Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

REBOXIL 1g
Denumire REBOXIL 1g
Descriere Antibiotic indicat în tratamentul infecţiilor produse de microorganisme sensibile la amoxicilină.
Denumire comuna internationala AMOXICILLINUM
Actiune terapeutica ANTIBIOTICE BETA-LACTAMICE, PENICILINE PENICILINE CU SPECTRU EXTINS
Prescriptie P-RF - Medicamente si produse medicamentoase care se elibereaza in farmacii pe baza de prescriptie medicala care se retine la farmacie
Forma farmaceutica COMPR. PT. DISP. ORALA
Concentratia 1g
Ambalaj Cutie x 3 blist. PVC-PVDC/Al x 7 compr. pt. disp. orala
Valabilitate ambalaj 2 ani
Cod ATC J01CA04
Firma - Tara producatoare TERAPIA S.A. - ROMANIA
Autorizatie de punere pe piata TERAPIA SA - ROMANIA

Ai un comentariu sau o intrebare despre REBOXIL 1g ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



>> geo (vizitator) : dupa administrare,la trei zile de trtament,tumefactia mandibulara s-a mutat de la mandibula superioara...
>> Dr. Petre : Nu exista mandibula superiora si inferioara. Este doar una. partea superioara se numeste maxilar. Daca...
>> cata (vizitator) : aceste pastile se iau cu apa? trebuie tinut regim ceva?
>> Dr. Petre : Se inghit cu apa, nu este necesar niciun fel de regim special.
>> diana fiscaleanu : se poate lua reboxil cu metrazinadol????
>> Dr. Petre : Da
>> nick (vizitator) : Se ia inainte sau dupa masa?Nu am gasit in prospect.Multumesc.
>> Dr. Petre : Cand doriti.
>> Cristina (vizitator) : Buna seara iau amoxacilina de 1g ,metronidazol si omez de 2 ori pe zi timp de 7 zile ptr helicobacter...
Prospect si alte informatii despre REBOXIL 1g, compr. pt. disp. orala   Rezumatul caracteristicilor produsului       

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 536/2006/01-02-03-04                                        Anexa 1

Prospect

Ranoxil 1g, comprimate pentru dispersie orală

Amoxicilină

Compoziţie

Un comprimat pentru dispersie orală conţine amoxicilină 1 g sub formă de amoxicilină trihidrat şi excipienţi: crospovidonă, stearat de magneziu, aspartam, aromă de mentă.

Grupa farmacoterapeutică: antibiotice beta-lactamice, peniciline, peniciline cu spectru extins

Indicaţii terapeutice

Tratamentul infecţiilor produse de microorganisme sensibile la amoxicilină (vezi pct.5.1):

- bronşită acută şi acutizări ale bronşitei cronice;

- pneumopatii acute (pneumonie bacteriană);

- infecţii ORL - otită medie acută, angină, sinuzită;

- infecţii ale aparatului urinar - pielonefrită, cistită, uretrită;

- infecţii gonococice endocervicale şi uretrale necomplicate. Amoxicilina se mai poate utiliza în:

- infecţii abdominale;

- profilaxia endocarditei bacteriene;

- infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi;

- infecţii stomatologice;

- febră tifoidă;

- infecţii digestive şi biliare;

- boala Lyme;

- adjuvant în tratamentul gastritei şi ulcerului gastric sau duodenal provocate de Helicobacter pylori, în asociere cu claritromicină şi omeprazol sau în asociere cu metronidazol şi omeprazol;

- infecţii cu Chlamydia spp. la gravide. Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea adecvată a

antibioticelor.

Se recomandă efectuarea antibiogramei înainte de iniţierea tratamentului cu amoxicilină, deşi tratamentul poate fi început înainte ca rezultatele antibiogramei să fie disponibile.

Contraindicaţii

- hipersensibilitate la amoxicilină, la alte antibiotice beta-lactamice sau la oricare dintre excipienţi.

- mononucleoză infecţioasă (risc crescut de manifestări cutanate).

Precauţii

Administrarea antibioticelor din grupa penicilinelor necesită efectuarea unei anamneze atente.

În 5-10% din cazuri alergia la peniciline este încrucişată cu alergia la cefalosporine; la pacienţii cu alergie cunoscută la cefalosporine se impune prudenţă în cazul administrării antibioticelor din grupa penicilinelor.

