Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

NEBINORM 2,5 mg
Denumire NEBINORM 2,5 mg
Denumire comuna internationala NEBIVOLOLUM
Actiune terapeutica AGENTI BETABLOCANTI BETABLOCANTE SELECTIVE
Prescriptie P-6L - Medicamente si produse medicamentoase care se elibereaza in farmacii pe baza de prescriptie medicala valabila 6 luni
Forma farmaceutica Comprimate
Concentratia 2,5mg
Ambalaj Cutie cu blist. PVC-PVDC/Al x 100 compr.
Valabilitate ambalaj 30 luni
Cod ATC C07AB12
Firma - Tara producatoare MEDICAMENTA A.S. - CEHIA
Autorizatie de punere pe piata MEDICAMENTA A.S. - CEHIA

Ai un comentariu sau o intrebare despre NEBINORM 2,5 mg ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



>> simina (vizitator) : nebinorm si nebilet se pot lua amandoua deodata (se pot lua impreuna) sau nu?
>> i.c. : In niciun caz. Au aceeasi substanta activa.
>> AURA (vizitator) : e posibil de la acest medicament sa nu mai fi viril?
>> constantin stoian (vizitator) : dimineata iau nebinorm si seara micardis. am luat, din greseala, seara nebinorm in loc de micardis. pot...
>> Dr. Petre : Nu mai este cazul acum. Puteati lua si Micardis.
Rezumatul caracteristicilor produsului   Prospect       

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 1527/2009/01-02-03-04-05-06-07-08-09-10                 Anexa 2

NR. 1528/2009/01-02-03-04-05-06-07-08-09-10

Rezumatul Caracteristicilor Produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1        DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

NEBINORM 2,5 mg comprimate NEBINORM 5 mg comprimate

2        COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat conţine clorhidrat de nebivolol 2,725 mg, echivalent cu nebivolol 2,5 mg. Excipient: lactoză monohidrat 72,5 mg per comprimat

Fiecare comprimat conţine clorhidrat de nebivolol 5,45 mg, echivalent cu nebivolol 5 mg. Excipient: lactoză monohidrat 145,0 mg per comprimat

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat

2,5 mg: comprimate biconvexe, în formă de capsulă, de culoare albă, cu o linie mediană pe o faţă. Comprimatul poate fi divizat în două părţi egale.

5 mg: Comprimate biconvexe, rotunde, de culoare albă, inscripţionate cu „N” şi „L” de fiecare parte a liniei mediane pe o faţă .

Comprimatul poate fi divizat în două părţi egale.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Hipertensiune arterială

Tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale.

Insuficienţă cardiacă cronică (ICC)

Tratamentul insuficienţei cardiace cronice stabile uşoare şi moderate, suplimentar faţă de tratamentele

standard, la pacienţii cu vârsta de 70 ani şi peste.

4.2 Doze şi mod de administrare

1

Mod de administrare

Comprimatul trebuie înghiţit cu o cantitate suficientă de lichid (de exemplu un pahar cu apă).

Comprimatul poate fi luat în timpul meselor sau independent de acestea.

Hipertensiune arterială

Adulţi

2,5 mg: doza este de 5 mg (două comprimate) pe zi, preferabil la aceeaşi oră din zi.

5 mg: doza este de 5 mg (un comprimat) pe zi, preferabil la aceeaşi oră din zi.

Efectul de scădere a tensiunii arteriale devine evident după 1-2 săptămâni de tratament. Ocazional, efectul

optim este atins numai după un interval de 4 săptămâni.

Asociere cu alte medicamente antihipertensive

Beta-blocantele pot fi utilizate în monoterapie sau în asociere cu alte medicamente antihipertensive. Până în prezent, s-a observat un efect antihipertensiv suplimentar numai dacă nebivololul este asociat cu hidroclorotiazidă 12,5-25 mg.

Pacienţi cu insuficienţă renală

La pacienţii cu insuficienţă renală, doza iniţială recomandată este 2,5 mg pe zi. Dacă este necesar, doza

zilnică poate fi mărită la 5 mg.

Pacienţi cu insuficienţă hepatică

Există date limitate cu privire la utilizarea la pacienţii cu insuficienţă hepatică sau disfuncţii hepatice. Ca urmare, utilizarea de NEBINORM 2,5 mg sau NEBINORM 5 mg comprimate la aceşti pacienţi este contraindicată.

Vârstnici

La pacienţii cu vârsta peste 65 ani, doza iniţială recomandată este 2,5 mg pe zi. Dacă este necesar, doza zilnică poate fi mărită la 5 mg. Cu toate acestea, ţinând cont de experienţa limitată privind utilizarea la pacienţii cu vârsta peste 75 ani, se recomandă precauţie la administrarea tratamentului şi monitorizarea strictă a pacienţilor.

