Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

NIMVASTID 4.5 mg
 
Denumire NIMVASTID 4.5 mg
Descriere Tratamentul simptomatic al formelor usoare până la moderat severe ale dementei Alzheimer. Tratamentul simptomatic al formelor usoare până la moderat severe ale dementei la pacientii cu boala Parkinson idiopatică.
Denumire comuna internationala RIVASTIGMINUM
Actiune terapeutica MEDICAMENTE PENTRU TRATAMENTUL DEMENTEI ANTICOLINESTERAZICE
Prescriptie P-RF/R
Forma farmaceutica Capsule
Concentratia 4.5mg
Ambalaj Cutie x flac. PEID x 250 capsule
Valabilitate ambalaj 2 ani
Cod ATC N06DA03
Firma - Tara producatoare KRKA ,D.D., NOVO MESTO - SLOVENIA
Autorizatie de punere pe piata KRKA ,D.D., NOVO MESTO - SLOVENIA

Ai un comentariu sau o intrebare despre NIMVASTID 4.5 mg ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



Prospect si alte informatii despre NIMVASTID 4.5 mg, capsule       

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Nimvastid 4,5 mg capsule

2.       COMPOZITIA CALITATIVĂ SI CANTITATIVĂ

Fiecare capsulă contine hidrogenotartrat de rivastigmină corespunzător la 4,5 mg rivastigmină. Pentru lista tuturor excipientilor, vezi pct. 6.1.

3.       FORMA FARMACEUTICĂ

Capsule.

Capsule cu capac si corp de culoare brun-roscat, continând o pulbere albă până la aproape albă

4.       DATE CLINICE

4.1     Indicatii terapeutice

Tratamentul simptomatic al formelor usoare până la moderat severe ale dementei Alzheimer. Tratamentul simptomatic al formelor usoare până la moderat severe ale dementei la pacientii cu boala Parkinson idiopatică.

4.2     Doze si mod de administrare

Tratamentul trebuie initiat si urmărit de un medic cu experientă în diagnosticul si tratamentul dementei Alzheimer sau dementei asociate bolii Parkinson.

Diagnosticul trebuie stabilit pe baza criteriilor actuale. Tratamentul cu rivastigmină trebuie început numai dacă există un însotitor care va monitoriza cu regularitate administrarea medicamentului de către pacient.

Rivastigmina trebuie administrată de două ori pe zi, la masa de dimineată si la masa de seară. Capsulele trebuie înghitite întregi.

Doza initială

1,5 mg de două ori pe zi.

Stabilirea dozei

Doza initială este de 1,5 mg de două ori pe zi. Dacă această doză este bine tolerată după minim două

săptămâni de tratament, doza poate fi crescută la 3 mg de două ori pe zi. De asemenea, cresteri

ulterioare ale dozei la 4,5 mg si apoi 6 mg de două ori pe zi trebuie să se bazeze pe toleranta bună a

dozei curente si pot fi luate în considerare după minimum două săptămâni de tratament cu doza

respectivă.

Dacă pe parcursul tratamentului se observă reactii adverse (de exemplu greată, vărsături, dureri abdominale sau pierderea apetitului alimentar), scădere în greutate sau agravarea simptomelor extrapiramidale (de exemplu tremor) la pacientii cu dementă asociată bolii Parkinson, acestea pot fi rezolvate prin neadministrarea uneia sau mai multor doze. Dacă reactiile adverse persistă, doza zilnică trebuie redusă temporar la nivelul dozei anterioare bine tolerate sau tratamentul poate fi întrerupt.

Doza de întretinere

Doza eficace este de 3 până la 6 mg de două ori pe zi; pentru a obtine beneficiul terapeutic maxim, pacientii trebuie să utilizeze cea mai mare doză bine tolerată. Doza maximă zilnică recomandată este de 6 mg de două ori pe zi.

Tratamentul de întretinere poate fi continuat atât timp cât există un beneficiu terapeutic pentru pacient. Prin urmare, beneficiul clinic al rivastigminei trebuie reevaluat în mod regulat, mai ales la pacientii tratati cu doze mai mici de 3 mg de două ori pe zi. Dacă după 3 luni de tratament cu doza de întretinere, ritmul de atenuare a simptomelor de dementă ale pacientului nu s-a modificat în mod favorabil, tratamentul trebuie întrerupt. De asemenea, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului si atunci când evidenta beneficiului terapeutic nu mai există.

