Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

ATORVASTATINA TERAPIA 10 mg
Denumire ATORVASTATINA TERAPIA 10 mg
Denumire comuna internationala ATORVASTATINUM
Actiune terapeutica HIPOCOLESTEROLEMIANTE SI HIPOTRIGLICERIDEMIANTE INHIBITORI AI HMG COA
Prescriptie P-6L - Medicamente si produse medicamentoase care se elibereaza in farmacii pe baza de prescriptie medicala valabila 6 luni
Forma farmaceutica Comprimate filmate
Ambalaj Cutie x 3 folii termosudate Al/Al x 10 compr. film.
Valabilitate ambalaj 18 luni
Cod ATC C10AA05

Ai un comentariu sau o intrebare despre ATORVASTATINA TERAPIA 10 mg ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



>> Dr. Vladoiu Mirela : consumul de alcool. cresterea grasimilor in sange poate lua doau forme , colesterol si trigliceride...
>> Beleuzu stela (vizitator) : Am un stent la inima pus in 11 oct 2016,am urmatorul tratament,amlodipine -5mg,fumarat de bisoprolol-2...
>> dr. Oana Iordache : Toate medicamentele administrate pot avea reactii adverse.
>> Dr. Vladoiu Mirela : da , este f bun. simptomele pot fi de la unul din medicamente ma gandesc la atorvastatina
>> Angelica (vizitator) : Bună -ziua! Dacă am probleme oftalmologice (am făcut operaţie de retină şi acum am cataractă), pot lua...
>> Dr. Vladoiu Mirela : puteti lua atorvastatina in cantitati mici nu este interzis
>> Filipescu Rus Carmen-Gabr : În anul 2015 am suferit un AVC.Am făcut analize și LDL este139 .Doctorul de familie mi-a recomandat Sortis...
>> dr. Oana Iordache : Pt Angelica. Puteti lua,doar daca aveti indicatie medicala.
>> dr. Oana Iordache : Pt Carmen. Faceti tratamentul.
>> Dr. Vladoiu Mirela : sa luati sortisul +aspenter+ plavix+ restul medicatieie de tensiune!
Rezumatul caracteristicilor produsului   Prospect       

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 1795/2009/01-02-03-04-05-06                               Anexa 2

1796/2009/01-02-03-04-05-06 1797/2009/01-02-03-04-05-06 1798/2009/01-02-03-04-05-06

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

ATORVASTATINĂ TERAPIA 10 mg comprimate filmate ATORVASTATINĂ TERAPIA 20 mg comprimate filmate ATORVASTATINĂ TERAPIA 40 mg comprimate filmate ATORVASTATINĂ TERAPIA 80 mg comprimate filmate

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

ATORVASTATINĂ TERAPIA 10 mg

Fiecare comprimat filmat conţine 10,36 mg atorvastatină calcică echivalent cu 10 mg atorvastatină.

Excipient: lactoză anhidră 78,11 mg

ATORVASTATINĂ TERAPIA 20 mg

Fiecare comprimat filmat conţine 20,72 mg atorvastatină calcică echivalent cu 20 mg atorvastatină.

Excipient: lactoză anhidră 156,22 mg

ATORVASTATINĂ TERAPIA 40 mg

Fiecare comprimat filmat conţine 41,44 mg atorvastatină calcică echivalent cu 40 mg atorvastatină.

Excipient: lactoză anhidră 312,44 mg

ATORVASTATINĂ TERAPIA 80 mg

Fiecare comprimat filmat conţine 82,88 mg atorvastatină calcică echivalent cu 80 mg atorvastatină.

Excipient: lactoză anhidră 624,88 mg

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

ATORVASTATINĂ TERAPIA 10 mg comprimate filmate

Comprimate filmate ovale, de culoare albă până la aproape albă, inscripţionate cu „RX 12” pe o faţă

şi netede pe cealaltă faţă.

ATORVASTATINĂ TERAPIA 20 mg comprimate filmate

Comprimate filmate ovale, de culoare albă până la aproape albă, inscripţionate cu „RX 828” pe o faţă

şi netede pe cealaltă faţă.

ATORVASTATINĂ TERAPIA 40 mg comprimate filmate

Comprimate filmate ovale, de culoare albă până la aproape albă, inscripţionate cu „RX 829” pe o faţă

şi netede pe cealaltă faţă.

ATORVASTATINĂ TERAPIA 80 mg comprimate filmate

Comprimate filmate ovale, de culoare albă până la aproape albă, inscripţionate cu „RX 830” pe o faţă

şi netede pe cealaltă faţă.

1

4. DATE CLINICE

4.1     Indicaţii terapeutice

Hipercolesterolemie

ATORVASTATINĂ TERAPIA este indicat ca adjuvant al dietei pentru scăderea valorilor crescute ale colesterolului total, LDL-colesterolului, apolipoproteinei B şi trigliceridelor la pacienţii cu hipercolesterolemie primară, incluzând hipercolesterolemia familială (varianta heterozigotă) sau hiperlipidemia combinată (mixtă) (corespunzătoare tipurilor IIa şi IIb din clasificarea Fredrickson) când răspunsul la dietă şi alte măsuri non-farmacologice este necorespunzător.

ATORVASTATINĂ TERAPIA este, de asemenea, indicat pentru scăderea valorilor colesterolului total şi a LDL-colesterolului la pacienţii cu hipercolesterolemie familială homozigotă, ca adjuvant la alte tratamente hipolipemiante (de exemplu afereza LDL) sau în cazul în care astfel de tratamente nu sunt disponibile.

Prevenirea bolii cardiovasculare

Prevenirea evenimentelor cardiovasculare la pacienţii la care se estimează că au un risc mare pentru un

prim eveniment cardiovascular (vezi pct. 5.1), ca adjuvant pentru corectarea celorlalţi factori de risc.

4.2     Doze şi mod de administrare

Pacientul trebuie să urmeze o dietă hipocolesterolemiantă standard înainte de a începe tratamentul cu ATORVASTATINĂ TERAPIA şi trebuie să continue această dietă în timpul tratamentului cu ATORVASTATINĂ TERAPIA.

