AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 1749/2009/01                                              Anexa 2

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1.          DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

VIGAMOX 5 mg/ml picături oftalmice, soluţie

2.       COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Un ml soluţie conţine clorhidrat de moxifloxacină 5,45 mg, echivalent cu moxifloxacină bază 5 mg. Fiecare picătură oftalmică conţine moxifloxacină 190 micrograme.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3.          FORMA FARMACEUTICĂ

Picături oftalmice (soluţie) Soluţie limpede, galben-verzuie.

4. DATE CLINICE

4.1        Indicaţii terapeutice

Tratamentul topic al conjunctivitei bacteriene purulente, provocată de tulpini sensibile la moxifloxacină (vezi pct. 4.4 şi 5.1). Trebuie luate în considerare recomandările oficiale privind administrarea corectă a medicamentelor antibacteriene.

4.2        Doze şi mod de administrare

Utilizare oftalmică

Utilizare la adulţi, inclusiv vârstnici

Doza este de o picătură în ochiul afectat (ochii afectaţi) de 3 ori pe zi.

De obicei, infecţia se ameliorează în decurs de 5 zile, dar tratamentul trebuie continuat încă 2-3 zile. Dacă

în decurs de 5 zile de la iniţierea terapiei nu se observă ameliorări, trebuie revizuit diagnosticul şi/sau

tratamentul. Durata tratamentului depinde de severitatea afecţiunii şi de evoluţia clinică şi bacteriologică a

infecţiei.

Copii şi adolescenţi

Nu este necesară ajustarea dozei.

Utilizarea în insuficienţa hepatică şi renală Nu este necesară ajustarea dozei.

1

Pentru a evita contaminarea picurătorului şi soluţiei, trebuie procedat cu atenţie pentru ca acesta să nu intre în contact cu pleoapele, zonele adiacente sau alte suprafeţe.

Pentru a preveni absorbţia soluţiei la nivelul mucoasei nazale în special la nou-născuţi sau copii, după administrarea soluţiei, canalul nazolacrimal trebuie menţinut închis cu degetele timp de 2 - 3 minute.

Dacă sunt utilizate mai mult de un medicament cu administrare topică oftalmică, medicamentele trebuie administrate separat la interval de cel puţin 5 minute.

4.3        Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanţa activă, la oricare dintre excipienţi sau la alte chinolone.

4.4        Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

La pacienţii cărora li se administrează sistemic chinolone, au fost raportate cazuri de hipersensibilitate gravă şi ocazional letală (şoc anafilactic), uneori chiar de la prima doză. Unele reacţii au fost însoţite de colaps cardiovascular, pierderea conştienţei, edem angioneurotic (inclusiv edem laringian, faringian sau facial), obstrucţia căilor respiratorii, dispnee, urticarie şi prurit.

Dacă apare o reacţie alergică la VIGAMOX, întrerupeţi administrarea acestui medicament. Este posibil ca reacţiile de hipersensibilitate acută gravă la moxifloxacină sau la oricare dintre excipienţi să necesite tratament de urgenţă. În cazurile în care este indicat clinic, trebuie administrat oxigen şi menţinută permeabilitatea căilor respiratorii.

Similar altor medicamente antiinfecţioase, utilizarea prelungită poate duce la dezvoltarea în exces de microorganisme insensibile la tratament, inclusiv fungi. Dacă se produce o suprainfecţie, administrarea medicamentului se întrerupe şi se instituie un tratament alternativ.

Există date limitate privind eficacitatea şi siguranţa VIGAMOX în tratamentul conjunctivitei la nou-născuţi. De aceea, nu este recomandată utilizarea acestui medicament în tratamentul conjunctivitei la nou-născuţi.

VIGAMOX nu trebuie utilizat pentru prevenţia sau tratamentul empiric al conjunctivitei gonococice, inclusiv a oftalmiei gonococice a nou-născutului, din cauza răspândirii Neisseria gonorrhoeae rezistente la fluorochinolonă. Pacienţii care suferă de infecţii oculare provocate de Neisseria gonorrhoeae trebuie să urmeze un tratament sistemic corespunzător.

