Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

QUETIAPINA SANDOZ 50 mg
 
Denumire QUETIAPINA SANDOZ 50 mg
Descriere Tratamentul schizofreniei.
Tratamentul episoadelor maniacale moderate până la severe.
Tratamentul episoadelor depresive majore din boala bipolară.
Denumire comuna internationala QUETIAPINUM
Actiune terapeutica ANTIPSIHOTICE DIAZEPINE, OXAZEPINE SI TIAZEPINE
Prescriptie P-RF/S - Stupefiante/psihotrope cu prescriptie care se retine in farmacie
Forma farmaceutica Comprimate filmate
Concentratia 50mg
Ambalaj Cutie cu blist. PVC-COC-PVDC/Al unidoza x 100x1 compr. film.
Valabilitate ambalaj 2 ani
Cod ATC N05AH04
Firma - Tara producatoare SALUTAS PHARMA GMBH - GERMANIA
Autorizatie de punere pe piata SANDOZ S.R.L. - ROMANIA

Ai un comentariu sau o intrebare despre QUETIAPINA SANDOZ 50 mg ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



Prospect si alte informatii despre QUETIAPINA SANDOZ 50 mg, comprimate filmate       

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR.1961/2009/01-20                                                 Anexa 2

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1.      DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Quetiapina Sandoz 50 mg comprimate filmate

2.      COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat filmat conţine 50 mg quetiapină (sub formă de fumarat de quetiapină).

Excipient: 30,38 mg lactoză (ca lactoză monohidrat)/comprimat filmat. Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3.      FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat filmat

Comprimate filmate ovale, de culoarea piersicii, cu lungimea de 11 mm şi grosime 5,6 mm prevăzute cu linie mediană. Comprimatul poate fi divizat în două jumătăţi egale.

4.      DATE CLINICE

4.1     Indicaţii terapeutice

Tratamentul schizofreniei.

Tratamentul episoadelor maniacale moderate până la severe.

Tratamentul episoadelor depresive majore din boala bipolară.

Quetiapina nu este indicată pentru prevenţia recurenţelor episoadelor maniacale sau depresive.

4.2     Doze şi mod de administrare

Quetiapina poate fi administrată cu sau fără alimente.

Adulţi

Pentru tratamentul schizofreniei

Quetiapina trebuie administrată de două ori pe zi.

Doza zilnică totală pentru primele 4 zile de tratament este 50 mg quetiapină (ziua 1), 100 mg quetiapină (ziua 2), 200 mg quetiapină (ziua 3) şi 300 mg quetiapină (ziua 4). Începând cu ziua 4 doza trebuie să fie crescută treptat până la doza uzuală eficace de 300-450 mg quetiapină pe zi. În funcţie de răspunsul clinic şi de tolerabilitatea individuală a pacientului, doza poate fi ajustată în intervalul 150-750 mg quetiapină pe zi.

Pentru tratamentul episoadelor maniacale din tulburarea bipolară

Quetiapina trebuie administrată de două ori pe zi.

Doza zilnică totală pentru primele 4 zile de tratament este 100 mg quetiapină (ziua 1), 200 mg quetiapină (ziua 2), 300 mg quetiapină (ziua 3) şi 400 mg quetiapină (ziua 4). Următoarele ajustări ale dozei de până la 800 mg quetiapină pe zi din ziua 6 trebuie efectuate în trepte de cel mult 200 mg pe zi.

Doza poate fi ajustată în funcţie de răspunsul clinic şi de tolerabilitatea individuală a pacientului, în intervalul de 200 şi 800 mg quetiapină pe zi. Doza uzuală eficace este cuprinsă în intervalul 400-800 mg quetiapină pe zi.

Pentru tratamentul episoadelor depresive din tulburarea bipolară

Quetiapina trebuie administrată o dată pe zi la culcare.

Doza zilnică totală pentru primele 4 zile de tratament este 50 mg quetiapină (ziua 1), 100 mg quetiapină (ziua 2), 200 mg quetiapină (ziua 3) şi 300 mg quetiapină (ziua 4). Doza zilnică recomandată este 300 mg quetiapină.

În studiile clinice, nu s-a observat un beneficiu suplimentar la grupul care utilizează 600 mg quetiapină faţă de grupul care utilizează 300 mg quetiapină (vezi pct.5.1). Anumiţi pacienţi pot beneficia de o doză de 600 mg quetiapină. Tratamentul cu doze mai mari de 300 mg quetiapină trebuie iniţiat de către medici cu experienţă în tratamentul tulburării bipolare. În ceea ce priveşte tolerabilitatea individuală a pacienţilor, studiile clinice au indicat că poate fi luată în considerare scăderea dozei la minim 200 mg de quetiapină.

Pacienţi vârstnici peste 65 ani

Similar altor antipsihotice, quetiapina trebuie utilizată cu precauţie la vârstnici, mai ales în timpul perioadei iniţiale a tratamentului. Poate fi necesar ca ajustarea treptată a dozei să se facă mai lent, iar doza terapeutică zilnică să fie mai mică decât cea utilizată la pacienţii mai tineri, în funcţie de răspunsul clinic şi de tolerabilitatea fiecărui pacient. Clearance-ul plasmatic mediu al quetiapinei s-a redus cu 30-50% la subiecţii vârstnici, comparativ cu pacienţii mai tineri.

Eficacitatea şi siguranţa nu au fost evaluate la pacienţii cu vârsta peste 65 ani cu episoade depressive în cadrul bolii bipolare.

Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani

Nu se recomandă utilizarea quetiapinei la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani, datorită lipsei datelor privind utilizarea la această grupă de vârstă. Rezultatele disponibile din studiile clinice placebo controlate sunt prezentate la pct. 4.4, 4.8, 5.1 şi 5.2.

Insuficienţa renală

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală.

Insuficienţa hepatică

Quetiapina este metabolizată în proporţie mare la nivel hepatic. Prin urmare, quetiapina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică cunoscută, mai ales în timpul perioadei iniţiale a tratamentului. Pacienţii cu insuficienţă hepatică cunoscută trebuie să înceapă tratamentul cu 25 mg quetiapină pe zi. Doza trebuie crescută zilnic cu 25-50 mg până se obţine doza eficace, în funcţie de răspunsul clinic şi de tolerabilitatea individuală a pacientului.

Notă

Pentru doze care nu se pot realiza /practica cu aceste medicamente, sunt disponibile alte medicamente care conţin quetiapină cu concentraţie mai mare.

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii acestui medicament.

Este contraindicată administrarea concomitentă de inhibitori ai izoenzimei 3A4 a citocromului P450 cum sunt inhibitorii de protează HIV, medicamentele antimicotice de tip azol, eritromicina şi nefazodona (vezi, de asemenea, pct.4.5).

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Copii şi adolescenţi (cu vârsta între 10 şi 17 ani)

Nu se recomandă utilizarea quetiapinei la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani, datorită lipsei datelor privind utilizarea la această grupă de vârstă. Studiile clinice au demonstrat că, în plus faţă de profilul de siguranţă cunoscut, identificat la adulţi (vezi pct. 4.8), anumite evenimente adverse apar cu o frecvenţă mai mare la copii şi adolescenţi comparativ cu adulţii (apetit alimentar crescut, creşteri ale concentraţiilor prolactinei serice şi simptome extrapiramidale) şi a mai fost identificată o reacţie adversă care nu a fost observată anterior în studiile la adulţi (creşterea tensiunii arteriale). Au fost observate, de asemenea, modificări ale testelor funcţionale ale tiroidei, la copii şi adolescenţi.

