Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

ATENOLOL ARENA 50 mg
Denumire ATENOLOL ARENA 50 mg
Denumire comuna internationala ATENOLOLUM
Actiune terapeutica MEDICAMENTE BETABLOCANTE BETABLOCANTE SELECTIVE
Prescriptie P6L
Forma farmaceutica Comprimate
Concentratia 50mg
Ambalaj Cutie cu 100 blist. PVC/Al x 10 compr.
Valabilitate ambalaj 3 ani
Cod ATC C07AB03
Firma - Tara producatoare ARENA GROUP S.A. - ROMANIA
Autorizatie de punere pe piata ARENA GROUP S.A. - ROMANIA

Ai un comentariu sau o intrebare despre ATENOLOL ARENA 50 mg ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



>> ATENOLOL 100 mg Comprimate, 100 mg >> ATENOLOL 100 mg Comprimate filmate, 100 mg >> ATENOLOL 100 mg Comprimate filmate, 100mg >> ATENOLOL 100 mg Comprimate, 100mg >> ATENOLOL 100 mg MEDO Comprimate filmate, 100mg >> ATENOLOL 50 mg Comprimate, 50 mg >> ATENOLOL 50 mg Comprimate filmate, 50 mg >> ATENOLOL 50 mg Comprimate, 50 mg >> ATENOLOL 50 mg Comprimate, 50mg >> ATENOLOL 50 mg Comprimate filmate, 50mg
Prospect si alte informatii despre ATENOLOL ARENA 50 mg, comprimate   Rezumatul caracteristicilor produsului       

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 5967/2005/01

Anexa 1

Prospect

ATENOLOL 50 mg

Comprimate, 50 mg

Compozitie

1 comprimat conţine   atenolol 50 mg şi excipienţi: amidon de porumb, celuloză

microcristalină, talc, stearat  de magneziu, laurilsulfat de sodiu, dioxid de siliciu coloidal, polividonă k 30.

Grupa farmacoterapeutică: beta-blocante selective

Indicatii terapeutice

- Hipertensiune arterială.

- Profilaxia crizelor de angină pectorală ; este de ales în angina cronică stabilă.

- Infarct acut de miocard.

-  Aritmii cardiace: tahicardie sinusală, tahiaritmii supraventriculare, aritmii ventriculare; este de ales în aritmiile de patogenie simpatoadrenergică.

Contraindicatii

-     Hipersensibilitate la atenolol sau la oricare din componenţii produsului.

-     Forme severe de astm bronşic şi bronhopneumopatie cronică obstructivă.

-     Insuficienţă cardiacă necontrolată terapeutic.

-     Şoc cardiogen şi hipotensiune arterială marcată.

-     Bloc atrio-ventricular de gradul II şi III, chiar asimptomatic.

-     Angina Prinzmetal (în monoterapie).

-     Boala nodului sinusal.

-     Bradicardie (< 45-50 bătăi/min).

-     Fenomene de tip Raynaud şi alte afecţiuni vasculospastice periferice, în forme severe.

-     Feocromocitom netratat.

-     Antecedente de reacţii anafilactice.

-     Tratament concomitent cu sultopridă (un neuroleptic) sau floctafenină (un analgezic).

Precautii

La pacienţii cu angină pectorală tratamentul nu trebuie întrerupt brusc (aceasta poate determina tulburări de ritm grave sau poate precipita un infarct miocardic acut); dozele se reduc treptat; dacă este necesar, se introduce un alt antianginos în această perioadă, pentru a evita agravarea anginei pectorale.

Interactiuni

Asocierea cu floctafenină este contraindicată; beta-blocantele inhibă reacţiile cardiovasculare compensatorii în cazul şocului sau hipotensiunii arteriale care pot fi produse de acest analgezic.

Administrarea concomitentă cu sultopridă este contraindicată, datorită riscului tulburărilor de ritm cardiac, care pot fi produse de acest neuroleptic (efect bradicardizant aditiv).