Acest medicament nu este recomandat pentru tratamentul Chlamydia trachomatis la pacienţi cu vârsta sub 2 ani, deoarece nu au fost evaluate efectele sale asupra acestor pacienţi. Pacienţii cu vârsta peste 2 ani, suferind de infecţii provocate de Chlamydia trachomitis trebuie să urmeze un tratament sistemic corespunzător.

Nou-născuţii suferind de oftalmia nou-născutului trebuie să fie trataţi specific afecţiunii, de exemplu tratament sistemic în cazurile provocate de Chlamydia trachomitis sau Neisseria gonorrhoeae.

Pacienţii trebuie sfătuiţi să nu poarte lentile de contact dacă prezintă semne sau simptome de infecţie oculară bacteriană.

4.5        Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

2

Nu s-au efectuat studii specifice privind interacţiunile VIGAMOX 5 mg/ml picături oftalmice, soluţie cu alte medicamente.

Având în vedere concentraţia sistemică mică a moxifloxacinei, este puţin probabilă producerea de interacţiuni medicamentoase, ulterior administrării oculare topice a acestui medicament (vezi pct. 5.2).

4.6        Sarcina şi alăptarea

Sarcina

Nu există date adecvate privind utilizarea VIGAMOX la femeile gravide.Totuşi, nu sunt anticipate efecte asupra sarcinii, deoarece expunerea sistemică la moxifloxacină este neglijabilă. Acest medicament poate fi administrat în timpul sarcinii.

Alăptarea

Nu se cunoaşte dacă moxifloxacina este excretată în laptele matern. Studiile la animale au arătat valori mici ale concentraţiei substanţei excretate în laptele matern ulterior administrării orale de moxifloxacină. Totuşi, la utilizarea VIGAMOX în doze terapeutice nu se anticipează efecte asupra sugarilor alăptaţi la sân,. Acest medicament poate fi utilizat de către femeile care alăptează.

4.7        Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Similar altor picături oftalmice, înceţoşarea temporară a vederii sau alte forme de tulburare a vederii pot afecta capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Dacă la instilare survine înceţoşarea vederii, pacientul trebuie să aştepte până la revenirea acuităţii vizuale înainte de a conduce un vehicul sau de a folosi utilaje.

4.8      Reacţii adverse

În studii clinice efectuate care au inclus 1740 de pacienţi, VIGAMOX a fost administrat de până la 8 ori pe zi, iar la 1452 dintre aceştia tratamentul a fost administrat de 3 ori pe zi. Populaţia totală la care s-a evaluat siguranţa administrării acestui medicament a fost compusă din 877 pacienţi din S.U.A. şi Canada, 586 din Japonia şi 277 din India. Nu a fost raportată nicio reacţie adversă gravă oftalmică sau sistemică asociată administrării acestui medicament, în niciunul dintre studiile clinice. Reacţiile adverse raportate cel mai frecvent asociate tratamentului cu acest medicament au fost iritaţia şi durerea la nivel ocular, având o incidenţă generală între 1% şi 2%. Aceste reacţii au fost de intensitate mică la 97% dintre pacienţii care le-au raportat, şi numai un pacient a întrerupt tratamentul din această cauză.

S-a stabilit că următoarele reacţii adverse sunt asociate tratamentului şi au fost clasificate conform următoarei convenţii: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000) sau cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Tulburări hematologice şi limfatice

Mai puţin frecvente: scăderea concentraţiei de hemoglobină

Tulburări ale sistemului nervos

Frecvente: disgeuzie

Mai puţin frecvente: cefalee, parestezie

Tulburări oculare

Frecvente: dureri oculare, iritaţii oculare, sindrom de ochi uscat, prurit ocular, hiperemie conjunctivală,

hiperemie oculară

3

Mai puţin frecvente: defecte la nivelul epiteliului cornean, keratită punctiformă,senzaţie de înţepături la nivelul corneei, hemoragie conjunctivală, conjunctivită, edem ocular, disconfort ocular, înceţoşarea vederii, reducerea acuităţii vizuale, afecţiuni ale pleoapei, eritem al pleoapei, senzaţie anormală în ochi

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

Mai puţin frecvente: disconfort nazal, durere faringolaringiană, senzaţie de corp străin (în gât)

Tulburări gastro-intestinale Mai puţin frecvente: vărsături

Tulburări hepatobiliare

Mai puţin frecvente: valori crescute ale alanin-aminotransferazei şi gama-glutamiltransferazei

Printre reacţiile adverse identificate pe baza experienţei după punerea pe piaţă, care nu au fost raportate anterior în studiile clinice cu acest medicament se numără următoarele. Nu se cunosc categoriile de frecvenţă a producerii acestor reacţii adverse şi nu pot fi estimate pe baza datelor disponibile.