În plus, implicaţiile privind siguranţa pe termen lung a tratamentului asupra creşterii şi maturizării nu au fost studiate mai mult de 26 de săptămâni. Nu sunt cunoscute implicaţiile pe termen lung asupra dezvoltării cognitive şi comportamentale.

În studiile clinice placebo controlate la pacienţi copii şi adolescenţi, quetiapina a fost asociată cu o incidenţă crescută a simptomelor extrapiramidale (SEP) comparativ cu placebo la pacienţii trataţi pentru schizofrenie şi episod maniacal din tulburarea bipolară (vezi pct. 4.8).

Suicid/gânduri suicidare sau agravarea stării clinice

Depresia din tulburarea afectivă bipolară este asociată cu un risc crescut de gânduri suicidare, auto-vătămare şi suicid (evenimente asociate suicidului). Acest risc persistă până la apariţia remisiei semnificative. Deoarece ameliorarea stării poate să nu apară în timpul primelor câteva săptămâni de tratament, sau chiar mai mult, pacienţii trebuie monitorizaţi îndeaproape până la apariţia ameliorării. Conform experienţei clinice riscul de suicid poate creşte în stadiile iniţiale ale recuperării.

În studiile clinice la pacienţii cu episoade depresive majore din tulburarea afectivă bipolară a fost observată un risc crescutal evenimentelor asociate suicidului la pacienţii tineri cu vârstă sub 25 de ani, care au fost trataţi cu quetiapină, comparativ cu cei trataţi cu placebo (3% faţă de 0%).

În plus, medicii trebuie să aibă în vedere potenţialul risc de evenimente asociate suicidului după întreruperea bruscă a tratamentului cu quetiapină, datorită factorilor de risc cunoscuţi pentru afecţiunea tratată.

Somnolenţă

Tratamentul cu quetiapină a fost asociat cu somnolenţă şi simptome asemănătoare, cum este sedarea (vezi pct. 4.8). În studiile clinice privind tratamentul pacienţilor cu depresie din boala bipolară, debutul acestor simptome a fost observat de obicei în decursul primelor zile de tratament şi a fost de intensitate uşoară până la moderată. Pacienţii cu depresie din boala bipolară care prezintă somnolenţă de intensitate severă pot necesita mai frecvent de atenţie pentru cel puţin 2 săptămâni de la debutul somnolenţei sau până simptomele se ameliorează şi trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului.

Cardiovascular

Quetiapina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu afecţiune cardiovasculară cunoscută, afecţiune cerebrovasculară sau alte afecţiuni care predispun la hipotensiune arterială. Quetiapina poate induce hipotensiune arterială ortostatică mai ales în timpul perioadei iniţiale de creştere treptată a dozei şi, prin urmare, trebuie luată în considerare reducerea dozei sau mai mult creşterea treptată dacă aceasta apare.

Convulsii

În studiile clinice controlate nu a existat nici o diferenţă în ceea ce priveşte incidenţa convulsiilor la pacienţii trataţi cu quetiapină sau placebo. Similar altor antipsihotice, se recomandă prudenţă în cazul tratării pacienţilor cu convulsii în antecedente (vezi pct.4.8).

Simptome extrapiramidale

În studiile clinice placebo-controlate efectuate pe pacienţi adulţi quetiapina a fost asociată cu o incidenţă crescută a simptomelor extrapiramidale (SEP) comparativ cu placebo la pacienţii trataţi pentru episoade depresive majore din boala bipolară (vezi pct.4.8).

Diskinezie tardivă

Dacă apar semne şi simptome de diskinezie tardivă, trebuie luată în considerare reducerea dozei sau întreruperea tratamentului cu quetiapină. Simptomele diskineziei tardive se pot agrava sau pot să apară după întreruperea tratamentului (vezi pct.4.8).

Sindromul neuroleptic malign

Sindromul neuroleptic malign a fost asociat cu tratamentul antipsihotic incluzând quetiapina (vezi pct.4.8). Manifestările clinice includ hipertermie, alterarea statusului mintal, rigiditate musculară, instabilitatea vegetativă şi creşterea creatinfosfokinazei. În cazul unui astfel de eveniment, tratamentul cu quetiapină trebuie întrerupt şi trebuie administrat tratament medical adecvat.

Neutropenie severă

Neutropenia severă (numărul neutrofilelor < 0,5 X 109/l) a fost raportată mai puţin frecvent în studiile clinice efectuate cu quetiapină. Cele mai multe cazuri de neutropenie severă au apărut la un interval de câteva luni de la începerea tratamentului cu quetiapină. Nu a existat o legătură evidentă cu doza administrată. În perioada după punerea pe piaţă, remiterea leucopeniei şi/sau neutropeniei a urmat după întreruperea tratamentului cu quetiapină. Printre factorii de risc posibili pentru neutropenie se numără pre-existenţa unui număr mic de leucocite (WBC) şi neutropenie indusă de medicamente în antecedente. Administrarea quetiapinei trebuie întreruptă la pacienţii cu un număr de neutrofile < 1,0 X 109/l. Pacienţii trebuie ţinuţi sub observaţie pentru decelarea semnelor şi simptomelor de infecţie, iar numărul de neutrofile trebuie monitorizat (până când depăşesc 1,5 X 109/l) (vezi pct.5.1).

Interacţiuni

Vezi, de asemenea, pct.4.5.

Utilizarea concomitentă a quetiapinei cu un inductor puternic al enzimelor hepatice cum este carbamazepina sau fenitoina scade semnificativ concentraţiile plasmatice de quetiapină, ceea ce poate afecta eficacitatea tratamentului cu quetiapină. La pacienţii cărora li se administrează un inductor al enzimelor hepatice, iniţierea tratamentului cu quetiapină se poate face doar dacă medicul consideră că beneficiul administrării quetiapinei depăşeşte riscul eliminării inductorului enzimelor hepatice. Este important ca orice modificare a inductorului să fie treptată şi dacă este necesar trebuie înlocuit cu un medicament neinductor (de exemplu valproat de sodiu).

Hiperglicemie

În timpul tratamentului cu quetiapină a fost raportată hiperglicemia sau exacerbarea diabetului zaharat preexistent. Se recomandă monitorizare clinică la pacienţii cu diabet zaharat cu factori de risc pentru apariţia diabetului zaharat (vezi, de asemenea, pct.4.8).

Lipide

În studiile clinice cu quetiapină s-a observat creşterea concentraţiilor de trigliceride, LDL şi a colesterolului total şi scăderea concentraţiilor de HDL cholesterol (vezi pct.4.8). Modificările lipidelor trebuie tratate corespunzător.

Risc metabolic

Date fiind observaţiile din studiile clinice privind modificările în greutate, glicemie (vezi hiperglicemia) şi lipide, este posibilă înrăutăţirea profilului de risc metabolic la anumiţi pacienţi, care trebuie trataţi clinic corespunzător (vezi, de asemenea, pct. 4.8).