Copii şi adolescenţi

Nebivololul nu este recomandat pentru utilizare la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani datorită lipsei

datelor privind siguranţa şi eficacitatea.

Insuficienţă cardiacă cronică (ICC)

Tratamentul insuficienţei cardiace cronice stabile trebuie iniţiat prin stabilirea treptată a dozei, până la

atingerea dozei de întreţinere individuale optime.

Pacienţii trebuie să fie diagnosticaţi cu insuficienţă cardiacă cronică stabilă, fără episoade de acutizare în timpul ultimelor şase săptămâni. Se recomandă ca medicul curant să aibă experienţă în tratamentul insuficienţei cardiace cronice.

La pacienţii trataţi cu medicamente cardiovasculare, incluzând diuretice şi/sau digoxină şi/sau inhibitori ai ECA şi/sau antagonişti ai angiotensinei II, doza acestor medicamente trebuie stabilită în timpul ultimelor două săptămâni înainte de iniţierea tratamentului cu NEBINORM 2,5 mg sau NEBINORM 5 mg comprimate.

Stabilirea treptată iniţială a dozei trebuie să se facă în conformitate cu următoarele etape, la intervale de 1-2 săptămâni, în funcţie de tolerabilitatea pacientului: 1,25 mg nebivolol, care se creşte la 2,5 mg nebivolol o dată pe zi, apoi la 5 mg o dată pe zi şi ulterior la 10 mg o dată pe zi. Doza maximă recomandată este de 10 mg nebivolol administrată o dată pe zi.

2

Iniţierea tratamentului şi fiecare creştere a dozei administrate trebuie efectuate sub supravegherea unui medic cu experienţă, de-a lungul unei perioade de cel puţin 2 ore, pentru a se asigura faptul că starea clinică a pacientului rămâne stabilă (în special în ceea ce priveşte tensiunea arterială, frecvenţa cardiacă, tulburările de conducţie, semnele agravării insuficienţei cardiace).

Apariţia reacţiilor adverse poate împiedica administrarea dozei maxime recomandate la toţi pacienţii. Dacă este necesar, doza atinsă prin stabilire treptată poate fi, de asemenea, redusă gradat şi reintrodusă atunci când este adecvat.

În timpul perioadei de stabilire treptată a dozei, în cazul agravării insuficienţei cardiace sau în caz de intoleranţă la medicament, se recomandă ca mai întâi să se reducă doza de nebivolol sau întreruperea imediată a tratamentului cu acest medicament, dacă este necesar (în caz de hipotensiune arterială severă, agravare a insuficienţei cardiace cu edem pulmonar acut, şoc cardiogen, bradicardie simptomatică sau bloc atrioventricular).

Tratamentul insuficienţei cardiace cronice stabile cu nebivolol este, în general, un tratament de lungă durată.

Nu se recomandă ca tratamentul cu nebivolol să fie oprit brusc, deoarece acest lucru poate determina o agravare tranzitorie a insuficienţei cardiace. Dacă este necesară întreruperea tratamentului, doza trebuie redusă treptat, prin reducerea la jumătate, la intervale de o săptămână.

Pacienţi cu insuficienţă renală

Nu este necesară ajustarea dozei în caz de insuficienţă renală uşoară până la moderată, deoarece stabilirea treptată a dozei până la doza maximă tolerată se efectuează prin ajustare individualizată. Nu există experienţă privind utilizarea la pacienţii cu insuficienţă renală severă (creatininemia ≥ 250 μmol/l). De aceea, utilizarea de nebivolol la aceşti pacienţi nu este recomandată.

Pacienţi cu insuficienţă hepatică

Datele privind administrarea la pacienţii cu insuficienţă hepatică sunt limitate. Ca urmare, utilizarea de

NEBINORM 2,5 mg sau NEBINORM 5 mg comprimate la aceşti pacienţi este contraindicată.

Vârstnici

Nu este necesară ajustarea dozei, deoarece stabilirea treptată a dozei până la doza maximă tolerată, se

efectuează prin ajustare individualizată.

Copii şi adolescenţi

Nebivololul nu este recomandat pentru utilizare la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani datorită lipsei

datelor privind siguranţa şi eficacitatea.

4.3 Contraindicaţii

- Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.

- Insuficienţă hepatică sau disfuncţie hepatică.

