Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

GEMCITABINA EBEWE 200 mg
Denumire GEMCITABINA EBEWE 200 mg
Denumire comuna internationala GEMCITABINUM
Actiune terapeutica ANTIMETABOLITI ANALOGI AI BAZELOR PIRIMIDINICE
Prescriptie S - Medicamente si produse medicamentoase care se utilizeaza numai in spatii cu destinatie speciala (spitale, dispensare medicale etc.)
Forma farmaceutica Pulbere pentru solutie perfuzabila
Concentratia 200mg
Ambalaj Cutie x 10 flac. din sticla incolora x 10 ml cu pulb. pt. sol.perf.
Valabilitate ambalaj 2 ani
Volum ambalaj 10ml
Cod ATC L01BC05
Firma - Tara producatoare EBEWE PHARMA GES.M.B.H. NFG KG - AUSTRIA
Autorizatie de punere pe piata EBEWE PHARMA GES.M.B.H. NFG KG - AUSTRIA

Ai un comentariu sau o intrebare despre GEMCITABINA EBEWE 200 mg ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



>> GEMCITABINA EBEWE 1000 mg Pulbere pentru solutie perfuzabila, 1000mg >> GEMCITABINA EBEWE 200 mg Pulbere pentru solutie perfuzabila, 200mg >> GEMCITABINA SINDAN 1 g Pulbere pentru solutie perfuzabila, 1g >> GEMCITABINA SINDAN 200 mg Pulbere pentru solutie perfuzabila, 200 mg >> GEMCITABINA SINDAN 200 mg Pulbere pentru solutie perfuzabila, 200mg
Rezumatul caracteristicilor produsului   Prospect       

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 1631/2009/01-02                                               Anexa 2

1632/2009/01-02 Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1.       DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Gemcitabină Ebewe 200 mg, pulbere pentru soluţie perfuzabilă Gemcitabină Ebewe 1000 mg, pulbere pentru soluţie perfuzabilă

2.       COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Un flacon conţine clorhidrat de gemcitabină echivalent cu gemcitabină 200 mg.

Un flacon conţine clorhidrat de gemcitabină echivalent cu gemcitabină 1000 mg.

După reconstituire, soluţia conţine gemcitabină 38 mg/ml.

Excipienţi

Fiecare flacon de 200 mg conţine sodiu 3,9 mg (<1 mmol).

Fiecare flacon de 1000 mg conţine sodiu 19,6 mg (<1 mmol).

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3.       FORMA FARMACEUTICĂ

Pulbere pentru soluţie perfuzabilă.

Pulbere sau masă compactă de culoare albă până la aproape albă.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Gemcitabina, este indicată pentru tratamentul cancerului vezicii urinare avansat local sau metastatic, în asociere cu cisplatina.

Gemcitabina este indicată pentru tratamentul pacienţilor cu adenocarcinom pancreatic avansat local sau metastatic.

Gemcitabina, în asociere cu cisplatina, este indicată ca tratament de primă linie la pacienţii cu carcinom pulmonar fără celule mici (NSCLC) avansat local sau metastatic. Gemcitabina în monoterapie poate fi luată în considerare la pacienţii vârstnici sau la cei cu indice de performanţă 2.

Gemcitabina, în asociere cu carboplatina, este indicată pentru tratamentul pacientelor cu carcinom ovarian epitelial avansat local sau metastatic, care au prezentant o recădere după un interval fără recidive de cel puţin 6 luni după tratamentul de primă linie cu compuşi ai platinei.

Gemcitabina, în asociere cu paclitaxel, este indicată în tratamentul cancerului de sân inoperabil, recurent local sau metastatic care a recidivat după chimioterapia adjuvantă/neoadjuvantă. Tratamentul anterior trebuie să fi inclus o antraciclină, cu excepţia cazului în care există contraindicaţii din punct de vedere clinic.

1

4.2 Doze şi mod de administrare

Gemcitabina trebuie prescrisă numai de către un medic specialist în utilizarea chimioterapiei antineoplazice.

Dozajul recomandat

Cancer de vezică urinară Administrare în asociere

Doza de gemcitabină recomandată este de 1000 mg/m2, administrată în perfuzie intravenoasă cu durata de 30 minute. Doza trebuie administrată în zilele 1, 8 şi 15 ale fiecărui ciclu de tratament de 28 zile, în asociere cu cisplatină. Cisplatina se administrează în doza recomandată de 70 mg/m2, în ziua 1 după gemcitabină sau în ziua 2 a fiecărui ciclu de 28 zile. Ulterior, acest ciclu de 4 săptămâni se repetă. Reducerea dozelor se poate efectua la fiecare ciclu sau în cursul aceluiaşi ciclu, în funcţie de gradul toxicităţii individuale.

Cancer pancreatic

Doza de gemcitabină recomandată este de 1000 mg/m2, administrată în perfuzie intravenoasă cu durata de 30 minute. Aceasta trebuie repetată o dată pe săptămână timp de până la 7 săptămâni, după care urmează o săptămână de pauză. Ciclurile următoare vor consta în administrarea o dată pe săptămână, timp de 3 săptămâni consecutiv, din fiecare 4 săptămâni. Reducerea dozelor se poate efectua la fiecare ciclu sau în cursul aceluiaşi ciclu, în funcţie de gradul toxicităţii individuale.

Cancer pulmonar fără celule mici

Monoterapie

Doza de gemcitabină recomandată este de 1000 mg/m2, administrată în perfuzie intravenoasă cu durata

de 30 minute. Aceasta trebuie repetată o dată pe săptămână timp de 3 săptămâni, după care urmează 1

săptămână de pauză. Ulterior, acest ciclu de 4 săptămâni se repetă. Reducerea dozelor se poate efectua

la fiecare ciclu sau în cursul aceluiaşi ciclu, în funcţie de gradul toxicităţii individuale.

Administrare în asociere

Doza de gemcitabină recomandată este de 1250 mg/m2 de suprafaţă corporală, administrată în perfuzie

intravenoasă cu durata de 30 minute, în zilele 1 şi 8 ale ciclului de tratament (21 zile). Reducerea

dozelor se poate efectua la fiecare ciclu sau în cursul aceluiaşi ciclu, în funcţie de gradul toxicităţii

individuale.

Cisplatina a fost utilizată în doze cuprinse între 75-100 mg/m2 o dată la fiecare 3 săptămâni.

