Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

RIBAVIRIN TEVA
 
Denumire RIBAVIRIN TEVA
Descriere Ribavirin Teva este indicat în tratamentul hepatitei cronice C numai în asociere cu interferon alfa-2b [adulţi, copii (cu vârsta de 3 ani sau mai mari) şi adolescenţi]. Nu trebuie să se administreze Ribavirin Teva în monoterapie.
Denumire comuna internationala RIBAVIRINUM
Actiune terapeutica ANTIVIRALE CU ACTIUNE DIRECTA NUCLEOZIDE & NUCLEOTIDE EXCL INHIB. SI REVERSTRANSCRIPTEI
Prescriptie P-RF/R
Forma farmaceutica Capsule
Concentratia 200mg
Ambalaj Cutie cu blist.PVC/PE/PVDC-Al x 84 caps.
Valabilitate ambalaj 2 ani
Cod ATC J05AB04
Firma - Tara producatoare TEVA PHARM. WORKS PRIVATE LTD. COMPANY - UNGARIA
Autorizatie de punere pe piata TEVA PHARMA BV - OLANDA

Ai un comentariu sau o intrebare despre RIBAVIRIN TEVA ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



Prospect si alte informatii despre RIBAVIRIN TEVA, capsule       

ANEXA I

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Ribavirin Teva 200 mg capsule

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare capsulă de Ribavirin Teva conţine ribavirină 200 mg

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Capsulă.

Albă, opacă şi inscripţionată cu cerneală albastră.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Ribavirin Teva este indicat în tratamentul infecţiei cu virusul hepatitei cronice C (VHC) la adulţi, copii cu vârsta de minim 3 ani şi adolescenţi numai în asociere cu interferon alfa-2b. Nu trebuie să se administreze Ribavirin Teva în monoterapie.

Nu există informaţii privind siguranţa sau eficacitatea utilizării Ribavirin Teva împreună cu alte forme de interferon (adică alt interferon decât alfa-2b).

Pacienţi netrataţi anterior

Adulţi: Ribavirin Teva este indicat, în asociere cu interferon alfa-2b, în tratamentul pacienţilor adulţi care prezintă toate tipurile dehepatită cronică C cu excepţia genotipului 1, netrataţi anterior, care nu prezintă decompensare hepatică, au valori crescute de alanin-aminotransferază (ALT) şi prezintă ARN-VHC pozitiv (vezi pct. 4.4).

Copii cu vârsta de minim 3 ani şi adolescenţi: Ribavirin Teva este indicat, în asociere cu interferon alfa-2b, pentru tratamentul tuturor tipurilor de hepatită cronică C cu excepţia genotipului 1 la copii cu vârsta de minim 3 ani şi adolescenţi, netrataţi anterior, fără decompensare hepatică şi care au ARN-VHC pozitiv.

Când este luată decizia de a nu întârzia tratamentul până la vârsta adultă, este important de luat în considerare faptul că terapia în asociere induce o inhibare a creşterii. Reversibilitatea inhibării creşterii este nesigură. Decizia de tratament trebuie luată pentru fiecare caz în parte (vezi pct. 4.4).

Pacienţi care nu au răspuns la tratamentul anterior

Adulţi: Ribavirin Teva este indicat, în asociere cu interferon alfa-2b, în tratamentul pacienţilor adulţi cu hepatită cronică C, care au răspuns în prealabil la monoterapia cu interferon alfa (cu normalizarea ALT la sfârşitul tratamentului), dar care au prezentat ulterior recădere (vezi pct. 5.1).

4.2 Doze şi mod de administrare

Tratamentul trebuie iniţiat şi monitorizat de către un medic cu experienţă în tratamentul hepatitei cronice C.

Ribavirin Teva trebuie utilizat în asociere cu interferon alfa-2b.

Vă rugăm să consultaţi şi Rezumatele caracteristicilor produsului (RCP) pentru interferon alfa-2b în vederea obţinerii unor informaţii specifice privind administrarea acestor medicamente.

Doza ce trebuie administrată

Doza de Ribavirin Teva se calculează pe baza greutăţii corporale a pacientului. Ribavirin Teva capsule se administrează zilnic, oral, fracţionat în două prize (dimineaţa şi seara), cu alimente.

Adulţi:

Doza de Ribavirin Teva se calculează pe baza greutăţii corporale a pacientului (Tabelul 1).

Ribavirin Teva trebuie utilizat în asociere cu interferon alfa-2b (3 milioane unităţi internaţionale [MUI] de trei ori pe săptămână). Alegerea regimului combinat se bazează pe caracteristicile pacientului.

Doza administrată trebuie să fie stabilită pe baza eficacităţii şi siguranţei anticipate a terapiei combinate pentru un anumit pacient (vezi pct. 5.1).

 

Tabelul 1 Doza de Ribavirin Teva capsule în funcţie de greutatea corporală

Greutatea corporală a

pacientului (kg)

Doza zilnică de ribavirină

Număr de capsule a 200 mg

< 65

800 mg

4 a

65-80

1000 mg

5b

81-105

1200 mg

6c

> 105

1400 mg

7d

 

a: 2 dimineaţa, 2 seara

b: 2 dimineaţa, 3 seara

c: 3 dimineaţa, 3 seara

d: 3 dimineaţa, 4 seara

Ribavirin Teva capsule în asociere cu interferon alfa-2b:

Pe baza rezultatelor studiilor clinice, se recomandă ca pacienţilor să li se administreze tratament cel puţin şase luni. În cursul acelor studii clinice în care pacienţii au fost trataţi un an, pacienţii care nu au avut un răspuns virologic după şase luni de tratament (ARN-VHC sub limita inferioară a detectării) a fost puţin probabil să dezvolte răspunsuri virologice susţinute (ARN-VHC sub limita inferioară a detectării la şase luni după întreruperea tratamentului).

Durata treatmentului – Pacienţi netrataţi anterior

Durata tratamentului – continuarea tratamentului

Copii cu vârsta de minimum 3 ani, şi adolescenţi:

Notă: pentru pacienţi cu greutatea corporală < 47 kg sau care nu pot înghiţi capsulele, este disponibilă soluţia orală de ribavirină şi, dacă este necesar, trebuie utilizată.

Doza de Ribavirin Teva pentru copii şi adolescenţi se calculează pe baza greutăţii corporale şi doza de interferon alfa-2b pe baza ariei suprafeţei corporale.

Doza care trebuie administrată pentru tratamentul în asociere cu interferon alfa-2b:

În studiile clinice efectuate la această categorie de pacienţi ribavirina şi interferon alfa-2b au fost administrate în doze de 15 mg/kg şi zi, respectiv de 3 milioane unităţi internaţionale (MUI)/m2 de trei ori pe săptămână (Tabelul 2).

 

Tabelul 2 Doza de Ribavirin Teva în funcţie de greutatea corporală în cazul utilizării în asociere cu interferon alfa-2b la copii şi adolescenţi

Greutatea corporală a pacientului (kg)

Doza zilnică de ribavirină

Număr de capsule a 200 mg

47-49

600 mg

3 capsulea

50-65

800 mg

4 capsuleb

> 65

Vezi tabelul de dozaj pentru adulţi (Tabelul 1)

 

a: 1 dimineaţa, 2 seara

b: 2 dimineaţa, 2 seara

Durata tratamentului la copii şi adolescenţi

Genotip 2 sau 3: durata recomandată a tratamentului este de 24 de săptămâni.

Modificări ale dozelor pentru toţi pacienţii

Dacă în timpul tratamentului cu ribavirină şi interferon alfa-2b apar reacţii adverse severe sau valori anormale ale testelor de laborator, dacă este cazul, se modifică dozele fiecărui medicament, până la remiterea reacţiilor adverse. În studiile clinice au fost stabilite recomandări pentru modificarea dozelor (vezi Recomandări pentru modificarea dozelor, Tabelul 3). Având în vedere că aderenţa ar putea juca un rol important în ceea ce priveşte rezultatul tratamentului, doza ar trebui menţinută cât mai aproape de doza standard recomandată. Nu poate fi exclus potenţialul impact negativ al reducerii dozei de ribavirină asupra eficacităţii.

 

Tabelul 3 Recomandări pentru modificarea dozelor pe baza parametrilor de laborator

Valori ale testelor de laborator

Se reduce numai doza zilnică de ribavirină (vezi nota 1) dacă:

Se reduce numai doza de interferon alfa-2b (vezi nota 2), dacă:

Se întrerupe administrarea asocierii terapeutice, când este raportată valoarea test de mai jos:**

Hemoglobină

< 10 g/dl

-

< 8,5 g/dl

Adulţi:

Hemoglobina la pacienţii cu antecedente de cardiopatie stabilă Copii şi adolescenţi: Nu este cazul (vezi pct. 4.4)

scade hemoglobina ≥ 2 g/dl, în timpul oricărei perioade de 4 săptămâni de tratament (reducere permanentă a dozelor)

< 12 g/dl după 4 săptămâni de la reducerea dozelor

Leucocite

-

< 1,5 x 109/l

< 1,0 x 109/l

Neutrofile

-

< 0,75 x 109/l

< 0,5 x 109/l

Trombocite

-

< 50 x 109/l (adulţi)

< 70 x 109/l (copii şi adolescenţi)

< 25 x 109/l (adulţi)

< 50 x 109/l (copii şi adolescenţi)

Bilirubină directă

-

-

2,5 x ULN*

Bilirubină indirectă

> 5 mg/dl

-

> 4 mg/dl (adulţi) > 5 mg/dl (timp de > 4 săptămâni) (copii şi adolescenţi trataţi cu interferon alfa-2b)

Creatinină

-

-

> 2,0 mg/dl

Alanin aminotransferază/ aspartat aminotransferază (ALT/AST)

-

-

2 x valoarea iniţială şi > 10 x LSVN*

sau

2 x valoarea iniţială şi > 10 x LSVN*

 

* Limita superioară a valorilor normale

** Consultaţi RCP pentru interferon alfa-2b pegilat şi interferon alfa-2b pentru modificarea dozei şi întreruperea tratamentului.

Nota 1: la pacienţii adulţi, prima reducere a dozei de Ribavirin Teva este cu 200 mg pe zi (cu excepţia pacienţilor trataţi cu 1400 mg pe zi, la care reducerea dozei trebuie să se efectueze cu 400 mg pe zi). Dacă este necesar, o a doua reducere a dozei de Ribavirin Teva se va face cu încă 200 mg pe zi. La pacienţii la care doza de Ribavirin Teva este redusă la 600 mg zilnic, se va administra o capsulă de 200 mg dimineaţa şi două capsule de 200 mg seara.

La copiii şi adolescenţii trataţi cu Ribavirin Teva şi interferon alfa-2b, reduceţi doza de Ribavirin Teva la 7,5 mg/kg/ şi zi.

Nota 2: la pacienţii adulţi, si copiii şi adolescenţii trataţi cu Ribavirin Teva şi plus interferon alfa-2b, reduceţi doza de interferon alfa-2b la jumătate.

Grupuri speciale de populaţie

Utilizare la pacienţi cu insuficienţă renală: Farmacocinetica ribavirinei este modificată la pacienţii cu disfuncţie renală din cauza reducerii clearance-ului aparent (vezi pct. 5.2). De aceea, se recomandă ca înaintea începerii tratamentului cu ribavirină, să fie evaluată funcţia renală la toţi pacienţii. Pacienţii cu un clearance al creatininei <  50 ml/minut nu trebuie trataţi cu ribavirină (vezi pct. 4.3). Subiecţii cu insuficienţă renală ar trebui monitorizaţi cu mai mare atenţie având în vedere posibilitatea apariţiei anemiei. Dacă creatinina plasmatică creşte >  2 mg/dl (Tabelul 3), administrarea de ribavirină şi interferon alfa-2b trebuie întreruptă.

Utilizare la pacienţi cu insuficienţă hepatică: Funcţia hepatică nu influenţează farmacocinetica ribavirinei (vezi pct. 5.2). De aceea, la pacienţii cu insuficienţă hepatică nu este necesară ajustarea dozei de ribavirină.

Utilizare la pacienţii vârstnici (cu vârsta  65 ani): Vârsta nu pare să influenţeze semnificativ farmacocinetica ribavirinei. Cu toate acestea, la fel ca şi în cazul pacienţilor mai tineri, funcţia renală trebuie controlată înaintea administrării ribavirinei (vezi pct. 5.2).

Utilizare la pacienţii cu vârstă sub 18 ani: Ribavirina poate fi utilizată în asociere cu interferon alfa-2b la copiii (cu vârsta de 3 ani şi peste) şi adolescenţi. Alegerea formei farmaceutice potrivite se va face în funcţie de caracteristicile individuale ale pacientului. La aceşti pacienţi nu au fost evaluate siguranţa şi eficacitatea ribavirinei în asociere cu alte tipuri de interferon (adică non alfa-2b).

Pacienţi infectaţi concomitent cu VHC/HIV: Pacienţii trataţi cu INRT în asociere cu ribavirină şi interferon alfa-2b pot prezenta un risc crescut de toxicitate mitocondrială, acidoză lactică şi decompensare hepatică (vezi pct. 4.4). Consultaţi şi informaţiile referitoare la medicamentele antiretrovirale.

4.3 Contraindicaţii

Copii şi adolescenţi:

Datorită administrării concomitente cu peginterferon alfa-2b sau interferon alfa-2b:

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Tulburări psihice şi ale sistemului nervos central (SNC):

În cursul administrării asocierii terapeutice ribavirină şi peginterferon alfa-2b sau interferon alfa-2b şi chiar după întreruperea tratamentului, mai ales în perioada de urmărire de 6 luni, la unii pacienţi s-au observat efecte severe la nivelul SNC, în special depresie, idei suicidare şi tentativă de suicid. Ideile suicidare sau tentativele de suicid au fost raportate mai frecvent printre pacienţii copii şi adolescenţi comparativ cu cei adulţi (2,4 % faţă de 1 %), în timpul tratamentului cu ribavirină asociat cu interferon alfa-2b şi a celor 6 luni de urmărire după tratament. Ca şi la pacienţii adulţi, copiii şi adolescenţii au prezentat alte evenimente adverse psihice (de exemplu: depresie, labilitate emoţională şi somnolenţă). Alte efecte la nivelul SNC, manifestate prin comportament agresiv (uneori îndreptat împotriva altora cum ar fi ideaţie de omucidere), boală bipolară, manie, stare de confuzie şi alterări ale statusului mental, au fost observate la pacienţii cărora li s-au administrat interferoni alfa. Pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie pentru observarea oricăror semne sau simptome de tulburări psihice.

Dacă apar astfel de simptome, medicul care a prescris tratamentul trebuie să aibă în vedere gravitatea potenţială a acestor reacţii adverse, precum şi necesitatea instituirii unor măsuri terapeutice adecvate.

