Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

TONOLYSIN HCTZ 20 mg/12,5mg
 
Denumire TONOLYSIN HCTZ 20 mg/12,5mg
Descriere Tratamentul hipertensiunii arteriale uşoare până la moderate la pacienţii la care starea clinică a fost stabilizată prin utilizarea componentelor individuale în aceleaşi doze.
Denumire comuna internationala COMBINATII (LISINOPRILUM+HYDROCHLOROTHIAZIDUM)
Actiune terapeutica COMBINATII DE INHIBITORI AI E.C.A. INHIBITORI AI E.C.A. SI DIURETICE
Prescriptie P-6L - Medicamente si produse medicamentoase care se elibereaza in farmacii pe baza de prescriptie medicala valabila 6 luni
Forma farmaceutica Comprimate
Concentratia 20mg/12,5mg
Ambalaj Cutie x 3 blist. PVC/Al x 10 compr.
Valabilitate ambalaj 2 ani
Cod ATC C09BA03
Firma - Tara producatoare GEDEON RICHTER PLC - UNGARIA
Autorizatie de punere pe piata GEDEON RICHTER PLC - UNGARIA

Ai un comentariu sau o intrebare despre TONOLYSIN HCTZ 20 mg/12,5mg ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



Rezumatul caracteristicilor produsului       

AUTORIZATIE DE PUNERE PE PIATĂ NR. 1666/2009/01                                                     Anexa 2

1667/2009/01

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1.       DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Tonolysin HCTZ 10 mg/12,5 mg, comprimate

Tonolysin HCTZ 20 mg/12,5 mg, comprimate

2.       COMPOZITIA CALITATIVĂ SI CANTITATIVĂ

Tonolysin HCTZ 10 mg 12,5 mg comprimate: contine lisinopril 10 mg (echivalent cu lisinopril dihidrat 10,88 mg) si hidroclorotiazidă 12,5 mg.

Tonolysin HCTZ 20 mg/12,5 mg comprimate: contine lisinopril 20 mg (echivalent cu lisinopril dihidrat 21,76 mg) si hidroclorotiazidă 12,5 mg.

Pentru lista tuturor excipientilor, vezi pct. 6.1.

3.       FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat.

Tonolysin HCTZ 10 mg/12,5 mg comprimate: comprimate rotunde, plate, de culoare albastru deschis, cu marginile tesite, marcate cu "C43" pe una dintre fete.

Tonolysin HCTZ 20 mg/12,5 mg comprimate: comprimate rotunde, plate, de culoare verde deschis, cu marginile tesite, marcate cu "C44" pe una dintre fete.

4. DATE CLINICE

4.1     Indicatii terapeutice

Tratamentul hipertensiunii arteriale usoare până la moderate la pacientii la care starea clinică a fost stabilizată prin utilizarea componentelor individuale în aceleasi doze.

4.2     Doze si mod de administrare

Hipertensiune arterială

Dozajul la adulti:

Combinatia în doză fixă nu este recomandată ca terapie initială. Doza fixă poate înlocui asocierea de 10 mg sau 20 mg lisinopril si 12,5 mg hidroclorotiazidă la pacientii la care starea clinică a fost stabilizată prin utilizarea fiecărei substante active individual în aceleasi doze. Doza uzuală este de un comprimat, administrat o dată pe zi. Similar celorlalte medicamente administrate odată pe zi, Tonolysin HCTZ trebuie luat aproximativ la aceeasi oră în fiecare zi.

În general, dacă efectul terapeutic dorit nu se poate obtine într-o perioadă de 2 până la 4 săptămâni, doza poate fi crescută la două comprimate o dată pe zi.

 

Terapia diuretică anterioară:

După administrarea dozei initiale de Tonolysin HCTZ poate apărea hipotensiune arterială simptomatică, aceasta fiind mai probabilă la pacientii cu depletie volemică si/sau sodică în urma terapiei anterioare cu diuretice. Tratamentul cu diuretice trebuie întrerupt cu 2-3 zile înaintea initierii terapiei cu Tonolysin HCTZ. Dacă acest lucru nu este posibil, tratamentul trebuie initiat cu doze mici ale componentelor individuale (lisinopril în doză de 5 mg).

Dozajul la pacienti cu insuficientă renală:

Este posibil ca tiazidele să nu fie tipul de diuretice adecvat pentru utilizare la pacientii cu insuficientă renală, iar la valori ale clearance-ului creatininei mai mici de 30 ml/min (adică în cazul insuficientei renale severe si al bolilor renale în stadiu terminal) ele sunt ineficace.

Tonolysin HCTZ nu trebuie utilizat ca terapie initială la nici un pacient cu insuficientă renală. La pacientii cu insuficientă renală usoară până la moderată (clearance-ul creatininei între 30 si 80 de ml/min), Tonolysin HCTZ poate fi utilizat doar după ajustarea treptată a dozei componentelor individuale.

Doza recomandată de lisinopril, atunci când este utilizat în monoterapie, este de 5-10 mg.

Dozajul la copii si adolescenti (cu vârsta < 18 ani):

Siguranta si eficacitatea nu au fost stabilite pentru copii si adolescenti (cu vârsta <18 ani).

Dozajul la pacientii vârstnici:

În studiile clinice, eficacitatea si tolerabilitatea lisinoprilului si hidroclorotiazidei, administrate concomitent, au fost similare atât la pacientii hipertensivi vârstnici cât si la cei mai tineri.

Pentru doze cuprinse între 20 si 80 mg, lisinoprilul a fost la fel de eficace la pacientii vârstnici (65 de ani sau mai mult) ca si la pacientii hipertensivi mai tineri. La pacientii hipertensivi vârstnici, monoterapia cu lisinopril a fost la fel de eficace în reducerea tensiunii arteriale diastolice ca si monoterapia cu hidrolorotiazidă sau atenolol în cadrul studiilor clinice. Atunci când vârsta înaintată este asociată cu diminuarea functiei renale, doza initială de lisinopril trebuie ajustată (vezi Dozajul la

pacienti cu insuficientă renală)

4.3     Contraindicatii

           Hipersensibilitate la lisinopril, alti inhibitori ai ECA, hidroclorotiazidă, alte sulfonamide sau la oricare dintre excipienti.

           Edem angioneurotic în relatie cu tratamentul anterior cu un inhibitor al ECA.

           Edem angioneurotic ereditar sau idiopatic.

           Stenoză aortică sau a valvei mitrale semnificativă hemodinamic sau cardiomiopatie hipertrofică.

           Insuficientă renală severă si afectiuni renale în stadiu terminal.

