii care recâştigă 3 kg sau mai mult, după ce în prealabil, au reuşit să piardă în greutate.

În cazul pacienţilor cu stări morbide asociate se recomandă ca tratamentul cu sibutramină să fie continuat numai dacă se poate demonstra că pierderea în greutate indusă de tratament este asociată cu alte beneficii clinice, cum sunt îmbunătăţirea profilului lipidic în cazul pacienţilor cu dislipidemie sau a controlului glicemiei în cazul pacienţilor cu diabet zaharat tip 2.

Sibutramina trebuie administrată doar pe parcursul unei perioade de cel mult un an. Datele privind utilizarea pentru o perioadă de timp mai mare de un an sunt limitate.

4.3     Contraindicaţii

- Hipersensibilitate cunoscută la clorhidratul de sibutramină monohidrat sau la oricare dintre excipienţi.

- Obezitate de cauză organică.

- Antecedente de tulburări majore de nutriţie.

- Boli psihice. În cadrul studiilor efectuate la animale, sibutramina a demonstrat o potenţială activitate antidepresivă şi, de aceea, nu poate fi exclus că sibutramina poate să inducă episoade de manie la pacienţii cu tulburare afectivă bipolară.

- Sindromul Gilles de la Tourette.

- Administrarea concomitentă sau în timpul ultimelor două săptămâni, a inhibitorilor de monoaminooxidază sau a altor medicamente cu acţiune asupra sistemului nervos central, a medicamentelor pentru tratamentul tulburărilor psihice (cum sunt antidepresive, antipsihotice), a medicamentelor pentru scădere în greutate sau a triptofanului pentru tulburări ale somnului.

- Antecedente de boli coronariene, insuficienţă cardiacă congestivă, tahicardie, boală arterială periferică ocluzivă, aritmie sau boală cerebrovasculară (accident vascular cerebral sau AIT).

- Hipertensiune arterială inadecvat controlată >145/90 mmHg (vezi pct. 4.4).

- Hipertiroidism.

2

- Insuficienţă hepatică severă.

- Insuficienţă renală severă şi pacienţi cu boală renală în fază terminală care efectuează şedinţe de dializă.

- Hiperplazie benignă de prostată cu retenţie urinară.

- Feocromocitom.

- Glaucom cu unghi îngust.

- Antecedente de abuz de droguri, medicamente sau alcool.

- Sarcină şi alăptare (vezi pct. 4.6).

- Copii şi adulţi tineri cu vârsta până la 18 ani, datorită datelor insuficiente.

- Pacienţii cu vârsta peste 65 de ani, datorită datelor insuficiente.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Atenţionări:

Tensiunea arterială şi pulsul trebuie monitorizate la toţi pacienţii cărora li se administrează sibutramină, deoarece la unii pacienţi sibutramina a determinat creşteri relevante din punct de vedere clinic ale tensiunii arteriale. În primele trei luni de tratament, aceşti parametri trebuie verificaţi la intervale de 2 săptămâni; între lunile 4 şi 6 de tratament, aceşti parametri trebuie verificaţi lunar şi apoi periodic, la intervale de maxim trei luni. Tratamentul trebuie întrerupt în cazul pacienţilor care prezintă, la două vizite consecutive, o creştere a frecvenţei cardiace în stare de repaus >10 bpm sau o creştere a tensiunii arteriale sistolice/diastolice >10 mmHg. În cazul pacienţilor cu hipertensiune arterială preexistentă, bine controlată, tratamentul trebuie întrerupt dacă tensiunea arterială depăşeşte 145/90 mmHg la două testări consecutive (vezi pct. 4.8). La pacienţii diagnosticaţi cu sindrom de apnee în somn trebuie acordată o atenţie specială monitorizării tensiunii arteriale.

- Pentru administrarea concomitentă a sibutraminei cu simpatomimetice, vezi pct. 4.5.

- Deşi sibutramina nu a fost asociată cu hipertensiune pulmonară primară, având în vedere atenţionările generale cu privire la medicamentele pentru tratamentul obezităţii, este important ca în cadrul monitorizărilor regulate să se urmărească apariţia simptomelor cum sunt dispnee progresivă, durere toracică şi edem la nivelul gleznelor. Pacientul trebuie sfătuit să se adreseze imediat medicului, în cazul în care apar aceste simptome.