Dacă simptomele psihice persistă sau se agravează sau se semnalează idei suicidare, se recomandă întreruperea administrării asocierii terapeutice ribavirină şi peginterferon alfa-2b sau interferon alfa-2b, iar pacientul trebuie urmărit şi tratat psihiatric, după cum este cazul.

Pacienţii cu boală psihică severă prezentă sau în antecedente: Dacă tratamentul cu ribavirină în asociere cu peginterferon alfa-2b sau interferon alfa-2b este considerat necesar la pacienţii adulţi cu boală psihică severă prezentă sau în antecedente, acesta trebuie iniţiat numai după ce au fost asigurate un diagnostic individual şi o abordare terapeutică adecvate ale bolii psihice. Este contraindicată utilizarea ribavirinei şi a interferonului alfa-2b sau peginterferonului alfa-2b la copii şi adolescenţi cu boală psihică severă prezentă sau în antecedente (vezi pct. 4.3).

 

Creşterea şi dezvoltarea (copii şi adolescenţi):

În timpul tratamentului cu asocierea ribavirină/interferon (standard şi pegilat) care durează până la 48 de săptămâni la pacienţi cu vârsta cuprinsă între 3 şi 17 ani, au fost observate frecvent scădere în greutate şi inhibarea creşterii (vezi pct. 4.8 şi 5.1). Datele pe termen lung disponibile la copii trataţi cu asocierea interferon standard/ribavirină indică, de asemenea, o întârziere substanţială a creşterii (o scădere>15 percentilă a percentilei înălţimii comparativ cu valorile de referinţă) la 21% dintre copii, deşi aceştia nu mai urmau tratamentul de mai mult de 5 ani.

Evaluarea raportului beneficiu/risc la copii în funcţie de fiecare caz în parte:

Beneficiul aşteptat al tratamentului trebuie evaluat cu atenţie în funcţie de datele de siguranţă observate la copii şi adolescenţi în studiile clinice (vezi pct. 4.8 şi 5.1)

Oricând este posibil, copilul trebuie tratat după debutul creşterii pubertale, pentru a reduce riscul de inhibare a creşterii. Nu sunt disponibile date despre efectele pe termen lung asupra maturării sexuale.

 

Pe baza rezultatelor studiilor clinice, utilizarea ribavirinei în monoterapie nu este eficace şi ribavirina nu trebuie utilizată singură. Siguranţa şi eficacitatea asocierii au fost stabilite numai folosind ribavirină capsule împreună cu peginterferon alfa-2b sau interferon alfa-2b soluţie injectabilă.

Tuturor pacienţilor din studiile specifice privind hepatita cronică C, li s-a efectuat biopsie hepatică înainte de includere, dar în anumite cazuri (de exemplu pacienţi cu genotip 2 şi 3), tratamentul poate fi făcut fără o confirmare histologică. Ghidurile actuale de tratament trebuie consultate pentru a stabili dacă este necesară o biopsie hepatică înainte de începerea tratamentului.

Hemoliză: În studiile clinice, scăderea valorilor hemoglobinei la < 10 g/dl a fost observată la o proporţie de până la 14 % dintre pacienţii adulţi şi 7 % dintre pacienţii copii şi adolescenţi trataţi cu ribavirină în asociere cu peginterferon alfa-2b sau interferon alfa-2b. Deşi ribavirina nu are efecte cardiovasculare directe, anemia asociată cu utilizarea de ribavirină poate determina deteriorarea funcţiei cardiace, exacerbarea simptomelor unei boli coronariene sau ambele. De aceea, ribavirina trebuie administrată cu prudenţă la pacienţii cu boli cardiace preexistente (vezi pct. 4.3). Funcţia cardiacă trebuie evaluată înaintea începerii tratamentului şi supravegheată pe parcursul acestuia; dacă apar tulburări, tratamentul trebuie întrerupt (vezi pct. 4.2).

Tulburări cardiovasculare: Pacienţii adulţi cu antecedente de insuficienţă cardiacă congestivă, infarct miocardic şi/sau cu aritmii în antecedente sau manifeste trebuie monitorizaţi cu atenţie. Se recomandă ca la pacienţii cu tulburări cardiace preexistente să se efectueze electrocardiograme înaintea şi în timpul tratamentului. Aritmiile cardiace (în special cele supraventriculare) răspund, de regulă, la terapia uzuală, dar pot impune întreruperea tratamentului. Nu există date referitoare la pacienţii copii sau adolescenţi cu antecedente de boală cardiacă.

Hipersensibilitate acută: În cazul apariţiei unei reacţii acute de hipersensibilitate (de exemplu: urticarie, edem angioneurotic, bronhoconstricţie, anafilaxie), tratamentul cu Ribavirin Teva trebuie întrerupt imediat şi se instituie tratamentul medical adecvat. Erupţiile cutanate trecătoare nu necesită întreruperea tratamentului.

Modificări oculare: Ribavirina este utilizată în terapie asociată împreună cu interferonii alfa. În rare cazuri, în cadrul terapiei asociate cu interferoni alfa s-au raportat retinopatie, incluzând hemoragii retiniene, exsudate retiniene, edem papilar, neuropatie optică şi ocluzia venei retiniene care poate duce la pierderea vederii. La toţi pacienţii trebuie să se efectueze iniţial un examen oftalmologic. Orice pacient care acuză scăderea acuităţii vizuale sau pierderea vederii trebuie supus imediat unei examinări oftalmologice complete. La pacienţii cu afecţiuni oftalmologice preexistente (de exemplu retinopatie diabetică sau hipertensivă) trebuie să se efectueze examinări oftalmologice periodice în timpul terapiei asociate cu interferoni alfa. Terapia asociată cu interferoni alfa trebuie întreruptă la pacienţii la care apar tulburări oftalmologice sau se agravează tulburările oftalmologice preexistente.

Funcţie hepatică: Orice pacient care în timpul tratamentului prezintă tulburări semnificative ale funcţiei hepatice trebuie monitorizat cu atenţie. Se întrerupe tratamentul în cazul pacienţilor la care se înregistrează prelungirea markerilor de coagulare, ceea ce ar putea indica o decompensare hepatică.

Monitorizare suplimentară tiroidiană specifică pentru copii şi adolescenţi

Aproximativ 12 până la 21% din copiii trataţi cu ribavirină şi interferon alfa-2b (pegilat şi non-pegilat) prezintă creşteri ale hormonului stimulant tiroidian (TSH). Alţi aproximativ 4 % au avut o scădere temporară sub limita inferioară a valorilor normale. Înainte de iniţierea tratamentului cu interferon alfa-2b, trebuie evaluate valorile TSH şi orice modificare la nivel tiroidian detectată trebuie tratată cu terapia convenţională. Tratamentul cu interferon alfa-2b (pegilat şi non-pegilat) poate fi iniţiat dacă valorile TSH pot fi menţinute în limite normale prin medicaţie. S-au observat disfuncţii tiroidiene pe durata tratamentului cu ribavirină şi interferon alfa-2b şi în timpul tratamentului cu ribavirină şi peginterferon alfa-2b. Dacă se depistează modificări la nivel tiroidian, statusul tiroidian al pacientului trebuie evaluat şi tratat clinic adecvat. Copiii şi adolescenţii trebuie monitorizaţi la fiecare 3 luni pentru determinarea unei disfuncţii tiroidiene (de exemplu TSH).

Infecţie concomitentă cu VHC/HIV:

Toxicitatea mitocondrială şi acidoza lactică:

Trebuie luate precauţii speciale în cazul pacienţilor HIV-pozitiv infectaţi concomitent cu VHC trataţi cu inhibitori nucleozidici de revers transcriptază (INRT) (mai ales ddI şi d4T) asociat cu interferon alfa-2b sau ribavirină. În cazul pacienţilor HIV-pozitiv care sunt trataţi cu INRT, medicii trebuie să monitorizeze cu atenţie markerii de toxicitate mitocondrială şi acidoza lactică atunci când este asociată şi ribavirina. În mod special:

Decompensarea hepatică în cazul pacienţilor infectaţi concomitant cu VHC/HIV cu ciroză avansată:

Pacienţii infectaţi concomitent cu ciroză avansată, trataţi cu HAART, pot prezenta risc crescut de decompensare hepatică şi deces. Adăugarea tratamentului cu interferoni alfa în monoterapie sau în asociere cu ribavirina poate creşte riscul la această categorie de pacienţi. Alţi factori iniţiali, care se pot asocia cu un risc mai mare de decompensare hepatică în cazul pacienţilor cu infecţie concomitentă, sunt tratamentul cu didanozină şi concentraţia plasmatică crescută de bilirubină.

Pacienţii cu infecţie concomitentă care primesc atât tratament antiretroviral (ARV), cât şi tratament antihepatitic, trebuie monitorizaţi atent, prin evaluarea scorului Child-Pugh pe durata tratamentului. La pacienţii care evoluează către decompensare hepatică tratamentul antihepatitic trebuie întrerupt imediat, iar tratamentul ARV trebuie reevaluat.

Anomalii hematologice la pacienţii cu infecţie concomitentă cu VHC/HIV:

Pacienţii cu infecţie concomitentă cu VHC/HIV cărora li se administrează tratament cu peginterferon alfa-2b/ribavirină şi HAART pot prezenta un risc crescut de a dezvolta anomalii hematologice (cum sunt neutropenie, trombocitopenie şi anemie) în comparaţie cu pacienţii infectaţi numai cu HCV. Deşi majoritatea acestor reacţii pot fi controlate prin reducerea dozelor, în cazul acestui grup de pacienţi trebuie urmat un protocol de urmărire a parametrilor hematologici (vezi pct. 4.2, precum şi mai jos “Investigaţii de laborator” şi pct. 4.8).

Pacienţii trataţi cu ribavirină şi zidovudină prezintă un risc mai mare de a dezvolta anemie; de aceea nu se recomandă utilizarea concomitentă a ribavirinei şi zidovudinei.

Pacienţii cu număr mic de celule CD4:

În cazul pacienţilor cu infecţie concomitentă cu VHC/HIV, sunt disponibile date limitate (N = 25) în ceea ce priveşte eficacitatea şi siguranţa în cazul subiecţilor cu CD4 sub 200 celule/μl. Se recomandă astfel prudenţă la administrarea tratamentului în cazul pacienţilor cu număr mic de celule CD4.

Vă rugăm să citiţi şi Rezumatul caracteristicilor produsului al celorlalte medicamente antiretrovirale care vor fi administrate în asociere cu terapia VHC, pentru atenţionări privind toxicitatea specifică, precum şi abordarea terapeutică a toxicităţii specifice fiecărui medicament, cât şi a potenţialelor suprapuneri ale efectelor toxice ale ribavirinei în asociere cu peginterferon alfa-2b.

Tulburări dentare şi paradentare: Tulburările dentare şi paradentare care pot conduce la pierderea danturii au fost raportate la pacienţii la care s-a administrat asocierea terapeutică ribavirină şi peginterferon alfa-2b sau interferon alfa-2b. În plus, uscăciunea cavităţii bucale poate avea un efect dăunător asupra danturii şi mucoasei bucale pe durata tratamentului de lungă durată cu asocierea ribavirină şi peginterferon alfa-2b sau interferon alfa-2b. Pacienţii trebuie să se spele cu grijă pe dinţi de două ori pe zi şi să facă examene dentare regulate. În plus, unii pacienţi pot prezenta vărsături. Dacă această reacţie apare, trebuie sfătuiţi să-şi clătească bine cavitatea bucală după episod.

Teste de laborator: Înaintea începerii tratamentului, tuturor pacienţilor trebuie să li se efectueze teste hematologice şi teste sanguine biochimice standard (hemogramă completă [CBC] şi diferenţială, numărătoarea trombocitelor, electroliţi, creatinină serică, teste funcţionale hepatice, acid uric). Înaintea începerii tratamentului cu ribavirină pot fi considerate ca valori iniţiale acceptabile:

Hemoglobină Adulţi: ≥ 12 g/dl (sex feminin); ≥ 13 g/dl (sex masculin)

Copii şi adolescenţi: ≥ 11 g/dl (sex feminin); ≥ 12 g/dl (sex masculin)

Trombocite ≥ 100000/mm3

Neutrofile ≥ 1500/mm3

Testele de laborator trebuie efectuate la 2 şi 4 săptămâni de tratament, apoi periodic, în funcţie de necesităţile clinice. Valorile ARN-VHC trebuie măsurate periodic în timpul tratamentului (vezi pct. 4.2).

Femei aflate la vârsta fertilă: Pe parcursul tratamentului şi patru luni după întreruperea acestuia, pacientele trebuie să efectueze lunar un test de sarcină uzual. Partenerele pacienţilor trebuie să efectueze lunar un test de sarcină în cursul tratamentului acestora şi timp de 7 luni post-tratament (vezi pct. 4.6).

Datorită hemolizei, ribavirina poate creşte concentraţia de acid uric; de aceea, la pacienţii cu predispoziţie trebuie monitorizat cu atenţie potenţialul de a dezvolta gută.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Rezultatele studiilor in vitro care au utilizat preparate microzomale hepatice umane şi de şobolan au indicat că metabolizarea ribavirinei nu este mediată de citocromul P450. Ribavirina nu inhibă enzimele citocromului P450. Studii de toxicitate nu au evidenţiat un efect de inducţie a enzimelor hepatice de către ribavirină. De aceea, potenţialul de interacţiuni dependente de citocromul P450 este minim.

Ribavirina, prin efectul său inhibitor asupra inozin-monofosfat dehidrogenazei, poate interfera cu metabolizarea azatioprinei ducând posibil la acumularea 6-metiltioinozinei monofosfat (6-MTIMP), care a fost asociată cu mielotoxicitate la pacienţii trataţi cu azatioprină. Trebuie evitată administrarea interferonilor alfa pegilaţi şi a ribavirinei concomitent cu azatioprina. În cazurile individuale în care beneficiul administrării ribavirinei concomitent cu azatioprina depăşeşte riscul potenţial, se recomandă ca monitorizarea hematologică atentă să fie realizată în timpul administrării concomitente de azatioprină, pentru a identifica semnele de mielotoxicitate, moment în care tratamentul cu aceste medicamente trebuie întrerupt (vezi pct. 4.4).

Nu s-au efectuat studii privind interacţiunile ribavirinei cu alte medicamente, exceptând peginterferonul alfa-2b, interferonul alfa-2b şi antiacidele.

Interferon alfa-2b: Într-un studiu farmacocinetic în care s-au administrat doze multiple, nu s-au observat interacţiuni farmacocinetice între ribavirină şi peginterferon alfa-2b sau interferon alfa-2b.