Cancer de sân

Administrare în asociere

Gemcitabina în asociere cu paclitaxel: se recomandă administrarea de paclitaxel (175 mg/m2) în ziua 1

sub formă de perfuzie intravenoasă cu durata de aproximativ 3 ore, urmată de gemcitabină

(1250 mg/m2) sub formă de perfuzie intravenoasă cu durata de 30 minute în zilele 1 şi 8 ale fiecărui

ciclu de 21 zile. Reducerea dozelor se poate efectua la fiecare ciclu sau în cursul aceluiaşi ciclu, în

funcţie de gradul toxicităţii individuale. Anterior iniţierii tratamentului asociat cu gemcitabină +

paclitaxel, pacienţii trebuie să aibă o valoare absolută a numărului de granulocite de cel puţin 1500

(x 106/l).

Cancer ovarian

Administrare în asociere

Gemcitabină în asociere cu carboplatina: se recomandă administrarea de gemcitabină 1000 mg/m2 în

perfuzie intravenoasă cu durata de 30 minute în zilele 1 şi 8 ale fiecărui ciclu de 21 zile. Carboplatina

va fi administrată după gemcitabină în ziua 1 cu o doză calculată în funcţie de aria de sub curba

concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) ţintă, de 4 mg/ml şi minut. Reducerea dozelor se

poate efectua la fiecare ciclu sau în cursul aceluiaşi ciclu, în funcţie de gradul toxicităţii individuale.

2

Monitorizarea toxicităţii şi modificarea dozei datorită toxicităţii

Modificarea dozei datorită toxicităţii non-hematologice

Trebuie efectuată examinarea fizică periodică, precum şi controlul periodic al funcţiei renale şi hepatice, pentru a se identifica toxicitatea non-hematologică. Reducerea dozelor se poate efectua la fiecare ciclu sau în cursul aceluiaşi ciclu, în funcţie de gradul toxicităţii individuale. În general, în cazul toxicităţii non-hematologice severe (grad 3 sau 4), cu excepţia simptomelor de greaţă/vărsături, administrarea de gemcitabină trebuie întreruptă temporar sau doza trebuie scăzută în funcţie de decizia medicului curant. Tratamentul se întrerupe până când medicul apreciază că toxicitatea s-a rezolvat.

Pentru ajustarea dozelor de cisplatină, carboplatină şi paclitaxel utilizate în tratamentul asociat, vă rugăm să consultaţi Rezumatul caracteristicilor produselor respective.

Modificarea dozei datorită toxicităţii hematologice

Iniţierea unui ciclu

Pentru toate indicaţiile terapeutice, înaintea fiecărei administrări, pacientul trebuie monitorizat

hematologic în ceea ce priveşte numărul de trombocite şi granulocite. Anterior iniţierii unui ciclu,

pacienţii trebuie să aibă un număr absolut de granulocite de cel puţin 1500 (x 106/l) şi un număr de

trombocite de 100000 (x 106/l).

În timpul unui ciclu

Modificările dozei de gemcitabină în cadrul unui ciclu trebuie efectuate în conformitate cu

recomandările din tabelele următoare:

Modificarea dozei de gemcitabină administrată în monoterapie sau în asociere cu cisplatină, în cadrul unui ciclu de tratament pentru cancerul vezicii urinare, NSCLC şi cancerul pancreatic

Număr absolut de granulocite (x 106/l)

Număr de trombocite (x 106/l)

Procent din doza standard de gemcitabină(%)

> 1000 şi

> 100000

100

500-1000 sau

50000-100000

75

<500 sau

< 50000

Omiterea dozei*

*Tratamentul nu va fi reluat în cadrul ciclului decât atunci când numărul absolut de granulocite atinge cel puţin 500 (x106/l) şi numărul de trombocite atinge 50000 (x 106/l).

Modificarea dozei de gemcitabină administrată în asociere cu paclitaxel, în cadrul unui ciclu de tratament pentru cancer de sân

Număr absolut de granulocite (x 106/l)

Număr de trombocite (x 106/l)

Procent din doza standard de gemcitabină(%)

> 1200 şi

> 75000

100

1000-<1200 sau

50000-75000

75

700-<1000 şi

>50000

50

<700 sau

<50000

Omiterea dozei*

*Tratamentul nu va fi reluat în cadrul ciclului. Tratamentul va fi iniţiat în ziua 1 a ciclului următor, atunci când numărul absolut de granulocite atinge cel puţin 1500 (x106/l) şi numărul de trombocite atinge 100000 (x 106/l).

Modificarea dozei de gemcitabină administrată în asociere cu carboplatină, în cadrul unui ciclu de tratament pentru cancer ovarian

Număr absolut de granulocite (x 106/l)

Număr de trombocite (x 106/l)

Procent din doza standard de gemcitabină(%)

> 1500 şi

> 100000

100

1000-1500 sau

75000-100000

50

<1000 sau

< 75000

Omiterea dozei*

*Tratamentul nu va fi reluat în cadrul ciclului. Tratamentul va fi iniţiat în ziua 1 a ciclului următor, atunci când numărul absolut de granulocite atinge cel puţin 1500 (x106/l) şi numărul de trombocite atinge 100000 (x 106/l).

3

Modificările dozei datorită toxicităţii hematologice în ciclurile următoare, pentru toate indicaţiile Doza de gemcitabină trebuie scăzută la 75% din doza iniţială utilizată la debutul ciclului, în cazul următoarelor toxicităţi hematologice:

        Număr absolut de granulocite < 500 x 106/l pentru mai mult de 5 zile

        Număr absolut de granulocite < 100 x 106/l pentru mai mult de 3 zile

        Neutropenie febrilă

        Număr de trombocite < 25000 x 106/l

        Amânarea iniţierii unui ciclu cu mai mult de 1 săptămână datorită toxicităţii.

Mod de administrare

Gemcitabină Ebewe pulbere pentru soluţie perfuzabilă este bine tolerat în timpul perfuzării şi poate fi administrat ambulatoriu. În general, dacă apare extravazare, perfuzia trebuie oprită imediat şi administrată într-un alt vas de sânge. Pacientul trebuie monitorizat cu atenţie după administrare.

Pentru instrucţiuni privind reconstituirea, vezi pct. 6.6.

Grupe speciale de pacienţi

Pacienţi cu insuficienţă renală sau hepatică

Gemcitabina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică sau renală, deoarece există date insuficiente din studiile clinice pentru a permite recomandări clare privind dozele indicate la aceste grupe de pacienţi (vezi pct. 4.4 şi 5.2).

