Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

CLOPIDOGREL HCS 75mg
Denumire CLOPIDOGREL HCS 75mg
Denumire comuna internationala CLOPIDOGRELUM
Actiune terapeutica ANTITROMBOTICE ANTIAGREGANTE PLACHETARE
Prescriptie P-RF - Medicamente si produse medicamentoase care se elibereaza in farmacii pe baza de prescriptie medicala care se retine la farmacie
Forma farmaceutica Comprimate filmate
Ambalaj Cutie cu blist. din OPA/Al/PVC-Al x 50 compr.film.
Valabilitate ambalaj 2 ani
Cod ATC B01AC04

Ai un comentariu sau o intrebare despre CLOPIDOGREL HCS 75mg ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



>> CLOPIDOGREL BMS 300 mg Comprimate filmate, 300mg >> CLOPIDOGREL BMS 75 mg Comprimate filmate, 75mg >> CLOPIDOGREL WINTHROP 300 mg Comprimate filmate, 300mg >> CLOPIDOGREL WINTHROP 75 mg Comprimate filmate, 75mg
Rezumatul caracteristicilor produsului       

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Clopidogrel HCS 75 mg comprimate filmate

2.       COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat filmat conţine clopidogrel 75 mg, sub formă de clorhidrat. Excipient: fiecare comprimat filmat conţine ulei de ricin hidrogenat 13 mg. Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3.       FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat filmat.

Comprimate filmate de culoare roz, rotunde şi uşor convexe.

4.       DATE CLINICE

4.1     Indicaţii terapeutice

Clopidogrelul este indicat la adulţi pentru prevenirea accidentelor aterotrombotice la:

        Pacienţi cu infarct miocardic (anterior cu câteva zile, dar mai recent de 35 de zile), accident vascular cerebral ischemic (mai vechi de 7 zile, dar mai recent de 6 luni) sau arteriopatie obliterantă a membrelor inferioare dovedită.

Pentru informaţii suplimentare, vezi pct. 5.1.

4.2     Doze şi mod de administrare

        Adulţi şi vârstnici Clopidogrelul trebuie administrat în doză de 75 mg pe zi, în priză unică, cu sau fără alimente.

        Copii şi adolescenţi Siguranţa şi eficacitatea clopidogrelului la copii şi adolescenţi nu au fost încă stabilite.

        Insuficienţă renală Experienţa terapeutică la pacienţii cu insuficienţă renală este limitată (vezi pct. 4.4).

        Insuficienţă hepatică Experienţa terapeutică la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată, care pot avea diateză hemoragică, este limitată (vezi pct. 4.4).

4.3     Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.

Insuficienţă hepatică severă.

Leziune hemoragică evolutivă, cum sunt ulcerul gastro-duodenal sau hemoragia intracraniană.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Datorită riscului de sângerare şi de reacţii adverse hematologice, trebuie determinat numărul elementelor figurate sanguine şi/sau trebuie efectuate alte teste adecvate, ori de câte ori apar semne clinice care sugerează apariţia sângerării în timpul tratamentului (vezi pct. 4.8). Asemenea celorlalte antiagregante plachetare, clopidogrelul trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii care pot prezenta un risc crescut de sângerare în caz de traumatism, intervenţii chirurgicale sau în cadrul altor condiţii patologice şi la pacienţii trataţi cu AAS, heparină, inhibitori ai glicoproteinei IIb/IIIa sau antiinflamatoare nesteroidiene, inclusiv inhibitori ai COX-2. Pacienţii trebuie urmăriţi atent pentru orice semne de sângerare, inclusiv hemoragii oculte, mai ales în prima săptămână de tratament şi/sau după proceduri invazive cardiologice sau intervenţii chirurgicale. Administrarea concomitentă de clopidogrel şi anticoagulante orale nu este recomandată, deoarece această asociere poate creşte intensitatea sângerărilor (vezi pct. 4.5).

