Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

QUERSUS 4 DAY STARTER PACK
 
Denumire QUERSUS 4 DAY STARTER PACK
Descriere Tratamentul schizofreniei.
Tratamentul episodului maniacal moderat până la sever. Nu s-a demonstrat că Quersus previne recurenţa episoadelor maniacale sau depresive
Denumire comuna internationala QUETIAPINUM
Actiune terapeutica ANTIPSIHOTICE DIAZEPINE, OXAZEPINE SI TIAZEPINE
Prescriptie P-RF - Medicamente si produse medicamentoase care se elibereaza in farmacii pe baza de prescriptie medicala care se retine la farmacie
Forma farmaceutica Comprimate filmate
Ambalaj Cutie x 1 blist. PVC/Al x 10 compr. film. (6 compr. film. x 25mg quetiapina +3 compr. film. x 100mg quetiapina+1 compr. film. x 200mg quetiapina)
Valabilitate ambalaj 30 luni
Cod ATC N05AH04
Firma - Tara producatoare GENEPHARM SA - GRECIA
Autorizatie de punere pe piata DISPERSUS LTD. - CIPRU

Ai un comentariu sau o intrebare despre QUERSUS 4 DAY STARTER PACK ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



Prospect si alte informatii despre QUERSUS 4 DAY STARTER PACK, comprimate filmate       

AUTORIZATIE DE PUNERE PE PIATĂ NR.

1571/2009/01-02-03-04-05-06-07-08-09-10           

1572/2009/01-02-03-04-05-06-07-08-09-10

1573/2009/01-02-03-04-05-06-07-08-09-10

1574/2009/01-02-03-04-05-06-07-08-09-10

1575/2009/01-02-03-04-05-06-07-08-09-10

1576/2009/01       

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1.      DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Quersus 4 Day Starter Pack

2.      COMPOZITIA CALITATIVĂ SI CANTITATIVĂ

4 Day Starter Pack conţine 6 comprimate de quetiapină (sub formă de fumarat de quetiapină) a câte 25 mg, 3 comprimate a câte 100 mg şi 1 comprimat a 200 mg

Fiecare comprimat filmat de 25 mg conţine 7,00 mg lactoză monohidrat şi 0,003 mg galben amurg (E 110)

Fiecare comprimat filmat de 100 mg conţine 28,00 mg lactoză monohidrat

Fiecare comprimat filmat de 200 mg conţine 56,00 mg lactoză monohidrat

Pentru lista tuturor excipientilor, vezi pct. 6.1.

3.      FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat filmat

Quersus 25 mg: Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare piersicii, cu diametrul de aproximativ 5,7 mm.

Quersus 100 mg: Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare galbenă, cu o linie mediană pe o parte şi cu diametrul de aproximativ 9,1 mm.

Quersus 200 mg: Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare albă, cu o linie mediană pe o faţă şi cu diametrul de aproximativ 12,1 mm.

4.      DATE CLINICE

4.1     Indicatii terapeutice

Tratamentul schizofreniei.

Tratamentul episodului maniacal moderat până la sever. Nu s-a demonstrat că Quersus previne recurenta episoadelor maniacale sau depresive (vezi pct. 5.1).

4.2     Doze si mod de administrare

Quersus trebuie administrat de două ori pe zi, cu sau fără alimente.

Adulti:

Pentru tratamentul schizofreniei, doza totală zilnică pentru primele patru zile de tratament este 50 mg (Ziua 1), 100 mg (Ziua 2), 200 mg (Ziua 3) si 300 mg (Ziua 4).

Începând cu Ziua 4, doza trebuie crescută treptat la doza eficace obisnuită de 300-450 mg pe zi. În functie de răspunsul clinic si de tolerabilitatea fiecărui pacient, doza poate fi ajustată în intervalul a 150-750 mg pe zi.

Pentru tratamentul episoadelor maniacale din cadrul bolii bipolare, doza totală zilnică pentru primele patru zile de tratament este 100 mg (Ziua 1), 200 mg (Ziua 2), 300 mg (Ziua 3) si 400 mg (Ziua 4). Următoarele ajustări ale dozei, de până la 800 mg pe zi până în Ziua 6, trebuie efectuate în trepte de cel mult 200 mg pe zi.

Doza poate fi ajustată în functie de răspunsul clinic si de tolerabilitatea fiecărui pacient, în intervalul 200-800 mg pe zi. Doza uzuală eficace este cuprinsă în intervalul 400-800 mg pe zi.

Vârstnici:

Similar altor antipsihotice, quetiapina trebuie utilizată cu prudentă la vârstnici, în special în perioada initială de administrare. Poate fi necesar ca ajustarea treptată a dozei să se facă mai lent, iar doza terapeutică zilnică să fie mai mică decât cea utilizată la pacientii mai tineri, în functie de răspunsul clinic si de tolerabilitatea fiecărui pacient. Clearance-ul plasmatic mediu al quetiapinei s-a redus cu 30-50% la subiectii vârstnici comparativ cu pacientii mai tineri.

Copii si adolescenti:

Siguranta si eficacitatea quetiapinei nu au fost evaluate la copii si adolescenti.

Insuficientă renală:

Nu este necesară ajustarea dozei la pacientii cu insuficientă renală.