În cursul tratamentului cu antibiotice beta-lactamice se pot obţine rezultate fals pozitive ale testului Coombs direct.

Acest efect se poate aştepta şi în cazul tratamentului cu amoxicilină.

1

La administrarea unor doze mari, amoxicilina poate produce rezultate fals pozitive pentru glicozuria determinată prin metode colorimetrice.

În cazul tratamentului bolii Lyme pot să apară reacţii de tip Jarisch-Herxheimer.

Deoarece conţine aspartam (E 951), care este sursă de fenilalanină, poate fi dăunător pentru persoanele cu fenilcetonurie.

Interacţiuni

Alopurinol

Administrarea concomitentă creşte concentraţiile plasmatice de amoxicilină şi poate creşte incidenţa erupţiilor cutanate tranzitorii, în special la pacienţii hiperuricemici.

Metotrexat

În cazul administrării concomitente, este necesară reducerea dozei de metotrexat; amoxicilina determină creşterea toxicităţii metrotrexatului prin reducerea eliminării renale de metrotrexat.

Concentraţiile plasmatice de metotrexat trebuie monitorizate cu atenţie la pacienţii trataţi concomitent cu amoxicilină.

Amoxicilina scade clearance-ul renal al metotrexatului, probabil prin competiţie la nivelul secreţiei tubulare.

Contraceptive orale

În cazul administrării concomitente există risc crescut de sarcină nedorită sau de modificări ale menstruaţiei, datorită reducerii circulaţiei entero-hepatice a metaboliţilor estrogeni; se recomandă, măsuri contraceptive suplimentare non-hormonale.

Clorochină

Administrarea concomitentă poate să scadă absorbţia amoxicilinei.

Probenecid, fenilbutazonă, oxifenilbutazonă

Administrarea concomitentă de fenilbutazonă, oxifenilbutazonă (şi într-o mai mică măsură acid acetilsalicilic, indometacin sau sulfinpirazonă) duce la creşterea concentraţiilor plasmatice şi biliare de amoxicilină, datorită inhibării excreţiei renale.

Probenecidul scade secreţia tubulară renală a amoxicilinei.

Administrarea concomitentă cu amoxicilina determină creşterea concentraţiilor plasmatice de amoxicilină, precum şi a timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare.

Sulfasalazină

Aminopenicilinele pot scădea concentraţia plasmatică a sulfasalazinei.

Glicozide digitalice

Datorită efectului penicilinelor asupra florei gastro-intestinale, absorbţia glicozidelor digitalice poate creşte.

Anticoagulante orale

În unele cazuri medicamentul poate prelungi timpul de protrombină, de aceea administrarea concomitentă a anticoagulantelor orale cu amoxicilină trebuie făcută cu precauţie.

Alte medicamente

Datorită efectului asupra florei intestinale, amoxicilina poate să afecteze absorbţia altor medicamente.

Antibiotice bacteriostatice (de exemplu, cloramfenicol) Administrarea concomitentă scade efectul bactericid al amoxicilinei.

Investigaţii diagnostice

2

Administrarea unor doze mari de amoxicilina poate influenţa rezultatele unor examene de laborator cum sunt: dozarea glicemiei, dozarea proteinelor totale din ser prin reacţii de culoare (ninhidrina, reacţia Ehrlich), determinarea glicozuriei prin metoda semicantitativă colorimetrică, dozarea estriolului la gravidă.

Atenţionări speciale

La pacienţii care se aflau sub tratament cu peniciline au apărut reacţii de hipersensibilitate (reacţii anafilactice) grave şi care, ocazional, au dus la deces.

Aceste reacţii sunt mai des întâlnite la pacienţii cu antecedente patologice de hipersensibilitate.

Tratamentul cu amoxicilină trebuie întrerupt imediat şi înlocuit cu unul adecvat.

Poate fi necesară efectuarea unui tratament adecvat pentru combaterea simptomelor reacţiei anafilactice, cum sunt: administrarea urgentă de adrenalină, glucocorticoizi cu administrare intravenoasă şi tratamentul insuficienţei respiratorii.