- Sibutramina trebuie administrată cu precauţie la pacienţii cu epilepsie.

- În cadrul evaluării acţiunii sibutraminei la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată, s-a observat creşterea concentraţiilor plasmatice de sibutramină. Deşi nu au fost raportate reacţii adverse, sibutramina trebuie administrată cu precauţie la aceşti pacienţi.

- Cu toate că doar metaboliţii inactivi sunt excretaţi pe cale renală, sibutramina trebuie administrată cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată.

- Sibutramina trebuie administrată cu precauţie pacienţilor cu antecedente heredocolaterale de ticuri verbale sau motorii.

- În timpul tratamentului cu sibutramină femeile aflate în perioada fertilă trebuie să utilizeze o metodă contraceptivă eficace.

- Există posibilitatea abuzului de medicamente, în cazul medicamentelor cu acţiune asupra sistemului nervos central. Cu toate acestea, datele clinice nu au evidenţiat abuzul de medicamente în cazul sibutraminei.

- Există atenţionări generale privind faptul că anumite medicamente pentru tratamentul obezităţii sunt asociate cu un risc crescut de apariţie a valvulopatiilor. Cu toate acestea, datele clinice nu au evidenţiat o incidenţă crescută în cazul sibutraminei.

- Sibutramina este contraindicată la pacienţii cu antecedente de tulburări nutriţionale majore, cum sunt anorexia psihogenă şi bulimia psihogenă. Nu sunt disponibile date cu privire la utilizarea sibutraminei în tratamentul pacienţilor cu tulburări nutriţionale compulsive.

- Sibutramina trebuie administrată cu precauţie la pacienţii cu glaucom cu unghi deschis şi la cei cu risc de tensiune intraoculară crescută, de exemplu la cei cu antecedente heredocolaterale.

- Similar altor medicamente care inhibă recaptarea serotoninei, în cazul pacienţilor cărora li se administrează sibutramină, este posibilă creşterea riscului de sângerare (incluzând hemoragii la nivelul aparatului genital, gastro-intestinale şi alte sângerări cutanate şi la nivelul mucoaselor). De aceea, sibutramina trebuie administrată cu precauţie la pacienţii predispuşi la evenimente hemoragice şi la pacienţii la care se administrează concomitent medicamente cunoscute că afectează hemostaza sau funcţia trombocitară.

3

- Au fost raportate rar cazuri de depresie, idei suicidare şi suicid, în cazul pacienţilor cărora li se administrează sibutramină. De aceea, este necesară precauţie specială la pacienţii cu antecedente de depresie. Dacă apar semne sau simptome ale depresiei în timpul tratamentului cu sibutramină, trebuie avute în vedere întreruperea administrării sibutraminei şi iniţierea unui tratament adecvat. Siluton conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament. Siluton conţine Galben amurg (E 110), care poate determina reacţii alergice.

4.5     Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Sibutramina şi metaboliţii săi activi sunt eliminaţi prin metabolizare hepatică; principala izoenzimă implicată este CYP3A4; de asemenea, pot contribui şi CYP2C9 şi CYP1A2. În cazul administrării concomitente de sibutramină şi medicamente care afectează activitatea izoenzimei CYP3A4 trebuie luate măsuri de precauţie (vezi pct. 5.2). Inhibitorii CYP3A4 includ ketoconazol, itraconazol, eritromicină, claritromicină, troleandomicină şi ciclosporină. Într-un studiu de interacţiune, administrarea concomitentă a ketoconazolului sau eritromicinei cu sibutramină, a determinat creşterea concentraţiilor plasmatice (ASC) ale metaboliţilor activi ai sibutraminei (23% sau, respectiv, 10%). Frecvenţa cardiacă medie a crescut cu până la 2,5 bătăi pe minut mai mult decât administrarea sibutraminei în monoterapie.

Rifampicina, fenitoina, carbamazepina, fenobarbitalul şi dexametazona sunt inductori ai enzimei CYP3A4 şi pot accelera metabolizarea sibutraminei.