Vârstnici (cu vârsta >65 ani)

Gemcitabina a fost bine tolerată de pacienţii cu vârsta peste 65 ani. Nu există dovezi care să sugereze că sunt necesare modificări ale dozei la vârstnici, în afara celor deja recomandate tuturor pacienţilor (vezi pct. 5.2).

Copii şi adolescenţi (cu vârsta <18 ani)

Gemcitabina nu este recomandată pentru utilizare la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani, datorită

datelor insuficiente privind siguranţa şi eficacitatea.

4.3     Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi. Alăptare (vezi pct. 4.6).

4.4     Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

S–a demonstrat că prelungirea duratei de administrare a perfuziei şi administrarea mai frecventă cresc toxicitatea.

Toxicitate hematologică

Gemcitabina poate suprima funcţia medulară, aceasta manifestându-se prin leucopenie,

trombocitopenie şi anemie.

Pacienţii trataţi cu gemcitabină trebuie monitorizaţi hematologic înaintea fiecărei administrări privind

numărul de trombocite, leucocite şi granulocite. Trebuie luată în considerare întreruperea

tratamentului sau modificarea acestuia atunci când este identificată supresia medulară indusă

medicamentos (vezi pct. 4.2). Cu toate acestea, mielosupresia este de scurtă durată şi de obicei nu

determină reducerea dozei sau, rar, întreruperea tratamentului.

După ce administrarea gemcitabinei a fost întreruptă, numărul elementelor figurate periferice poate continua să scadă. La pacienţii cu funcţie medulară afectată tratamentul trebuie iniţiat cu precauţie. Similar altor tratamente citotoxice, riscul de supresie medulară cumulativă trebuie luat în considerare atunci când gemcitabina este administrată împreună cu alte chimioterapice.

4

Insuficienţă hepatică

Administrarea gemcitabinei la pacienţi cu metastaze hepatice sau cu antecedente de hepatită, alcoolism

sau ciroză hepatică poate determina exacerbarea insuficienţei hepatice subiacente.

Trebuie efectuate evaluări periodice de laborator ale funcţiei renale şi hepatice (inclusiv teste virusologice).

Gemcitabina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică sau cu afectarea funcţiei renale, deoarece există date insuficiente din studiile clinice pentru a permite recomandări clare privind dozele indicate la aceste grupe de pacienţi (vezi pct. 4.2).

Radioterapie concomitentă

Radioterapia concomitentă (administrată simultan sau la interval de ≤7 zile): a fost raportată toxicitate

(vezi pct. 4.5 pentru detalii şi recomandări de utilizare).

Vaccinuri vii

Vaccinul febrei galbene şi alte vaccinuri vii atenuate nu sunt recomandate pacienţilor trataţi cu

gemcitabină (vezi pct. 4.5).

Afectare cardiovasculară

Este necesară prudenţă deosebită, în special la pacienţii care prezintă antecedente de evenimente

cardiovasculare, datorită riscului de tulburări cardiace şi/sau vasculare la administrarea gemcitabinei.

Afectare pulmonară

Legat de tratamentul cu gemcitabină au fost raportate efecte pulmonare, uneori severe (cum sunt edem pulmonar, pneumonie interstiţială sau sindrom de detresă respiratorie a adultului (SDRA). Etiologia acestor reacţii este necunoscută. Dacă apar astfel de reacţii, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu gemcitabină. Utilizarea precoce a măsurilor de susţinere poate favoriza ameliorarea stării pacientului.

Afectare renală

Semne clinice sugestive pentru sindromul hemolitic uremic (SHU) au fost raportate rar la pacienţii trataţi cu gemcitabină (vezi pct. 4.8). Administrarea gemcitabinei trebuie întreruptă la primele semne de apariţie a anemiei hemolitice microangiopatice, cum sunt scăderile rapide ale valorilor hemoglobinei însoţite de trombocitopenie, creşteri ale concentraţiilor plasmatice de bilirubină, creatinină, uree sau lactat dehidrogenază (LDH). Este posibil ca insuficienţa renală să nu fie reversibilă la întreruperea tratamentului şi poate fi necesară dializa.

Fertilitate

În studiile de toxicitate asupra fertilităţii, gemcitabina a determinat hipospermatogeneză la şoarecii masculi (vezi pct. 5.3). Prin urmare, bărbaţii trataţi cu gemcitabină sunt sfătuiţi să nu procreeze în timpul tratamentului şi până la 6 luni după terminarea acestuia şi să solicite consiliere privind crioconservarea de spermă anterior începerii tratamentului, datorită posibilităţii de apariţie a infertilităţii datorate tratamentului cu gemcitabină (vezi pct. 4.6).

Sodiu

Fiecare flacon de Gemcitabină Ebewe 200 mg conţine sodiu 3,9 mg (<1 mmol). Acest lucru trebuie

avut în vedere la pacienţii care urmează o dietă cu restricţie de sodiu.

Fiecare flacon de Gemcitabină Ebewe 1000 mg conţine sodiu 19,6 mg (<1 mmol). Acest lucru trebuie avut în vedere la pacienţii care urmează o dietă cu restricţie de sodiu.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Nu s-au efectuat studii specifice privind interacţiunile (vezi pct. 5.2).

5

Radioterapie

Terapia concomitentă (administrare concomitentă sau la interval ≤ 7 zile) - Toxicitatea asociată cu această terapia multimodală este dependentă de mai mulţi factori diferiţi, incluzând doza de gemcitabină, frecvenţa de administrare a gemcitabinei, doza de iradiere, tehnica de planificare a radioterapiei, ţesutul ţintă şi volumul ţintă. Studiile pre-clinice şi clinice au demonstrat că gemcitabina are activitate radiosensibilizantă. Într-un singur studiu, în care gemcitabina în doză de 1000 mg/m2 a fost administrată concomitent cu radioterapia toracică timp de până la 6 săptămâni consecutiv la pacienţi cu cancer bronho-pulmonar fără celule mici, s-au observat efecte toxice semnificative sub formă de mucozite severe, cu potenţial letal, în special esofagită şi pneumonie, mai ales la pacienţii la care s-au administrat doze mari de radioterapie (volum median total de 4795 cm3). Studiile ulterioare au indicat că este posibilă administrarea gemcitabinei în doze mai mici cu radioterapie concomitentă cu efecte toxice predictibile, cum este de exemplu studiul de fază II realizat în cancerul pulmonar fără celule mici, în care radioterapia toracică în doze de 66 Gy s-a efectuat în asociere cu administrarea de gemcitabină (600 mg/m2 de 4 ori) şi cisplatină (80 mg/m2 de 2 ori) timp de 6 săptămâni. Nu a fost încă stabilit regimul terapeutic optim pentru administrarea sigură a gemcitabinei în asociere cu radioterapia în toate tipurile de tumori.