           Afectiuni hepatice severe.

           Al doilea si al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4 si 4.6)

           Alăptare (vezi pct. 4.6).

           Gută manifestă.

4.4     Atentionări si precautii speciale pentru utilizare

Hipotensiune arterială si dezechilibru hidro-electrolitic:

Similar altor tratamente antihipertensive, la unii pacienti poate apărea hipotensiune arterială

simptomatică.

La pacientii hipertensivi, hipotensiunea arterială poate apărea mai degrabă dacă pacientul prezintă depletie volemică, de exemplu prin tratament diuretic, dietă sodică restrictivă, dializă, diaree sau vărsături sau prezintă hipertensiune arterială severă dependentă de renină (vezi pct. 4.5 si pct. 4.8). Hipotensiunea arterială simptomatică a fost observată la pacientii cu insuficientă cardiacă asociată sau nu cu insuficientă renală.

Este mai posibil ca aceasta să apară la pacienti cu insuficientă cardiacă severă, după cum este evidentiat prin utilizarea dozelor mari de diuretice de ansă, hiponatremie sau deteriorarea functiei renale.

La pacientii cu risc crescut de aparitie a hipotensiunii arteriale simptomatice, initierea tratamentului si ajustarea dozelor trebuie monitorizate îndeaproape.

La acesti pacienti, trebuie făcute monitorizări periodice ale concentratiei plasmatice de electroliti, la intervale regulate.

Atentie deosebită trebuie acordată pacientilor cu cardiopatie ischemică sau boală cerebrovasculară, deoarece trebuie luat în considerare că o scădere excesivă a tensiunii arteriale poate conduce la aparitia infarctului miocardic sau accidentului cerebrovascular.

Dacă apare hipotensiunea arterială, pacientul trebuie asezat în pozitie de clinostatism si, dacă este necesar, trebuie să i se administreze prin perfuzare intravenoasă solutie salină izotonă. Un răspuns hipotensiv trecător nu este o contraindicatie pentru dozele următoare. După restabilirea volumului sanguin corespunzător si a tensiunii arteriale, este posibilă continuarea tratamentului cu o doză redusă sau, după caz, poate fi utilizată individual una dintre componente.

Stenoză aortică sau stenoza valvei mitrale/cardiomiopatie hipertrofică:

Similar altor inhibitori ECA, lisinopril trebuie utilizat cu atentie la pacientii cu obstructie a căii de ejectie a ventriculului stâng. Tonolysin HCTZ este contraindicat dacă obstructia este relevantă hemodinamic.

Insuficientă renală:

Este posibil ca tiazidele să nu fie tipul de diuretice adecvat pentru utilizarea la pacientii cu insuficientă renală usoară până la moderată, iar la valori ale clearance-ului creatininei mai mici de 30 ml/min (adică în cazul insuficientei renale severe) ele sunt ineficace.

Tonolysin HCTZ nu trebuie utilizat la pacienti cu insuficientă renală usoară până la moderată (clearance al creatininei cuprins între 30 si 80 de ml/min) până când ajustarea treptată a dozei componentelor individuale nu a demonstrat necesitatea utilizării dozelor prezente în comprimatele combinate.

La anumiti pacienti cu stenoză arterială renală uni- sau bilaterală sau cu stenoză a arterei unuia dintre rinichi, tratati cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, au fost observate cresteri ale valorilor uremiei si creatininemiei, de obicei reversibile după întreruperea tratamentului. Aparitia acestor modificări este mai probabilă la pacientii cu insuficientă renală. Există un risc crescut de aparitie a hipotensiunii arteriale severe si a insuficientei renale dacă suplimentar este prezentă si hipertensiunea renovasculară. La acesti pacienti, tratamentul trebuie initiat cu doze mici sub supraveghere medicală strictă, iar cresterea dozelor trebuie făcută cu grijă. Deoarece tratamentul cu diuretice poate fi un factor agravant al celor de mai sus, functia renală trebuie monitorizată pe parcursul primelor săptămâni de tratament cu Tonolysin HCTZ.

Anumiti pacienti fără semne de afectiuni vasculare renale pre-existente au prezentat cresteri ale valorilor uremiei si creatininemiei, de obicei minore si trecătoare, în special atunci când au fost utilizate concomitent lisinopril si diuretice. Dacă acestea apar în timpul tratamentului cu Tonolysin HCTZ, tratamentul cu această combinatie trebuie întrerupt. Poate fi posibilă reinstituirea terapiei la doze reduse sau poate fi utilizată individual una dintre componente.

Transplant renal:

Deoarece nu există experientă privind utilizarea lisinoprilului la pacientii care au suferit recent un transplant renal, utilizarea Tonolysin HCTZ la acesti pacienti nu este recomandată.

Pacienti hemodializati:

Utilizarea Tonolysin HCTZ nu este indicată la pacientii aflati sub tratament prin dializă datorită insuficientei renale.

Reactii anafilactoide la pacienti hemodializati:

La pacientii dializati utilizând membrane de dializă cu permeabilitate mare (de exemplu AN 69) si tratati concomitent cu un inhibitor ECA a fost raportată o frecventă mare de aparitie a reactiilor anafilactoide. La acesti pacienti trebuie luată în considerare utilizarea unui alt tip de membrană de dializă sau a unei alte grupe de medicamente antihipertensive.

Afectiuni hepatice, insuficientă hepatică:

Foarte rar, utilizarea inhibitorilor ECA a fost asociată cu un sindrom ce debutează cu icter colestatic si evoluează până la necroză hepatică fulminantă si (uneori) deces. Mecanismul acestui sindrom nu este elucidat. Pacientii tratati cu Tonolysin HCTZ la care apar icter sau valori crescute ale enzimelor hepatice trebuie să întrerupă tratamentul cu Tonolysin HCTZ si să fie tratati corespunzător. Tiazidele trebuie utilizate cu prudentă la pacientii cu afectiuni ale functiei hepatice sau cu boli hepatice progresive, deoarece modificări minore ale echilibrului hidro- electrolitic pot precipita coma hepatică (vezi pct. 4.3).

Interventii chirurgicale/anestezie:

La pacientii care urmează să sufere o interventie chirurgicală majoră sau în timpul anesteziei cu medicamente care determină hipotensiune arterială, lisinoprilul poate bloca formarea angiotensinei II secundară eliberării compensatorii de renină. Dacă hipotensiunea arterială apare si se consideră a fi o consecintă a acestui mecanism, aceasta poate fi corectată prin cresterea volumului sanguin.