Insuficientă hepatică:

Quetiapina este metabolizată în mare măsură de către ficat. De aceea, quetiapina trebuie utilizată cu prudentă la pacientii cu insuficientă hepatică cunoscută, mai ales în perioada initială de administrare. Pacientii cu insuficientă hepatică cunoscută trebuie să înceapă tratamentul cu 25 mg pe zi. Doza trebuie crescută în trepte a câte 25-50 mg pe zi până la atingerea unei doze eficace, în functie de răspunsul clinic si tolerabilitatea fiecărui pacient.

4.3     Contraindicatii

Hipersensibilitate la substanta activă sau la oricare dintre excipienti

Este contraindicată administrarea concomitentă de inhibitori ai izoenzimei 3A4 a citocromului P 450, cum sunt inhibitorii de protează HIV, medicamente antimicotice de tip azol, eritromicină, claritromicină si nefazodonă Vezi si pct. (4.5) Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune.

4.4     Atentionări si precautii speciale pentru utilizare

Cardiovasculare:

Quetiapina trebuie administrată cu prudentă la pacientii cu afectiune cardiovasculară cunoscută, afectiuni cerebro-vasculare sau cu alte afectiuni care predispun la hipotensiune arterială. Quetiapina poate induce hipotensiune ortostatică, mai ales în perioada initială de crestere treptată a dozei si, de aceea, dacă se întâmplă acest lucru, trebuie luată în considerare reducerea dozei sau o crestere mai treptată.

Convulsii:

În studiile clinice controlate, nu a existat nicio diferentă în ceea ce priveste incidenta convulsiilor la pacientii tratati cu quetiapină sau placebo. Similar altor antipsihotice, se recomandă prudentă în cazul tratării pacientilor cu convulsii în antecedente (vezi pct. 4.8).

Simptome extrapiramidale

În studiile clinice controlate, incidenta simptomelor extrapiramidale nu a fost diferită fată de placebo în limitele dozelor terapeutice recomandate.

Dischinezie tardivă:

Dacă apar semne si simptome de dischinezie tardivă, trebuie luată în considerare reducerea dozei sau întreruperea administrării de quetiapină (vezi pct. 4.8).

Sindrom neuroleptic malign:

Sindromul neuroleptic malign a fost asociat cu tratamentul antipsihotic, inclusiv cu quetiapina (vezi pct. 4.8). Manifestările clinice includ hipertermie, alterarea statusului mintal, rigiditate musculară, instabilitate vegetativă si cresterea creatin-fosfokinazei. În cazul unui astfel de eveniment, administrarea quetiapinei trebuie întreruptă si trebuie administrat un tratament medical adecvat.

Neutropenie severă:

Neutropenia severă (numărul neutrofilelor < 0,5 X 109/l) a fost raportată mai putin frecvent în studiile clinice efectuate cu quetiapină. Cele mai multe cazuri de neutropenie severă au survenit în interval de câteva luni de la începerea tratamentului cu quetiapină. Nu a existat nicio legătură evidentă cu doza administrată. Printre factorii de risc posibili pentru neutropenie se numără pre-existenta a unui număr mic de leucocite (WBC) si neutropenie indusă de medicamente în antecedente. Administrarea quetiapinei trebuie întreruptă la pacientii cu numărul neutrofilelor < 1,0 X 109/l. Pacientii trebuie tinuti sub observatie pentru decelarea semnelor si simptomelor de infectie, iar numărul de neutrofile trebuie monitorizat (până când depăsesc 1,5 X 109/l). (Vezi pct. 4.8).

Interactiuni

Vezi si pct. (4.5) Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune.

Utilizarea concomitentă de quetiapină cu inductori puternici ai enzimelor hepatice, cum sunt carbamazepina sau fenitoina, determină o scădere semnificativă a concentratiilor plasmatice de quetiapină, ceea ce ar putea afecta eficacitatea tratamentului cu quetiapină. La pacientii cărora li se administrează un inductor al enzimelor hepatice, initierea tratamentului cu quetiapină trebuie să aibă loc numai dacă medicul consideră că beneficiile quetiapinei depăsesc riscurile de eliminare a inductorului enzimelor hepatice. Este important ca orice modificare a inductorului să se facă treptat si, dacă este necesar, acesta să fie înlocuit cu un non-inductor (de exemplu valproat de sodiu).

Hiperglicemie

Hiperglicemia sau exacerbarea diabetului zaharat preexistent a fost raportată în timpul tratamentului cu quetiapină. Se recomandă monitorizarea clinică adecvată la pacientii cu diabet zaharat si la pacientii cu factori de risc de aparitie a diabetului zaharat (vezi si pct. 4.8).

Lipide

Cresterea valorilor trigliceridelor si colesterolului a fost observată în studiile clinice efectuate cu quetiapină (vezi pct. 4.8). Cresterea concentratiei lipidelor trebuie abordată terapeutic după cum este necesar din punct de vedere clinic.

