Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

NEBALEX 5 mg
 
Denumire NEBALEX 5 mg
Descriere Tratamentul hipertensiunii arteriale esentiale.
Tratamentul insuficientei cardiace stabile usoare si moderate, suplimentar la terapia standard, la pacientii cu vârsta de 70 de ani sau peste.
Denumire comuna internationala NEBIVOLOLUM
Actiune terapeutica AGENTI BETABLOCANTI BETABLOCANTE SELECTIVE
Prescriptie P-6L - Medicamente si produse medicamentoase care se elibereaza in farmacii pe baza de prescriptie medicala valabila 6 luni
Forma farmaceutica Comprimate
Concentratia 5 mg
Ambalaj Cutie cu blist. PVC-PE-PVDC/Al X 10 compr.
Valabilitate ambalaj 3 ani
Cod ATC C07AB12
Firma - Tara producatoare SPECIFAR S.A. - GRECIA
Autorizatie de punere pe piata SPECIFAR S.A. - GRECIA

Ai un comentariu sau o intrebare despre NEBALEX 5 mg ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



Prospect si alte informatii despre NEBALEX 5 mg, comprimate       

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1.       DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Nebalex 5 mg, comprimate

2.       COMPOZITIA CALITATIVĂ SI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat contine nebivolol 5 mg, echivalent cu clorhidrat de nebivolol 5,45 mg.

Excipient: lactoză monohidrat 85,96 mg per comprimat

Pentru lista tuturor excipientilor, vezi pct. 6.1.

3.       FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat

Comprimate rotunde, biconvexe, de culoare albă, prevăzute pe o fată cu 2 linii perpendiculare , cu diametrul de aproximativ 9 mm.

Nebalex poate fi divizat în patru părti egale.

4.       DATE CLINICE

4.1     Indicatii terapeutice

Hipertensiune arterială

Tratamentul hipertensiunii arteriale esentiale.

Insuficientă cardiacă cronică (ICC)

Tratamentul insuficientei cardiace stabile usoare si moderate, suplimentar la terapia standard, la pacientii cu vârsta de 70 de ani sau peste.

4.2     Doze si mod de administrare

Mod de administrare

Pentru administrare orală.

Comprimatul sau părti din acesta trebuie înghitit(e) cu o cantitate suficientă de lichid (de exemplu un pahar cu apă). Comprimatul poate fi administrat cu sau fără alimente.

Hipertensiune arterială

Adulti

Doza este de un comprimat (5 mg) zilnic, de preferat în acelasi moment al zilei.

Efectul de scădere a tensiunii arteriale devine evident după 1-2 săptămâni de tratament. Ocazional, efectul optim este atins numai după un interval de 4 săptămâni.

Asociere cu alte medicamente antihipertensive

Beta-blocantele pot fi utilizate în monoterapie sau în asociere cu alte medicamente antihipertensive. Până în prezent, a fost observat un efect suplimentar de scădere a tensiunii arteriale numai la administrarea Nebalex 5 mg în asociere cu hidroclorotiazidă 12,5-25 mg.

Pacienti cu insuficientă renală

La pacientii cu insuficientă renală, doza initială recomandată este de 2,5 mg zilnic. Dacă este necesar,

doza zilnică poate fi crescută la 5mg.

Pacienti cu insuficientă hepatică

Există date limitate cu privire la utilizarea la pacientii cu insuficientă hepatică sau la pacientii ale căror functii hepatice sunt afectate. Ca urmare, la acesti pacienti, este contraindicată utilizarea Nebalex.

Vârstnici

La pacientii cu vârsta peste 65 de ani, doza initială recomandată este de 2,5 mg zilnic. Dacă este necesar, doza zilnică poate fi crescută la 5 mg. Totusi, având în vedere experienta limitată cu privire la administrarea la pacientii cu vârsta peste 75 de ani, trebuie luate măsuri de precautie si pacientii trebuie monitorizati strict.

Copii si adolescenti

Nebivololul nu este recomandat pentru utilizare la copii si adolescenti cu vârsta sub 18 ani, datorită lipsei datelor privind siguranta si eficacitatea.

Insuficienta cardiacă cronică (ICC)

Tratmentul insuficientei cardiace cronice stabile va fi initiat prin stabilirea treptată a dozei, până la

atingerea dozei de întretinere optime, individualizate.

Pacientul trebuie să fi fost diagnosticat cu insuficientă cardiacă cronică stabilă, fără episoade de acutizare în timpul ultimelor sase săptămâni. Este recomandat ca medicul curant să aibă experientă în abordarea terapeutică a insuficientei cardiace cronice.

