Cautare



ATENTIE

Aceste informatii au doar scop informativ si in niciun caz nu trebuie sa inlocuiasca recomandarea medicului sau a personalului medical autorizat. Nu trebuie sa folositi aceste informatii pentru auto-diagnostic sau auto-tratament. Medipedia nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care le poate avea folosirea acestor informatii in alte scopuri decat au fost oferite.

SCLEFIC 50 mg
 
Denumire SCLEFIC 50 mg
Descriere Sclefic 50 mg, comprimate filmate este indicat pentru prelungirea vietii sau a perioadei până la instituirea ventilatiei mecanice la pacientii cu scleroză laterală amiotrofică (SLA)
Denumire comuna internationala RILUZOLUM
Actiune terapeutica ALTE MED. PENTRU SISTEMUL NERVOS ALTE MEDICAMENTE PENTRU SISTEMUL NERVOS
Prescriptie P-6L - Medicamente si produse medicamentoase care se elibereaza in farmacii pe baza de prescriptie medicala valabila 6 luni
Forma farmaceutica Comprimate filmate
Concentratia 50mg
Ambalaj Cutie cu blist. Al/Al x 28 compr. film.
Valabilitate ambalaj 3 ani
Cod ATC N07XX02
Firma - Tara producatoare ACTAVIS HF - ISLANDA
Autorizatie de punere pe piata ACTAVIS GROUP PTC EHF - ISLANDA

Ai un comentariu sau o intrebare despre SCLEFIC 50 mg ? Intreaba pe forum:  
Nume afisat:
E-mail (optional):
Intrebare:

Introduceti codul de mai sus:



Prospect si alte informatii despre SCLEFIC 50 mg, comprimate filmate       

AUTORIZATIE DE PUNERE PE PIATĂ NR. 2139/2009/01-02-03-04-05-06-07-08                     Anexa 2

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1.       DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Sclefic 50 mg, comprimate filmate.

2.       COMPOZITIA CALITATIVĂ SI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat filmat contine riluzol 50 mg. Pentru lista tuturor excipientilor, vezi pct. 6.1.

3.       FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat filmat.

Comprimate filmate de culoare albă sau aproape albă, ovale, biconvexe, marcate cu RL 50 pe una din fete.

4. DATE CLINICE

4.1     Indicatii terapeutice

Sclefic 50 mg, comprimate filmate este indicat pentru prelungirea vietii sau a perioadei până la instituirea ventilatiei mecanice la pacientii cu scleroză laterală amiotrofică (SLA).

Studiile clinice au demonstrat că riluzolul prelungeste supravietuirea la pacientii cu SLA (vezi pct. 5.1). Supravietuirea a fost definită pe baza pacientilor care au supravietuit neintubati în vederea ventilatiei mecanice si fără traheotomie.

Nu există dovezi că riluzolul are efecte terapeutice asupra functiei motorii, functiei pulmonare, fasciculatiilor, fortei musculare si simptomelor motorii. Riluzolul nu s-a dovedit eficace în stadiile avansate ale SLA.

Siguranta si eficacitatea riluzolului au fost studiate doar în SLA. De aceea, riluzolul nu trebuie utilizat la pacientii cu orice altă formă de boală a neuronului motor.

4.2     Doze si mod de administrare

Tratamentul cu Sclefic 50 mg, comprimate filmate trebuie initiat doar de medici specialisti cu experientă în tratamentul bolilor de neuronului motor.

Doza zilnică recomandată la adulti si vârstnici este de 100 mg (50 mg la interval de 12 ore). Nu sunt de asteptat beneficii semnificative după doze zilnice mai mari.

Grupe speciale de pacienti

Copii

Riluzol nu este recomandat pentru utilizare la copii, datorită lipsei datelor privind siguranta si eficacitatea riluzolului în oricare dintre bolile neurodegenerative apărute la copii sau adolescenti.

Pacienti cu insuficientă renală

Riluzol nu este recomandat pentru utilizare la pacientii cu insuficientă renală, deoarece nu au fost efectuate studii cu doze repetate pentru acest grup (vezi pct. 4.4).

Vârstnici

Pe baza datelor de farmacocinetică, nu există instructiuni speciale de utilizare a riluzolului la acest grup de pacienti.

Pacienti cu insuficientă hepatică

(vezi pct. 4.3, pct. 4.4 si pct. 5.2).