Răspunsul individual la rivastigmină nu poate fi anticipat. Cu toate acestea, un efect mai puternic al tratamentului a fost observat la pacientii cu boala Parkinson si dementă moderată. În mod similar, un efect mai puternic a fost observat la pacientii cu boala Parkinson si halucinatii vizuale (vezi pct. 5.1).

Efectul terapeutic nu a fost studiat în studii placebo-controlate cu o durată mai mare de 6 luni.

Reinitierea tratamentului

Dacă tratamentul este întrerupt pentru mai mult de câteva zile, el trebuie reînceput cu o doză de 1,5 mg

de două ori pe zi. Apoi, stabilirea dozei trebuie realizată asa cum este descris mai sus.

Insuficientă renală si hepatică

Datorită expunerii crescute în caz de insuficientă renală moderată si insuficientă hepatică usoară până la moderată, trebuie urmate cu strictete recomandările pentru stabilirea dozelor în functie de tolerabilitatea individuală (vezi pct. 5.2).

Pacientii cu insuficientă hepatică severă nu au fost studiati (vezi punctul 4.3).

Copii

Rivastigmina nu este recomandată pentru utilizare la copii.

4.3     Contraindicatii

Utilizarea acestui medicament este contraindicată la pacientii cu:

-        hipersensibilitate la substanta activă, alti derivati carbamati sau la oricare dintre excipientii utilizati în procesul de fabricare,

-        insuficientă hepatică severă, întrucât nu s-a studiat în cadrul acestui grup de pacienti.

4.4     Atentionări si precautii speciale pentru utilizare

În general, incidenta si severitatea reactiilor adverse creste la doze mai mari. Dacă tratamentul este întrerupt pentru mai mult de câteva zile, el trebuie reinitiat cu 1,5 mg de două ori pe zi, pentru a reduce posibilitatea aparitiei reactiilor adverse (de exemplu vărsături).

Stabilirea dozei: reactii adverse (de exemplu hipertensiune arterială si halucinatii la pacientii cu dementă Alzheimer si agravarea simptomelor extrapiramidale, în special tremor, la pacientii cu dementă asociată bolii Parkinson) au fost observate la scurt timp după cresterea dozei. Acestea pot să răspundă la o reducere a dozei. În alte cazuri, rivastigmina a fost întreruptă (vezi pct. 4.8).

Tulburările gastro-intestinale cum sunt greata si vărsăturile pot să apară în special la începutul tratamentului si/sau la cresterea dozei. Aceste reactii adverse apar mai frecvent la femei. Pacientii cu boala Alzheimer pot să scadă în greutate. Inhibitorii de colinesterază, inclusiv rivastigmina, au fost asociati cu scăderea în greutate la acesti pacienti. În timpul tratamentului trebuie monitorizată greutatea pacientului.

În cazul vărsăturilor severe asociate tratamentului cu rivastigmină, trebuie făcute ajustări adecvate ale dozei, conform recomandărilor de la pct. 4.2. Anumite cazuri de vărsături severe au fost asociate cu ruptură esofagiană (vezi pct. 4.8). Aceste evenimente au apărut mai ales după cresteri ale dozei sau la doze mari de rivastigmină.

Trebuie actionat cu prudentă când se administrează rivastigmină pacientilor cu sindrom de nod sinusal sau tulburări de conducere (bloc sino-atrial, bloc atrio-ventricular) (vezi pct. 4.8).

Rivastigmina poate determina cresterea secretiei gastrice acide. Trebuie actionat cu prudentă la tratarea pacientilor cu ulcer gastric sau duodenal sau pacientilor predispusi la aceste afectiuni.

Inhibitorii de colinesterază trebuie prescrisi cu precautie la pacientii cu istoric de astm bronsic sau boli pulmonare obstructive.

Colinomimeticele pot induce sau agrava obstructia urinară si crizele convulsive. Se recomandă prudentă în tratarea pacientilor predispusi la astfel de boli.

Nu a fost investigată utilizarea rivastigminei la pacientii cu dementă Alzheimer severă sau asociată bolii Parkinson, altor tipuri de dementă sau altor tipuri de tulburări de memorie (de exemplu declinul cognitiv asociat cu vârsta) si de aceea nu se recomandă utilizarea la aceste grupe de pacienti.

Asemenea altor colinomimetice, rivastigmina poate exacerba sau induce simptome extrapiramidale. Agravarea (inclusiv bradichinezie, dischinezie, tulburări de mers) si o incidentă crescută sau severitate crescută a tremorului au fost observate la pacientii cu dementă asociată bolii Parkinson (vezi pct. 4.8). Aceste evenimente au dus la întreruperea administrării rivastigminei în unele cazuri (de exemplu întreruperi datorate tremorului 1,7% cu rivastigmină comparativ cu 0% cu placebo). În cazul acestor reactii adverse este recomandată monitorizarea clinică.