Prelungirea intervalului QT

În studiile clinice si al utilizării conform RCP, quetiapina nu a fost asociată cu o prelungire persistentă a intervalului QT în valoare absolută. Cu toate acestea, a fost observată prelungirea intervalului QT în caz de supradozaj (vezi pct. 4.9). Similar altor antipsihotice, este necesară prudentă în cazul în care quetiapina este prescrisă la pacienti cu boală cardiovasculară sau cu antecedente familiale de prelungire a intervalului QT. De asemenea, este necesară prudentă în cazul în care quetiapina este prescrisă împreună cu medicamente cunoscute că prelungesc intervalul QTc si concomitent cu neuroleptice, mai ales la persoanele vârstnice, la pacientii cu sindrom QT prelungit congenital, cu insuficientă cardiacă congestivă, hipertrofie cardiacă, hipokaliemie sau hipomagneziemie (vezi pct. 4.5).

Sindromul întreruperii bruste a tratamentului

Simptomele acute de întrerupere a tratamentului cum sunt greată, cefalee, diaree, ameteli, iritabilitate, vărsături si insomnie au fost descrise după întreruperea bruscă a acestuia. Se recomandă întreruperea treptată a administrării, pe o perioadă de cel putin una până la două săptămâni.

Vârstnici cu psihoză în cadrul dementei

Quetiapina nu este indicată pentru tratamentul pacientilor cu psihoză din cadrul dementei.

Studii clinice randomizate, placebo-controlate au pus în evidentă la pacientii cu dementă cresterea de 3 ori a riscului aparitiei evenimentelor adverse cerebro-vasculare în cazul tratamentului cu unele antipsihotice atipice. Mecanismul acestui risc crescut nu este cunoscut. Un risc crescut nu poate fi exclus pentru alte antipsihotice si nici pentru alte grupe de pacienti. Quersus trebuie utilizat cu prudentă la pacientii cu factori de risc pentru accident vascular cerebral.

În cadrul unei meta-analize efectuate pentru medicamente antipsihotice atipice, s-a raportat o crestere a riscului de deces la pacientii vârstnici cu psihoză în cadrul dementei, comparativ cu placebo. Cu toate acestea, în două studii efectuate cu quetiapină, controlate cu placebo, cu durata de 10 săptămâni, la aceeasi grupă de pacienti (n=710); vârsta medie: 83 ani; intervalul: 56-99 ani), rata mortalitătii la pacientii tratati cu quetiapină a fost de 5,5% comparativ cu 3,2% la grupa cu placebo. În cadrul acestui studiu pacientii au decedat din cauze variate specifice acestei grupe de vârstă. Aceste date nu au stabilit o relatie de cauzalitate între tratamentul cu quetiapină si deces la pacientii vârstnici cu dementă.

Informatii suplimentare

Există date limitate privind administrarea quetiapinei în asociere cu divalproex sau litiu în tratamentul episoadelor maniacale moderate până la severe; cu toate acestea, asocierea a fost bine tolerată (vezi pct. 4.8 si 5.1). Datele clinice au evidentiat un efect aditiv în săptămâna a 3-a de tratament. Un al doilea studiu nu a demonstrat un efect aditiv în săptămâna a-6-a. Nu există date disponibile privind administrarea asocierii mai mult de 6 săptămâni.

Comprimatele de quetiapină contin lactoză monohidrat. Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intolerantă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbtie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Unul dintre excipientii din Quersus 25 mg, galben amurg (E 110), poate determina aparitia unor reactii alergice.

4.5 Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune

Având în vedere efectele principale ale quetiapinei asupra sistemului nervos central, Quersus trebuie utilizat cu prudentă în asociere cu alte medicamente care actionează la nivel nervos central si cu alcoolul.

CYP 3A4 este principala enzima a citocromului P450 responsabilă de metabolizarea quetiapinei. Într-un studiu cu privire la interactiuni, la voluntari sănătosi, administrarea concomitentă a quetiapinei (25 mg) cu ketoconazol, un inhibitor al CYP3A4, a determinat o crestere de 5 până la 8 ori a ASC a quetinapinei. Având în vedere acest lucru, administrarea concomitentă a quetiapinei si a inhibitorilor CYP3A4 este contraindicată. De asemenea, nu se recomandă administrarea de quetiapină împreună cu suc de grepfrut.

Într-un studiu cu doze multiple, efectuat la pacienti pentru evaluarea farmacocineticii quetiapinei, administrate înainte si în timpul tratamentului cu carbamazepină (un inductor cunoscut al enzimelor hepatice), administrare concomitentă de carbamazepină a crescut semnificativ clearance-ul quetiapinei. Această crestere a clearance-ului a redus expunerea sistemică la quetiapină (măsurată prin ASC) la o medie de 13% din expunerea observată în timpul administrării în monoterapie de quetiapină; cu toate acestea la unii pacienti s-a observat un efect mai puternic. Ca o consecintă a acestei interactiuni, poate apărea scăderea concentratiilor plasmatice, ceea ce ar putea afecta eficacitatea tratamentului cu quetiapină. Administrarea concomitentă de quetiapină si fenitoină (un alt inductor al enzimelor microzomale) a determinat o crestere mai mare a clearance-ului quetiapinei cu aproximativ 450%. La pacientii cărora li se administrează un inductor al enzimelor hepatice, initierea tratamentului cu quetiapină trebuie să aibă loc numai dacă medicul consideră că beneficiile quetiapinei depăsesc riscurile înlăturării din schema terapeutică a inductorului enzimelor hepatice. Este important ca orice modificare a dozei inductorului să se facă treptat si, dacă este necesar, acesta să fie înlocuit cu un non-inductor (de exemplu valproat de sodiu) (vezi si pct. 4.4).