Amoxicilina trebuie utilizată cu prudenţă la pacienţii cu antecedente patologice de reacţii alergice severe sau astm bronşic, deoarece aceşti pacienţi au un risc mai crescut de apariţie a reacţiilor alergice.

Medicamentul nu se administrează la pacienţi cu leucemie limfatică, datorită riscului frecvent de apariţie a erupţiilor cutanate.

În timpul tratamentului, poate să apară suprainfecţia cu microorganisme rezistente (Clostridium difficile, Candida).

În cazul unei diarei severe şi persistente, ce poate presupune apariţia unei colite pseudomembranoase şi hemoragice cu risc vital, tratamentul va fi întrerupt şi se vor lua măsurile adecvate.

În aceste cazuri, este contraindicată utilizarea antiperistalticelor.

Pacienţiilor cu tulburări gastro/intestinale severe care se manifestă prin vărsături şi/sau diaree nu trebuie să li se administreze amoxicilină deoarece nu poate fi garantată o absorbţie adecvată.

Diareea poate produce scăderea absorbţiei altor medicamente, cu influenţă negativă asupra efectelor lor.

Se recomandă ajustarea dozelor în cazul pacienţilor cu insuficienţă renală moderată şi severă.

Se recomandă monitorizarea funcţiei hepatice, renale şi hematologice pe întreaga durată a tratamentului cu amoxicilină.

În caz de gonoree sau uretrite provocate de gonococi, dacă se constată existenţa unor leziuni suspectate de a fi provocate de Treponema pallidum, examenul microscopic este obligatoriu înainte de începerea tratamentului.

În continuare se vor efectua lunar testele serologice specifice pentru sifilis timp de cel puţin 4 luni.

Atingerea unor concentraţii urinare crescute de amoxicilină poate produce precipitarea acesteia în sondele urinare; sondele urinare trebuie verificate la intervale regulate de timp.

Diureza forţată provoacă creşterea eliminării de amoxicilină, rezultând scăderea concentraţiilor plasmatice ale acesteia.

Sarcina şi alăptarea

Amoxicilina traversează bariera placentară. În studiile efectuate la animale, amoxicilina nu a dovedit efecte teratogene.

În clinică nu au fost observate efecte malformative sau fetotoxice în cazul administrării amoxicilinei în perioada sarcinii.

În concluzie, amoxicilina se poate administra în timpul sarcinii numai după evaluarea raportului beneficiu terapeutic matern/risc potenţial fetal.

Amoxicilina se excretă în laptele matern în cantităţi mici şi doza ingerată de sugar este mult mai mică decât doza terapeutică; de aceea, se consideră că administrarea medicamentului nu trebuie întreruptă în timpul alăptării.

Totuşi, dacă apar diaree, candidoză sau erupţii cutanate la sugar, se vor lua în considerare fie întreruperea alăptării, fie întreruperea tratamentului.

3

Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

Amoxicilina nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

Doze şi mod de administrare

Ranoxil 1g este rezervat adulţilor care necesită doze zilnice de amoxicilină de 2 g sau mai mult.

Pentru amoxicilină sunt disponibile şi alte forme de prezentare adaptate pentru copii şi doze zilnice mai mici de 2 g.

Dozajul amoxicilinei depinde de severitatea, de localizarea infecţiei şi de germenul patogen izolat sau suspectat.

Comprimatele trebuie dispersate în apă înainte de administrare.

Ranoxil 1g poate fi administrat independent de orarul meselor.

Adulţi

Doza uzuală recomandată este de 1 g amoxicilină până la 1,5-2 g amoxicilină pe zi, administrată administrată în 2 sau 3 prize.

În infecţii grave doza recomandată este de 3 g amoxicilină de două ori pe zi. Nu trebuie depăşită doza zilnică maximă de 6 g.

În angine: doza zilnică recomandată este 500 mg amoxicilină, la intervale de 12 ore, timp de 10 zile.

În angina acută streptococică, se recomandă un tratament de 6 zile cu 2 g amoxicilină administrată zilnic, în 2 prize, la intervale de 12 ore, pentru eradicarea streptococului.

În pneumopatii acute: doza recomandată este de 3 g amoxicilină pe zi, administrată la intervale de 8 ore.