Prelungirea QT

În studiile clinice şi în conformitate cu RCP, quetiapina nu a fost asociată cu o creştere absolută persistentă a intervalului QT. Post-autorizare, a fost raportată prelungirea intervalului QT în cazul utilizării quetiapinei în doze terapeutice (vezi pct.4.8) şi în caz de supradozare (vezi pct.4.9).

Similar altor antipsihotice trebuie acordată atenţie atunci când quetiapina este prescrisă pacienţilor cu afecţiuni cardiovasculare sau antecedente familiale de prelungire a intervalului QT. De asemenea, este nevoie de prudenţă atunci când quetiapina este prescrisă fie cu medicamente cunoscute că prelungesc intervalului QT sau concomitent cu alte antipsihotice, mai ales la vârstnici, la pacienţii cu sindrom QT prelungit, congenital, insuficienţă cardiacă congestivă, hipertrofie cardiacă, hipokaliemie sau hipomagneziemie (vezi pct.4.5).

Sindrom de întrerupere

Simptome acute de întrerupere cum sunt insomnie, greaţă, cefalee, diaree, vărsături, ameţeli şi iritabilitate au fost descrise după întreruperea bruscă a quetiapinei. Se recomandă întreruperea gradată pe parcursul unei perioade de cel puţin una sau două săptămâni (vezi pct. 4.8).

Pacienţi vârstnici cu psihoză asociată demenţei

Quetiapina nu este recomandată pentru tratamentul psihozei asociate demenţei.

Studii clinice randomizate, placebo controlate au pus în evidenţă la pacienţii cu demenţă creşterea de aproximativ 3 ori a riscului apariţiei evenimentelor adverse cerebro-vasculare în cazul tratamentului cu unele antipsihotice atipice. Mecanismul pentru creşterea riscului nu este cunoscut. Un risc crescut nu poate fi exclus la pacienţii trataţi cu alte antipsihotice sau la alte grupuri de pacienţi. Quetiapina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu factori de risc pentru accident vascular cerebral.

În cadrul unei meta-analize efectuate pentru medicamente antipsihotice atipice, s-a raportat o creştere a riscului de deces la pacienţii vârstnici cu psihoză asociată demenţei, comparativ cu placebo. Totuşi, în 2 studii cu quetiapină cu durata de 10 săptămâni, placebo controlate, la aceeaşi pacienţi (n=710; vârsta medie- 83 ani; media - 56-99 ani) incidenţa mortalităţii la cei trataţi cu quetiapină a fost de 5,5% comparativ cu 3,2% la grupul placebo. Pacienţii din aceste studii au decedat din diverse cauze, care au fost de aşteptat pentru această populaţie. Aceste date nu stabilesc o relaţie de cauzalitate între tratamentul cu quetiapină şi decese la pacienţii vârstnici cu demenţă.

Disfagie

La administrarea quetiapinei a fost raportată disfagia (vezi pct. 4.8). Se recomandă prudenţă în

administrarea quetiapinei la pacienţii cu risc de pneumonie de aspiraţie.

Tromboembolism venos (TEV)

La administrarea de medicamente antipsihotice au fost raportate cazuri de tromboembolism venos (TEV). Deoarece pacienţii trataţi cu antipsihotice prezintă, de obicei, factori de risc dobândiţi pentru TEV, toţi factorii de risc posibili pentru TEV trebuie identificaţi înainte şi în timpul tratamentului cu quetiapină şi trebuie luate măsuri preventive.

Informaţii suplimentare

Datele referitoare la quetiapină în asociere cu divalproex sau litiu în episoadele maniacale moderate până la severe sunt limitate; oricum, tratamentul asociat este bine tolerat (vezi pct.4.8 şi 5.1). Datele au arătat un efect aditiv în săptămâna a-3a.

Quetiapina Sandoz comprimate filmate conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficient de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză, nu trebuie să utilizeze acest medicament.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Având în vedere efectele principale ale quetiapinei asupra sistemului nervos central, quetiapina trebuie utilizat cu prudenţă în asociere cu alte medicamente care acţionează la nivel nervos central şi cu alcoolul etilic.

Izoenzima 3A4 a citocromulului P450 (CYP) este cea care este responsabilă în principal pentru metabolizarea quetiapinei mediate prin intermediul citocromul P450. Într-un studiu de interacţiune efectuat la voluntari sănătoşi, administrarea concomitentă de quetiapină (în doză de 25 mg) împreună cu ketoconazol, un inhibitor CYP3A4 a determinat o creştere a ASC pentru quetiapină cu 5-8%. Având în vedere acest lucru, administrarea concomitentă a quetiapinei şi a inhibitorilor CYP3A4 este contraindicată. De asemenea, nu se recomandă consumul sucului de grapefruit pe durata tratamentului cu quetiapină.

Într-un studiu cu doze repetate, efectuat la pacienţi pentru evaluarea farmacocineticii quetiapinei, administrate înainte şi în timpul tratamentului cu carbamazepină (un inductor cunoscut al enzimelor hepatice), administrarea concomitentă de carbamazepină a crescut semnificativ clearance-ul quetiapinei. Această creştere a clearance-ului a redus expunerea sistemică la quetiapină (măsurată prin ASC) la o medie de 13% din expunerea observată în timpul administrării în monoterapie de quetiapină; cu toate acestea, la unii pacienţi s-a observat un efect mai puternic. Ca o consecinţă a acestei interacţiuni, poate apărea scăderea concentraţiilor plasmatice, ce poate afecta eficacitatea tratamentului cu quetiapină. Administrarea concomitentă de quetiapină şi fenitoină (un alt inductor al enzimelor microzomale) a determinat o creştere marcată a clearance-ului quetiapinei cu aproximativ 450%. La pacienţii cărora li se administrează un inductor al enzimelor hepatice, tratamentul cu quetiapină trebuie iniţiat numai atunci când medicul consideră că beneficiile quetiapina depăşesc riscurile întreruperii administrării inductorului enzimelor hepatice.Este important ca orice modificare a dozei inductorului să se facă treptat şi, dacă este necesar, acesta să fie înlocuit cu un non-inductor (de exemplu valproat de sodiu) (vezi, de asemenea, pct.4.4)

Farmacocinetica quetiapinei nu a fost semnificativ influenţată de administrarea concomitentă a antidepresivului imipramină (un inhibitor CYP2D6 cunoscut) sau fluoxetină (un inhibitor CYP3A4 sau CYP2D6).

Farmacocinetica quetiapinei nu a fost semnificativ modificată prin administrarea concomitentă a antipsihoticelor risperidonă sau haloperidol. Administrarea concomitentă de quetiapină şi tioridazină a determinat o creştere a clearance-ului quetiapinei cu aproximativ 70%.

Farmacocinetica quetiapinei nu a fost influenţată de administrarea concomitentă de cimetidină.

Farmacocinetica litiului nu a fost influenţată de administrarea concomitentă de quetiapină.

Farmacocinetica valproatului de sodiu şi a quetiapinei nu a fost modificată într-o măsură în care să aibă relevanţă clinică, atunci când acestea au fost administrate concomitent.