Efecte metabolice si endocrine:

Studiile epidemiologice sugerează că administrarea concomitentă de inhibitori ECA cu medicamente antidiabetice (insulină, antidiabetice orale) poate produce o scădere accentuată a glicemiei cu risc de hipoglicemie. Acest fenomen este mai probabil să apară în primele săptămâni de tratament asociat si la pacientii cu insuficientă renală (vezi pct. 4.5). Tratamentul cu tiazide poate afecta toleranta la glucoză. Poate fi necesară ajustarea dozei medicamentelor antidiabetice (inclusiv a insulinei). Tiazida poate scădea excretia urinară a calciului si poate determina o usoară si tranzitorie crestere a concentratiei plasmatice de calciu. Hipercalcemia marcată poate fi dovada unui hiperparatiroidism subiacent. Tratamentul cu tiazide trebuie întrerupt înaintea analizelor privind functia paratiriodiană. Terapia cu diuretice tiazidice poate fi asociată cu o crestere a valorilor colesterolului si a trigliceridelor. La anumiti pacienti, tiazidele pot precipita hiperuricemia si/sau guta. Cu toate acestea, lisinoprilul poate creste cantitatea de acid uric din urină si, astfel, poate atenua efectul hiperuricemic al hidroclorotiazidei.

Hipersensibilitate/edem angioneurotic

La pacientii tratati cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, incluzând lisinopril, au fost raportate rar aparitia de edem angioneurotic la nivelul fetei, extremitătilor, buzelor, limbii, glotei si/sau laringelui. Aceste evenimente pot apărea în orice moment al tratamentului. În astfel de cazuri, tratamentul cu lisinopril trebuie întrerupt imediat si trebuie instituite măsuri de monitorizare corespunzătoare pentru a stabili disparitia completă a simptomelor înaintea externării pacientului.

Chiar si în situatiile în care edemul a fost localizat numai la nivelul limbii, fără simptome de afectare a functiei respiratorii, pacientii pot necesita supraveghere prelungită deoarece tratamentul cu antihistaminice si corticosteroizi poate fi insuficient.

Foarte rar, au fost raportate cazuri de edem angioneurotic letal asociat cu edeme laringiene sau ale limbii. În cazurile în care sunt afectate limba, glota sau laringele cu posibilitatea blocării căilor respiratorii, trebuie administrată imediat terapie de urgentă corespunzătoare. Aceasta poate include administrarea de adrenalină si/sau mentinerea deschisă a căilor respiratorii ale pacientului. În astfel de cazuri, pacientul trebuie tinut sub supraveghere medicală strictă până la rezolvarea completă si sustinută a simptomelor. Edemul angioneurotic poate, de asemenea, afecta intestinele si se poate manifesta sub formă de dureri abdominale acute, greată, vărsături si diaree.

Pacientii cu antecedente de edem angioneurotic nedeterminat de tratamentul cu inhibitori ai ECA pot prezenta un risc crescut de aparitie a edemului angioneurotic în timpul tratamentului cu inhibitori ai ECA (vezi pct.4.3).

La pacientii tratati cu tiazide, reactiile de hipersensibilitate pot apărea atât în prezenta cât si în absenta unor antecedente de alergie sau astm bronsic. A fost raportată exacerbarea sau activarea lupusului eritematos sistemic în asociere cu utilizarea tiazidelor.

Rasa:

Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei determină o incidentă mai mare a edemului angioneurotic la pacientii de rasă neagră decât la cei de alte rase.

Similar altor inhibitori ai ECA, este posibil ca lisinoprilul să fie mai putin eficace în scăderea tensiunii arteriale la pacientii de rasă neagră decât la cei din celelalte rase, probabil în corelatie cu o prevalentă mai mare a statusului hiporeninemic la populatia hipertensivă de rasă neagră.

Reactii anafilactice legate de afereza lipoproteinelor cu densitate mică (LDL)

În rare cazuri, pacientii tratati cu inhibitori ai ECA, în timpul aferezei lipoproteinelor cu densitate mică (LDL) cu sulfat de dextran au prezentat reactii de tip anafilactic care pot pune viata în pericol. Aceste reactii pot fi evitate prin întreruperea temporară a tratamentului cu inhibitori ECA înaintea fiecărei afereze.

Desensibilizare:

Pacientii tratati cu inhibitori ECA au prezentat reactii anafilactoide în timpul tratamentului de desensibilizare (de exemplu cu venin de Hymenoptera). La acesti pacienti, reactiile au fost evitate atunci când tratamentul cu inhibitori ECA a fost întrerupt temporar, dar au reapărut la readministrarea inadecvată a medicamentului.

Hiperkaliemie:

La unii pacienti tratati cu inhibitori ai ECA, incluzând lisinopril, au fost observate cresteri ale valorilor concentratiei plasmatice a potasiului. Între pacientii cu risc de aparitie a hiperkaliemiei sunt inclusi cei cu insuficientă renală, diabet zaharat sau cei care utilizează concomitent diuretice care economisesc potasiul, suplimente cu potasiu sau substituenti de sare care contin potasiu ori pacientii cărora li se administrează alte medicamente asociate cu cresteri ale concentratiei plasmatice a potasiului (de exemplu, heparina). Dacă se consideră necesară administrarea concomitentă a medicamentelor mentionate mai sus, se recomandă monitorizarea concentratiei plasmatice a potasiului.

Neutropenie/agranulocitoză/trombocitopenie/anemie:

Neutropenia/agranulocitoza, trombocitopenia si anemia au fost raportate la pacientii tratati cu inhibitori ai ECA. La pacientii cu functie renală normală, fără alti factori asociati, neutropenia apare rar. Neutropenia si agranulocitoza sunt reversibile după întreruperea administrării inhibitorului ECA. Lisinoprilul trebuie utilizat cu prudentă deosebită la pacientii cu afectare vasculară în cadrul bolilor de colagen sau la cei tratati cu imunosupresive, tratati cu alopurinol sau procainamidă sau afectati de o combinatie a acestor factori, în special dacă este prezentă deja insuficienta renală. La unii dintre acesti pacienti au apărut infectii grave care, în câteva cazuri, au fost rezistente la tratament antibiotic intensiv. Dacă lisinoprilul este utilizat la acesti pacienti, numărul de celule albe din sânge trebuie monitorizat în mod periodic, iar pacientul trebuie instruit să raporteze orice semn de infectie.

Tuse:

La pacientii tratati cu inhibitori ai ECA a fost raportată tuse. În mod caracteristic, tusea este neproductivă, persistentă si se remite după întreruperea tratamentului. Tusea indusă de inhibitori ECA trebuie luată în considerare în diagnosticul diferential al tusei.