Dozele trebuie individualizate corespunzător valorilor iniţiale ale LDL-colesterolului, obiectivului terapiei, precum şi răspunsului fiecărui pacient.

Doza iniţială uzuală este de 10 mg atorvastatină o dată pe zi. Ajustarea dozei trebuie făcută la intervale de 4 săptămâni sau mai mult. Doza maximă recomandată este de 80 mg atorvastatină o dată pe zi.

Fiecare doză zilnică de atorvastatină se administrează în priză unică şi poate fi luată în orice moment al zilei, cu sau fără alimente.

Pentru pacienţii cu boală coronariană diagnosticată sau pentru alţi pacienţi cu risc crescut de evenimente ischemice, valorile ţintă ale tratamentului sunt LDL-C <3 mmol/l (sau <115 mg/dl) şi colesterolul total < 5 mmol/l (sau < 190 mg/dl).

Adaptat după „Prevenirea bolii coronariene în practica clinică: Recomandările celei de-a două întruniri a Forţei de intervenţie a societăţilor europene şi a altor societăţi privind prevenirea coronariană (Second Joint Task Force of European and Other Societies on Coronary Prevention)” din Atherosclerosis 140 (1998) 199-270.

Hipercolesterolemia primară şi hiperlipidemia combinată (mixtă)

La majoritatea pacienţilor, doza adecvată este de 10 mg atorvastatină o dată pe zi. Răspunsul terapeutic este evident în următoarele 2 săptămâni, iar răspunsul terapeutic maxim se obţine de obicei în 4 săptămâni. Răspunsul se menţine pe perioada tratamentului cronic.

Hipercolesterolemia familială heterozigotă

Pacienţii trebuie să înceapă cu atorvastatină 10 mg pe zi. Dozele trebuie individualizate şi ajustate la fiecare 4 săptămâni până la 40 mg pe zi. După aceea, aceeaşi doză poate fi crescută până la maxim 80 mg pe zi sau se poate asocia cu răşină fixatoare de acizi biliari cu atorvastatină 40 mg o dată pe zi.

Hipercolesterolemia familială homozigotă

2

Într-un studiu de tip "compassionate-use", efectuată la 64 de pacienţi au fost 46 de pacienţi la care au fost disponibile informaţii confirmate legate de receptorul LDL. Din aceşti 46 de pacienţi, reducerea procentuală medie a LDL-C a fost înregistrată la aproximativ 21%. Atorvastatina s-a administrat în doze de până la 80 mg pe zi.

Doza de atorvastatină la pacienţii cu hipercolesterolemie familială homozigotă este de 10-80 mg pe zi. La aceşti pacienţi, atorvastatina trebuie utilizată ca adjuvant la alte tratamente hipolipemiante (de exemplu afereza LDL) sau în cazul în care astfel de tratamente nu sunt disponibile.

Prevenirea bolii cardiovasculare

În studiile de prevenţie primară, doza a fost de 10 mg pe zi. Dozele mai mari pot fi necesare pentru

obţinerea unor concentraţii de LDL-colesterol în conformitate cu recomandările actuale.

Dozajul la pacienţii cu insuficienţă renală

Afecţiunile renale nu influenţează concentraţia plasmatică şi nici efectele atorvastatinei asupra

lipidelor sanguine; de aceea, nu este necesară ajustarea dozei.

Utilizarea la vârstnici

Eficacitatea şi siguranţa la pacienţii cu vârsta mai mare de 70 de ani care utilizează dozele

recomandate este similară cu cea întâlnită în populaţia generală.

Utilizarea la copii şi adolescenţi

Tratamentul la copii şi adolescenţi se face numai sub supraveghere medicală de specialitate. Experienţa utilizării medicamentului la copii şi adolescenţi este limitată la un număr mic de pacienţi (cu vârste cuprinse între 4 şi 17 ani) cu dislipidemii severe, cum ar fi hipercolesterolemia familială homozigotă. Doza iniţială recomandată la această categorie de pacienţi este de 10 mg atorvastatină pe zi. Doza poate fi crescută până la 80 mg pe zi, în funcţie de răspuns şi tolerabilitate. Datele de siguranţă privind dezvoltarea nu au fost evaluate la această categorie de pacienţi.

4.3     Contraindicaţii

ATORVASTATINĂ TERAPIA este contraindicat la pacienţii:

-     cu hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii acestui medicament,

-     cu boli hepatice active sau cu creşteri persistente neexplicabile ale transaminazelor serice, care depăşesc de 3 ori limita superioară a valorilor normale.

-     cu miopatie,

-     în timpul sarcinii,

-     în timpul alăptării,

-     la femeile cu potenţial fertil şi care nu utilizează metode adecvate de contracepţie.

4.4     Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Efecte hepatice

Trebuie efectuate teste ale funcţiei hepatice înainte de începerea tratamentului şi apoi periodic pe

durata tratamentului.

La pacienţii care prezintă orice semne sau simptome sugestive ale unei posibile afecţiuni hepatice

trebuie efectuate teste ale funcţiei hepatice. Pacienţii la care se observă o creştere a valorilor

transaminazelor trebuie monitorizaţi până la revenirea la valorile normale. În cazul creşterii valorilor

transaminazelor de peste 3 faţă de limita superioară a valorilor normale, se recomandă fie reducerea

dozei, fie întreruperea tratamentului cu ATORVASTATINĂ TERAPIA (vezi pct. 4.8).

ATORVASTATINĂ TERAPIA trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii care consumă cantităţi

importante de alcool şi/sau la cei cu afecţiuni hepatice în antecedente.

Efecte la nivelul muşchilor scheletici

Atorvastatina, similar altor inhibitori ai HMG-CoA-reductazei, poate afecta rareori musculatura scheletică şi determina mialgie, miozită şi miopatie, care pot evolua către rabdomioliză, o afecţiune care poate pune viaţa în pericol, caracterizată prin creşteri marcate ale valorilor CPK (> 10 ori limita

3

superioară a valorilor normale-LSVN), mioglobinemie şi mioglobinurie, care poate duce la insuficienţă renală.

