Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

OLANZAPINA DR. REDDY'S 15 mg
 
Denumire OLANZAPINA DR. REDDY'S 15 mg
Descriere Olanzapină Dr. Reddy’s este indicat pentru tratamentul schizofreniei.
Olanzapină Dr. Reddy’s este eficace în menţinerea ameliorării clinice în timpul tratamentului de întreţienere la pacienţii care au răspuns la tratamentul iniţial cu olanzapină.
Olanzapină Dr. Reddy’s este indicat în tratamentul episoadelor maniacale moderate până la severe.
Olanzapină Dr. Reddy’s este indicat pentru prevenirea recurenţelor la pacienţii cu tulburări bipolare, al căror episod maniacal a răspuns la tratamentul cu olanzapină
Denumire comuna internationala OLANZAPINUM
Actiune terapeutica ANTIPSIHOTICE DIAZEPINE, OXAZEPINE SI TIAZEPINE
Prescriptie P-RF - Medicamente si produse medicamentoase care se elibereaza in farmacii pe baza de prescriptie medicala care se retine la farmacie
Forma farmaceutica Comprimate filmate
Ambalaj Cutie cu blist. Al/Al x 14 compr. film.
Valabilitate ambalaj 2 ani
Cod ATC N05AH03

Ai un comentariu sau o intrebare despre OLANZAPINA DR. REDDY'S 15 mg ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



>> OLANZAPINA PLIVA 10 mg Comprimate filmate, 10mg >> OLANZAPINA PLIVA 15 mg Comprimate filmate, 15mg >> OLANZAPINA PLIVA 20mg Comprimate filmate, 20mg >> OLANZAPINA PLIVA 5 mg Comprimate filmate, 5mg
Prospect si alte informatii despre OLANZAPINA DR. REDDY'S 15 mg, comprimate filmate       

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1.      DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Olanzapină Dr. Reddy’s 15 mg comprimate filmate

2.      COMPOZITIA CALITATIVĂ SI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat filmat contine olanzapină 15 mg.

Excipient:

{15 mg} Fiecare comprimat filmat contine lactoză monohidrat 245,0 mg

Pentru lista tuturor excipientilor, vezi pct. 6.1.

3.      FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat filmat

Olanzapină Dr. Reddy’s 15 mg se prezintă sub formă de comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare albă, marcate cu „OLZ” pe o fată si cu „15” pe cealaltă fată.

4.      DATE CLINICE

4.1     Indicatii terapeutice

Adulti

Olanzapină Dr. Reddy’s este indicat pentru tratamentul schizofreniei.

Olanzapină Dr. Reddy’s este eficace în mentinerea ameliorării clinice în timpul tratamentului de întretienere la pacientii care au răspuns la tratamentul initial cu olanzapină.

Olanzapină Dr. Reddy’s este indicat în tratamentul episoadelor maniacale moderate până la severe.

Olanzapină Dr. Reddy’s este indicat pentru prevenirea recurentelor la pacientii cu tulburări bipolare, al căror episod maniacal a răspuns la tratamentul cu olanzapină (vezi pct. 5.1).

4.2     Doze si mod de administrare

Adulti

Schizofrenie: doza initială recomandată de olanzapină este de 10 mg pe zi.

Episoade maniacale: doza initială este de 15 mg ca doză unică zilnică în monoterapie sau 10 mg pe zi în terapia asociată (vezi pct. 5.1).

Prevenirea recurentelor în tulburarea bipolară: doza initială recomandată este de 10 mg pe zi. Pentru pacientii la care s-a administrat olanzapină pentru tratamentul episoadelor maniacale, tratamentul de prevenire a recăderilor se continuă cu aceeasi doză. Dacă apare un nou episod maniacal, depresiv sau mixt, tratamentul cu olanzapină trebuie continuat (cu ajustarea dozelor dacă este necesar), cu tratament suplimentar pentru tratarea tulburărilor de dispozitie, în functie de indicatiile clinice.

În timpul tratamentului schizofreniei, episoadelor maniacale si prevenirii recurentelor din tulburarea bipolară, doza zilnică poate fi ulterior ajustată în functie de starea clinică individuală, în intervalul 5-20 mg pe zi. O crestere până la o doză mai mare decât doza initială recomandată este indicată numai după o reevaluare clinică si nu trebuie realizată, în general, la intervale mai mici de 24 ore. Olanzapina se poate administra independent de orarul meselor, deoarece absorbtia nu este afectată de alimente. La întreruperea tratamentului cu olanzapină, trebuie luată în considerare reducerea treptată a dozei.

Copii si adolescenti

Nu este recomandată olanzepina la copii si adolescenti sub 18 ani din cauza lipsei de informatii asupra sigurantei si eficacitătii. În studii pe termen scurt, efectuate pe adolescenti apoi pe pacienti adulti,au fost raportate cresteri mari în greutate, modificări ale nivelului lipidelor si prolactinei (vezi pct 4.4, 4.8, 5.1 si 5.2).

Vârstnici:

Nu este indicată administrarea de rutină a unei doze initiale mai mici (5 mg pe zi), dar aceasta trebuie luată în considerare la pacientii cu vârsta de 65 de ani si peste, când factorii clinici o justifică (vezi si pct. 4.4).

Insuficientă renală si/sau hepatică:

La acesti pacienti trebuie luată în considerare o doză initială mai mică (5 mg). În caz de insuficientă hepatică moderată (ciroză, clasa Child-Pugh A sau B), doză initială trebuie să fie de 5 mg pe zi si poate fi crescută numai cu prudentă.

Sex:

Nu este necesar ca doza initială si intervalul dintre doze să fie modificate de rutină la femei, comparativ cu bărbatii.

Fumători:

Nu este necesar ca doza initială si intervalul dintre doze să fie modificate de rutină la nefumători, comparativ cu fumătorii.

În cazul în care este prezent mai mult de un singur factor care ar putea determina metabolizarea mai lentă a medicamentului (sexul feminin, vârsta înaintată, nefumător), trebuie luată în considerare posibilitatea scăderii dozei initiale. Când este indicată, cresterea dozelor trebuie făcută cu prudentă la acesti pacienti (vezi pct. 4.5 si pct. 5.2).

4.3     Contraindicatii

Hipersensibilitate la substanta activă sau la oricare dintre excipienti. Pacienti cu risc cunoscut de glaucom cu unghi îngust.

4.4     Atentionări si precautii speciale pentru utilizare

În timpul tratamentului antipsihotic, ameliorarea stării clinice a pacientului poate să necesite câteva zile până la câteva săptămâni. Pe durata acestei perioade, pacientii trebuie să fie strict monitorizati.