Nu au fost efectuate studii specifice de interacţiune cu medicamente utilizate obişnuit în afecţiuni cardiovasculare.

Este necesară prudenţă în cazul în care quetiapina este utilizată concomitent cu medicamente cunoscute că determină prelungirea intervalului QT.

4.6     Sarcina şi alăptarea

La om, nu s-au stabilit încă siguranţa şi eficacitatea utilizării quetiapinei în timpul sarcinii. Până în prezent nu există dovezi de efecte dăunătoare la animale în cadrul testelor, efectele posibile asupra ochiului fătului nu au fost examinate. Prin urmare, quetiapina nu trebuie utilizată în timpul sarcinii decât dacă beneficiile justifică riscurile potenţiale. După sarcinile în care a fost utilizată quetiapina, au fost observate simptome de întrerupere.

Nu se cunoaşte măsura în care quetiapina se excretă în laptele uman. De aceea, femeile care alăptează trebuie sfătuite să evite alăptarea în perioada în care iau quetiapină.

4.7     Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Având în vedere efectele sale principale asupra sistemului nervos central, quetiapina poate influenţa activităţile care necesită stare de vigilenţă. Prin urmare, pacienţii trebuie sfătuiţi să nu conducă vehicule şi să nu folosească utilaje, dacă nu se cunoaşte susceptibilitatea individuală.

4.8 Reacţii adverse

Cele mai frecvent raportate efecte adverse la quetiapină sunt somnolenţa, ameţeli, xerostomie, astenie moderată, constipaţie, tahicardie, hipotensiune arterială ortostatică şi dispepsie.

Similar altor antipsihotice, au fost asociate cu quetiapina: creştere în greutate, sincopă, sindrom neuroleptic malign, leucopenie, neutropenie şi edem periferic.

Următoarele estimări ale frecvenţei sunt utilizate în evaluarea reacţiilor adverse

Foarte frecvente                                   (≥1/10)

Frecvente                                            (≥1/100 şi <1/10)

Mai puţin frecvente                               (≥1/1000 şi <1/100)

Rare                                                    (≥1/10000 şi <1/1000)

Foarte rare                                          (<1/10000)

Cu frecvenţă necunoscută                      (nu poate fi estimată din datele disponibile)

Tulburări hematologice şi limfatice

Frecvente: leucopenie1

Mai puţin frecvente: eozinofilie, trombocitopenie

Cu frecvenţă necunoscută: neutropenie1

Tulburări ale sistemului imunitar

 Mai puţin frecvente: hipersensibilitate

Foarte rare: reacţie anafilactică6

Tulburări endocrine

Frecvente: hiperprolactinemie16

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Frecvente: apetit alimentar crescut

Foarte rare: diabet zaharat1,5,6

Tulburări psihice

Frecvente: vise anormale şi coşmaruri

Tulburări ale sistemului nervos

Foarte frecvente: ameţeli4, 17, somnolenţă2, 17, cefalee

Frecvente: sincopă4, 17, simptome extrapiramidale1,13, dizartrie

Mai puţin frecvente: convulsii1, sindromul picioarelor neliniştite, diskinezie tardivă 1, 6

Tulburări oculare Frecvente: vedere înceţoşată

Tulburări cardiace

Frecvente: tahicardie4

Tulburări vasculare

Frecvente: hipotensiune arterială ortostatică4, 17

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

Frecvente: rinită

Tulburări gastro-intestinale

Foarte frecvente: xerostomie

Frecvente: constipaţie, dispepsie

Mai puţin frecvente: disfagie8

Tulburări hepato-biliare

Rare: icter6

Foarte rare: hepatită6

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Foarte rare: edem angioneurotic6, sindrom Stevens-Johnson6

Tulburări ale aparatului genital şi ale sânului

Rare: priaprism, galactoree

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Foarte frecvente: simptome de abstinenţă (întrerupere)110

Frecvente: astenie uşoară, edem periferic, iritabilitate

Rare: sindrom neuroleptic malign1

Investigaţii diagnostice

Foarte frecvente: Creşterea concentraţiilor serice ale trigliceridelor11, creşterea concentraţiilor colesterolului total (predominant LDL-colesterol)12, scăderea concentraţiei HDL colesterolului18,creştere în greutate9

Frecvente: creşterea concentraţiei serice a transaminazelor (ALT, AST)3, scăderea numărului de neutrofile, creşterea glicemiei până la valori hiperglicemice 7

Mai puţin frecvente: creşterea concentraţiilor de gama-GT3, scăderea numărului de trombocite 14, prelungirea intervalului QT 1, 13, 19

Rare: creşterea concentraţiei creatinfosfokinazei în sânge15, trombembolism venos1

(1) Vezi pct.4.4

(2) Poate apare somnolenţă, mai ales în timpul primelor două săptămâni de tratament şi, în general, se rezolvă la continuarea administrării quetiapinei

(3)  Creşteri asimptomatice ale concentraţiei serice ale valorilor transaminazelor hepatice (ALT, AST) sau a gama-GT au fost observate la unii pacienţi la care s-a administrat quetiapină. Aceste creşteri au fost reversibile la tratamentul continuu cu quetiapină.

(4)  Similar altor antipsihotice cu activitate de blocare alfa1-adrenergică, este posibil ca quetiapina să inducă frecvent hipotensiune arterială ortostatică, asociată cu ameţeli, tahicardie şi, la anumiţi pacienţi, sincopă, în special în timpul perioadei iniţiale de creştere treptată a dozei (vezi pct.4.4).

(5) În cazuri rare a fost raportată exacerbarea diabetului zaharat preexistent.

(6) Calcularea frecvenţei acestor reacţii adverse la medicament provine numai din datele obţinute după punerea pe piaţă.

(7) Glicemia à jeun >126 mg/dl (≥7,0 mmol/l) sau glicemia postprandială >200 mg/dl (≥11,1 mmol/l) în cel puţin o situaţie

(8)  O creştere a prezenţei disfagiei la administrarea de quetiapină comparativ cu placebo a fost observată în depresia din boala bipolară doar în studiile clinice.

(9)  Pe baza unei creşteri >7% a greutăţii corporale faţă de valoarea iniţială. Apare predominant în primele săptămâni de tratament la adulţi.

(10)  Următoarele simptome de întrerupere apar cel mai frecvent în studiile clinice în monoterapie, placebo controlate care au evaluat simptomele de întrerupere: insomnie, greaţă, cefalee, diaree, vărsături, ameţeli şi iritabilitate. Incidenţa acestor reacţii a scăzut semnificativ după o săptămână de la întrerupere.

(11) Trigliceridele ≥200 mg/dl (≥2,258 mmol/l) (pacienţi cu vârsta ≥ 18 ani) sau ≥150 mg/dl (≥1,694 mmol/l) (pacienţi cu vârsta < 18 ani), cel puţin într-o situaţie.

(12)  Colesterol ≥240 mg/dl (≥6,2064 mmol/l), (pacienţi cu vârsta ≥ 18 ani) sau ≥200 mg/dl (≥5,172 mmol/l) (pacienţi cu vârsta < 18 ani), cel puţin într-o situaţie. Foarte frecvent a fost observată creşterea LDL-colesterolului ≥30 mg/dl (≥0,769 mmol/l). La pacienţii care au prezentat această creştere, principala modificare a fost de 41,7 mg/dl (≥1,07 mmol/l).