Înainte de tratament

Atorvastatina trebuie prescrisă cu prudenţă la pacienţii cu factori predispozanţi pentru rabdomioliză. Concentraţia de creatinfosfokinază (CPK) trebuie determinată înainte de începerea tratamentului cu statine în următoarele situaţii:

-     Insuficienţă renală

-     Hipotiroidism

-     Antecedente personale sau familiale de tulburări musculare ereditare Antecedente de miopatie legată de utilizarea anterioară de statine sau fibraţi

-     Antecedente de boală hepatică şi/sau în cazul în care se consumă cantităţi importante de alcool la persoanele vârstnice (cu vârsta peste 70 de ani), necesitatea acestei determinări trebuie luată în considerare în funcţie de prezenţa altor factori predispozanţi pentru rabdomioliză. În aceste situaţii, trebuie evaluate cu atenţie riscurile posibile ale tratamentului faţă de beneficiile urmărite, de aceea, se recomandă monitorizarea clinică atentă a pacienţilor. În cazul concentraţiei semnificativ crescute a CPK (< 5 ori LSVN), tratamentul nu trebuie iniţiat.

Determinările creatinfosfokinazei

Creatinfosfokinaza (CPK) nu trebuie determinată după eforturi fizice intense sau în prezenţa altor posibile cauze alternative de creştere a CPK, deoarece acest lucru face dificilă interpretarea rezultatelor. În cazul în care valorile CPK sunt semnificativ mai mari decât valorile normale (<5 ori LSVN), determinarea se repetă după 5-7 zile, pentru confirmarea rezultatelor.

În timpul tratamentului

-     Pacienţii trebuie rugaţi să raporteze imediat durerile musculare, crampele musculare sau slăbiciunea musculară, mai ales dacă sunt însoţite de stare de rău sau febră.

-     În cazul apariţiei unor astfel de simptome în timpul tratamentului cu atorvastatină, trebuie determinate valorile CPK ale pacientului. Dacă aceste valori sunt considerate semnificativ crescute (> 5 ori LSN), tratamentul trebuie întrerupt.

-     Dacă simptomele musculare sunt severe şi determină disconfort zilnic, chiar dacă valorile CPK sunt crescute ≤ 5 x LSVN, trebuie luată în considerare întreruperea administrării tratamentului.

-     Dacă simptomele dispar şi valorile CPK revin la normal, poate fi luată în considerare reînceperea tratamentului cu atorvastatină sau iniţierea tratamentului cu o altă statină, cu utilizarea dozelor minime şi monitorizarea atentă a pacientului.

-     tratamentul cu atorvastatină trebuie întrerupt în cazul creşterii semnificative clinic a valorii CPK (>10 ori LSVN) sau dacă se suspectează sau se confirmă rabdomioliza.

Riscul de rabdomioliză este crescut când atorvastatina se administrează concomitent cu anumite medicamente, cum sunt: ciclosporina, eritromicina, claritromicina, itraconazolul, ketoconazolul, nefazodona, niacina, gemfibrozilul, alţi derivaţi ai acidului fibric sau inhibitorii proteazei HIV (vezi pct. 4.5 şi pct. 4.8).

Medicamentul conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Riscul apariţiei unei miopatii este crescut în timpul utilizării concomitente de inhibitori ai HMG-CoA-reductazei cu ciclosporină, fibraţi, antibiotice macrolidice, inclusiv eritromicina, antimicotice azolice sau niacină şi, în cazuri rare, a apărut rabdomioliză cu insuficienţă renală secundară mioglobinuriei. De aceea, în cazul tratamentului concomitent trebuie evaluat cu atenţie raportul dintre beneficiu şi risc (vezi pct. 4.4).

Inhibitori ai izoenzimei 3A4 a citocromului P450

Atorvastatina este metabolizată de izoenzima 3A4 a citocromului P450. Pot apare interacţiuni când

atorvastatina este administrată împreună cu inhibitori ai citocromului P450 3A4 (de exemplu

4

ciclosporină, antibiotice macrolidice inclusiv eritromicină şi claritromicină, nefazodonă, antimicotice azolice, inclusiv itraconazolul şi inhibitori ai proteazei HIV). Administrarea concomitentă poate duce la concentraţii plasmatice crescute de atorvastatină. De aceea, este necesară precauţie specială în cazul utilizării concomitente cu aceste medicamente (vezi pct. 4.4).

Inhibitori ai glicoproteinei P

Atorvastatina şi metaboliţii atorvastatinei sunt substraturi ale glicoproteinei P. Inhibitorii

glicoproteinei P (de exemplu ciclosporină) pot creşte biodisponibilitatea atorvastatinei.

Eritromicină, claritromicină

Administrarea concomitentă de atorvastatină 10 mg o dată pe zi şi eritromicină (500 mg de patru ori pe zi) sau atorvastatină 10 mg o dată pe zi şi claritromicină (500 mg de două ori pe zi), cunoscuţi inhibitori ai izoenzimei 3A4 a citocromului P450, a dus la creşterea concentraţiei plasmatice de atorvastatină. Claritromicina a crescut Cmax şi aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) ale atorvastatinei cu 56%, respectiv cu 80%.

Itraconazol

Administrarea concomitentă de atorvastatină 40 mg şi itraconazol 200 mg pe zi a determinat o creştere

de 3 ori a ASC de atorvastatină.

Inhibitorii proteazei

Administrarea concomitentă de atorvastatină şi inhibitori de protează, cunoscuţi inhibitori ai

izoenzimei 3A4 a citocromului P450, s-a asociat cu concentraţii plasmatice crescute de atorvastatină.