Psihoze asociate cu dementa si/sau tulburări de comportament

Olanzapina nu este autorizată pentru a fi utilizată în tratamentul psihozelor asociate dementei si/sau tulburărilor de comportament asociate dementei si nu se recomandă la acest grup special de pacienti datorită cresterii mortalitătii si a riscului de accident cerebrovascular. În studiile clinice placebo controlate (cu durată de 6-12 săptămâni) la pacientii vârstnici (cu vârsta medie de 78 ani) cu psihoze si/sau tulburări de comportament asociate dementei, s-a observat o crestere de 2 ori a incidentei deceselor la pacientii tratati cu olanzapină, comparativ cu pacientii la care s-a administrat placebo (3,5% fată de 1,5%). Incidenta crescută a deceselor nu a fost asociată cu doza de olanzapină administrată (doza medie zilnică 4,4 mg) sau cu durata tratamentului. Factorii de risc predispozanti pentru această grupă de pacienti la cresterea mortalitătii includ vârsta (peste 65 ani), disfagia, sedarea, malnutritia si deshidratarea, afectiunile pulmonare (de exemplu, pneumonia de aspiratie sau de altă etiologie) sau utilizarea concomitentă a benzodiazepinelor. Cu toate acestea, independent de factorii de risc enumerati, incidenta deceselor a fost mai mare în rândul pacientilor tratati cu olanzapină, comparativ cu cei la care s-a administrat placebo.

În aceleasi studii clinice, au fost raportate evenimente adverse cerebrovasculare (EACV, de exemplu accident vascular cerebral, atac ischemic tranzitor), inclusiv decese. S-a înregistrat o crestere de 3 ori a EACV la pacientii tratati cu olanzapină, comparativ cu cei la care s-a administrat placebo (1,3%, respectiv 0,4%). Toti pacientii tratati cu olanzapină sau la care s-a administrat placebo si care au prezentat evenimente adverse cerebrovasculare, aveau factori de risc preexistenti. Vârsta peste 75 ani si dementa de tip vascular/mixtă au fost identificati ca factori de risc asociati tratamentului cu olanzapină pentru aparitia EACV. Eficacitatea olanzapinei nu a fost stabilită în cadrul acestor studii clinice.

Boală Parkinson

Nu se recomandă utilizarea olanzapinei asociată cu agonisti dopaminergici în tratamentul psihozelor la pacientii cu boala Parkinson. În studiile clinice, s-au observat foarte frecvent si mai frecvent decât cu placebo, agravarea simptomatologiei parkinsoniene si a halucinatiilor (vezi pct. 4.8), iar olanzapina nu a fost mai eficace în tratamentul simptomelor psihotice, comparativ cu placebo.În aceste studii clinice, initial a fost necesar ca pacientii să fie stabili la cea mai mică doză eficace de medicamente antiparkinsoniene (agonisti dopaminergici) si să rămână cu aceleasi doze pe întreaga durată a studiului. S-a initiat administrarea de olanzapină cu o doză de 2,5 mg pe zi care a fost crescută treptat până la maxim 15 mg pe zi, în functie de aprecierea investigatorului.

Sindrom Neuroleptic Malign (SNM)

SNM este o afectiune care pune viata în pericol, asociată cu medicatia antipsihotică. Cazuri rare de SNM au fost raportate, de asemenea, la bolnavii tratati cu olanzapină. Manifestările clinice ale SNM sunt hiperpirexie, rigiditate musculară, alterarea stării mintale si semne de instabilitate vegetativă (puls neregulat sau oscilatii tensionale, tahicardie, diaforeză si aritmii cardiace). Alte semne pot include cresterea creatinfosfokinazei, mioglobinurie (rabdomioliză) si insuficientă renală acută. Dacă bolnavul prezintă semne si simptome care indică SNM sau prezintă inexplicabil febră mare, fără alte manifestări clinice ale SNM, toate medicamentele antipsihotice trebuie întrerupte, inclusiv olanzapina.

Hiperglicemie si diabet

Hiperglicemie si/sau aparitia sau agravarea diabetului zaharat preexistent, asociate ocazional cu cetoacidoză sau comă, inclusiv câteva cazuri letale (vezi pct 4.8) au foat raportate rar. În unele cazuri, s-a raportat o crestere anterioară a greutătii corporale, care poate fi un factor predispozant. Se recomandă o monitorizare clinică adecvată, în special la pacientii cu diabet zaharat si la pacientii cu factori de risc pentru aparitia diabetului zaharat.

Pacientii tratati cu agenti antipsihotici, inclusiv Olanzapină Dr. Reddy’s trebuie monitorizati pentru aparitia semnelor si simptomelor hiperglicemiei (cum ar fi polidipsia, poliuria, polifagia si slăbiciune), iar pacientii cu diabet zaharat sau care prezintă risc pentru aparitia diabetului zaharat trebuie monitorizati regulat pentru mentinerea sub control a înrăutătirii nivelului glucozei. Greutatea corporală trebuie monitorizată în mod regulat.

Modificări ale lipidelor

În cadrul studiilor clinice placebo controlate, la pacientii tratati cu olanzapină s-au observat modificări nedorite ale lipidemiei (vezi pct. 4.8). Modificările lipidemiei trebuie controlate, după cum se consideră adecvat din punct de vedere clinic, în special la pacientii dislipidemici si la cei cu factori de risc pentru dezvoltarea tulburărilor lipidelor. Pacientii tratati cu agenti antipsihotici, inclusiv Olanzapină Dr. Reddy’s, trebuie monitorizati pentru nivelul lipidelor în conformitate cu recomandările pentru utilizarea antipsihoticelor.

Activitatea anticolinergică

Desi olanzepina a demonstrat activitate anticolinergică in vitro, experienta din studiile clinice a evidentiat o incidentă scăzută a evenimentelor legate de această actiune. Cu toate acestea, deoarece experienta clinică privind olanzapina la pacientii cu boli asociate este limitată, se recomandă prudentă în prescrierea medicamentului la pacientii cu hiperplazie benignă de prostată, ileus paralitic si alte afectiuni înrudite.

Functia hepatică

S-au constatat, frecvent, cresteri tranzitorii, asimptomatice, ale valorilor serice ale transaminazelor hepatice ALAT si ASAT, în special în perioada de început a tratamentului. Este necesară prudentă la pacientii cu valori serice crescute ale ALAT si/sau ASAT, la pacientii cu semne si simptome de insuficientă hepatică, la pacientii cu afectiuni preexistente asociate cu o rezervă functională hepatică limitată si la pacientii tratati cu medicamente cu potential hepatotoxic. În caz de valori serice crescute ale ALAT si/sau ASAT în timpul tratamentului, trebuie instituită monitorizarea si trebuie luată în considerare reducerea dozei. În cazurile în care s-a diagnosticat o hepatită (incluzând afectarea hepatocelulară, prin colestază sau prin mecanism mixt), tratamentul cu olanzapină trebuie înterupt.

Neutropenia

Similar altor medicamente neuroleptice, este necesară prudentă la pacientii cu valori scăzute ale numărului de leucocite si/sau neutrofile, indiferent de etiologie, la pacientii tratati cu medicamente cunoscute că determină neutropenie, la pacientii cu deprimare/toxicitate medulară determinate de medicamente în antecedente, la pacientii cu deprimare medulară provocată de boli concomitente, radioterapie sau chimioterapie si la pacientii cu hipereozinofilie sau cu boli

mieloproliferative.Neutropenia a fost raportată în mod frecvent când olanzapina s-a administrat concomitent cu valproatul (vezi pct. 4.8).