- Insuficienţă cardiacă acută, şoc cardiogen sau episoade de insuficienţă cardiacă decompensată care necesită administrarea intravenoasă de medicamente inotrop pozitive

- Boală a nodului sinusal, incluzând blocul sinoatrial.

- Bloc atrio-ventricular de gradul doi şi trei (fără stimulator cardiac).

- Antecedente de astm bronşic sau boală pulmonară obstructivă cronică .

- Feocromocitom netratat.

- Acidoză metabolică.

- Bradicardie (frecvenţa cardiacă < 60 bpm, înainte de începerea tratamentului).

- Hipotensiune arterială (tensiune arterială sistolică < 90 mmHg).

3

- Tulburări severe ale circulaţiei periferice.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Vezi şi pct. 4.8.

În general, următoarele atenţionări şi precauţii sunt valabile pentru antagoniştii beta-adrenergici, cum este nebivololul.

Anestezie

Continuarea efectului beta-blocant reduce riscul de aritmie în timpul inducţiei anesteziei şi intubaţiei. Dacă beta-blocantul este întrerupt în scopul pregătirii pentru intervenţia chirurgicală, administrarea medicamentului cu efect antagonist beta-adrenergic trebuie întreruptă cu cel puţin 24 ore înainte. Este necesară prudenţă la utilizarea anumitor anestezice care pot determina deprimare miocardică. Pacientul poate fi protejat împotriva reacţiilor vagale prin administrarea intravenoasă de atropină.

Boli cardiovasculare

În general, antagoniştii beta-adrenergici nu trebuie utilizaţi la pacienţii cu insuficienţă cardiacă congestivă

(ICC) netratată, cu excepţia cazului în care afecţiunea a fost stabilizată.

La pacienţii cu boală coronariană, tratamentul cu un antagonist beta-adrenergic trebuie întrerupt treptat,

adică de-a lungul unei perioade de 1-2 săptămâni. Dacă este necesar, trebuie iniţiat concomitent un

tratament alternativ, pentru prevenirea exacerbării anginei pectorale.

Antagoniştii beta-adrenergici pot induce bradicardie: dacă frecvenţa pulsului scade sub 50-55 bpm în repaus şi/sau pacientul prezintă simptome sugestive pentru bradicardie, doza trebuie redusă.

Antagoniştii beta-adrenergici trebuie utilizaţi cu prudenţă:

• la pacienţii cu tulburări circulatorii periferice (boală sau sindrom Raynaud, claudicaţie intermitentă), deoarece poate surveni agravarea acestor tulburări;

• la pacienţii cu bloc atrio-ventricular de gradul I, datorită efectului negativ al beta-blocantelor asupra timpului de conducere;

• la pacienţii cu angină Prinzmetal, datorită neantagonizării alfareceptorilor care mediază vasoconstricţia arterelor coronare: antagoniştii beta-adrenergici pot mări numărul şi durata episoadelor acute de angină pectorală.

În general, nu se recomandă asocierea nebivololului cu blocante ale canalelor de calciu de tip verapamil şi diltiazem, cu medicamente antiaritmice din clasa I şi cu medicamente antihipertensive care acţionează la nivel central; pentru detalii, vezi pct. 4.5.

Metabolism/ Endocrinologie

Nebivololul nu influenţează glicemia la pacienţii cu diabet zaharat. Cu toate acestea, este necesară

prudenţă la pacienţii cu diabet zaharat, deoarece nebivololul poate masca anumite simptome de

hipoglicemie (tahicardie, palpitaţii).

Medicamentele cu efect beta-adrenergic pot masca simptomele de tahicardie din hipertiroidism.

Întreruperea bruscă a administrării poate intensifica simptomele.

Aparat respirator

La pacienţii cu boli pulmonare obstructive cronice, antagoniştii beta-adrenergici trebuie utilizaţi cu

prudenţă, deoarece constricţia căilor respiratorii se poate agrava.

Altele

Pacienţii cu antecedente de psoriazis trebuie să utilizeze antagonişti beta-adrenergici numai după o

evaluare atentă.

4

Antagoniştii beta-adrenergici pot creşte sensibilitatea la alergeni şi severitatea reacţiilor anafilactice.

Beta-blocantele pot determina, rareori, reducerea lacrimaţiei.

Iniţierea tratamentului cu nebivolol pentru insuficienţă cardiacă cronică necesită o monitorizare regulată. Pentru doze şi mod de administrare vezi pct. 4.2. Întreruperea tratamentului nu trebuie să se facă brusc, cu excepţia cazului în care acest lucru este absolut necesar. Pentru informaţii suplimentare vezi pct. 4.2.