Tulburări cardiace:

Cu frecvenţă necunoscută: palpitaţii

Tulburări ale sistemului nervos: Cu frecvenţă necunoscută: ameţeli

Tulburări oculare:

Cu frecvenţă necunoscută: endoftalmită, keratită ulceroasă, eroziune corneană, abraziune corneană, creşterea presiunii intraoculare, opacitate corneană, infiltrat cornean, depuneri corneene, alergie oculară, keratită, edem cornean, fotofobie, tulburări corneene, blefarită, edem al pleoapelor, dacrioree, secreţie oculară, senzaţie de corp străin în ochi

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale: Cu frecvenţă necunoscută: dispnee

Tulburări gastro-intestinale: Cu frecvenţă necunoscută: greaţă

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat:

Cu frecvenţă necunoscută: eritem, erupţie cutanată tranzitorie, prurit

Tulburări ale sistemului imunitar:

Cu frecvenţă necunoscută: hipersensibilitate

Copii şi adolescenţi Pe baza datelor disponibile din studiile clinice la copii şi adolescenţi, inclusiv nou născuţi (vezi pct. 5.1), tipul şi gravitatea reacţiilor adverse sunt similare celor observate la adulţi.

4.9 Supradozaj

Nu s-a raportat niciun caz de supradozaj cu VIGAMOX. Capacitatea limitată a sacului conjunctival pentru aplicarea medicamentelor oftalmice exclude practic posibilitatea supradozajului cu acest medicament.

Cantitatea totală de moxifloxacină dintr-un singur flacon este prea mică pentru a provoca reacţii adverse în urma ingestiei accidentale.

4

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: Preparate oftalmice; antiinfecţioase, alte antiinfecţioase, codul ATC: S01AX22

Mecanismul de acţiune:

Moxifloxacina, o fluorochinolonă de generaţia a patra, inhibă ADN-giraza şi topoizomeraza IV necesară

multiplicării, reparării şi recombinării ADN-ului bacterian.

Mecanisme de rezistenţă:

Rezistenţa la fluorochinolone, inclusiv la moxifloxacină, se produce în general prin mutaţii cromozomiale în genele ce codifică ADN-giraza şi topoizomeraza IV. În cazul bacteriilor gram-negative, rezistenţa la moxifloxacină poate fi produsă de mutaţiile din sistemele genetice mar (multirezistenţă la antibiotice) şi din qnr (rezistenţă la chinolone). Nu se aşteaptă rezistenţa încrucişată la beta-lactamine, macrolide şi aminoglicozide datorită diferenţelor dintre modurile de acţiune.

Valori criticeValorile critice pentru concentraţia minimă inhibitorie (CMI) în (mg/l) stabilită de Comisia Europeană pentru Testarea sensibilităţii antimicrobiene (EUCAST) sunt următoarele:

•     Specii de Staphylococcus                    S ≤ 0,5, R > 1

•     Streptococcus A,B,C,G                       S ≤ 0,5, R > 1

•     Streptococcus pneumoniae                  S ≤ 0,5, R > 0,5

•     Haemophilus influenzae                      S ≤ 0,5, R > 0,5

•     Moraxella catarrhalis                        S ≤ 0,5, R > 0,5

•     Enterobacteriacee                               S ≤ 0,5, R > 1

•     Fără legătură cu speciile                     S ≤ 0,5, R > 1

Valorile critice stabilite in vitro sunt utile în prezicerea eficacităţii clinice a moxifloxacinei administrată sistemic. Este posibil ca aceste valori critice să nu fie valabile în cazul administrării oftalmice a medicamentului, deoarece la nivel ocular se obţin concentraţii mai ridicate, iar proprietăţile fizico-chimice locale pot influenţa acţiunea medicamentului la locul de administrare.