Administrarea simultană a mai multor medicamente, fiecare determinând creşterea concentraţiilor serotoninei la nivelul creierului, poate accentua interacţiunile medicamentelor. Acest fenomen este denumit sindrom serotoninergic şi poate să apară rar, în legătură cu utilizarea simultană a inhibitorului selectiv al recaptării serotoninei (ISRS) împreună cu anumite medicamente antimigrenoase (cum sunt sumatriptan, dihidroergotamină) sau cu anumite opioide (cum sunt pentazocină, petidină, fentanil, dextrometorfan) sau în cazul administrării simultane a două ISRS.

Deoarece sibutramina inhibă recaptarea serotoninei (printre alte efecte), nu trebuie administrată concomitent cu alte medicamente care determină creşterea concentraţiilor serotoninei la nivelul creierului.

Administrarea concomitentă a sibutraminei cu alte medicamente care pot creşte tensiunea arterială sau frecvenţa cardiacă (de exemplu simpatomimetice) nu a fost evaluată sistematic. Medicamentele de acest tip includ anumite medicamente pentru tuse, răceală şi alergii (de exemplu efedrină, pseudoefedrină) şi anumite decongestionante (de exemplu xilometazolină). Trebuie luate măsuri de precauţie în momentul prescrierii sibutraminei la pacienţii cărora li se administrează aceste medicamente.

Sibutramina nu afectează eficacitatea contraceptivelor orale.

În cazul administrării sibutraminei în doză unică concomitent cu alcoolul etilic, nu a existat o afectare suplimentară a performanţelor cognitive şi psihomotorii. Cu toate acestea, ca regulă generală, consumul de alcool etilic nu este compatibil cu regimurile alimentare recomandate.

Nu sunt disponibile date cu privire la administrarea concomitentă a sibutraminei cu orlistat.

Între întreruperea tratamentului cu sibutramină şi iniţierea tratamentului cu inhibitori ai monoaminooxidazei trebuie păstrat un interval liber de timp de două săptămâni.

4.6     Sarcina şi alăptarea

Adinistrare în sarcină: sibutramina nu trebuie administrată în timpul sarcinii. În general, administrarea medicamentelor pentru scăderea în greutate este considerată inadecvată în timpul sarcinii, astfel încât

4

femeile aflate în perioada fertilă trebuie să utilizeze o metodă contraceptivă eficace în timpul tratamentului cu sibutramină şi să informeze medicul dacă rămân sau intenţionează să rămână gravide în timpul terapiei. Nu au fost efectuate studii controlate cu sibutramină la gravide. Studiile efectuate la femelele gestante de iepure au demonstrat efecte asupra funcţiei de reproducere, la doze toxice materne (vezi pct. 5.3 ). Nu se cunoaşte relevanţa acestor observaţii la om.

Utilizarea în timpul alăptării: la om, nu se cunoaşte dacă sibutramina se excretă în laptele matern şi de aceea, este contraindicată administrarea în timpul alăptării.

4.7     Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Deşi la voluntarii sănătoşi sibutramina nu a afectat performanţele psihomotorii sau cognitive, orice medicament cu acţiune asupra sistemului nervos central poate afecta judecata, gândirea sau capacităţile motorii.

De aceea, pacienţii trebuie avertizaţi că în timpul tratamentului cu sibutramină le poate fi afectată capacitatea de a conduce vehicule, de a folosi utilaje sau de a lucra într-un mediu periculos.

4.8     Reacţii adverse

Majoritatea reacţiilor adverse raportate cu sibutramină au apărut în faza iniţială a tratamentului (în timpul primelor 4 săptămâni). Severitatea şi frecvenţa lor au diminuat în timp. În general, aceste reacţii adverse nu au fost grave, nu au necesitat întreruperea tratamentului şi au fost reversibile. Reacţiile adverse observate în studiile clinice de fază II/III sunt enumerate mai jos, pe aparate, sisteme şi organe (foarte frecvente ≥1/10, frecvente ≥1/100 şi <1/10)

Aparate, sisteme şi organe

Tulburări cardiace (vezi informaţiile detaliate mai jos)

Tulburări gastro-intestinale

Tulburări ale sistemului nervos

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Frecvenţă

Frecvente

Foarte frecvente

Frecvente

Foarte frecvente

Frecvente

Frecvente

Reacţii adverse

Tahicardie

Palpitaţii

Creşterea tensiunii arteriale/hipertensiune arterială

Vasodilataţie (bufeuri)