(13) Vezi textul de mai jos

(14) Trombocite ≤100 x 109/l, cel puţin într-o situaţie.

(15)  Pe baza raportărilor de evenimente adverse din studiile clinice creşterea concentraţiilor sanguine ale creatinfosfokinazei, nu au fost asociate cu sindromul neuroleptic malign.

 (16) Concentraţiile de prolactină (pacienţi cu vârsta > 18 ani): > 20 µg/l (> 869,56 pmol/l) la bărbaţi; > 30 µg/l (> 1304,34 pmol/l) la femei, în orice moment.

(17) Poate conduce la căderi.

(18) HDL colesterolul: <40 mg/dl (1,025 mmol/l) pentru bărbaţi; < 50 mg/dl (1,282 mmol/l) pentru femei în orice moment

(19) Incidenţa pacienţilor care au o modificare a QTc de la <450 msec la ≥450 msec, cu o creştere ≥30 msec. În studiile clinice placebo-controlate cu quetiapină, modificarea medie şi incidenţa de pacienţi care au o trecere la un nivel semnificativ clinic este similară între quetiapină şi placebo

Cazuri de prelungire a intervalului QT, aritmia ventriculară (FV, TV), moartea subită cardiacă, stopul cardiac şi torsada vârfurilor au fost raportate la utilizarea antipsihoticelor şi sunt considerate efecte de clasă.

În studiile clinice pe termen scurt, placebo controlate din schizofrenie şi mania din boala bipolară, incidenţa simptomelor extrapiramidale a fost similară cu cea din grupul placebo (schizofrenia: 7,8% pentru quetiapină şi 8,0% pentru placebo; în manie din boala bipolară: 11,2% pentru quetiapină şi 11,4% pentru placebo). În studiile clinice pe termen scurt, placebo controlate în boala bipolară incidenţa simptomelor extrapiramidale a fost de 8,9% pentru quetiapină comparativ cu 3,8% pentru placebo, totuşi incidenţa reacţiilor adverse individuale (de exemplu, akatizie, tulburare extrapiramidală, tremor, diskinezie, distonie, nelinişte, contracţii musculare individuale, hiperactivitate psihomotorie şi rigiditate musculară) a fost în general redusă şi nu a depăşit 4% în nici un grup de tratament.

Tratamentul cu quetiapină a fost asociat cu scăderi mici legate de doză ale concentraţiilor hormonilor tiroidieni, în special T4 total şi T4 liber. Reducerea T4 total şi liber a fost maximă în primele două până la patru săptămâni de tratament cu quetiapină fără nici o reducere ulterioară în tratamentul de lungă durată. În aproape toate cazurile, întreruperea tratamentului cu quetiapina a fost asociată cu o reversibilitate a efectelor asupra T4 total şi liber, indiferent de durata tratamentului.. Scăderi mici ale valorilor T3 total şi r-T3 au fost observate doar la doze mari. Concentraţia de TBG a fost nemodificată şi nu au fost observate, în generat, creşteri ale TSH. Nu există indicaţie că quetiapina determină hipotiroidie semnificativă din punct de vedere clinic.

Copii şi adolescenţi (cu vârsta între 10-17 ani)

Pentru copii şi adolescenţi se vor avea în vedere aceleaşi reacţii adverse la medicament descrise mai sus pentru adulţi. În continuare sunt prezentate reacţiile adverse la medicament care apar cu o frecvenţă crescută la pacienţii copii şi adolescenţi (cu vârsta între 10-17 ani) faţă de populaţia adultă sau reacţii adverse la medicament care nu au fost identificate la populaţia adultă.

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Foarte frecvente: apetit alimentar crescut.

Tulburări ale sistemului nervos

Foarte frecvente: simptome extrapiramidale3.

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Frecvente: iritabilitate4.

Investigaţii diagnostice

Foarte frecvente: creşteri ale prolactinei1, hipertensiune arterială2.

(1) Concentraţiile de prolactină (pacienţi cu vârsta < 18 ani): >20 μg/l (>869,56 pmol/l) la băieţi; >26 μg/l (>1130,428 pmol/l) la fete, în orice moment. Mai puţin de 1% dintre pacienţi au prezentat o creştere a concentraţiei de prolactină >100 μg/l.

(2)  Pe baza modificărilor de mai sus praguri clinic semnificative (adaptate din criteriul Institutelor Naţionale de Sănătate) sau creşteri >20 mm Hg pentru tensiunea arterială sistolică sau >10 mm Hg pentru tensiunea arterială diastolică, în orice moment, în două studii acute (3-6 săptămâni) controlate placebo cu copii şi adolescenţi.

(3) Vezi pct. 5.1.

(4) Notă: Frecvenţa este similară celei observate la adulţi, dar iritabilitatea poate fi asociată cu diferite implicaţii clinice la copii şi adolescenţi, comparativ cu adulţii.

4.9 Supradozaj

S-a raportat evoluţie nefavorabilă în studiile clinice după un supradozaj acut cu 13,6 g şi după punerea pe piaţă după 6 g de quetiapină în monoterapie.

Nu s-a raportat supravieţuire după supradozaj acut cu 30 g. În experienţa după punerea pe piaţă au fost raportări foarte rare ale supradozajului de quetiapină în monoterapie, determinând deces sau comă sau prelungire QT.

Pacienţii cu afecţiune cardiacă pre-existentă pot avea un risc crescut pentru efecte supradozajului (vezi pct.4.4 Cardiovascular).

În general, semnele şi simptomele raportate au fost cele determinate de exacerbarea efectelor farmacologice cunoscute ale substanţei active, de exemplu, somnolenţă şi sedare, tahicardie şi hipotensiune arterială.

Nu există antidot specific la quetiapină. În caz de semne severe trebuie luată în considerare implicarea mai multor medicamente şi sunt recomandate măsuri de terapie intensivă, incluzând stabilirea şi menţinerea permeabilităţii căilor respiratorii, asigurarea unei oxigenări şi ventilaţii adecvate şi monitorizarea şi susţinerea aparatului cardiovascular Deoarece prevenirea absorbţiei în caz de supradozaj nu a fost investigată, trebuie luat în considerare lavajul gastric (după intubare dacă pacientul nu este conştient) şi administrarea de cărbune activat, împreună cu un laxativ.

Supravegherea şi monitorizarea medicală atentă trebuie continuate până când pacientul îşi revine.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: antipsihotice, diazepine, oxazepine şi tiazepine, codul ATC: N05AH04

Mecanism de acţiune

Quetiapina este un medicament antipsihotic atipic. Quetiapina şi metabolitul plasmatic activ la om norquetiapina interacţionează cu un spectru larg de receptori ai neurotransmiţătorilor. Quetiapina şi norquetiapina au afinitate pentru receptorii serotoninergici de la nivelul creierului (5HT2) şi receptorii dopaminergici D1 şi D2. Această combinaţie al antagonismului de receptor este cu selectivitate mare pentru 5HT2, relativă pentru receptorii D2, contribuie la proprietăţile clinice antipsihotice şi la efectele extrapiramidale reduse ale quetiapinei în comparaţie cu antipsihoticele tipice. Suplimentar, norquetiapina are afinitate mare pentru transportorul norepinefrinei (TEP). De asemenea, quetiapina şi norquetiapina au o afinitate mare şi faţă de receptorii histaminergici şi adrenergici a1, cu o afinitate mai mică faţă de receptorii adrenergici a2. Quetiapina nu are o afinitate semnificativă faţă de receptorii colinergici muscarinici sau benzodiazepinici.