Litiu:

Administrarea concomitentă de inhibitori ai ECA si litiu nu trebuie evitată (vezi pct. 4.5).

Sarcina:

Tratamentul cu inhibitorii ai ECA nu trebuie initiat în timpul sarcinii. Cu exceptia cazului în care continuarea tratamentului cu inhibitori ai ECA este considerată esentială, tratamentul pacientelor care doresc să rămână gravide trebuie schimbat cu tratamente antihipertensive alternative al căror profil de sigurantă a utilizării în timpul sarcinii a fost stabilit. Atunci când sarcina este diagnosticată, tratamentul cu inhibitori ai ECA trebuie întrerupt imediat si, dacă este necesar, trebuie initiată o terapie alternativă (vezi pct. 4.3 si 4.6).

4.5 Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune

Diuretice:

În cazul în care se asociază un diuretic la tratamentul pacientilor tratati cu lisinopril, efectul antihipertensiv este de obicei aditiv.

În urma administrării dozei initiale de Tonolysin HCTZ poate apărea hipotensiune arterială simptomatică; aceasta este mai probabilă la pacientii cu depletie volemică si/sau sodică după terapia anterioară cu diuretice. Terapia cu diuretice trebuie întreruptă înaintea initierii terapiei cu Tonolysin HCTZ (vezi pct. 4.2 si 4.4).

Suplimente cu potasiu, diuretice care economisesc potasiu sau substituentii de sare care contin potasiu: Efectul diureticelor tiazidice de scădere a potasemiei este, de obicei, atenuat de efectul lisinoprilului de conservare a potasiului. Utilizarea de suplimente cu potasiu, diuretice care economisesc potasiu sau substituenti de sare care contin potasiu, în special la pacientii cu insuficientă renală, poate determina o crestere semnificativă a valorilor kaliemiei. Dacă utilizarea concomitentă a Tonolysin HCTZ si a oricărui dintre aceste medicamente este considerată necesară, acestea trebuie utilizate cu prudentă si trebuie însotite de monitorizarea frecventă a valorilor kaliemiei.

Antidepresive triciclice/Antipsihotice/Anestezice:

Utilizarea concomitentă a anumitor medicamente anestezice, antidepresive triciclice si antipsihotice cu inhibitori ai ECA poate determina scăderea suplimentară a tensiunii arteriale (vezi pct. 4.4).

Medicamente narcotice/antipsihotice:

În cazul asocierii cu inhibitori ai ECA poate apărea hipotensiune arterială ortostatică.

Barbiturice sau narcotice:

Poate apărea accentuarea hipotensiunii arteriale ortostatice.

Medicamente antiinflamatorii nesteroidiene/medicamente antireumatice (AINS):

Utilizarea cronică de AINS (inhibitori selectivi de COX2, acid acetilsalicilic >3 g pe zi) poate scădea efectul antihipertensiv atât al inhibitorilor ECA cât si al tiazidelor. Asocierea AINS cu inhibitori ECA poate determina deteriorarea functiei renale. Acest efect este în mod normal reversibil. În cazuri rare poate apărea insuficientă renală acută, mai ales la pacientii cu functie renală afectată cum sunt pacientii vârstnici

si pacientii deshidratati.

La anumiti pacienti, utilizarea de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene poate scădea efectul diuretic, natriuretic si antihipertensiv al diureticelor.

Medicamente simpatomimetice:

Medicamentele simpatomimetice pot reduce efectul hipotensiv al inhibitorilor ECA.

Alte medicamente antihipertensive:

Efectul antihipertensiv al Tonolysin HCTZ poate fi potentat atunci când acesta este asociat cu alte medicamente cu predispozitie la hipotensiune arterială ortostatică. Utilizarea împreună cu trinitrat de gliceril (nitroglicerină) si cu alti nitrati sau cu alte vasodilatatoare poate duce la o scădere suplimentară a tensiunii arteriale.

Acid acetilsalicilic, trombolitice, beta-blocante, nitrati:

Tonolysin HCTZ poate fi utilizat în acelasi timp cu acidul acetilsalicilic (în doze utilizate în cardiologie), cu medicamente trombolitice, beta- blocante si/sau nitrati.

Medicamente antidiabetice:

Studiile epidemiologice au arătat că administrarea concomitentă de inhibitori ai ECA cu medicamente antidiabetice (insulină, antidiabetice orale) poate determina o scădere marcată a glicemiei, cu risc de hipoglicemie. Aparitia acestui fenomen pare a fi mai probabilă în timpul primelor săptămâni de tratament asociat si la pacientii cu insuficientă renală.

Alopurinol

Administrarea concomitentă de inhibitori ai ECA cu alopurinol creste riscul de aparitie a leziunilor

renale si poate determina cresterea riscului de leucopenie.

Ciclosporină:

Administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA cu ciclosporină creste riscul de aparitie a leziunilor

renale si a hiperkaliemiei.

Lovastatină:

Administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA cu lovastatina creste riscul de aparitie a hiperkaliemiei.

Citostatice, imunosupresoare, procainamidă:

Administrarea concomitentă de inhibitori ai ECA măreste riscul de aparitie a leucopeniei.

Amfotericină B (parenteral), carbenoxolonă, corticosteroizi, corticotrofină (ACTH) sau laxative stimulante:

Hidroclorotiazida poate agrava dezechilibrul electrolitic, în special hipokaliemia.

Glicozide cardiace:

Există un risc crescut de intoxicatie digitală legată de hipokaliemia indusă de tiazide.

Colestiramină si colestipol:

Acestea pot reduce sau împiedica absorbtia hidroclorotiazidei. De aceea, sulfonamidele trebuie administrate cu cel putin 1 oră înainte sau 4 - 6 ore după administrarea acestor medicamente.

Miorelaxante antidepolarizante (de exemplu tubocurarină):

Efectul acestor medicamente poate fi amplificat de hidroclorotiazidă.

Medicamente care determină torsada vârfurilor:

Datorită riscului de hiperkaliemie, administrarea concomitentă a hidroclorotiazidei si medicamentelor care determină torsada vârfurilor - cum sunt de exemplu antipsihoticele - trebuie efectuată cu prudentă.

Sotalol:

Hipokaliemia indusă de tiazide poate creste riscul de aparitie a aritmiei provocate de sotalol.

Litiu:

În general, litiul nu trebuie utilizat împreună cu diuretice sau inhibitori ai ECA. Diureticele si inhibitorii ECA reduc clearance-ul renal al litiului si determină un risc crescut de toxicitate a litiului.