Asocierea cu antiaritmice (amiodaronă, propafenonă, chinidină, disopiramidă) poate determina tulburări de contractilitate, automatism şi conductibilitate prin inhibarea mecanismelor simpatice.

Beta-blocantele reduc reacţiile compensatorii simpatice cardiovasculare în cazul asocierii cu anestezice halogenate.

1

Administrarea concomitentă cu blocante ale canalelor de calciu (diltiazem, verapamil) creşte riscul deprimării miocardice; asemenea asociaţie obligă la multă prudenţă şi este contraindicată la bolnavii cu deficit de pompă cardiacă, bradicardie marcată sau tulburări de conducere.

Atenololul măreşte efectul medicamentelor antihipertensive; pentru antihipertensivele centrale (metildopa, clonidină, rezerpină) creşte efectul bradicardizant şi de încetinire a conducerii.

Antidepresivele triciclice, neurolepticele şi baclofenul, administrate concomitent cu atenolol, cresc riscul hipotensiunii arteriale ortostatice.

Antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) şi glucocorticoizii reduc efectul antihipertensiv al atenololului prin favorizarea retenţiei hidrosaline.

Asocierea cu insulină sau antidiabetice orale impune dozarea glicemiei, eventual ajustarea dozei de antidiabetic (reacţiile hipoglicemice sunt crescute şi prelungite, simptomele vegetative ale hipoglicemiei sunt mascate).

Tratamentul cu beta-blocante trebuie întrerupt, dacă este posibil, înaintea investigaţiilor radiologice cu substanţe de contrast iodate datorită riscului reacţiilor adverse severe.

Cimetidina creşte concentraţia plasmatică a atenololului prin inhibarea metabolizării hepatice a acestuia, mărind riscul reacţiilor adverse (de ex. bradicardie marcată).

Atenololul creşte nivelul plasmatic al lidocainei prin diminuarea metabolizării hepatice a acesteia, mărind riscul reacţiilor adverse cardiace şi neurologice.

Inductoarele enzimatice (de ex. fenobarbital, rifampicină) scad nivelul plasmatic al atenololui prin accelerarea metabolizării hepatice, micşorând efectele sale terapeutice.

Compuşii de magneziu, aluminiu şi calciu scad absorbţia digestivă a atenololului; se recomandă un interval de 2-3 ore între administrarea acestor preparate şi atenolol.

Atentionări speciale

Iniţierea tratamentului cu beta-blocante ă 1-selective la pacienţii cu astm bronşic sau bronhopenumopatie cronică obstructivă trebuie fcută cu doze mici. Se recomandă efectuarea periodică a probelor funcţionale respiratorii în timpul tratamentului. Dacă apar crize de dispnee se pot administra medicamente bronhodilatatoare stimulante beta2-adrenergice.

La pacienţii cu insuficienţă cardiacă controlată terapeutic, tratamentul trebuie iniţiat cu doze mici, care pot fi crescute treptat sub supraveghere medicală.

În cazul apariţiei bradicardiei simptomatice (< 55 bătăi/min), doza de atenolol trebuie redusă.

Datorită efectului dromotrop negativ, beta-blocantele se vor administra cu prudenţă la bolnavii cu bloc atrioventricular de gradul I.

Beta-blocantele β1selective pot fi administrate la pacienţii cu angină Prinzmetal, dar numai în asociaţie cu alte antianginoase.

Administrarea beta-blocantelor β1selective la pacienţii cu tulburări vasculospastice periferice impune prudenţă.

La pacienţii cu feocromocitom, înaintea administrării beta-blocantelor trebuie instituit tratament alfa-blocant, pentru a preveni riscul creşterii tensiunii arteriale.

La pacienţii cu insuficienţă renală doza trebuie adaptată în funcţie de clearance-ul creatininei.

La iniţierea tratamentului cu beta-blocante la pacienţii cu psoriazis, trebuie să se aibă în vedere că au fost semnalate cazuri de agravare a bolii în timpul tratamentului.