Suc de grapefruit

Conţine una sau mai multe componente care inhibă CYP3A4 şi poate determina creşterea concentraţiilor plasmatice ale medicamentelor metabolizate de către CYP3A4. Consumul a 240 ml de suc de grapefruit a dus la o creştere a ASC a atorvastatinei cu 37% şi o scădere a ASC cu 20,4% pentru metabolitul activ orto-hidroxi. Consumul unor cantităţi mari de suc de grapefruit (peste 1,2 litri pe zi, timp de 5 zile) a determinat creşterea de 2,5 ori a ASC a atorvastatinei şi de 1,3 ori pentru inhibitorii activi ai HMG-CoA-reductazei (atorvastatina şi metaboliţii săi). De aceea, nu se recomandă consumul de cantităţi mari de suc de grapefruit în timpul tratamentului cu atorvastatină.

Inductori ai izoenzimei 3A4 a citocromului P450

Nu se cunoaşte efectul inductorilor izoenzimei 3A4 a citocromului P450 (de exemplu, rifampicina sau fenitoina) asupra atorvastatinei. Nu sunt cunoscute posibilele interacţiuni cu alte substraturi ale acestei izoenzime, dar această posibilitate trebuie luată în considerare pentru alte medicamente cu spectru terapeutic îngust, cum sunt medicamentele antiaritmice din clasa III, inclusiv amiodarona.

Alte tratamente concomitente

Gemfibrozil/derivaţi ai acidului fibric

Riscul de miopatie indusă de atorvastatină poate fi crescut în cazul utilizării concomitente de derivaţi

ai acidului fibric. Conform rezultatelor studiilor in vitro, metabolizarea atorvastatinei prin

glucuroconjugare este inhibată de gemfibrozil. Acest lucru poate duce la o creştere a concentraţiilor

plasmatice de atorvastatină (vezi pct. 4.4).

Digoxină

Când se administrează concomitent doze repetate de digoxină şi atorvastatină 10 mg, nu sunt influenţate concentraţiile plasmatice la starea de echilibru ale digoxinei. Cu toate acestea, concentraţiile de digoxină cresc cu aproximativ 20% după administrarea de digoxină zilnic concomitent cu atorvastatină 80 mg. Această interacţiune poate fi explicată prin inhibarea unei proteine de transport membranare, glicoproteina P. Pacienţii trataţi cu digoxină trebuie monitorizaţi cu atenţie.

Contraceptive orale

5

Administrarea concomitentă de atorvastatină şi contraceptive orale a determinat creşterea concentraţiei de noretisteronă şi etinilestradiol. Aceste creşteri trebuie luate în considerare în alegerea dozelor de contraceptive.

Colestipol

Concentraţiile plasmatice de atorvastatină şi ale metaboliţilor săi activi au fost mai mici (cu aproximativ 25%) la administrarea concomitentă de colestipol şi atorvastatină. Cu toate acestea, efectele asupra lipidelor au fost mai mari în cazul administrării concomitente a colestipolului şi atorvastatinei, decât în cazul monoterapiei cu oricare dintre cele două medicamente.

Antiacide

Administrarea concomitentă de atorvastatină cu o suspensie orală de antiacid care conţine hidroxid de magneziu şi hidroxid de aluminiu a determinat scăderea concentraţiilor plasmatice de atorvastatină şi a metaboliţilor săi activi cu aproximativ 35%; cu toate acestea, scăderea LDL-C nu a fost influenţată.

Warfarină

Administrarea concomitentă de atorvastatină şi warfarină a determinat scăderea minoră a timpului de protrombină în timpul primelor zile de administrare, cu revenire la valorile normale în decurs de 15 zile de tratament cu atorvastatină. Cu toate acestea, pacienţii trataţi warfarină trebuie supravegheaţi cu grijă în cazul asocierii atorvastatinei la schema terapeutică.

Fenazonă

Administrarea concomitentă de doze repetate de atorvastatină şi fenazonă nu a evidenţiat niciun efect

detectabil sau a evidenţiat un efect mic asupra clearance-ului fenazonei.

Cimetidină

Într-un studiu de interacţiune medicamentoasă realizat cu cimetidină şi atorvastatină nu au fost

observate interacţiuni.

Amlodipină

La starea de echilibru, parametrii farmacocinetici ai atorvastatinei nu sunt influenţaţi de administrarea

concomitentă de atorvastatină în doze de 80 mg şi amlodipină în doze de 10 mg.

Altele

În cadrul studiilor clinice în care atorvastatina a fost administrată concomitent cu medicamente

antihipertensive sau antidiabetice orale, nu au fost observate interacţiuni semnificative clinic.

4.6     Sarcina şi alăptarea

ATORVASTATINĂ TERAPIA este contraindicat în sarcină şi în timpul alăptării. Femeile de vârstă

fertilă trebuie să utilizeze măsuri contraceptive eficace. Siguranţa atorvastatinei în sarcină şi alăptare

nu a fost încă dovedită.

Există dovezi din studiile la animale că inhibitorii HMG-CoA reductazei pot influenţa dezvoltarea

embrionilor şi feţilor. Administrarea de atorvastatină în doze mai mari de 20 mg/kg şi zi (expunere

sistemică clinică) la femele de şobolan afectează supravieţuirea postnatală şi întârzie dezvoltarea

puilor.

La şobolan, concentraţiile plasmatice ale atorvastatinei şi ale metaboliţilor săi activi sunt similare concentraţiilor din lapte. La om, nu se cunoaşte dacă atorvastatina se excretă în laptele matern.

4.7     Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Atorvastatina are o influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

4.8     Reacţii adverse

6

Cele mai frecvente evenimente adverse care se pot aştepta sunt simptome la nivelul tractului gastro-

intestinal, incluzând constipaţie, flatulenţă, dispepsie, dureri abdominale, care de obicei se remit pe

parcursul tratamentului. În timpul studiilor clinice, mai puţin de 2% dintre pacienţi au renunţat la

tratament din cauza reacţiilor adverse determinate de atorvastatină.

Lista următoare de reacţii adverse se bazează pe datele obţinute din studiile clinice şi din experienţa

după punerea pe piaţă.