Dacă pacientul urmează să fie supus unei intervenţii chirurgicale programate, iar efectul antiagregant plachetar este temporar nedorit, se recomandă întreruperea clopidogrelului cu 7 zile înainte de intervenţie. Pacienţii trebuie să informeze medicul sau stomatologul că urmează tratament cu clopidogrel, înaintea programării oricărei intervenţii chirurgicale şi înainte de a lua orice medicament nou. Clopidogrelul prelungeşte timpul de sângerare şi trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu leziuni susceptibile de a sângera (în special gastro-intestinale şi intraoculare).

Pacienţii trebuie informaţi că tratamentul cu clopidogrel (în monoterapie sau în asociere cu AAS) poate să prelungească timpul de sângerare şi că trebuie să se adreseze medicului în cazul oricărei sângerări anormale (prin localizare sau durată).

Foarte rar, au fost raportate cazuri de purpură trombotică trombocitopenică (PTT) în timpul utilizării de clopidogrel, uneori după o expunere de scurtă durată. Aceasta se caracterizează prin trombocitopenie şi anemie hemolitică microangiopatică, asociate cu tulburări neurologice, afectarea funcţiei renale sau febră. PTT este o afecţiune cu evoluţie potenţial letală, care impune tratament prompt, inclusiv plasmafereză.

Din lipsă de date, clopidogrelul nu este recomandat în primele 7 zile după un accident vascular cerebral ischemic.

Sunt disponibile doar date limitate despre utilizarea clopidogrelului la pacienţii cu insuficienţă renală. De aceea, clopidogrelul trebuie utilizat cu prudenţă la aceşti pacienţi (vezi pct. 4.2).

De asemenea, experienţa este limitată la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată, care pot dezvolta diateză hemoragică. De aceea, clopidogrelul trebuie utilizat cu prudenţă la acest grup de pacienţi (vezi pct. 4.2).

Acest medicament conţine ulei de ricin hidrogenat, care poate determina tulburări gastrice şi diaree.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Anticoagulante orale: nu se recomandă administrarea concomitentă de clopidogrel şi anticoagulante orale, deoarece poate creşte gravitatea sângerărilor (vezi pct. 4.4).

Inhibitori ai glicoproteinei IIb/IIIa: clopidogrelul trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu risc crescut de sângerare în caz de traumatism, intervenţii chirurgicale sau în cadrul altor condiţii patologice, aflaţi în tratament concomitent cu inhibitori ai glicoproteinei IIb/IIIa (vezi pct. 4.4).

Acid acetilsalicilic (AAS): AAS nu a modificat efectul clopidogrelului de inhibare a agregării plachetare induse de ADP, în timp ce clopidogrelul a potenţat efectul AAS asupra agregării plachetare induse de colagen. Cu toate acestea, administrarea concomitentă a 500 mg de AAS, de 2 ori pe zi, timp de o zi, nu a modificat semnificativ prelungirea timpului de sângerare determinată de administrarea de clopidogrel. Este posibilă o interacţiune farmacodinamică între clopidogrel şi acidul acetilsalicilic, ceea ce poate duce la o creştere a riscului de sângerare. Prin urmare, administrarea concomitentă a acestor două medicamente trebuie efectuată cu prudenţă (vezi pct. 4.4). Cu toate acestea, clopidogrelul şi AAS au fost administrate în asociere pe o durată de până la un an (vezi pct. 5.1).

Heparină: într-un studiu clinic efectuat la voluntari sănătoşi, administrarea clopidogrelului nu a necesitat modificarea dozei de heparină şi nu a influenţat efectul heparinei asupra coagulării. Administrarea concomitentă cu heparina nu a modificat inhibarea agregării plachetare produsă de clopidogrel. Este posibilă o interacţiune farmacodinamică între clopidogrel şi heparină, ceea ce poate duce la o creştere a riscului de sângerare. Prin urmare, administrarea concomitentă a acestor două medicamente trebuie efectuată cu prudenţă (vezi pct. 4.4).

Trombolitice: siguranţa administrării concomitente de clopidogrel, trombolitice fibrinospecifice sau nonfibrino-specifice şi heparine a fost studiată la pacienţii cu infarct miocardic acut. Frecvenţa hemoragiilor semnificative clinic a fost similară cu cea observată în cazul administrării concomitente de AAS cu medicamente trombolitice şi heparină (vezi pct. 4.8).

Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS): un studiu clinic efectuat la voluntari sănătoşi a arătat că administrarea concomitentă de clopidogrel şi naproxen creşte frecvenţa hemoragiilor gastro-intestinale oculte. Cu toate acestea, în absenţa unor studii privind interacţiunile cu alte AINS, deocamdată nu este clar stabilit dacă riscul hemoragiilor gastro-intestinale este crescut pentru toate AINS. Prin urmare, administrarea concomitentă de clopidogrel şi AINS, inclusiv inhibitori ai COX-2, trebuie efectuată cu prudenţă (vezi pct. 4.4).

Interacţiuni cu alte medicamente: au fost efectuate numeroase alte studii clinice, pentru a investiga eventualele interacţiuni farmacodinamice şi farmacocinetice dintre clopidogrel şi alte medicamente administrate concomitent. Nu au fost observate interacţiuni farmacodinamice semnificative clinic atunci când clopidogrelul a fost administrat concomitent cu atenolol, nifedipină sau cu ambele, atenolol şi nifedipină. În plus, activitatea farmacodinamică a clopidogrelului nu a fost influenţată semnificativ de administrarea concomitentă cu fenobarbital, cimetidină sau estrogeni.

Administrarea concomitentă de clopidogrel nu a modificat parametrii farmacocinetici ai digoxinei sau ai teofilinei. Antiacidele nu au influenţat absorbţia clopidogrelului.

Studiile efectuate pe microzomi hepatici umani au arătat că metabolitul carboxilic al clopidogrelului poate inhiba activitatea citocromului P450 2C9. Aceasta poate duce la creşterea concentraţiilor plasmatice ale unor medicamente care sunt metabolizate de citocromul P450 2C9, cum sunt tolbutamida, fenitoina şi AINS. Datele din studiul CAPRIE arată că administrarea concomitentă a clopidogrelului cu fenitoina şi tolbutamida este bine tolerată.

În afara informaţiilor despre interacţiunile medicamentoase specifice descrise mai sus, nu au fost efectuate studii privind interacţiunile dintre clopidogrel şi alte medicamente utilizate în mod curent la pacienţii cu boală aterotrombotică. Cu toate acestea, pacienţii incluşi în studiile clinice cu clopidogrel au primit concomitent numeroase medicamente, inclusiv diuretice, beta-blocante, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA), blocante ale canalelor de calciu, hipocolesterolemiante, vasodilatatoare coronariene, antidiabetice (inclusiv insulina), antiepileptice şi inhibitori ai GP IIb/IIIa, fără manifestarea unor interacţiuni medicamentoase semnificative clinic.

4.6     Sarcina şi alăptarea

Deoarece nu sunt disponibile date despre expunerea la clopidogrel în timpul sarcinii, ca măsură de precauţie, este preferabil să nu se utilizeze clopidogrel în timpul sarcinii.

Studiile la animale nu au evidenţiat efecte dăunătoare directe sau indirecte asupra sarcinii, dezvoltării embrionare/fetale, naşterii sau dezvoltării post-natale (vezi pct. 5.3).

La om, nu există date despre excreţia clopidogrelului în laptele matern. Studiile la animale au arătat excreţia clopidogrelului în lapte. Ca măsură de precauţie, alăptarea nu trebuie continuată în timpul tratamentului cu Clopidogrel HCS.

4.7     Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Clopidogrelul nu are influenţă sau are influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

4.8 Reacţii adverse

Siguranţa clopidogrelului a fost evaluată la mai mult de 42000 de pacienţi care au participat în studii clinice, dintre care peste 9000 de pacienţi au fost trataţi timp de 1 an sau mai mult. Reacţiile adverse semnificative clinic observate în studiile CAPRIE, CURE, CLARITY şi COMMIT sunt prezentate în continuare. În general, efectul clopidogrelului 75 mg/zi a fost comparabil cu AAS 325 mg/zi în cadrul studiului CAPRIE, indiferent de vârstă, sex şi rasă. În plus faţă de experienţa din studiile clinice, au fost raportate spontan reacţii adverse.