Farmacocinetica quetiapinei nu a fost modificată în mod semnificativ de administrarea concomitentă a antidepresivului imipramină (un inhibitor cunoscut al CYP 2D6) sau fluoxetină (un inhibitor cunoscut al CYP 3A4 si CYP 2D6).

Farmacocinetica quetiapinei nu a fost modificată în mod semnificativ de administrarea concomitentă a antipsihoticelor, risperidonă sau haloperidol. Utilizarea concomitentă de quetiapină si tioridazină a determinat un clearance crescut al quetiapinei, cu aproximativ 70%.

Farmacocinetica quetiapinei nu a fost modificată în urma administrării concomitente de cimetidină.

Farmacocinetica litiului nu a fost modificată în urma administrării concomitente de quetiapină.

Farmacocinetica valproatului de sodiu si a quetiapinei nu a fost modificată într-o măsură în care să aibă relevantă clinică, atunci când acestea au fost administrate concomitent.

Nu au fost efectuate studii specifice de interactiune cu medicamente cu indicatii în afectiuni cardiovasculare, utilizate frecvent.

Este necesară prudentă în cazul în care quetiapina este utilizată concomitent cu medicamente despre care se cunoaste că determină dezechilibru electrolitic sau prelungirea intervalului QTc.

4.6 Sarcina si alăptarea

La om, nu s-au stabilit încă siguranta si eficacitatea utilizării quetiapinei în timpul sarcinii. Până în prezent, nu există dovezi de efecte dăunătoare în testele efectuate la animale; totusi, posibilele efecte asupra ochiului fătului nu au fost examinate. De aceea, quetiapina trebuie utilizată în timpul sarcinii numai dacă beneficiile justifică riscurile potentiale. În cazul sarcinilor în care s-a utilizat quetiapină, s-au observat simptome de întrerupere neonatale.

Nu se cunoaste măsura în care quetiapina se excretă în laptele matern. De aceea, femeile care alăptează trebuie sfătuite să evite alăptarea în perioada în care iau Quersus.

4.7     Efecte asupra capacitătii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje

Având în vedere efectele sale principale la nivelul sistemului nervos central, quetiapina poate influenta activitătile care necesită stare de vigilentă. De aceea, pacientii trebuie sfătuiti să nu conducă vehicule si să nu folosească utilaje până în momentul în care se cunoaste susceptibilitatea individuală la aceasta.

4.8     Reactii adverse

Reactiile adverse la medicament (RAM) raportate cel mai frecvent în cazul quetiapinei sunt somnolentă, ameteli, xerostomie, astenie usoară, constipatie, tahicardie, hipotensiune arterială ortostatică si dispepsie.

Similar altor antipsihotice, au fost asociate cu quetiapina cresterea în greutate, sincopa, sindromul neuroleptic malign, leucopenia, neutropenia si edemul periferic.

Incidenta aparitiei RAM asociate cu tratamentul cu quetiapină este prezentată în tabelul de mai jos, în conformitate cu formatul recomandat de către Consiliul pentru Organizatiile Internationale ale Stiintelor Medicale (Grupul de lucru CIOMS III; 1995).

Frecventa reactiilor adverse este clasificată astfel: Foarte frecvente (> 1/10), frecvente (> 1/100, < 1/10), mai putin frecvente (> 1/1000, < 1/100), rare (> 1/10000, < 1/1000) si foarte rare (< 1/10000).

Tulburări hematologice si limfatice

Frecvente:  Leucopenie 1

Mai putin frecvente: Eozinofilie

Cu frecventă necunoscută: Neutropenie 1

 

Tulburări ale sistemului imunitar

Mai putin frecvente: Hipersensibilitate

Foarte rare:  Reactie anafilactică6

 

Tulburări metabolice si de nutritie

Foarte rare: Diabet zaharat 1, 5,6

 

Tulburări ale sistemului nervos

Foarte frecvente:  Ameteli 4, somnolentă 2, cefalee

Frecvente:  Sincopă 4

Mai putin frecvente:  Convulsii 1, sindromul picioarelor nelinistite

Foarte rare:  Diskinezie tardivă6

 

Tulburări cardiace

Frecvente: Tahicardie 4

 

Tulburări vasculare

Frecvente: Hipotensiune arterială ortostatică 4

Tulburări respiratorii, toracice si mediastinale

Frecvente: Rinită

 

Tulburări gastro-intestinale

Frecvente: Xerostomie, constipatie, dispepsie

Tulburări hepatobiliare

Rare:  Icter 6

Foarte rare:  Hepatită

 

Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat

Foarte rare:  Edem angioneurotic6, sindrom Stevens-Johnson6

 

Tulburări ale aparatului genital si sânului

Rare:  Priapism

 

Tulburări generale si la nivelul locului de administrare

Foarte frecvente:  Simptome de întrerupere 1, 8

Frecvente:  Astenie usoară, edem periferic

Rare:  Sindrom neuroleptic malign

 

Investigatii diagnostice

Foarte frecvente:  Cresterea valorilor serice ale trigliceridelor 9, Cresterea colesterolului total (predominant a colesterolului LDL) 10

Frecvente:  Crestere în greutate, cresterea transaminazelor serice (ALT, AST) 3,scăderea numărului de neutrofile, cresterea glicemiei până la valori hiperglicemice 7

Mai putin frecvente: Cresterea valorilor gamma-GT 3

 

1    Vezi pct. 4.4

2    Poate apare somnolentă, de regulă în primele două săptămâni de tratament, care, în general, dispare la continuarea administrării Quersus.