La acei pacienti tratati în decursul ultimelor două săptămâni cu medicamente pentru afectiuni cardiovasculare, incluzând diuretice si/sau digoxină si/sau inhibitori ai enzimei de conversie si/sau antagonisti ai angiotensinei II, trebuie stabilit dozajul acestor medicamente în decursull ultimelor două săptămâni înainte de initierea tratamentului cu Nebalex.

Stabilirea treptată initială a dozei trebuie efectuată în concordantă cu următoarele etape, la intervale de 1-2 săptămâni, în functie de tolerabilitatea pacientului: initial se administrează o doză de 1,25 mg nebivolol, care va fi crescută la 2,5 mg nebivolol o dată pe zi, ulterior la 5 mg o dată pe zi si apoi la 10 mg o dată pe zi. Doza maxima recomandată este de 10 mg nebivolol o dată pe zi.

Initierea terapiei si fiecare crestere a dozei administrate trebuie efectuate sub supravegherea unui medic cu experientă, pentru o periodă de cel putin 2 ore, pentru a se asigura faptul că starea clinică a pacientului rămâne stabilă (în special în legătură cu tensiunea arterială, ritmul cardiac, tulburările de conducere, semnele agravării insuficientei cardiace).

Aparitia evenimentelor adverse poate împiedica administrarea dozei maxime recomandate la toti pacientii. Dacă este necesar, doza atinsă prin stabilire treptată poate fi, de asemenea, scăzută treptat si reintrodusă atunci când este adecvat.

În timpul perioadei de stabilire treptate a dozei, în cazul în care insuficienta cardiacă se agravează sau se instalează intoleranta, se recomandă mai întâi reducerea dozei de nebivolol sau oprirea imediată a administrării, dacă este necesar (în caz de hipotensiune arterială severă, agravare a insuficientei cardiace cu edem pulmonar acut, soc cardiogen, bradicardie simptomatică sau bloc atrioventricular).

În general, tratmentul insuficientei cardiace cronice stabile cu nebivolol este un tratament de lungă durată.

Nu se recomandă oprirea bruscă a tratmentului cu nebivolol, deoarece acest lucru poate duce la o agravare tranzitorie a insuficientei cardiace. Dacă este necesară întreruperea administrării, dozele trebuie scăzute gradat, prin reducere la jumătate, la intervale de o săptămână.

2

Pacienti cu insuficientă renală

Nu este necesară ajustarea dozelor în cazul insuficientei renale cu intensitate usoară până la moderată, având în vedere faptul că stabilirea treptată a dozelor până la doza maximă tolerată se efectuează prin ajustare individualizată. Nu există experientă la pacienti cu insuficientă renală severă (creatininemia >250μmol/l). Ca urmare, nu este recomandată utilizarea nebivololului la acesti pacienti.

Pacienti cu insuficientă hepatică

Există date limitate cu privire la utilizarea la pacientii cu insuficientă hepatică. Ca urmare, este contraindicată utilizarea Nebalex la acesti pacienti.

Vârstnici

Nu este necesară ajustarea dozelor, având în vedere faptul că stabilirea treptată a dozelor până la doza maximă tolerată se efectuează prin ajustare individualizată.

Copii si adolescenti

Nebivololul nu este recomandat pentru utilizare la copii si adolescenti cu vârsta sub 18 ani datorită lipsei datelor privind siguranta si eficacitatea.

4.3     Contraindicatii

-         Hipersensibilitate la substanta activă sau la oricare dintre excipienti;

-         Insuficientă hepatică sau disfunctii ale functiei hepatice;

-         Insuficientă cardiacă acută, soc cardiogen sau episoade de insuficientă cardiacă decompensată, care necesită administrarea intravenoasă de medicamente inotrop pozitive;

-         Sindrom de nod sino-atrial bolnav, incluzând bloc sino-atrial;

-         Bloc atrioventricular de grad II si III (fără pacemaker);

-         Antecedente de bronhospasm si astm bronsic;

-         Feocromocitom netratat;

-         Acidoză metabolică;

-         Bradicardie (alura ventriculară < 60 bpm, înainte de initierea tratamentului);

-         Hipotensiune arterială (tensiunea arterială sistolică < 90 mmHg);

-         Tulburări severe ale circulatiei periferice;

-         Asociere cu floctafenină si sultopridă (vezi pct. 4.5).

4.4     Atentionări si precautii speciale pentru utilizare

Vezi, de asemenea, pct. 4.8.

În general, următoarele atentionări si precautii sunt valabile în cazul tuturor antagonistilor beta-adrenergici.