Acest medicament conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Interacţiuni farmacodinamice

Asocieri nerecomandate

Medicamente antiaritmice din clasa I (chinidină, hidrochinidină, cibenzolină, flecainidă, disopiramidă,

lidocaină, mexiletină, propafenonă): efectul asupra timpului de conducere

atrio-ventricular poate fi potenţat, iar efectul inotrop negativ poate fi crescut (vezi pct. 4.4).

Blocante ale canalelor de calciu de tip verapamil/diltiazem: influenţează în mod negativ contractilitatea şi conducerea atrio-ventriculară. Administrarea intravenoasă de verapamil la pacienţii trataţi cu beta-blocante poate determina apariţia hipotensiunii arteriale marcate şi a blocului atrio-ventricular (vezi pct. 4.4).

Antihipertensive cu acţiune la nivel central (clonidină, guanfacină, moxonidină, metildopa, rilmenidină): utilizarea concomitentă a medicamentelor antihipertensive cu acţiune la nivel central poate agrava insuficienţa cardiacă printr-o scădere a tonusului simpatic central (scădere a frecvenţei cardiace şi a debitului cardiac, vasodilataţie) (vezi pct. 4.4). Întreruperea bruscă a administrării, în special în cazul întreruperii anterioare a tratamentului cu beta-blocante, poate determina creşterea riscului de “hipertensiune arterială de rebound”.

Asocieri care trebuie utilizate cu prudenţă

Medicamente antiaritmice din clasa III (amiodaronă): efectul asupra timpului de conducere atrio-ventricular poate fi potenţat.

Anestezice volatile halogenate: utilizarea concomitentă de antagonişti beta-adrenergici şi anestezice poate atenua tahicardia reflexă şi poate creşte riscul de hipotensiune arterială (vezi pct. 4.4). Ca o regulă generală, trebuie evitată întreruperea bruscă a tratamentului cu beta-blocante. Medicul anestezist trebuie informat în cazul în care pacientul urmează tratament cu NEBINORM 2,5 mg sau NEBINORM 5 mg comprimate.

Insulină şi medicamente antidiabetice orale: cu toate că nebivololul nu influenţează glicemia, utilizarea concomitentă poate masca anumite simptome de hipoglicemie (palpitaţii, tahicardie).

Baclofen (medicament antispastic), amifostină (adjuvant antineoplazic): utilizarea concomitentă cu antihipertensive este probabil să accentueze scăderea tensiunii arteriale; de aceea, doza de medicament antihipertensiv trebuie ajustată în mod corespunzător.

Meflochină (medicament antimalaric): în mod teoretic, administrarea concomitentă cu medicamente blocante beta-adrenergice poate contribui la prelungirea intervalului QTc.

5

Asocieri care trebuie luate în considerare

Glicozide digitalice: utilizarea concomitentă poate prelungi timpul de conducere atrio-ventriculară. Studiile clinice efectuate cu nebivolol nu au arătat nicio interacţiune cu semnificaţie clinică. Nebivololul nu influenţează cinetica digoxinei.

Antagoniştii canalelor de calciu de tip dihidropiridină (amlodipină, felodipină, lacidipină, nifedipină, nicardipină, nimodipină, nitrendipină): utilizarea concomitentă poate creşte riscul de hipotensiune arterială şi nu poate fi exclusă o creştere a riscului de accentuare a deteriorării ulterioare a funcţiei pompei ventriculare la pacienţii cu insuficienţă cardiacă.

Antipsihotice, antidepresive şi sedative (fenotiazine, triciclice şi barbiturice ), nitraţi organici, precum şi alte medicamente antihipertensive: utilizarea concomitentă poate mări efectul hipotensiv al beta-blocantelor (efect cumulativ).

Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (NSAID): nu au influenţă asupra efectului nebivololului de scădere a tensiunii arteriale.

Medicamente simpaticomimetice: utilizarea concomitentă poate contracara efectul antagoniştilor beta-adrenergici. Medicamentele beta-adrenergice pot determina o acţiune alfa-adrenergică necontracarată a medicamentelor simpaticomimetice, atât cu efect alfa-adrenergic, cât şi beta-adrenergic (risc de hipertensiune arterială, bradicardie severă şi bloc atrio-ventricular).

Interacţiuni farmacocinetice

Deoarece metabolizarea nebivololului se realizează prin intermediul izoenzimei CYP2D6, administrarea concomitentă cu substanţe active care inhibă această enzimă, în special cu paroxetină, fluoxetină, tioridazină, chinidină, terbinafină, bupropionă, clorochină şi levomepromazină poate determina creşterea concentraţiilor plasmatice ale nebivololului, asociată cu un risc crescut de bradicardie marcată şi evenimente adverse.