Sensibilitate:

Prevalenţa rezistenţei dobândite a speciilor selectate poate varia geografic şi în funcţie de timp, fiind recomandabilă accesarea informaţiilor locale referitoare la rezistenţă, în special în cazul tratamentului unor infecţii grave. Dacă este necesar, trebuie contactat un specialist atunci când prevalenţa locală a rezistenţei este la un asemenea nivel încât utilizarea moxifloxacinei este nesigură, cel puţin în unele tipuri de infecţie.

I SPECII DE OBICEI SENSIBILE                                                                                                 I

Microorganisme aerobe gram pozitiv:

Speciile de

Corynebacterium inclusiv Corynebacterium diphtheriae Staphylococcus aureus (sensibil la meticilină) Streptococcus pneumoniae Streptococcus pyogenes Grupa Streptococcus viridans

Microorganisme aerobe gram negativ:

Enterobacter cloacae Haemophilus influenzae Klebsiella oxytoca

5

Moraxella catarrhalis Serratia marcescens

Microorganisme anaerobe:

Proprionibacterium acnes

Alte microorganisme:

Chlamydia trachomatis

SPECII A CĂROR REZISTENŢĂ DOBÂNDITĂ POATE CONSTITUI O PROBLEMĂ

ORGANISME CU REZISTENŢĂ INERENTĂ Microorganisme aerobe gram negativ:

Pseudomonas aeruginosa

Alte microorganisme:

Niciunul

5.2        Proprietăţi farmacocinetice

Ca urmare a administrării oculare topice a VIGAMOX, moxifloxacina a fost absorbită la nivelul circulaţiei sistemice. Concentraţiile moxifloxacinei în plasmă au fost măsurate la 21 de subiecţi, bărbaţi şi femei, cărora le-au fost administrate bilateral doze oculare topice din acest medicament de 3 ori pe zi, timp de 4 zile. Valorile medii ale concentraţiilor plasmatice C_max şi ASC au fost de 2,7 ng/ml şi respectiv 41,9 ng h/ml. Aceste valori ale expunerii au fost de 1600 şi 1200 de ori mai mici decât C_max şi ASC raportate în urma administrării orale a unor doze de 400 mg de moxifloxacină. Timpul de înjumătăţire plasmatică a moxifloxacinei a fost estimat la 13 ore.

5.3        Date preclinice de siguranţă

În studiile non-clinice au fost observate efecte numai la expuneri considerate suficient de mari faţă de expunerea maximă la om în urma administrării la nivel ocular, fapt ce indică o relevanţă mică pentru utilizarea clinică.

Similar altor chinolone, moxifloxacina s-a dovedit a fi genotoxică in vitro atât pentru bacterii, cât şi pentru celulele mamiferelor. Deoarece aceste efecte se datorează interacţiunii cu giraza bacteriană şi, în concentraţii considerabil mai ridicate, interacţiunii cu topoizomeraza II în celulele mamiferelor, poate fi estimată toxicitatea limitantă a dozei . În cadrul testelor in vivo, nu a fost demonstrată genotoxicitatea, chiar la doze crescute de moxifloxacină. Astfel, dozele terapeutice pentru utilizare la om asigură limita adecvată de siguranţă. La un model iniţial promovat la şoareci nu s-a observat nici un efect carcinogen. Spre deosebire de alte chinolone, moxifloxacina nu a prezentat proprietăţi fototoxice sau fotogenotoxice în studii extensive desfăşurate in vitro şi in vivo.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienţilor

Clorură de sodiu

6

Acid boric

Acid clorhidric şi/sau hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului)

Apă purificată

6.2        Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3        Perioada de valabilitate

3 ani

A se arunca după 4 săptămâni de la prima deschidere.

6.4        Precauţii speciale pentru păstrare

Acest medicament nu necesită condiţii speciale pentru păstrare.

6.5        Natura şi conţinutul ambalajului

Flacon a 5 ml prevăzut cu sistem de eliberare DROP-TAINER, constând dintr-un flacon transparent din polietilenă de joasă densitate, cu dop picurător şi capac alb din polipropilenă. Integritatea flaconului este asigurată de sigiliul de siguranţă din jurul capacului.

Mărimea ambalajului: cutie cu un flacon

6.6        Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7.          DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Alcon Pharma GmbH Blankreutestrasse 1 D-79108 Freiburg/Breisgau Germania

8.          NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

1749/2009/01

9.          DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Autorizare: Iunie 2009

10.        DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Mai 2009

7