Antiacide: Biodisponibilitatea ribavirinei 600 mg a fost diminuată prin administrarea concomitentă a unui antiacid conţinând magneziu, aluminiu şi simeticonă; ASCtf a scăzut la 14 %. Este posibil ca biodisponibilitatea scăzută semnalată în acest studiu să fi fost determinată de tranzitul întârziat al ribavirinei sau de pH-ul modificat. Această interacţiune nu este considerată ca relevantă clinic.

Analogi nucleozidici: Utilizarea analogilor nucleozidici în monoterapie sau în asociere cu alte nucleozide determină acidoză lactică. Farmacologic, ribavirina determină creşterea metaboliţilor fosforilaţi ai purinelor nucleozidice in vitro. Această acţiune poate creşte riscul de acidoză lactică indusă de analogii nucleozidici purinici (de exemplu: didanozină sau abacavir). Nu se recomandă administrarea concomitentă de ribavirină şi didanozină. Au fost raportate cazuri de toxicitate mitocondrială, în special acidoză lactică şi pancreatită, uneori fatale (vezi pct. 4.4).

A fost raportată exacerbarea anemiei determinate de ribavirină, atunci când zidovudina face parte din regimul terapeutic al HIV, deşi mecanismele exacte rămân încă neelucidate. Utilizarea concomitentă a ribavirinei cu zidovudina nu este recomandată datorită unui risc crescut de anemie (vezi pct. 4.4).

Trebuie luată în considerare înlocuirea zidovudinei într-un tratament combinat antiretroviral (TAR), dacă acesta a fost stabilit deja. Acest fapt este important în special în cazul pacienţilor cu antecedente cunoscute de anemie indusă de zidovudină.

Datorită timpului de înjumătăţire îndelungat posibilitatea interacţiunilor medicamentoase poate persista până la două luni (de cinci ori timpul de înjumătăţire plasmatică pentru ribavirină) după oprirea tratamentului cu ribavirină (vezi pct. 5.2).

Nu există dovezi că ribavirina interacţionează cu inhibitorii de revers transcriptază non-nucleozidicisau inhibitorii de protează.

În literatura de specialitate sunt prezentate date discordante în ceea ce priveşte administrarea concomitentă de abacavir şi ribavirină. Unele date sugerează că pacienţii cu infecţii concomitente HIV/HCV, cărora li se administrează TAR care cuprinde abacavir, pot prezenta risc pentru o rată scăzută de răspuns la terapia cu interferon pegilat/ribavirină. Se impune precauţie atunci când cele două medicamente se administrează în asociere.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Ribavirin Teva este contraindicat în timpul sarcinii.

Date preclinice:

Paciente: Ribavirina nu trebuie utilizată de femeia gravidă (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.3). Se recomandă grijă extremă pentru a evita sarcina la paciente. Tratamentul cu ribavirină nu trebuie început până nu se obţine imediat înainte un test de sarcină negativ. În timpul tratamentului şi patru luni după terminarea acestuia, atât femeile cu potenţial fertil cât şi partenerii lor trebuie să utilizeze un mijloc contraceptiv eficace; în această perioadă trebuie efectuate lunar, de rutină, teste de sarcină (vezi pct. 4.4). Dacă sarcina apare în timpul tratamentului sau al celor patru luni după oprirea acestuia, pacienta trebuie prevenită asupra riscului teratogen semnificativ al ribavirinei asupra fătului.

Pacienţi şi partenerele: Este necesară o grijă extremă din partea pacienţilor bărbaţi trataţi cu Ribavirin Teva pentru a evita sarcina la partenere (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.3). Ribavirina se acumulează intracelular şi se elimină foarte lent din organism. Nu se ştie dacă ribavirina care este prezentă în spermă exercită efectele teratogene potenţiale sau genotoxice asupra embrionului sau fătului uman. Deşi datele de la aproximativ 300 naşteri urmărite prospectiv care prezentau expunere paternă la ribavirină nu au arătat un risc crescut de malformaţii congenitale comparativ cu populaţia generală şi nici un tip specific de malformaţie congenitală, pacienţii şi partenerele lor aflaţi la vârsta fertilă trebuie sfătuiţi să utilizeze fiecare un contraceptiv eficient pe durata tratamentului cu ribavirină şi timp de şapte luni după tratament. Bărbaţii ale căror partenere sunt gravide trebuie instruiţi să folosească prezervativul pentru a minimiza pătrunderea de ribavirină la partener.

Alăptarea: Nu se ştie dacă ribavirina se excretă în laptele uman. Datorită riscului de reacţii adverse la sugari alăptarea trebuie întreruptă înaintea începerii tratamentului.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Ribavirin Teva nu are nici o influenţă sau are o influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje; cu toate acestea, peginterferon alfa-2b sau interferon alfa-2b utilizat în asociere cu ribavirina pot avea un efect. De aceea, pacienţii care prezintă oboseală, somnolenţă sau stare de confuzie în timpul tratamentului trebuie avertizaţi să evite conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor.

4.8 Reacţii adverse

Adulţi:

Siguranţa administrării ribavirinei a fost evaluată din datele furnizate de patru studii clinice efectuate la pacienţi care nu au fost expuşi anterior la interferon (pacienţi cărora nu li s-a administrat interferon): în două studii s-a evaluat ribavirina administrată în asociere cu interferon alfa-2b, iar în alte două studii s-a analizat ribavirina în asociere cu peginterferon alfa-2b.

În cazul pacienţilor care sunt trataţi cu interferon alfa-2b şi ribavirină după o recădere anterioară după administrarea unei terapii cu interferon sau a celor care primesc tratament o perioadă mai scurtă de timp există o mai mare probabilitate să se obţină un profil de siguranţă mai bun decât cel descris mai jos.

Reacţiile adverse enumerate în Tabelul 4 se bazează pe experienţa din studiile clinice la pacienţi adulţi, cărora nu li s-a administrat anterior tratament, trataţi timp de un an şi pe utilizarea după punereape piaţă. O parte din reacţiile adverse, atribuite, în general, terapiei cu interferon dar care au fost raportate în contextul tratamentului hepatitei C (în asociere cu ribavirina) sunt, de asemenea, enumerate pentru referinţă în Tabelul 4. Pentru reacţiile adverse atribuibile monoterapiei cu interferon rugăm să consultaţi RCP-urile peginterferon alfa-2b şi interferon alfa-2b. În cadrul clasificării pe aparate, sisteme şi organe, reacţiile adverse sunt enumerate utilizând următoarele categorii de frecvenţă: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută. În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

 

Tabelul 4 Reacţiile adverse raportate în cursul studiilor clinice sau după punerea pe piaţă, privind ribavirina cu interferon alfa-2b sau interferon alfa-2b pegilat

Clasificare pe aparate, sisteme şi organe

Reacţii adverse

Infecţii şi infestări

Foarte frecvente:

Infecţii virale, faringită

Frecvente:

Infecţie bacteriană (incluzând septicemie), infecţie fungică, gripă, infecţia tractului respirator, bronşită, herpes simplex, sinuzită, otită medie, rinită, infecţie de tract urinar

Mai puţin frecvente:

Infecţie la locul injectării, infecţia tractului respirator inferior

Rare:

Pneumonie*

Tumori benigne, maligne şi nespecificate

(incluzând chisturi şi polipi)

Frecvente:

Neoplasm nespecificat

Tulburări hematologice şi limfatice

Foarte frecvente:

Anemie, neutropenie

Frecvente:

Anemie hemolitică, leucopenie, trombocitopenie, limfadenopatie, limfopenie

Foarte rare:

Anemie aplastică*

Cu frecvenţă necunoscută:

Aplazie exclusivă a liniei eritrocitare, purpură trombocitopenică idiopatică, purpură trombotică trombocitopenică

Tulburări ale sistemului imunitar

Mai puţin frecvente:

Hipersensibilitate la medicament

Rare:

Sarcoidoză*, poliartrită reumatoidă (nouă sau agravată)

Cu frecvenţă necunoscută:

Sindrom Vogt-Koyanagi-Harada, lupus eritematos sistemic, vasculită, reacţii acute de hipersensibilitate incluzând urticarie, edem angioneurotic, bronhoconstricţie, anafilaxie

Tulburări endocrine

Frecvente:

Hipotiroidism, hipertiroidism

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Foarte frecvente:

Anorexie

Frecvente:

Hiperglicemie, hiperuricemie, hipocalcemie, deshidratare, creşterea apetitului alimentar

Mai puţin frecvente:

Diabet zaharat, hipertrigliceridemie*

Tulburări psihice

Foarte frecvente:

Depresie, anxietate, labilitate emoţională, insomnie

Frecvente:

Ideaţie suicidară, psihoză, comportament agresiv, confuzie, agitaţie, furie, tulburări ale dispoziţiei, comportament anormal, nervozitate, tulburări de somn, libidou scăzut, apatie, vise anormale, plâns

Mai puţin frecvente:

Tentative de suicid, atacuri de panică, halucinaţii

Rare:

Boală bipolară*

Foarte rare:

Sinucidere*

Cu frecvenţă necunoscută:

Ideaţie de omucidere*, manie*, tulburări ale statusului mental

Tulburări ale sistemului nervos

Foarte frecvente:

Cefalee, ameţeli, uscăciunea mucoasei bucale, tulburări de concentrare

Frecvente:

Amnezie, afectarea memoriei, sincopă, migrenă, ataxie, parestezii, disfonie, pierderea gustului, hipoestezii, hiperestezii, hipertonie, somnolenţă, afectarea atenţiei, tremor, disgeuzie

Mai puţin frecvente:

Neuropatie, neuropatie periferică

Rare:

Convulsii*

Foarte rare:

Hemoragie cerebrovasculară*, ischemie cerebrovasculară*, encefalopatie*, polineuropatie*

Cu frecvenţă necunoscută:

Pareză facială, mononeuropatii

Tulburări oculare

Frecvente:

Tulburări de vedere, vedere înceţoşată, conjunctivită, iritaţie oculară, durere oculară, tulburări de vedere, tulburări ale glandei lacrimale, uscăciune oculară

Rare:

Hemoragii retiniene*, retinopatii (incluzând edem macular)*, ocluzia arterei retiniene*, ocluzia venei retiniene*, nevrită optică*, edem papilar*, pierderea acuităţii vizuale sau defecte de câmp vizual*, exsudate retiniene

Tulburări acustice şi vestibulare

Frecvente:

Vertij, afectarea/pierderea auzului, tinitus, otalgii

Tulburări cardiace

Frecvente:

Palpitaţii, tahicardie

Mai puţin frecvente:

Infarct miocardic

Rare:

Cardiomiopatie*, aritmii*

Foarte rare:

Ischemie cardiacă*

Cu frecvenţă necunoscută:

Exsudat pericardic*, pericardită*

Tulburări vasculare

Frecvente:

Hipotensiune arterială, hipertensiune arterială, eritem facial

Rare:

Vasculită

Foarte rare:

Ischemie periferică*

Tulburări respiratorii, toracice şi

mediastinale

Foarte frecvente:

Dispnee, tuse

Frecvente:

Epistaxis, tulburări respiratorii, congestia tractului respirator, congestie sinuzală, congestie nazală, rinoree, secreţii abundente în căile aeriene superioare, durere faringo-laringiană, tuse neproductivă

Foarte rare:

Infiltrate pulmonare*, pneumonită*, pneumonită interstiţială*

Tulburări gastro-intestinale

Foarte frecvente:

Diaree, vărsături, greaţă, dureri abdominale

Frecvente:

Stomatită ulcerativă, stomatită, ulceraţii bucale, colită, durere la nivelul cadranului superior drept, dispepsie, reflux gastroesofagian*, glosită, cheilită, distensie abdominală, sângerări gingivale, gingivită, scaune moi, afecţiuni ale dinţilor, constipaţie, meteorism

Mai puţin frecvente:

Pancreatită, dureri bucale

Rare:

Colită ischemică

Foarte rare:

Colită ulcerativă*

Cu frecvenţă necunoscută:

Tulburări periodontale, afecţiuni dentare

Tulburări hepatobiliare

Frecvente:

Hepatomegalie, icter, hiperbilirubinemie*

Foarte rare:

Hepatotoxicitate (incluzând fatală)*

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Foarte frecvente:

Alopecie, prurit, uscăciunea pielii, erupţie cutanată tranzitorie

Frecvente:

Psoriazis, agravarea psoriazisului, eczeme, reacţii de fotosensibilitate, erupţie maculopapulară, erupţie eritematoasă, transpiraţii nocturne, hiperhidroză, dermatită, acnee, furuncule, eritem, urticarie, afecţiuni ale pielii, echimoze, hipersudoraţie, textură anormală a părului, afecţiuni ale unghiilor*

Rare:

Sarcoidoză cutanată

Foarte rare:

Sindrom Stevens Johnson*, necroliză epidermică toxică*, eritem polimorf*

Tulburări musculo-scheletice şi

ale ţesutului conjunctiv

Foarte frecvente:

Artralgii, mialgii, durere musculoscheletică

Frecvente:

Artrită, durere de spate, spasm muscular, dureri ale extremităţilor

Mai puţin frecvente:

Durere osoasă, slăbiciune musculară

Rare:

Rabdomioliză*, miozită*

Tulburări renale şi ale căilor urinare

Frecvente:

Micţiuni frecvente, poliuria, anomalii ale urinei

Rare:

Disfuncţie renală, insuficienţă renală*

Foarte rare:

Sindrom nefrotic*

Tulburări ale aparatului genital şi sânului

Frecvente:

Femei: amenoree, menoragie, tulburări menstruale, dismenoree, mastodinie, tulburări ovariene, tulburări vaginale. Bărbaţi: impotenţă, prostatită, disfuncţie erectilă

Disfuncţie sexuală (neprecizată)*

Tulburări generale şi

la nivelul locului de administrare

Foarte frecvente:

Inflamaţie la locul injectării, reacţie la locul injectării, oboseală, frisoane, febră, afecţiuni pseudo-gripale, astenie, iritabilitate

Frecvente:

Durere toracică, disconfort toracic, edeme periferice, stare generală de rău, durere la locul injectării, senzaţie de anormalitate, sete

Mai puţin frecvente:

Edem facial

Rare:

Necroză la locul injectării

Investigaţii diagnostice

Foarte frecvente:

Scădere în greutate

Frecvente:

Murmur cardiac

 

*Deoarece ribavirina este prescrisă întotdeauna cu un interferon alfa şi reacţiile adverse medicamentoase enumerate incluzând cele din experienţa după punerea pe piaţă nu permit cuantificarea exactă a frecvenţei, frecvenţa raportată mai sus provine din studiile clinice care au utilizat ribavirină în asociere cu interferon alfa-2b (pegilat sau non-pegilat)

La 30 % din pacienţii trataţi cu ribavirină şi peginterferon alfa-2b şi la 37 % din cei trataţi cu ribavirină şi interferon alfa-2b s-a observat o scădere a concentraţiei de hemoglobină cu > 4 g/dl. Valorile hemoglobinei au scăzut sub 10 g/dl la o proporţie de până la 14 % din pacienţii adulţi şi 7 % din copiii şi adolescenţii trataţi cu ribavirină asociat fie cu peginterferon alfa-2b (numai la adulţi), fie cu interferon alfa-2b.