3    S-au observat cresteri asimptomatice ale valorilor transaminazelor serice (ALT, AST) sau ale valorilor gamma-GT la unii pacienti cărora li s-a administrat Quersus. Aceste cresteri au fost, de regulă, reversibile la continuarea tratamentului cu Quersus.

4   Similar altor antipsihotice cu activitate de blocare alfa1-adrenergică, Quersus poate induce frecvent hipotensiune arterială ortostatică, asociată cu ameteli, tahicardie si, la unii pacienti, cu sincopă, mai ales în perioada initială de crestere treptată a dozei. (Vezi pct. 4.4).

5   Exacerbarea diabetului zaharat pre-existent a fost raportată în cazuri foarte rare.

6   Calculul frecventei acestor RAM provine numai din datele obtinute după punerea pe piată

7   Glicemia á jeun ≥ 126 mg/dl (≥ 7,0 mmol/l) sau glicemia postprandială ≥ 200 mg/dl (≥ 11,1 mmol/l) în cel putin o situatie

8   Următoarele simptome de întrerupere au fost observate cel mai frecvent în studiile clinice pe termen scurt, controlate cu placebo, cu monoterapie, care au evaluat simptomele apărute la întreruperea tratamentului: insomnie, greată, cefalee, diaree, vărsături, ameteli si iritabilitate. Incidenta acestor reactii s-a redus semnificativ la 1 săptămână de la întreruperea tratamentului

9   Trigliceride > 200 mg/dl (> 2,258 mmol/l) în cel putin o situatie

10 Colesterol > 240 mg/dl (> 6,2064 mmol/l) în cel putin o situatie

Au fost raportate cazuri de prelungire a intervalului QT, aritmie ventriculară, moarte subită cardiacă, stop cardiac si torsada vârfurilor la utilizarea de neuroleptice, acestea considerându-se a fi efecte de clasă.

Tratamentul cu quetiapină a fost asociat cu scăderi mici, legate de doză, ale valorilor hormonului tiroidian, mai ales T4 total si T4 liber. Reducerea T4 total si liber a fost maximă în primele două până la patru săptămâni de tratament cu quetiapină, fără o reducere ulterioară pe parcursul tratamentului de lungă durată. În aproape toate cazurile, întreruperea tratamentului cu quetiapină a fost asociată cu o reversibilitate a efectelor asupra T4 total si liber, indiferent de durata tratamentului. Scăderi mici ale valorilor T3 total si r-T3 au fost observate numai la doze mai mari. Valorile de TBP au rămas neschimbate si, în general, nu s-au observat cresteri reciproce ale TSH, fără evidente că quetiapina ar determina hipotiroidie semnificativă din punct de vedere clinic.

4.9 Supradozaj

S-au raportat decese în cadrul studiilor clinice după un supradozaj acut cu 13,6 grame si după punerea pe piată la doze de cel mult 6 grame quetiapină administrată în monoterapie. Cu toate acestea, a fost raportată si supravietuirea după supradozaje acute cu până la 30 grame. În cadrul experientei după punerea pe piată, au existat raportări foarte rare de cazuri de supradozaj cu quetiapină în monoterapie, determinând deces, comă sau prelungirea intervalului QT.

Pacientii cu boală cardiovasculară severă preexistentă pot prezenta un risc crescut de efecte ale supradozajului. (Vezi pct. 4.4).

În general, semnele si simptomele raportate au fost cele determinate de exacerbarea efectelor farmacologice cunoscute ale medicamentului, adică somnolentă si sedare, tahicardie si hipotensiune arterială.

Nu există un antidot specific pentru quetiapină. În cazul unei intoxicatii severe, trebuie luată în considerare posibilitatea administrării mai multor medicamente si se recomandă măsuri de terapie intensivă, incluzând stabilirea si mentinerea permeabilitătii căilor respiratorii, asigurarea unei oxigenări si ventilatii adecvate si monitorizarea si aparatului sistemului cardiovascular. Deoarece prevenirea absorbtiei în caz de supradozaj nu a fost investigată, trebuie luat în considerare lavajul gastric (după intubare, dacă pacientul este inconstient) si administrarea de cărbune activat, împreună cu un laxativ.

După ce pacientul îsi revine, trebuie continuate supravegherea medicală atentă si monitorizarea trebuie continuate.

5. PROPRIETĂTI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăti farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: antipsihotice, diazepine, oxazepine si tiazepine, codul ATC: N05AH04

Mecanismul de actiune:

Quetiapina este un medicament antipsihotic atipic. Quetiapina si metabolitul plasmatic activ la om, N-dezalchil quetiapina, interactionează cu un spectru larg de receptori ai neurotransmitătorilor. Quetiapina si N-dezalchil quetiapina prezintă afinitate pentru receptorii serotoniniergici (5HT2) dopaminergici D1 si D2 de la nivel cerebral. Se consideră că această combinatie de antagonism al receptorilor, cu o selectivitate mai mare pentru 5HT2 comparativ cu receptorii D2, contribuie la proprietătile antipsihotice clinice si la reactiile adverse extrapiramidale (RAE) reduse ale quetiapinei. În plus, N-dezalchil quetiapina are o afinitate mare pentru transportorul norepinefrinei (TNE). Quetiapina si N-dezalchil quetiapina au, de asemenea, o afinitate mare pentru receptorii histaminergici si adrenergici a1, cu o afinitate scăzută pentru receptorii adrenergici a2 si serotoninergici 5HT1A. Quetiapina nu are afinitate semnificativă pentru receptorii colinergici muscarinici sau benzodiazepinici.