Estimarea frecvenţei evenimentelor a fost făcută utilizând următoarele criterii convenţionale: frecvente

(≥ 1/100, < 1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000, < 1/100); rare (≥ 1/10000, < 1/1000); foarte rare (<

1/10000).

Tulburări gastro-intestinale

Frecvente: constipaţie, flatulenţă, dispepsie, greaţă, diaree.

Mai puţin frecvente: anorexie, vărsături.

Tulburări hematologice şi limfatice Mai puţin frecvente: trombocitopenie.

Tulburări ale sistemului imunitar Frecvente: reacţii alergice. Foarte rare: anafilaxie.

Tulburări endocrine

Mai puţin frecvente: alopecie, hiperglicemie, hipoglicemie, pancreatită.

Tulburări psihice

Frecvente: insomnie.

Mai puţin frecvente: amnezie.

Tulburări ale sistemului nervos

Frecvente: cefalee, ameţeli, parestezii, hipoestezie.

Mai puţin frecvente: neuropatie periferică.

Tulburări hepatobiliare Rare: hepatită, icter colestatic.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Frecvente: erupţii cutanate tranzitorii, prurit.

Mai puţin frecvente: urticarie.

Foarte rare: edem angioneurotic, erupţii buloase (inclusiv eritem polimorf, sindrom Stevens-Johnson şi

necroliză epidermică toxică).

Tulburări acustice şi vestibulare Mai puţin frecvente: tinitus

Tulburări musculo-scheletice Frecvente: mialgii, artralgii. Mai puţin frecvente: miopatie. Rare: miozită, rabdomioliză.

Tulburări ale aparatului genital şi sânului Mai puţin frecvente: impotenţă.

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Frecvente: astenie, durere toracică, durere lombară, edem periferic. Mai puţin frecvente: stare generală de rău, creştere ponderală.

Investigaţii diagnostice

7

Similar altor inhibitori ai HMG-CoA-reductazei, la pacienţii trataţi cu atorvastatină au fost raportate creşteri ale valorilor transaminazelor serice. Aceste modificări au fost de obicei uşoare, tranzitorii şi nu au necesitat întreruperea tratamentului. Creşteri semnificative clinic (>3 ori LSVN) ale transaminazelor serice au fost observate la 0,8% din pacienţii trataţi cu atorvastatină. Aceste creşteri au fost proporţionale cu doza şi au fost reversibile la toţi pacienţii.

În cadrul studiilor clinice, la 2,5% din pacienţii trataţi cu atorvastatină s-a produs creşterea valorilor creatin-fosfokinazei (CPK) (de peste 3 ori limita superioară a valorilor normale), similar altor inhibitori de HMG-CoA-reductază. La 0,4% din pacienţii trataţi cu atorvastatină, creşterea a fost de peste 10 ori limita superioară a valorile normale (vezi pct. 4.4).

4.9 Supradozaj

Nu există tratament specific pentru supradozajul cu atorvastatină.

În caz de supradozaj, pacientul trebuie tratat simptomatic şi, dacă este necesar, se recurge la tratament de susţinere. Trebuie monitorizate testele hepatice şi valorile serice ale CPK. Datorită legării în proporţie mare a substanţei de proteinele plasmatice, nu se aşteaptă ca hemodializa să determine o creştere semnificativă a clearance-ului atorvastatinei.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: hipolipemiante, hipocolesterolemiante şi hipotrigliceridemiante, inhibitori ai HMG-CoA-reductazei, codul ATC: C10AA05

Atorvastatina este un inhibitor selectiv, competitiv al HMG-CoA reductazei, enzima care controlează viteza de transformare a 3-hidroxi-3-metil-glutaril-coenzimei A în mevalonat, precursor al sterolilor, inclusiv al colesterolului. Trigliceridele şi colesterolul din ficat sunt încorporate în lipoproteine cu densitate foarte mică (VLDL) şi eliberate în plasmă pentru a fi distribuite în ţesuturile periferice. Lipoproteinele cu densitate mică (LDL) se formează din VLDL şi sunt catabolizate în principal prin receptorul cu afinitate mare de LDL (receptorul LDL).

Atorvastatina scade colesterolemia şi valoarea lipoproteinelor serice prin inhibarea HMG-CoA reductazei şi, consecutiv, a sintezei colesterolului în ficat. De asemenea, atorvastatina creşte numărul receptorilor LDL din membrana celulară hepatică, astfel încât se accelerează captarea şi catabolizarea LDL.

Atorvastatina scade sinteza de LDL şi numărul de particule LDL. Atorvastatina produce o creştere marcată şi continuă a activităţii receptorului LDL, asociată cu îmbunătăţirea calitativă a particulelor LDL circulante. Atorvastatina este eficace în ceea ce priveşte reducerea LDL-colesterolului la pacienţii cu hipercolesterolemie familială homozigotă, pacienţi care în mod normal nu răspund la o medicaţie hipolipemiantă obişnuită.

Într-un studiu privind relaţia doză-răspuns s-a demonstrat că atorvastatina scade valoarea colesterolului total (30-46%), a LDL-colesterolului (41-61%), a apolipoproteinei B (34-50%) şi a trigliceridelor (14-33%), dar, în acelaşi timp, determină în proporţii variabile creşterea HDL-colesterolului şi a apolipoproteinei A1. Aceste rezultate sunt valabile şi la pacienţii cu hipercolesterolemie familială heterozigotă, forme non-familiale de hipercolesterolemie, hiperlipidemii mixte, inclusiv la pacienţi cu diabet zaharat non-insulino-dependent.

S-a dovedit faptul că scăderea colesterolului total, LDL-colesterolului şi apolipoproteinei B reduce riscul de evenimente cardiovasculare şi mortalitatea cardiovasculară. Studiile de mortalitate şi morbiditate cu atorvastatină nu au fost încă terminate.