Administrarea concomitentă de cimetidină a crescut concentraţiile plasmatice ale nebivololului, fără modificarea efectului clinic. Administrarea concomitentă cu ranitidină nu a influenţat parametrii farmacocinetici ai nebivololului. Cele două tratamente pot fi prescrise concomitent, cu condiţia ca NEBINORM 2,5 mg sau NEBINORM 5 mg să fie administrat în timpul mesei iar medicamentul antiacid să fie administrat între mese.

Asocierea de nebivolol cu nicardipină a crescut uşor concentraţiile plasmatice ale ambelor medicamente, fără modificări ale efectului clinic. Administrarea concomitentă cu alcool etilic, furosemidă sau hidroclorotiazidă nu a influenţat parametrii farmacocinetici ai nebivololului. Nebivololul nu influenţează parametrii farmacocinetici şi farmacodinamici ai warfarinei.

4.6 Sarcina şi alăptarea

Utilizare în timpul sarcinii

Nebivololul are efecte farmacologice nocive asupra sarcinii şi/sau a fătului/nou-născutului. În general, blocantele beta-adrenoceptorilor reduc circulaţia sanguină la nivel placentar, care a fost asociată cu retard al creşterii, moarte intrauterină, avort sau travaliu prematur. Pot să apară reacţii adverse (de exemplu, hipoglicemie şi bradicardie) la făt şi nou-născut. Dacă este necesar tratamentul cu blocante ale receptorilor beta- adrenergici, este de preferat administrarea blocantelor beta 1-selective ale receptorilor adrenergici . NEBINORM nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în care este absolut necesar. Dacă tratamentul cu nebivolol este considerat necesar, trebuie monitorizate circulaţia sanguină utero-placentară şi dezvoltarea fetală. În cazul în care apar efecte nocive asupra sarcinii sau fătului, trebuie luat în considerare un tratament alternativ. Nou-născutul trebuie monitorizat strict. Simptomele de hipoglicemie şi bradicardie sunt de aşteptat, în general, în primele 3 zile de viaţă.

6

Utilizare în timpul alăptării

Studiile efectuate la animale au arătat că nebivololul este excretat în laptele matern. Nu se ştie dacă acest

medicament este excretat în laptele matern uman. Majoritatea beta-blocantelor, în special substanţele

lipofile cu structură chimică asemănătoare nebivololulului şi metaboliţilor săi activi, trec în laptele matern,

deşi într-o măsură variabilă. Ca urmare, alăptarea nu este recomandată în timpul administrării de

nebivolol.

4.7     Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Studiile de farmacodinamică au arătat că nebivololul nu influenţează funcţia psihomotorie. Unii pacienţi pot prezenta reacţii adverse (vezi pct. 4.8), cum sunt ameţeli sau leşin, care se datorează în cea mai mare parte scăderii tensiunii arteriale. Dacă apar aceste reacţii, persoana respectivă trebuie să nu conducă vehicule şi să nu efectueze alte activităţi care necesită vigilenţă. Este mai probabil ca aceste efecte să apară după începerea tratamentului sau după măriri ale dozei.

4.8     Reacţii adverse

Au fost utilizate următoarele terminologii pentru clasificarea apariţiei reacţiilor adverse:

Foarte frecvente (> 1/10)

Frecvente (> 1/100 şi < 1/10)

Mai puţin frecvente (> 1/1000 şi < 1/100)

Rare (> 1/10000 şi < 1/1000)

Foarte rare (< 1/10000)

Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)

Reacţiile adverse sunt prezentate separat pentru hipertensiune arterială şi ICC, datorită diferenţelor din antecedentele bolilor respective

Hipertensiune arterială

Reacţiile adverse raportate, care în cele mai multe cazuri sunt de intensitate uşoară până la moderată, sunt

prezentate în tabelul de mai jos, clasificate pe aparate, sisteme şi organe şi în ordinea frecvenţei:

Aparate, sisteme şi organe

Frecvente

Mai puţin frecvente

Foarte rare

Cu frecvenţă necunoscută

Tulburări ale sistemului imunitar

Edem

angioneurotic şi hipersensibilitate

Tulburări psihice

coşmaruri, depresie

Tulburări ale

sistemului

nervos

cefalee, ameţeli, parestezie

leşin/sincopă

7

Tulburări oculare

tulburări de vedere

Tulburări cardiace

bradicardie, insuficienţă cardiacă, încetinirea conducerii atrioventriculare/ bloc atrioventricular

Tulburări vasculare

hipotensiune arterială, claudicaţie intermitentă (crescută)