Anestezie

Continuarea efectului beta-blocant reduce riscul de aritmii în timpul inductiei anesteziei si intubatiei. Dacă efectul beta-blocant este întrerupt în perioada pregătirii pentru interventia chirurgicală, administrarea medicamentului cu efect antagonist beta-adrenergic trebuie întreruptă cu cel putin 24 de ore înainte.

Utilizarea anumitor anestezice care pot determina deprimare miocardică trebuie efectuată cu prudentă. Pacientul trebuie protejat împotriva reactiilor vagale prin administrarea intravenoasă de atropină.

Sistem cardiovascular

În general, antagonistii beta-adrenergici nu trebuie utilizati la pacientii cu insuficientă cronică congestivă netratată, cu exceptia cazului în care afectiunea a fost stabilizată.

La pacientii cu boală cardiacă coronariană, tratamentul cu antagonisti beta-adrenergici trebuie întrerupt gradat, adică în decurs de peste 1-2 săptămâni. Dacă este necesar, tratamentul alternativ trebuie initiat în acelasi timp, pentru a preveni excerbarea anginei pectorale.

Antagonistii beta-adrenergici pot induce bradicardie: dacă pulsul scade sub 50-55 bpm, în repaus, si/sau pacientul prezintă simptome care sugerează bradicardie, doza trebuie redusă.

Antagonistii beta-adrenergici trebuie utilizati cu precautie:

•     la pacientii cu tulburări ale circulatiei periferice (boală sau sindrom Raynaud, claudicatie intermitentă), deoarece poate să apară agravarea acestor tulburări;

•     la pacientii cu bloc atrioventricular de grad I, datorită efectului negativ al beta blocantelor asupra timpului de conducere;

•     la pacientii cu angină Prinzmetal, datorită neantagonizării alfareceptorilor care mediază vasoconstrictia arterelor coronare: antagonistii beta-adrenergici pot creste numărul si durata episoadelor acute de angină pectorală.

În general, nu se recomandă asocierea nebivololului cu blocante ale canalelor de calciu, de tipul verapamilului si diltiazemului, cu medicamente antiaritmice din clasa Isi cu medicamente antihipertensive care actionează la nivel central; pentru informatii suplimentare, vezi pct. 4.5.

Metabolism/Endocrinologie

La pacientii cu diabet zaharat, administrarea de nebivolol nu influentează glicemia. Totusi, medicamentul trebuie administrat cu prudentă la pacientii cu diabet zaharat, deoarece nebivololul poate masca anumite simptome de hipoglicemie (tahicardie, palpitatii).

Antagonistii beta-adrenergic pot masca simptomele tahicardiei din hipertiroidism. Întreruperea bruscă poate intensifica simptomele.

Aparat respirator

La pacientii cu boli pulmonare obstructive cronice , antagonistii beta-adrenergici trebuie administrati cu precautie, deoarece constrictia căilor respiratorii se poate agrava.

Altele

Pacientii cu antecedente de psoriazis trebuie să utilizeze antagonisti beta-adrenergici numai după o evaluare atentă.

Antagonistii beta-adrenergici pot creste sensibilitatea la alergeni si severitatea reactiilor anafilactice. Beta-blocantele pot determină scăderea lăcrimării.

Initierea tratamentului insuficientei cardiace cronice cu nebivolol necesită monitorizare regulată. Pentru doze si mod de administrare, vezi pct. 4.2. Întreruperea tratamentului nu trebuie efectuată brusc, cu exceptia cazului în care acest lucru este absolu necesar. Pentru informatii suplimentare, vezi pct. 4.2.

Acest medicament contine lactoză. Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intolerantă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbtie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

4.5     Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune

Interactiuni farmacodinamice

Asocieri contraindicate

Floctafenină (AINS): beta-blocantele pot contracara reactiile cardiovasculare compensatorii, asociate cu hipotensiune arterială sau soc, care pot fi induse de floctafenină.

Sultopridă (antipsihotic): nebivololul nu trebuie administrat concomitent cu sultopridă, deoarece există un risc crescut de aritmie ventriculară.

Asocieri nerecomandate

Antiaritmice din clasa I (chinidina, hidrochinidina, cibenzolina, flecainida, disopiramida, lidocaina, mexiletina, propafenona): poate fi potentat efectul asupra timpului de conducere atrio-ventriculară si efectul inotrop negativ poate fi crescut (vezi pct. 4.4).

Blocante ale canalelor de calciu, de tip verapamil/diltiazem: influentează în mod negativ contractilitatea si conducerea atrio-ventriculară. La pacientii tratati cu ß-blocante, administrarea intravenoasă de verapamil poate duce la hipotensiune arterială marcată si bloc atrio-ventricular (vezi pct. 4.4).