Terapie secvenţială (administrare la interval > 7 zile) - Analiza datelor nu indică vreo creştere a toxicităţii atunci când gemcitabina este administrată cu mai mult de 7 zile înainte de sau după iradiere, în afară de reactivarea efectelor secundare ale iradierii. Datele sugerează că tratamentul cu gemcitabină poate fi iniţiat după remiterea efectelor acute ale iradierii sau la cel puţin o săptămână după iradiere.

Leziuni de tip post-iradiere au fost raportate la nivelul ţesuturilor ţintă (de exemplu esofagită, colită şi pneumonie) în asociere atât cu terapia concomitentă cât şi cu cea secvenţială cu gemcitabină.

Alte interacţiuni

Vaccinul febrei galbene şi alte vaccinuri vii atenuate nu sunt recomandate, datorită riscului de boală

sistemică, posibil letală, în special în cazul pacienţilor imunodeprimaţi.

4.6     Sarcina şi alăptarea

Sarcină

Nu există date adecvate privind utilizarea gemcitabinei la femeile gravide. Studiile la animale au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Pe baza rezultatelor obţinute în studiile la animale şi a mecanismului de acţiune al gemcitabinei, aceasta nu trebuie utilizată în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în care este absolut necesar. Femeile trebuie avertizate să nu rămână gravide în timpul tratamentului cu gemcitabină şi să informeze imediat medicul curant dacă totuşi acest lucru se întâmplă.

Alăptare

Nu se cunoaşte dacă gemcitabina este excretată în laptele uman şi reacţiile adverse asupra sugarului nu

pot fi excluse. Alăptarea trebuie întreruptă în timpul tratamentului cu gemcitabină.

Fertilitate

În studiile de toxicitate asupra fertilităţii, gemcitabina a determinat hipospermatogeneză la şoarecii masculi (vezi pct. 5.3). Prin urmare, bărbaţii trataţi cu gemcitabină sunt sfătuiţi să nu procreeze în timpul tratamentului şi până la 6 luni după terminarea acestuia şi să solicite consiliere privind crioconservarea de spermă anterior începerii tratamentului, datorită posibilităţii de apariţie a infertilităţii datorate tratamentului cu gemcitabină.

4.7     Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Cu toate acestea, s-a raportat că gemcitabina produce somnolenţă uşoară până la moderată, în special în asociere cu consumul de alcool etilic. Pacienţii trebuie avertizaţi să nu conducă vehicule sau să folosească utilaje până când se poate stabili că nu devin somnolenţi.

6

4.8 Reacţii adverse

Cele mai frecvent raportate reacţii adverse asociate cu tratamentul cu Gemcitabină Ebewe pulbere pentru soluţie perfuzabilă includ: greaţă cu sau fără vărsături, creşterea valorilor transaminazelor hepatice (ASAT/ALAT) şi a fosfatazei alcaline, raportate la aproximativ 60% dintre pacienţi; proteinuria şi hematuria raportate la aproximativ 50% dintre pacienţi; dispneea raportată la 10-40% dintre pacienţi (cea mai mare incidenţă s-a observat la pacienţii cu cancer bronho-pulmonar); erupţii cutanate tranzitorii de natură alergică apar la aproximativ 25% dintre pacienţi şi sunt asociate cu prurit la 10% dintre pacienţi.

Frecvenţa şi severitatea reacţiilor adverse sunt influenţate de doză, viteza de perfuzare şi intervalul dintre doze (vezi pct. 4.4). Reacţiile adverse care limitează doza sunt scăderi ale numărului de trombocite, leucocite şi granulocite (vezi pct. 4.2).

Date din studii clinice

Frecvenţele sunt definite ca: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente

(≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000).

Următorul tabel de reacţii adverse şi frecvenţe se bazează pe date din studiile clinice. În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Aparate, sisteme şi organe                             Grupă de frecvenţă

Tulburări hematologice şi limfatice

Foarte frecvente

        Leucopenie (Neutropenie Grad 3 = 19,3%; Grad 4 = 6%).

Supresia medulară este de obicei uşoară până la moderată şi afectează, în special numărul de granulocite (vezi pct. 4.2)

        Trombocitopenie

        Anemie

Frecvente

        Neutropenie febrilă

Foarte rare

         Trombocitoză

Tulburări ale sistemului imunitar

Foarte rare

Reacţie anafilactoidă

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Frecvente

Anorexie

Tulburări ale sistemului nervos

Frecvente

        Cefalee

        Insomnie

        Somnolenţă

Tulburări cardiace

Rare

Infarct miocardic

Tulburări vasculare

Rare

Hipotensiune arterială

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

Foarte frecvente

        Dispnee – de obicei uşoară şi se remite rapid fară tratament

Frecvente

        Tuse

        Rinită Mai puţin frecvente

        Pneumonie interstiţială (vezi pct. 4.4)

7

Aparate, sisteme şi organe

Grupă de frecvenţă

Bronhospasm – de obicei uşor şi tranzitor, dar poate necesita tratament parenteral

Tulburări gastro-intestinale

Foarte frecvente

        Vărsături

        Greaţă

Frecvente

        Diaree

        Stomatită şi ulceraţii la nivelul mucoasei bucale

        Constipaţie

Tulburări hepatobiliare

Foarte frecvente

        Creştere a valorilor transaminazelor hepatice (ASAT şi ALAT) şi a fosfatazei alcaline

Frecvente

        Creştere a bilirubinemiei

Rare

         Creştere a valorilor gama-glutamiltransferazei (GGT)

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Foarte frecvente

        Erupţie cutanată tranzitorie de natură alergică asociată frecvent cu prurit

        Alopecie

Frecvente

        Prurit

        Transpiraţii

Rare

        Ulceraţii

        Formare de vezicule şi leziuni cutanate

         Descuamare

Foarte rare

         Reacţii cutanate severe, incluzând descuamări şi erupţii buloase cutanate

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv

Frecvente

        Dorsalgie

        Mialgie

Tulburări renale şi ale căilor urinare

Foarte frecvente

        Hematurie

        Proteinurie uşoară

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Foarte frecvente

        Simptome pseudo-gripale - cele mai frecvente simptome sunt: febră, cefalee, frisoane, mialgie, astenie şi anorexie. Tuse, rinită, stare generală de rău, transpiraţii şi tulburări de somn au fost, de asemenea, raportate.