Cele mai multe cazuri de anemie, neutropenie şi trombocitopenie au fost uşoare (OMS gradele 1 sau 2). Au existat câteva cazuri de neutropenie mai severă la pacienţii trataţi cu ribavirină asociată cu peginterferon alfa-2b (OMS gradul 3: 39 din 186 [21 %]; şi OMS gradul 4: 13 din 186 [7 %]; leucopenie gradul 3 OMS a fost raportată, de asemenea, la 7 % dintre pacienţii din acest grup de tratament).

La unii pacienţi trataţi cu ribavirină utilizată în asociere cu peginterferon alfa-2b sau interferon alfa-2b în studiile clinice, s-a observat o creştere a valorilor acidului uric şi bilirubinei indirecte asociate cu hemoliză, dar s-a revenit la valorile iniţiale la patru săptămâni după terminarea tratamentului. Printre aceşti pacienţi cu valori ridicate ale acidului uric, numai câţiva pacienţi care au primit tratamentul combinat au dezvoltat gută, niciunul necesitând modificarea tratamentului sau retragerea din studiile clinice.

Pacienţii cu infecţie concomitentă cu VHC/HIV:

În cazul pacienţilor cu infecţie concomitentă cu VHC/HIV cărora li se administrează tratament cu ribavirină în asociere cu peginterferon alfa-2b, alte reacţii adverse (care nu au fost raportate în cadrul grupului de pacienţi cu mono-infecţie) care au fost raportate în studii cu o frecvenţă > 5 % au fost: candidoza orală (14 %), lipodistrofia dobândită (13 %), scăderea numărului de limfocite CD4 (8 %), inapetenţă (8 %), creşterea gama-glutamil transferazei (9 %), dorsalgii (5 %), creşterea amilazemiei (6 %), creşterea valorii acidului lactic în sânge (5 %), citoliză hepatică (6 %), creşterea lipazei (6 %) şi dureri la nivelul membrelor (6 %).

Toxicitate mitocondrială:

Toxicitatea mitocondrială şi acidoza lactică au fost raportate în cazul pacienţilor HIV-pozitivi cărora li s-a administrat regim INRT în asociere cu ribavirină pentru infecţia concomitentă cu VHC (vezi pct. 4.4).

Valori ale parametrilor de laborator la pacienţii cu infecţie concomitentă cu VHC/HIV:

Deşi efectele toxice hematologice cum sunt neutropenia, trombocitopenia şi anemia au apărut mai frecvent în rândul pacienţilor cu infecţie concomitentă cu VHC/HIV, majoritatea au putut fi controlate prin modificarea dozelor şi rar au necesitat o întrerupere prematură a tratamentului (vezi pct. 4.4). Anomaliile hematologice au fost raportate mai frecvent printre pacienţii cărora li s-a administrat ribavirină în asociere cu peginterferon alfa-2b, în comparaţie cu cei cărora li s-a administrat ribavirină în asociere cu interferon alfa-2b. În Studiul 1 (vezi pct. 5.1), scăderea numărului absolut de neutrofile sub 500 celule/mm3 a fost observată la 4 % (8/194) din pacienţi şi scăderea numărului de trombocite sub 50000 celule/mm3 a fost observată la 4 % (8/194) din pacienţii cărora li s-a administrat ribavirină în asociere cu peginterferon alfa-2b.

Anemia (hemoglobina < 9,4 g/dl) a fost raportată la 12 % (23/194) din pacienţii trataţi cu ribavirină în asociere cu peginterferon alfa-2b.

Scăderea numărului limfocitelor CD4:

Tratamentul cu ribavirină capsule în asociere cu peginterferon alfa-2b a fost asociat cu scăderea numărului absolut de celule CD4+ în primele 4 săptămâni, fără a fi însoţit şi de o scădere a procentului de celule CD4+. Scăderea numărului absolut de celule CD4+ a fost reversibilă în urma reducerii dozelor sau întreruperii tratamentului. Utilizarea ribavirinei în asociere cu peginterferon alfa-2b nu a avut un impact negativ observabil asupra controlului viremiei HIV pe perioada tratamentului sau a urmăririi după tratament. Sunt disponibile date limitate în ceea ce priveşte siguranţa (N = 25) în cazul pacienţilor cu infecţie concomitentă cu număr de celule CD4+ < 200/μl (vezi pct. 4.4).

Vă rugăm să citiţi şi Rezumatul caracteristicilor produsului al celorlalte medicamente antiretrovirale care vor fi administrate în asociere cu terapia pentru VHC, pentru atenţionări privind toxicitatea specifică, precum şi abordarea terapeutică a toxicităţii specifice fiecărui medicament, cât şi a potenţialelor suprapuneri ale efectelor toxice ale ribavirinei în asociere cu peginterferon alfa-2b.

Copii şi adolescenţi:

În asociere cu peginterferon alfa-2b

Într-un studiu clinic cu 107 pacienţi copii şi adolescenţi (cu vârsta cuprinsă între 3 şi 17 ani) cărora li s-a administrat tratament în asociere cu peginterferon alfa-2b şi ribavirină, au fost necesare modificări ale dozei la 25% dintre pacienţi, cel mai frecvent din cauza scăderii în greutate, anemiei şi neutropeniei. În general, profilul reacţiilor adverse la copii şi adolescecenţi a fost similar cu cel observat la adulţi, deşi există probleme specifice pediatrice referitoare la inhibarea creşterii. În timpul tratamentului în asociere cu ribavirină şi interferon pegilat alfa-2b pentru o perioadă de până la 48 de săptămâni, a fost observată inhibarea creşterii, a cărei reversibilitate este nesigură (vezi pct. 4.4). Scăderea în greutate şi inhibarea creşterii au fost observate foarte frecvent în timpul tratamentului (la terminarea tratamentului, scădere medie faţă de debut a percentilelor greutăţii şi înălţimii au fost de 15 percentile, respectiv de 8 percentile) iar viteza de creştere a fost inhibată (<3 percentile la 70% dintre pacienţi).

La terminarea perioadei de urmărire de 24 de săptămâni post-tratament, scăderea medie faţă de debut a percentilelor greutăţii şi înălţimii a continuat să existe, cu 3 percentile, respectiv 7 percentile, iar la 20% dintre copii creşterea era în continuare inhibată (viteza de creştere < 3 percentile). Pe baza datelor interimare din etapa de urmărire pe termen lung a acestui studiu, 22% (16/74) dintre copii au avut o scădere >15 percentile a ratei de creştere în înălţime, din care 3 (4%) dintre copii au avut o scădere >30 percentile, deşi tratamentul se terminase de mai mult de 1 an. În special, scăderea valorii medii a percentilei creşterii în înălţime la 1 an din perioada de urmărire pe termen lung a fost mai proeminentă la copiii de vârstă prepubertară (vezi pct. 4.4).

În acest studiu, cele mai frecvente reacţii adverse la toţi subiecţii au fost febra (80%), cefaleea, (62%), neutropenia (33%), oboseala (30%), anorexia (29%) şi eritemul la locul injectării (29%). Numai 1 pacient a întrerupt tratmentul ca urmare a unei reacţii adverse (trombocitopenia). Majoritatea reacţiilor adverse raportate în acest studiu au fost de intensitate uşoară sau moderată. Reacţiile adverse grave au fost raportate la 7% (8/107) din toţi pacienţii şi au inclus durere la locul injectării (1%), durere în extremităţi (1%), cefalee (1%), neutropenie (1%) şi febră (45). Reacţiile adverse importante ca urmare a tratamentului care au apărut la această populaţie de pacienţi au fost nervozitatea (8%), agresivitatea (3%), mânia (2%), depresia/starea depresivă (4%) şi hipotiroidismul (3%) şi 5 pacienţi au fost trataţi cu levotiroxină pentru hipotiroidism/valori crescute ale TSH.

În asociere cu interferon alfa-2b

În studii clinice din 118 pacienţi copii şi adolescenţi cu vârsta între 3 şi 16 ani, cărora li s-a administrat tratament în asociere cu interferon alfa-2b şi ribavirină, 6 % au întrerupt tratamentul datorită evenimentelor adverse. În general, profilul evenimentelor adverse la populaţia de copii şi adolescenţi limitată studiată a fost similar cu cel observat la adulţi, deşi există probleme specifice pediatrice referitor la inhibarea creşterii, cum sunt stagnarea percentilei înălţimii (scădere medie a percentilei de 9) şi a percentilei greutăţii (scădere medie de 13), care au fost observate pe durata tratamentului. În perioada de urmărire de 5 ani după tratament, copiii au avut o creştere medie a înălţimii de 44 percentile, care este sub media populaţiei standard şi mai puţin decât creşterea iniţială medie (48 percentile). Douăzeci şi unu (21%) din 97 copii au avut o scădere >15 percentile a ratei de creştere în înălţime, dintre care, 10 din 20 de copii au avut o scădere >30 percentile a ratei de creştere în înălţime de la debutul tratamentului până la terminarea perioadei de urmărire (până la 5 ani). Pe durata tratamentului de asociere cu interferon alfa-2b şi ribavirină pentru o perioadă de până la 48 de săptămâni, a fost observată inhibarea creşterii, a cărei reversibilitate este nesigură. În special, scăderea valorii medii a percentilei de creştere în înălţime de la valorile iniţiale până la terminarea perioadei de urmărire a fost mai proeminentă la copiii de vârstă prepubertară (vezi pct. 4.4).

În plus, ideile suicidare sau tentativa de suicid au fost raportate mai frecvent comparativ cu pacienţii adulţi (2,4 % faţă de 1 %) pe durata tratamentului şi timp de 6 luni de urmărire după tratament. Ca şi la pacienţii adulţi, copiii şi adolescenţii au manifestat şi alte evenimente adverse psihice (de exemplu: depresie, labilitate emoţională şi somnolenţă) (vezi pct. 4.4). În plus, reacţiile de la locul de injectare, febra, anorexia, vărsăturile şi labilitatea emoţională au apărut mai frecvent la copii şi adolescenţi comparativ cu pacienţii adulţi. La 30 % din pacienţi au fost necesare modificări ale dozelor, cel mai frecvent pentru anemie şi neutropenie.

Reacţiile adverse enumerate în Tabelul 5 se bazează pe experienţa din două studii clinice multicentrice la copii şi adolescenţi utilizând ribavirină în asociere cu interferon alfa-2b sau peginterferon alfa-2b. În cadrul clasificării pe aparate, sisteme şi organe, reacţiile adverse sunt enumerate utilizând următoarele categorii de frecvenţă: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10) şi mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

 

Tabelul 5 Reacţiile adverse raportate foarte frecvent, frecvent şi mai puţin frecvent în cursul studiilor clinice la copii şi adolescenţi privind ribavirina în asociere cu interferon alfa-2b sau peginterferon alfa-2b

Clasificare pe aparate, sisteme şi organe

Reacţii adverse

Infecţii şi infestări

Foarte frecvente:

Infecţii virale, faringită

Frecvente:

Infecţie fungică, infecţii bacteriene, infecţii pulmonare, nazofaringită, faringită streptococică, otită medie, sinuzită, abcese dentare, gripă, herpes oral, herpes simplex, infecţii de tract urinar, vaginită, gastroenterită

Mai puţin frecvente:

Pneumonie, ascaridioză, enterobiază, herpes zoster, celulită

Tumori benigne, maligne şi nespecificate

(incluzând chisturi şi polipi)

Frecvente:

Neoplasm nespecificat

Tulburări hematologice şi limfatice

Foarte frecvente:

Anemie, neutropenie

Frecvente:

Trombocitopenie, limfadenopatie

Tulburări endocrine

Foarte frecvente:

Hipotiroidism

Frecvente:

Hipertiroidism, virilism

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Foarte frecvente:

Anorexie, creşterea apetitului alimentar, scăderea apetitului alimentar

Frecvente:

Hipertrigliceridemie, hiperuricemie

Tulburări psihice

Foarte frecvente:

Depresie, insomnie, labilitate emoţională

Frecvente:

Ideaţie suicidară, agresivitate, confuzie, tulburări de afect, tulburări de comportament, agitaţie, somnambulism, anxietate, alterarea dispoziţiei, nelinişte nervozitate, tulburări de somn, vise anormale, apatie

Mai puţin frecvente:

Comportament anormal, stare depresivă, tulburări emoţionale, frică, coşmaruri

Tulburări ale sistemului nervos

Foarte frecvente:

Cefalee, ameţeli

Frecvente:

Hiperkinezie, tremor, disfonie, parestezii, hipoestezii, hiperestezii, tulburări de concentrare, somnolenţă, tulburări ale atenţiei, calitate slabă a somnului

Mai puţin frecvente:

Nevralgia, letargie, hiperactivitate psihomotorie

Tulburări oculare

Frecvente:

Conjunctivită, durere oculară, tulburări de vedere, tulburări ale glandei lacrimale

Mai puţin frecvente:

Hemoragie conjuctivală, prurit ocular, keratită, înceţoşarea vederii, fotofobie

Tulburări ale auzului şi de echilibru

Frecvente:

Vertij

Tulburări cardiace

Frecvente:

Tahicardie, palpitaţii

Tulburări vasculare

Frecvente:

Paloare, eritem facial

Mai puţin frecvente

Hipotensiune arterială

Tulburări respiratorii, toracice şi

mediastinale

Frecvente:

Dispnee, tahipnee, epistaxis, tuse, congestie nazală, iritaţie nazală, rinoree, strănut, durere faringolaringiană

Mai puţin frecvente:

Wheezing, disconfort nazal

Tulburări gastro-intestinale

Foarte frecvente:

Dureri abdominale, dureri abdominale superioare, vărsături, diaree, greaţă

Frecvente:

Ulceraţii bucale, stomatită ulcerativă, stomatită, , stomatită aftoasă, dispepsie, cheiloză, glosită, reflux gastroesofagian, tulburări rectale, tulburări gastrointestinale, constipaţie, scaune moi, durere de dinţi, afecţiuni dentare, discomfort gastric, durere orală.