4.5     Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune

Ca inhibitor de colinesterază, rivastigmina poate potenta în timpul anesteziei efectele miorelaxantelor de tip succinilcolină. Se recomandă prudentă în alegerea anestezicelor. Dacă este cazul, se poate avea în vedere posibilitatea ajustării dozei sau întreruperea temporară a tratamentului

Având în vedere efectele farmacodinamice, rivastigmina nu trebuie administrată concomitent cu alte substante colinomimetice si poate interfera cu actiunea medicamentelor anticolinergice.

Nu s-au observat interactiuni farmacocinetice între rivastigmină si digoxină, warfarină, diazepam sau fluoxetină în studiile la voluntari sănătosi. Cresterea timpului de protrombină, indusă de warfarină, nu este afectată de administrarea de rivastigmină. Nu au fost observate efecte imprevizibile asupra conducerii intracardiace după administrarea concomitentă de digoxină si rivastigmină.

Având în vedere calea de metabolizare, interactiunile cu alte medicamente sunt putin probabile, desi rivastigmina poate inhiba metabolizarea mediată de butirilcolinesterază a altor substante.

4.6     Fertilitatea, sarcina si alăptarea

Pentru rivastigmină nu sunt disponibile date clinice privind utilizarea sa la femeile gravide. Nu au fost observate efecte asupra fertilitătii sau dezvoltării embriofetale la sobolan si iepure, cu exceptia dozelor care au produs toxicitate maternă. În studii peri/postnatale la sobolan, s-a observat o crestere a timpului de gestatie. Rivastigmina nu trebuie utilizată în timpul sarcinii, cu exceptia cazurilor în care este absolut necesar.

La animale, rivastigmina se excretă în lapte. Nu se cunoaste dacă rivastigmina se excretă si în laptele matern la om. Prin urmare, femeile aflate în tratament cu rivastigmină nu trebuie să alăpteze.

4.7     Efecte asupra capacitătii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje

Boala Alzheimer poate determina o reducere progresivă a capacitătii de a conduce vehicule sau poate compromite capacitatea de a folosi utilaje. În plus, rivastigmina poate determina ameteli si somnolentă, în special la începutul tratamentului sau la cresterea dozei. Prin urmare, rivastigmina are o influentă mică sau moderată asupra capacitătii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Astfel, capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje complexe a pacientilor cu dementă, tratati cu rivastigmină, trebuie să fie evaluată periodic de către medicul curant.

4.8     Reactii adverse

Cele mai frecvente reactii adverse raportate sunt cele gastro-intestinale, inclusiv greată (38%) si vărsături (23%), în special în timpul stabilirii dozei. În studiile clinice, s-a observat că femeile sunt mai predispuse decât bărbatii la reactii adverse gastro-intestinale si la scădere în greutate.

Următoarele reactii adverse, prezentate în tabelul 1, au fost cumulate la pacientii cu dementă Alzheimer tratati cu rivastigmină.

Reactiile adverse din tabelul 1 sunt ordonateenumerate conform bazei de date MedDRA pe aparate, sisteme si organe. Categoriile de frecventă sunt definite folosind utilizând următoarea conventie: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 si <1/10); mai putin frecvente (≥1/1000 si <1/100); rare (≥1/10000 si <1/1000); foarte rare (<1/10000); si cu frecventă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Tabelul 1

Infectii si infestări

Foarte rare

 

Infectie urinară

Tulburări metabolice si de nutritie

Foarte frecvente

 

Anorexie

Tulburări psihice

Frecvente

Frecvente

Mai putin frecvente

Mai putin frecvente

Foarte rare

 

Agitatie

Confuzie

Insomnie

Depresie

Halucinatii

Tulburări ale sistemului nervos

Foarte frecvente

Frecvente

Frecvente

Frecvente

Mai putin frecvente

Rare

Foarte rare

 

Ameteală

Cefalee

Somnolentă

Tremor

Sincopă

Convulsii

Simptome extrapiramidale (inclusiv agravarea bolii

Parkinson)

Tulburări cardiace

Rare

Foarte rare

 

Angină pectorală

Aritmii (de exemplu bradicardie, bloc atrio-ventricular,

fibrilatie atrială si tahicardie)

Tulburări vasculare

Foarte rare

 

Hipertensiune arterială

Tulburări gastro-intestinale

Foarte frecvente

Foarte frecvente

Foarte frecvente

Frecvente

Rare

Foarte rare

Foarte rare

Cu frecventă necunoscută

 

Greată

Vărsături

Diaree

Dureri abdominale si dispepsie

Ulcer gastric si duodenal

Hemoragie gastro-intestinală

Pancreatită

Anumite cazuri de vărsături severe au fost asociate cu

ruptură esofagiană (vezi pct. 4.4).