Boala Lyme (eritem cronic migrator): doza recomandată este 4 g amoxicilină pe zi;

Eritem cronic migrator asociat cu manifestări sistemice (determinate de diseminarea hematogenă a Borrelia burgdorferi): doza poate fi crescută până la 6 g amoxicilină pe zi. Durata tratamentului este de 15-21 zile.

Endocardite şi septicemie (după tratamentul injectabil): doza poate fi crescută până la 6 g amoxicilină pe zi, în cel mult 3 prize;

Profilaxia endocarditei bacteriene

- administrare orală: 3 g amoxicilină în priză unică, cu o oră înainte de intervenţia chirurgicală;

- după administrare parenterală: 1 g amoxicilină la 6 ore după administrarea injectabilă.

În cazul infecţiei cu Chlamydia la gravide, doza recomandată este de 500 mg amoxicilină la intervale de 8 ore, timp de 7–10 zile.

În cazul infecţiei gonococice endocervicale sau uretrale necomplicate doza recomandată este de 50 mg/kg amoxicilină.

În gastrită şi ulcer gastric sau duodenal provocate de Helicobacter pylori, doza recomandată este de 1g amoxicilină de 2 ori pe zi în cazul asocierii cu metronidazol 400 mg şi omeprazol 40 mg pe zi sau 1 g amoxicilină de 2 ori pe zi în cazul asocierii cu claritromicină 500 mg şi omeprazol 40 mg pe zi.

Pacienţi cu insuficienţă renală

4

Se administrează o primă doză de încărcare, echivalentă cu doza uzuală recomandată, apoi se recomandă ajustarea dozei în funcţie de gradul afectării renale, conform tabelului:

Clearance-ul creatininei ml/min

Dozaj

Intervalul dintre administrări

> 30

Nu este necesară ajustarea dozei

10 - 30

500 mg amoxicilină

12 ore

< 10

500 mg amoxicilină

24 ore

În cazul hemodializei: se recomandă administrarea a 500 mg amoxicilină la sfârşitul procedurii.

Reacţii adverse

Reacţiile adverse sunt clasificate după cum urmează: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare (≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută.

Infecţii şi infestări

Mai puţin frecvent

Utilizarea prelungită şi repetată a poate determina suprainfecţii şi colonizarea cu microorganisme rezistente sau fungi la nivel bucal sau vaginal (candidoză orală sau vaginală).

Tulburări hematologice şi limfatice

Rare

Eozinofilia şi anemia hemolitică

Foarte rare

Leucopenie, granulocitopenie, trombocitopenie, pancitopenie, anemie, mielosupresie, agranulocitoză, prelungirea timpului de sângerare şi prelungirea timpului de protrombină, modificări care sunt reversibile la întreruperea tratamentului.

Tulburări ale sistemului imunitar

Rare

Edem laringian, boala serului, vasculite alergice, şoc anafilactic şi anafilaxie.

Tulburări ale sistemului nervos central

Rare

Hiperkinezie, ameţeli şi convulsii.

Convulsiile pot apărea la pacienţii cu insuficienţă renală sau la cei care primesc doze mari de amoxicilină.

Tulburări gastro-intestinale

Frecvente

Epigastralgii, greaţă, anorexie, vărsături, flatulenţă, scaun moale, diaree, enantem (în special, în regiunea cavităţii bucale), xerozis, tulburări ale gustului.

Aceste reacţii adverse sunt de cele mai multe ori uşoare şi frecvent dispar fie în timpul tratamentului şi foarte curând după terminarea lui.

Apariţia acestor reacţii adverse poate fi redusă, în general, prin administrarea amoxicilinei în timpul meselor.

Dacă apare diaree severă şi persistentă, trebuie luată în considerare posibilitatea colitei pseudomembranoase şi instituit tratamentul adecvat.

5

Administrarea medicamentelor antiperistaltice este contraindicată.

Rare

Modificarea superficială a culorii dinţilor (în special în administrarea suspensiilor).

De obicei aceasta poate fi îndepărtată prin periaj.

Foarte rare

Colorarea în negru a limbii.

Tulburări hepatobiliare

Mai puţin frecvent

Creşteri tranzitorii şi moderate ale concentraţiilor serice ale enzimelor hepatice.

Au fost raportate rar: hepatită şi icter colestatic.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Frecvente

Exantem, prurit, urticarie; exantemul morbiliform tipic apare la 5-11 zile de la iniţierea tratamentului.