Constipaţie

Greaţă

Agravarea hemoroizilor

Xerostomie

Insomnie

Confuzie

Parestezie

Cefalee

Anxietate

Modificări ale gustului

Transpiraţie

Aparat cardiovascular

A fost observată o creştere medie a tensiunii arteriale sistolice şi diastolice de repaus cu 2-3 mmHg şi o creştere medie a frecvenţei cardiace cu 3-7 bătăi pe minut. În cazuri izolate, nu pot fi excluse creşteri mai mari ale tensiunii arteriale şi frecvenţei cardiace.

5

Orice creştere a tensiunii arteriale şi a pulsului, semnificativă clinic, tinde să apară în fazele iniţiale ale tratamentului (primele 4-12 săptămâni). În astfel de cazuri, terapia trebuie întreruptă (vezi pct. 4.4).

Pentru administrarea sibutraminei la pacienţii cu hipertensiune arterială, vezi pct. 4.3 şi 4.4.

Evenimentele adverse semnificative clinic observate în studiile clinice şi pe parcursul supravegherii după punerea pe piaţă, sunt prezentate mai jos, clasificate pe aparate, sisteme şi organe:

Tulburări hematologice şi limfatice Trombocitopenie, purpură Henoch-Schonlein.

Tulburări cardiovasculare

Fibrilaţie atrială, tahicardie supraventriculară paroxistică.

Tulburări ale sistemului imunitar

Au fost raportate reacţii alergice de hipersensibilitate, variind de la erupţii cutanate uşoare şi urticarie

până la edem angioneurotic şi anafilaxie.

Tulburări psihice

Agitaţie.

Depresie, atât la pacienţii cu antecedente de depresie, cât şi la cei fără antecedente (vezi pct. 4.4).

Tulburări ale sistemului nervos

Convulsii.

Sindrom serotoninergic în asociere cu alte medicamente care afectează eliberarea serotoninei (vezi pct.

4.5).

Tulburări de memorie, tranzitorii, de scurtă durată.

Tulburări oculare Vedere înceţoşată.

Tulburări gastro-intestinale

Diaree, vărsături, hemoragii gastro-intestinale.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Alopecie, erupţii cutanate tranzitorii, urticarie, reacţii cutanate hemoragice (echimoze, peteşii).

Tulburări renale şi ale căilor urinare

Nefrită interstiţială acută, glomerulonefrită mezangiocapilară, retenţie urinară.

Tulburări ale aparatului genital şi sânului

Tulburări de ejaculare/orgasm, impotenţă, tulburări ale ciclului menstrual, metroragii.

Investigaţii diagnostice

Creşteri reversibile ale enzimelor hepatice.

Alte reacţii adverse

Rar, au fost observate simptome ale sindromului de întrerupere, cum sunt cefalee şi creştere a

apetitului alimentar.

4.9 Supradozaj

Experienţa cu privire la supradozajul cu sibutramină este limitată. Cele mai frecvente evenimente adverse raportate, asociate cu supradozajul de sibutramină sunt tahicardie, hipertensiune arterială, cefalee şi ameţeli. Tratamentul trebuie să cuprindă măsurile generale utilizate în tratamentul supradozajului, cum sunt menţinerea permeabilităţii căilor respiratorii, monitorizarea funcţiei cardiovasculare şi măsurile generale simptomatice şi de susţinere a funcţiilor vitale. Administrarea

6

precoce de cărbune activat poate întârzia absorbţia sibutraminei. De asemenea, lavajul gastric poate fi benefic. La pacienţii cu hipertensiune arterială sau tahicardie, poate fi indicată administrarea cu precauţie a blocantelor beta-adrenergice. Rezultatele unui studiu efectuat la pacienţii cu boală renală în fază terminală, care efectuează şedinţe de dializă, au demonstrat faptul că metaboliţii sibutraminei nu au fost eliminaţi într-o măsură semnificativă prin hemodializă.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1     Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: medicamente cu acţiune centrală pentru tratamentul obezităţii, codul ATC: A08AA10.