Antihipertensive care actionează la nivel central (clonidina, guanfacina, moxonidina, metildopa, rilmenidina): utilizarea concomitentă a medicamentelor antihipertensive care actionează la nivel central poate agrava insuficienta cardiacă prin scăderea tonusului central simpatic (reducerea ritmului cardiac si a debitului cardiac, vasodilatie) (vezi pct. 4.4). Întreruperea bruscă a tratamentului, în special în cazul întreruperii anterioare a tratamentului cu bete-blocante, poate creste riscul de “hipertensiune arterială de rebound”.

Asocieri care trebuie utilizate cu precautie

Medicamente antiaritmice din clasa III (amiodarona): efectul asupra timpului de conducere atrio-ventricular poate fi potentat.

Anestezice - halogenati volatili: utilizarea concomitentă a antagonistilor beta-adrenergici si a anestezicelor poate atenua tahicardia reflexă si poate creste riscul de hipotensiune arterială (vezi pct. 4.4). Ca o regulă generală, se va evita întreruperea bruscă a tratamentului cu beta-blocante. Medicul anestezist trebuie informat în cazul în care pacientul este tratat cu Nebalex.

Insulină si medicamente antidiabetice orale: desi nebivololul nu influentează glicemia, utilizarea concomitentă poate masca anumite simptome de hipoglicemie (palpitatii, tahicardie).

Baclofen (medicament antispastic), amifostină (adjuvant antineoplazic): utilizarea concomitentă cu antihipertensive pare să crească riscul de prăbusire a tensiunii arteriale si, ca urmare, doza de medicament antihipertensiv trebuie ajustată în mod corespunzător.

Meflochină (medicament antimalaric): în mod teoretic, administrarea concomitentă cu blocante β-adrenergice poate contribui la prelungirea intervalului QTc.

Asocieri care trebuie luate în considerare

Glicozide digitalice: utilizarea concomitentă poate prelungi timpul de conducere atrio-ventriculară. Studiile clinice cu nebivolol nu au evidentiat nicio dovadă clinică de interactiune.

Nebivololul nu influentează cinetica digoxinei.

Antagonistii canalelor de calciu de tip dihidropiridină (amlodipină, felodipină, lacidipină, nifedipină, nicardipină, nimodipină, nitrendipină): utilizarea concomitentă poate creste riscul de hipotensiune arterială si, la pacientii cu insuficientă cardiacă, nu poate fi exclusă cresterea riscului de deteriorare ulterioară a functiei ventriculare de pompă.

Antipsihotice, antidepresive (triciclice, barbiturice si fenotiazine), nitrati organici precum si alte medicamente antihipertensive : utilizarea concomitentă poate creste efectul de scădere a tensiunii arteriale al beta-blocantelor (efect aditiv).

Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS): nu influentează efectul de scădere a tensiunii arteriale al nebivololului. Trebuie avut în vedere faptul că dozele zilnice mici de acid acetilsalicilic, cu efect antitrombotic(de exemplu 50 sau 100 mg) pot fi utilizate în sigurantă concomitent cu Nebalex.

Simpatomimetice: utilizarea concomitentă poate contracara efectul antagonistilor beta-adrenergici. Administrarea de medicamente beta-adrenergice poate duce la actiune alfa-adrenergică necontracarată a medicamentelor simpatomimetice, atât cu efect alfa-adrenergic cât si cu efect beta-adrenergic (risc de hipertensiune arterială, bradicardie severă si bloc atrio-ventricular).

Interactiuni farmacocinetice

Deoarece metabolizarea nebivololului se realizează prin intermediul izoenzimei CYP2D6, administrarea concomitentă cu substante active care au efect inhibitor asupra acestei enzime, în special cu paroxetină, fluoxetină, tioridazină, chinidină, terbinafină, bupropionă, clorochină si

levomepromazină, poate duce la cresterea concentratiilor plasmatice ale nebivololului, asociată cu un risc crescut de bradicardie marcată si de evenimente adverse.

Administrarea concomitentă cu cimetidina creste concentratiile plasmatice ale nebivololului, fără modificarea efectului clinic. Administrarea concomitentă cu ranitidina nu influentează farmacocinetica nebivololului. Tinând cont de faptul că Nebalex se administrează cu alimente iar antiacidul se administrează între mese, cele două tratamente pot fi prescrise împreună.

Administrarea concomitentă a nebivololului cu nicardipina creste usor concentratiile plasmatice ale ambelor medicamente, fără modificarea efectului clinic. Administrarea concomitentă cu alcool etilic, furosemidă sau hidroclorotiazidă nu influentează farmacocinetica nebivololului. Nebivololul nu influentează farmacocinetica si farmacodinamia warfarinei.