Întreruperea tratamentului

În cazul în care administrarea olanzapinei se întrerupe brusc, s-au raportat foarte rar (<0,01%) simptome acute cum sunt transpiratii, insomnie, tremor, anxietate, greată sau vărsături.

Intervalul QT

În studiile clinice, la pacientii tratati cu olanzapină, comparativ cu cei la care s-a administrat placebo, prelungirea semnificativă clinic a intervalului QTc (corectia QT Fridericia [QTcF] ≥ 500 milisecunde [msec] în orice moment post-evaluare initială, la pacienti cu valori initiale ale QTcF bazal <500 msec) a fost mai putin frecventă (între 0,1% si 1%), fără diferente semnificative asupra evenimentelor cardiace asociate. Cu toate acestea, similar altor antipsihotice, este necesară prudentă când olanzapina se prescrie în asociere cu medicamente cunoscute că prelungesc intervalul QTc, în special, la pacientii vârstnici, la pacientii cu sindrom QT prelungit congenital, cu insuficientă cardiacă congestivă, hipertrofie cardiacă, hipokaliemie sau hipomagneziemie.

Tromboembolism

Foarte rar ( < 0,01%), s-a raportat asocierea temporară dintre tratamentul cu olanzapină si tromboembolismul venos a fost raportată foarte rar ( < 0,01%). Nu s-a stabilit o relatie cauzală între aparitia tromboembolismului venos si tratamentul cu olanzapină. Cu toate acestea, deoarece pacientii cu schizofrenie prezintă adesea factori de risc dobânditi de tromboembolism venos, toti factorii de risc posibili de TEV, de exemplu imobilizarea pacientilor, trebuie identificati si trebuie luate măsurile preventive necesare.

Activitatea generală a SNC

Datorită efectelor primare asupra SNC ale olanzapinei, este necesară prudentă când medicamentul este administrat în asociere cu alte medicamente cu actiune centrală si cu alcool etilic. Deoarece prezintă antagonism dopaminergic in vitro, olanzapina poate să actioneze antagonist fată de efectele agonistilor dopaminergici directi sau indirecti.

Convulsii

Olanzapina trebuie utilizată cu prudentă la pacientii cu antecedente convulsive sau la cei expusi unor factori care pot să scadă pragul convulsivant. La pacientii tratati cu olanzapină s-a raportat aparitia convulsiilor rar. În majoritatea acestor cazuri, s-au raportat antecedente convulsive sau factori de risc pentru convulsii.

Diskinezie tardivă

În studiile comparative, cu durată de un an sau mai putin, olanzapina s-a asociat cu o frecventă semnificativ statistic mai mică a diskineziei iatrogene. Cu toate acestea, riscul de diskinezie tardivă creste odată cu expunerea pe termen lung si, în consecintă, dacă la un pacient aflat sub tratament cu olanzapină apar semne sau simptome de diskinezie tardivă, trebuie luată în considerare reducerea dozei sau întreruperea tratamentului. Aceste simptome se pot accentua în timp sau apar după întreruperea tratamentului.

Hipotensiune posturală

În studiile clinice cu olanzapină la pacientii vârstnici s-a observat, hipotensiunea arterială posturală rar. Similar altor antipsihotice, se recomandă măsurarea periodică a tensiunii arteriale la pacientii cu vârsta peste 65 de ani.

Moarte subită de etiologie cardiacă

Cazul de moarte subită de etiologie cardiacă a fost raportat la pacientii cu olanzapină, în rapoartele postautorizare cu olanzapină. Într-un studiu observational de tip cohortă, retrospectiv, riscul estimat de moarte subită de etiologie cardiacă, la pacientii tratati cu olanzapină, a fost aproximativ dublu fată de cel al pacientilor care nu utilizau antipsihotice. În acest studiu, riscul asociat olanzapinei a fost comparabil cu riscul asociat altor antipsihotice atipice care au fost incluse într-o analiză globală.

Utilizarea la copii si adolescenti sub 18 ani

Olanzapina nu este recomandată pentru utilizare in tratamentul copiilor si adolescentilor. Studiile la pacientii cu vârsta între 13 si 17 ani au arătat reactii adverse variate, inclusiv cresteri în greutate, modificări ale parametrilor metabolici si cresteri ale nivelurilor prolactinei. Rezultatele pe termen lung, asociate cu aceste evenimente, nu au fost studiate si rămân necunoscute (vezi punctele 4.8 si 5.1).

Lactoză: comprimatele filmate de Olanzapină Dr. Reddy’s contin lactoză. Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intolerantă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbtie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

4.5 Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune

Au fost efectuate studii de interactiune pe adulti.

Interactiuni potentiale care afectează olanzapina

Deoarece olanzapina este metabolizată de către CYP1A2, medicamentele care pot induce sau inhiba specific această izoenzimă, pot afecta farmacocinetica olanzapinei.

Inductia CYP1A2: Metabolizarea olanzapinei poate fi indusă de fumat si de carbamazepină, ceea ce poate duce la scăderea concentratiei olanzapinei. S-a observat doar cresterea, usoară până la moderată, a clearance-ului olanzapinei. Consecintele clinice sunt probabil limitate, dar se recomandă monitorizarea clinică si, dacă este necesar, poate fi luată în considerare cresterea dozei de olanzapină (vezi pct. 4.2).

Inhibarea CYP1A2: S-a demonstrat că fluvoxamina, un inhibitor specific al CYP1A2, inhibă semnificativ metabolizarea olanzapinei. Cresterea medie a Cmax a olanzapinei după fluvoxamină a fost de 54% la femei nefumătoare si de 77% la bărbati fumători. Cresterea medie a ASC a olanzapinei a fost de 52%, respectiv de 108%. Trebuie luată în considerare o doză initială mai mică de olanzapină la pacientii care utilizează fluvoxamină sau orice alti inhibitori ai CYP1A2, cum este ciprofloxacina. Trebuie luată în considerare scăderea dozei de olanzapină dacă se instituie un tratament cu un inhibitor al CYP1A2.

Reducerea biodisponibilitătii: Cărbunele activat reduce biodisponibilitatea olanzapinei după administrarea orală a acesteia cu 50 până la 60%, de aceea trebuie administrat cu cel putin 2 ore înainte sau după olanzapină.

Fluoxetina (inhibitor al CYP2D6), o singură doză de antiacid (cu aluminiu, magneziu), sau cimetidina nu au afectat semnificativ farmacocinetica olanzapinei.

Potentialul ca olanzapina să afecteze alte medicamente: Olanzapina poate antagoniza efectele agonistilor directi sau indirecti ai dopaminei.