Tulburări hepatobiliare

Mai putin frecvente

 

Valori crescute ale testelor functiei hepatice

Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat

Frecvente

Rare

Cu frecventă necunoscută

Hipersudoratie

Eruptie cutanată tranzitorie

Prurit

Tulburări generale si la nivelul locului de administrare

Frecvente

Frecvente

Mai putin frecvente

 

 

Oboseală si astenie

Stare generală de rău

Cădere accidentală

Investigatii diagnostice

Frecvente

 

Scădere în greutate

 

Tabelul 2 indică reactiile adverse raportate la pacienti cu dementă asociată bolii Parkinson, tratati cu rivastigmină.

Tabelul 2

Tulburări metabolice si de nutritie

Frecvente

Frecvente

 

Anorexie

Deshidratare

Tulburări psihice

Frecvente

Frecvente

Frecvente

 

Insomnie

Anxietate

Agitatie

Tulburări ale sistemului nervos

Foarte frecvente

Frecvente

Frecvente

Frecvente

Frecvente

Frecvente

Frecvente

Mai putin frecvente

 

Tremor

Ameteală

Somnolentă

Cefalee

Agravarea bolii Parkinson

Bradichinezie

Dischinezie

Distonie

Tulburări cardiace

Frecvente

Mai putin frecvente

Mai putin frecvente

 

Bradicardie,

Fibrilatie atrială

Bloc atrio-ventricular

Tulburări gastro-intestinale

Foarte frecvente

Foarte frecvente

Frecvente

Frecvente

Frecvente

 

Greată

Vărsături

Diaree

Dureri abdominale si dispepsie

Hipersecretie salivară

Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat

Frecvente

 

 

Hipersudoratie

Tulburări musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv

Frecvente

 

 

Rigiditate musculară

Tulburări generale si la nivelul locului de administrare

Frecvente

Frecvente

 

 

Oboseală si astenie

Tulburări de mers

 

Tabelul 3 prezintă numărul si procentajul de pacienti din studiul clinic specific cu durata de 24 de săptămâni realizat cu rivastigmină la pacienti cu dementă asociată bolii Parkinson cu evenimente adverse pre-definite care pot reflecta agravarea simptomelor parkinsoniene.

Tabelul 3

Evenimente adverse pre-definite care pot reflecta agravarea simptomelor parkinsoniene la pacientii cu dementă asociată bolii Parkinson

Rivastigmine n (%)

Placebo n (%)

Total pacienti studiati

Total pacienti cu evenimente adverse pre-definite

362 (100)

99 (27,3)

179 (100)

28 (15,6)

Tremor

Cădere

Boala Parkinson (agravare)

Hipersecretie salivară

Dischinezie

Parkinsonism

Hipochinezie

Tulburări de miscare

Bradichinezie

Distonie

Tulburări de mers

Rigiditate musculară

Tulburări de echilibru

Rigiditate musculo-scheletică

Frisoane

Disfunctie motorie

37 (10,2)

21 (5,8)

12 (3,3)

5 (1,4)

5 (1,4)

8 (2,2)

1 (0,3)

1 (0,3)

9 (2,5)

3 (0,8)

5 (1,4)

1 (0,3)

3 (0,8)

3 (0,8)

1 (0,3)

1 (0,3)

7 (3,9)

11 (6,1)

2 (1,1)

0

1 (0,6)

1 (0,6)

0

0

3  (1,7)

1  (0,6)

0

0

2 (1,1)

0

0

0

4.9 Supradozaj

Simptome

Majoritatea cazurilor de supradozaj accidental nu au fost asociate cu nici un semn clinic sau simptom si aproape toti pacientii implicati au continuat tratamentul cu rivastigmină. Când simptomele au apărut, ele au inclus greată, vărsături si diaree, hipertensiune arterială sau halucinatii. De asemenea, datorită efectului vagotonic cunoscut al inhibitorilor de colinesterază asupra ritmului cardiac, pot să apară bradicardie si/sau sincopă. Într-un singur caz s-a semnalat ingerarea a 46 mg; după tratamentul de întretinere, pacientul si-a revenit complet în 24 ore.