Efectele terapeutice ale sibutraminei se produc în principal prin intermediul metaboliţilor amino, principal şi secundar (metabolitul 1 şi metabolitul 2), care sunt inhibitori ai recaptării noradrenalinei, serotoninei (5-hidroxitriptamină; 5HT) şi dopaminei. La nivelul ţesutului cerebral uman studiile in vitro au arătat că metabolitul 1 şi metabolitul 2 sunt inhibitori ai recaptării noradrenalinei şi serotoninei de 3 ori mai potenţi decât ai recaptării dopaminei. Probele de plasmă prelevate de la voluntarii trataţi cu sibutramină au determinat o inhibare semnificativă atât a recaptării noradrenalinei (73%) cât şi a serotoninei (54%), în timp ce inhibarea recaptării dopaminei a fost nesemnificativă (16%). Sibutramina şi metaboliţii săi nu sunt nici substanţe cu efect de eliberare a monoaminelor şi nici inhibitori ai monoaminooxidazei. Aceştia nu au afinitate pentru un număr mare de receptori ai neurotransmiţătorilor, incluzând receptorii serotoninergici (5-HT1, 5-HT1A, 5-HT1B, 5-HT2A, 5-HT2C), adrenergici ((31, (32, (33, a1, a2), dopaminergici (D1-like, D2-like), muscarinici, histaminergici (H1), benzodiazepinici şi receptorii NMDA (sensibili la N-metil-D-aspartat).

Pe modelele animale care au utilizat şobolani cu greutate corporală mică şi obezi, sibutramina determină o reducere a creşterii în greutate. Se consideră că acest lucru este rezultatul impactului asupra aportului alimentar, adică prin apariţia precoce a senzaţiei de saţietate, dar şi prin creşterea termogenezei, care contribuie la pierderea în greutate. S-a demonstrat că aceste efecte sunt mediate prin inhibarea recaptării serotoninei şi noradrenalinei.

În studiile clinice la om, s-a demonstrat că sibutramina are efect asupra pierderii în greutate prin apariţia precoce a senzaţiei de saţietate. De asemenea, sunt disponibile date care demonstrează efectul sibutraminei asupra termogenezei, prin atenuarea reducerii adaptive a ratei metabolice de repaus în timpul procesului de pierdere în greutate. Pierderea în greutate indusă de sibutramină este însoţită de modificări benefice ale valorilor serice ale lipidelor şi ale controlului glicemiei, la pacienţii cu dislipidemie şi, respectiv, diabet zaharat tip 2.

La pacienţii obezi cu diabet zaharat de tip 2, pierderea în greutate determinată de sibutramină a fost asociată cu o reducere medie a HbA1c de 0,6% (unitate). Similar, la pacienţii obezi cu dislipidemie, pierderea în greutate a fost asociată cu creşterea valorii HDL-colesterolului cu 12-22% şi scăderea valorii trigliceridelor cu 9-21% .

5.2     Proprietăţi farmacocinetice

Sibutramina se absoarbe bine şi se metabolizează în proporţie mare la nivelul primului pasaj hepatic. Concentraţiile plasmatice maxime (Cmax) au fost atinse după 1,2 ore de la administrarea unei doze unice de 20 mg clorhidrat de sibutramină monohidrat. Timpul de înjumătăţire plasmatică al substanţei nemetabolizate este de 1,1 ore. Metaboliţii 1 şi 2, activi din punct de vedere farmacologic, ating Cmax după trei ore, având un timp de înjumătăţire plasmatică prin eliminare de 14, respectiv, 16 ore. Cinetica liniară a fost demonstrată la doze cuprinse între 10 şi 30 mg, neînregistrându-se modificări în relaţie cu doza, în ceea ce priveşte timpii de înjumătăţire plasmatică prin eliminare, ci o creştere proporţională cu doza a concentraţiilor plasmatice. În cazul dozelor repetate, metaboliţii 1 şi 2 ating concentraţiile plasmatice la starea de echilibru în 4 zile, înregistrându-se o acumulare de aproximativ 2 ori mai mare. Farmacocinetica sibutraminei şi a metaboliţilor săi la subiecţii obezi este similară cu cea

7

a subiecţilor normoponderali. Până în prezent, datele disponibile relativ limitate nu furnizează nicio evidenţă cu privire la o diferenţă farmacocinetică relevantă din punct de vedere clinic, între bărbaţi şi femei. Profilul farmacocinetic observat la subiecţii vârstnici sănătoşi (vârsta medie 70 de ani) a fost similar cu cel al subiecţilor adulţi sănătoşi.