Dacă asocierea este necesară, concentratiile plasmatice de litiu trebuie atent monitorizate (vezi pct. 4.4).

Trimetoprim:

Administrarea concomitentă de inhibitori ai ECA si tiazide cu trimetoprim măreste riscul de aparitie a hiperkaliemiei.

Corticosteroizi, ACTH:

Poate fi accentuată depletia electrolitică, în special hipokaliemia.

Amine presoare (de exemplu epinefrină (adrenalină):

Posibilă diminuare a răspunsului la aminele presoare, insuficient totusi pentru excluderea utilizării lor.

Alcool etilic:

Alcoolul etilic poate accentua efectul hipotensiv al oricăror medicamente antihipertensive.

Antiacide:

Induc scăderea biodisponibilitătii inhibitorilor ECA.

4.6     Sarcina si alăptarea

Sarcina:

Utilizarea inhibitorilor ECA nu este recomandată în primul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4). Utilizarea inhibitorilor ECA este contraindicată în trimestrele al doilea si al treilea de sarcină (vezi pct. 4.3 si 4.4)

Probele epidemiologice privind riscul de teratogenitate în urma expunerii la inhibitori ai ECA în primul trimestru de sarcină nu au fost concludente; totusi nu poate fi exclusă o usoară crestere a riscului. Cu exceptia cazului în care continuarea tratamentului cu ECA este considerată esentială, tratamentul pacientelor care vor să rămână gravide trebuie schimbat cu un tratament antihipertensiv alternativ al cărui profil de sigurantă a utilizării în timpul sarcinii a fost stabilit. Atunci când sarcina a fost diagnosticată, tratamentul cu inhibitori ai ECA trebuie întrerupt imediat si, dacă este necesar, trebuie initiată o terapie alternativă.

Este cunoscut faptul că expunerea la terapia cu inhibitori ai ECA în trimestrele al doilea si al treilea produce fetotoxicitate la oameni (diminuarea functiei renale, oligohidramnios, întârziere a osificării craniului) si toxicitate neonatală (insuficientă renală, hipotensiune arterială, hiperkaliemie) (vezi si pct 5.3). Când tratamentul cu inhibitori ai ECA a fost efectuat începând cu al doilea trimestru de sarcină, este recomandată investigarea cu ultrasunete a functiei renale si a craniului. Nou-născutii ai căror mame au luat inhibitori ai ECA trebuie observati cu atentie pentru aparitia hipotensiunii arteriale (vezi si pct. 4.3 si 4.4).

Utilizarea frecventă a diureticelor de către femeile gravide sănătoase din alte puncte de vedere nu este recomandată si expune mama si fătul unor riscuri inutile, inclusiv icterului fetal sau neonatal, trombocitopeniei si posibil altor reactii adverse ce au apărut la adulti.

Lisinoprilul, care traversează placenta, a fost îndepărtat din circulatia nou-născutului prin dializă peritoneală, cu oarecare beneficiu clinic si, teoretic, poate fi îndepărtat si prin exsanguinotransfuzie. Nu există experientă privind îndepărtarea din circulatia nou-născutului a hidroclorotiazidei, care traversează, de asemenea, placenta.

Alăptarea:

Utilizarea Tonolysin HCTZ este contraindicată în timpul alăptării (vezi pct. 4.3). Lisinopril este secretat în laptele femelelor de sobolan care alăptează. Nu este cunoscut dacă lisinoprilul este excretat si în laptele matern uman. Hidroclorotiazida este excretată în laptele matern în cantităti despre se poate presupune că afectează copilul chiar si la doze terapeutice.

Datorită potentialului de aparitie a reactiilor adverse la sugar, trebuie luată decizia dacă se va întrerupe alăptarea sau tratamentul cu Tonolysin HCTZ, aceasta tinând cont de importanta medicamentului pentru mamă.

4.7     Efecte asupra capacitătii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje

Datorită evenimentelor adverse, în special la începutul tratamentului, Tonolysin HCTZ comprimate poate afecta usor până la moderat capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Riscul este sporit dacă Tonolysin HCTZ este asociat consumului de alcool etilic.

4.8     Reactii adverse

În studiile clinice care au inclus 930 de pacienti, dintre care 100 au fost tratati 50 de săptămâni sau mai mult, cele mai severe reactii adverse clinice au fost sincopa (0,8%) si hipotensiunea arterială (1,9%). Cele mai frecvente reactii adverse clinice au fost: ameteală (7,5%), cefalee (5,2%), tuse (3,9%), oboseală (3,9%) si efecte ortostatice (3,2%).

Întreruperea tratamentului datorită reactiilor adverse s-a produs la 4,4% dintre pacienti, în general datorită ametelii, tusei, oboselii sau crampelor musculare.

Reactiile adverse care au apărut în studiile clinice sau în experienta de după punerea pe piată sunt cele care au fost anterior raportate pentru lisinopril si hidroclorotiazidă atunci când acestea au fost utilizate separat pentru tratarea hipertensiunii arteriale.

Experienta post-autorizare

Următoarele reactii adverse au fost observate si raportate în timpul tratamentului cu acest medicament inovator:

Frecventa de aparitie a reactiilor adverse

Aparate, sisteme si organe

Frecvente

(≥ l/100 si

<l/10)

Mai putin frecvente: (> 1/1000 si <1/100)

Rare

(≥ l/10000 si <l/1000)

Foarte rar (<1/10000), Cu frecventă necunoscută (care nu poate fi estimată pe baza datelor disponibile)

Investigatii diagnostice*****

crestere a valorilor enzimelor hepatice, creatininemie crescută, uremie crescută, hemoglobinemie scăzută

hematocrit scăzut

bilirubinemie crescută

 

Tulburări cardiace

 

 

palpitatii

 

Tulburări hematologice si limfatice

 

 

anemie

agranulocitoză, mielodepresie, anemie hemolitică, leucopenie, trombocitopenie

Tulburări ale sistemului nervos

ameteală,

cefalee,

parestezie

 

 

 

Tulburări respiratorii, toracice si mediastinale

tuse*

 

 

 

Tulburări gastrointestinale

greată, vărsături, diaree,

uscăciunea gurii

pancreatită,

edem

angioneurotic

intestinal

Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat

eruptii cutanate tranzitorii

 

hipersensibilitate, edem***angioneurotic, un complex de simptome****

 

Tulburări musculoscheletice si ale tesutului conjunctiv

spasme musculare

 

slăbiciune musculară

 

Tulburări metabolice si de nutritie

 

gută

hiperuricemie, hiper sau hipokaliemie, hiperglicemie

 

Tulburări vasculare

hipotensiune arterială (inclusiv hipotensiune ortostatică)

 

 

 

Tulburări generale si la nivelul locului de administrare

oboseală, astenie

discomfort toracic

 

 

Tulburări hepatobiliare

 

 

 

hepatită – fie hepatocelulară, fie colestatică, icter si insuficientă hepatică**

Tulburări ale aparatului genital si sânului

impotentă

 

 

 

* Caracteristic tusei cauzate de tratamentul cu inhibitori ECA este că aceasta este persistentă, neproductivă si dispare la întreruperea tratamentului. Aceasta trebuie avută în vedere la diagnosticul diferential al tusei.