4.3     Contraindicatii

Hipersensibilitate la riluzol sau la oricare dintre excipienti.

Boli hepatice sau valori initiale ale transaminazelor de 3 ori mai mari decât limita superioară a  valorilor normale.

Sarcina si alăptarea.

4.4     Atentionări si precautii speciale pentru utilizare

Insuficientă hepatică:

Riluzolul trebuie prescris cu prudentă la pacientii cu antecedente de disfunctie hepatică sau la pacientii cu valori usor crescute ale transaminazelor serice (ALT/SGPT; AST/SGOT până la o valoare de 3 ori mai mare decât limita superioară a valorilor normale (LSVN)), ale bilirubinei si/sau gamma-glutamil transferazei (GGT).

Valorile initiale crescute pentru mai multe teste functionale hepatice (în special niveluri crescute ale bilirubinei serice) trebuie să excludă utilizarea riluzolului (vezi pct. 4.8).

Ca urmare a riscului de aparitie a hepatitei, valorile plasmatice ale transaminazelor, inclusiv ALT, trebuie măsurate înainte si în timpul tratamentului cu riluzol. ALT trebuie măsurată în fiecare lună în timpul primelor 3 luni de tratament, la fiecare 3 luni în restul primului an si apoi periodic. Monitorizarea valorilor alanin-aminotransferazei trebuie făcută mai des la pacientii care prezintă pe parcursul tratamentului valori mari ale ALT.

Tratamentul cu riluzol trebuie întrerupt dacă valorile ALT cresc până la 5 ori LSVN. Nu există experientă privind reducerea dozelor sau readministrarea ulterioară la pacientii care au dezvoltat o crestere a ALT de până la 5 ori LSVN. Nu poate fi recomandată readministrarea riluzolului la acesti pacienti.

Neutropenie:

Pacientii trebuie atentionati să-si informeze medicii despre aparitia oricărei afectiuni febrile. Aparitia unei afectiuni febrile trebuie să determine medicii să verifice imediat numărul de leucocite si să întrerupă tratamentul cu riluzol în caz de neutropenie (vezi pct. 4.8).

Insuficientă renală:

Nu au fost efectuate studii cu doze repetate la pacientii cu insuficientă renală (vezi pct. 4.2).

4.5     Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune

Nu au fost efectuate studii clinice care să evalueze interactiunile riluzolului cu alte medicamente.

Studiile in vitro în care au fost utilizate preparate microzomale hepatice umane avansează ipoteza potrivit căreia CYP 1A2 este principala izoenzimă implicată în metabolizarea oxidativă initială a riluzolului. Inhibitorii CYP 1A2 (de exemplu cafeină, diclofenac, diazepam, nicergolină, clomipramină, imipramină, fluvoxamină, fenacetină, teofilină, amitriptilină si chinolone) ar putea, teoretic, să scadă eliminarea riluzolului, în timp ce inductorii CYP 1A2 (de exemplu fumul de tigară, mâncarea preparată la grătar, rifampicina si omeprazolul) ar putea creste eliminarea riluzolului.

4.6      Sarcina si alăptarea

Sclefic 50 mg, comprimate filmate este contraindicat (vezi pct. 4.3) în timpul sarcinii (vezi pct. 5.3). Nu există experientă clinică cu riluzol la femeile gravide.

Sclefic 50 mg, comprimate filmate este contraindicat (vezi pct. 4.3) la femei care alăptează (vezi pct. 5.3). Nu se cunoaste dacă riluzolul se excretă prin laptele matern.

4.7     Efecte asupra capacitătii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje

Pacientii trebuie avertizati despre posibilitatea aparitiei de ameteli sau vertij si sfătuiti să nu conducă vehicule si să nu folosească utilaje dacă apar aceste simptome.

Nu au fost efectuate studii privind efectele asupra capacitătii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

4.8     Reactii adverse

În studiile clinice de fază III efectuate la pacientii cu SLA tratati cu riluzol, cele mai frecvent raportate reactii adverse au fost: astenie, greată si modificări ale testelor functionale hepatice.

Reactiile adverse sunt enumerate mai jos, clasificate în functie de frecventa acestora, definită prin următoarea conventie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 si <1/10), mai putin frecvente (≥1/1000 si <1/100), rare (≥1/10000 si <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecventă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Tulburări hematologice si limfatice

Mai putin frecvente: anemie

Cu frecventă necunoscută: neutropenie severă (vezi pct. 4.4).