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

dispnee

bronhospasm

Tulburări gastro-intestinale

constipaţie, greaţă, diaree

dispepsie, flatulenţă, vărsături

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

prurit, erupţie eritematoasă

agravarea psoriazisului

Tulburări ale aparatului genital şi sânului

impotenţă

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

oboseală, edem

Au fost raportate, de asemenea, următoarele reacţii adverse la unii antagonişti beta-adrenergici: halucinaţii, psihoze, confuzie, extremităţi reci/cianotice, fenomen Raynaud, xeroftalmie şi toxicitate asupra mucoaselor oculare agravată de tip practolol. Beta-blocantele pot determina reducerea lacrimaţiei.

Insuficienţă cardiacă cronică

Datele privind reacţiile adverse la pacienţii cu ICC sunt disponibile în urma realizării unui studiu clinic controlat cu placebo în cadrul căruia au fost incluşi 1067 pacienţi trataţi cu nebivolol şi 1061 pacienţi la care s-a administrat placebo. În cadrul acestui studiu, un total de 449 pacienţi trataţi cu nebivolol (42,1%) au raportat reacţii adverse, cu relaţie de cauzalitate cel puţin posibilă, comparativ cu 334 pacienţi la care s-

8

a administrat placebo (31,5%). Reacţiile adverse raportate cel mai frecvent la pacienţii trataţi cu nebivolol au fost bradicardie şi ameţeală, ambele reacţii fiind prezente la aproximativ 11% dintre pacienţi. Frecvenţele corespunzătoare la pacienţii cărora li s-a administrat placebo au fost de aproximativ 2%, respectiv 7%.

Au fost raportate următoarele incidenţe pentru reacţiile adverse (cu relaţie de cauzalitate cel puţin posibilă), care se consideră a fi relevante în mod specific în tratamentul insuficienţei cardiace cronice:

- Agravarea insuficienţei cardiace a survenit la 5,8% dintre pacienţii trataţi cu nebivolol, comparativ cu 5,2% dintre pacienţii la care s-a administrat placebo.

- A fost raportată hipotensiunea posturală la 2,1% dintre pacienţii trataţi cu nebivolol, comparativ cu 1,0% dintre pacienţii la care s-a administrat placebo.

- Intoleranţa la medicament a survenit la 1,6% dintre pacienţii trataţi cu nebivolol, comparativ cu 0,8% dintre pacienţii la care s-a administrat placebo.

- Blocul atrioventricular de gradul întâi a apărut la 1,4% dintre pacienţii trataţi cu nebivolol, comparativ cu 0,9% dintre pacienţii la care s-a administrat placebo.

- Edemul membrelor inferioare a fost raportat de către 1,0% dintre pacienţii trataţi cu nebivolol, comparativ cu 0,2% dintre pacienţii la care s-a administrat placebo.

4.9 Supradozaj

Nu sunt disponibile date privind supradozajul cu nebivolol.

Simptome

Simptomele de supradozaj cu beta-blocante sunt: bradicardie, hipotensiune arterială, bronhospasm şi

insuficienţă cardiacă acută.

Tratament

În caz de supradozaj sau hipersensibilitate, pacientul trebuie ţinut sub supraveghere medicală strictă şi trebuie tratat într-o unitate de terapie intensivă. Glicemia trebuie monitorizată. Absorbţia oricăror reziduuri de medicament prezente încă la nivelul tractului gastro-intestinal poate fi prevenită prin lavaj gastric şi prin administrarea de cărbune activat împreună cu un laxativ. Este posibil să fie necesare manevre de respiraţie asistată.

Bradicardia sau reacţiile vagale marcate trebuie tratate prin administrarea de atropină sau metilatropină. Hipotensiunea arterială şi şocul trebuie tratate prin administrarea de plasmă/ substituenţi de plasmă şi, dacă este necesar, de catecolamine. Efectul beta-blocant poate fi contracarat prin administrarea intravenoasă lentă de clorhidrat de izoprenalină, începând cu o doză de aproximativ 5 μg/minut sau de dobutamină, începând cu o doză de 2,5 μg/minut, până la obţinerea efectului terapeutic scontat. În cazurile în care nu se obţine răspuns, izoprenalina poate fi asociată cu dopamină. Dacă nici această asociere nu produce efectul terapeutic scontat, poate fi luată în considerare administrarea intravenoasă de glucagon în doze de 50-100 μg/kg. Dacă este necesar, administrarea trebuie repetată în interval de o oră, fiind urmată -dacă este necesar - de o perfuzie intravenoasă cu glucagon 70 μg/kg şi oră. În cazurile extreme de bradicardie rezistentă la tratament, se poate insera un stimulator cardiac.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: medicamente beta-blocante, selective, codul ATC: C07AB12

Nebivololul este un amestec racemic de doi enantiomeri, nebivolol SRRR (sau d-nebivolol) şi nebivolol RSSS (sau l-nebivolol). Acest medicament asociază două activităţi farmacologice: • Este un antagonist competitiv şi selectiv al receptorilor beta-adrenergici: acest efect este atribuit enantiomerului SRRR (d-enantiomer).