Tratament

Deoarece rivastigmina are un timp de înjumătătire plasmatică de aproximativ 1 oră si o durată de inhibare a acetilcolinesterazei de aproximativ 9 ore, se recomandă ca, în cazurile de supradozaj asimptomatic, să nu se mai administreze doze ulterioare de rivastigmină în următoarele 24 ore. În supradozajul însotit de greată si vărsături severe, trebuie avută în vedere utilizarea de antiemetice. Dacă este necesar, trebuie administrat tratament simptomatic pentru alte reactii adverse.

În supradozajul masiv, poate fi utilizată atropina. Se recomandă administrarea intravenoasă a unei doze initiale de 0,03 mg sulfat de atropină/kg, continuându-se cu doze în functie de răspunsul clinic. Nu este recomandată utilizarea scopolaminei ca antidot.

5. PROPRIETĂTI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăti farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: anticolinesterazice, codul ATC: N06DA03.

Rivastigmina este un inhibitor de acetil- si butirilcolinesterază, de tip carbamat, presupunându-se a facilita neurotransmisia colinergică prin încetinirea metabolizării acetilcolinei eliberate de neuronii colinergici integri functional. Astfel, rivastigmina poate avea un efect de ameliorare în deficitele cognitive mediate colinergic ale dementei asociate bolii Alzheimer si bolii Parkinson.

Rivastigmina interactionează cu enzimele sale tintă prin formarea unui complex covalent care inactivează temporar enzimele. La voluntarii tineri, sănătosi, o doză orală de 3 mg scade activitatea acetilcolinesterazei (AChE) în LCR cu aproximativ 40% în primele 1,5 ore după administrare. Activitatea enzimei revine la nivelul initial după aproximativ 9 ore de la atingerea efectului inhibitor maxim. La pacientii cu boala Alzheimer, inhibarea AChE în LCR de către rivastigmină a fost dependentă de doză până la 6 mg administrate de două ori pe zi, cea mai mare doză testată. Inhibarea activitătii butirilcolinesterazei în LCR, la 14 pacienti cu Alzhemier tratati cu rivastigmină, a fost similară cu cea a acetilcolinesterazei.

Studii clinice privind dementa Alzheimer

Eficacitatea rivastigminei a fost stabilită prin utilizarea a trei metode de determinare independente, specifice, care au fost evaluate la intervale regulate în timpul perioadelor de tratament de 6 luni. Acestea includ ADAS-Cog (evaluarea functiei cognitive pe baza performantelor), CIBIC-Plus (o apreciere cuprinzătoare, generală a medicului asupra pacientului, care include informatii de la însotitor) si PDS (o evaluare standardizată pe baza informatiilor obtinute de la însotitor asupra abilitătii pacientului de a desfăsura activităti ale vietii zilnice, cum sunt igiena personală, hrănirea, activitatea de a se îmbrăca, activităti casnice cum sunt cumpărături, păstrarea capacitătii de a se orienta singur în împrejurimi, precum si implicarea în activităti legate de finante, etc.).

Pacientii studiati au obtinut un scor MMSE (Mini-Mintal State Examination - examinare a stării psihice minimale) cuprins între 10 si 24.

În tabelul 4 de mai jos sunt prezentate rezultatele cumulate, pentru pacientii cu răspuns relevant clinic, obtinute din două studii cu doze variabile, extrase din trei studii pivot, multicentrice, pe parcursul a 26 de săptămâni, la pacientii cu dementă Alzheimer usoară spre moderat-severă. În aceste studii, ameliorarea relevantă clinic a fost definită a priori prin cel putin 4 puncte ameliorare la testul ADASCog, ameliorare la testul CIBIC-Plus sau cel putin 10% ameliorare la testul PDS.

În plus, în acelasi tabel este prezentată o definitie ulterioară a răspunsurilor. Definitia secundară a răspunsului a necesitat o ameliorare de 4 puncte sau mai mare la testul ADAS-Cog, fără înrăutătire la testul CIBIC-Plus si fără înrăutătire la PDS. Doza zilnică medie reală pentru cei care au răspuns la tratament, în grupul cu administrare de 6-12 mg, corespunzătoare acestei definitii, a fost 9,3 mg. Este important de notat că scalele folosite pentru această indicatie variază si compararea directă a rezultatelor pentru diferite medicamente nu este validă.