Tulburări ale sistemului imunitar

Mai putin frecvente: reactie anafilactoidă, angioedem.

Tulburări ale sistemului nervos

Frecvente: cefalee, ameteli, parestezii periorale si somnolentă.

Tulburări cardiace

Frecvente: tahicardie.

Tulburări gastro-intestinale

Foarte frecvente: greată.

Frecvente: diaree, durere abdominală, vărsături.

Mai putin frecvente: pancreatită.

Tulburări hepatobiliare

Foarte frecvente: modificări ale testelor functionale hepatice*. De obicei, cresteri ale valorilor concentratiei plasmatice ale alanin-aminotransferazei apar la 3 luni după începerea tratamentului cu riluzol; acestea sunt, în general, tranzitorii si valorile revin sub dublul LSVN după 2 până la 6 luni, în cazul continuării tratamentului. Aceste cresteri pot fi asociate cu icter. La pacientii (n=20) din studii clinice cu cresteri ale ALT de peste 5 ori mai mari decât LSVN, tratamentul a fost întrerupt si valorile au revenit, în majoritatea cazurilor, sub dublul LSVN în 2 până la 4 luni (vezi pct. 4.4) Cu frecventă necunoscută: hepatită.

Tulburări generale si la nivelul locului de administrare

Foarte frecvente: astenie. Frecvente: durere.

* datele din studiile clinice indică faptul că pacientii asiatici sunt mai susceptibili la modificări ale testelor functionale hepatice – 3,2% (194/5995) din pacientii asiatici si 1,8 % (100/5641) din pacientii caucazieni.

4.9 Supradozaj

Au fost observate, în cazuri izolate, simptome neurologice si psihice, encefalopatie toxică acută cu stupor, comă si methmoglobinemie.

Nu există antidot specific sau informatii privind tratamentul supradozajului cu riluzol.

În caz de supradozaj, tratamentul este simptomatic si de sustinere a functiilor vitale.

5. PROPRIETĂTI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăti farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: alte medicamente pentru sistemul nervos, codul ATC: N07XX02.

Desi patogenia SLA nu este complet elucidată, se consideră că glutamatul (principalul neurotransmitător excitator al sistemului nervos central) joacă un rol în moartea celulară în această boală.

Se presupune că riluzolul actionează prin inhibarea proceselor dependente de glutamat. Mecanismul de actiune este neclar.

Studii clinice

Într-un studiu clinic, 155 pacienti au fost randomizati pentru administrare de riluzol 100 mg pe zi (50 mg de două ori pe zi) sau placebo si au fost urmăriti timp de 12 până la 21 de luni. Supravietuirea, asa cum este definită în paragraful al doilea, pct. 4.1, a fost semnificativ mai mare la pacientii cărora li s-a administrat riluzol, comparativ cu cei tratati cu placebo. Valoarea mediană a timpului de supravietuire a fost de 17,7 luni pentru riluzol, si, respectiv, 14,9 luni pentru placebo.

Într-un studiu doză-răspuns, 959 pacienti cu SLA au fost randomizati într-unul din cele 4 grupuri de tratament: riluzol 50, 100, 200 mg pe zi sau placebo si au fost urmăriti timp de 18 luni. La pacientii tratatati cu riluzol 100 mg pe zi, supravietuirea a fost semnificativ mai mare comparativ cu cei tratati cu placebo. Efectul riluzolului la 50 mg pe zi nu a fost semnificativ statistic comparativ cu placebo, iar efectul la 200 mg pe zi a fost comparabil cu cel la 100 mg pe zi. Valoarea mediană a timpului de supravietuire a fost de 16,5 luni pentru riluzol 100 mg pe zi, comparativ cu 13,5 luni pentru placebo.

Într-un studiu cu grupuri paralele realizat pentru evaluarea eficacitătii si sigurantei riluzolului la pacienti într-un stadiu avansat al bolii, timpul de supravietuire si functia motorie sub tratamentul cu riluzol nu au fost diferite semnificativ statistic fată de placebo. În acest studiu, majoritatea pacientilor au avut o capacitate vitală sub 60%.