Ateroscleroză

În studiul REVERSAL (Reducerea aterosclerozei cu terapie hipolipemiantă agresivă), efectul tratamentului hipolipemiant intensiv cu atorvastatină 80 mg şi gradul standard de scădere a concentraţiei lipidelor cu pravastatină 40 mg asupra aterosclerozei coronariene a fost evaluat prin ecografie intravasculară (ECIV), în timpul angiografiei, la pacienţii cu boală coronariană ischemică. În

8

acest studiu randomizat, multicentric, dublu-orb, controlat, ECIV s-a efectuat la momentul iniţial şi la 18 luni la 502 pacienţi. În lotul cu atorvastatină (n=253) nu a existat nicio evoluţie a aterosclerozei.

Modificarea procentuală mediană, faţă de momentul iniţial, a volumului total al ateromului (criteriul

principal de evaluare al studiului) a fost de 0,4% (p=0,98) în grupul cu atorvastatină şi de +2,7%

(p=0,001) în grupul cu pravastatină (nr=249). Comparativ cu pravastatina, efectele atorvastatinei au

fost semnificative statistic (p=0,02). Efectul tratamentului hipolipemiant intensiv asupra criteriilor

finale de evaluare cardiovasculare (de exemplu necesitatea revascularizării, infarctul miocardic non

fatal, decesul de cauză coronariană) nu a fost investigat în acest studiu.

În lotul cu atorvastatină, LDL-colesterolul a fost redus la o medie de 2,04 mmol/l ± 0,8 (78,9 mg/dl ±

30) faţă de valoarea de la momentul iniţial de 3,89 mmol/l ± 0,7 (150 mg/dl ± 28), iar în grupul cu

pravastatină LDL-colesterolul a fost redus la o medie de 2,85 mmol/l ± 0,7 (110 mg/dl ± 26) faţă de

valoarea de la momentul iniţial, de 3,89 mmol/l ± 0,7 (150 mg/dl ± 26) (p<0,0001). Atorvastatina a

scăzut, de asemenea, semnificativ colesterolul total mediu cu 34,1% (pravastatină: -18,4%, p<0,0001),

concentraţiile medii de trigliceride cu 20% (pravastatină: -6,8%, p<0,0009) şi concentraţia medie de

apolipoproteină B cu 39,1% (pravastatină: -22,0%, p<0,0001). Atorvastatina a determinat creşterea

HDL colesterolului mediu cu 2,9% (pravastatină: +5,6%, p=NS). A existat o reducere medie de 36,4%

a PCR în grupul cu atorvastatină comparativ cu o reducere de 5,2% în grupul cu pravastatină

(p<0,0001).

Rezultatele studiului au fost obţinute cu concentraţia de 80 mg. De aceea, nu pot fi extrapolate pentru

concentraţii mai mici.

Profilurile de siguranţă şi tolerabilitate ale celor două grupuri de tratament au fost comparabile.

Sindrom coronarian acut

În studiul MIRACL, a fost evaluată atorvastatina 80 mg la 3086 de pacienţi (atorvastatină n=1538; placebo n=1548) cu sindrom coronarian acut (IM non-Q sau angină instabilă). Tratamentul a fost iniţiat în timpul fazei acute după internarea în spital şi a durat 16 săptămâni. Tratamentul cu atorvastatină 80 mg pe zi a crescut durata de timp până la apariţia criteriului principal de evaluare combinat, definit ca decesul de orice cauză, IM non fatal, stopul cardiac resuscitat sau angina pectorală, cu dovezi de ischemie miocardică care necesită spitalizare, indicând o reducere a riscului cu 16% (p=0,048). Acest lucru s-a datorat mai ales unei scăderi cu 26% a reinternărilor pentru angina pectorală, cu dovezi de ischemie miocardică (p=0,018). Celelalte criterii finale de evaluare secundare nu au fost semnificative statistic în sine (global: placebo 22,2%, atorvastatină: 22,4%). Profilul de siguranţă al atorvastatinei în studiul MIRACL a fost în concordanţă cu cel descris la pct. 4.8.

Prevenţia bolii cardiovasculare

Efectul atorvastatinei asupra bolii coronariene ischemice fatale şi non-fatale a fost evaluat într-un studiu randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo, Studiul anglo-scandinav privind rezultatele cardiace în grupul cu tratament hipolipemiant (ASCOT-LLA). Pacienţii erau hipertensivi, cu vârsta cuprinsă între 40 şi 79 de ani, fără infarct miocardic anterior sau tratament anterior al anginei pectorale, şi cu concentraţii de colesterol total <6,5 mmol/l (251 mg/dl). Toţi pacienţii aveau cel puţin 3 factori de risc cardiovasculari pre-existenţi: sexul masculin, vârsta > 55 ani, fumatul, diabetul zaharat, antecedente de BCI la rude de gradul întâi, raport colesterol total/HDL colesterol > 6, boală vasculară periferică, hipertrofie ventriculară stângă, eveniment cerebrovascular anterior, trasee anormale ECG specifice, proteinurie/albuminurie. Nu toţi pacienţii incluşi aveau un risc mare pentru un prim eveniment cardiovascular.

Pacienţii au fost trataţi cu terapie antihipertensivă (fie amlodipină, fie atenolol) şi fie cu atorvastatină 10 mg pe zi (n = 5168), fie cu placebo (n = 5137).

Efectul atorvastatinei de reducere relativă şi absolută a riscului a fost după cum urmează:

Eveniment

Reducere relativă a riscului (%)

Nr. de evenimente (atorvastatină faţă de placebo)

Reducere absolută a riscului (%) *

valoarea p

BCI fatală plus IM non fatal

36%

100 faţă de 154

1,1%

0,0005

Total evenimente

20%

389 faţă de 483

1,9%

0,0008

9

cardiovasculare şi proceduri de revascularizare

Total evenimente coronariene

29%

178 faţă de 247

1,4%

0,0006

*Pe baza diferenţei ratelor de apariţie a evenimentelor pe parcursul unei urmăriri mediane de 3,3 ani. BCI = boală coronariană ischemică; IM = infarct miocardic.