Tabelul 4

 

Pacienti cu răspuns clinic semnificativ (%)

 

Intentie de tratament

Ultima observatie efectuată

Măsurarea răspunsului

Rivastigmină

6-12 mg

N=473

Placebo

N=472

Rivastigmină

6-12 mg

N=379

Placebo

N=444

ADAS-Cog: ameliorare de cel putin 4 puncte

21***

12

25***

12

CIBIC-Plus: ameliorare

29***

18

32***

19

PDS: ameliorare de cel putin 10%

26***

17

30***

18

Ameliorare de 4 puncte pentru ADAS-Cog fără înrăutătirea CIBIC-Plus si PDS

10*

6

12**

6

*p<0.05, **p<0.01, ***p<0.001

Studii clinice în dementa asociată bolii Parkinson

Eficacitatea rivastigminei în dementa asociată bolii Parkinson a fost demonstrată într-un studiu principal, multicentric, dublu-orb, placebo-controlat, de 24 săptămâni si faza sa de extensie deschisă de 24 săptămâni. Pacientii implicati în acest studiu au avut un scor MMSE (Mini-Mintal State Examination) cuprins între 10 si 24. Eficienta a fost stabilită prin utilizarea a două scale independente care au fost evaluate la intervale regulate în timpul unei perioade de tratament de 6 luni, după cum se poate observa în tabelul 5 de mai jos: ADAS-Cog, sistem de testare ce măsoară ariile functiei cognitive si determinarea globală ADCS-CGIC (Alzheimer’s Disease Cooperative Study-Clinician’s Global Impression of Change – Studiu Cooperativ al Bolii Alzeheimer – Impresia globală de schimbare a clinicianului).

Tabelul 5

Dementa asociată bolii Parkinson

ADAS-Cog Rivastigmină

ADAS-Cog Placebo

ADCS-CGIC Rivastigmină

ADCS-CGIC Placebo

Populatia ITT + RDO

Valoarea initială medie ± DS

Modificare medie la 24 săptămâni ± DS

(n=329)

23,8 ± 10,2

2,1 ± 8,2

(n=161)

24,3 ± 10,5

-0,7 ± 7,5

(n=329)

Nu e cazul

3,8 ± 1,4

(n=165)

Nu e cazul

4.3 ± 1,5

Diferenta tratamentului ajustat

Valoarea p comparativ cu placebo

2.881

<0011

Nu e cazul

0.0072

Populatia ITT - LOCF

Valoarea initială medie ± DS

Modificare medie la 24 săptămâni ± DS

(n=287)

24,0 ± 10,3

2,5 ± 8,4

(n=154)

24,5 ± 10,6

-0,8 ± 7,5

(n=289)

Nu e cazul

3,7 ± 1,4

(n=158)

Nu e cazul

4,3 ± 1,5

Diferenta tratamentului ajustat

Valoarea p comparativ cu placebo

3.541

 <0,0011

Nu e cazul

<0,0012

1 Pe baza ANCOVA cu tratamentul si tara ca factori si ADAS-Cog initial drept covariat. O modificare

pozitivă indică îmbunătătire.

2 Date medii prezentate pentru analiza absolută de convenientă, efectuată utilizând testul van Elteren ITT: Intent-To-Treat – Intentie de a trata; RDO: Retrieved Drop Outs - Pacienti care au abandonat studiul si apoi au revenit; LOCF: Last Observation Carried Forward - Ultima observatie efectuată

Desi un efect al tratamentului a fost demonstrat în populatia de studiu în ansamblu, datele au sugerat faptul că un efect mai puternic al tratamentului, comparativ cu placebo, a fost observat în subgrupul de pacienti cu dementă moderată asociată bolii Parkinson. În mod similar, un efect mai puternic al tratamentului a fost observat la acei pacienti cu halucinatii vizuale (vezi tabelul 6).