Sângerarea este cea mai frecventă reacţie adversă raportată atât în studiile clinice, cât şi după punerea pe piaţă, când s-a raportat mai ales pe durata primei luni de tratament.

CAPRIE: la pacienţii trataţi fie cu clopidogrel, fie cu AAS, frecvenţa globală a sângerărilor a fost de 9,3%. Frecvenţa cazurilor severe a fost de 1,4% pentru clopidogrel şi de 1,6% pentru AAS.

CURE: frecvenţa sângerărilor majore în grupul clopidogrel + AAS a fost dependentă de doza de AAS (<100 mg: 2,6%; 100-200 mg: 3,5%; >200 mg: 4,9%), similar cu grupul placebo + AAS (<100 mg: 2,0%; 100-200 mg: 2,3%; >200 mg: 4,0%). Riscul de sângerări (care pun viaţa în pericol, majore, minore şi de alt tip) a scăzut în cursul studiului: 0-1 lună (clopidogrel: 9,6%; placebo: 6,6%), 1-3 luni (clopidogrel: 4,5%; placebo: 2,3%), 3-6 luni (clopidogrel: 3,8%; placebo: 1,6%), 6-9 luni (clopidogrel: 3,2%; placebo: 1,5%), 9-12 luni (clopidogrel: 1,9%; placebo: 1,0%). Nu s-a constatat creşterea frecvenţei sângerărilor majore în cazul tratamentului cu clopidogrel + AAS în primele 7 zile după by-pass coronarian la pacienţii la care s-a întrerupt tratamentul cu mai mult de 5 zile înaintea intervenţiei chirurgicale (4,4% clopidogrel + AAS versus 5,3% placebo + AAS). La pacienţii la care s-a continuat tratamentul pe parcursul acestor 5 zile, frecvenţa a fost 9,6% pentru grupul clopidogrel + AAS şi 6,3% pentru grupul placebo + AAS.

CLARITY: a existat o creştere globală a frecvenţei sângerărilor în grupul tratat cu clopidogrel + AAS (17,4%) faţă de grupul tratat cu placebo + AAS (12,9%). Incidenţa sângerărilor majore a fost similar între cele două grupuri (1,3% faţă de 1,1% pentru grupul tratat cu clopidogrel + AAS, respectiv, grupul tratat cu placebo + AAS). Aceasta a fost omogenă în subgrupurile de pacienţi definiţi prin caracteristici iniţiale şi tip de tratament fibrinolitic sau cu heparină.

COMMIT: frecvenţa globală a sângerărilor majore non-cerebrale şi cerebrale a fost mică şi similară în cele două grupuri (0,6% faţă de 0,5% în grupul tratat cu clopidogrel + AAS, respectiv, grupul tratat cu placebo + AAS).

Reacţiile adverse care fie au apărut în timpul studiilor clinice, fie au fost raportate spontan, sunt

prezentate în tabelul de mai jos. Frecvenţa este definită prin următoarea convenţie: frecvente (≥ 1/100

şi <1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100); rare (≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare

(<1/10000).

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Sisteme şi organe

Frecvente

Mai puţin frecvente

Rare

Foarte rare

Tulburări hematologice şi limfatice

 

Trombocitopenie, leucopenie, eozinofilie

Neutropenie, inclusiv neutropenie severă

Purpură trombotică trombocitopenică (PTT) (vezi pct. 4.4), anemie aplastică, pancitopenie, agranulocitoză, trombocitopenie severă, granulocitopenie, anemie

Tulburări ale sistemului  munitar

 

 

 

Boala serului, reacţii anafilactoide

Tulburări psihice

 

 

 

Halucinaţii, confuzie

Tulburări ale sistemului nervos

 

Hemoragie intracraniană (au fost raportate câteva cazuri cu evoluţie letală), cefalee, parestezii, ameţeli

 

Tulburări ale gustului

Tulburări oculare

 

Hemoragie oftalmică (conjunctivală, intraoculară, retiniană)