Insuficienţa renală

Caracterul metaboliţilor sibutraminei 1, 2, 5 şi 6 a fost studiat la pacienţi cu grade diferite de

insuficienţă renală . Sibutramina ca atare nu a putut fi evaluată.

În general, ASC ale metaboliţilor activi 1 şi 2 nu au fost afectate de insuficienţa renală, cu excepţia

ASC a metabolitului 2, la pacienţii cu boală renală în fază terminală care efectuează şedinţe de dializă;

ASC a fost de aproximativ jumătate comparativ cu ASC determinată la subiecţii normali (Clcr ≥80

ml/min). ASC ale metaboliţilor inactivi 5 şi 6 au crescut de 2-3 ori la pacienţii cu insuficienţă renală

moderată (30 ml/min <Clcr ≤60 ml/min), de 8-11 ori la pacienţii cu insuficienţă renală severă (Clcr

≤30 mlL/min) şi de 22-33 de ori la pacienţii cu boală renală în fază terminală care efectuează şedinţe

de dializă, în comparaţie cu subiecţii normali. În timpul hemodializei, aproximativ 1% din doza

administrată oral a fost recuperată în dializat, sub forma unei combinaţii a metaboliţilor 5 şi 6, în timp

ce metaboliţii 1 şi 2 nu au putut fi măsuraţi în dializat.

Sibutramina nu trebuie administrată pacienţilor cu insuficienţă renală severă, incluzând pacienţii cu

boală renală în fază terminală care efectuează şedinţe de dializă.

Insuficienţa hepatică

La subiecţii cu insuficienţă hepatică moderată, biodisponibilitatea metaboliţilor activi a fost cu 24% mai mare după administrarea unei doze unice de sibutramină. Legarea sibutraminei şi a metaboliţilor săi 1 şi 2 de proteinele plasmatice este de aproximativ 97%, 94% i, respectiv, 94%. Metabolizarea hepatică este principala cale de eliminare a sibutraminei şi a metaboliţilor săi activi, 1 şi 2. Ceilalţi metaboliţi (inactivi) sunt excretaţi în principal prin urină, într-un raport urină/fecale de 10:1.

Studiile in vitro asupra microzomilor hepatici au indicat faptul că CYP3A4 este principala izoenzimă a citocromului P450, responsabilă pentru metabolizarea sibutraminei. În cadrul studiilor in vitro nu a existat niciun indiciu al afinităţii pentru CYP2D6, o enzimă cu capacitate de metabolizare mică, implicată în interacţiunile farmacocinetice cu diferite medicamente. Suplimentar, studiile in vitro au relevat faptul că sibutramina nu are un efect semnificativ asupra activităţii principalelor izoenzime ale citocromului P450, incluzând CYP3A4. S-a demonstrat (în urma studiilor in vitro) că enzimele CYP450 implicate în metabolizarea ulterioară a metabolitului 2 sunt CYP3A4 şi CYP2C9. Deşi până în prezent nu există date în acest sens, este posibil ca şi CYP3A4 să fie, de asemenea, implicată în metabolizarea ulterioară a metabolitului 1.

5.3 Date preclinice de siguranţă

La animalele de studiu, toxicitatea sibutraminei după administrarea unei doze unice a fost în general rezultatul efectelor farmacodinamice exagerate. Tratamentul de lungă durată a fost asociat numai cu modificări patologice moderate şi cu rezultate legate de speciile respective. Este puţin probabil ca aceste modificări să pună probleme în timpul utilizării clinice corespunzătoare a sibutraminei. Studiile cu privire la funcţia de reproducere au fost efectuate la şobolani şi iepuri. La iepuri, unul dintre studii a demonstrat o incidenţă uşor crescută a anomaliilor cardiovasculare fetale la grupul de tratament, în comparaţie cu grupul martor, în timp ce alt studiu a indicat o incidenţă mai redusă, comparativ cu grupul martor. Suplimentar, în cadrul celui de-al doilea studiu, dar nu şi în primul, grupul de tratament a avut un număr uşor mai mare de fetuşi cu două anomalii minore (o mică legătură osoasă torsionată între oasele maxilar şi zigomatic şi diferenţe foarte mici la nivelul spaţiilor dintre emergenţele unor artere mici de la nivelul arcul aortic). Nu se cunoaşte relevanţa acestor descoperiri la om. Administrarea sibutraminei nu a fost investigată la gravide. Testele ample cu privire la genotoxicitate nu au relevat nicio dovadă de mutagenitate indusă de sibutramină. Studiile efectuate la rozătoare au relevat că sibutramina nu are potenţial carcinogen relevant la om.