9

• Are proprietăţi vasodilatatoare uşoare, datorită interacţiunii cu calea L-arginină/oxid nitric. Administrarea de doze unice şi repetate de nebivolol reduce frecvenţa cardiacă şi tensiunea arterială, în condiţii de repaus şi în timpul efortului fizic, atât la subiecţii normotensivi, cât şi la pacienţii hipertensivi. Efectul antihipertensiv se menţine în timpul tratamentului de lungă durată. La doze terapeutice, nebivololul nu prezintă antagonism alfa-adrenergic.

În timpul tratamentului acut şi cronic cu nebivolol la pacienţi hipertensivi, rezistenţa vasculară sistemică

este redusă. În pofida reducerii frecvenţei, reducerea debitului cardiac în condiţii de repaus şi de efort fizic

poate fi limitată, datorită unei creşteri a constantei volum-bătaie. Relevanţa clinică a acestor diferenţe

hemodinamice, comparativ cu alţi antagonişti ai receptorilor beta1-adrenergici, nu a fost stabilită în

totalitate.

La pacienţii hipertensivi, nebivololul creşte răspunsul vascular mediat prin NO la acetilcolină (ACh),

răspuns care este redus la pacienţii cu disfuncţie endotelială.

În cadrul unui studiu clinic cu privire la mortalitate-morbiditate, controlat cu placebo, efectuat la

2128 pacienţi cu vârsta ≥70 ani (mediana vârstei 75,2 ani) cu insuficienţă cardiacă cronică stabilă, cu sau

fără modificări ale fracţiei de ejecţie a ventriculului stâng (FEVS medie: 36 ± 12,3%, cu următoarea

distribuţie: FEVS sub 35% la 56% dintre pacienţi, FEVS între 35% şi 45% la 25% dintre pacienţi şi FEVS

mai mare de 45% la 19% dintre pacienţi), urmăriţi pe o perioadă medie de 20 luni, nebivololul administrat

ca medicament principal al tratamentului standard, a prelungit semnificativ timpul până la deces sau până

la necesitatea de spitalizare determinată de cauze cardiovasculare (criteriul final principal de evaluare a

eficacităţii), cu o reducere a riscului relativ de 14% (reducere absolută: 4,2%).

Această reducere a riscului a apărut 6 luni de tratament şi s-a menţinut pe toată durata tratamentului

(mediana duratei: 18 luni). La populaţia participantă la studiu, efectul nebivololului a fost independent de

vârstă, sex sau de fracţia de ejecţie a ventriculului stâng. Beneficiul asupra tuturor cauzelor de mortalitate

nu a a avut semnificaţie statistică, comparativ cu placebo (reducere absolută: 2,3%).

S-a observat o reducere numărului de decese subite la pacienţii trataţi cu nebivolol (4,1% comparativ cu

6,6%, risc relativ 38%).

Experimentele in vitro şi in vivo efectuate la animale au arătat că nebivololul nu are nicio activitate

simpaticomimetică intrinsecă.

Experimentele in vitro şi in vivo efectuate la animale au arătat că, la doze farmacologice, nebivolol nu are

nicio acţiune de stabilizare a membranei.

La voluntarii sănătoşi, nebivololul nu are niciun efect semnificativ asupra capacităţii maxime de efort fizic

sau asupra rezistenţei la efort.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie

Ambii enantiomeri ai nebivololului se absorb rapid după administrarea orală. Absorbţia nebivololului nu este influenţată de ingerarea de alimente; nebivololul poate fi administrat în timpul meselor sau independent de acestea.