In vitro, olanzapina nu inhibă principalele izoenzime ale CYP450 (de exemplu, 1A2, 2D6, 2C9, 2C19, 3A4). Deci nu se asteaptă o interactiune specială, ceea ce s-a arătat si în studiile in vivo, unde nu s-a observat inhibarea metabolizării următoarelor substante active: antidepresive triciclice (reprezentând în special calea CYP2D6), warfarina (CYP2C9), teofilina (CYP1A2) sau diazepamul (CYP3A4 si 2C19).

Olanzapina nu a prezentat interactiuni când a fost asociată cu litiu sau biperiden.

Monitorizarea terapeutică a concentratiilor plasmatice ale valproatului nu a indicat necesitatea unei ajustări a dozei de valproat după introducerea concomitentă a olanzapinei.

Activitatea generală a SNC

Este necesară prudentă la pacientii care consumă sau care primesc medicamente ce pot provoca depresia sistemului nervos central.

Utilizarea concomitentă a olanzepinei cu medicamentele antiparkinsoniene, la pacientii cu boală Parkinson sau dementă, nu este recomandată (vezi pct 4.4).

Intervalul QTc

Este necesară prudentă la administrarea concomitentă a olanzepinei cu medicamente care măresc intervalul QTc (vezi pct 4.4).

4.6 Sarcina si alăptarea

Nu există studii adecvate si bine controlate la femeile gravide. Pacientelor trebuie să li se recomande să spună medicului dacă rămân gravide sau dacă intentionează să rămână gravide în timpul tratamentului cu olanzapină. Oricum, deoarece experienta acumulată la om este limitată, olanzapina nu trebuie utilizată în timpul sarcinii decât dacă beneficiul potential pentru mamă justifică riscul potential pentru făt.

S-au primit foarte rar raportări spontane cu privire la tremor, hipertonie, letargie si somnolentă la sugari născuti din mame care au utilizat olanzapină în cursul celui de-al treilea trimestru de sarcină.

Într-un studiu la femei sănătoase care alăptau, olanzapina s-a excretat în laptele matern. La starea de echilibru, expunerea medie a sugarului a fost estimată la 1,8% din doza de olanzapină administrată mamei (mg/kg). Pacientele trebuie sfătuite să nu alăpteze în timpul tratamentului cu olanzapină.

4.7     Efecte asupra capacitătii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje

Nu au fost efectuate studii privind efectele asupra capacitătii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Deoarece olanzapina poate produce somnolentă si ameteli, pacientii trebuie avertizati în legătură cu folosirea utilajelor, inclusiv conducerea vehiculelor.

4.8     Reactii adverse

Adulti

Reactiile adverse cel mai frecvent raportate (observate la ≥ 1/100 din pacienti) în studiile clinice cu administrare de olanzepină au fost somnolentă, cresterea în greutate, eozinofilia, cresterea valorilor prolactinei, colesterolului, glucozei si trigliceridelor (vezi pct. 4.4), glucozuria, cresterea apetitului alimentar, ametelile, akatisia, parkinsonismul (vezi pct. 4.4), diskinezia, hipotensiunea ortostatică, efecte anticolinergice, cresterile tranzitorii asimptomatice ale transaminazelor hepatice (vezi pct. 4.4), eruptiile cutanate tranzitorii, astenia, fatigabilitatea si edemele.

Următorul tabel prezintă reactiile adverse si investigatiile de laborator observate în cadrul studiilor clinice si în urma raportărilor spontane. În cadrul fiecărui grup, reactiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravitătii acestora. Frecventa este definită după cum urmează: Foarte frecvente (≥1/10), frecvente ≥1/100 to <1/10), mai putin frecvente ( ≥1/1,000 până la ≤1/100), rare ≥1/10,000 până la ≤1/1,000), foarte rare (≤1/10,000), cu frecventă necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile).

Foarte frecvente

Frecvente

Mai putin frecvente

Cu frecventă necunoscută

Tulburări hematologice si limfatice

 

Eozinofilie

Leucopenie Neutropenie

Trombocitopenie

Tulburări ale sistemului imunitar

 

 

 

Reactie alergică

Tulburări metabolice si de nutritie

Crestere în greutate 1

 

Valori crescute ale colesterolului 2,3

Valori crescute ale glucozei 4

Valori crescute de trigliceride 2,5

Glucozurie

 

Aparitia sau exacerbarea diabetului zaharat asociat ocazional cu

cetoacidoză ori comă, inclusiv unele cazuri de deces (vezi cap. 4.4)

Hipotermie

 

 

Cresterea apetitului alimentar

 

 

Tulburări ale sis temului nervos

Somnolentă

Ameteli 6

Akatisie 6

Parkinsonism 6

Diskinezie

 

Convulsiile, unde în cele mai multe cazuri au fost raportate antecedente de convulsii sau factori de risc pentru aparitia convulsiilor.

Sindrom neuroleptic malign (vezi pct. 4.4).

Distonie (incluzând miscări oculogire).

Diskinezie tardivă.

Simptomatologie determinată de întreruperea tratamentului

Tulburări cardiace

 

 

Bradicardie Prelungirea intervalului QTc (vezi pct. 4.4)

Tahicardie ventriculară /fibrilatie,

Moarte subită (vezi pct. 4.4)

Tulburări vasculare

 

Hipotensiune arterială ortostatică

 

Tromboembolism (incluzând embolism pulmonar si tromboză venoasă profundă)

Tulburări gastro -intestinale

 

Efecte anticolinergice usoare, incluzând constipatie si gură uscată

 

Pancreatită

Tulburări hepato -biliare

 

Cresteri tranzitorii, asimptomatice ale transaminazelor hepatice (ALT, AST), în special la începutul tratamentului (vezi pct. 4.4)

 

Hepatită (incluzând forme prin afectare hepatocelulară, prin colestază sau prin mecanism mixt)

Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat

 

Eruptii cutanate tranzitorii

Reactie de fotosensibilizare Alopecie

 

Tulburări musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv

 

 

 

Rabdomioliză

Tulburări renale si ale căilor urinare

 

 

Incontinentă urinară

Initierea ezitantă a mictiunii

Tulburăriale apa ratului genital si sân ului

 

 

 

Priapism

Tulburări generale si la nivelul locului de administrare

 

Astenie

Fatigabilitate

Edeme

 

 

Investigatii diagnostice

Concentratii plasmatice crescute ale prolactinei 8

 

 

Cresterea valorilor creatin-fosfokinazei Cresterea valorilor bilirubinei totale

Cresterea valorilor fosfatazei alcaline

1Cresterea semnificativă în greutate a fost observată indiferent de valorile initiale ale Indicilor de Masă corporală (IMC). În urma tratamentului pe termen scurt (durata mediană 47 zile), cresterea în greutate ≥ 7% fată de masa corporală initială a fost foarte frecventă (22,2%), cresterea în greutate ≥ 15% a fost frecventă (4,2%) si cresterea în greutate ≥ 25% a fost mai putin frecventă (0,8%). La pacientii cu expunere îndelungată (cel putin 48 săptămâni), cresterile în greutate ≥ 7%, ≥ 15% s2i ≥ 25% fată de masa corporală initială au fost foarte frecvente (64,4%, 31,7% si respectiv 12,3%).