 

 

Tulburări acustice şi vestibulare

 

 

Vertij

 

Tulburări vasculare

Hematom

 

 

Hemoragie gravă, hemoragia plăgii operatorii, vasculită, hipotensiune arterială

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

Epistaxis

 

 

Hemoragie la nivelul tractului respirator (hemoptizie, hemoragie pulmonară), bronhospasm, pneumopatie interstiţială

Tulburări gastrointestinale

Hemoragie gastrointestinală, diaree, dureri abdominale, dispepsie

Ulcer gastric şi duodenal, gastrită, vărsături, greaţă, constipaţie, flatulenţă

Hemoragie retroperitoneală

Hemoragie gastrointestinală şi retroperitoneală cu evoluţie letală, pancreatită, colită (inclusiv colită ulcerativă sau limfocitară), stomatită

Tulburări hepatobiliare

 

 

 

Insuficienţă hepatică acută, hepatită, teste funcţionale hepatice modificate

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Echimoze

Erupţie cutanată, prurit, hemoragie cutanată (purpură)

 

Dermatită buloasă (necroliză epidermică toxică, sindrom Stevens Johnson, eritem polimorf), angioedem, erupţii cutanate eritematoase, urticarie, eczemă, lichen plan

Tulburări musculoscheletice şi ale ţesutului conjunctiv

 

 

 

Hemoragii musculoscheletice (hemartroză), artrită, artralgie, mialgie

Tulburări renale şi ale căilor urinare

 

Hematurie

 

Glomerulonefrită, creşterea creatininemiei

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Sângerare la locul injectării

 

 

Febră

Investigaţii diagnostice

 

Creşterea timpului de sângerare, scăderea numărului de neutrofile, scăderea numărului de trombocite

 

 

4.9 Supradozaj

Supradozajul poate duce la prelungirea timpului de sângerare şi, consecutiv, la complicaţii hemoragice. În caz de sângerare, trebuie să se aibă în vedere instituirea unui tratament adecvat. Nu există antidot al activităţii farmacologice a clopidogrelului. Dacă este necesară corectarea rapidă a unui timp de sângerare prelungit, transfuzia de masă trombocitară poate corecta efectele clopidogrelului.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: antiagregante plachetare, exclusiv heparina, codul ATC: B01AC-04.

Clopidogrelul inhibă selectiv legarea adenozin-difosfatului (ADP) de receptorul plachetar şi, prin aceasta, activarea complexului GP IIb/IIIa mediată de ADP; consecutiv, agregarea plachetară este inhibată. Pentru a-şi exercita acţiunea antiagregantă, clopidogrelul necesită biotransformare. Clopidogrelul inhibă şi agregarea plachetară produsă de alţi agonişti, blocând amplificarea activării plachetare prin ADP-ul eliberat. Clopidogrelul acţionează prin modificarea ireversibilă a receptorului plachetar pentru ADP. În consecinţă, funcţionalitatea trombocitelor expuse la clopidogrel este afectată pentru tot restul duratei lor de viaţă, iar refacerea unei funcţii trombocitare normale corespunde duratei turnover-ului trombocitar.

Administrarea repetată a unei doze de 75 mg pe zi a determinat o importantă inhibare a agregării plachetare induse de ADP, începând din prima zi de tratament; această inhibare creşte apoi progresiv şi atinge starea de echilibru între a 3-a şi a 7-a zi. La starea de echilibru, doza zilnică de 75 mg a permis obţinerea unui nivel mediu de inhibare cuprins între 40% şi 60%. Agregarea plachetară şi timpul de sângerare au revenit treptat la valorile iniţiale, în general într-un interval de 5 zile după întreruperea tratamentului.

Siguranţa şi eficacitatea clopidogrelului au fost evaluate în 4 studii dublu-orb, care au inclus peste 80000 de pacienţi: studiul CAPRIE, care a comparat clopidogrelul cu AAS şi studiile CURE, CLARITY şi COMMIT, care au comparat clopidogrelul cu placebo, ambele medicamente fiind administrate în asociere cu AAS şi alte tratamente standard.