4.6     Sarcina si alăptarea

Utilizare în sarcină

Nebivololul are efecte asupra sarcinii si/sau fătului/nou-născutului, care pot fi nocive. În general, blocarea receptorilor beta-adrenergici reduce circulatia sanguină la nivel placentar, fapt care a fost asociat cu retard al cresterii, moarte intrauterină, avort sau travaliu prematur. La făt si nou-născut pot să apară reactii adverse (de exemplu hipoglicemia si bradicardia) . Dacă este necesar tratamentul cu blocante ale receptorilor beta-adrenergici , sunt de preferat blocantele beta1-selective ale receptorilor adrenergici.

Nebivololul nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, decât dacă este absolut necesar. Dacă tratamentul cu nebivolol este considerat necesar, trebuie monitorizate circulatia sanguină utero-placentară si dezvoltarea fetală. În cazul în care apar efecte nocive asupra sarcinii sau fătului, trebuie luat în considerare un tratament alternativ. Nou-născutul trebuie monitorizat strict. În general, simptomele de hipoglicemie si bradicardie sunt de asteptat în decursul primelor 3 zile de viată.

Utilizare în timpul alăptării

Studiile la animale au arătat faptul că nebivololul este excretat în lapte. Nu se cunoaste dacă acest medicament se excretă si în laptele uman. Majoritatea beta-blocantelor, în special substantele lipofile cu structură chimică asemănătoare nebivololului si metabolitilor săi activi, trec în lapte, desi în proportie variabilă. Ca urmare, nu se recomandă alăptarea în timpul administrării de nebivolol.

4.7     Efecte asupra capacitătii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje

Nu au fost efectuate studii cu privire la efectele asupra capacitătii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje. Studiile farmacodinamice au arătat faptul că nebivololul nu influentează functiile psihomotorii. Unii pacienti pot prezenta reactii adverse (vezi pct. 4.8) care sunt determinate, în general, de scăderea tensiunii arteriale, cum sunt ameteli sau lesin. Dacă apar aceste reactii adverse, se va evita conducerea vehiculelor si efectuarea de activităti care necesită vigilentă. Aparitia acestor reactii adverse este mai probabilă după initierea tratamentului sau după cresterea dozelor.

4.8     Reactii adverse

Evenimentele adverse sunt prezentate separat, pentru hipertensiune arterială si pentru insuficienta cardiacă cronică, datorită diferentelor bolilor respective.

Hipertensiune arterială

Reactiile adverse raportate sunt prezentate în tabelul de mai jos, fiind clasificate pe aparate, sisteme si organe si în functie de frecventă:

Aparate, sisteme si organe

Frecvente (>1/100 si <1/10)

Mai putin frecvente (>1/1000 si <1/100)

Foarte rare (<1/10000)

Cu frecventă necunoscută

Tulburări ale sistemului imunitar

 

 

edem angioneurotic

hipersensibilitate

Tulburări psihice

 

cosmaruri, depresie

 

 

Tulburări ale sistemului nervos

cefalee, ameteli, parestezie

 

lesin/sincopă

 

Tulburări oculare

 

tulburări de vedere

 

 

Tulburări cardiace

 

bradicardie, insuficientă cardiacă, conducere atrio-ventriculară încetinită/bloc atrio-ventricular

 

 

Tulburări vasculare

 

Hipotensiune arterială,

(accentuarea claudicatiei intermitente)

Claudicatie intermitentă

 

 

Tulburări respiratorii, toracice si mediastinale

dispnee

bronhospasm

 

 

Tulburări gastro-intestinale

constipatie, greată, diaree

dispepsie, flatulentă, vărsături

 

 

Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat

 

prurit, eruptie cutanată tranzitorie eritematoasă

psoriazis agravat

 

Tulburări ale aparatului genital si sânului

 

impotentă

 

 

Tulburări generale si la nivelul locului de administrare

oboseală, edem

 

 

 

De asemenea, la administrarea unor antagonisti beta-adrenergici, au fost raportate următoarele reactii adverse: halucinatii, psihoze, confuzie, extremităti reci/cianotice, fenomen Raynaud, uscăciune a mucoasei oculare si toxicitate asupra mucoaselor oculare de tip practolol.

Beta-blocantele pot determina reducerea secretiei lacrimale.

Insuficientă cardiacă cronică

Datele cu privire la reactiile adverse la pacientii cu insuficientă cardiacă cronică ICC disponibile dintr-un studiu clinic, placebo-controlat, în cadrul căruia au fost inclusi 1067 pacienti tratati cu nebivolol si 1061 pacienti la care s-a administrat placebo. În acest studiu, 449 dintre pacientii tratati cu nebivolol (42,1%) au raportat reactii adverse cu relatie de cauzalitate cel putin posibilă, comparativ cu 334 dintre pacientii la care s-a administrat placebo (31,5%). Cele mai frecvente reactii adverse raportate la nebivolol au fost bradicardie si ameteli, ambele apărând la aproximativ 11% dintre pacienti. La pacientii la care s-a administrat placebo, frecventa corespunzătoare acestor reactii adverse a fost de aproximativ 2%, respectiv 7%.