2 Cresterile medii ale lipidelor à jeun (colesterol total, LDL-colesterol si trigliceride) au fost mai mari la pacientii ce nu au prezentat modificări initiale ale lipidelor.

3 Observată pentru valori initiale normale à jeun (< 5,17 mmol/l) care au atins valori crescute (≥ 6,2 mmol/l). Modificările valorilor initiale ale colesterolului à jeun de la valori limită (≥ 5.17-< 6.2 mmol/l) la valori crescute (≥ 6.2 mmol/l) au fost frecvente.

4 Observată pentru valori initiale normale ale glicemiei à jeun (< 5,56 mmol/l) care au atins valori crescute (≥ 7 mmol/l). Modificările glicemiei initiale à jeun de la valori la limită (≥ 5,56-< 7 mmol/l) la valori crescute (≥ 7 mmol/l) au fost frecvente.

5 Observată pentru valori initiale normale à jeun (< 1,69 mmol/l) care au atins valori crescute (≥ 2,26 mmol/l). Modificările valorilor initiale à jeun ale trigliceridelor de la valori la limită (≥ 1,69-< 2,26 mmol/l) la valori crescute (≥ 2,26 mmol/l) au fost foarte frecvente.

6 În studiile clinice, incidenta parkinsonismului si a distoniei la pacientii tratati cu olanzapină a fost mai mare, dar nu a fost semnificativ diferită statistic fată de placebo. Pacientii tratati cu olanzapină au prezentat o incidentă mai mică a parkinsonismului, akatisiei si distoniei comparativ cu cei tratati cu doze progresive de haloperidol. În absenta unor informatii detaliate privind antecedentele individuale preexistente de tulburări motorii extrapiramidale acute si tardive, în prezent nu se poate concluziona că olanzapina produce mai putin diskinezie tardivă si/sau alte sindroame extrapiramidale tardive.

7 Simptome acute cum sunt transpiratiile, insomnia, tremorul, anxietatea, greata si vărsăturile au fost raportate când tratamentul cu olanzapină s-a întrerupt brusc.

8În studii clinice cu durata de până la 12 săptămâni, concentratiile plasmatice ale prolactinei au depăsit limita superioară a valorilor normale la aproximativ 30% dintre pacientii tratati cu olanzapină si care aveau valori initiale normale ale prolactinei. La majoritatea acestor pacienti, cresterile au fost în general usoare si au rămas sub dublul valorii maxime a intervalului de valori normale. La pacientii cu schizofrenie, modificările medii ale valorilor de prolactină au scăzut la continuarea tratamentului, în timp ce cresteri medii au fost observate la pacienti cu alte diagnostice. Modificările medii au fost modeste. În general, la pacientii tratati cu olanzapină, potentialele manifestări clinice asociate la nivelul sânului si al menstruatiei (de exemplu, amenoree, mărirea volumului sânilor, galactoreea în rândul femeilor, si ginecomastia/mărirea volumului sânilor la bărbati) au fost mai putin frecvente. Reactiile adverse potentiale asociate functiei sexuale (de exemplu, disfunctia erectilă la bărbati si scăderea libidoului la ambele sexe) au fost observate frecvent.

Expunerea pe termen lung (cel putin 4 săptămâni)

Proportia pacientilor care au avut reactii adverse semnificativ clinic de crestere în greutate, crestere a glucozei, colesterolului total/LDL/HDL sau trigliceridelor a crescut cu timpul. La adultii care au efectuat 9-12 luni de tratament, cresterea glucozei în sânge a scăzut după aproximativ 4-6 luni.

Informatii suplimentare privind grupurile speciale de pacienti

În studiile clinice la pacientii vârstnici cu dementă, tratamentul cu olanzapină s-a asociat cu o incidentă crescută a deceselor si a evenimentelor adverse cerebrovasculare, comparativ cu placebo (vezi si pct. 4.4). Reactiile adverse foarte frecvente asociate cu administrarea de olanzapină la acest grup de pacienti au fost tulburările de mers si căderile. Frecvent s-au observat pneumonie, cresterea temperaturii corporale, letargie, eritem, halucinatii vizuale si incontinentă urinară.

În studiile clinice la pacientii cu psihoză indusă medicamentos (agonist dopaminergic) asociată cu boala Parkinson, s-au raportat foarte frecvent si mai frecvent decât după administrarea de placebo, agravarea simptomatologiei parkinsoniene si a halucinatiilor.

Într-un studiu clinic la pacientii cu manie bipolară, terapia asociată cu valproat si olanzapină a dus la o incidentă de 4,1% a neutropeniei; un factor favorizant ar putea fi concentratiile plasmatice crescute ale valproatului. Olanzapina administrată cu valproat sau litiu a dus la cresterea frecventei (≥10%) tremorului, xerostomiei, apetitului alimentar si cresterii în greutate. De asemenea, frecvent au fost observate tulburări de vorbire. În timpul tratamentului cu olanzapină în asociere cu litiu sau divalproex, s-a produs o crestere de ≥7% a greutătii corporale fată de valoarea initială la 17,4% dintre pacienti aflati în faza tratamentului acut (până la 6 săptămâni). Tratamentul de lungă durată cu olanzapină (până la 12 luni) pentru prevenirea recurentelor la pacientii cu tulburare bipolară a fost asociat cu o crestere de ≥ 7% a greutătii corporale fată de valoarea initială la 39,9% dintre pacienti.

Copii si adolescenti

Olanzapina nu este indicată pentru tratamentul pacientilor copii si adolescenti cu vârsta sub 18 ani. Cu toate că, nu au fost efectuate studii de comparatie la adolescenti si adulti, datele din studiile clinice la adolescenti au fost comparate cu cele de la populatia adultă.

Următorul tabel prezintă, pe scurt, reactiile adverse raportate cu frecventă mai mare la pacientii adolescenti (cu vârsta între 13-17 ani) decât la pacientii adulti sau reactii adverse observate doar în timpul studiilor clinice la adolescenti. Cresterea semnificativă clinic a greutătii corporale (≥ 7%) apare a fi mai frecventă la populatia adolescentă comparativ cu cea adultă.Proportia cresterii în greutate la pacientii adolescenti, care au avut cresteri în greutate semnificativ clinic, a fost mai mare la expunerea pe termen lung (cel putin 24 săptămâni) decât expunerea pe termen scurt.

În cadrul fiecărui grupe de frecventă, reactiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravitătii. Frecventa evenimentelor este definită după cum urmează: Foarte frecvente (≥ 10%), frecvente (≥ 1% si < 10%).

Tulburări metabolice si de nutritie

Foarte frecvente: crestere în greutate 9 ,crestere a concentratiei trigliceridelor 10, apetit alimentar crescut.