Efecte farmacodinamice:

Quetiapina este activă în testele pentru activitatea antipsihotică, cum este evitarea conditionată. De asemenea, blochează actiunea agonistilor dopaminergici, măsurată fie comportamental, fie electrofiziologic, si creste concentratiile metabolitului dopaminei, un indice neurochimic al blocării receptorului D2.

În testele preclinice predictive ale RAE, quetiapina este diferită de antipsihoticele tipice si are un profil atipic. Quetiapina nu produce stimularea excesivă a receptorului dopaminergic D2 după administrare pe termen lung. Quetiapina produce doar o usoară catalepsie la dozele care blochează eficace receptorul dopaminergic D2. Quetiapina actionează selectiv la nivelul sistemului limbic, determinând blocarea depolarizării neuronilor mezolimbici, dar nu a neuronilor dopaminergici A9 de la nivel nigrostriat, după administrarea pe termen lung. Quetiapina prezintă un potential minim de aparitie a distoniei la maimutele Cebus cu sensibilitate la haloperidol sau cărora nu li s-a administrat anterior medicamentul, după administrare pe termen scurt si lung. Rezultatele acestor teste indică faptul că quetiapina ar trebui să aibă o predispozitie minimă la RAE si s-a emis ipoteza că substantele cu o predispozitie redusă la RAE pot avea, de asemenea, o predispozitie redusă de aparitie a dischineziei tardive. (Vezi pct. 4.8)

La om, nu se cunoaste măsura în care metabolitul N-dezalchil quetiapină contribuie la activitatea farmacologică a quetiapinei.

Eficacitate clinică:

În trei studii clinice controlate cu placebo, efectuate la pacienti cu schizofrenie, în care s-au utilizat doze variabile de quetiapină, nu au existat diferente între grupele de tratament cu quetiapină si placebo în ceea ce priveste incidenta RAE sau utilizarea concomitentă de anticolinergice. Un studiu controlat cu placebo, care a evaluat doze fixe de quetiapină cuprinse în intervalul 75 până la 750 mg pe zi, nu a arătat nicio dovadă de crestere a RAE sau utilizarea concomitentă de anticolinergice.

În patru studii clinice controlate cu placebo, care au evaluat doze de quetiapină de până la 800 mg pe zi pentru tratamentul episoadelor maniacale moderate până la severe, două cu monoterapie si două cu tratament asociat cu litiu sau divalproex, nu au existat diferente între grupele de tratament cu quetiapină si placebo în ceea ce priveste incidenta RAE sau utilizarea concomitentă de anticolinergice.

Absenta inducerii RAE se consideră a fi o caracteristică a antipsihoticelor atipice.

În studiile controlate cu placebo, efectuate la pacienti vârstnici cu psihoză legată de dementă, incidenta evenimentelor adverse vasculare cerebrale la 100 pacienti-an nu a fost mai mare la pacientii tratati cu quetiapină decât la cei la care s-a administrat placebo.

Spre deosebire de multe alte antipsihotice, quetiapina nu determină cresteri sustinute ale prolactinei, ceea ce se consideră a fi o caracteristică a antipsihoticelor atipice. În cadrul unui studiu clinic cu doze fixe repetate, efectuat la pacienti cu schizofrenie, nu au existat diferente ale valorilor de prolactină la terminarea studiului, pentru doze de quetiapină în intervalul de dozaj recomandat, fată de placebo.

În tratamentul episoadelor maniacale moderate până la severe, quetiapina a demonstrat o eficacitate superioară fată de placebo în ceea ce priveste reducerea simptomelor maniacale la 3 si la 12 săptămâni, în două studii efectuate cu monoterapie. Nu există date provenite din studiile efectuate pe termen lung, care să demonstreze eficacitatea quetiapinei în prevenirea episoadelor maniacale sau depresive ulterioare. Există date limitate privind administrarea quetiapinei în asociere cu divalproex sau litiu în episoadele maniacale moderate până la severe la 3 si la 6 săptămâni; cu toate acestea, tratamentul asociat a fost bine tolerat. Datele au arătat un efect aditiv în săptămâna 3. Un al doilea studiu nu a demonstrat un efect aditiv în săptămâna 6. Nu sunt disponibile date privind asocierea după săptămâna 6.

Doza medie de quetiapină din ultima săptămână la cei care au răspuns la tratament a fost de aproximativ 600 mg pe zi si la aproximativ 85% dintre acestia s-au administrat doze în intervalul 400-800 mg pe zi.