Infarct miocardic (IM) recent, accident vascular cerebral recent sau arteriopatie obliterantă a membrelor inferioare dovedită

Studiul CAPRIE a inclus 19185 de pacienţi afectaţi de aterotromboză, care s-a manifestat printr-un infarct miocardic recent (<35 de zile), un accident vascular cerebral ischemic recent (între 7 zile şi 6 luni) sau printr-o arteriopatie obliterantă a membrelor inferioare dovedită. Pacienţii au fost repartizaţi în mod randomizat în cele două grupuri de tratament: clopidogrel 75 mg/zi sau AAS 325 mg/zi, şi au fost urmăriţi timp de 1 până la 3 ani. În subgrupul de pacienţi înrolaţi pentru infarct miocardic, cei mai mulţi au primit AAS chiar în primele zile care au urmat fazei acute a infarctului miocardic. Clopidogrelul a redus semnificativ frecvenţa de apariţie a unor noi evenimente ischemice (obiectiv final care combină infarctul miocardic, accidentul vascular cerebral ischemic şi decesul de cauză vasculară) comparativ cu AAS. În analiza după intenţia de tratament, au fost observate 939 de evenimente în grupul cu clopidogrel şi 1020 de evenimente în grupul cu AAS (reducerea riscului relativ (RRR) 8,7 %, [IÎ 95%: 0,2 - 16,4%]; p=0,045). Aceasta permite ca la fiecare 1000 de pacienţi trataţi timp de 2 ani, comparativ cu AAS, clopidogrelul să evite la un număr suplimentar de 10 pacienţi (IÎ: 0 - 20) apariţia unui nou eveniment ischemic. Analiza mortalităţii globale, ca şi criteriu secundar, nu a demonstrat o diferenţă semnificativă între clopidogrel (5,8%) şi AAS (6,0%). Într-o analiză pe subgrupe după criteriul de înrolare (infarct miocardic, accident vascular cerebral ischemic, arteriopatie obliterantă a membrelor inferioare), beneficiul observat a fost mai mare (atingând semnificaţie statistică pentru p=0,003) la pacienţii înrolaţi pentru arteriopatie obliterantă a membrelor inferioare (în special la cei care au avut în antecedente şi un infarct miocardic) (RRR = 23,7%; IÎ: 8,9 - 36,2), şi mai mic (nesemnificativ diferit faţă de AAS) la pacienţii înrolaţi pentru accident vascular cerebral (RRR = 7,3% ; IÎ: -5,7 - 18,7 [p=0,258]). La pacienţii înrolaţi în studio având ca singur criteriu infarctul miocardic recent, rezultatul cu clopidogrel a fost numeric inferior, dar diferenţa nu a fost semnificativă statistic, faţă de cel obţinut cu AAS (RRR = -4,0%; IÎ: -22,5 -11,7 [p=0,639]). În plus, o analiză pe subgrupe de vârstă a sugerat că beneficiul cu clopidogrel la pacienţii cu vârsta peste 75 de ani ar fi mai mic decât cel observat la pacienţii cu vârsta sub 75 de ani. Deoarece studiul CAPRIE nu a fost conceput cu puterea statistică pentru a evalua eficacitatea în fiecare dintre subgrupuri, nu este clar dacă diferenţele observate între reducerile riscului relativ în funcţie de criteriul de înrolare sunt reale sau sunt rezultatul întâmplării.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Clopidogrelul este absorbit rapid după administrarea orală repetată a dozei de 75 mg pe zi. Cu toate acestea, concentraţiile plasmatice ale moleculei nemodificate sunt foarte mici şi sub limita detectabilă (0,00025 mg/l), începând cu a 2-a oră după administrare. Pe baza datelor privind eliminarea urinară a metaboliţilor clopidogrelului, absorbţia acestuia este de cel puţin 50%.

Clopidogrelul este intens metabolizat în ficat, iar principalul metabolit rezultat, lipsit de activitate farmacologică, este derivatul carboxilic, care reprezintă aproximativ 85% din concentraţia plasmatică a produşilor circulanţi. Concentraţia plasmatică maximă (Cmax) a acestui metabolit (care este de aproximativ 3 mg/l după doze orale repetate de 75 mg/zi) se atinge la aproximativ 1 oră după administrare.