8

6.       PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1     Lista excipienţilor

Conţinutul capsulei

Lactoză monohidrat

Celuloză microcristalină PH 101

Stearat de magneziu

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Capacul capsulei Carmoisină (E 122) Albastru brevetat V (E 131) Dioxid de titan (E 171) Laurilsulfat de sodiu Gelatină

Corpul capsulei Galben de chinolină (E 104) Galben amurg (E 110) Dioxid de titan (E 171) Laurilsulfat de sodiu Gelatină

Cerneala de inscriptionare

Shellac

Oxid negru de fer (E 172)

6.2     Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3     Perioada de valabilitate

2 ani

6.4     Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 25oC, în ambalajul original.

6.5     Natura şi conţinutul ambalajului

Cutie cu 4 blistere PVC-PVDC/Al a câte 7 capsule. Cutie cu 3 blistere PVC-PVDC/Al a câte 10 capsule. Cutie cu 4 blistere PA-Al-PVC/Al a câte 7 capsule Cutie cu 3 blistere PA-Al-PVC/Al a câte 10 capsule.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6     Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinţe speciale.

7.       DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

S.C. TERAPIA S.A.

9

Str. Fabricii nr. 124, Cluj-Napoca România

8.       NUMERELELE AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Siluton 10 mg 1395/2009/01-02-03-04

Siluton 15 mg 1396/2009/01-02-03-04

9.       DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Autorizare - Februarie 2009

10.     DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Februarie 2009

10

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
Dependenţa de mâncare, principalul factor de risc pentru obezitate Numărul în continuă creştere al persoanelor care suferă de obezitate din statele dezvoltate economic a adus în discuţie factorul dependenţei de mâncare şi în special de mâncarea de tip fastfood ca principală cauză a acestei condiţii medicale, un factor ce nu a fost încă asociat direct de medicină cu...
Obezitate: S-a descoperit o genă care ar face să crească pofta de mâncare Cercetători americani au identificat o genă care, suferind o mutaţie, împiedică organismul să semnaleze umplerea stomacului; prin urmare, persoana cu astfel de genă mănâncă prea mult, scrie maxisciences.com.
Obezitate – Inelul gastric - (lb. franceza) Metoda inelului gastric este una dintre cele mai des utilizate in tratamentul obezitatii. Inelul gastric induce o senzatie rapida de satietate. Aceasta împarte stomacul într-un saculet superior (15ml), şi restulul stomacului inferior. Pacientul se simte satul imediat dupa ingerarea unei mici cantitati...
Risc de obezitate dacă mănânci 'cât pentru doi' în timpul sarcinii Mâncatul 'cât pentru doi' în timpul sarcinii ar putea lăsa femeile cu multe kilograme în plus pentru toată viaţa, relevă un studiu realizat de cercetători de la Universitatea Bristol, relatează miercuri Daily Mail.
Riscul de obezitate poate fi calculat de la naştere O metodă de calcul online permite de acum aprecierea riscului de obezitate la copii încă de la cea mai fragedă vârstă. Testul a fost realizat de o echipă internaţională, fiind desfăşurat pe finlandezi, italieni şi americani, relatează passionsante.be.
Bolile legate de obezitate costă anual SUA 150 de miliarde de dolari Stimulente economice în vederea asigurării unor surse de mâncare sănătoasă ieftină şi planuri de asigurare pentru prevenirea obezităţii la copii se numără pe lista celor 70 de măsuri imediate ce pot reduce problema obezităţii în rândul copiilor americani, se precizează în raportul unui grup de lucru...