Apariţia imediată a urticariei indică o reacţie alergică la amoxicilină şi tratamentul trebuie întrerupt.

Rare

Edem angioneurotic (edem Quincke), eritem polimorf exudativ, pustuloză exantematică acută generalizată, sindrom Stevens-Johnson, necroză epidermică toxică, dermatite exfoliative şi buloase.

Tulburări renale şi ale căilor urinare

Rare

Nefrită interstiţială acută, cristalurie

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Rare

Au fost raportate cazuri rare de febră medicamentoasă.

Supradozaj

Simptomele supradozajului

Amoxicilina nu este, în general, asociată cu efecte toxice acute, chiar dacă în mod accidental se administrează doze mari.

Supradozajul poate determina tulburări gastro-intestinale şi dezechilibre hidroelectrolitice.

La pacienţii cu insuficienţă renală severă, dozele mari de amoxicilină pot determina semne de toxicitate renală; a fost observată cristaluria amoxicilinică.

Tratamentul supradozajului

Nu există antidot specific pentru supradozajul cu amoxicilină.

Tratamentul constă în principal în administrarea de cărbune activat (lavajul gastric nu este de obicei necesar) sau tratament simptomatic.

Se recomandă supravegherea echilibrului hidroelectrolitic al pacientului.

Amoxicilina poate fi eliminată prin hemodializă.

6

Păstrare

A nu se utiliza după data de expirare înscrisă pe ambalaj, după EXP. A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original. A nu se lăsa la îndemâna copiilor.

Ambalaj

Cutie cu 2 blistere din PVC-PVDC/Al a câte 10 comprimate pentru dispersie orală

Producător

S.C. Terapia S.A.

Str. Fabricii nr. 124, Cluj-Napoca

România

Deţinătorul Autorizaţiei de punere pe piaţă

S.C. Terapia S.A.

Str. Fabricii nr. 124, Cluj-Napoca

România

Data ultimei verificări a prospectului

Februarie 2008

7

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
Un antibiotic ar putea fi asociat unui risc crescut de deces cardiac (studiu) Claritromicina, un antibiotic prescris pe scară largă pentru tratarea infecţiilor bacteriene comune, cum sunt amigdalita sau bronşita, poate creşte riscul de deces cardiac, potrivit unui studiu publicat miercuri pe site-ul revistei medicale British Medical Journal (BMJ), informează AFP.
Nou antibiotic eficient în cazul unor bacterii rezistente la alte medicamente (studiu) Un nou tip de antibiotic, numit 'Teixobactin', eficient inclusiv contra unor bacterii care au dezvoltat rezistenţă la alte tratamente, a fost realizat de un colectiv de cercetători din Germania şi SUA, coordonat de profesorul Kim Lewis, de la Universitatea Northeastern din Boston, transmit EFE şi AFP...
VIRUSUL ZIKA Un antibiotic a blocat infecţia fetusului cu acest virus într-un test de laborator (studiu) O echipă de cercetători americani a descoperit un antibiotic care blochează potenţialele căi de infectare cu virusul Zika a fătului aflat în faza de dezvoltare, cel puţin la nivelul culturilor de celule umane, informează agenţia Xinhua.
Un unguent antibiotic s-a dovedit eficace împotriva maladiei Lyme (studiu) Un simplu unguent antibiotic pe bază de azitromicină s-a dovedit eficace împotriva boreliozei Lyme, o boală potenţial gravă transmisă de căpuşe, aflate în plină expansiune în Europa, potrivit unui studiu de la Universitatea din Viena publicat de revista The Lancet.
Un nou studiu explică rezistenţa bacteriilor la antibiotice O simplă moleculă compusă dintr-un atom de oxigen şi un atom de azot joacă un rol important în rezistenţa unor agenţi patogeni la antibiotice, potrivit unui studiu american, relatează AFP.
Sursa pentru un posibil nou antibiotic a fost descoperită în cavitatea nazală (studiu) Oamenii de ştiinţă din Germania au descoperit o bacterie ascunsă în căile nazale care produce un compus antibiotic ce poate ucide mai mulţi agenţi patogeni periculoşi, inclusiv superbacteria stafilococului auriu rezistent la meticilină (MRSA), informează agenţia Reuters.