Frecvente: valori crescute ale colesterolului 11

Tulburări ale sistemului nervos

Foarte frecvente:Sedare (incluzând hipersomnie, letargie, sedare, somnolentă)

Tulburări gastro-intestinale

Frecvente: Gură uscată

Tulburări hepatobiliare

Foarte frecvente: Cresteri ale valorilor serice ale transaminazelor hepatice (ALAT, ASAT vezi pct. 4.4).

Investigatii diagnostice

Foarte frecvente: Scădere a bilirubinei totale, crestere a GGT, concentratii plasmatice crescute ale prolactinei 12

9În urma tratamentului pe termen scurt (durata medie 22 zile), cresterea în greutate ≥ 7% fată de masa corporală initială a fost foarte frecventă (40,6%), cresterea ≥ 15% fată de masa corporală initială a fost frecventă (7,1%), iar cresterea ≥ 25% a fost frecventă (2,5%). În cazul expunerii îndelungate (cel putin 24 săptămâni), 89,4% dintre pacienti au câstigat în greutate ≥ 7%, 55,3% au câstigat ≥ 15% si 29,1% au câstigat în greutate ≥ 25% fată de masa corporală initială.

10 Observată pentru valori initiale normale à jeun (< 1,016 mmol/l) care au atins valori crescute (≥ 1,467 mmol/l) si modificările valorilor initiale ale trigliceridelor à jeun de la valori la limită (≥ 1,016-< 1,467 mmol/l) la valori crescute (≥ 1,467 mmol/l).

11 Observată frecvent pentru valori initiale normale à jeun (< 4,39 mmol/l) care au atins valori crescute (≥ 5,17 mmol/l). Modificările valorilor initiale ale colesterolui à jeun de la valori la limită (≥ 4,39-< 5,17 mmol/l) la valori crescute (≥ 5,17 mmol/l) au fost foarte frecvente.

12 Cresterea valorilor plasmatice ale prolactinei a fost raportată la 47,4% dintre pacientii adolescenti.

4.9 Supradozaj

Semne si simptome

Simptomele de supradozaj foarte frecvente (incidenta >10%) includ tahicardie, agitatie/agresivitate, dizartrie, diferite simptome extrapiramidale si reducerea nivelului de constientă, de la sedare până la comă.

Alte manifestări semnificative de supradozaj includ delir, convulsii, comă, posibil sindrom neuroleptic malign, deprimare respiratorie, aspiratie traheobronsică, hipertensiune sau hipotensiune arterială, aritmie cardiacă (< 2% din cazurile de supradozaj) si stop cardio-pulmonar. S-au raportat cazuri letale în urma unui supradozaj acut de numai 450 mg, dar s-a raportat si supravietuirea după un supradozaj acut de aproximativ 2 g de olanzepină orală.

Tratamentul supradozajului

Nu există un antidot specific pentru olanzapină. Nu se recomandă provocarea de vărsături. Pot fi indicate măsurile standard pentru tratamentul supradozajului (de exemplu, spălături gastrice, administrarea de cărbune activat). S-a demonstrat că administrarea concomitentă a cărbunelui activat reduce biodisponibilitatea orală a olanzapinei cu 50 până la 60%.

Trebuie instituit tratament simptomatic si monitorizarea functiilor vitale în functie de starea clinică, incluzând tratamentul hipotensiunii arteriale si a colapsului circulator si sustinerea functiei respiratorii. Nu trebuie utilizate adrenalină, dopamină sau alte medicamente simpatomimetice cu activitate beta-agonistă pentru că beta-stimularea poate agrava hipotensiunea arterială. Pentru depistarea posibilelor aritmii, trebuie luată în considerare monitorizarea cardiovasculară. Supravegherea si monitorizarea medicală strictă trebuie continuate până când pacientul este recuperat din punct de vedere clinic.

5.      PROPRIETĂTI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăti farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: antipsihotice, diazepine, oxazepine si tiazepine, codul ATC N05AH03.

Olanzapina este un antipsihotic, antimaniacal si stabilizator al dispozitiei cu profil farmacologic larg, care include mai multe sisteme de receptori.

În studiile preclinice, olanzapina a demonstrat afinitate fată de unii receptori (Ki; <100 nmetri) pentru serotonină 5 -HT2A/2C, 5 -HT3, 5 -HT6, dopamină D1, D2, D3, D4, D5, colinergici, muscarinici M1-M5, α1 adrenergici si pentru receptorii histaminergici H1. Studiile comportamentale cu olanzapină la animale au evidentiat că aceasta prezintă antagonism 5-HT serotoninergic, dopaminergic si colinergic, în concordantă cu profilul legării de receptori. Pe modele in vitro, olanzapina a demonstrat o afinitate mai mare pentru receptorii serotoninergici 5 -HT2 decât pentru receptorii dopaminergici D2 si, pe modele in vivo, o activitate mai mare pentru receptorii 5-HT2 decât pentru cei D2. Studiile electrofiziologice au demonstrat că olanzapina reduce selectiv descărcările neuronilor dopaminergici mezolimbici (A10), având totodată actiune slabă asupra căilor striatale (A9) implicate în functia motorie. Olanzapina a redus răspunsul de evitare conditionată, test elocvent pentru activitatea antipsihotică, la doze mai mici decât cele care produc catalepsie, efect care indică reactii adverse motorii. Spre deosebire de anumite alte medicamente antipsihotice, olanzapina determină un răspuns crescut într-un test "anxiolitic".

Studii de tomografie cu emisie de pozitroni (TEP) la voluntari sănătosi au evidentiat, pentru o doză orală unică (10 mg) de olanzapină un grad de ocupare mai mare a receptorilor 5 -HT2A decât a receptorilor dopaminergici D2. În plus, un studiu de imagistică SPECT la pacienti cu schizofrenie a arătat că pacientii care prezintă răspuns la olanzapină au un grad de ocupare a receptorilor D2 striatali mai mic decât cei care prezintă răspuns la alte antipsihotice si la risperidonă, dar comparabil cu cei care au răspuns la clozapină.

În ambele studii controlate cu placebo, precum si în două din cele trei studii controlate cu un comparator activ, incluzând peste 2900 de pacienti cu schizofrenie, care au prezentat atât simptome negative, cât si pozitive, olanzapina s-a asociat cu ameliorări superioare semnificative statistic, atât pentru simptomele negative, cât si pentru cele pozitive.

Într-un studiu comparativ, dublu-orb, multinational, care a inclus 1481 pacienti cu schizofrenie, tulburare schizoafectivă si tulburări asociate având diferite grade de simptome depresive asociate (valoare medie initială a scorului de 16,6 pe Montgomery-Asberg Depression Rating Scale), o analiză secundară prospectivă a modificării scorului dispozitiei de la momentul initierii tratamentului până la întreruperea acestuia a demonstrat o îmbunătătire a acestui scor (p=0,001) semnificativ statistic în grupul tratat cu olanzapină (-6,0) comparativ cu grupul tratat cu halopridol (-3,1).