În cursul tratamentului insuficientei cardiace cronice, au fost raportate următoarele incidente pentru reactiile adverse (cu relatie de cauzalitate cel putin posibilă), considerate a fi relevante în mod specific.

- Agravarea insuficientei cardiace a apărut la 5,8% dintre pacientii tratati cu nebivolol, comparativ cu 5,2% la pacientii la care s-a administrat placebo.

- Hipotensiunea arterială posturală a fost raportată la 2,1% dintre pacientii tratati cu nebivolol, comparativ cu 1,0% la pacientii la care s-a administrat placebo.

- Intoleranta la medicament a apărut la 1,6% dintre pacientii tratati cu nebivolol, comparativ cu 0,8% la pacientii la care s-a administrat placebo.

- Blocul atrio-ventricular de grad I a apărut la 1,4% dintre pacientii tratati cu nebivolol, comparativ cu 0,9% la pacientii la care s-a administrat placebo.

- Edemele la nivelul membrelor inferioare au fost raportate la 1,0% dintre pacientii tratati cu nebivolol, comparativ cu 0,2% la pacientii la care s-a administrat placebo.

4.9     Supradozaj

Nu sunt disponibile date cu privire la supradozajul cu nebivolol.

Simptome

Simptomele supradozajului cu beta-blocante sunt: bradicardie, hipotensiune arterială, bronhospasm si insuficientă cardiacă acută.

Tratament

În caz de supradozaj sau hipersensibilitate, pacientul trebuie tinut sub supraveghere medicală strictă si va fi tratat într-o sectie de terapie intensivă. Glicemia trebuie monitorizată. Absorbtia oricăror reziduuri medicamentoase de la nivelul tractulul gastro-intestinal poate fi prevenită prin lavaj gastric, prin administrarea de cărbune activat si a unui laxativ. Pot fi necesare manevre de respiratie asistată. Bradicardia sau reactiile vagale marcate trebuie tratate prin administrarea de atropină sau

metilatropină. Hipotensiunea arterială si socul trebuie tratate prin administrarea de plasmă/substituenti de plasmă si, dacă este necesar, de catecolamine. Efectul beta-blocant poate fi contracarat prin administrarea intravenoasă, lentă, de clorhidrat de izoprenalină, începând cu o doză de aproximativ 5 micrograme/minut, sau de dobutamină, începând cu o doză de 2,5 micrograme/minut, până când este obtinut efectul scontat. În cazurile refractare la tratament, izoprenalina poate fi asociată cu dopamina.

Dacă această asociere nu produce efectul dorit, se poate lua în considerare administrarea intravenoasă de glucagon 50-100 micrograme/kg. Dacă este necesar, administrarea trebuie repetatăîn decurs de o oră, fiind urmată –dacă este necesar – de perfuzarea intravenoasă de glucagon 70 micrograme/kg si oră. În cazurile extreme de bradicardie rezistentă la tratament, se poate insera un pacemaker.

5.       PROPRIETĂTI FARMACOLOGICE

5.1     Proprietăti farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: medicamente beta-blocante, selective, codul ATC: C07AB12.

Nebivololul este un amestec racemic de doi enantiomeri, nebivolol SRRR (sau d-nebivolol) si nebivolol RSSS (sau l-nebivolol). Acest medicament asociază două actiuni farmacologice:

• Este un antagonist competitiv si selectiv al receptorilor beta adrenergici : acest efect este atribuit enatiomerului SRRR(d-enantiomer).

• Are propietăti vasodilatatoare usoare, datorită interactiunii cu calea L-argininei/monooxidului de azot.

Administrarea unei doze unice si administrarea de doze repetate de nebivolol reduc ritmul cardiac si tensiune arterială, în conditii de repaus si în timpul efortului fizic, atât la subiectii normotensivi cât si la pacientii cu hipertensiune arterială. Efectul de scădere a tensiunii arteriale este mentinut în cursul tratamentului cronic.

La doze terapeutice, nebivololul nu prezintă antagonism alfa-adrenergic.

La pacientii cu hipertensiune arterială, în timpul tratamentului acut si cronic cu nebivolol, rezistenta vasculară sistemică este redusă. În pofida scăderii ritmului cardiac, reducerea debitului cardiac în conditii de repaus si de efort fizic poate fi limitată, datorită cresterii constantei volum-bătaie. Relevanta clinică a acestor diferente hemodinamice, comparativ cu alti antagonisti ai receptorilor beta1-adrenergici, nu a fost pe deplin stabilită.