        Edeme/edeme periferice-inclusiv edem facial. Edemele sunt de obicei reversibile după întreruperea tratamentului.

Frecvente

        Febră

8

Aparate, sisteme şi organe                             Grupă de frecvenţă

        Astenie

        Frisoane Rare

Reacţii la nivelul locului de injectare – în principal uşoare

Leziuni, intoxicaţii şi complicaţii legate de procedurile utilizate

Toxicitate datorată iradierii (vezi pct. 4.5).

Raportări după punerea pe piaţă (raportări spontane), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)

Tulburări ale sistemului nervos Accident vascular cerebral

Tulburări cardiace

Aritmii, predominant de natură supraventriculară

Insuficienţă cardiacă

Tulburări vasculare

Semne clinice de vasculită periferică şi gangrenă

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

Edem pulmonar

Sindrom de detresă respiratorie acută a adultului (vezi pct. 4.4)

Tulburări gastro-intestinale Colită ischemică

Tulburări hepatobiliare

Hepatotoxicitate gravă, incluzând insuficienţă hepatică şi deces

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Reacţii cutanate severe, incluzând descuamări şi erupţii cutanate buloase, sindrom Lyell, sindrom

Stevens-Johnson

Tulburări renale şi ale căilor urinare Insuficienţă renală (vezi pct. 4.4) Sindrom hemolitic uremic (vezi pct. 4.4)

Leziuni, intoxicaţii şi complicaţii legate de procedurile utilizate Reactivare a leziunilor post-iradiere

Administrarea în asociere în cancerul mamar

Frecvenţa toxicităţilor hematologice de grad 3 sau 4, în special neutropenia, creşte atunci când gemcitabina este utilizată în asociere cu paclitaxel. Totuşi, creşterea frecvenţei acestor reacţii adverse nu este asociată cu o creştere a incidenţei infecţiilor sau a evenimentelor hemoragice. Oboseala şi neutropenia febrilă apar mai frecvent în cazul utilizării gemcitabinei în asociere cu paclitaxel. Oboseala, care nu este asociată cu anemia, se remite de obicei după primul ciclu.

9

Evenimente adverse de grad 3 şi 4 paclitaxel comparativ cu gemcitabină plus paclitaxel

Numărul (%) de pacienţi

Braţul de tratament cu paclitaxel (N=259)

Braţul de tratament cu gemcitabină plus paclitaxel (N=262)

Grad 3

Grad 4

Grad 3

Grad 4

Paraclinice

Anemie

5 (1,9)

1 (0,4)

15 (5,7)

3 (1,1)

Trombocitopenie

0

0

14 (5,3)

1 (0,4)

Neutropenie

11 (4,2)

17 (6,6)

82 (31,3)

45 (17,2)*

Clinice

Neutropenie febrilă

3 (1,2)

0

12 (4,6)

1 (0,4)

Fatigabilitate

3 (1,2)

1 (0,4)

15 (5,7)

2 (0,8)

Diaree

5 (1,9)

0

8 (3,1)

0

Neuropatie motorie

2 (0,8)

0

6 (2,3)

1 (0,4)

Neuropatie senzorială

9 (3,5)

0

14 (5,3)

1 (0,4)

*Neutropenia de gradul 4 care durează mai mult de 7 zile a apărut la 12,6% dintre pacienţii din braţul de tratament asociat şi la 5,0% dintre pacienţii din braţul de tratament cu paclitaxel.

Administrarea în asociere în cancerul vezicii urinare

Evenimente adverse de grad 3 şi 4 MVAC comparativ cu gemcitabină plus cisplatină

Numărul (%) de pacienţi

Braţul de tratament cu MVAC

(metotrexat, vinblastină,

doxorubicină şi cisplatină)

(N=196)

Braţul de tratament gemcitabină plus cisplatină (N=200)

Grad 3

Grad 4

Grad 3

Grad 4

Paraclinice

Anemie

30 (16)

4 (2)

47 (24)

7 (4)

Trombocitopenie

15 (8)

25 (13)

57 (29)

57 (29)

Clinice

Greaţă şi vărsături

37 (19)

3 (2)

44 (22)

0 (0)

Diaree

15 (8)

1 (1)

6 (3)

0 (0)

Infecţii

19 (10)

10 (5)

4 (2)

1 (1)

Stomatită

34 (18)

8 (4)

2 (1)

0 (0)

Administrarea în asociere în cancerul ovarian

Evenimente adverse de grad 3 şi 4 carboplatină comparativ cu gemcitabină plus carboplatină

Numărul (%) de pacienţi

Braţul de tratament cu carboplatină (N=174)

Braţul de tratament cu gemcitabină

plus carboplatină

(N=175)

Grad 3

Grad 4

Grad 3

Grad 4

Paraclinice

Anemie

10 (5,7)

4 (2,3)

39 (22,3)

9 (5,1)

Neutropenie

19 (10,9)

2 (1,1)

73 (41,7)

50 (28,6)

Trombocitopenie

18 (10,3)

2 (1,1)

53 (30,3)

8 (4,6)

Leucopenie

11 (6,3)

1 (0,6)

84 (48,0)

9 (5,1)

Clinice

Hemoragie

0 (0,0)

0 (0,0)

3 (1,8)

(0,0)

10

Neutropenie febrilă

0 (0,0)

0 (0,0)

2 (1,1)

(0,0)

Infecţie fără neutropenie

0 (0)

0 (0,0)

(0,0)

1 (0,6)

Neuropatia senzorială a fost, de asemenea, mai frecventă în braţul de tratament asociat decât în cel de monoterapie cu carboplatină.

4.9 Supradozaj

Nu există un antidot cunoscut pentru supradozajul cu gemcitabină. Doze unice de până la 5700 mg/m2 administrate în perfuzie intravenoasă timp de 30 de minute la intervale de 2 săptămâni au prezentat toxicitate acceptabilă din punct de vedere clinic. Dacă se suspectează supradozajul, pacientul trebuie monitorizat atent în ceea ce priveşte numărul de celule sanguine şi, dacă este necesar, se instituie tratament de susţinere.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: analogi ai bazelor pirimidinice, codul ATC: L01BC05.