Studiile clinice au demonstrat că quetiapina este eficace dacă este administrată de două ori pe zi, cu toate că din punct de vedere farmacocinetic are un timp de înjumătătire plasmatică de aproximativ 7 ore. Acest aspect este sustinut în continuare de datele provenite dintr-un studiu cu tomografie cu emisie de pozitroni (TEP), care a identificat faptul că, pentru quetiapină, ocuparea receptorilor 5HT2 si D2 se mentine timp de până la 12 ore. Nu s-au evaluat siguranta si eficacitatea dozelor mai mari de 800 mg pe zi.

Eficacitatea pe termen lung a quetiapinei în prevenirea recurentelor nu a fost verificată în cadrul unor studii clinice de tip orb. În cadrul studiilor deschise, efectuate la pacienti cu schizofrenie, quetiapina a fost eficace pentru mentinerea ameliorării clinice în timpul continuării tratamentului la pacientii care au prezentat un răspuns initial la tratament, demonstrând o eficacitate pe termen lung.

În studiile controlate cu placebo, cu monoterapie, efectuate la pacienti cu un număr initial al neutrofilelor ≥ 1,5 X 109/l, incidenta de aparitie a cel putin unui caz cu număr al neutrofilelor < 1,5 X 109/l a fost de 1,72% la pacientii tratati cu quetiapină, comparativ cu 0,73% la pacientii cărora li s-a administrat placebo. În toate studiile clinice (controlate cu placebo, deschise, cu comparator activ; pacienti cu un număr initial al neutrofilelor ≥ 1,5 X 109/l), incidenta aparitiei a cel putin unui caz cu număr al neutrofilelor < 0,5 X 109/l a fost de 0,21% la pacientii cărora li s-a administrat quetiapină si de 0% la pacientii tratati cu placebo, iar incidenta ≥ 0,5 - < 1,0 X 109/l a fost de 0,75% la pacientii tratati cu quetiapină si de 0,11% la pacientii cărora li s-a administrat placebo.

5.2 Proprietăti farmacocinetice

După administrarea orală, quetiapina este bine absorbită si este metabolizată marcat. Biodisponibilitatea quetiapinei nu este afectată în mod semnificativ de administrarea de alimente. Quetiapina se leagă în proportie de aproximativ 83% de proteinele plasmatice. Concentratiile plasmatice maxime la starea de echilibru ale metabolitului activ N-dezalchil quetiapină sunt de 35% din cele observate la quetiapină. Timpii de înjumătătire plasmatică prin eliminare ai quetiapinei si ai N-dezalchil quetiapinei sunt de aproximativ 7, respectiv 12 ore.

Farmacocinetica quetiapinei si a N-dezalchil quetiapinei este liniară în intervalul de dozaj recomandat. Cinetica quetiapinei nu diferă la bărbati fată de femei.

Clearance-ul mediu al quetiapinei la vârstnici este cu aproximativ 30-50% mai scăzut decât cel observat la adultii cu vârste cuprinse între 18 si 65 ani.

Clearance-ul plasmatic mediu al quetiapinei s-a redus cu aproximativ 25% la subiectii cu insuficientă renală severă (clearance-ul creatininei sub 30 ml/min/1,73 m2), dar valorile individuale ale clearance-ului se află în limitele corespunzătoare subiectilor normali. Fractia medie molară a dozei quetiapinei libere si a metabolitului plasmatic uman activ, N-dezalchil quetiapină este excretată în proportie de < 5% în urină.

Quetiapina este metabolizată în mare măsură de către ficat, medicamentul nemodificat reprezentând mai putin de 5% din materialul legat de medicamentul nemodificat, în urină si materiile fecale, după administrarea de quetiapină marcată cu izotop radioactiv. Aproximativ 73% din radioactivitate este excretată în urină si 21% în materiile fecale. Clearance-ul plasmatic mediu al quetiapinei scade cu aproximativ 25% la persoanele cu insuficientă hepatică cunoscută (ciroză alcoolică stabilă). Deoarece quetiapina este metabolizată marcat de către ficat, sunt de asteptat concentratii plasmatice crescute la persoanele cu insuficientă hepatică. Ar putea fi necesară ajustarea dozei la acesti pacienti (vezi pct. 4.2 Doze si mod de administrare).

Investigatiile in vitro au stabilit că CYP3A4 este principala enzimă responsabilă pentru metabolizarea quetiapinei prin intermediul citocromului P450. N-dezalchil quetiapina se formează si se elimină în principal prin CYP3A4.

In vitro, s-a constatat că quetiapina si câtiva dintre metabolitii săi (incluzând N-dezalchil quetiapina) sunt inhibitori slabi ai activitătii izoenzimelor 1A2, 2C9, 2C19, 2D6 si 3A4 ale citocromului uman P450. Inhibarea CYP in vitro se observă numai la concentratii de aproximativ 5-50 ori mai mari decât cele observate în intervalul dozelor 300-800 mg pe zi, la om. Pe baza acestor rezultate in vitro, este improbabil ca administrarea concomitentă de quetiapină cu alte medicamente să determină o inhibare semnificativă clinic a metabolizării mediate de citocromul P450 a celuilalt medicament. Din studiile efectuate la animale, se pare că quetiapina poate avea efect inductor enzimatic asupra citocromului P450. Cu toate acestea, în cadrul unui studiu de interactiune specifică efectuat la pacienti psihotici, nu s-a observat nicio scădere a activitătii citocromului P450 după administrarea de quetiapină.