La pacienţii cu antecedente de reacţii anafilactice severe, în special la substanţe de contrast iodate, precum şi la cei aflaţi sub tratament de desensibilizare, administrarea beta-blocantelor poate constitui un factor agravant şi are efect antagonic faţă de adrenalină.

Deşi tratamentul cu beta-blocante micşorează riscul aritmiilor, ischemiei miocardice şi al salturilor hipertensive, în timpul anesteziei generale împiedicarea reacţiilor simpatoadrenergice compensatorii favorizează accidentele hipotensive. Atunci când tratamentul beta-blocant nu poate fi întrerupt înaintea anesteziei (de ex. la bolnavii coronarieni), se recomandă protejarea faţă de predominenţa vagală prin administrarea de atropină; se vor evita anestezicele generale care deprimă inima. Se recomandă informarea medicului anestezist dacă pacientul se află sub

2

tratament cu beta-blocante. Dacă se impune întreruperea acestui tratament, o pauză de 48 de ore este suficientă pentru refacerea răspunsului la catecolamine.

În caz de tireotoxicoză beta-blocantele pot masca semnele cardiovasculare ale bolii.

Sportivii trebuie atenţionaţi că atenololul, ca şi alte blocante beta-adrenergice, sunt cuprinse în lista substanţelor dopante.

Sarcina si alăptarea

Atenololul traversează bariera placentară. Studiile la animale nu au evidenţiat efecte teratogene. Experienţa clinică nu a evidenţiat efecte dismorfogene sau teratogene în cazul femeilor însărcinate aflate sub tratament cu atenolol.

Nou-născuţii a căror mame au fost tratate antepartum cu atenolol pot prezenta hipotensiune arterială, bradicardie, detresă respiratorie, hipoglicemie.

Beta-blocantele pot fi administrate în perioada sarcinii. Tratamentul în apropierea datei naşterii impune prudenţă şi supravegherea atentă a nou-născutului (controlarea frecvenţei cardiace şi a glicemiei) în primele 3-5 zile de viaţă.

Beta-blocantele se excretă în laptele matern. Deoarece riscul bradicardiei şi hipoglicemiei la sugar nu a fost evaluat, se vor lua în considerare fie întreruperea tratamentului, fie întreruperea alăptării.

Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

Atenololul nu influenţează negativ capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Doze si mod de administrare

Hipertensiune arterială: tratamentul se începe cu 1 comprimat (50 mg) o dată pe zi, crescând după nevoie la intervale de 4-5 zile; doza uzuală este de 2 comprimate (100 mg) o dată pe zi, de preferinţă dimineaţa; la nevoie se poate creşte până la 4 comprimate pe zi. Atenololul poate fi asociat cu alte antihipertensive de ex. diuretice.

Profilaxia crizelor de angină pectorală: doza uzuală este de 1 - 2 comprimate o dată pe zi. La nevoie doza poate fi crescută la 4 comprimate pe zi.

Infarct miocardic acut: tratamentul se iniţiază cu forme farmaceutice injectabile; după 24 de ore se continuă pe cale orală cu 100 mg pe zi (2 comprimate a 50 mg).

Aritmii cardiace: doza uzuală este de 1 - 2 comprimate pe zi.

La pacienţii cu insuficienţă renală – doza se ajustează în funcţie de clearance-ul creatininei sau creatininemie.

Creatinina serică

Clearance-ul

creatininei

(ml/min)

Doza

mg/ml

mmol/l

< 25

< 0,3

>35

100 mg/zi în priză unică

25-50

0,3-0,6

15-35

50 mg/zi

>50

> 0,6

<15

50 mg la

intervale de 48

de ore

Pacienţi hemodializaţi: tratamentul trebuie iniţiat în spital

50 mg după fiecare şedinţă

Atenololul comprimate se administrează oral, de preferinţă dimineaţa într-o singură priză, cu o cantitate suficientă de lichid.

Dozele se pot ajusta în funcţie de frecvenţa cardiacă, care trebuie menţinută la o valoare în jur de 60/minut.