Într-un studiu dublu-orb controlat cu placebo, realizat pentru a evalua eficacitatea si siguranta riluzolului la pacientii japonezi, 204 pacienti au fost randomizati pentru administrare de riluzol 100 mg pe zi (50 mg de două ori pe zi) sau placebo si au fost urmăriti timp de 18 luni. În acest studiu, criteriile de evaluare ale eficacitătii au fost incapacitatea de a merge singur, pierderea functiei membrelor superioare, traheostomie, necesitatea ventilatiei mecanice, alimentare pe sondă gastrică sau deces. La pacientii tratati cu riluzol, supravietuirea fără traheostomie nu a fost diferită semnificativ fată de cei tratati cu placebo. Totusi, capacitatea acestui studiu de a detecta diferente între grupurile terapeutice a fost mică. Meta-analiza care a inclus acest studiu si pe cele descrise mai sus a relevat un efect mai putin marcat al riluzolului asupra ratei de supravietuire, comparativ cu placebo, cu toate că diferentele au rămas semnificative statistic.

5.2 Proprietăti farmacocinetice

Farmacocinetica riluzolului a fost evaluată la voluntari sănătosi de sex masculin după o administrare unică pe cale orală de 25 până la 300 mg si după administrare pe cale orală de doze repetate de 25 până la 100 mg, de două ori pe zi. Concentratiile plasmatice cresc liniar cu doza, iar profilul farmacocinetic este independent de doză. După administrări repetate (10 zile de tratament cu 50 mg riluzol de două ori pe zi), concentratia plasmatică a riluzolului nemodificat creste de două ori, iar starea de echilibru este atinsă în mai putin de 5 zile.

Absorbtie:

După administrare pe cale orală, riluzolul se absoarbe rapid, atingând concentratia plasmatică maximă în 60 până la 90 minute (Cmax = 173 ± 72 (DS) ng/ml). Aproximativ 90% din doză se absoarbe si biodisponibilitatea absolută este de 60 ± 18%.

Viteza si gradul absorbtiei sunt reduse atunci când riluzolul este administrat cu alimente cu continut lipidic mare (Cmax scade cu 44%, ASC scade cu 17%).

Distributie:

Riluzolul se distribuie în proportie mare în tot organismul si s-a dovedit că traversează bariera hemato-encefalică. Volumul aparent de distributie al riluzolului este de aproximativ 245 ± 69 l (3,4 l/kg). Riluzolul se leagă de proteinele plasmatice în proportie de aproximativ 97%, în special de albumina plasmatică si de lipoproteine.

Metabolizare:

În plasmă, riluzolul se regăseste predominant nemodificat si este metabolizat intensiv în principal la nivelul citocromului P450 si, ulterior, prin glucuronoconjugare. Studii in vitro, pe preparate hepatice umane, au demonstrat că 1A2 este principala izoenzimă a citocromului P450 implicată în metabolizarea riluzolului. În urină sunt identificati ca metaboliti trei derivati fenolici, un ureo-derivat, precum si riluzol nemodificat.

Mecanismul principal de metabolizare a riluzolului este oxidarea initială de către izoenzima 1A2 a citocromului P450 cu producere de N-hidroxi-riluzol (RPR112512), metabolitul activ principal al riluzolului. Acest metabolit este rapid glucuronoconjugat în O- si N-glucuronoconjugati.

Eliminare:

Timpul de înjumătătire plasmatică prin eliminare este de 9 până la 15 ore. Riluzolul se elimină în special prin urină. Excretia urinară totală realizează eliminarea a aproximativ 90% din doză. Glucuronoconjugatii reprezintă mai mult de 85% din metabolitii din urină. Numai 2% din doză a fost regăsită în urină sub formă de riluzol nemodificat.

Grupe speciale de pacienti

Pacienti cu insuficientă renală:

După administrarea unei doze orale unice de 50 mg riluzol, nu s-au observat diferente semnificative între parametrii farmacocinetici ai riluzolului la pacientii cu insuficientă renală cronică moderată sau severă (clearance al creatininei între 10 si 50 ml/min) fată de voluntarii sănătosi.

Vârstnici:

Parametrii farmacocinetici ai riluzolului după administrare repetată (4,5 zile de tratament cu 50 mg riluzol, de două ori pe zi) nu sunt modificati la pacientii vârstnici (> 70 ani).