Mai puţin frecvente:

Gingivită

Tulburări hepatobiliare

Frecvente:

Anomalii ale funcţiei hepatice

Mai puţin frecvente:

Hepatomegalie

Afecţiuni cutanate şi

ale ţesutului subcutanat

Foarte frecvente:

Alopecie, erupţie cutanată tranzitorie

Frecvente:

Prurit, reacţii de fotosensibilitate, erupţie maculopapulară, eczeme, hiperhidroză, acnee, afecţiuni ale pielii, afecţiuni ale unghiilor, modificări de culoare ale pielii, prurit, piele uscată, xerodermie, eritem, echimoze

Mai puţin frecvente:

Tulburări de pigmentare, dermatită atopică, exfolierea tegumentului

Tulburări musculo-scheletice şi

ale ţesutului conjunctiv

Foarte frecvente:

Artralgii, mialgii, durere musculoscheletică

Frecvente:

Dureri la extremităţi, dureri de spate, contractură musculară

Tulburări renale şi

ale căilor urinare

Frecvente:

Enurezis, tulburări micţionale, incontinenţă urinară, proteinurie

Tulburări ale aparatului genital şi

sânului

Frecvente:

Femei: amenoree, menoragie, tulburări menstruale, tulburări vaginale. Bărbaţi: durere testiculară

Mai puţin frecvente:

Femei: dismenoree

Tulburări generale şi la nivelul locului

de administrare

Foarte frecvente:

Inflamaţie la locul injectării, reacţie la locul injectării, eritem la locul injectării, durere la locul injectării, oboseală, frisoane, febră, boală pseudo-gripală, stare generală de rău, iritabilitate

Frecvente:

Durere toracică, edeme, prurit la locul injectării, erupţii cutanate la locul injectării, uscarea zonei locului injectării, senzaţie de frig

Mai puţin frecvente:

Disconfort toracic, durere facială, induraţie la locul injectării

Investigaţii diagnostice

Foarte frecvente:

Scăderea vitezei de creştere (înălţime şi/sau greutate scăzută pentru vârstă)

Frecvente:

Creşterea nivelului sanguin al hormonului stimulant tiroidian, creşterea tiroglobulinei

Mai puţin frecvente:

Valori pozitive ale anticorpilor antitiroidieni

Leziuni, intoxicaţii şi complicaţii legate

de procedurile utilizate

Frecvente:

Laceraţii cutanate

Mai puţin frecvente:

Contuzii

 

Cele mai multe dintre modificările valorilor de laborator în studiile clinice cu ribavirină/peginterferon alfa-2b au fost uşoare sau moderate. Scăderea valorilor hemoglobinei, a celulelor albe, plachetelor sanguine, neutrofilelor şi creşterea bilirubinei pot necesita reducerea dozei sau întreruperea permanentă a tratamentului (vezi pct. 4.2). În timp ce modificări ale valorilor de laborator au fost observate la anumiţi pacienţi trataţi cu ribavirină în asociere cu peginterferon alfa-2b în studiile clinice, acestea au revenit la valorile iniţiale în câteva săptămâni de la terminarea tratamentului..

4.9 Supradozaj

În studiile clinice efectuate cu ribavirină utilizată în asociere cu peginterferon alfa-2b sau interferon alfa-2b, supradoza maximă raportată a fost de 10 g ribavirină (50 capsule a câte 200 mg) şi 39 milioane UI de interferon alfa-2b (13 injecţii subcutanate a câte 3 milioane UI fiecare), administrată într-o singură zi, de către un pacient într-o tentativă suicidară. Pacientul a fost ţinut sub observaţie timp de două zile în serviciul de urgenţă, timp în care nu a fost semnalat nici un eveniment advers datorat supradozei.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: antivirale cu acţiune directă, nucleozide şi nucleotide (exclusiv inhibitori de revers transcriptază), codul ATC: J05A B04.

Ribavirina este un analog nucleozidic de sinteză care a demonstrat activitate in vitro împotriva unor virusuri ARN şi ADN. Nu se cunoaşte mecanismul prin care ribavirina în asociere cu interferon alfa-2b îşi exercită efectele împotriva VHC. În cadrul mai multor studii clinice, preparatele orale de ribavirină administrate în monoterapie au fost investigate în tratarea hepatitei cronice C. Rezultatele acestor studii au arătat că monoterapia cu ribavirină nu a avut efect asupra eliminării virusului hepatitei (ARN-VHC) sau nu a produs ameliorarea histologiei hepatice după 6 până la 12 luni de tratament şi 6 luni de urmărire consecutivă.

Studii clinice cu ribavirină la adulţi

Utilizarea asocierii terapeutice ribavirină şi interferon alfa-2b a fost evaluată într-un număr de studii clinice. Pacienţii eligibili pentru includerea în aceste studii prezentau hepatită cronică C confirmată printr-o valoare pozitivă la testul reacţiei în lanţ a polimerazei ARN-VHC (PCR) (> 30 UI/ml), o biopsie hepatică care concorda cu un diagnostic histologic de hepatită cronică, în absenţa unei alte cauze pentru hepatita cronică, şi prezentau valori serice anormale ale ALT.

Pacienţi netrataţi anterior

Într-un număr de trei studii s-a analizat utilizarea interferonului la pacienţii netrataţi anterior, două dintre acestea s-au referit la ribavirină + interferon alfa-2b (C95-132 şi I95-143), iar cel de-al treilea la ribavirină + peginterferon alfa-2b (C/I98-580). În toate cazurile, tratamentul a avut o durată de un an, urmat de o perioadă de urmărire a pacienţilor de şase luni. Răspunsul susţinut la sfârşitul perioadei de urmărire a fost semnificativ mai mare prin asocierea ribavirinei la tratamentul cu interferon alfa-2b (41 % faţă de 16 %, p < 0,001).

În studiile clinice C95-132 şi I95-143, asocierea terapeutică ribavirină + interferon alfa-2b s-a dovedit semnificativ mai eficace decât monoterapia cu interferon alfa-2b (o dublare a răspunsului susţinut).

Terapia asociată a diminuat, totodată, rata recăderii. Acest aspect a fost valabil în cazul tuturor genotipurilor VHC.

În studiul clinic C/I98-580 au fost trataţi 1530 pacienţi netrataţi anterior timp de un an cu una din următoarele scheme terapeutice:  (n = 505).

În acest studiu, asocierea terapeutică de ribavirină şi peginterferon alfa-2b (1,5 micrograme/kg şi săptămână) a fost semnificativ mai eficace decât asocierea terapeutică de ribavirină + interferon alfa-2b, în special la pacienţii infectaţi cu Genotip 1. Răspunsul susţinut a fost evaluat prin rata de răspuns la şase luni după terminarea tratamentului.

Genotipul VHC şi încărcătura virală iniţială sunt factori de prognostic care sunt cunoscuţi că afectează ratele de răspuns. Cu toate acestea, ratele de răspuns în acest studiu au fost dependente şi de doza de ribavirină asociată cu peginterferon alfa-2b sau interferon alfa-2b. La acei pacienţi care au fost trataţi cu > 10,6 mg/kg ribavirină (800 mg pentru un pacient de 75 kg), indiferent de genotip sau încărcătură virală, ratele de răspuns au fost semnificativ mai mari decât la pacienţii trataţi cu ≤ 10,6 mg/kg ribavirină (Tabel 6), în timp ce ratele de răspuns la pacienţii care au fost trataţi cu > 13,2 mg/kg ribavirină au fost chiar mai mari.

 

Tabel 6 Ratele de răspuns susţinut cu ribavirină + peginterferon alfa-2b

(în funcţie de doza de ribavirină [mg/kg], de genotip şi de încărcătura virală)

Genotip VHC

Doza de

ribavirină

(mg/kg)

P 1,5/R

P 0,5/R

I/R

Toate genotipurile

Toate

≤ 10,6

> 10,6

54 %

50 %

61 %

47 %

41 %

48 %

47 %

27 %

47 %

Genotip 1

Toate

≤ 10,6

> 10,6

42 %

38 %

48 %

34 %

25 %

34 %

33 %

20 %

34 %

Genotip 1 ≤ 600000 UI/ml

Toate

≤ 10,6

> 10,6

73 %

74 %

71 %

51 %

25 %

52 %

45 %

33 %

45 %

Genotip 1 > 600000 UI/ml

Toate

≤ 10,6

> 10,6

30 %

27 %

37 %

27 %

25 %

27 %

29 %

17 %

29 %

Genotip 2/3

Toate

≤ 10,6

> 10,6

82 %

79 %

88 %

80 %

73 %

80 %

79 %

50 %

80 %

 

P1,5/R Ribavirină (800 mg) + peginterferon alfa-2b (1,5 micrograme/kg)

P0,5/R Ribavirină (1000/1200 mg) + peginterferon alfa-2b (1,5 până la 0,5 micrograme/kg)

I/R Ribavirină (1000/1200 mg) + interferon alfa-2b (3 milioane UI)

Pacienţii cu infecţie concomitentă cu VHC/HIV

Au fost efectuate două studii la pacienţii cu infecţie concomitentă cu VHC şi HIV. Răspunsul la tratament în ambele studii este prezentat în Tabelul 7. Studiul 1 (RIBAVIC; P01017) a fost un studiu randomizat, multicentric, în care au fost înrolaţi 412 pacienţi adulţi, netrataţi anterior, cu hepatită C cronică, care aveau infecţie concomitentă cu HIV. Pacienţii au fost împărţiţi aleator, unii fiind trataţi cu ribavirină (800 mg pe zi) plus peginterferon alfa-2b (1,5 μg/kg şi săptămână), iar ceilalţi cu ribavirină (800 mg pe zi) plus interferon alfa-2b (3 milioane UI de trei ori pe săptămână) timp de 48 săptămâni, cu o perioadă de urmărire după tratament de 6 luni. Studiul 2 (P02080) a fost un studiu randomizat, monocentric, în care au fost înrolaţi 95 pacienţi adulţi, netrataţi anterior, cu hepatită C cronică care aveau infecţie concomitentă cu HIV. Pacienţii au fost împărţiţi aleator, unii fiind trataţi cu ribavirină (800-1200 mg pe zi în funcţie de greutate) plus peginterferon alfa-2b (100 sau 150 μg pe săptămână în funcţie de greutate), iar ceilalţi cu ribavirină (800-1200 mg pe zi, în funcţie de greutate) plus interferon alfa-2b (3 milioane UI de trei ori pe săptămână). Tratamentul a durat 48 săptămâni, iar perioada de urmărire după tratament a fost de 6 luni, cu excepţia pacienţilor infectaţi cu genotipurile 2 sau 3 şi cu încărcătură virală < 800000 UI/ml (Amplicor) cărora li s-a administrat tratament timp de 24 săptămâni cu o perioadă de urmărire după tratament de 6 luni.

 

Tabelul 7 Răspunsul virologic susţinut, în funcţie de genotip, după administrarea de ribavirină în asociere cu peginterferon alfa-2b la pacienţii cu infecţie concomitentă cu VHC/HIV

 

Studiul 11

Studiul 22

 

 

 

Ribavirină (800 mg pe zi)

+

peginterferon

alfa-2b

(1,5 μg/kg şi

săptămână)

Ribavirină (800 mg pe zi)

+ interferon alfa-2b (3 milioane UI de trei ori

pe săptămână)

Valoarea pa

Ribavirină (800-1200 mg pezi)d +

peginterferon

alfa-2b (100

sau 150c μg pe

săptămână)

Ribavirină (800-1200 mg pe zi)d + interferon

alfa-2b

(3 milioane

UI de trei ori

pe săptămână)

Valoarea pb

Toate

genotipurile

27 % (56/205)

20 % (41/205)

0,047

44 % (23/52)

21 % (9/43)

0,017

Genotip 1,

4

17 % (21/125)

6 % (8/129)

0,006

38 % (12/32)

7 % (2/27)

0,007

Genotip 2,

3

44 % (35/80)

43 % (33/76)

0,88

53 % (10/19)

47 % (7/15)

0,730

 

Milioane UI = milioane unităţi internaţionale.

a: valoarea p calculată pe baza testului Chi2 Cochran-Mantel Haenszel.

b: valoarea p calculată pe baza testului chi2.

c: pacienţii < 75 kg au fost trataţi cu 100 μg pe săptămână peginterferon alfa-2b şi pacienţii ≥ 75 kg au fost trataţi cu 150 μg pe săptămână peginterferon alfa-2b.

d: doza de ribavirină a fost de 800 mg pentru pacienţii < 60 kg, 1000 mg pentru pacienţii între 60-75 kg şi 1200 mg pentru pacienţii > 75 kg.

1Carrat F, Bani-Sadr F, Pol S et al. JAMA 2004; 292(23): 2839-2848.

2Laguno M, Murillas J, Blanco J.L et al. AIDS 2004; 18(13): F27-F36.

Răspuns histologic

Au fost obţinute biopsii hepatice înainte şi după tratament în Studiul 1 şi au fost disponibile pentru 210 din cei 412 subiecţi (51 %). Atât scorul Metavir, cât şi gradul Ishak au scăzut printre subiecţii cărora li s-a administrat tratament cu ribavirină în asociere cu peginterferon alfa-2b. Această scădere a fost semnificativă printre cei care au răspuns la tratament (-0,3 pentru Metavir şi –1,2 pentru Ishak) şi stabilă (-0,1 pentru Metavir şi -0,2 pentru Ishak) printre cei care nu au răspuns la tratament. Privind activitatea, aproximativ o treime dintre cei care au prezentat un răspuns susţinut au arătat o ameliorare şi niciunul dintre pacienţi nu a arătat o agravare a bolii. Nu s-a observat o ameliorare a fibrozei în acest studiu. Steatoza s-a ameliorat semnificativ la pacienţii infectaţi cu VHC genotipul 3.

Retratamentul pacienţilor cu recădere, cu ribavirină în asociere cu interferon alfa-2b

În două studii a fost examinată utilizarea asocierii terapeutice ribavirină + interferon alfa-2b la pacienţii cu recăderi (C95-144 şi 195-145); 345 pacienţi cu hepatită cronică care au avut o recădere după tratament anterior cu interferon au fost trataţi timp de şase luni şi au fost urmăriţi alte şase luni.

Terapia asociată ribavirină + interferon alfa-2b a avut drept rezultat un răspuns virologic susţinut, de zece ori mai mare decât cel produs de interferon alfa-2b administrat în monoterapie (49 % faţă de 5 %, p < 0,0001). Acest beneficiu terapeutic s-a menţinut indiferent de factorii standard de predicţie a răspunsului la interferon alfa-2b, cum ar fi valoarea viremiei, genotipul VHC şi stadializarea histologică.