Tabelul 6

Dementa asociată bolii Parkinson

ADAS-Cog Rivastigmină

ADAS-Cog Placebo

ADAS-Cog Rivastigmină

ADAS-Cog Placebo

 

Pacienti cu halucinatii vizuale

Pacienti fără halucinatii vizuale

Populatia ITT + RDO

Valoarea initială medie ±DS

Modificare medie la 24 săptămâni ± DS

Diferenta tratamentului ajustat

Valoarea p comparativ cu placebo

(n=107)

25,4 ± 9,9

1,0 ± 9,2

(n=60)

27,4 ± 10,4

-2,1 ± 8,3

(n=220)

23,1 ± 10,4

2,6 ± 7,6

(n=101)

22,5 ± 10,1

0,1 ± 6,9

4,271

0,0021

2,091

0,0151

 

Pacienti cu dementă moderată (MMSE 10-17)

Pacienti cu dementă usoară (MMSE 18-24)

Populatia ITT + RDO,

Valoarea initială medie ± DS

Modificare medie la 24 săptămâni ± DS

Diferenta tratamentului ajustat,

Valoarea p comparativ cu placebo

(n=87)

32,6 ± 10,4

2,6 ± 9,4

(n=44)

33,7 ± 10,3

-1,8 ± 7,2

(n=237)

20,6 ± 7,9

1,9 ± 7,7

(n=115)

20,7 ± 7,9

-0,2 ± 7,5

4,731

0,0021

2,141

0,0101

1 Pe baza ANCOVA cu tratamentul si tara ca factori si ADAS-Cog initial drept covariat. O modificare pozitivă indică îmbunătătire.

ITT: Intent-To-Treat – Intentie de a trata; RDO: Retrieved Drop Outs – Pacienti care au abandonat studiul si apoi au revenit.

5.2 Proprietăti farmacocinetice

Absorbtie

Rivastigmina se absoarbe rapid si complet. Concentratia plasmatică maximă este atinsă în aproximativ 1 oră. Ca urmare a interactiunii dintre rivastigmină si enzima sa „tintă”, cresterea biodisponibilitătii este de aproximativ 1,5 ori mai mare decât era de asteptat prin cresterea dozei. Biodisponibilitatea absolută după o doză de 3 mg este de aproximativ 36%±13%. Administrarea rivastigminei împreună cu alimente întârzie absorbtia (tmax) cu 90 minute si scade Cmax si creste ASC cu aproximativ 30%..

Distributie

Legarea de proteine a rivastigminei este de aproximativ 40%. Ea traversează rapid bariera

hematoencefalică si are un volum aparent de distributie de 1,8-2,7 l/kg.

Metabolizare

Rivastigmina este metabolizată rapid si extensiv (timpul de înjumătătire plasmatică aproximativ 1 oră), în principal prin hidroliza mediată de colinesterază, până la un metabolit decarbamilat. In vitro, acest metabolit inhibă în foarte mică măsură acetilcolinesteraza (<10%). Pe baza datelor obtinute din studiile in vitro si la animale, izoenzimele principale ale citocromului P450 sunt minimal implicate în metabolizarea rivastigminei. Clearance-ul plasmatic total al rivastigminei a fost de aproximativ130 l/h după o doză de 0,2 mg administrată intravenos si scade la 70 l/h după o doză de 2,7 mg administrată intravenos.

Excretia

Nu s-a detectat în urină rivastigmină nemetabolizată; excretia renală a metabolitilor este principala cale de eliminare. După administrarea de C14-rivastigmină, eliminarea renală a fost rapidă si aproape completă (>90%) în 24 ore. Mai putin de 1% din doza administrată se elimină prin fecale. Rivastigmina sau metabolitul decarbamilat nu se acumulează la pacientii cu boala Alzheimer.

Vârstnici

Desi biodisponibilitatea rivastigminei este mai mare la vârstnici decât la voluntarii tineri sănătosi, studiile la pacientii cu Alzheimer cu vârste cuprinse între 50 si 92 ani au demonstrat că biodisponibilitatea nu se modifică în functie de vârstă.

Pacienti cu insuficientă hepatică

Cmax a rivastigminei a fost cu aproximativ 60% mai mare si ASC a rivastigminei a fost de două ori mai mare la pacientii cu insuficientă hepatică usoară spre moderată decât la subiectii sănătosi.

 

Pacienti cu insuficientă renală

Cmax si ASC ale rivastigminei au fost mai mult de două ori mai mari la pacientii cu insuficientă

renală moderată comparativ cu subiectii sănătosi; cu toate acestea, nu s-au înregistrat modificări ale Cmax si ASC ale rivastigminei la pacientii cu insuficientă renală severă.

5.3 Date preclinice de sigurantă

Studiile de toxicitate după doze repetate efectuate la sobolan, soarece si câine au indicat numai efecte asociate unei actiuni farmacologice exagerate. Nu a fost observată toxicitate specifică de organ. În studiile la animale nu au putut fi stabilite limite de sigurantă privind expunerea la om, deoarece studiile la animale au o anumită sensibilitate.