Mortalitatea totală şi mortalitatea cardiovasculară nu s-au redus semnificativ (185 faţă de 212

evenimente, p=0,17 şi 74 faţă de 82 de evenimente, p=0,51). În analizele de subgrup în funcţie de sex

(81% bărbaţi, 19% femei), s-a observat un efect benefic al atorvastatinei la bărbaţi, dar acesta nu a fost

stabilit la femei, posibil din cauza unei rate mici a evenimentelor în subgrupul cu femei. Mortalitatea

globală şi cardiovasculară a fost mai mare la paciente (38 faţă de 30 şi 17 faţă de 12), dar aceste valori

nu au fost semnificative statistic. A existat o interacţiune semnificativă a tratamentului în funcţie de

terapia antihipertensivă de la momentul iniţial. Criteriul final principal de evaluare (BCI fatală plus IM

non fatal) a fost redus semnificativ de atorvastatină la pacienţii trataţi cu amlodipină (RR 0,47 (0,32-

0,69), p = 0,00008), dar nu şi la cei trataţi cu atenolol (RR 0,83 (0,59-1,17), p = 0,287).

Efectul atorvastatinei asupra bolii cardiovasculare fatale şi non-fatale a fost, de asemenea, evaluat

într-un studiu randomizat, controlat cu placebo, dublu-orb, multicentric, studiul CARDS

(Collaborative Atorvastatin Diabetes Study) la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2, cu vârsta cuprinsă

între 40 şi 75 de ani, fără antecedente de boală cardiovasculară şi cu LDL colesterol ≤4,14 mmol/l

(160 mg/dl) şi trigliceride ≤6,78 mmol/l (600 mg/dl). Toţi pacienţii prezentau cel puţin unul dintre

următorii factori de risc: hipertensiune arterială, fumător în prezent, retinopatie, microalbuminurie sau

macroalbuminurie.

Pacienţii au fost trataţi fie cu atorvastatină 10 mg pe zi (nr=1428), fie cu placebo (nr=1410) pentru o

durată mediană de urmărire de 3,9 ani.

Efectul atorvastatinei de reducere relativă şi absolută a riscului a fost după cum urmează:

Eveniment

Reducere relativă a riscului (%)

Nr. de evenimente (atorvastatină faţă de placebo)

Reducere absolută a riscului (%) *

valoarea p

Evenimente cardiovasculare majore (IMA fatal şi non fatal, IM silenţios, deces prin BCI acută, angină instabilă, CABG, PTCA, revascularizaţie, accident vascular cerebral)

37%

83 faţă de 127

3,2%

0,0010

IM (IMA fatal şi non fatal IMA, IM silenţios)

42%

38 faţă de 64

1,9%

0,0070

Accidente vasculare cerebrale (fatale şi non fatale)

48%

21 faţă de 39

1,3%

0,0163

* Pe baza diferenţei ratelor de apariţie a evenimentelor pe parcursul unei monitorizări mediane de 3,9 ani. IMA = infarct miocardic acut; CABG = operaţie de by-pass aorto-coronarian; BCI = boală coronariană ischemică; IM = infarct miocardic; PTCA= angioplastie coronariană percutanată.

Nu au existat dovezi ale vreunei diferenţe în ceea ce priveşte efectul tratamentului în funcţie de sexul, vârsta sau concentraţia de LDL-colesterol de la momentul iniţial ale pacientului. A fost observată o tendinţă favorabilă în ceea ce priveşte rata de mortalitate (82 de decese în grupul cu placebo faţă de 61 de decese în grupul cu atorvastatină, p=0,0592).

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţia

10

Atorvastatina se absoarbe rapid după administrarea pe cale orală; concentraţiile plasmatice maxime (Cmax) se ating în decurs de 1-2 ore. Absorbţia creşte proporţional cu doza. După administrare pe cale orală, comprimatele filmate de atorvastatină prezintă o biodisponibilitate de 95% - 99% comparativ cu soluţia orală. Biodisponibilitatea absolută a atorvastatinei este de aproximativ 12%, iar biodisponibilitatea sistemică a activităţii inhibitorii a HMG-CoA reductazei este de aproximativ 30%. Biodisponibilitatea sistemică mică este atribuită clearance-ului pre-sistemic la nivelul mucoasei gastro-intestinale şi/sau metabolizării la primul pasaj hepatic.

Distribuţia

Volumul mediu de distribuţie al atorvastatinei este de aproximativ 381 l. Atorvastatina se leagă ≥ 98%

de proteinele plasmatice.

Metabolizare

Atorvastatina este metabolizată de către citocromul P450 3A4 cu formare de derivaţi orto şi para-hidroxilaţi şi de diverşi produşi de beta-oxidare. Pe lângă alte căi de metabolizare, aceşti produşi sunt metabolizaţi în continuare prin glucuronoconjugare. In vitro, inhibarea HMG-CoA reductazei de către metaboliţii orto- şi para-hidroxilaţi este echivalentă cu cea a atorvastatinei. Aproximativ 70% din activitatea inhibitorie din circulaţie pentru HMG-CoA reductază este atribuită metaboliţilor activi.

Excreţie

Atorvastatina este eliminată în principal pe cale biliară după metabolizare hepatică şi/sau metabolizare extrahepatică. Cu toate acestea, medicamentul nu pare să fie supus unui circuit enterohepatic. Timpul mediu de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al atorvastatinei la om este de aproximativ 14 ore. Timpul de înjumătăţire plasmatică al activităţii inhibitorii a HMG-CoA reductazei este de aproximativ 20-30 de ore din cauza contribuţiei metaboliţilor activi.

Grupuri speciale de pacienţi

-           Vârstnici: Concentraţiile plasmatice de atorvastatină şi ale metaboliţilor săi activi sunt mai mari la subiecţii vârstnici sănătoşi, comparativ cu adulţii sănătoşi, în timp ce efectele asupra lipidelor au fost comparabile cu cele de la pacienţii mai tineri.