** Cazurile în care evolutia nedorită a hepatitei a dus la insuficientă cardiacă au fost foarte rare. Pacientii tratati cu Tonolysin HCTZ la care a apărut icter sau o crestere notabilă a valorilor enzimelor hepatice trebuie să întrerupă tratamentul cu Tonolysin HCTZ si să fie monitorizati medical în mod corespunzător.

*** În rare cazuri a fost raportat edem angioneurotic la nivelul fetei, extremitătilor, buzelor, limbii, glotei si/sau laringelui (vezi pct. 4.4).

**** A fost raportat un complex de simptome care poate include una sau mai multe dintre următoarele: febră, vasculită, mialgie, artralgie/artrită, rezultate pozitive la testul pentru anticorpi antinucleari, viteză crescută de sedimentare a eritrocitelor, eozinofilie si leucocitoză, eruptii cutanate tranzitorii, fotosensibilitate sau alte manifestări dermatologice.

***** Au fost observate usoare cresteri ale creatininemiei si uremiei. În mod normal, acestea sunt

reversibile după întreruperea tratamentului. Au fost raportate reduceri usoare ale hemoglobinemiei si

hematocritului. A fost raportată mielodepresie, manifestată prin anemie si/sau trombocitopenie. Au fost observate hiper- sau hipokaliemie si hiponatremie. În cazuri rare au fost raportate cresteri ale valorilor serice ale enzimelor hepatice si/sau ale bilirubinemiei, dar nu a fost stabilită o legătură cu Tonolysin HCTZ 10 mg/12,5 mg sau 20 mg/12,5 mg comprimate.

Au fost raportate cazuri izolate de sincopă si dureri toracice, dar nu s-a putut determina dacă au fost legate sau nu de utilizarea Tonolysin HCTZ 10 mg/12,5 mg sau 20 mg/12,5 mg comprimate. Au existat raportări de ginecomastie si neuropatie legate de utilizarea inhibitorilor ECA.

Alte reactii adverse raportate în cazul componentelor individuale si care pot fi potentiale reactii adverse la Tonolysin HCTZ includ:

Hidroclorotiazidă: anorexie, iritatie gastrică, constipatie, sialoadenită, vertij, xantopsie, anemie aplastică, purpură, fotosensibilitate, urticarie, detresă respiratorie inclusiv pneumonie si edem pulmonar, glicozurie, dezechilibru electrolitic, inclusiv hiponatremie, neliniste, vedere încetosată trecător, insuficientă renală, tulburări renale si nefrită interstitială.

Lisinopril: au fost raportate infarct miocardic sau accident cerebrovascular posibil în urma hipotensiunii arteriale marcate la pacientii în situatii de risc crescut, tahicardie, dureri abdominale si indigestie, modificări ale dispozitiei, confuzie mentală, vertij; similar altor inhibitori ai ECA au fost raportate tulburări ale gustului si ale somnului; au fost raportate bronhospasm, rinită, sinuzită, alopecie, urticarie, diaforeză, prurit, psoriazis si tulburări cutanate severe (inclusiv pemfigus, necroliză dermică toxică, sindrom Stevens-Johnson si eritem polimorf); în cazuri rare au fost raportate hiponatremie, oligurie/anurie, tulburări renale, insuficientă renală acută.

4.9 Supradozaj

Nu sunt disponibile informatii specifice privind tratamentul supradozajului cu lisinopril/ hidroclorotiazidă.

Simptome:

Cele mai probabile simptome ale supradozajului sunt hipotensiunea arterială, dezechilibrul electrolitic si insuficienta renală.

Tratament

Tratamentul este simptomatic si de sustinere. Terapia cu Tonolysin HCTZ trebuie întreruptă si pacientul trebuie monitorizat cu atentie. Măsurile terapeutice depind de natura si gradul de severitate al simptomelor. Trebuie utilizate măsuri de prevenire a absorbtiei si de accelerare a eliminării.

Dacă apare hipotensiunea arterială severă, pacientul trebuie asezat în pozitie de clinostatism si trebuie să i se administreze rapid prin perfuzare intravenoasă solutie salină izotonă. Dacă este disponibil, poate fi luat în considerare tratamentul cu angiotensină II. Similar celorlalti inhibitori ai ECA, lisinoprilul poate fi îndepărtat din circulatia sistemică prin hemodializă. Trebuie evitată utilizarea membranelor de dializă pentru flux mare, din poliacrilonitril. Valorile concentratiilor plasmatice de electroliti si creatininemia trebuie monitorizate. Utilizarea unui pacemaker este indicată în cazul bradicardiei rezistente la tratament. Semnele vitale, valorile concentratiei plasmatice a electrolitilor si a creatininemiei trebuie monitorizate frecvent.

Hidroclorotiazida:

Doze de 25-50 mg date la copii mici (2-3 ani) si de 1 g la adulti au dus la intoxicatii usoare.

Cele mai frecvente semne si simptome observate sunt cele cauzate de depletia electrolitică (hipokaliemie, hipocloremie, hiponatremie) si deshidratare rezultate ale diurezei excesive. Dacă au fost administrate si preparate digitalice, hipokaliemia poate accentua aritmiile cardiace.

5. PROPRIETĂTI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăti farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: inhibitori ai ECA si diuretice, codul ATC: C09BA03

Tonolysin HCTZ este o combinatie în doză fixă de lisinopril, un inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei (ECA) si hidroclorotiazidă, un diuretic tiazidic. Cele două componente au moduri de actiune complementare si produc un efect antihipertensiv aditiv.

Lisinoprilul este un inhibitor al petidil dipeptidazei. Acesta inhibă enzima de conversie a angiotensinei (ECA) care catalizează conversia angiotensinei I în peptida vasoconstrictoare, angiotensina II. Angiotensina II stimulează, de asemenea, si sinteza de aldosteron la nivelul cortexului suprarenal. Inhibarea ECA duce la scăderea concentratiilor de angiotensină II ceea ce conduce la scăderea actiunii vasopresoare si la reducerea secretiei de aldosteron. Aceasta din urmă poate duce la o crestere a concentratiilor plasmatice de potasiu.