Efecte farmacodinamice

Quetiapina este activă în testele de activitate antipsihotică, cum este evitarea condiţionată. De asemenea, blochează acţiunea agoniştilor dopaminergici, fapt măsurat comportamental şi electrofiziologic şi creşte concentraţiile metaboliţilor dopaminergici, determinat prin indexul neurochimic de blocare a receptorilor D2.

În testele predictive preclinice pentru reacţii adverse extrapiramidale, quetiapina nu este un antipsihotic tipic şi are un profil atipic. Quetiapina nu determină hipersensibilitate la receptorii D2 ai dopaminei după administrarea cronică. Quetiapina determină doar catalepsie uşoară la dozele eficace de blocare a receptorilor D2 dopaminergici. După administrarea cronică, quetiapina blocarea selectivă a descărcărilor neuronilor dopaminergici mezolimbici dar nu şi a neuronilor nigrostriatali. Quetiapina prezintă reacţii minime de tip distonic la maimuţele cu sensibilitate la neuroleptice după administrare acută şi cronică (vezi pct.4.8).

Eficacitate clinică

În trei studii clinice placebo controlate, efectuate la pacienţii cu schizofrenie, care utilizează doze variabile de quetiapină, nu au fost diferenţe semnificative între quetiapină şi grupurile placebo referitor la incidenţa reacţiilor adverse extrapiramidale sau a utilizării concomitente a anticolinergicelor. Un studiu placebo controlat care a evaluat doze fixe de quetiapină administrată în doză de 75-750 mg pe zi nu a evidenţiat o creştere a numărului reacţiilor adverse extrapiramidale sau a utilizării concomitente a anticolinergicelor.

În patru studii clinice controlate placebo, care au evaluat doze de quetiapină de până la 800 mg/zi pentru tratamentul episoadelor maniacale moderate până la severe, două în monoterapie şi două cu tratament combinat cu litiu sau valproat de sodiu, nu au existat diferenţe între quetiapină şi grupurile tratate placebo între incidenţa reacţiilor adverse extrapiramidale şi utilizarea concomitentă a anticolinergicelor.

În studiile placebo controlate la pacienţii vârstnici cu psihoză în cadrul demenţei, incidenţa evenimentelor adverse cerebrovasculare nu a fost mai mare la pacienţii trataţi cu quetiapină comparativ cu pacienţii trataţi placebo.

În tratamentul episoadelor maniacale moderate până la severe, în două studii cu quetiapina în monoterapie a fost demonstrată eficacitatea superioară comparativ cu placebo în reducerea simptomelor maniacale la 3-12 săptămâni, aşa cum s-a observat în două studii. Nu există date din studiile pe termen lung care să demonstreze eficacitatea quetiapiei în prevenirea episoadelor maniacale sau depresive consecutive.

Datele referitoare la asocierea quetiapinei cu valproat de sodiu sau litiu în episoadele maniacale acute moderate până la severe la 3 şi 6 săptămâni sunt limitate; totuşi, tratamentul asociat a fost bine tolerat. Datele au evidenţiat un efect aditiv în timpul săptămânii 3. Un studiu secundar nu a demonstrat efect suplimentar în săptămâna 6.

Doza medie de quetiapină din ultima săptămână la care s-a obţinut răspuns a fost de 600 mg pe zi şi aproximativ 85% dintre cei care au răspuns au primit în medie 400-800 mg pe zi.

În patru studii clinice cu durata de 8 săptămâni, la pacienţi cu episoade depresive moderate până la severe în cadrul bolii bipolare I sau II, eliberarea imediată a quetiapinei în doză de 300-600 mg a fost semnificativ superioară comparativ cu pacienţii trataţi placebo, pentru următoarele măsurători: ameliorare importantă a MADRS, 50% ameliorare în scorul MADRS total comparativ cu valoarea de bază. Nu au existat diferenţe la nivelul efectului între pacienţii care au primit 300 mg quetiapină cu eliberare imediată comparativ cu cei care au primit 600 mg.

În faza de continuare în două din aceste studii s-a demonstrat că tratamentul pe termen lung la pacienţii care au răspuns la quetiapină 300 mg - 600 mg cu eliberare imediată a foat eficient comparativ cu tratamentul placebo, referitor la simptomele depresive, dar fără legătură cu simptomele maniacale.

În două studii de prevenţie a recurenţei care au evaluat quetiapina în asociere cu stabilizatori ai dispoziţiei, la pacienţii cu episoade depresive maniacale sau combinate ale dispoziţiei, asocierea cu quetiapină a fost superioară tratamentului în monoterapie cu stabilizatori ai dispoziţiei, în ceea ce priveşte creşterea perioadei până la apariţia recurenţei până la orice eveniment referitor la dispoziţie (maniacal, combinat sau depresiv). Quetiapina a fost administrată de două ori pe zi în cantitate totală de 400-800 mg pe zi, concomitent cu litiu sau valproat.

Studiile clinice au demonstrat că quetiapina este eficientă în schizofrenie şi manie atunci când este administrată de două ori pe zi, cu toate că aceasta are un timp de înjumătăţire plasmatică de aproximativ 7 ore. Acest fapt este dovedit în plus de datele furnizate de studiul efectuat cu tomograful cu emisie de pozitroni (TEP), care a identificat că pentru quetiapină ocuparea receptorilor 5HT2 şi D2 se menţine timp de 12 ore. Siguranţa şi eficacitatea dozelor mai mari de 800 mg pe zi nu a fost evaluată.

Eficacitatea pe termen lung a quetiapinei cu eliberare imediată în prevenirea recurenţelorr în schizofrenie nu a fost verificată în studiile clinice de tip orb. În studiile clinice deschise, la pacienţii cu schizofrenie, quetiapina a fost eficientă în menţinerea ameliorării clinice în timpul continuării tratamentului la pacienţii care au arătat iniţial un răspuns la tratament, sugerând eficacitate pe termen lung.

În studiile controlate cu placebo, în monoterapie, efectuate la pacienţi cu un număr iniţial al neutrofilelor ≥ 1,5 X 109/l, incidenţa de apariţie a cel puţin un caz cu număr al neutrofilelor < 1,5 X 109/l a fost de 1,72% la pacienţii trataţi cu quetiapină, comparativ cu 0,73% la pacienţii cărora li s-a administrat placebo. În toate studiile clinice (controlate cu placebo, deschise, cu comparator activ; pacienţi un număr iniţial al neutrofilelor ≥ 1,5 X 109/l), incidenţa de apariţie a cel puţin un caz cu număr al neutrofilelor < 0,5 X 109/l a fost de 0,21% la pacienţii trataţi cu quetiapină şi de 0% la pacienţii cărora li s-a administrat cu placebo, iar incidenţa ≥ 0,5 - < 1,0 X 109/l a fost de 0,75% la pacienţii trataţi cu quetiapină şi de 0,11% la pacienţii cărora li s-a administrat placebo.