Pacienti cu insuficientă hepatică:

ASC a riluzolului după o doză orală unică de 50 mg a crescut de aproximativ 1,7 ori la pacientii cu insuficientă hepatică cronică usoară si de aproximativ 3 ori la pacientii cu insuficientă hepatică cronică moderată.

Rasa

Un studiu clinic realizat pentru a evalua farmacinetica riluzolului si a metabolitului său N-hidroxi-riluzol după administrarea repetată, pe cale orală, de două ori pe zi, timp de 8 zile, la 16 bărbati sănătosi japonezi si 16 bărbati sănătosi caucazieni a aratat în grupul subiectilor japonezi o expunere mai scazută la riluzol (Cmax 0,85 [IÎ 90 % 0,68-1,08] si ASCinf. 0,88 [IÎ 90 % 0,69-1,13]) si o expunere similară la metabolit. Semnificatia clinică a acestor rezultate nu este cunoscută.

5.3 Date preclinice de sigurantă

La soarece si sobolan, riluzolul nu a dovedit potential carcinogen.

Studiile standard de genotoxicitate realizate cu riluzol au fost negative. Studiile cu metabolitul activ principal al riluzolului au avut rezultate pozitive în două teste in vitro. Studiile intensive cuprinzând alte sapte teste standard in vivo sau in vitro nu au relevat potential genotoxic al metabolitului. Pe baza acestor date si tinând cont de rezultatele negative ale studiilor de carcinogeneză efectuate cu riluzol la soarece si sobolan, efectul genotoxic al acestui metabolit nu este considerat relevant la om.

În studii de toxicitate subacută si cronică la sobolan si maimută s-a observat inconstant reducerea parametrilor eritrocitari si/sau alterarea parametrilor hepatici. La câine, s-a observat anemie hemolitică.

Într-un singur studiu de toxicitate, absenta corpului luteal a fost semnalată cu o incidentă mai mare la ovarele femelelor de sobolan tratate cu riluzol, comparativ cu grupul martor. Acest caz izolat nu a fost semnalat în niciun alt studiu sau la nicio altă specie.

Toate aceste constatări s-au făcut la doze mai mari de 2-10 ori decât doza umană de 100 mg pe zi.

Studiile privind efectele asupra fertilitătii la sobolan au relevat o usoară afectare a performantelor reproductive si fertilitătii la doze de 15 mg/kg si zi (care sunt mai mari decât doza terapeutică), probabil datorate sedării si letargiei.

La femelele de sobolan gestante, s-a observat traversarea placentei de către riluzolul marcat cu 14C. La sobolan, riluzolul scade rata sarcinii si numărul de implatări la niveluri de expunere de cel putin două ori expunerea sistemică la om în cadrul tratamentului clinic. În studiile privind functia de reproducere la animale, nu au fost observate malformatii.

Riluzolul marcat cu 14C a fost detectat în laptele femelelor de sobolan.

6. PROPRIETĂTI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipientilor

Nucleu:

Hidrogenofosfat de calciu, anhidru

Amidon de porumb pregelatinizat

Croscarmeloză sodică

Dioxid de siliciu coloidal, anhidru

Stearat de magneziu

Film OPADRY AMB White 03F28689 format din: Hipromeloză Macrogol 6000

Dioxid de titan (E 171)

6.2     Incompatibilităti

Nu este cazul.

6.3     Perioada de valabilitate

3 ani

6.4     Precautii speciale pentru păstrare

Blistere Al/Al: Acest medicament nu necesită conditii speciale de păstrare.

Blistere Al/PVC: A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină. Acest medicament nu necesită conditii de temperatură speciale de păstrare.

6.5     Natura si continutul ambalajului

Cutii cu blistere din Al/Al sau PVC/Al, ambalaje cu 28, 30, 56 si 60 comprimate filmate. Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate

6.6     Precautii speciale pentru eliminarea reziduurilor si alte instructiuni de manipulare

Fără cerinte speciale.

7. DETINĂTORUL AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATĂ

Actavis Group PTC ehf Reykjavikurvegur 76-78, 220 Hafnerfjordur, Islanda

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATĂ

2139/2009/01 2139/2009/02 2139/2009/03 2139/2009/04 2139/2009/05 2139/2009/06 2139/2009/07 2139/2009/08

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZATIEI

Autorizare: Octombrie 2009

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Octombrie 2009

Ai o intrebare despre acest medicament? Poti intreba aici.