Rivastigmina nu a avut efecte mutagene în testele standard in vitro si in vivo, cu exceptia testului de aberatii cromozomiale ale limfocitelor periferice umane la doze de 104 ori mai mari decât expunerea clinică maximă. Testul micronucleelor in vivo a fost negativ.

Studiile efectuate la soareci si sobolani nu au pus în evidentă efectul carcinogenetic al rivastigminei la doza maximă tolerată, desi expunerea la rivastigmină si metabolitii săi a fost mai scăzută decât la om. Când s-a corelat cu suprafata corporală, expunerea la rivastigmină si metabolitii săi a fost aproximativ echivalentă cu doza umană maximă recomandată de 12 mg/zi; cu toate acestea, comparativ cu doza umană maximă, la animale s-a obtinut o doză de 6 ori mai mare.

La animale, rivastigmina traversează placenta si se excretă în lapte. Studiile cu doze orale efectuate la femele gestante de sobolan si iepure nu au indicat potential teratogen în ceea ce priveste rivastigmina.

6.       PROPRIETĂTI FARMACEUTICE

6.1     Lista excipientilor

Continutul capsulei

Celuloză microcristalină

Hipromeloză

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Stearat de magneziu

Învelisul capsulei Dioxid de titan (E171), Oxid galben de fer (E172), Oxid rosu de fer (E172), Gelatină

6.2     Incompatibilităti

Nu este cazul.

6.3     Perioada de valabilitate

2 ani.

6.4     Precautii speciale pentru păstrare

Acest medicament nu necesită precautii speciale de păstrare.

4.8 Natura si continutul ambalajului

Cutie cu blistere (PVC-PVDC/Al) a 28, 30, 56, 60 sau 112 capsule. Flacon din PEÎD a 200 sau 250 capsule.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precautii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinte speciale.

7.       DETINĂTORUL AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATĂ

KRKA, d.d., Novo mesto, Šmarješka cesta 6, 8501 Novo mesto, Slovenia

8.       NUMĂRUL(ELE) AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATĂ

28 capsule: EU/1/09/525/014 30 capsule: EU/1/09/525/015 56 capsule: EU/1/09/525/016 60 capsule: EU/1/09/525/017 112 capsule: EU/1/09/525/018 200 capsule: EU/1/09/525/049 250 capsule: EU/1/09/525/019

9.       DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZATIEI

11/5/2009

10.     DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Informatii detaliate despre acest medicament sunt disponibile pe situl web-ul Agentiei Europene a Medicamentului http://www.ema.europa.eu/.

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
Boala Alzheimer ar putea avea legătură cu virusul herpesului (studiu) Persoanele purtătoare ale virusului herpesului ar putea prezenta un risc crescut de a dezvolta boala Alzheimer, este concluzia unui studiu realizat de o echipă de cercetătorii suedezi de la Universitatea din Umea, scrie marţi passionsante.be.
Boala Alzheimer ar avea legătură cu traumatismele cerebrale (studii) Leziunile cerebrale traumatice ar creşte riscul unor tulburări cognitive şi al demenţei, potrivit unor studii americane diferite, prezentate luni la Paris, cu ocazia Conferinţei internaţionale a Asociaţiei Alzheimer (AAIC), şi menţionate de AFP.
Boala Alzheimer nu debutează mereu cu tulburări de memorie (studiu) Boala Alzheimer nu debutează mereu cu tulburări de memorie, tristeţea, iritabilitatea şi somnolenţa fiind uneori simptome care preced maladia, se arată într-un studiu desfăşurat în 34 de centre de depistare americane şi preluat de lefigaro.fr.
Boala Alzheimer ar putea fi provocată de ciuperci (studiu) Boala Alzheimer ar putea fi provocată de ciuperci, potrivit unui studiu realizat de cercetători de la Universitatea Autonomă din Madrid (UAM), relatează EFE.
Boala Alzheimer, contagioasă? Boala Alzheimer apare atunci când în creier este prezent un grup de proteine cerebrale, care, la fel ca prionii - agenţii bolii Creutzfeldt-Jakob sau a aşa-numitei 'boli a vacii nebune' la bovine - ar putea fi contagioşi, relevă rezultatele unui studiu realizat de oameni de ştiinţă germani, citat de...
Studiu: Boala Alzheimer ar putea avea legătură cu o calitate proastă a somnului O calitate proastă a somnului sau insuficienţa acestuia a fost asociată cu o anomalie a creierului întâlnită în boala Alzheimer, relevă un studiu citat de agenţia Bloomberg.