La pacientii cu un episod maniacal sau mixt în cadrul tulburării bipolare, olanzapina a demonstrat eficacitate superioară comparativ cu placebo si comparativ cu valproatul semisodic (divalproex) privind reducerea simptomelor maniacale timp de 3 săptămâni. Olanzapina a demonstrat si eficacitate comparabilă cu haloperidolul în ceea ce priveste proportia pacientilor cu remisiune simptomatică a maniei si depresiei la 6 si 12 săptămâni. Într-un studiu de asociere terapeutică, la pacientii tratati cu litiu sau valproat timp de minim 2 săptămâni, asocierea olanzapinei 10 mg (tratament asociat cu litiu sau valproat ) a determinat, după 6 săptămâni, o reducere mai mare a simptomelor maniacale decât în cazul monoterapiei cu litiu sau cu valproat.

Într-un studiu de prevenire a recurentelor episoadelor maniacale cu durata de 12 luni, la pacientii aflati în remisiune după tratament cu olanzapină si care au fost apoi randomizati cu olanzapină sau placebo, olanzapina a demonstrat superioritate semnificativă statistic comparativ cu placebo din punct de vedere al criteriului principal final de evaluare, recurenta tulburării bipolare. Olanzapina a demonstrat, de asemenea, avantaj semnificativ statistic comparativ cu placebo în ceea ce priveste prevenirea recurentelor episoadelor maniacale sau depresive.

Într-un al doilea studiu cu durata de 12 luni de prevenire a recurentelor episoadelor maniacale, la pacientii aflati în remisie după un tratament cu olanzapină în asociere cu litiu si care au fost apoi randomizati cu olanzapină sau litiu în monoterapie, olanzapina nu a fost semnificativ statistic inferioară fată de litiu din punct de vedere al criteriului principal final de evaluare, recurenta tulburării bipolare (olanzapina 30,0%, litiu 38,3%; p=0,055).

Într-un studiu de tratament asociat, cu durata de 18 luni, la pacienti cu episoade maniacale sau mixte, stabilizati cu olanzapină si un stabilizator de dispozitie (valproat sau litiu), asocierea de lungă durată dintre olanzapină si litiu sau valproat nu a fost semnificativ statistic superioară monoterapiei cu litiu sau valproat în întârzierea recurentei tulburării bipolare, definită conform criteriilor diagnostice.

Populatia pediatrică

Experienta la adolescenti ( vârsta între 13 si 17 ani) este limitată la date de eficacitate pe termen scurt în tratamentul schizofreniei (6 săptamâni) si al maniei asociate tulburării bipolare I (3 săptămâni), ce au inclus mai putin de 200 adolescenti. Olanzapina a fost utilizată într-un interval de dozaj flexibil începând de la 2,5 si ajungând la 20 mg pe zi. În timpul tratamentului cu olanzapină adolescentii au crescut semnificativ mai mult în greutate, comparativ cu adultii. Amploarea modificărilor privind valorile colesterolului total à jeun, LDL-colsterolului, trigliceridelor si prolactinei (vezi cap. 4,4 si 4,8) a fost mai mare la adolescenti decât la adulti. Nu există informatii referitoare la mentinerea efectului si datele referitoare la siguranta în administrare pe termen îndelungat sunt limitate (vezi pct. 4.4 si 4.8).

5.2 Proprietăti farmacocinetice

Olanzapina se absoarbe bine după administrarea orală, atingând concentratia plasmatică maximă în decurs de 5 până la 8 ore. Absorbtia olanzapinei nu este influentată de alimente. Biodisponibilitatea orală absolută comparativ cu administrarea intravenoasă nu a fost determinată.

Olanzapina se metabolizează în ficat prin conjugare si oxidare. Metabolitul circulant principal este 10-N-glucuronoconjugatul, care nu traversează bariera hemato-encefalică. Enzimele citocromului P450-CYP1A2 si P450-CYP2D6 contribuie la formarea metabolitilor N-dimetil si 2-hidroximetil; în studiile la animale ambii au prezentat activitate farmacologică in vivo semnificativ mai mică decât olanzapina. Responsabilă de efectele farmacologice este, în principal, olanzapina netransformată. La voluntarii sănătosi, după administrarea orală, timpul mediu de înjumătătire plasmatică prin eliminare al olanzapinei a variat în functie de vârstă si sex.

La vârstnicii (cu vârsta de cel putin 65 de ani) sănătosi, comparativ cu subiectii mai tineri, timpul mediu de înjumătătire plasmatică prin eliminare a fost mai lung (51,8 ore comparativ cu 33,8 ore) si clearance-ul a fost mai mic (17,5 l/oră comparativ cu 18,2 l/oră). Variabilitatea farmacocinetică observată la vârstnici se încadrează în intervalul de variatie pentru subiectii mai tineri. La 44 de pacienti cu schizofrenie, cu vârsta > 65 de ani, dozele de la 5 până la 20 mg pe zi nu s-au asociat cu vreun profil deosebit al evenimentelor adverse.

La subiectii de sex feminin comparativ cu cei de sex masculin, timpul mediu de înjumătătire plasmatică prin eliminare a fost ceva mai lung (36,7 ore comparativ cu 32,3 ore) si clearance-ul a fost mai mic (18,9 l/oră comparativ cu 27,3 l/oră). Cu toate acestea, olanzapina (5-20 mg) a demonstrat un profil de sigurantă comparabil la femei (n = 467) si la bărbati (n = 869).

La pacientii cu insuficientă renală (clearance- ul creatininei ≤ 10 ml/min) comparativ cu subiectii sănătosi, nu au existat diferente semnificative privind timpul mediu de înjumătătire prin eliminare (37,7 ore comparativ cu 32,4 ore) sau clearance-ul medicamentului (21,2 l/oră comparativ cu 25,0 l/oră). Într-un studiu de echilibru al maselor s-a evidentiat că aproximativ 57% din olanzapina marcată radioactiv s-a regăsit în urină, în principal ca metaboliti.

La subiectii fumători cu insuficientă hepatică usoară, timpul mediu de înjumătătire plasmatică prin eliminare (39,3 ore) a fost prelungit si clearance-ul (18,0 l/oră) a fost redus, comparativ cu subiectii nefumători sănătosi (48,8 ore, respectiv 14,1 l/oră).

La subiectii nefumători comparativ cu cei fumători (bărbati si femei), timpul mediu de înjumătătire plasmatică prin eliminare a fost prelungit (38,6 ore comparativ cu 30,4 ore) si clearance-ul a fost redus (18,6 l/oră comparativ cu 27,7 l/oră).

Clearance-ul plasmatic al olanzapinei este mai mic la subiectii vârstnici comparativ cu cei tineri, la femei comparativ cu bărbati si la nefumători comparativ cu fumători. Cu toate acestea, importanta impactului vârstei, sexului sau fumatului asupra clearance-ului si timpului de înjumătătire plasmatică este mică comparativ cu variabilitatea interindividuală generală.

Într-un studiu la subiectii caucazieni, japonezi si chinezi, nu au existat diferente ale parametrilor farmacocinetici între cele trei populatii.