-           Copii şi adolescenţi: Nu sunt disponibile date de farmacocinetică de la copii.

-           Sex: Concentraţiile atorvastatinei şi ale metaboliţilor săi activi sunt diferite la femei (concentraţia plasmatică maximă este cu aproximativ 20% mai mare şi ASC este cu 10% mai mică) faţă de bărbaţi. Aceste diferenţe nu au semnificaţie clinică şi nu există diferenţe clinic semnificative în ceea ce priveşte efectul asupra concentraţiei lipidelor în sânge, între bărbaţi şi femei.

-           Insuficienţă renală: Afecţiunile renale nu influenţează concentraţiile plasmatice sau efectele hipolipemiante ale atorvastatinei şi ale metaboliţilor săi activi.

-           Insuficienţă hepatică: Concentraţiile plasmatice de atorvastatină şi ale metaboliţilor săi activi sunt semnificativ crescute (Cmax de aproximativ 16 ori, ASC de aproximativ 11 ori) la pacienţii cu boală hepatică alcoolică cronică (Childs-Pugh B).

5.3 Date preclinice de siguranţă

Atorvastatina nu a fost carcinogenă la şobolan. Dozele maxime testate au fost de aproximativ 63 ori mai mari faţă de doza cea mai mare utilizată la om (80 mg pe zi), calculată în mg/kg, şi de aproximativ 8-16 ori mai mari în ceea ce priveşte valorile ASC(0-24), determinate prin activitatea inhibitorie totală. Într-un studiu cu durată de 2 ani la şoareci, incidenţa adenomului hepatocelular la masculi şi a carcinomului hepatocelular la femele a fost crescută în cazul dozei maxime utilizate, care a fost de 250 ori mai mare decât doza maximă utilizată la om, calculată în mg/kg. Expunerea sistemică a fost de 6 până la 11 ori mai mare în ceea ce priveşte ASC(0-24).

Atorvastatina nu a manifestat potenţial mutagen sau clastogen în cadrul a patru teste efectuate in vitro, precum şi în cadrul unui test in vivo cu sau fără activare metabolică. În experienţele efectuate la animale, atorvastatina în doze de până la 175 mg/kg şi zi nu a afectat fertilitatea animalelor de sex masculin, iar în doze de până la 225 mg/kg şi zi nu a afectat fertilitatea animalelor de sex feminin şi nu a manifestat nici efecte teratogene.

11

6.       PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1     Lista excipienţilor

Nucleu

Lactoză anhidră Celuloză microcristalină Hidroxipropilceluloză Carbonat de sodiu anhidru Dioxid de siliciu coloidal anhidru Croscarmeloză sodică Laurilsulfat de sodiu Butilhidroxianisol Butilhidroxitoluen Stearat de magneziu

Film

Alcool polivinilic

Dioxid de titan (E 171)

Talc

Lecitină (E 322)

Gumă Xantan (E 415)

Cerneală de inscripţionare

Shellac 45%

Oxid negru de fer (E 172)

6.2     Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3     Perioada de valabilitate

18 luni

6.4     Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.

6.5     Natura şi conţinutul ambalajului

Cutie cu 2 blistere din OPA-Al-PVC/Al a câte 7 comprimate filmate Cutie cu 4 blistere din OPA-Al-PVC/Al a câte 7 comprimate filmate Cutie cu 3 blistere din OPA-Al-PVC/Al a câte 10 comprimate filmate Cutie cu 2 folii termosudate din Al/Al a câte 7 comprimate filmate Cutie cu 4 folii termosudate din Al/Al a câte 7 comprimate filmate Cutie cu 3 folii termosudate din Al/Al a câte 10 comprimate filmate

6.6     Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinţe speciale.

7.       DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

TERAPIA SA

Str. Fabricii nr. 124, Cluj-Napoca, România

12

8.       NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

1795/2009/01-02-03-04-05-06 1796/2009/01-02-03-04-05-06 1797/2009/01-02-03-04-05-06 1798/2009/01-02-03-04-05-06

9.       DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Autorizare-Iunie 2009

10.     DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Iunie 2009

13

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
Ateroscleroza provoacă în prezent, în România, un deces la aproximativ 10 minute Ateroscleroza provoacă, în prezent, în România, un deces la aproximativ 10 minute. Această afecţiune este progresivă, severă şi impredictibilă, fiind cauza a 52% din decesele de pe glob.
Ateroscleroza este una dintre cauzele principale ale deceselor în România Bucureşti, 7 ian /Agerpres/ - Ateroscleroza este una dintre cauzele principale ale deceselor în România - aproximativ 60% din numărul total al acestora (7,62 decese la 1.000 de locuitori în cazul bărbaţilor, respectiv 5,58 decese la 1.000 de locuitori în cazul femeilor).
Comunicat de presă - APMGR APMGR: peste 1.000 dintre cele mai vândute medicamente generice ar putea dispărea de pe piaţă pe fondul menţinerii unor politici publice ostile industriei farmaceutice locale
APMGR: Peste 1.000 dintre cele mai vândute medicamente generice ar putea să dispară de pe piaţă Asociaţia Producătorilor de Medicamente Generice din România (APMGR) afirmă că peste 1.000 dintre cele mai vândute medicamente generice ar putea dispărea de pe piaţă pe fondul menţinerii unor politici publice "ostile" industriei farmaceutice locale.
Statinele, un beneficiu pe termen lung în privinţa riscului cardiovascular (studiu) Potrivit unui studiu realizat recent, statinele, medicamente împotriva colesterolului, ar continua să scadă riscul de accidente cardiovasculare chiar şi după încetarea tratamentului, scrie maxisciences.com.
La pacienţii cardiaci, statinele sunt bune împotriva depresiei Pacienţii care suferă de o boală de inimă (cardiopatie) sunt mai puţin expuşi riscului de a face depresie dacă sunt trataţi cu statine. Statinele sunt o clasă de medicamente care duc la scăderea nivelului de colesterol, scrie passionsante.be.