Metabolizare

Nebivololul este metabolizat în proporţie mare, parţial în hidroxi-metaboliţi activi. Nebivololul este metabolizat prin hidroxilare aliciclică şi aromatică, N-dezalchilare şi glucuronoconjugare; în plus, se formează glucuronoconjugaţi ai hidroxi-metaboliţilor. Metabolizarea nebivololului prin hidroxilare aromatică depinde de polimorfismul genetic oxidativ dependent de CYP2D6. Biodisponibilitatea orală a nebivololului este în medie de 12% la pacienţii metabolizatori rapizi şi este practic completă la pacienţii metabolizatori lenţi. La starea de echilibru şi la aceeaşi doză administrată, concentraţia plasmatică maximă a nebivololului nemodificat este de aproximativ 23 ori mai mare la metabolizatorii lenţi, comparativ cu metabolizatorii rapizi. Dacă se analizează medicamentul în formă nemodificată plus metaboliţii activi, diferenţele între concentraţiile plasmatice maxime sunt crescute de 1,3 până la 1,4 ori.

10

Datorită variaţiilor vitezei de metabolizare, doza de NEBINORM 2,5 mg sau NEBINORM 5 mg comprimate trebuie ajustată întotdeauna, în funcţie de cerinţele individuale ale pacientului: ca urmare, metabolizatorii lenţi pot necesita doze mai mici.

La metabolizatorii rapizi, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al enantiomerilor nebivololului este, în medie, de 10 ore. La metabolizatorii lenţi, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de 3-5 ori mai mare. La metabolizatorii rapizi, concentraţiile plasmatice ale enantiomerului RSSS sunt uşor mai mari decât ale enantiomerului SRRR. La metabolizatorii lenţi, această diferenţă este mai mare. La metabolizatorii rapizi, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al hidroxi-metaboliţilor ambilor enantiomeri este, în medie, de 24 ore fiind de aproximativ două ori mai mare la metabolizatorii lenţi. Concentraţiile plasmatice la starea de echilibru sunt atinse, la majoritatea subiecţilor (metabolizatori rapizi) în interval de 24 ore pentru nebivolol şi în câteva zile pentru hidroxi-metaboliţi. Concentraţiile plasmatice sunt proporţionale cu doza, în intervalul cuprins între 1 şi 30 mg. Parametrii farmacocinetici ai nebivololului nu sunt influenţaţi de vârstă.

Distribuţie

În plasmă, ambii enantiomeri ai nebivololului se leagă predominant de albumină.

Legarea de proteinele plasmatice este de 98,1% pentru nebivolol SRRR şi de 97,9% pentru nebivolol

RSSS. Volumul de distribuţie este între 10,1 şi 39,4 l/kg.

Excreţie

La o săptămână de la administrare, 38% din doză este excretată în urină şi 48% în materiile fecale.

Excreţia urinară de nebivolol în formă nemodificată este de mai puţin de 0,5% din doză.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Datele preclinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale privind genotoxicitatea şi carcinogenitatea.

Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind genotoxicitatea şi carcinogenitatea.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1     Lista excipienţilor

Lactoză monohidrat Amidon de porumb Croscarmeloză sodică Hipromeloză Celuloză microcristalină Dioxid de siliciu coloidal anhidru Stearat de magneziu

6.2     Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3     Perioada de valabilitate

30 de luni

6.4     Precauţii speciale pentru păstrare

11

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

6.5      Natura şi conţinutul ambalajului

Blistere din PVC-PVdC/Aluminiu Cutii cu 14, 28, 30, 50, 100 comprimate

Blistere din Aluminiu/Aluminiu

Cutii cu 14, 28, 30, 50, 100 comprimate

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate

6.6      Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinţe speciale

7.        DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Medicamenta a.s.

Bĕlohorská , 39/260, 169 00 Praga 6, Republica Cehă

8.        NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Nebinorm 2,5 mg

Blistere din PVC-PVdC/Aluminiu

1527/2009/01- blistere conţinând 14 1527/2009/02- blistere conţinând 28 1527/2009/03- blistere conţinând 30 1527/2009/04- blistere conţinând 50 1527/2009/05- blistere conţinând 100

Blistere din Aluminiu/Aluminiu

1527/2009/06- blistere conţinând 14 1527/2009/07- blistere conţinând 28 1527/2009/08- blistere conţinând 30 1527/2009/09- blistere conţinând 50 1527/2009/10- blistere conţinând 100

Nebinorm 5 mg

Blistere din PVC-PVdC/Aluminiu

1528/2009/01- blistere conţinând 14 1528/2009/02- blistere conţinând 28 1528/2009/03- blistere conţinând 30 1528/2009/04- blistere conţinând 50 1528/2009/05- blistere conţinând 100

12

Blistere din Aluminiu/Aluminiu

1528/2009/06- blistere conţinând 14 1528/2009/07- blistere conţinând 28 1528/2009/08- blistere conţinând 30 1528/2009/09- blistere conţinând 50 1528/2009/10- blistere conţinând 100

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Autorizare-Martie 2009

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Martie 2009

13

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.