La pacientii cu hipertensiune arterială, nebivololul creste răspunsul vascular la acetilcolină, mediat de monooxidul de azot, răspuns care este redus la pacientii cu disfunctii endoteliale.

Într-un studiu clinic, placebo-controlat, cu privire la mortalitate–morbiditate, efectuat la 2128 patienti cu vârsta >70 ani (mediana vârstei 75,2 ani), cu insuficientă cardiacă cronică stabilă, cu sau fără afectarea fractiei de ejectie la nivelul venticulului stâng (media valorii fractiei de ejectie a ventriculului stâng FEVS 36 ± 12,3%, cu următoarea distributie: FEVS mai mică de 35% la 56% dintre pacienti, FEVS cuprinsă între 35% si 45% la 25% dintre pacienti si FEVS mai mare de 45% la 19% dintre pacienti), urmăriti pe o perioadă medie de 20 de luni, nebivololul, ca medicament principal al terapiei standard, a prelungit semnificativ timpul până la deces sau până la necesitatea de spitalizare determinate de cauze cardiovasculare (criteriul final principal de evaluare a eficacitătii), cu o reducere a riscului relativ de 14% (reducere absolută de 4,2%). Această reducere a riscului a apărut după 6 luni de tratament si s-a mentinut pe toată durata tratamentului (mediana duratei: 18 luni). La populatia din studiu, efectul nebivololului nu a depins de vârstă, sex sau de fractia de ejectie a ventriculului stâng. Beneficiul cu privire la toate cauzele de mortalitate nu a avut semnificatie statistică, comparativ cu placebo (reducere absolută: 2,3%).

La pacientii tratati cu nebivolol, a fost observată o scădere a numărului de decese subite (4,1% comparativ cu 6,6%, risc relativ 38%).

Experimentele in vitro si in vivo efectuate la animale au arătat faptul că nebivololul nu are actiune simpatomimetică intrinsecă.

Experimentele in vitro si in vivo efectuate la animale au arătat faptul că dozele farmacologice de nebivolol nu au actiune de stabilizare a membranei.

La voluntarii sănătosi, nebivololul nu are efect semnificativ asupra capacitătii maxime de efort fizic sau asupra rezistentei la efort.

5.2     Proprietăti farmacocinetice

Nebivololul este un beta-blocant cardioselectiv, lipofil, fără actiune de stabilizare a membranei sau proprietăti de stabilizare a membranei (l-enantiomer). De asemenea, are efect vasodilatator, mediat de monooxidul de azot (d-enantiomer).

Absorbtie

Ambii enantiomeri ai nebivololului sunt rapid absorbiti după administrarea orală. Absorbtia nebivololului nu este influentată de alimente; nebivololul poate fi administrat cu sau fără alimente.

Metabolizare

Nebivololul este metabolizat în proportie mare, partial la hidroxi-metabolitul activ. Nebivololul este metabolizat prin hidroxilare aliciclică si aromatică,

N-dezalchilare si glucuronoconjugare; suplimentar, se formează glucuronoconjugati ai hidroxi-metabolitilor. Metabolizarea nebivololului prin hidroxilare aromatică depinde de polimorfismul genetic oxidativ al CYP2D6. Biodisponibilitatea orală a nebivololului este, în medie, de 12% la pacientii metabolizatori rapizi si este, teoretic, completă la pacientii metabolizatori lenti. La starea de echilibru si la aceeasi doză administrată, concentratia plasmatică maximă de nebivolol nemodificat este de 23 de ori mai mare la metabolizatorii lenti comparativ cu metabolizatorii rapizi. Când sunt luate în considerare medicamentul nemodificat si metabolitii activi, diferentele între concentratiile plasmatice maxime sunt crescute de 1,3 până la 1,4 ori. Datorită variatiilor vitezei de metabolizare, dozele Nebalex trebuie ajustate întotdeauna, în mod individual, în functie de necesarul fiecărui pacient în parte: ca urmare, metabolizatorii lenti pot necesita doze mai mici.

Mai mult decât atât, dozele trebuie ajustate la pacienti cu vârsta peste 65 ani, la pacientii cu insuficientă renală si la pacientii cu insuficientă hepatică (vezi pct. 4.2).

La metabolizatorii rapizi, timpul de înjumatătire plasmatică prin eliminare al enantiomerilor nebivololului este, în medie, de 10 ore.

La metabolizatorii lenti, timpul de înjumatătire plasmatică prin eliminare este de 3-5 ori mai lung.