5.3 Date preclinice de sigurantă

Nu a existat nicio dovadă de genotoxicitate într-o serie de studii de genotoxicitate in vitro si in vivo.

La animalele de laborator, la un nivel de expunere cu relevantă clinică, au fost observate următoarele devieri, care până în prezent nu au fost confirmate în studii clinice de lungă durată:

La sobolani, s-a observat depunere pigmentară la nivelul glandei tiroide, adenom si hipertrofie a celulei foliculare tiroidiene; la maimute macac cu coadă lungă s-a observat hipertrofia celulei foliculare tiroidiene, o scădere a concentratiilor T3 plasmatice, scăderea hemoglobinemiei si reducerea numărului de eritrocite si leucocite; si, la câini, opacifierea cristalinului si cataractă.

Luând în considerare aceste constatări, beneficiile tratamentului cu quetiapină trebuie evaluate în raport cu riscurile privind siguranta pacientului.

6.      PROPRIETĂTI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipientilor

Nucleul comprimatului:

Hipromeloză 2910

Hidrogenofosfat de calciu dihidrat

Lactoză monohidrat

Amidon de porumb

Amidonglicolat de sodiu, tip A

Stearat de magneziu

Celuloză microcristalină pH 102

Talc

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Film:

25 mg:

Oxid rosu si galben de fer (E 172)

Hipromeloză 2910 (E 464)

Dioxid de titan (E 171)

Macrogol 400

Galben amurg FCF (E 110)

100 mg:

Oxid galben de fer (E 172)

Hipromeloză 2910 (E 464)

Dioxid de titan (E 171)

Macrogol 400

200 mg:

Hidroxipropilceluloză (E 463)

Hipromeloză 2910 (E 464)

Talc

Dioxid de titan (E 171)

6.2     Incompatibilităti

Nu este cazul.

6.3     Perioada de valabilitate

30 luni

6.4     Precautii speciale pentru păstrare

A se păstra în ambalajul original.

6.5     Natura si continutul ambalajului

Blistere opace din PVC/aluminiu Mărimea ambalajului:

25 mg, 100 mg, 150 mg, 200 mg si 300 mg

– 10, 20, 30, 50, 60, 90, 100, 120, 180 si 240 comprimate (în blistere a câte 10) 4 Day Starter Pack

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate

6.6 Precautii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinte speciale.

7.      DETINĂTORUL AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATĂ

S.C. ADAMED PHARMA S.R.L.

Str. C.A. Rosetti nr. 17, camera nr. 313,

sector 2, Bucuresti, România.

8.      NUMĂRUL(ELE) AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATĂ

1571/2009/01-02-03-04-05-06-07-08-09-10 1572/2009/01-02-03-04-05-06-07-08-09-10 1573/2009/01-02-03-04-05-06-07-08-09-10 1574/2009/01-02-03-04-05-06-07-08-09-10 1575/2009/01-02-03-04-05-06-07-08-09-10 1576//2009/01

9.      DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZATIEI

Autorizare-Aprilie 2009

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Iulie 2010

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
Descoperie crucială privind schizofrenia şi depresia maniacală /The Independent/ Oamenii de ştiinţă au descoperit o similitudine remarcabilă între erorile genetice care stau atât la baza schizofreniei cât şi a depresiei maniacale, o descoperire crucială legat de care se aşteaptă să deschidă calea spre noi tratamente pentru două dintre cele mai întâlnite maladii...
Experţii au identificat noi gene asociate cu schizofrenia Cercetători din mai multe ţări au identificat 83 de noi gene asociate cu schizofrenia, fapt ce va contribui la dezvoltarea mai multor tratamente pentru a controla această boală, se arată într-unu studiu publicat marţi de revista 'Nature' şi citat de EFE.
Cercetare: computerul care simulează schizofrenia Cercetătorii americani au creat un model informatic capabil să simuleze unele aspecte ale schizofreniei. Una din teoriile asupra cauzei schizofreniei sugerează că în urma unui exces de dopamină, creierul tinde să reţină prea multe detalii irelevante. Schizofrenicii devin astfel copleşiţi de numărul ...
Problemele de sănătate psihică nu trebuie tratate ca o boală, conform unor psihiatri de renume Tratarea tulburărilor mentale, aşa cum este schizofrenia sau tulburarea bipolară, în acelaşi mod ca o boală nu prezintă niciun fel de beneficii pentru pacient, conform părerii mai multor psihologi de renume, informează publicaţia britanică The Daily Mail.
Un francez din şase atins de o maladie cronică gravă Nouă milioane de persoane din Franţa, respectiv un asigurat din şase din cadrul sistemului de sănătate, suferă de o maladie cronică gravă, precum diabetul, hipertensiunea arterială sau schizofrenia, scrie în ediţia sa de miercuri Le Echos, citând un raport transmis în ajun administratorilor CNAM /Caisse...
Creativitatea şi bolile mentale ar avea rădăcini genetice comune (studiu) Ideea lui Aristotel că "nu există geniu fără un dram de nebunie" este susţinută în prezent de un studiu ştiinţific potrivit căruia unele psihoze, cum ar fi schizofrenia şi tulburările bipolare, şi creativitatea ar avea cel puţin parţial rădăcini genetice comune, relatează AFP.