Citotoxicitatea în culturi celulare

Gemcitabina prezintă activitate citotoxică semnificativă asupra diferitelor culturi de celule tumorale de rozătoare şi umane. Acţiunea gemcitabinei este dependentă de fază astfel că aceasta este citotoxică în principal la nivelul celulelor care sunt în curs de sinteză a ADN (faza S a ciclului celular), blocând, în anumite circumstanţe, progresiunea celulară la joncţiunea interfazică G1/S. In vitro, citotoxicitatea gemcitabinei este dependentă de concentraţie şi de timp.

Acţiunea antitumorală în modelele non-clinice

În modelele tumorale la animale, acţiunea antitumorală a gemcitabinei depinde de schema de administrare. Administrată zilnic, gemcitabina produce o incidenţă mare a mortalităţii la animale, cu o activitate antitumorală minimă. Cu toate acestea, dacă se utilizează o schemă terapeutică cu administrare la intervale de trei sau patru zile, gemcitabina poate fi administrată în doze non–letale care prezintă o acţiune antitumorală marcată pe un spectru larg de tumori la şoarece.

Mecanism de acţiune

Metabolism celular şi mecanisme de acţiune: gemcitabina (dFdC), un antimetabolit pirimidinic, este metabolizată intracelular de către nucleozid–kinaze la nucleozidele active difosfat (dFdCDP) şi trifosfat (dFdCTP). Acţiunea citotoxică a gemcitabinei este determinată de inhibarea sintezei de ADN, printr-un dublu mecanism de acţiune a dFdCDP şi a dFdCTP. În primul rând, dFdCDP inhibă ribonucleotid–reductaza, enzima unică responsabilă pentru catalizarea reacţiilor care produc dezoxinucleozid–trifosfaţii destinaţi sintezei ADN. Inhibarea acestei enzime de către dFdCDP determină scăderea concentraţiilor dezoxinucleozidelor, în general, şi a dCTP, în special. În al doilea rând, dFdCTP intră în competiţie cu dCTP pentru încorporarea sa în ADN (auto-potenţializare).

În acelaşi mod, o mică cantitate de gemcitabină poate fi, de asemenea, încorporată şi în ARN. Astfel, scăderea concentraţiei intracelulare de dCTP potenţează încorporarea dFdCTP în ADN. ADN– polimerazei epsilon îi lipseşte capacitatea de a elimina gemcitabina şi nu poate repara lanţurile de ADN în curs de formare. După încorporarea gemcitabinei în ADN, lanţurilor de ADN în formare li se adaugă un nucleozid suplimentar. În urma acestei adăugări, se produce o inhibare completă a sintezei de ADN (terminarea mascată a lanţului de ADN). După încorporarea sa în ADN, gemcitabina induce în aparenţă procesul de liză celulară programată, cunoscut sub numele de apoptoză.

Date clinice

Cancer de vezică urinară

Un studiu randomizat de fază III care a inclus 405 pacienţi cu carcinom uroepitelial cu celule

tranziţionale avansat local sau metastatic a demonstrat că nu există nicio diferenţă între cele două braţe

11

de tratament, gemcitabină/cisplatină comparativ cu metotrexat/vinblastină/adriamicină/cisplatină (MVAC), din punct de vedere al supravieţuirii mediane (12,8, respectiv 14,8 luni, p=0,547), al timpului până la progresia bolii (7,4, respectiv 7,6 luni, p=0,842) şi a ratei de răspuns (49,4%, respectiv 45,7%, p=0,512). Cu toate acestea, asocierea de gemcitabină şi cisplatină a avut un profil al toxicităţii mai bun decât MVAC.

Cancer pancreatic

Într-un studiu randomizat de fază III care a inclus 126 pacienţi cu cancer pancreatic local avansat sau metastatic, gemcitabina a demonstrat o rată de răspuns semnificativă statistic mai mare în ceea ce priveşte beneficiul clinic în comparaţie cu 5-fluorouracil (23,8%, respectiv 4,8%, p=0,0022). De asemenea, a fost observată o prelungire semnificativă statistic a timpului până la progresia bolii de la 0,9 la 2,3 luni (valoarea logaritmică p<0,0002) şi o prelungire semnificativă statistic a supravieţuirii mediane de la 4,4 la 5,7 luni (valoarea logaritmică p<0,0024), la pacienţii trataţi cu gemcitabină comparativ cu cei trataţi cu 5-fluorouracil.

Cancer pulmonar fără celule mici

Într-un studiu randomizat de fază III care a inclus 522 pacienţi cu NSCLC inoperabil, avansat local

sau metastatic, gemcitabina în asociere cu cisplatina a demonstrat o rată de răspuns semnificativ

statistic mai mare comparativ cu cisplatina în monoterapie (31,0%, respectiv 12,0%, p<0,0001). A fost

observată o prelungire semnificativă statistic a timpului până la progresia bolii, de la 3,7 la 5,6 luni

(valoarea logaritmică p<0,0012) şi o prelungire semnificativă statistic a supravieţuirii mediane de la

7,6 la 9,1 luni (valoarea logaritmică p<0,004), la pacienţii trataţi cu gemcitabină/cisplatină comparativ

cu cei trataţi cu cisplatină.

Într-un alt studiu randomizat de fază III care a inclus 135 pacienţi cu NSCLC stadiul IIIB sau IV,

asocierea gemcitabină şi cisplatină a demonstrat o rată semnificativ statistic mai mare a răspunsului

comparativ cu asocierea cisplatină şi etopozid (40,6%, respectiv 21,2%, p=0,025). A fost obsevată o

prelungire semnificativă statistic a timpului până la progresia bolii, de la 4,3 la 6,9 luni (p=0,014) la

pacienţii trataţi cu gemcitabină/cisplatină comparativ cu cei trataţi cu etopozid/cisplatină.

În ambele studii s-a demonstrat că tolerabilitatea a fost similară în cele două braţe de tratament.