Copii şi adolescenţi (cu vârsta cuprinsă între 10-17 ani)

Eficacitatea şi siguranţa quetiapinei a fost studiată într-un studiu placebo controlat cu durata de 3 săptămâni pentru tratamentul episodului maniacal (n=284 pacienţi din SUA, cu vârsta între 10-17 ani).Aproximativ 45% dintre pacienţi au prezentat un diagnostic suplimentar de ADHD. În plus, s-a efectuat un studiu placebo controlat cu durata de 6 săptămâni, pentru tratamentul schizofreniei (n=222 pacienţi, cu vârsta între 13-17 ani). Din ambele studii au fost excluşi pacienţii la care era cunoscut faptul că nu răspund tratamentului cu quetiapină. Tratamentul cu quetiapină a fost iniţiat cu 50 mg/zi şi în ziua 2 s-a crescut doza la 100 mg/zi; ulterior, doza a fost crescută treptat până la o doză ţintă (episod maniacal 400-600 mg/zi; schizofrenie 400-800 mg/zi) prin creşterea cu 100 mg/zi, în două sau trei prize zilnice.

În studiul efectuat la pacienţi cu episod maniacal, diferenţa dintre schimbarea medie a LS de la linia de bază şi scorul YMRS total (activ minus placebo) a fost de -5,21 pentru quetiapină 400 mg/zi şi -6,56 pentru quetiapină 600 mg/zi. Ratele de răspuns (îmbunătăţirea YMRS ≥50%) a fost de 64% pentru quetiapină 400 mg/zi, 58% pentru 600 mg/zi şi 37% în grupul placebo.

În studiul efectuat la pacienţi cu schizofrenie, diferenţa în schimbarea medie a LS de la linia de bază în scorul PANSS total (activ minus placebo) a fost de -8,16 pentru quetiapină 400 mg/zi şi -9,29 pentru quetiapină 800 mg/zi. Nici doza redusă de quetiapină (400 mg/zi) şi nici regimul cu doze mari (800 mg/zi) nu a fost superior faţă de placebo, având în vedere procentul de pacienţi care au prezentat un răspuns, definit ca o reducere ≥30% de la linia de bază în scorul PANSS total. Dozele mai mari au dus la rate de răspuns numeric inferioare, atât în episodul maniacal cât şi în schizofrenie,

La această grupă de vârstă nu sunt disponibile date privind menţinerea efectului sau prevenirea recurenţei.

Date adiţionale privind siguranţa s-au obţinut din faza de extensie deschisă de 26 săptămâni a studiilor clinice acute (n=380 pacienţi), prin administrarea flexibilă a quetiapinei în doze de 400-800 mg/zi. La copii şi adolescenţi au fost raportate creşterea tensiunii arteriale şi a apetitului alimentar, simptome extrapiramidale şi creşteri ale concentraţiei prolactinei serice, raportate cu frecvenţă crescută la copii şi adolescenţi comparativ cu pacienţii adulţi (vezi pct. 4.4 şi 4.8).

Simptome Extrapiramidale

Într-un studiu clinic de monoterapie pe termen scurt, placebo-controlat, la pacienţi adolescenţi (13-17 ani) cu schizofrenie, incidenţa totală a simptomelor extrapiramidale a fost de 12,9% pentru quetiapină şi 5,3% pentru placebo, deşi incidenţa evenimentelor adverse individuale (acatizie, tremor, tulburare extrapiramidală, hipokinezie, nelinişte, hiperactivitate psihomotorie, rigiditate musculară, dischinezie) nu a depăşit 4,1% în niciunul din grupurile de tratament. Într-un studiu clinic de monoterapie, pe termen scurt, placebo-controlat, la pacienţi copii şi adolescenţi (10-17 ani) cu episod maniacal din tulburarea bipolară, incidenţa totală a simptomelor extrapiramidale a fost de 3,6% pentru quetiapină şi 1,1% pentru placebo. Într-un studiu clinic deschis, pe termen lung, efectuat la pacienti cu schizofrenie şi episod maniacal din tulburarea bipolară, incidenţa totală a simptomelor extrapiramidale care necesită tratament de urgenţă a fost de 10%.

Creşterea greutăţii corporale

În studii clinice pe termen scurt efectuate la copii şi adolescenţi (10-17 ani), 17% dintre cei trataţi cu quetiapină şi 2,5% dintre cei care au primit placebo au prezentat o creştere a greutăţii corporale ≥7%. La ajustarea faţă de o creştere normală pe termen lung, s-a utilizat o creştere a deviaţiei standard a Indexului de Masă Corporală (IMC) de cel puţin 0,5, ca o măsură a modificării semnificative din punct de vedere clinic; 18,3% dintre pacienţii care au fost trataţi cu quetiapină timp de cel puţin 26 săptămâni au îndeplinit acest criteriu.

Suicid/Ideaţie suicidară sau agravare a stării clinice

În studiile clinice pe termen scurt, placebo controlate, efectuate la copii şi adolescenţi cu schizofrenie, incidenţa evenimentelor asociate suicidului a fost de 1,4% (2/147) pentru cei trataţi cu quetiapină şi 1,3% (1/75) pentru cei care au primit placebo, la pacienţii cu vârsta < 18 ani. În studiile clinice pe termen scurt, placebo controlate, efectuate la copii şi adolescenţi cu episod maniacal din tulburarea bipolară, incidenţa evenimentelor asociate suicidului a fost de 1,0% (2/193) pentru cei trataţi cu quetiapină şi 0% (0/90) pentru cei care au primit placebo, la pacienţii cu vârsta < 18 ani.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

După administrarea orală, quetiapina este bine absorbită şi este metabolizată în proporţie mare. Biodisponibilitatea quetiapinei nu este semnificativ afectată de administrarea de alimente. Quetiapina se leagă în proporţie de aproximativ 83% de proteinele plasmatice. Concentraţiile plasmatice maxime la starea de echilibru ale metabolitului activ norquetiapină sunt de 35% faţă de cele observate la quetiapină. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare a quetiapinei şi norquetiapinei este de aproximativ 7 şi 12 ore.

Concentraţiile plasmatice maxime la starea de echilibru ale metabolitului activ norquetiapină sunt de 35% din cele observate la quetiapină. Timpii de înjumătăţire plasmatică prin eliminare ai quetiapinei şi ai norquetiapinei sunt de aproximativ 7, respectiv 12 ore.

Farmacocinetica quetiapinei şi a norquetiapinei este liniară de-a lungul limitelor de dozare aprobate.Cinetica quetiapinei nu diferă la femei şi bărbaţi.

Clearance-ul mediu al quetiapinei la vârstnici este cu aproximativ 30-50% mai mic decât cel observat la adulţi cu vârsta de 18-65 ani.

Clearance-ul plasmatic mediu al quetiapinei s-a redus cu aproximativ 25% la subiecţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei sub 30 ml/min/1,73 m2) şi la pacienţii cu insuficienţă hepatică (ciroză alcoolică stabilă), dar valorile individuale ale clearance-ului se situează în limite pentru subiecţii normali. Fracţia medie molară a dozei de quetiapină liberă şi a metabolitului activ din plasma umană, norquetiapină este excretată în proporţie de < 5% în urină.