Date privind eficacitatea pe termen lung - Adulţi

În două studii mari pe termen lung, de urmărire, au fost înrolaţi 1071 pacienţi şi 567 pacienţi după un tratament în studii anterioare cu interferon alfa-2b nonpegilat (cu sau fără ribavirină), respectiv interferon alfa-2b pegilat (cu sau fără ribavirină). Scopul acestor studii a fost de a evalua durabilitatea răspunsului virologic susţinut (RVS) şi de a evalua impactul persistenţei negativării viremiei asupra evoluţiilor clinice. Au fost completaţi cel puţin 5 ani de urmărire de lungă durată după tratamentul a 462 pacienţi, respectiv a 327 pacienţi. În cadrul studiilor, doisprezece din 492 răspunsuri susţinute, respectiv doar 3 din 366 răspunsuri susţinute au prezentat recăderi.

Estimarea Kaplan-Meier pentru răspunsul susţinut continuu pe o perioadă de 5 ani este de 97 % (IÎ 95 %: 95 – 99 %) pentru pacienţii cărora li s-a administrat interferon alfa-2b nonpegilat (cu sau fără ribavirină) şi de 99 % (IÎ 95 %: 98 – 100 %) pentru pacienţii cărora li s-a administrat interferon alfa-2b pegilat (cu sau fără ribavirină).

RVS după tratamentul VHC cronic cu interferon alfa-2b (pegilat şi non-pegilat, cu sau fără ribavirină) are ca rezultat eliminarea pe termen lung a virusului, oferind o vindecare a infecţiei hepatice şi o vindecare clinică a VHC. Totuşi, aceasta nu exclude apariţia unor evenimente hepatice la pacienţii cu ciroză (inclusiv carcinom hepatocelular).

Studii clinice cu ribavirină la pacienţii copii şi adolescenţi:

Ribavirină în asociere cu interferon alfa-2b

Pacienţii copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 3 şi 16 ani cu hepatită cronică C, compensată, şi valori detectabile ARN-VHC (evaluate prin laboratorul central utilizând un test de cercetare TC-PCR), au fost înrolaţi în două studii multicentrice şi au fost trataţi cu ribavirină 15 mg/kg şi zi şi interferon alfa-2b 3 milioane UI/m2 de 3 ori pe săptămână timp de 1 an urmat de 6 luni de urmărire. Un total de 118 pacienţi au fost înrolaţi: 57 % de sex masculin, 80 % caucazieni şi 78 % genotip 1,64 % cu vârsta ≤ 12 ani. Populaţia înrolată a constat în principal din copii cu hepatită cronică C uşoară spre moderată. În cele două studii clinice multicentrice, ratele de răspuns virusologic susţinut la copii şi adolescenţi au fost similare cu cele ale adulţilor. Datorită lipsei datelor din aceste două studii clinice multicentrice la copii cu progresie severă a bolii şi potenţialului reacţiilor adverse, raportul beneficiu/risc al asocierii de ribavirină şi interferon alfa-2b trebuie evaluat cu atenţie la această populaţie de pacienţi (vezi pct. 4.1, 4.4 şi 4.8).

Rezultatele studiului sunt sumarizate în Tabelul 8.

 

Tabelul 8. Răspunsul virologic susţinut la pacienţii copii şi adolescenţi netrataţi anterior

 

Ribavirină 15 mg/kg şi zi

+

interferon alfa-2b 3 milioane UI/m2 de 3 ori pe

săptămână

Răspuns Globala (n=118)

54 (46 %)*

Genotip 1 (n=92)

33 (36 %)*

Genotip 2/3/4 (n=26)

21 (81 %)*

 

* Număr (%) de pacienţi

a Definit ca ARN-VHC sub limita de detecţie utilizând un test de cercetare TC PCR la sfârşitul tratamentului şi pe perioada de urmărire

Date privind eficacitatea pe termen lung – Copii şi adolescenţi

Un studiu observaţional de urmărire pe termen lung cu durata de 5 ani a înrolat 97 de pacienţi copii şi adolescenţi cu hepatită cronică C după tratament în două studii multicentrice menţionate anterior. Şaptezeci la sută (68/97) dintre subiecţii înrolaţi au terminat acest studiu, dintre care 75% (42/56) au avut răspuns susţinut. Obiectivul acestui studiu a fost de a evalua anual durabilitatea răspunsului virologic susţinut (RVS) şi de a estima impactul negativităţii virale continue asupra rezultatelor clinice pentru pacienţii care au avut răspuns susţinut la 24 săptămâni după tratamentul de 48 de săptămâni cu asocierea interferon alfa-2b şi ribavirină. Toţi, cu excepţia unui pacient pediatric, au rămas în categoria cu răspuns virologic susţinut în timpul perioadei de urmărire pe termen lung după terminarea tratamentului cu interferon alfa-2b plus ribavirină. Valoarea estimată Kaplan-Meier pentru răspunsul virologic susţinut pe o perioadă de 5 ani este 98% [IÎ 95%: 95%, 100%], pentru pacienţii copii şi adolescenţi trataţi cu interferon alfa-2b şi ribavirină. În plus, 98% dintre pacienţi (51/52) cu niveluri ALT normale la săptămâna 24 de urmărire au menţinut niveluri ALT normale la ultima vizită.

RVS după tratamentul infecţiei cronice cu VHC cu interferon alfa-2b non-pegilat asociat cu ribavirină determină îndepărtarea pe termen lung a virusului, asigurând rezolvarea infecţiei hepatice şi “vindecarea” clinică a infecţiei cronice cu VHC. Totuşi, aceasta nu elimină apariţia evenimentelor hepatice la pacienţi cu ciroză (incluzând carcinomul hepatic).

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Ribavirina se absoarbe rapid după administrarea orală a unei singure doze (valoarea medie a Tmax = 1,5 ore), urmând o distribuire rapidă şi faze de eliminare prelungite (timpii de înjumătăţire în cazul unei singure doze, pentru absorbţie, distribuţie şi eliminare sunt de 0,05, 3,73, respectiv, 79 ore).

Absorbţia este foarte bună; aproximativ 10 % dintr-o doză de compus radioactiv se excretă prin scaun.

Totuşi, biodisponibilitatea absolută este de aproximativ 45-65 %, probabil datorită metabolizării la primul pasaj hepatic. Există o relaţie liniară între doză şi ASCtf după doze unice de 200-1200 mg ribavirină. Volumul aparent de distribuţie este de aproximativ 5000 l. Ribavirina nu se leagă de proteinele plasmatice.

Ribavirina prezintă o variabilitate farmacocinetică mare inter- şi intraindividuală după administrarea unor doze orale unice (variabilitatea intraindividuală fiind de aproximativ 30 %, atât în ceea ce priveşte ASC, cât şi Cmax), ceea ce se poate datora metabolizării extensive la primul pasaj şi transferului în interiorul şi în afara compartimentului intravascular.

Transportul ribavirinei în compartimentele non-plasmatice a fost studiat mai ales la nivelul hematiilor şi a fost identificat ca fiind realizat în principal prin intermediul unui transportor nucleozidic de echilibrare de tip es. Acest tip de transportor este prezent practic pe aproape toate tipurile de celule şi poate fi responsabil de volumul mare de distribuţie al ribavirinei. Raportul dintre concentraţiile de ribavirină din sângele integral:plasmă este de aproximativ 60:1; ribavirina se găseşte în exces în sângele integral sub forma de nucleotide ale ribavirinei sechestrate în eritrocite.

Ribavirina prezintă două căi de metabolizare: 1) o cale de fosforilare reversibilă; 2) o cale de degradare, implicând deribozilarea şi hidroliza amidică, cu formarea unui metabolit de tip triazol carboxiacid. Ribavirina, cât şi metaboliţii săi triazol carboxamid şi triazol acid carboxilic, sunt excretaţi, de asemenea, renal.

La doze multiple, ribavirina se acumulează extensiv în plasmă, cu un raport ASC12h pentru doze multiple de şase ori mai mare faţă de valoarea ariei pentru doza unică. În cazul administrării orale a 600 mg de două ori pe zi, concentraţia plasmatică la starea de echilibru a fost atinsă după aproximativ patru săptămâni, valoarea medie a acesteia fiind de aproximativ 2200 ng/ml. După întreruperea administrării, timpul de înjumătăţire a fost de aproximativ 298 ore, ceea ce reflectă, probabil, eliminare lentă din compartimentele non-plasmatice.

Efectul alimentelor: Biodisponibilitatea unei doze unice de ribavirină administrată pe cale orală a fost crescută prin administrarea concomitentă a unor alimente bogate în lipide (atât ASCtf, cât şi Cmax au crescut cu 70 %.). Este posibil ca biodisponibilitatea crescută observată în acest studiu să se fi datorat tranzitului întârziat al ribavirinei sau pH-ului modificat. Nu se cunoaşte relevanţa clinică a rezultatelor acestui studiu cu doză unică. În cadrul studiilor pivot privind eficacitatea clinică, pacienţii au fost instruiţi să îşi administreze ribavirina împreună cu alimentele pentru a atinge concentraţia plasmatică maximă de ribavirină.

Funcţie renală: Parametrii farmacocinetici după administrarea dozelor unice de ribavirină au fost modificaţi (ASCtf şi Cmax crescute) la pacienţii cu disfuncţie renală, în comparaţie cu cei din grupul martor (clearance al creatininei > 90 ml/minut). Acest fenomen pare să fie datorat diminuării clearance-ului aparent la aceşti pacienţi. Concentraţiile de ribavirină nu sunt modificate esenţial de hemodializă.

Funcţie hepatică: Parametrii farmacocinetici după administrarea dozelor unice de ribavirină la pacienţii cu disfuncţie hepatică uşoară, moderată sau severă (clasificarea Child-Pugh A, B sau C) sunt similari cu cei de la grupul martor.

Pacienţi vârstnici (cu vârsta ≥ 65 ani): Nu au fost efectuate studii farmacocinetice la pacienţii vârstnici.

Cu toate acestea, într-un studiu farmacocinetic populaţional, vârsta nu a constituit factorul cheie în cinetica ribavirinei; funcţia renală este factorul determinant.

Analize farmacocinetice populaţionale au fost efectuate utilizând valori ale concentraţiilor serice aleatoriu alese din patru studii clinice controlate. Modelul de clearance rezultat a arătat că greutatea corporală, sexul, vârsta şi valoarea creatininei serice au fost principalele variabile concomitente. La bărbaţi, clearance-ul a fost cu aproximativ 20 % mai mare decât la femei. Clearance-ul a crescut în funcţie de greutatea corporală şi a fost mai mic pentru vârste peste 40 ani. Efectele acestor variabile concomitente asupra clearance-lui ribavirinei par să aibă o semnificaţie clinică limitată datorită variabilităţii reziduale substanţiale pe care modelul nu le include.

Copii şi adolescenţi:

Ribavirină în asociere cu interferon alfa-2b

Proprietăţile farmacocinetice în cazul administrării de doze repetate de ribavirină capsule şi interferon alfa-2b la pacienţi copii şi adolescenţi cu hepatită cronică C cu vârsta cuprinsă între 5 şi 16 ani sunt prezentate pe scurt în Tabelul 9. Farmacocinetica ribavirinei şi interferon alfa-2b (normalizare doze) sunt similare la adulţi şi copii sau adolescenţi.

 

Tabelul 9. Valorile medii ale parametrilor farmacocinetici după doze repetate (VC %) pentru

interferon alfa-2b şi ribavirină când sunt administrate la pacienţi copii şi adolescenţi cu hepatită cronică C

Parametrii

Ribavirină 15 mg/kg şi zi fracţionat în

2 doze

(n = 17)

Interferon alfa-2b

3 milioane UI/m2 de 3 ori pe

săptămână

(n = 54)

Tmax (h)

1,9 (83)

5,9 (36)

Cmax (ng/ml)

3,275 (25)

51 (48)

ASC*

29,774 (26)

622 (48)

Clearance aparent l/h şi kg

0,27 (27)

Nu s-a efectuat

 

*ASC12 (ng.h/ml) pentru ribavirină; ASC0-24 (UI.h/ml) pentru interferon alfa-2b

5.3 Date preclinice de siguranţă

La toate speciile de animale la care s-au efectuat studii, s-a observat că ribavirina este embriotoxică şi/sau teratogenă, la doze cu mult sub cele recomandate la om. S-au observat malformaţii ale craniului, palatului, ochilor, maxilarului, membrelor, scheletului şi tractului gastro-intestinal.

Incidenţa şi severitatea efectelor teratogene au crescut cu creşterea dozei de ribavirină. Supravieţuirea fătului şi puilor a fost scăzută.

Într-un studiu privind toxicitatea juvenilă efectuat la şobolani, s-a demonstrat că puii la care s-au administrat doze de 10, 25 şi 50 mg/kg de ribavirină în perioada postnatală, în zilele 7 până la 63, au dezvoltat o scădere dependentă de doză a creşterii globale, care s-a manifestat în consecinţă printr-o scădere uşoară a greutăţii corporale, a distanţei vertex–coccis şi a lungimii osului. La sfârşitul perioadei de recuperare, modificările de la nivelul tibiei şi femurului au fost minime, deşi în ansamblu semnificative statistic, comparativ cu grupul de control la masculi la toate mărimile de doză, iar la femele la cele mai mari două doze, comparativ cu grupul de control. Nu au fost observate efecte histopatologice asupra osului. Nu au fost observate efecte ale ribavirinei privind dezvoltarea neuro– comportamentală sau reproductivă. Concentraţiile plasmatice atinse la puii de şobolan au fost mai mici decât concentraţiile plasmatice înregistrate la om la doze terapeutice.

În studiile efectuate la animale, principala ţintă a toxicităţii ribavirinei au fost eritrocitele. Anemia apare la scurt timp de la iniţierea tratamentului, dar este rapid reversibilă după încetarea sa.

În cadrul unor studii cu o durată de 3 şi 6 luni la şoareci în scopul investigării efectelor induse de ribavirină asupra testiculelor şi spermei, s-au observat anomalii spermatice în cazul administrării unor doze de 15 mg/kg şi zi şi mai mari. La animale, aceste doze produc expuneri sistemice cu mult sub cele obţinute la om prin administrarea unor doze terapeutice. După întreruperea tratamentului, recuperarea practic totală faţă de toxicitatea testiculară a ribavirinei s-a produs în decurs de 1-2 cicluri de spermatogeneză (vezi pct. 4.6).

Studiile privind genotoxicitatea au demonstrat că ribavirina are o oarecare acţiune genotoxică.

Ribavirina s-a dovedit activă în testul de transformare in vitro Balb/3T3. Acţiunea genotoxică a fost observată în testul limfomului la şoarece şi, la doze de 20-200 mg/kg, în testul micronucleilor la şoarece. Testarea letalităţii dominante la şobolan a fost negativă, ceea ce arată că dacă se produc mutaţii, acestea nu se transmit prin gameţii masculini.