Reactii adverse

Frecvent: astenie, extremităti reci, bradicardie (uneori severă), tulburări digestive (gastralgii, greaţă, vărsături, diaree), insomnie, coşmaruri.

3

Rar: întârzierea conducerii atrioventriculare sau agravarea blocului atrioventricular preexistent, insuficienţă cardiacă, hipotensiune arterială marcată, bronhospasm, hipoglicemie, sindrom Raynaud, agravarea claudicaţiei intermitente preexistente, diverse manifestări cutanate (inclusiv erupţii psoriasiforme), prezenţa de anticorpi antinucleari (excepţional sindrom lupoid); asemenea fenomene sunt obişnuit reversibile după întreruperea tratamentului.

Supradozaj

Supradozarea atenololului provoacă bradicardie, ameţeli, hipotensiune arterială, dispnee, cianoza extremităţilor, lipotimie, convulsii.

În cazul ingestiei recente se fac spălături gastrice şi se administrează cărbune medicinal.

Pentru combaterea bradicardiei marcate, deficitului de pompă cardiacă şi hipotensiunii arteriale severe se pot administra : atropină (1-2 mg intravenos), glucagon (10 mg intravenos lent, apoi perfuzie cu 1-10mg/ oră), izoprenalină (15-85 μg intravenos lent, eventual repetat, fără a depăşi 300 μg) sau dobutamină (2,5-10 μg/kg şi min în perfuzie intravenoasă).

În cazul decompensării cardiace la nou-născuţii a căror mame au fost tratate cu atenolol se recomandă spitalizarea în secţie de terapie intensivă. Se poate administra glucagon 0,3 mg/kg; folosirea izoprenalinei şi dobutaminei (în general sunt necesare doze mari) necesită supraveghere medicală atentă

Păstrare

A nu se utiliza după data de expirare înscrisă pe ambalaj. A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original. A nu se lăsa la îndemâna copiilor.

Ambalaj

Cutie cu un flacon a 20 comprimate.

Producător

ARENA GROUP S.A.

Detinătorul Autorizatiei de punere de piată

ARENA GROUP S.A.

Str. Ştefan Mihăileanu nr. 31, Bucureşti, România

Data ultimei verificări a prospectului

Noiembrie 2005

4

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
Hipertensiunea arterială poate fi prevenită printr-un stil de viaţă sănătos, recomandă medicii DSP Bihor Fiecare om trebuie să fie responsabil pentru viaţa sa, a cărui sănătate depinde, în primul rând, de gradul său de informare şi educaţie, de modul cum aplică cunoştinţele în prevenirea bolilor şi adoptarea unui stil de viaţă sănătos, au subliniat miercuri specialiştii medicali reuniţi la o masă rotundă...
Hipertensiunea arterială, o importantă problemă de sănătate publică Hipertensiunea arterială reprezintă o importantă problemă de sănătate publică, care afectează peste 40% din populaţia adultă a României, spun specialiştii.
Hipertensiunea arteriala si homeopatia Hipertensiunea arteriala poate fi generata de reducerea calibrului vaselor sanguine prin procesul de ateromatoza. Un diagnostic de certitudine privind ateromatoza nu se poate pune decat prin arteriografie .
Hipertensiunea arterială un pericol Hipertensiunea arterială de obicei nu are simptome. În realitate mulţi oameni au această boală de ani de zile fără să ştie acest lucru, a declarat pentru AGERPRES, prof.dr. Eduard Apetrei, de la Institutul de Cardiologie "C.C. Iliescu".
Hipertensiunea arteriala Cum poate fi depistată hipertensiunea arterială şi care sunt cauzele apariţiei acestei boli, aflaţi de la prof. univ. dr. Mariana Dorobanţu, şef Clinica de Cardiologie, Spitalul Clinic Universitar de Urgenţă
Hipertensiunea Arteriala Hipertensiunea Arteriala (HA) este probabil cea mai frecventa afectiune intilnita intr-un cabinet de medicina interna.