La metabolizatorii lenti, concentratiile plasmatice ale enantiomerului SRRR sunt usor mai mari decât cele ale

enantiomerului RSSS. La metabolizatorii lenti, această diferentă este mai mare. La metabolizatorii rapizi, timpul de înjumătătire plasmatică prin eliminare al hidroximetabolitilor ambilor enantiomeri este, în medie, de 24 de ore, si este aproximativ dublu la metabolizatorii lenti.

La majoritatea subiectilor (metabolizatori rapizi), concentratiile plasmatice la starea de echilibru sunt atinse în decurs de 24 de ore pentru nebivolol si în decurs de câteva zile pentru hidroxi-metaboliti. Concentratiile plasmatice sunt proportionale cu doza, în intervalul 1 si 30 mg. Farmacocinetica nebivololului nu este influentată de vârstă.

Distributie

La nivel plasmatic, ambii enantiomeri ai nebivololului se leagă în principal de albumină.

Legărea de proteinele plasmatice este de 98,1% pentru nebivolol SRRR si de 97,9% pentru nebivolol RSSS.

Volumul de distributie este cuprins între 10,1 si 39,4 l/kg.

Excretie

La o săptămână după administrare, 38% din doză este excretată în urină si 48% în fecale. Excretia urinară de nebivolol nemodificat este de mai putin de 0,5% din doză.

5.3     Date preclinice de sigurantă

Datele non-clinice nu au evidentiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor conventionale farmacologice privind genotoxicitatea si carcinogenitatea.

6.       PROPRIETĂTI FARMACEUTICE

6.1     Lista excipientilor

Lactoză monohidrat

Crospovidonă Tip A

Poloxamer 188

Povidonă K 30

Celuloză microcristalină

Stearat de magneziu

6.2     Incompatibilităti

Nu este cazul.

6.3     Perioada de valabilitate

3 ani

6.4     Precautii speciale pentru păstrare

A nu se păstra la temperaturi peste 30°C.

6.5     Natura si continutul ambalajului

Comprimatele sunt ambalate în blistere transparente din PVC-PE-PVdC/Al a câte 7, 10 sau 14 comprimate

Mărimea ambalajului: cutii cu 7, 10, 14, 20, 28, 30, 50, 56, 60, 90, 100, 120 comprimate

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6     Precautii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinte speciale.

7.       DETINĂTORUL AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATĂ

Adamed Sp. Z o. o.

Pienkow 149, 05-152 Czosnow, Polonia

8.       NUMĂRUL(ELE) AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATĂ

1404/2009/01-02-03-04-05-06-07-08-09-10-11-12

9.       DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZATIE

Autorizare-Februarie 2009

10.     DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Septembrie 2009

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
Unul din doi adulti sufera de hipertensiune Unul din doi adulti sufera de hipertensiune, afectiune care reprezinta un factor de risc major pentru accidentul vascular cerebral si pentru demente, a declarat prof. dr. Ovidiu Bajenaru, seful Clinicii de Neurologie a Spitalului Universitar, cu prilejul campaniei de depistare a hipertensiunii.
Hipertensiunea arterială poate fi prevenită printr-un stil de viaţă sănătos, recomandă medicii DSP Bihor Fiecare om trebuie să fie responsabil pentru viaţa sa, a cărui sănătate depinde, în primul rând, de gradul său de informare şi educaţie, de modul cum aplică cunoştinţele în prevenirea bolilor şi adoptarea unui stil de viaţă sănătos, au subliniat miercuri specialiştii medicali reuniţi la o masă rotundă...
Hipertensiunea arterială, o importantă problemă de sănătate publică Hipertensiunea arterială reprezintă o importantă problemă de sănătate publică, care afectează peste 40% din populaţia adultă a României, spun specialiştii.
Hipertensiunea arterială ar putea fi tratată fără pastile Stimularea rinichilor cu impulsuri electrice ar putea duce la normalizarea tensiunii arteriale, susţin oameni de ştiinţă australieni care au dezvoltat şi testat în practică noua modalitate de combatere a hipertensiunii arteriale, relatează joi portalul theheart.org.
Hipertensiunea arteriala si homeopatia Hipertensiunea arteriala poate fi generata de reducerea calibrului vaselor sanguine prin procesul de ateromatoza. Un diagnostic de certitudine privind ateromatoza nu se poate pune decat prin arteriografie .
Hipertensiunea arteriala Cum poate fi depistată hipertensiunea arterială şi care sunt cauzele apariţiei acestei boli, aflaţi de la prof. univ. dr. Mariana Dorobanţu, şef Clinica de Cardiologie, Spitalul Clinic Universitar de Urgenţă