Studii convenţionale de carcinogenitate la rozătoare, cu expuneri mici – comparativ cu expunerea umană în condiţii terapeutice (factor 0,1 la şobolani şi 1 la şoareci), nu au arătat un potenţial carcinogen al ribavirinei. În plus, într-un studiu de carcinogenitate de 26 săptămâni, care a folosit modelul de şoarece heterozigot p53 (+/-) ribavirina nu a indus tumori la doza maximă tolerată de 300 mg/kg (factorul de expunere plasmatică de aproximativ 2,5 comparativ cu expunerea umană).

Aceste studii sugerează că este puţin probabil ca ribavirina să aibă un potenţial carcinogen la oameni.

Ribavirină plus interferon: Administrarea asocierii ribavirină şi peginterferon alfa-2b sau interferon alfa-2b nu au produs nici o manifestare toxică neaşteptată faţă de administrarea fiecărui medicament în parte. Modificarea majoră produsă de tratament a fost o anemie uşoară până la moderată reversibilă, a cărei severitate a fost mai mare decât cea produsă de fiecare dintre substanţele active administrate în monoterapie.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Conţinutul capsulei:

Hidrogenofosfat de calciu dihidrat

Croscarmeloză sodică,

Povidonă

Stearat de magneziu.

Învelişul capsulei:

Dioxid de titan (E171)

Gelatină

Cerneală pentru inscripţionare:

Shellac

Dioxid de titan (E171)

Indigotină

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

2 ani

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A nu se păstra la temperaturi peste 300C

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Ribavirin Teva capsule este ambalat în blistere din clorură de polivinil (PVC)/polietilenă (PE)/clorură de poliviniliden (PVdC)- aluminiu.

Cutie a 84, 112, 140 şi 168 capsule.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinţe speciale.

Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Teva Pharma B.V.

Computerweg 10, 3542 DR Utrecht

Olanda

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/09/509/001 – 84 capsule

EU/1/09/509/002 – 112 capsule

EU/1/09/509/003 – 140 capsule

EU/1/09/509/004 – 168 capsule

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: 31 martie 2009

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului http://www.ema.europa.eu /.

ANEXA II

A. DEŢINĂTORII AUTORIZAŢIEI DE FABRICAŢIE RESPONSABILI PENTRU ELIBERAREA SERIEI

B. CONDIŢIILE EMITERII AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

A. DEŢINĂTORII AUTORIZAŢIEI DE FABRICAŢIE RESPONSABIL(I) PENTRU ELIBERAREA SERIEI

Numele şi adresa producătorilor responsabili pentru eliberarea seriei

TEVA Pharmaceutical Works Private Limited Company

Pallagi út 13

H-4042 Debrecen

Ungaria

TEVA Pharmaceutical Works Private Limited Company

Táncsics Mihály út 82

H-2100 Gödöllo

Ungaria

TEVA UK Ltd

Brampton Road,

Hampden Park, Eastbourne,

East Sussex, BN22 9AG

Marea Britanie

Pharmachemie B.V.

Swensweg 5,

2031 GA Haarlem

Olanda

TEVA Santé SA

Rue Bellocier, 89107 Sens

Franţa

Prospectul tipărit al medicamentului trebuie să menţioneze numele şi adresa producătorului responsabil pentru eliberarea seriei respective.

B. CONDIŢIILE EMITERII AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ IMPUSE DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Medicament cu eliberare pe bază de prescripţie medicală (Vezi anexa I: Rezumatul caracteristicilor produsului, pct.4.2).

Nu este cazul.

Sistemul de farmacovigilenţă

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă (DAPP) trebuie să asigure ca sistemul de farmacovigilenţă, aşa cum este descris în versiunea 4.0, datată Noiembrie 2007, prezentată în Modulul 1.8.1. al Cererii de autorizare de punere pe piaţă, să existe şi este funcţional înaintea şi pe perioada punerii pe piaţă a medicamentului.

Planul de management al riscului

Nu este cazul.

Cererea se bazează pe un medicament original pentru care nu au fost identificate riscuri referitoare la siguranţă care să impună activităţi suplimentare de reducere la minimum a riscului.

RPAS

Depunerea Rapoartului periodic actualizat referitor la siguranţă (RPAS) se va face conform periodicităţii de depunere a RPAS pentru medicamentul de referinţă.

ANEXA III

ETICHETAREA ŞI PROSPECTUL

A.ETICHETAREA

INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR

Cutie cu 84, 112, 140, 168 capsule

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Ribavirin Teva 200 mg capsule

ribavirină

2. DECLARAREA SUBSTANŢEI(LOR) ACTIVE

Fiecare capsulă conţine ribavirină 200 mg

3. LISTA EXCIPIENŢILOR

4. FORMA FARMACEUTICĂ ŞI CONŢINUTUL

84 capsule

112 capsule

140 capsule

168 capsule

5. MODUL ŞI CALEA(CĂILE) DE ADMINISTRARE

Administrare orală.

A se citi prospectul înainte de utilizare.

6. ATENŢIONARE SPECIALĂ PRIVIND FAPTUL CĂ MEDICAMENTUL NU TREBUIE PĂSTRAT LA ÎNDEMÂNA ŞI VEDEREA COPIILOR

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

7. ALTĂ(E) ATENŢIONARE(ĂRI) SPECIALĂ(E), DACĂ ESTE(SUNT) NECESARĂ(E)

8. DATA DE EXPIRARE

EXP

9. CONDIŢII SPECIALE DE PĂSTRARE

A nu se păstra la temperaturi peste 300C.

10. PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL

11. NUMELE ŞI ADRESA DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Teva Pharma B.V.

Computerweg 10, 3542 DR Utrecht

Olanda

12. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/09/509/001 (84 capsule)

EU/1/09/509/002 (112 capsule)

EU/1/09/509/003 (140 capsule)

EU/1/09/509/004 (168 capsule)

13. SERIA DE FABRICAŢIE

Serie

14. CLASIFICARE GENERALĂ PRIVIND MODUL DE ELIBERARE

Medicament eliberat pe bază de prescripţie medicală.

15. INSTRUCŢIUNI DE UTILIZARE

16. INFORMAŢII ÎN BRAILLE

Ribavirin Teva 200 mg capsule

MINIMUM DE INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE BLISTER SAU PE FOLIE TERMOSUDATĂ

Ambalajul primar (blister)

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Ribavirin Teva 200 mg capsule

ribavirină

2. NUMELE DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Teva Pharma B.V.

3. DATA DE EXPIRARE

EXP

4. SERIA DE FABRICAŢIE

Serie

5. ALTE INFORMAŢII

B. PROSPECTUL

PROSPECT: INFORMAŢII PENTRU UTILIZATOR

Ribavirin Teva 200 mg capsule

ribavirină

Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să utilizaţi acest medicament.  Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi. Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acest medicament a fost prescris pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor persoane. Le poate face rău, chiar dacă au aceleaşi simptome cu ale dumneavoastră.  Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect, rugăm să-i spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.

În acest prospect găsiţi:

1. Ce este Ribavirin Teva şi pentru ce se utilizează

2. Înainte să utilizaţi Ribavirin Teva

3. Cum să utilizaţi Ribavirin Teva

4. Reacţii adverse posibile

5 Cum se păstrează Ribavirin Teva

6 Informaţii suplimentare

1. CE ESTE RIBAVIRIN TEVA ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ

Ribavirin Teva capsule conţine substanţa activă ribavirină. Ribavirin Teva opreşte multiplicarea multor tipuri de virusuri, incluzând virusul hepatitei C. Ribavirin Teva nu trebuie utilizat fără interferon alfa-2b, adică Ribavirin Teva nu trebuie utilizat de unul singur.

Pacienţi netrataţi anterior:

Asocierea Ribavirin Teva cu interferon alfa-2b este utilizată în tratamentul pacienţilor cu vârsta de cel puţin 3 ani care au infecţie cronică cu virusului hepatitei C (VHC). Este disponibilă şi o formulare sub formă de soluţie pentru copiii şi adolescenţii care au o greutate mai mică de 47 kg.

Pacienţi adulţi trataţi anterior:

Asocierea Ribavirin Teva cu interferon alfa-2b este utilizată în tratamentul pacienţilor adulţi cu hepatită cronică de tip C, care au răspuns anterior la tratament doar cu un interferon alfa, dar la care boala a prezentat recădere. Nu sunt informaţii disponibile despre siguranţa sau eficacitatea utilizării ribavirinei cu alte tipuri de interferon (adică, altele decât alfa-2b).

2. ÎNAINTE SĂ UTILIZAŢI RIBAVIRIN TEVA

Ribavirin Teva nu este recomandat pentru utilizare la copii cu vârsta mai mică de 3 ani. Nu utilizaţi Ribavirin Teva Dacă oricare din următoarele vi se potrivesc dumneavoastră sau copilului de care aveţi grijă, nu luaţi Ribavirin Teva, şi informaţi imediat medicul dacă:

- dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la ribavirină sau la oricare dintre celelalte componente ale Ribavirin Teva capsule (vezi pct. 6 Informaţii suplimentare).

- dacă sunteţi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă. (vezi secţiunea „Sarcina şi alăptarea”)

- dacă aveţi afecţiuni medicale severe care vă fac să vă simţiţi foarte slăbit, incluzând afecţiuni renale severe.

- dacă alăptaţi.

- dacă aţi avut probleme cardiace în ultimele 6 luni sau orice afecţiune cardiacă gravă în trecut.

- dacă aveţi o altă afecţiune hepatică severă, în afară de hepatita C.

- dacă prezentaţi tulburări ale sângelui, inclusiv anemie (număr mic de celule sanguine roşii), talasemie (anemie mediteraneană), siclemie.

- dacă aveţi hepatită autoimună sau orice altă afecţiune la nivelul sistemului imunitar; dacă folosiţi medicamente care produc inhibarea sistemului imunitar (care vă protejează împotriva infecţiilor şi a altor afecţiuni).

Copii şi adolescenţi nu trebuie să utilizeze asocierea terapeutică Ribavirin Teva şi interferon alfa dacă au tulburări nervoase sau mentale grave prezente sau în antecedente, cum ar fi depresie severă, gânduri de suicid sau încercări de sinucidere.

Informaţi-l pe medicul dumneavoastră în legătură cu orice afecţiune gravă pe care aţi avut-o în trecut.

Atenţionare: Vă rugăm să citiţi subpunctul “Nu utilizaţi” din prospectul pentru interferon alfa-2b înainte de a începe tratamentul în asociere cu Ribavirin Teva.

Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Ribavirin Teva

Solicitaţi imediat ajutor medical dacă apar simptome de reacţie alergică severă (cum ar fi dificultăţi în respiraţie, respiraţie şuierătoare sau urticarie) în timp ce urmaţi acest tratament.

Copii şi adolescenţi care au o greutate mai mică de 47 kg:

Nu este recomandată utilizarea Ribavirin Teva capsule.

Trebuie să informaţi medicul dacă dumneavoastră sau copilul de care aveţi grijă:

În timpul tratamentului cu Ribavirin Teva în asociere cu un interferon alfa, au fost raportate tulburări dentare şi paradentare care pot conduce la pierderea danturii. În plus, a fost raportată uscăciunea gurii care poate avea un efect dăunător asupra danturii şi mucoasei bucale pe durata tratamentului asociat cu Ribavirin Teva şi un interferon alfa. Este necesar să vă spălaţi pe dinţi de două ori pe zi şi să faceţi examene dentare regulate. În plus, unii pacienţi pot prezenta vărsături. Dacă aveţi această reacţie, asiguraţi-vă că v-aţi clătit bine gura după episod.

În timpul tratamentului în asociere cu Ribavirin Teva şi un interferon alfa, pacienţii pot avea probleme oculare sau în cazuri rare, pierderea vederii. Dacă sunteţi tratat cu ribavirină în asociere cu un interferon alfa, trebuie să vi se efectueze o examinare standard a ochilor. Fiecare pacient care semnalează probleme de scădere sau pierdere a vederii trebuie să fie examinat prompt şi complet pentru evaluarea parametrilor funcţiei vizuale. Pacienţilor care au afecţiuni oculare pre-existente (de exemplu retinopatie diabetică sau hipertensivă) trebuie să li se efectueze examene oculare periodice în timpul tratamentului în asociere cu un interferon alfa şi ribavirină. Tratamentul în asociere cu ribavirină şi un interferon alfa trebuie întrerupt la pacienţii care prezintă noi afecţiuni oculare sau înrăutăţirea afecţiunilor oculare.

Atenţionare: rugăm să citiţi subpunctul “Aveţi grijă deosebită” din prospectul pentru interferon alfa-2b înainte de a începe tratamentul în asociere.

Utilizarea altor medicamente

Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă dumneavoastră sau copilul de care aveţi grijă:

Atenţionare: Vă rugăm să citiţi subpunctul “Utilizarea altor medicamente” din prospectul pentru interferon alfa-2b înainte de a începe tratamentul în asociere cu Ribavirin Teva.

Utilizarea Ribavirin Teva cu alimente şi băuturi

Ribavirin Teva trebuie luat cu alimente.

Sarcina şi alăptarea

Dacă sunteţi gravidă, nu trebuie să luaţi Ribavirin Teva. Ribavirin Teva poate fi foarte dăunător pentru copilul dumneavoastră nenăscut (embrion).

Atât pacienţii, cât şi pacientele trebuie să fie deosebit de precauţi în activitatea lor sexuală, dacă există vreo probabilitate de sarcină:

•Trebuie să aveţi un test de sarcină negativ înainte de începerea tratamentului, în fiecare lună din cursul tratamentului şi 4 luni după oprirea acestuia. Puteţi discuta acest aspect cu medicul dumneavoastră.

•Nu trebuie să aveţi raporturi sexuale cu o femeie gravidă, decât dacă folosiţi prezervativ. Aceasta va diminua posibilitatea ca ribavirina să ajungă în organismul partenerei dumneavoastră.

Dacă partenera dumneavoastră nu este gravidă în prezent, dar este de vârstă fertilă, trebuie să facă teste de sarcină în fiecare lună în cursul tratamentului dumneavoastră şi timp de 7 luni după oprirea acestuia. Atât dumneavoastră, cât şi partenera dumneavoastră trebuie să utilizaţi mijloace contraceptive sigure în timpul tratamentului cu Ribavirin Teva şi 7 luni după terminarea acestuia. Acest aspect trebuie discutat cu medicul dumneavoastră (vezi punctul "Nu utilizaţi Ribavirin Teva").

Dacă sunteţi o femeie care alăptează, nu trebuie să luaţi Ribavirin Teva. Întrerupeţi alăptarea înainte de a începe tratamentul cu Ribavirin Teva.

Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor

Ribavirin Teva nu afectează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Cu toate acestea, interferonul alfa-2b poate determina somnolenţă, oboseală sau confuzie.

Nu conduceţi vehicule şi nu folosiţi utilaje dacă asocierea terapeutică provoacă stare de oboseală, somnolenţă sau confuzie.

3. CUM SĂ UTILIZAŢI RIBAVIRIN TEVA

Informaţii generale despre administrarea Ribavirin Teva:

Nu administraţi Ribavirin Teva copilului pe care îl aveţi în grijă, dacă acesta are vârsta mai mică de 3 ani.

Luaţi întotdeauna Ribavirin Teva exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.

Nu luaţi mai mult decât doza recomandată şi luaţi medicamentul pentru perioada prescrisă. Medicul dumneavoastră a stabilit doza adecvată de Ribavirin Teva, în funcţie de greutatea dumneavoastră sau a copilului pe care îl aveţi în grijă.

Vi se vor face în mod regulat teste sanguine pentru a verifica funcţia rinichiului, a ficatului sau a sângelui dumneavoastră.

Doza obişnuită, calculată în funcţie de greutatea pacientului, este prezentată în tabelul de mai jos:

1.Atenţionare: Nu administraţi dacă vârsta copilului este mai mică de 3 ani.

2.Atenţionare: Dacă instrucţiunile primite de la medicul dumneavoastră sunt diferite de cantităţile menţionate în tabelul de mai jos, urmaţi instrucţiunile medicului.

3. Dacă aveţi orice întrebare referitoare la doză, întrebaţi-l pe medicul dumneavoastră.

 

Ribavirin Teva capsule pentru administrare orală – doza în funcţie de greutatea corporală

Dacă greutatea persoanei adulte este

(kg)

Doza obişnuită zilnică de Ribavirin Teva

Numărul de capsule de 200 mg

< 65

800 mg

2 capsule dimineaţa sau 1 capsulă (400 mg) dimineaţa şi 2 capsule seara sau 1 capsulă (400 mg) seara

65-80

1000 mg

2 capsule dimineaţa şi 3 capsule seara

81-105

1200 mg

3 capsule dimineaţa şi 3 capsule seara

>105

1400 mg

3 capsule dimineaţa şi 4 capsule seara

 

Dacă greutatea copilului/ adolescentului

este (kg)

Doza obişnuită zilnică de Ribavirin Teva

Numărul de capsule de 200 mg

47-49

600 mg

1 capsulă dimineaţa şi 2 capsule seara

50-65

800 mg

2 capsule dimineaţa sau 1 capsulă (400 mg) dimineaţa şi 2 capsule seara sau 1 capsulă (400 mg) seara

>65

Vezi doza la adulţi şi numărul corespunzător de capsule

 

Luaţi doza prescrisă cu apă, în timpul mesei. Nu mestecaţi capsulele. Pentru pacienţii copii sau adolescenţi care nu pot înghiţi o capsulă, este disponibilă soluţia orală de ribavirină.

Atenţionare: Ribavirin Teva se foloseşte numai în asociere cu interferon alfa-2b pentru tratamentul infecţiei cu virusul hepatitei C. Pentru informaţii complete aveţi grijă să citiţi “Cum să utilizaţi“ din prospectul pentru interferon alfa-2b.

Medicamentul cu interferon care este utilizat în asociere cu Ribavirin Teva poate provoca o stare neobişnuită de oboseală; dacă vă autoinjectaţi acest medicament sau îl injectaţi unui copil, este recomandabil să o faceţi înainte de culcare.

Dacă utilizaţi mai mult decât trebuie din Ribavirin Teva

Informaţi-l pe medicul dumneavoastră sau pe farmacist cât mai curând posibil.

Dacă uitaţi să utilizaţi Ribavirin Teva

Dacă auto-administraţi tratamentul, sau dacă aveţi în îngrijire un copil care ia Ribavirin Teva în asociere cu interferon alfa-2b, luaţi/administraţi doza de Ribavirin Teva omisă cât mai curând posibil în cursul aceleiaşi zile. Dacă a trecut o zi întreagă, întrebaţi-l pe medicul dumneavoastră. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.

4. REACŢII ADVERSE POSIBILE

Vă rugăm să aveţi grijă să citiţi subpunctul “Reacţii adverse posibile” din prospectul pentru

interferon alfa-2b.

Ca toate medicamentele, Ribavirin Teva utilizat în combinaţie cu un medicament cu alfa interferon poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

Trebuie să îl anunţaţi pe medicul dumneavoastră dacă una dintre următoarele reacţii adverse apar în timpul tratamentului cu Ribavirin Teva şi interferon alfa-2b:

Tulburări psihice şi ale sistemului nervos central:

Unii pacienţi prezintă depresie atunci când iau Ribavirin Teva în asociere cu un interferon şi, în unele cazuri, aceştia au prezentat gânduri de a atenta la viaţa altora, de suicid sau comportament agresiv (uneori îndreptat împotriva altora). Unii pacienţi chiar s-au sinucis. Dacă vi se pare că deveniţi depresiv, aveţi gânduri de suicid sau modificări de comportament, cereţi ajutor de urgenţă. Aţi putea ruga un membru al familiei sau prieten apropiat să vă ajute să fiţi atent la semnele de depresie sau modificările de comportament.

Copiii şi adolescenţii au o predispoziţie specială de a dezvolta depresie în timpul tratamentului cu Ribavirin Teva şi interferon alfa. Contactaţi-l imediat pe medicul dumneavoastră sau solicitaţi tratament de urgenţă în cazul în care copilul prezintă simptome de comportament neobişnuit, se simte deprimat sau doreşte să-şi facă rău singur sau altora.

 

Creşterea şi dezvoltarea (copii şi adolescenţi):

În timpul unui an de tratament cu Ribavirin Teva în asociere interferon alfa-2b, anumiţi copii şi sau adolescenţi nu au crescut sau nu au câştigat în greutate atât cât era aşteptat. Câţiva copii nu au atins înălţimea aşteptată pe o perioadă de 1-5 ani de la terminarea tratamentului.

Contactaţi-l imediat pe medicul dumneavoastră dacă observaţi oricare dintre reacţiile adverse care apar în timpul tratamentului cu Ribavirin Teva în asociere cu un interferon alfa:

Frecvenţa posibilelor reacţii adverse enumerate mai jos este definită folosind următoarea convenţie:

Foarte frecvente (afectează mai mult de 1 utilizator din 10);

Frecvente (afectează 1 până la 10 utilizatori din 100);

Mai puţin frecvente (afectează 1 până la 10 utilizatori din 1000);

Rare (afectează 1 până la 10 utilizatori din 10000);

Foarte rare (afectează mai puţin de 1 utilizator din 10000).

Cu frecvenţă necunoscută (frecvenţa nu poate fi estimată din datele disponibile)

Următoarele reacţii adverse au fost raportate după asocierea ribavirinei cu un interferon alfa la adulţi:

Reacţii adverse raportate foarte frecvent:

Reacţii adverse raportate frecvent:

Reacţii adverse raportate mai puţin frecvent:

Reacţii adverse raportate rar:

Reacţii adverse raportate foarte rar:

Reacţii adverse cu frecvenţă necunoscută:

Următoarele reacţii adverse au fost raportate atunci când a fost folosită asocierea ribavirinei şi interferon alfa-2b la copii şi adolescenţi:

Reacţii adverse raportate foarte frecvent:

Reacţii adverse raportate frecvent:

Reacţii adverse raportate mai puţin frecvent

De asemenea, a mai fost raportată încercarea de a-şi face rău sieşi, în cazul adulţilor, copiilor şi adolescenţilor.

Ribavirin Teva în asociere cu un interferon alfa mai poate determina:

Următoarele reacţii adverse au fost raportate, de asemeanea, în cazul asocierii ribavirinei cu un interferon alfa:

Ribavirin Teva în asociere cu peginterferon alfa-2b sau interferon alfa-2b mai poate determina:

Dumneavoastră sau persoana care are grijă de dumneavoastră trebuie să îl sunaţi imediat pe medic dacă prezentaţi oricare dintre aceste simptome.

Dacă sunteţi un pacient adult cu infecţie concomitentă cu virusurile VHC/HIV şi primiţi tratament anti-HIV, adăugarea Ribavirin Teva şi peginterferon alfa-2b vă poate creşte riscul de înrăutăţire a funcţiei hepatice datorat HAART- terapie antiretrovirală foarte activă şi creşte riscul de a avea acidoză lactică, insuficienţă hepatică şi dezvoltarea unor anomalii ale sângelui (scăderea numărului de celule roşii care transportă oxigenul, a anumitor celule albe care luptă împotriva infecţiilor şi a celulelor care coagulează sângele, numite plachete) (INRT).

La pacienţii cu infecţie concomitentă cu virusurile VHC/HIV şi care primesc HAART, următoarele reacţii adverse au apărut în urma utilizării asocierii ribavirinei şi peginterferon alfa-2b (care nu au fost prezentate mai sus în secţiunea reacţiilor adverse la adulţi):

Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect, rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.

5. CUM SE PĂSTREAZĂ RIBAVIRIN TEVA

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

Nu utilizaţi Ribavirin Teva după data de expirare înscrisă pe cutie. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.

A nu se păstra la temperaturi peste 300C.

Nu utilizaţi Ribavirin Teva dacă observaţi orice modificare în aspectul capsulelor.

Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei menajere sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să eliminaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

6. INFORMAŢII SUPLIMENTARE

Ce conţine Ribavirin Teva

Substanţa activă este ribavirina 200 mg.

Celelalte componente sunt: hidrogenofosfat de calciu, croscarmeloză sodică, povidonă, stearat de magneziu. Capsula conţine: dioxid de titan (E171) şi gelatină. Capsula este inscripţionată cu cerneală albastră care conţine Shellac, dioxid de titan (E171) şi indigotină.

Cum arată Ribavirin Teva şi conţinutul ambalajului

Ribavirin Teva se prezintă sub formă de capsulă albă, opacă, inscripţionată cu cerneală albastră.

Ribavirin Teva ste disponibil în diverse mărimi de ambalaj conţinând 84, 112, 140 sau 168 capsule destinate administrării orale.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă şi producătorul

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă

Teva Pharma B.V.

Computerweg 10, 3542 DR Utrecht

Olanda

Producători

Teva Pharmaceutical Works Private Limited Company

Pallagi út 13

Debrecen H-4042

Ungaria

TEVA Pharmaceutical Works Private Limited Company

H-2100 Gödöllö

Táncsics Mihály út 82

Ungaria

TEVA UK Ltd

Brampton Road

Hampden Park

Eastbourne, East Sussex

BN22 9AG

Marea Britanie

Pharmachemie B.V.

Swensweg 5

2031 GA Haarlem

Olanda

TEVA Santé SA

Rue Bellocier

89107 Sens

Franţa

Pentru orice informaţii despre acest medicament, rugăm să contactaţi reprezentanţii locali ai deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă:

 

België/Belgique/Belgien

Teva Pharma Belgium N.V./S.A./AG

Tél/Tél: +32 3 820 73 73

Luxembourg/Luxemburg

Teva Pharma Belgium N.V./S.A./AG

Tél/Tel: +32 3 820 73 73

България

Тева Фармасютикълс България ЕООД

Teл: +359 2 489 95 82

Magyarország

Teva Magyarország Zrt

Tel.: +36 1 288 64 00

Česká republika

Teva Pharmaceuticals CR, s.r.o.

Tel: +420 606 763 892

Malta

Teva Ελλάς Α.Ε.

Τel: +30 210 72 79 099

Danmark

Teva Denmark A.S.

Tlf: +45 44 98 55 11

Nederland

Teva Nederland B.V.

Tel: +31 (0) 800 0228400

Deutschland

Teva GmbH

Tel: (49) 351 834 0

Norge

Teva Sweden AB

Tlf: (46) 42 12 11 00

Eesti

Teva Eesti esindus UAB Sicor Biotech Eesti filiaal

Tel: +372 611 2409

Österreich

Teva GmbH

Tel: (49) 351 834 0

Ελλάδα

Teva Ελλάς Α.Ε.

Τηλ: +30 210 72 79 099

Polska

Teva Pharmaceuticals Polska Sp. z o.o.

Tel.: +(48) 22 345 93 00

España

Teva Pharma, S.L.U

Tél: +(34) 91 387 32 80

Portugal

Teva Pharma - Produtos Farmacêuticos Lda

Tel: (351) 214 235 910

France

Teva Santé

Tél: +(33) 1 55 91 7800

România

Teva Pharmaceuticals S.R.L

Tel: +4021 230 65 24

Ireland

Teva Pharmaceuticals Ireland

Tel: +353 (0)42 9395 892

Slovenija

Teva UK Limited

Tel: +(44) 1323 501 111

Ísland

Teva UK Limited

Sími: +(44) 1323 501 111

Slovenská republika

Teva Pharmaceuticals Slovakia s.r.o.

Tel: +(421) 2 5726 7911

Italia

Teva Italia S.r.l.

Tel: +(39) 0289179805

Suomi/Finland

Teva Sweden AB

Puh/Tel: +(46) 42 12 11 00

Κύπρος

Teva Ελλάς Α.Ε.

Τηλ: +30 210 72 79 099

Sverige

Teva Sweden AB

Tel: +(46) 42 12 11 00

Latvija

UAB Sicor Biotech filiāle Latvijā

Tel: +371 67 784 980

United Kingdom

Teva UK Limited

Tel: +(44) 1323 501 111

Lietuva

UAB “Sicor Biotech”

Tel: +370 5 266 02 03

 

 

Acest prospect a fost aprobat în {LL/AAAA}.

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului http://www.ema.europa.eu

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
20.000 de pacienți bolnavi de hepatită C nu au nicio șansă de vindecare, în România Cu ocazia Zilei Mondiale a Hepatitelor, MSD România a organizat o noua întâlnire cu specialiștii, sub umbrela “Împreună pentru viață. Sănătate prin cunoaștere”, pentru a discuta despre situația pacienților români bolnavi de hepatita C și opțiunile de tratament existente.
SUA au autorizat un nou medicament împotriva hepatitei C Autorităţile medicale americane au autorizat vineri apariţia pe piaţă a medicamentului Harvoni, un comprimat împotriva hepatitei C, care trebuie luat zilnic, dar are inconvenientul unui preţ foarte ridicat, conform AFP.
Virusul hepatitei E descoperit în sângele donatorilor: alertă pentru depistarea în Europa În Marea Britanie, un donator de sânge din 3.000 este purtător al virusului hepatitei E care poate provoca o boală de ficat, potrivit unui studiu care ridică problema iniţierii unei depistări sistematice a donatorilor infectaţi, în Europa, informează luni AFP.