Quetiapina este metabolizată în proporţie mare, medicamentul nemodificat reprezentând mai puţin de 5% din materialul legat de medicamentul nemodificat, în urină şi materiile fecale, după administrarea de quetiapină marcată cu izotop radioactiv. Aproximativ 73% din radioactivitate este excretată în urină şi 21% în fecale.

Clearance-ul plasmatic mediu al quetiapinei scade cu aproximativ 25% la persoanele cu insuficienţă hepatică cunoscută (ciroză alcoolică stabilă). Deoarece quetiapina este metabolizată intens la nivel hepatic, la pacienţii cu insuficienţă hepatică sunt de aşteptat concentraţii plasmatice crescute. La aceşti pacienţi poate fi necesară ajustarea dozelor (vezi pct.4.2).

Investigaţiile in vitro au stabilit că CYP3A4 este enzima principală responsabilă pentru metabolizarea quetiapinei mediată prin intermediul citocromului P450. Norquetiapina se formează primar şi se elimină prin intermediul CYP3A4.

S-a descoperit că quetiapina şi mai mulţi dintre metaboliţii acesteia (inclusiv norquetiapina) sunt inhibitori slabi ai izoenzimelor 1A2, 2C9, 2C19, 2D6 şi 3A4 ale citocromului uman P450, in vitro. La om, se observă inhibarea in vitro a CYP numai la concentraţii de aproximativ 5 până la 50 de ori mai mari decât cele observate la o doză cu limitele cuprinse între 300 până la 800 mg pe zi. Pe baza acestor rezultate in vitro, este puţin probabil că administrarea concomitentă de quetiapină cu alte medicamente va avea ca rezultat inhibarea semnificativă din punct de vedere clinic a metabolizării prin intermediul citocromului P450 a celuilalt medicament.

Copii şi adolescenţi (cu vârsta între 10-17 ani)

S-au obţinut date farmacocinetice de la 9 copii cu vârsta între 10-12 ani şi 12 adolescenţi, aflaţi sub tratament stabil cu 400 mg quetiapină, de 2 ori pe zi. La starea de echilibru, la copii şi adolescenţi (cu vârsta între 10-17 ani) concentraţiile plasmatice, în funcţie de doză, ale compusului iniţial quetiapina, au fost, în general, similare celor de la adulţi, deşi valoarea Cmax la copii a fost la limita superioară a domeniului observat la adulţi. ASC şi Cmax pentru metabolitul activ, norquetiapină, au fost mai mari, aproximativ 62% şi 49% la copii (10-12 ani), repsctiv 28% şi 14% la adolescenţi (13-17 ani), comparativ cu adulţii.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Nu a existat nicio dovadă de genotoxicitate într-o serie de studii de genotoxicitate in vitro şi in vivo. La animalele de laborator, la un nivel de expunere cu relevanţă clinică, au fost observate următoarele modificări, care până în prezent nu au fost confirmate în studii clinice de lungă durată:

La şobolani, s-a observat depunere pigmentară la nivelul glandei tiroide; la maimuţe s-a observat hipertrofia celulei foliculare tiroidiene, o scădere a concentraţiilor plasmatice ale T3, scăderea hemoglobinemiei şi reducerea numărului de eritrocite şi leucocite; şi, la câini, opacifierea cristalinului şi cataractă.

Ca urmare, beneficiile tratamentului cu quetiapină trebuie evaluate comparativ cu riscurile referitoare la siguranţa pacientului.

6.      PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Nucleul comprimatului Hidrogenofosfat de calciu dihidrat Celuloză microcristalină Lactoză monohidrat Stearat de magneziu Povidonă (K 29/32)

Dioxid de siliciu coloidal hidratat Amidonglicolat de sodiu, tip A

Învelişul comprimatului Hipromeloză Lactoză monohidrat Macrogol 4000

Dioxid de titan (E 171) Oxid roşu de fer (E 172) Oxid galben de fer (E 172)

6.2     Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3     Perioada de valabilitate

2 ani

6 luni după prima deschidere a flaconului PEÎD.

6.4     Precauţii speciale pentru păstrare

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

6.5     Natura şi conţinutul ambalajului

Blister PVC-COC-PVDC/Al conţinând 6, 10, 14, 20, 30, 50, 60, 90, 100, 120, 180 sau 240 comprimate filmate.

Blister perforat unitate de doză PVC-COC-PVDC/Al conţinând 100 x1 comprimate filmate. Flacoane PEÎD cu 50, 60, 100, 120, 180, 240 sau 500 comprimate filmate.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comecializate.

6.6     Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinţe speciale.

7.       DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

S.C. Sandoz S.R.L.

Str. Livezeni, nr. 7A, 540472 Târgu Mureş, România

8.       NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

1961/2009/01-20

9.       DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Autorizare August 2009

10.     DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Decembrie 2010

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
Descoperie crucială privind schizofrenia şi depresia maniacală /The Independent/ Oamenii de ştiinţă au descoperit o similitudine remarcabilă între erorile genetice care stau atât la baza schizofreniei cât şi a depresiei maniacale, o descoperire crucială legat de care se aşteaptă să deschidă calea spre noi tratamente pentru două dintre cele mai întâlnite maladii...
Experţii au identificat noi gene asociate cu schizofrenia Cercetători din mai multe ţări au identificat 83 de noi gene asociate cu schizofrenia, fapt ce va contribui la dezvoltarea mai multor tratamente pentru a controla această boală, se arată într-unu studiu publicat marţi de revista 'Nature' şi citat de EFE.
Cercetare: computerul care simulează schizofrenia Cercetătorii americani au creat un model informatic capabil să simuleze unele aspecte ale schizofreniei. Una din teoriile asupra cauzei schizofreniei sugerează că în urma unui exces de dopamină, creierul tinde să reţină prea multe detalii irelevante. Schizofrenicii devin astfel copleşiţi de numărul ...
Problemele de sănătate psihică nu trebuie tratate ca o boală, conform unor psihiatri de renume Tratarea tulburărilor mentale, aşa cum este schizofrenia sau tulburarea bipolară, în acelaşi mod ca o boală nu prezintă niciun fel de beneficii pentru pacient, conform părerii mai multor psihologi de renume, informează publicaţia britanică The Daily Mail.
Un francez din şase atins de o maladie cronică gravă Nouă milioane de persoane din Franţa, respectiv un asigurat din şase din cadrul sistemului de sănătate, suferă de o maladie cronică gravă, precum diabetul, hipertensiunea arterială sau schizofrenia, scrie în ediţia sa de miercuri Le Echos, citând un raport transmis în ajun administratorilor CNAM /Caisse...
Creativitatea şi bolile mentale ar avea rădăcini genetice comune (studiu) Ideea lui Aristotel că "nu există geniu fără un dram de nebunie" este susţinută în prezent de un studiu ştiinţific potrivit căruia unele psihoze, cum ar fi schizofrenia şi tulburările bipolare, şi creativitatea ar avea cel puţin parţial rădăcini genetice comune, relatează AFP.