Legarea olanzapinei de proteinele plasmatice a fost de aproximativ 93% în intervalul concentratiilor plasmatice cuprinse între aproximativ 7 ng/ml si aproximativ 1000 ng/ml. Olanzapina se leagă predominant de albumină si alfa1-glicoproteina-acidă.

Populatia pediatrică

Adolescenti (vârsta între 13 si 17 ani): Farmacocinetica olanzapinei este similară la adolescenti si adulti. În studiile clinice, expunerea medie la olanzapină a fost cu aproximativ 27% mai mare la adolescenti. Diferentele demografice dintre adolescenti si adulti includ o greutate corporală medie mai mică si faptul că mai putini adolescenti erau fumători. Este posibil ca asemenea factori să contribuie la o expunere medie mai mare observată la adolescenti.

5.3 Date preclinice de sigurantă

Toxicitate acută (după doză unică)

Semnele de toxicitate orală la rozătoare au fost cele caracteristice pentru neurolepticele cu potentă mare: hipoactivitate, comă, tremor, convulsii clonice, salivatie si pierdere în greutate. Dozele letale medii au fost de aproximativ 210 mg/kg (soareci) si 175 mg/kg (sobolani). Câinii au tolerat doze orale unice de până la 100 mg/kg fără mortalitate. Semnele clinice au inclus sedare, ataxie, tremor, frecventă cardiacă crescută, respiratie dificilă, mioză si anorexie. La maimute, dozele orale unice de până la 100 mg/kg au determinat o stare de prostratie si, la doze mai mari, semiconstientă.

Toxicitate după doze repetate

În studii cu durata de până la trei luni la soarece si de până la un an la sobolani si câini, efectele predominante au fost deprimarea SNC, efectele anticolinergice si tulburările hematologice periferice. Ca efect al deprimării SNC se dezvoltă toleranta. La doze mari, parametrii de crestere au fost scăzuti. La sobolani, efectele reversibile concordante cu cresterea prolactinei au inclus reducerea greutătii ovarelor si uterului, precum si modificări morfologice ale epiteliului vaginal si ale glandei mamare.

Toxicitate hematologică

La fiecare specie s-au observat efecte asupra parametrilor hematologici, care au inclus reduceri dependente de doză ale numărului leucocitelor circulante la soarece si reduceri nespecifice ale numărului leucocitelor circulante la sobolani; cu toate acestea, nu s-au evidentiat fenomene de citotoxicitate la nivelul măduvei hematopoietice. La câtiva câini tratati cu 8 sau 10 mg/kg si zi (expunerea totală la olanzapină [ASC] de 12-15 ori mai mare decât pentru doza de 12 mg pe zi la om) s-a dezvoltat neutropenie, trombocitopenie sau anemie reversibile. La câinii cu citopenie nu au existat reactii adverse asupra celulelor progenitoare si proliferative din măduva osoasă.

Toxicitate asupra functiei de reproducere

Olanzapina nu are efecte teratogene. La sobolanii masculi sedarea a afectat performanta functiei de reproducere. Perioada fertilă a fost afectată la doze de 1,1 mg/kg (de trei ori mai mari decât doza maximă la om) si parametrii functiei de reproducere au fost influentati la sobolanii cărora li s-au administrat doze de 3 mg/kg (de 9 ori doza maximă la om). La puii femelelor de sobolani cărora li s-au administrat olanzapină, s-au constatat întârzieri ale dezvoltării fetale si reduceri tranzitorii ale activitătii puilor.

Mutagenitate

Olanzapina nu a prezentat potential mutagen sau clastogen într-o întreagă gamă de teste standard, care au inclus teste de mutatii bacteriene si teste in vitro si in vivo la mamifere.

Carcinogenitate

Pe baza rezultatelor studiilor la soarece si sobolani, s-a concluzionat că olanzapina nu este carcinogenă.

6.      PROPRIETĂTI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipientilor

Nucleu:

Lactoză monohidrat

Celuloză microcristalină

Crospovidonă

Hidroxipropilceluloză

Stearat de magneziu

Film:

Hipromeloză

Dioxid de titan(E 171)

Macrogol 400

6.2     Incompatibilităti

Nu este cazul.

6.3     Perioada de valabilitate

2 ani.

6.4     Precautii speciale pentru păstrare

A nu se păstra la temperaturi peste 25°C.

6.5     Natura si continutul ambalajului

Blister din Al/Al

Cutii cu 7, 14, 28, 35, 56, 70 sau 98 comprimate filmate.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6     Precautii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinte speciale.

7.      DETINĂTORUL AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATĂ

Dr. REDDY’S LABORATORIES ROMANIA S.R.L.

Str. Nicolae Caramfil nr. 71-73

Et. 5, Spatiul 10, sect 1, Bucuresti, Romania

8.      NUMĂRUL(ELE) AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATĂ

Olanzapină Dr. Reddy’s 15 mg comprimate filmate: 2109/2009/01-02-03-04

9.      DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZATIEI

Autorizare-Octombrie 2009

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Octombrie 2011

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.
Citeste si...
Un nou medicament folosit în tratamentul schizofreniei şi al bolii bipolare Un nou medicament folosit în tratamentul schizofreniei şi al bolii bipolare a fost lansat în România, medicamentul fiind generic şi asigurând acelaşi efect terapeutic cu cel al produsului original, se arată într-un comunicat de presă remis de compania producătoare.
O nouă terapie generică pentru schizofrenie Un procent din populaţia planetei dezvoltă simptome de schizofrenie în cursul vieţii, se arată într-un comunicat de presă remis miercuri de Terapia Ranbaxy.
'Planeta' psiho-medicamentelor Prea multe psiho-medicamente sunt prescrise pentru stări care ar putea fi combătute prin tratamente diferite. Acest lucru se întâmplă atât din cauza presiunilor venite din partea unor industrii farmaceutice care inventează în fiecare zi noi afecţiuni, transformând în maladii tulburările cele mai comune...
Descoperie crucială privind schizofrenia şi depresia maniacală /The Independent/ Oamenii de ştiinţă au descoperit o similitudine remarcabilă între erorile genetice care stau atât la baza schizofreniei cât şi a depresiei maniacale, o descoperire crucială legat de care se aşteaptă să deschidă calea spre noi tratamente pentru două dintre cele mai întâlnite maladii...
Experţii au identificat noi gene asociate cu schizofrenia Cercetători din mai multe ţări au identificat 83 de noi gene asociate cu schizofrenia, fapt ce va contribui la dezvoltarea mai multor tratamente pentru a controla această boală, se arată într-unu studiu publicat marţi de revista 'Nature' şi citat de EFE.
Cercetare: computerul care simulează schizofrenia Cercetătorii americani au creat un model informatic capabil să simuleze unele aspecte ale schizofreniei. Una din teoriile asupra cauzei schizofreniei sugerează că în urma unui exces de dopamină, creierul tinde să reţină prea multe detalii irelevante. Schizofrenicii devin astfel copleşiţi de numărul ...