În timp ce se presupune că mecanismul prin care lisinoprilul scade tensiunea arterială este în principal suprimarea sistemului renină-angiotensină-aldosteron, lisinoprilul are efect antihipertensiv chiar si la pacientii cu hipertensiune cu reninemie scăzută. ECA este identică kininazei II, o enzimă ce descompune bradikinina. Rămâne de elucidat dacă valorile crescute ale concentratiei de bradikinină, o peptidă vasodilatatoare potentă, joacă un rol în efectul terapeutic al lisinoprilului. Hidroclorotiazida este un diuretic si un medicament antihipertensiv. Aceasta afectează mecanismul tubular renal distal al reabsorbtiei electrolitilor si accentuează eliminarea de sodiu si clorură în cantităti aproximativ egale. Natriureza este de obicei însotită si de o pierdere de potasiu si bicarbonat. Mecanismul efectului antihipertensiv al tiazidelor este necunoscut. De obicei, tiazidele nu afectează tensiunea arterială normală.

5.2 Proprietăti farmacocinetice

Administrarea concomitentă de lisinopril si hidroclorotiazidă are un efect mic sau nu are efect asupra biodisponibilitătii celor două medicamente. Nu au apărut interactiuni farmacocinetice relevante clinic între cele două componente atunci când au fost administrate într-un singur comprimat.

Lisinopril:

Absorbtie

În urma administrării pe cale orală de lisinopril, concentratiile plasmatice maxime sunt atinse după circa 7 ore. Pe baza recuperării din urină, mărimea medie a absorbtiei de lisinopril este de aproximativ 25%, cu o variatie interindividuală între 6% si 60%, pe intervalul de doze studiate (5-80 mg).

Biodisponibilitatea absolută este redusă cu aproximativ 16% la pacientii cu insuficientă cardiacă.

Absorbtia lisinoprilului nu este afectată de prezenta alimentelor.

Distributie

Se pare că lisinoprilul nu se leagă de alte proteine plasmatice decât enzima de conversie a angiotensinei (ECA) aflate în circulatie. Studiile la sobolani indică faptul că lisinoprilul traversează în proportie mică bariera hematocerebrală.

Eliminarea

Lisinoprilul nu este metabolizat si este eliminat complet în formă nemodificată în urină. În cazul administrării de doze repetate, lisinoprilul are un timp efectiv de înjumătătire a acumulării de 12,6 ore. Clearance-ul lisinoprilului la subiectii sănătosi este de aproximativ 50 ml/min. Scăderea concentratiilor plasmatice prezintă o fază terminală prelungită care nu contribuie la acumularea medicamentului. Această fază terminală reprezintă probabil legarea saturabilă de ECA si nu este proportională cu doza.

Insuficientă cardiacă

Pacientii cu insuficientă cardiacă au o expunere mai mare la lisinopril decât subiectii sănătosi (o crestere a ariei de sub curba concentratiei plasmatice în functie de timp în medie de 125%), dar conform recuperării urinare a lisinopril, absorbtia este redusă, de aproximativ 16%, comparativ cu subiectii sănătosi.

Vârstnici

Pacientii vârstnici prezintă concentratii plasmatice si valori ale ariei de sub curba concentratiei plasmatice în functie de timp mai mari (cu aproximativ 60%) fată de pacientii mai tineri.

Insuficientă renală

Insuficienta renală diminuează eliminarea lisinoprilului care este eliminat pe cale renală, dar această diminuarea devine semnificativă clinic doar când viteza de filtrare glomerulară este mai mică de 30 ml/min. În cazul insuficientei renale usoare până la moderată (clearance-ul creatininei între 30 si 80 ml/min), valoarea medie a ASC a fost mai mare doar cu 13%, în timp ce în cazul insuficientei renale severe (clearance al creatininei între 5 si 30 ml/min) ASC a fost de 4-5 ori mai mare. Lisinoprilul poate fi îndepărtat prin dializă. În decursul a 4 ore de hemodializă, concentratia plasmatică a lisinoprilului descreste în medie cu 60%, cu un clearance al dializei între 40 si 55 ml/min.

Insuficientă hepatică

Deteriorarea functiei hepatice la pacientii cu ciroză generează o scădere a absorbtiei lisinoprilului (aproximativ 30% după cum a fost determinat prin recuperare urinară), dar o crestere a expunerii (aproximativ 50%) comparativ cu subiectii sănătosi datorită clearance-ului scăzut.

Hidroclorotiazida

Hidroclorotiazida este rapid absorbită la nivelul tractului gastrointestinal. La oameni, aproximativ 70% din doza terapeutică administrată pe cale orală este absorbită în principal în duoden si în jejunul superior. Alimentele nu interferează cu absorbtia, iar valorile maxime ale concentratiei plasmatice sunt atinse după 2 până la 4 ore de la administrare. Volumul de distributie a fost raportat ca fiind de 0,8 până la 3 l/kg. Hidroclorotiazida nu este metabolizată, dar este eliminată rapid pe cale renală. Cel putin 61% din doză este eliminată în formă nemodificată într-un interval de 24 de ore. Timpul de înjumătătire terminal este cuprins între 8 si 12 ore, iar 95% din hidroclorotiazida absorbită este eliminată în urină. După administrarea pe cale orală, diureza începe la aproximativ 2 ore, atinge un maxim după circa 4 ore si durează între 6 si 12 ore. Hidroclorotiazida traversează bariera placentară, dar nu pe cea hematoencefalică.

5.3 Date preclinice de sigurantă

Lisinopril

Nu au existat dovezi ale unui efect tumorigen al lisinoprilului atunci când a fost administrat timp de 105 săptămâni la masculi si femele de sobolan în doze de până la 90 mg/kg pe zi (de aproximativ 56 de ori si de 9 ori doza maximă la om calculată, în functie de masa corporală, si respectiv suprafata corporală). Nu au existat dovezi de carcinogenitate atunci când lisinoprilul a fost administrat timp de 92 de săptămâni la soareci (masculi si femele) în doze de până la 135 mg/kg pe zi (de aproximativ 84 de ori doza maximă recomandată la om). Această doză a fost de 6,8 ori mai mare decât doza maximă la om calculată, pe baza suprafetei corporale.