Clopidogrelul este un pro-medicament. Metabolitul activ, un derivat tiolic, se formează prin oxidarea clopidogrelului la 2-oxo-clopidogrel, urmată de hidroliză. Etapa oxidativă este reglată, în primul rând, de izoenzimele 2B6 şi 3A4 ale citocromului P450 şi, în mai mică măsură, de izoenzimele 1A1, 1A2 şi 2C19. Metabolitul tiolic activ, care a fost izolat in vitro, se leagă rapid şi ireversibil de receptorii trombocitari, inhibând astfel agregarea plachetară. Acest metabolit nu a fost detectat în plasmă.

În intervalul de doze cuprins între 50 mg şi 150 mg de clopidogrel, principalul metabolit circulant prezintă o cinetică lineară (concentraţiile plasmatice cresc proporţional cu doza).

In vitro, clopidogrelul şi principalul său metabolit circulant se leagă reversibil de proteinele plasmatice umane (în proporţie de 98% şi, respectiv, 94%). Această legare de proteine nu este saturabilă in vitro pentru un interval larg de concentraţii.

La om, după administrarea orală a unei doze de clopidogrel marcat cu 14C, aproximativ 50% din doză s-a eliminat prin urină şi aproximativ 46% prin fecale, într-un interval de 120 de ore după administrare. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare pentru principalul metabolit circulant a fost de 8 ore, atât după administrarea unei doze unice, cât şi după administrări repetate.

După administrarea repetată a dozei de 75 mg pe zi, concentraţia plasmatică a principalului metabolit circulant a fost mai mică la pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance al creatininei între 5 şi 15 ml/min), comparativ cu subiecţii care prezintă insuficienţă renală moderată (clearance al creatininei între 30 şi 60 ml/min) şi în comparaţie cu concentraţia plasmatică înregistrată în alte studii efectuate la voluntari sănătoşi. Cu toate că inhibarea agregării plachetare ADP-induse a fost mai mică (25%) decât cea observată la subiecţii sănătoşi, prelungirea timpului de sângerare a fost asemănătoare celei înregistrate la subiecţii sănătoşi care au primit 75 mg de clopidogrel pe zi. În plus, toleranţa clinică a fost bună la toţi pacienţii.

Proprietăţile farmacocinetice şi farmacodinamice ale clopidogrelului au fost evaluate într-un studiu cu administrare unică şi administrări repetate, la subiecţi sănătoşi şi la pacienţi cu ciroză (clasa A sau B după clasificarea Child-Pugh). Administrarea zilnică de 75 mg de clopidogrel, timp de 10 zile, a fost bine tolerată. Cmax a clopidogrelului, atât după administrarea unică, cât şi la starea de echilibru, a fost de câteva ori mai mare la pacienţii cirotici comparativ cu subiecţii sănătoşi. Cu toate acestea, concentraţiile plasmatice ale principalului metabolit circulant, precum şi efectul clopidogrelului asupra agregării plachetare ADP-induse şi asupra timpului de sângerare au fost comparabile între aceste 2 grupuri.

5.3 Date preclinice de siguranţă

În timpul studiilor non-clinice efectuate la şobolan şi babuin, efectele cel mai frecvent observate au fost modificările hepatice. Acestea au apărut la doze care au reprezentat o expunere de cel puţin 25 de ori mai mare decât cea observată la subiecţii umani care primesc doza terapeutică de 75 mg/zi şi au fost consecinţa efectului asupra enzimelor hepatice metabolizante. La subiecţii umani care au primit clopidogrel în doza terapeutică nu a fost observat niciun efect asupra enzimelor hepatice metabolizante.

De asemenea, la şobolan şi babuin, la doze foarte mari, a fost raportată o tolerabilitate gastrică mică pentru clopidogrel (gastrite, eroziuni gastrice şi/sau vărsături).