Carcinom ovarian

Într-un studiu randomizat de fază III care a inclus 356 de pacienţi cu carcinom ovarian epitelial avansat local care a recidivat după cel puţin 6 luni de la terminarea tratamentului cu compuşi de platină au fost randomizaţi pentru a primi tratament cu gemcitabină şi carboplatină (GCb) sau carboplatină (Cb). S-a observat o prelungire semnificativă statistic a timpului până la progresia bolii, de la 5,8 la 8,6 luni (valoarea logaritmică p=0,0038), la pacienţii trataţi cu GCb comparativ cu cei trataţi cu Cb. Diferenţele în rata de răspuns de 47,2% în braţul de tratament cu GCb comparativ cu 30,9% în braţul de tratament cu Cb (p=0,0016) şi supravieţuirea mediană de 18 luni (GCb) comparativ cu 17,3 luni (Cb) (p=0,73) au fost favorabile braţului de tratament cu GCb.

Cancer de sân

Într-un studiu randomizat de fază III care a inclus 529 pacienţi cu cancer de sân inoperabil, avansat local sau metastatic care a recidivat după chimioterapie adjuvantă/neoadjuvantă, gemcitabina în asociere cu paclitaxel a demonstrat o prelungire semnificativă statistic a timpului până la progresia documentată a bolii de la 3,98 la 6,14 luni (valoarea logaritmică p=0,0002) la pacienţii trataţi cu gemcitabină/paclitaxel comparativ cu cei trataţi cu paclitaxel. După 377 de decese, supravieţuirea generală a fost de 18,6 luni, respectiv 15,8 luni (valoarea logaritmică p=0,0489, RR 0,82) la pacienţii trataţi cu gemcitabină/paclitaxel comparativ cu cei trataţi cu paclitaxel şi rata generală de răspuns a fost 41,4%, respectiv de 26,2% (p=0,0002).

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Farmacocinetica gemcitabinei a fost studiată la 353 de pacienţi în şapte studii clinice. Cele 121 de femei şi cei 232 de bărbaţi au avut vârsta cuprinsă între 29 şi 79 ani. Dintre aceşti pacienţi, aproximativ 45% aveau cancer pulmonar fără celule mici şi 35% erau diagnosticaţi cu cancer pancreatic. Următorii parametrii farmacocinetici s-au obţinut pentru doze cuprinse în intervalul 500 şi 2592 mg/m2 care au fost perfuzate de la 0,4 până la 1,2 ore.

12

Concentraţiile plasmatice maxime (obţinute în interval de 5 minute de la finalizarea perfuziei) au fost cuprinse între 3,2 şi 45,5 μg/ml. Concentraţiile plasmatice ale compusului de bază după o doză de 1000 mg/m2 şi 30 minute sunt mai mari de 5 μg/ml pentru aproximativ 30 de minute după finalizarea perfuziei şi mai mari de 0,4 μg/ml pentru încă o oră după aceea.

Distribuţie

Volumul de distribuţie în compartimentul central a fost de 12,4 l/m2pentru femei şi de 17,5 l/m2

pentru bărbaţi (variabilitatea inter-individuală a fost 91,9%). Volumul de distribuţie în compartimentul

periferic a fost de 47,4 l/m2. Volumul de distribuţie în compartimentul periferic nu a fost dependent de

sex.

Legarea de proteinele plasmatice a fost considerată ca fiind neglijabilă.

Timp de înjumătăţire plasmatică: Acesta a variat între 42 şi 94 minute depinzând de vârstă şi sex.

Pentru schema de administrare recomandată, eliminarea gemcitabinei este practic completă într-un

interval de 5 până la 11 ore de la iniţierea perfuziei. Gemcitabina nu se acumulează în cazul

administrării repetate, o dată pe săptămână.

Metabolizare

Gemcitabina este metabolizată rapid de către citidin-dezaminază în ficat, rinichi, sânge şi alte ţesuturi. Metabolizarea intracelulară a gemcitabinei produce derivaţi mono-, di-şi trifosfaţi de gemcitabină (dFdCMP, dFdCDP şi dFdCTP), dintre care dFdCDP şi dFdCTP sunt consideraţi activi. Aceşti metaboliţi intracelulari nu au fost detectaţi în plasmă şi în urină. Principalul metabolit, 2’–dezoxi-2’,2’–difluorouridină (dFdU) este inactiv şi este detectabil în plasmă şi în urină.

Excreţie

Clearance-ul sistemic a variat de la 29,2 l/oră şi m2 până la 92,2 l/oră şi m2 fiind dependent de sex şi

vârstă (variabilitatea inter-individuală a fost de 52,2%). La femei, clearance-ul este cu aproximativ

25% mai mic decât în cazul bărbaţilor. Deşi este rapid, clearance-ul atât pentru femei cât şi pentru

bărbaţi pare să scadă cu vârsta. Pentru doza recomandată de gemcitabină de 1000 mg/m2, administrată

sub formă de perfuzie cu durata de 30 minute, valori ale clearance-ului mai mici la femei şi bărbaţi nu

necesită scăderi ale dozei de gemcitabină.

Excreţie urinară: Mai puţin de 10% se elimină sub formă nemodificată.

Clearance-ul renal a fost între 2 şi 7 l/oră şi m2.

În timpul săptămânii post-administrare, o proporţie de 92 până la 98% din doza de gemcitabină administrată este regăsită, 99% în urină, în principal sub formă de dFdU; restul de 1% se elimină în materiile fecale.

Cinetica dFdCTP

Acest metabolit se găseşte în celulele mononucleare circulante şi informaţiile care urmează se referă la

aceste celule. Concentraţiile intracelulare cresc proporţional cu dozele de gemcitabină administrate:

dozele între 35 şi 350 mg/m2 şi 30 minute realizează la starea de echilibru concentraţii de 0,4-5 μg/ml.

La concentraţii plasmatice ale gemcitabinei mai mari de 5 μg/ml, valorile dFdCTP nu mai cresc, fapt

care sugerează că formarea sa în aceste celule este saturabilă.

Timpul de înjumătăţire prin eliminare este cuprins între 0,7 şi 12 ore.

Cinetica dFdU

Concentraţia plasmatică maximă (în interval de 3-15 minute după terminarea unei perfuzii cu durata

de 30 de minute de 1000 mg gemcitabină/m2): 28 -52 μg/ml.

Concentraţiile minime după administrarea săptămânală: 0,07-1,12 mg/ml, fără acumulare aparentă.

Concentraţiile plasmatice scad conform unei curbe trifazice, timpul mediu de înjumătăţire plasmatică

prin eliminare fiind de 65 ore (între 33 şi 84 ore).

Formarea compusului dFdU din compusul de bază: 91- 98%.

Volumul mediu de distribuţie în compartimentul central este de 18 l/m2 (între 11 şi 22 l/m2)

Volumul mediu de distribuţie la starea de echilibru (Vss) este de 150 l/m2 (între 96 şi 228 l/m2).