Lisinoprilul nu a fost teratogen la soarecii tratati între zilele 6 si 15 ale gestatiei cu până la 1000 mg/kg si zi (de 625 de ori doza maximă recomandată la om). A apărut o crestere a resorbtiei fetale la doze de 100 mg/kg; la doze de 1000 mg/kg aceasta a fost prevenită prin suplimentarea aportului salin. Nu au fost observate fetotoxicitate sau teratogenitate la sobolanii tratati cu doze de lisinopril de până la 300 mg/kg si zi (de 188 de ori doza maximă recomandată la om) între zilele 6 si 17 ale gestatiei. La sobolanii tratati cu lisinopril din ziua 15 a gestatiei până în ziua 21 după nastere, a fost observată o crestere a numărului puilor decedati între zilele 2-7 după nastere si o greutate medie a puilor mai  căzută în ziua 21 după nastere. Cresterea numărului de decese ale puilor si scăderea greutătii puilor nu au apărut în cazul suplimentării aportului salin la mame.

Nu au fost observate reactii adverse asupra performantelor reproductive ale masculilor si femelelor de sobolan tratati cu doze de lisinopril de până la 300 mg/kg si zi. Aceste doze sunt de 188 si de 33 de ori mai mari decât doza maximă recomandată la om, calculate pe baza masei corporale, respectiv a suprafetei corporale.

Hidroclorotiazida

Studii cu durata de doi ani desfăsurate la soareci si sobolani sub auspiciile Programului National de Toxicologie (NTP) nu au produs dovezi ale potentialului carcinogen al hidroclorotiazidei la femelele de soarece (la doze de până la aproximativ 600 mg/kg si zi) sau la masculii si femelele de sobolan (în doze de până la aproximativ 100 mg/kg si zi). Aceste doze sunt de 150 si de 12 ori mai mari la soareci si de 25 si de 4 ori mai mari la sobolani decât doza maximă recomandată la om calculate pe baza masei corporale, respectiv a suprafetei corporale. Totusi NTP a produs dovezi neconcludente privind hepatocarcinogenitatea la masculii de soarece.

Hidroclorotiazida nu a prezentat reactii adverse asupra fertilitătii soarecilor si sobolanilor de ambele sexe în cadrul studiilor în care aceste specii au fost expuse, prin intermediul dietei, la doze de până la 100 mg/kg, respectiv de 4 mg/kg, înaintea conceptiei si în timpul gestatiei. La soareci, aceste doze sunt de 25 si de 2 de ori mai mari decât doza maximă recomandată la om, calculate pe baza masei corporale si respectiv a suprafetei corporale. La sobolani, aceste doze sunt de 1 si de 0,2 de ori mai mari decât doza maximă recomandată la om, calculate pe baza masei corporale, respectiv a suprafetei corporale.

Lisinopril si hidroclorotiazidă

Rezultatele unui set de studii de mutagenitate privind aberatiile cromozomiale (test Ames, analize de mutageneză la nivelul celulelor de mamifere, un test alcalin in vitro prin elutie pentru scindări ale unui singur lant ADN, o analiză in vitro pentru aberatii cromozomiale pe celule ovariene de hamster chinezesc si în teste in vivo de aberatii cromozomiale pe măduva osoasă la soareci) nu au demonstrat un potential genotoxic al combinatiei lisinopril - hidroclorotiazidă.

6.       PROPRIETĂTI FARMACEUTICE

6.1     Lista excipientilor

Tonolysin HCTZ 10 mg / 12,5 mg comprimate

Manitol (E 421)

Indigotină (E 132)

Amidon de porumb

Amidon de porumb pregelatinizat

Hidrogenfosfat de calciu dihidrat.

Amidon de porumb pregelatinizat (partial pregelatinizat)

Stearat de magneziu

Tonolysin HCTZ 20 mg / 12,5 mg comprimate

Manitol (E 421)

Indigotină (E 132)

Oxid galben de fer (E 172)

Amidon de porumb

Amidon de porumb pregelatinizat

Hidrogenfosfat de calciu dihidrat.

Amidon de porumb pregelatinizat (partial pregelatinizat)

Stearat de magneziu

6.2     Incompatibilităti

Nu este cazul.

6.3     Perioada de valabilitate

2 ani

6.4     Precautii speciale pentru păstrare

Acest medicament nu necesită conditii speciale de păstrare.

6.5     Natura si continutul ambalajului

Comprimatele sunt ambalate în blistere de PVC/Al a 10 comprimate. O cutie contine 3 blistere.

6.6     Precautii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinte speciale.

7.       DETINĂTORUL AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATĂ

Gedeon Richter Plc.

1103 Budapest, Gyömrőy út 19-21, Ungaria

8.       NUMĂRUL(ELE) AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATĂ

1666/2009/01 1667/2009/01

14

9.       DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZATIEI

Autorizare- Aprilie 2009

10.     DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Aprilie 2009

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
Unul din doi adulti sufera de hipertensiune Unul din doi adulti sufera de hipertensiune, afectiune care reprezinta un factor de risc major pentru accidentul vascular cerebral si pentru demente, a declarat prof. dr. Ovidiu Bajenaru, seful Clinicii de Neurologie a Spitalului Universitar, cu prilejul campaniei de depistare a hipertensiunii.
Hipertensiunea arterială poate fi prevenită printr-un stil de viaţă sănătos, recomandă medicii DSP Bihor Fiecare om trebuie să fie responsabil pentru viaţa sa, a cărui sănătate depinde, în primul rând, de gradul său de informare şi educaţie, de modul cum aplică cunoştinţele în prevenirea bolilor şi adoptarea unui stil de viaţă sănătos, au subliniat miercuri specialiştii medicali reuniţi la o masă rotundă...
Hipertensiunea arterială, o importantă problemă de sănătate publică Hipertensiunea arterială reprezintă o importantă problemă de sănătate publică, care afectează peste 40% din populaţia adultă a României, spun specialiştii.
Hipertensiunea arterială ar putea fi tratată fără pastile Stimularea rinichilor cu impulsuri electrice ar putea duce la normalizarea tensiunii arteriale, susţin oameni de ştiinţă australieni care au dezvoltat şi testat în practică noua modalitate de combatere a hipertensiunii arteriale, relatează joi portalul theheart.org.
Hipertensiunea arteriala si homeopatia Hipertensiunea arteriala poate fi generata de reducerea calibrului vaselor sanguine prin procesul de ateromatoza. Un diagnostic de certitudine privind ateromatoza nu se poate pune decat prin arteriografie .
Hipertensiunea arteriala Cum poate fi depistată hipertensiunea arterială şi care sunt cauzele apariţiei acestei boli, aflaţi de la prof. univ. dr. Mariana Dorobanţu, şef Clinica de Cardiologie, Spitalul Clinic Universitar de Urgenţă