Nu s-a observat niciun efect carcinogen după administrarea de clopidogrel, timp de 78 de săptămâni, la şoarece şi de 104 săptămâni, la şobolan, în doze de până la 77 mg/kg şi zi (reprezentând de cel puţin 25 de ori expunerea unui subiect uman care primeşte doza terapeutică de 75 mg/zi).

Clopidogrelul a fost studiat într-o serie de teste de genotoxicitate in vitro şi in vivo şi nu a prezentat genotoxicitate.

Clopidogrelul nu a afectat fertilitatea şobolanilor masculi sau femele şi nu a prezentat teratogenicitate nici la şobolan, nici la iepure. Administrat la şobolan în perioada de alăptare, clopidogrelul a determinat o uşoară întârziere în dezvoltarea puilor. Studii de farmacocinetică specifice efectuate cu clopidogrel marcat radioactiv, au arătat că molecula nemodificată sau metaboliţii săi sunt excretaţi prin lapte. În consecinţă, un efect direct (toxicitate uşoară) sau un efect indirect (modificarea gustului laptelui) nu pot fi excluse.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Nucleu:

Celuloză microcristalină

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Crospovidonă (tip A)

Macrogol 6000

Ulei de ricin hidrogenat

Film:

Hipromeloză (E464)

Dioxid de titan (E171)

Oxid roşu de fer (E172)

Talc

Propilenglicol

6.2     Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3     Perioada de valabilitate

2 ani.

6.4     Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de umiditate şi lumină.

6.5     Natura şi conţinutul ambalajului

Blistere din OPA/Al/PVC-Al în cutii din carton, conţinând 7, 14, 28, 30, 50, 56, 84, 90 şi 100 de comprimate filmate.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6     Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinţe speciale.

7.       DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

HCS bvba, H. Kennisstraat 53, B 2650 Edegem, Belgia

8.       NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

9.       DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

10.     DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului (EMEA) http://www.emea.europa.eu/.

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
Lupus: un medicament pentru inimă are rezultate promiţătoare şi în testele pe lupus Un medicament folosit în cardiologie, clopridogrel, testat pe cobai atinşi de o formă gravă de lupus, a permis ameliorarea stării lor şi o prelungire semnificativă a speranţei de viaţă, conform unui studiu francez, transmite AFP.
Bolile cardiovasculare, principala cauză de deces la români România s-a situat, în 2009, pe locul trei în Europa în ceea ce priveşte incidenţa bolilor cardiovasculare, fiind depăşită doar de Rusia şi Bulgaria, iar în 2010, după ultimele date, ţara noastră se află pe locul patru, înaintea sa fiind Ungaria, după cum a declarat prof. dr. Gheorghe Andrei Dan, specialist...
O nouă terapie pentru prevenirea evenimentelor aterotrombotice O nouă terapie pentru prevenirea evenimentelor aterotrombotice a fost aprobată de Comisia Europeană.
Raport medical: Preşedintele Băsescu este apt pentru îndeplinirea atribuţiilor funcţiei Administraţia Prezidenţială a făcut public, joi, rezultatul testării medicale a preşedintelui Traian Băsescu efectuată pe 10 iulie la Spitalul Militar din Bucureşti.
Dr.Tatu-Chiţoiu:Numărul pacienţilor cu infarct este între 40.000-45.000 Târgu Mures, 3 iul /Agerpres/ - Vicepresedintele Societatii Române de Cardiologie (SRC), dr. Gabriel Tatu-Chitoiu, a declarat, vineri, la Târgu Mures, ca, desi în Registrul Român pentru Infarctul Miocardic Acut cu Supradenivelare de Segment – RO STEMI se regasesc aproape 13.000 de pacienti, numarul real...
Un accident vascular cerebral este echivalent cu opt ani de îmbătrânire prematură (studiu) Accidentele vasculare cerebrale la persoanele vârstnice duc la o îmbătrânire prematură a creierului cu echivalentul a opt ani, potrivit unui studiu realizat recent de cercetătorii americani de la Universitatea din Michigan şi publicat în revista de ştiinţă 'Stroke', informează AFP.