Distribuţia tisulară: largă.

Clearance-ul mediu aparent: 2,5 l/oră şi m2 (între 1 şi 4 l/oră/m2).

Excreţie urinară: integral.

13

Gemcitabină în asociere cu paclitaxel

Tratamentul asociat nu a modificat farmacocinetica gemcitabinei sau a paclitaxelului.

Gemcitabină în asociere cu carboplatină

În cazul administrării în asociere cu carboplatina, farmacocinetica gemcitabinei nu a fost modificată.

Insuficienţă renală

Insuficienţa renală uşoară până la moderată (RFG cuprinsă între 30 ml/min şi 80 ml/min) nu are efecte

marcate, semnificative asupra farmacocineticii gemcitabinei.

5.3 Date preclinice de siguranţă

În studiile privind toxicitatea după doze repetate, cu durata de până la 6 luni, realizate la şoareci şi câini, principalul efect observat a fost supresia hematopoiezei, dependentă de schema de administrare şi doză şi care a fost reversibilă după întreruperea tratamentului.

Gemcitabina are potenţial mutagen într-un test de mutagenitate in vitro şi în cadrul testului in vivo al micronucleilor măduvei osoase. Nu au fost efectuate studii de lungă durată la animale care să evalueze potenţialul carcinogen.

În studiile de toxicitate asupra fertilităţii, gemcitabina a determinat hipospermatogeneză la şoarecii masculi, care a fost reversibilă după întreruperea tratamentului. Nu s–a observat vreun efect al gemcitabinei asupra fertilităţii femelelor.

Evaluarea studiilor experimentale la animale a demonstrat toxicitate asupra funcţiei de reproducere, de exemplu defecte la naştere şi alte efecte asupra dezvoltării embriofetale, a evoluţiei sarcinii şi a dezvoltării peri- şi post-natale.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1     Lista excipienţilor

Gemcitabină Ebewe 200 mg conţine:

Manitol (E 421)

Acetat de sodiu (E 262)

Hidroxid de sodiu (E 524) (pentru ajustarea pH-ului)

Gemcitabină Ebewe 1000 mg conţine:

Manitol (E 421)

Acetat de sodiu (E 262)

Hidroxid de sodiu (E 524) (pentru ajustarea pH-ului)

6.2     Incompatibilităţi

Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6.

6.3     Perioada de valabilitate

Flacoane nedeschise: 2 ani

Soluţia reconstituită:

Stabilitatea fizică şi chimică în uz a medicamentului a fost demonstrată pentru 24 ore la temperatura

de 25°C.

Din punct de vedere microbiologic, medicamentul trebuie utilizat imediat. Dacă soluţiile nu sunt utilizate imediat, responsabilitatea în ceea ce priveşte durata şi condiţiile de păstrare dinaintea utilizării revine utilizatorului şi, în mod normal, nu trebuie să fie mai lungi de 24 ore la temperatura camerei, cu

14

excepţia situaţiilor când reconstituirea (şi eventuala diluare ulterioară) a avut loc în condiţii aseptice controlate şi validate.

Soluţiile reconstituite de gemcitabină nu trebuie păstrate la frigider sau congelate, deoarece poate să apară cristalizarea.

6.4     Precauţii speciale pentru păstrare

A nu se păstra la frigider sau congela.

Pentru condiţiile de păstrare ale soluţiei reconstituite vezi pct. 6.3.

6.5     Natura şi conţinutul ambalajului

Flacoane din sticlă incoloră tip I cu dop din cauciuc şi sigiliu detaşabil.

Mărimea ambalajului

Cutie cu un flacon sau 5 flacoane

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6     Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Manipulare

Când se prepară şi se elimină soluţiile injectabile trebuie respectate precauţiile uzuale de siguranţă

pentru medicamentele citostatice. Manipularea soluţiei perfuzabile trebuie făcută într-un recipient de

siguranţă şi trebuie purtată îmbrăcăminte de protecţie şi mănuşi. Dacă nu există recipient de siguranţă,

echipamentul de protecţie va fi suplimentat cu o mască şi ochelari de protecţie.

Dacă preparatul vine în contact cu ochii, poate să apară o iritaţie gravă. Ochii trebuie clătiţi imediat cu

apă din abundenţă. Dacă iritaţia persistă, se impune consult medical. Dacă soluţia este vărsată pe

piele, trebuie clătită cu apă din abundenţă.

Instrucţiuni privind reconstituirea (şi diluarea ulterioară, dacă este efectuată) Singurul solvent aprobat pentru reconstituirea pulberii sterile de gemcitabină este soluţia injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) (fără conservanţi). Din considerente de solubilitate, concentraţia maximă de gemcitabină în soluţia reconstituită este de 40 mg/ml. Reconstituirea la concentraţii mai mari de 40 mg/ml poate produce dizolvare incompletă şi trebuie evitată.

1.       Se utilizează tehnici aseptice pe parcursul reconstituirii şi a oricărei diluări ulterioare a gemcitabinei pentru administrare perfuzabilă intravenoasă.

2.       Pentru reconstituire se adaugă 5 ml soluţie injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%), fără conservanţi, în flaconul de 200 mg sau 25 ml soluţie injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%), fără conservanţi în flaconul de 1000 mg. Volumul total după reconstituire este de 5,26 ml (flaconul de 200 mg), respectiv de 26,3 ml (flaconul de 1000 mg). Aceasta determină o concentraţie a gemcitabinei de 38 mg/ml, care include volumul de înlocuire măsurat al pulberii liofilizate. Se agită pentru dizolvare. Poate fi efectuată o diluare suplimentară cu soluţie injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) (fără conservanţi). Soluţia reconstituită este limpede, incoloră până la slab gălbui.

3.       Înainte de administrare, medicamentele destinate administrării parenterale trebuie inspectate vizual pentru observarea particulelor şi a modificărilor de culoare. În cazul în care se observă particule, nu se administrează.

Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

15

7.       DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Ebewe Pharma Ges.m.b.H. Nfg. KG Mondseestrasse 11, 4866 Unterach, Austria

8.       NUMERELE AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Gemcitabină Ebewe 200 mg: 1631/2009/01-02 Gemcitabină Ebewe 1000 mg: 1632/2009/01-02

9.       DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Autorizare-Aprilie 2009

10.     DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Aprilie 2009

16

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.